SPIROCHETOZE

Dizenteria spirochetică suină

(Boala lui Doyle)

D e f i n i ţ i e : s a u d i z e n t e r i a t r e p o n e m i c ă ,

gastroenterita hemoragică necrotică, diareea neagră,

diareea muco-hemoragică sau tiflo-colita necrotico-

hemoragică, este o boală infecţioasă ce afectează

suinele, caracterizată anatomoclinic prin diaree muco-

hemoragică şi inflamaţia hemoragico-necrotică a

intestinului gros.

Importanţă: determină importante pierderi economice prin mortalitate şi prin

sporuri ponderale scăzute ( pierderile prin mortalitate se pot ridica la

30-90%).

Etiologie: Brachyspira (Serpulina) hyodisenteriae

(„spirocheta de tipul I”)

- spirochetă mobilă, anaerobă, Gram negativă, cu ondulaţii mari;

- se găseşte în criptele şi în celulele epiteliului colonului animalelor cu

dizenterie acută;

- patogenitatea ei se manifestă numai în prezenţa microflorei normale din

colon, ce are rol favorizant;

- alături se găseşte şi „spirocheta de tipul II”, care nu aderă strâns de epiteliul

intestinal şi nu s-a dovedit patogenă;

- agenţi complementari: Campylobacter coli, Balantidium coli,

Fusobacterium necrophorum, Escherichia coli şi Salmonella

spp.→complică

leziunile produse de Brachyspira hyodysenteriae prin facilitarea multiplicării

şi mărirea agresivităţii acesteia;

- protejată în fecale, poate rămâne viabilă zile sau săptămâni.

Caractere epidemiologice: RECEPTIVITATE: afectează porcinele de toate vârstele, sensibilitatea

cea mai mare o au purceii de la 1 la 6 luni, cu maximum

de frecvenţă între 10 şi 16 săptămâni şi greutatea de

50-60 kg.

SURSE DE INFECŢIE: - porcii bolnavi care elimină spirochetele cu

materiile fecale (excreţia acestora începe după

24-48 ore de la infecţie şi persistă încă 5-7

săptămâni după vindecarea clinică);

- excrementele porcilor sănătoşi clinic, dar

purtători;

- rozătoarele: şoarecii, şobolanii care se pot

contamina cu spirochete eliminate de porci;

- îmbrăcămintea şi încălţămintea îngrijitorilor de

animale, autovehicule, furajele, apa sau alte

obiecte contaminate.

TRANSMITERE: - cale bucală, prin ingerarea furajelor şi apei murdărite de

fecalele porcilor bolnavi sau trecuţi prin boală.

FACTORI FAVORIZANŢI: - condiţiile de întreţinere a porcilor;

- situaţia imunologică a porcilor faţa de această boală;

- boala este frecvent întâlnită în efectivele mari.

DINAMICĂ: enzootii de gravitate variabilă, dependentă de vârstă, de

condiţiile de zooigienă şi alimentaţie şi de sezon.

Patogeneza:

- pătrunde pe cale bucală→ tub digestiv (colon, cecum,rect) →se multiplică→

pătrund în mucoasă→determină modificări;

Mecanismul de producere a infecţiei:

- se apreciază că factorii favorizanţi, fie separat, fie reuniţi, asigură multiplicarea

masivă a spirochetelor Brachyspira hyodysenteriae şi a altor germeni, îndeosebi

Campylobacter spp.;

- toxinele rezultate impregnează peretele intestinal→şoc toxiinfecţios→ sindromul

de coagulare intravasculară diseminată→ formarea de microtrombi în capilare→

activarea fibrinolizei secundare→intensifică tendinţa la hemoragie;

- toxinele elaborate de agenţii asociaţi agravează dizenteria, de regulă prin

transformarea evoluţiilor subacute sau cronice în forme acute, mortale;

- spirochetele anterior ataşate de eritrocitul distrus rămân sub formă de ghem

(grămadă)→necroza mucoasei intestinale pe zone întinse;

- efectele sistemice primare ale dizenteriei porcine sunt consecinţa dezechilibrului în

lichide şi electroliţi, indus de către inflamaţia mucoasei intestinale;

- moartea = urmarea epuizării prin deshidratare, inaniţie, a leziunilor vasculare

intestinale şi a proceselor de autointoxicare prin produşii rezultaţi din

descompunere.

