SÏONULU ROMANESCU foia baserieésea, literaria sì scolastica.

f Vieria, I i. Augustu

é 1 8 9 « .

..Siomiìu rem."' ff.o ^ ' di-iie ori pn luna. in 1. M i" a iiinei, enpriridjendu i'/ 2 —2 cóle. Prctiiiln pre nnu anv f> fi. v. a.,, pre diuucetate de anw 2 fi. .'io et-, v. a.: peuiru RoTna'a'a si tiere străine 14 lei séu franca pre intregu, ci T lei pre u.vmctale anulu.

N i l

1.4. 5» P r p i i n n j e r a r e » se f a e e ' l a r e d a e t i m i e . in s e m i n a -r i u l u g r . e. c c i t t r . d in V ì e n ' a ( B c h ö n l a t e r a g a s s e

N r . io). T é l e e p i s t o l e l e s i m t u d e a s e t r a m i t e l a

redactiune f r a n c a t e . C o r e s p u n d i n t i e l e n e p u W i c a l e

s e v o j u a r d e . S c r ì s o " w i o p r o i e » u s e p r i r a e s c t i .

A n u l u

IV.

C l i f M t l B H i l N L l J r De care patriarcatu s'au t i e i m t E Romanii din Daei'a trai an a sî aureliana? (urm.) — An preoţii ron dreptu se pretindă de l a stătu salarisarea l o r U Î (urm.) — Famili'a sî sc61'a ( f i n e . ) — l'lannlu de iuvetiamentu pentru seolele elementari /. c «"n distr. Naseudului. (fine.) — Amvonulu: Verlutoa vierguriei sî a eura'îei, (predica, pre s. Măria mare); Pre pre e . Mari'a trebue se 0 iau-'.' u si onoramu, sî se o chiamimu i n t r u ajntoriu in necasurile u<5stre, (predica la adormirea pr6 c. vierşure Mărie ) - • Corespundintia'a: Silvan', i^.iii ore cont 'a conferHlo. . de paro-c h i e , la sinodulu provine.) — Ochire prin Itimea politica (negotiari de impacare intre regimu sî Romanii ansilv., brasiovev ; i pasiv' „i! aleger'*e l a eongresn'u baser. serbii, stalutuln scol. serbescu, din dfet'a <voa<a, compilare contr'a Ini Koller, adunare p o p o r , rutena; aten'atulu, •• n p r ' a 1»* Amâden,

, noulu impromutu franceeu, Juarez, princ. Milanu maiorenu) — Varietăţi. — Post'a redaciiune' •

De care patriarcatu sau tienutu Romanii"1' v e l t u c o n s e e r a s s ! i : i d e * > ™ ™ «-• puleris. omnipotenţi» Dei judicio et beatorum aposto-din Daei'a traiana sî aureliana?

( u r m a r e . )

Urmatoriulu hi Adrianu II. loanu VIII. a re-clamatu dreptulu patriarcale romanu contr'a Con-stantinopolitaniJoru; pentru restituirea lui a scrisu Ia imperatulu orientului; in 878 a scrisu lui Ignatiu patriarculu sî Fa mustratu cu asprime, spunendu-i, câ nu respecteza dreptulu patriarcale alu pontificelui, usiiatu in tienutulu remnului Bulgariei din vechime, câ a calcatu in peţiore decretele santiloru părinţi, uitandu binefacerile cele multe primite de la

ecaonulupontificescu. mont£a legilorujbfieesei Sn*<</ ., dsaroadulu loti rapitoci de drepturi, cari de

lorum, principum auctoritate nostraeque mediocritatis sententi» omni partriarchatus esto dignitate, quam fa­vore nostro receperas, alienus et exsors, nullo penitus summi saeerdotii privilegio praeditus vel potitus," (vedi Cornel. WilI o. c. pag. 44.)