Tabloul clinic: - perioada de incubaţie =6-21 zile;

Forma supraacută: - la purceii sugari;

- fecale fluide de culoare roşie;

- deshidratare rapidă, refuzul suptul, decubit, păr zbârlit ;

- se asociază cu alte infecţii bacteriene (Escherichia coli,

Clostridium perfringens), sau se suprapune peste

enteropatii cauzate de virusuri (rotavirusuri sau

coronavirusuri);

- se termină cu moartea în maximum 48-72 ore de la

debut.

Forma acută: - la grăsunii de 10-12 săptămâni ;

- diareea mucohemoragică sau hemoragică, cu mici coaguli

de sânge;

- fecalele se elimină în permanenţă, murdărind regiunea

perianală;

Aspect clinic - forma subacută

- animalul refuză hrana, prezintă sensibilitate abdominală;

- cu fecalele se elimină fragmente de mucoasă intestinală necrozată, descuamată;

- anorexie, deshidratare→cahexie, decubit→mortalite=30-50%.

Forma subacută: - la porcii la îngrăşat de 40-50 kg;

- diaree cu materii fecale de aspect mucilaginos, uneori cu

strii de sânge, de culoare brună;

- slăbire progresivă;

- evoluează fie către o vindecare spontană, fie către

agravarea bolii→diaree profuză mucohemoragică sau

hemoragică, inapetenţă, deshidratare rapidă şi profundă →moarte.

Forma cronică: - la porcii graşi, uneori şi la grăsuni;

- diaree predominant mucoidă, pasageră;

- morbiditate latentă.

Forma inaparentă: - întâlnită la porcii adulţi sau vârstnici;

- purtători de spirochete;

- boala trebuie confirmată prin examenul bacterioscopic al

fecalelor sau al raclatului de mucoasă intestinală (colon).

Indiferent de forma evolutivă a bolii în dizenteria cu spirochete la porc

se produce o scădere a sodiului, clorurilor şi bicarbonatului în serul

sanguin→acidoză.

Tabloul anatomopatologic:

- leziunile datorate acţiunii Brachyspirei hyodysenteriae sunt localizate cu

predilecţie în colon, cecum şi rect;

- leziunea primară se complică datorită acţiunii florei de asociaţie

→„complexul enteritelor hemoragice ale porcului".

Forma acută:

- inflamaţie catarală, cataral-hemoragică sau exclusiv hemoragică a

mucoasei colonului şi cecumului (tiflocolita catarală sau cataral-

hemoragică) şi a mucoasei rectumului;

- colită hemoragică

- mucoasa apare hemoragică si uneori

cu necroze superficiale;

- în intestin : coaguli de sânge, liberi sau

ataşaţi de mucoasă ;

- edem al mezenterului;

- limforeticulită hemoragică.

Forma subacută:

- tiflocolită mucohemoragică sau hemoragico-necrotică;

- edemul peretelui intestinal din segmentul lezat.

Forma cronică:

- enterită fibrinonecrotică;

- ulceraţii acoperite cu exsudat galben-maroniu, difteroid, aderent;

- conţinut intestinal vâscos sau chiar păstos.

Diagnosticul:

Examenul bacterioscopic: - evidenţierea Brachyspira hyodysenteriae în

frotiurile executate prin raclajul mucoasei colonului

sau cecumului colorate atât prin metoda Gram, cât

şi metoda Giemsa sau impregnare argentică;

Frotiu colorat prin metoda Gram

- în frotiuri colorate, se pot găsi situaţii când Brachyspira hyodysenteriae

este asociată cu specii din genul Campylobacter;

- evidenţierea spirochetelor pe frotiurile din amprentă de mucoasă lezată

sau de suspensie fecale→imunofluorescenţa indirectă.

Examenul bacteriologic: -izolarea în culturi primare, pe medii aerobe şi

anaerobe a Brachyspirei hyodysenteriae are o mai

mică valoare de diagnostic.

Examenul serologic: - nivelul anticorpilor serici în general scăzut;

- titrul mai ridicat îl prezintă anticorpii eliberaţi în

mucusul intestinal (din colon şi cecum)→ testul de

imunofluorescenţă indirectă şi un test de

microaglutinare ;

- se va executa după 10-12 zile de la debutul bolii.