Afóra de acesta a scrisu si la episcopii sî clericii greci din Bulgari'a, câ in tempu de 30 dîle sub pe-déps'a eseomumcatiunei se ésa din Bulgari'a. Insa tote fatigiele lui loanu VIII. au fostu indesiertu in ca|is'a Bulgariei; càci Contantinopoliţanii, răpitorii d r o ­tului patriarcale romanu. au fostu contumaci, cumu

èsercéza dreptu" ~în dîecesa straina;' pretanga aceste" loanu Vili. pontificele in modu imperktivu î-a impusu, se se abtiena de la usurpatiune sî in tempu de 30 dîle se rechiame preoţii greci din Bulgari'a, càci alt-feliu va fi escomunicatu, ma sî depusu din patriarcatu, care lu-tiene din grati'a scaunului pontificescu. Scri-sórea lui loanu VIII., in care se cuprindu aceste, suna precumu urméza:

rNuilus autem ignorat, regionem Bulgarorum a sanctae memoriae Damaso papa, et deinceps usque ad paganorum irruptionem a sedis apostolicae praesulibus. quantum ad ecclesiasticae provisionis attinet Privile­gium, moderatane Praesertim quum hoc nonnulla scripta, sed praeeipue diversorum pontificum Roma­norum res gestae. quae in archivis antiquitus nostrae reservantur ecclesiae, clarius attestentur. . . Porro si intra triginta intervalla dierum omnes, quoß vel tu vel epìscopi tui coneecrasse in aliquo gradu putantur eccle­siae, a totius regionis Bulgarieae terminis non edu-xeris, et temetipsum ab omni ecclesiastico illius jure dioeceseos non subduxeris, tamdiu saneto corpore ac pretiqso sanquine D. n. lesu Christi post duos menses a èie numerandos, qua huius epistolae tomum aeeepe-ris, esto privatus, quamdiu his obstinatus decretis nostris minime obedientiae colla submiseris. Iam vero si pertinacter in hac indiseiplinatione atque persva-sione permanseris, et episcopos et quotquo* iDic vel

voitPbuna mi lasa ftw raì^^7èW^s^rta:"t^^ rapite.

Dupa mórtea lui Ignatiu patriarculu, Vasiliu im­peratulu orientului a staruitu, câ Fotiu cebi lapedatu se se reintórca la scaunulu patriarcale. Ioanu Vili, sperandu de o parte, cà va recapetâ Bulgari'a, era de alta parte voindu sì ajutoriu de la Greci contr'a Sa-raceniloru, s'a invoitu prelanga dispensatiune la rein-tórcerea lui Fotiu, dèca acest'a in sinodulu tienendvi va aretâ parere-de-reu, va cere iertare, sì dèca im­peratulu va reintórce Bulgari'a, precumu a promisu cà va face. Fotiu in conciliulu constantinopo'Hanu la a. 879 tienutu s'a reprimitu, insa conditiunile prescrise nu le-a implinitu, nici Bulgari'a s'a restltuitu Romei, nu. càci B Graeca fides nulla fides."

Aflandu-se loanu VIII. prin imperatulu sì prin Fotiu insielatu, pe Fotiu l'a escomunicatu, reservan-du-si dreptulu la Bulgari'a. Asia Bulgari'a dupa rein-tórcerea lui Fotiu, in butulu toturoru protesteloru din partea Romei facute. remase sub jurisdictiuuea Con-stantinopolului.

Grecii fotiani se bucurau de triumfulu reportatu asupr'a Romei in caus'a remnului bulgaru - romanu; insa bucuri'a loru nu a fostu durabila, càci remnulu bulgaru-romanu óra s'a reintorsu la Rom'a vechia sub regii Bulgariloru sì Romaniloru Simeonu, Petru sì Sa-muilu. carii au fostu uniti cu baseric'a romana, sì Bui-

garii sì Romani i sub aceşti regi pana la a. 1 0 1 5 au primitu archiepiscopi intariti de la scaunulu ponti-ficescu.

Acestui adeverii lu-reeunoscu mai multi scrietori demni de credintia, anume P r a j , care in opulu despre patriarcatulu ipechianu la pag. 4 6 3 scrie, cà Simeonu. Petru sì Samuilu regii Bulgariloru sì Blachiloru (séu Romaniloru) au fostu sub ascultarea scaunului aposto-lescu de la R o m ' a ; Salagiu, care serie, cà Bulgarii sub regele Simeonu s'au lapedatu de Greci sì s'au reintorsu la baseric 'a romana, sì domnindu dupa S i ­meonu Petru sì Samuilu pana la a. 1 0 1 5 dupa Chr., au primitu episcopi de Rom'a confirmaţi, precumu As-semann in Calendar, eccl . nniver. tom. 3. part. 1. pag. 1 5 3 . a doveditu cu documente afóra de tòta indoiél'a

(vedi Salagiu libr. V I . pag. 1 4 2 . , 2 9 7 . ) ; Ioane Hor-

vâtb canonicii vespremianu, care in tractatulu seu de­

spre ierarcbi 'a baser. in Ungari 'a din seclii 9 si 10 , in

Tt idomanyos gyujtemény din 1 8 1 9 tomu I I I . publi-

catù, la pag. 1 0 scrie, cà stricandu Simeonu regele

Bulgariei pacea cu Grecii sub Leone imperatuhi orien­

tului, Bulgarii de buna voia s'au supusu Romei , cumu

serie Baroniu la a. 8 9 3 n-rulu 4 , sì prelanga servarea

ritului grecescu au capetatu episcopi de la Rom'a in­

tariti, pana la a. 1 0 1 5 . T ò t e aceste adeveruri deplinu

le consta te la literele lui Ioaniciu regelui Bulgariloru sì

Romaniloru cafra Inocentiu I I I . pontificele la a. 1 2 0 4

scrise, cari in limb'a romana suna precumu urméza:

„In numele Tata-lui sì alu Fiiului sì ahi Spiritului

t y arnjnu, F i i l ì r l i i , f i i-fl ,tilat?iUH Bamnuiiii, w. T , y ' jà~

stosu a me face domnu sì imperata a tòta Bu lga r i a sì

Vlachi ' a , am cercatu scrisorile sì càrtile strabuniloru

nostri, sì legile repausatiloru sì predecesoriloru nostri,

de unde au primitu ei regatulu Bulgariei , mărime im-peratésca, coróna preste capulu loru sì binecuventarea patr iarcésca ? sì c e rcandu- l e cu deadinsulu . am aflatu in scripturele loru, cumu cà rapausatii imperatii ace i -a ai Bulgariloru sì Vlachiloru Simeonu, Petru sì Samuilu, câ predecesori ai nostri, corón 'a imperatici loru sì binecuventarea patr iarcésca o-au primitu de la pfé sant'a baserica a luì Ddieu din Rom'a de la scau­nulu apostolicescu sì principele apostoliloru Petru sc i ." , (véda-se Cronic 'a Romaniloru scrisa de Sìncanu la pag. 4 8 0 ) ; acestu documentu se afla publicatu in limb'a latina in monumentele Ungariei istorice din 1 8 6 8 (Mo­numenta Hungariae historica n. 29 . , 3 0 . , tomu X I . pag. 2 7 7 . ) sì in monumentele Slaviloru meridionali de The i -ner edate tomu I. pag. 2 7 , la Migne Innocentii I I I . opera tom. 11. pag. 2 8 7 .

Candu scriemu sì afìrmàmu, cà Bulgarii sì Romanii pe tempulu regiloru -Bulgariloru sì Romaniloru S imeo­nu, Petru sì Samuilu, pana la a, 1 0 1 5 au fostu supusi patriarcului de la Rom'a, recunòscemu, cumu cà Menu-morutu domnulu Bihariei trageâ la Constantinopolu, precumu se scie din anonimulu notariu alu regelui Rel 'a , sì din istori 'a Ungariei de Fess le r sc r i sa ; recu­nòscemu, cumu cà Hieroteu episcopulu Transilvaniei s 'a adusu de la Constantinopolu. Insa noi de la aceste

pers6ne particulare, evenimente esceptiunârie posibil i , nu facemu sî nu potemu face conclusiune generale la toti Bulgarii sî Romani i , ci başati pe cele mai suşu espuse nefrangibile, credemu, câ Bulgarii sî Romani i pana la a. 1 0 1 5 au statutu sub regii mai susu memo­raţi in subordinatiune eâtra patriarcatulu Romei .

Lugosiu, 7 Iuliu 1 8 7 2 . G a b r . P o p u , canon.

(va urma.)

Au preoţii rom. dereptu se pretindă de la statu salarisarea loru?

Curmare.) .