Examenul histopatologic: - detectarea în mucoasă a spirochetelor libere în

cripte sau în spaţiul intercelular, fie aderente de enterocite;

- se realizează secţiuni de probe de colon sau cecum ce se

colorează prin metode de impregnare argentică, Levaditi.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:

- infecţii cauzate la sugari de Escherichia coli sau Clostridium perfringens;

- salmoneloza la tineretul la îngrăşat.

Prognosticul: - rezervat la grăsuni şi favorabil în evoluţiile cronice la adulte.

Profilaxia:

Măsuri nespecifice:

- popularea crescătoriei numai cu animale indemne de Brachyspira hyodysenteriae;

- carantina profilactică de cel puţin 60 de zile a animalelor nou achizitionate;

- executarea, în perioada de carantină, a examenelor necesare depistării purtătorilor

de spirochete;

- evitarea intervenţiei factorilor de stres, care favorizează apariţia bolii;

- aplicarea măsurilor prevăzute în tehnologia de creştere şi cea sanitară veterinară;

- dezinfecţia curentă se practică după curăţenia mecanică zilnică;

- aplicarea riguroasă a principiului ” totul plin, totul gol” .

Măsuri specifice:

- s-au folosit anaculturi bacteriene şi culturi vii, atenuate, cât şi administrări diverse,

inclusiv orale, dar protecţia nu a depăşit 50%.

Combaterea:

- animalele cu semne clinice de boală se izolează şi se supun dietei hidrice şi

tratamentului curativ: chimioterapice→ipronnidazol, metronidazol şi dimetridazol;

- tratamentul se aplică la toate animalele şi durează cel puţin două săptămâni

de la dispariţia simptomatologiei caracteristice;

- tratamentul nu duce la sterilizarea bacteriologică a animalelor;

- decontaminarea apelor uzate din crescătoriile de porci;

- eliminarea vectorilor pasivi accidentali;

- din efectivele în care s-a diagnosticat boala, nu se vor scoate animale decât

după trecerea a cel puţin 5 luni de la ultimul caz de moarte sau vindecare.

Spirochetoza intestinală suină

Definiţie: sindrom întâlnit la purcei imediat după înţărcare şi în fazele de

creştere şi finisare, ce se caracterizează prin diaree cu materii fecale

moi, cu aspect mucos şi uneori uşor sanguinolente.

Etiologie: “spirocheta de tip II” (spirocheta mică)

Caractere epidemiologice:

RECEPTIVITATE: - purcei imediat după înţărcare şi în fazele de creştere

şi finisare;

- foarte rar la animalele adulte.

TRANSMITERE: - se realizează pe cale orală.

SURSE DE INFECŢIE: - fecale infectate provenite de la porcii bolnavi şi de

la alte animale sănătoase, dar purtătoare din unitatea

contaminată;

- rozătoare (şobolani).

Tabloul clinic: - se manifestă prin sindrom intestinal, cu materii fecale de consistenta redusă, cu

aspect mucos iniţial şi cu prezenta unor strii sanguinolente;

- animalele se deshidratează şi pot muri datorită complicaţiilor bacteriene.

Tabloul anatomopatologic: - edem al colonului;

- îngroşarea mucoasei şi apariţia unor focare hemoragice→butoni cazeoşi, uşor

stratificaţi, care proemină la suprafaţa mucoasei.

Diagnosticul:

Examen bacterioscopic: - la microscopul în contrast de fază sau în

preparatele colorate Gram.

Examen bacteriologic: - cultivare pe agar - sânge cu spectinomicină.

Confirmarea germenilor evidenţiaţi sau izolaţi se realizează prin

microscopie electronica, testul aglutinării lente, testul de inhibare a creşterii

şi testul API-ZYM.

Diagnosticul diferenţial:

- dizenteria spirochetica,

- adenomatoza intestinală,

- dizenteria anaerobă,

- salmoneloza,

- paraziţi intestinali (Trichuris).

Treponemoza iepurelui (Spirochetoza iepurelui)

Definiţie: sifilisul iepurilor este o boală infecţioasă şi contagioasă, caracterizată prin

tumefacţia testiculelor şi leziuni ulcerative ale organelor genitale externe.

Etiologie: Treponema paraluis cuniculi - germen spiralat, corpul este mai subţiat spre extremităţi;

- parazitează în organele genitale la iepure şi, cu totul

excepţional, în sângele animalului contaminat.