Se scie din istoria, câ Saşii , numiţi sî „ospeti teutonici", parte mare au venit,;: din Flandri 'a loru in a. 1 1 4 1 — 3 , sub domnirea lui Geis 'a II . , sî au fostu asiediati aici in patri'a nostra; dar' nemica mai peri-culosu câ acesta mana de omeni pentru Romanii con­locuitori cu ei. Andreiu I I . le dede mâi tardîu una diploma, earea e „magna «harta" pentru naţiunea loru sî desî li-s'a datu prin acea diploma numai acelu de­reptu, ce lu-aveâu Romanii , vechii locuitori 5 ) („silvam Blacorum et Bissenorum cum aquis, usus communes exercendo cum praedict is scilicet Blac i s et Bissenis, eisdem contulimus), totuşi ei in urma prin cercuspec-ti'a loru sî favoriţi sî de impregiurâri, era cu deosebire prin alianti'a loru cu Ungurii sî Secuii sub nume de „unio trium nationum", se inaltiaru preste noi Români i sî si-facuru prerogative, sî nu numai poporulu rom.,

productele"), asia c â t u — p r e c u m u ne spunu unii preoţi rom., cari mai traescu asta-di din cei ce au gustatu acea nedereptate strigatöria la ceriu, — chiaru sî unora popi sasesci le cadeâ cu rusîne, candu vedeau pre pop'a rom., câ i-versa saculu cu cucuruzu sî altele in cosiuiu lui . . . 7 ) E r a asta-di incetandu decimele, câ desdaunare suntu salärisati de la 1 — 2 0 0 0 tî. v. a. fia-care la anu.

T ö t e venitele de la crisime, mori etc. , le-au trasu sî le tragu sî adi pentru baseric 'a sî scol 'a loru, din cari si-au redicatu baserice sî scole cu muriintarite câ-sî castelele pr incipi loru; pre cându Romaniloru nu nu­mai câ nu le dâu neci una parte din acele venituri, dara inca neci din poterea loru propria nu le eonce-deâu a si-redicâ baser ice. Ast 'a o areta intre alte multe unu documentu, ce lu-reproducu aici dupa ori­ginale sî suna as ia : „Die ältesten Einwohner von Bun-gard, Bucur B a r b u. s. w., bitten den Hermannstädter Magistrat um Gotteswillen um Erlaubniss, statt der zerbrochenen Kirche eine neue zu bauen. Sie erhalten die Erlaubniss , doch mit solcher Bescheidenheit , dass sie den Zehenden von allen Früchten nicht ihrem Popa, sondern dem deutschen Pfarrer allda, ohne Tergiver-sation zu geben verpflichtet sollen sein, sowohl auch den deutschen Pfarrhof, Kirch und Schule helfen bauen und erhalten. Datum Cibinii, die 9 . Sept . 1 6 2 8 " 8 ) ; (adecă acelora suplicanţi li-se concede a-si reedificâ ba­seric'a, insa numai sub coaditiune, deca nu voru dâ-

decimele popei loru rom., ci popei celui nemtieseu, v.-s.-d. sasescu, precumu sî salariulu invetiatoriului loru, ! î totdeodată se ajute Romani i , pentru câ se se edifice curtea preotiésca sasésca, baser ic 'a sì scól 'a, precumu sì a se sustiené aceste .) To tu pre pagin'a acea , de unde am reprodusu acestu documenta, se mai afla nu documentu, prin care principele ( ieorgiu Râkotzi in a. 1647 «'an. 8 numai cu acea conditiune concede R o m a ­niloru din Cergidulu mare a-si edifica baser ica sî a-si aduce spiritualu, deca decimele, câ totdeun'a, le voru dâ regularii popei sasescu sî urmatoriloru lui. — Saşii sî pana asta-di inca numeseu pamentulu patriei nòstre rom., pre unde siedu ei, „Sachsenland" , tiéra sasésca, cu tote câ mai demulteori s'au admonitatu pentru ace ­sta numire; asia prin reseriptulu din 3 Augustu 1770 se mustra aspru Saşii , dîcundu-se: „Displ icenter obser-vavimus, nationem Saxon icam proprietatem fundi regii, quem incolit, ejusque j u s proprium sibi vindicare; hoc i taque arrogatum cum peculiari displicentiae nostrae sîgnificatione eidem nationi exponet i s" , (cu neplăcere amu intielesu, câ naţiunea sasésca voieece se si-atrf-buésca proprietatea pamentu!ui regale, in care loeuesce, sì dereptulu lui; deci pentru acést 'a arogantia se in­

frantati pre acea naţiune sì se-i faceti cunoscuta ne­

plăcerea nostra.) In altu rescriptu din 20. Apr. 1820 intre altele se d îce : „Natur'a fundi regii diversitatem jurium excludit ," (natur'a pamentului regeeeu nu su­fere diversitate de derepturî.*')