Caractere epizootologice: RECEPTIVITATE: - afectează numai iepurii.

DINAMICĂ: - apare sub formă de focare enzootice, fiind legată în special de

actul montei.

Tabloul anatomo-clinic: - perioada de incubaţie = 14 şi 27 zile;

- treponemoza la iepuri evoluează cronic.

La masculi: - leziuni la organele genitale, pe pielea scrotului şi a

prepuţului, sub forma unor noduli → necroză şi ulcere care

apoi se acoperă cu cruste sau scuame, uscate caracteristice;

- pot apărea leziuni în jurul nasului, la buze, pleoape, pe

regiunea dorsală, pe membre sau în regiunea perianală.

Leziuni în jurul nasului

La femele: - vulvo-vaginită;

- crustele de la pliul vulvei cu aspect pseudomembranos, de culoare gălbuie;

- avorturi, chiar la femelele care nu prezintă leziuni.

Diagnosticul: Examenul microscopic al frotiurilor executate din serozităţile recoltate

de la nivelul leziunilor, sau prin raclarea

mucoasei genitale;

- frotiul poate fi examinat proaspăt, pe fond

întunecat sau după colorarea May Grunwald-

Giemsa.

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de:

- arsurile de cuşcă = iritaţii şi inflamaţii cutanate în regiunea genito-anală şi

apar când iepurii sunt ţinuţi în cuşti murdare cu aşternut îmbibat de urină.

Prognosticul: - rezervat → grav.

Profilaxia şi combaterea: Măsuri generale: - evitarea contactului iepurilor sănătoşi cu cei bolnavi;

- oprirea de la montă a tuturor animalelor bolnave.

Animalele bolnave se izolează şi se supun tratamentului:

- neosalvarsan, în doză de 0,02-0,03 g/kg, intramuscular, 6 până la 10 injecţii,

din 4 în 4 zile.

- penicilina→ 50 000 u.i. zilnic, timp de 4 zile, pe cale parenterală, determină

cicatrizarea leziunilor şi vindecarea animalului, în decurs de o săptămână

după începerea tratamentului.

Borelioza aviară

(Spirochetoza aviară)

Definiţie: boală infecţioasă septicemică, întâlnită la mai multe specii de păsări

şi

caracterizată printr-un sindrom febril, însoţit de anemie şi fenomene

paralitice.

Etiologie: Borrellia anserina - filament regulat ondulat, cu 5-10 spire, având forma unui tirbuşon;

- mobilă;

- sensibilă la numeroase chimioterapice şi antibiotice, mai ales la penicilină.

Caractere epizootologice:

RECEPTIVITATE: - galinaceele şi palmipedele în mod deosebit găina adultă

şi bobocul de gâscă;

- curca, raţa, porumbelul, canarul, barza.

SURSE DE INFECŢIE: - păsările bolnave şi unele specii de ectoparaziţi ai

acestora care au şi rol de vectori (căpuşele din genurile

Argas, Ixodes, Dermanysus);

- aceste insecte=gazde intermediare (se multiplică în

colonul acestora; se transmite ereditar de la căpuşa

adultă prin ouă la descendenţi).

DINAMICĂ: - are un pronunţat caracter de sezon: apare din luna mai până cel

târziu în octombrie, cu o incidenţa maximă în iulie-august.

Patogeneza:

Pătrund transcutanat sau pe cale digestivă → sânge →organe bogate în ţesut

reticulo-histiocitar (ficat, splină, măduvă osoasă)→ se multiplică→ sindromul

febril, scăderea accentuată a numărului de globule roşii, leucocitoza, necrozele

tisulare.

Tabloul clinic: perioada de incubaţie = 3-10 zile;

La găină:

Forma supraacută: - moartea acestora în câteva ore.

Forma acută: - inapetenţă, abatere, somnolenţă;

- greutate în deplasare→ decubit dorsal;

- mucoasele aparente, creasta şi bărbiţele=anemice, palide;

- moarte după o evoluţie de 4-5 zile.

Forma cronică: - evoluţie lentă cu simptome mai şterse;

- abatere, inapetenţă,diaree;

- cahexie→moarte după 2-3 săpt.

La anseriforme:

- inapetenţă, diaree profuză, verde, urât mirositoare;

- mucoase palide, dureri articulare →poziţie de imobilitate, evitarea celei mai

mici deplasări;

- păsările tinere: evoluţie acută, iar în sânge se găsesc paraziţi,

- păsările adulte: moartea survine după ce febra dispare odată cu boreliile

din sânge;

- păsările trecute prin boală rămân imune timp de peste un an.

Tabloul anatomopatologic : - cadavrul este puternic anemiat, palid;

- în formele supraacute şi acute: leziuni congestive ale organelor interne (ficat,

splină, rinichi). Splina foarte mult mărită, este friabilă şi de culoare închisă,

violacee. Ficatul este tumefiat, congestionat şi prezintă zone miliare de

necroză;

- în evoluţiile cronice: leziuni necrotice întinse în splină şi ficat. Splina este mult

mărită, iar pe suprafaţa sa se găsesc întinse focare necrotice. Ficatul prezintă

zone necrotice punctiforme;

- enterită catarală sau hemoragică, hipertrofie şi degenerescenţă renală,

miocardoză, pericardită fibrinoasă, edem pulmonar sau focare necrotice

pulmonare.

Diagnosticul: În timpul vieţii: examenul sângelui, care se face fie direct între lamă şi

lamelă, fie după coloraţia cu soluţii de albastru de metilen,

fuxină, sau după metoda Giemsa.

După moarte : leziunile macroscopice şi examenul bacteriologic (în

preparatele cu tuş, făcute din măduva oaselor sau din alte

ţesuturi, sânge, splină).

Prognosticul: favorabil.

Profilaxia: Măsuri nespecifice:

- evitarea contaminării efectivelor indemne;

- nu se achiziţionează păsări pentru completări de efective din unităţi cu situaţie

necunoscută;

- se respectă normele de igienă, privind curăţenia mecanică, dezinfecţia şi

dezinsecţia adăposturilor de păsări.

Imunizarea activă

- cu vaccinuri inactivate: vaccin constituit din sânge de gâscă infectată cu

Borrellia anserina, diluat cu ser fiziologic şi inactivat cu fenol sau mertiolat de

sodiu;

- imunitatea instalată durează aproximativ 4 luni.

Combaterea: - când s-a diagnosticat boala se aplică dezinsecţia riguroasă, folosind substanţe

insecticide;

- păsările bolnave se izolează şi se tratează: produşi arsenicali (arsevin, atoxilul),

în doze de 0,250-0,500 g/kg, administrat per os, o singură dată;

- penicilină, în doză de 5 000- 10 000 U.I/kg, repetându-se la 4-6 ore;

- păsările sănătoase din unităţile contaminate pot fi vaccinate de necesitate cu

vaccinul contra spirochetozei aviare, în doză de 0,5 ml, la tineretul de 3-5 luni şi

1 ml la păsările adulte.

Spirochetoza intestinală aviară

Importanţă: - boala se caracterizează prin împiedicarea absorbţiei carotenoizilor,

reducerea sporului de creştere şi a producţiei de ouă, uşoară

pigmentare gălbuie a gălbenuşului.

Etiologie: Brachyspira hyodysenteriae

Brachyspira pilosicoli

Brachyspira intermedia

Caractere epidemiologice: RECEPTIVITATE - puii de carne şi găini;

- curci, fazani, potârniche, raţe.

Tabloul clinic: - în funcţie de specia şi patogenitatea tulpinii infectante:

infecţie subclinică,

infecţie subacută-cronică;

- diaree, reducerea sporului în greutate, întârzierea şi reducerea ouatului, a

dimensiunii ouălor şi decolorarea gălbenuşului;

- la puii de carne şi la struţi, diareea este gravă şi sfârşeşte prin moarte;

- puii eclozionaţi din ouă infectate au greutate corporala redusă, prezintă rahitism

şi sfârşesc prin sindrom de malabsorbţie.

Tabloul anatomopatologic: - dilatarea sacilor cecali care sunt plini cu un conţinut fluid galben-brun;

- peretele sacilor cecali este îngroşat, cu mucoasa ulcerata, acoperiţi cu

pseudomembrane.

Diagnosticul: - evidenţierea microorganismelor spirochetomorfe în conţinutul sacilor cecali

sau în fecalele pasărilor → examinarea frotiurilor la microscop în câmp

întunecat, prin imunofluorescenţa directă sau prin metode imunochimice.

Prevenirea bolii: aplicarea şi respectarea măsurilor generale de profilaxie.