Sì cu tòte aceste Saşii sî asta-di şuntu asia de im­pertinenti, de ti-spunu in ochi, câ Romani i traescu pre pamentu sasescu, sî câ Romani i se fia ómeni finisciti, càci ei inca au derepturi comune in pădurile sasesci cu Saşii , sì dèca cere Romanulu pre sem'a Basericei sì scólei rom. ceva din bunulu comunale, din care suntu îmbuibate baserieele , seólele sî casele loru paro-ehiali, séu nu dau, séu dèca sî dau ceva, dau numai câ din gratia sì sub nume de „Almosen, Barmherzig-kei t" (mi la , poména) . si altele. E r ' dèca cineva ar' voi se ci tésca mai multe de aceste nedereptâti sasesci facia cu Romani i din „fundulu regiu" , le potè citi in­tre alte in rogamentea celoru doi episcopi romani L e -meni sî Mog'a . data dietei din Sabiiu din 1842, càci , precumu aflâmu, aceşti episcopi au lucratu in contie-legere unulu cu altulu in caus'a natiunale . . . I 0 ) E c a acést 'a a fostu sortea Romani loru in trecutu sub prin­cipii reformati, calvini séu sî catolici, pana la a. 1848!

Ce se atinge insa de preot îmea rom. de confesiu­nea gr. cat., sî înainte de 48 a fostu mai ueiorata, dupa ce s'a reintorsu érasi sî s'a unitu cu baseric 'a Romei , mam'a ei. de la carea se rumpsese in seci. X I . Càci desi unii scrietori, alesu neuniti, afirma, cà „ R o ­manii n'au castigatu nemica prin unire, ci inca au pier­duţii", 1 1 ) èra auctoriulu Vechie i metrOpolie rom. dîce : „Romanii necumu se fia castigatu. dar' pierdură, sî inca forte raultu, prin unire . . . sî imbraeisiaru religiu­nea apusana numai din motive materiali , sî nu din con­vicţ iune", 1 2 ) ei totuşi au castigatu prin unire. Sì dèca

n'ău castigatu atâte ăvUtîe materiali, de cari dîcu ace­

şti auctori sî alţii, pre câte se promiteau sî asceptâu T

au castigatu insa avutîe spirituali, deórace asta-di ne vedemu érasi in einulu basericei une, sante, catolice sì

apostol ice; asta-di suntemu frati nu numai d e u n u s a n g e

cu marile naţiuni francesa, italiana sì ispanióla, ci sì

frati de una credintia eu acele naţiuni, la carea voiescu a ne atrage pre toti fiii lui Traianu capii Romei sân­tului Petru . D è c a dara unirea s'ar' fi sì facutu atunci

numai (chiara puru) din motive materiali, sì nu

din convicţiune, cea ce nu sta, asta-di insa o tienemu numai (chiara puru) din convicţiune sî motive spirituali ; o tienemu din respectulu cato­licei sì apostolicei credintie, dara o tienemu sì din

respectulu legatureloru de consangenetate. ce avemu cu

ginfea latina, tòta catolica sì unita in sinulu mamei R o m ' a ,

Cu tòte aceste insa amu castigatu sì avutîe, amu

castigatu dominie, sì, dèca nu in tòte, in cele mai

multe locuri preoţii rom. gr. c. au castigatu porţiuni canonice de câte 20 cubule aratura sì 16 cara fenu,

sì mai alesu in Ungari 'a pana asta-di tragu preoţ i i no­stri gr. c. congrua, salariu din „fundulu religiunariu. " Amu castigatu mai departe Blasiulu, 1 é g a n u 1 u r e n a s c e r e i n a t i u n e i r o in., de unde au ésìtu luminătorii Bucovinei , României , sì cu deosebire

ai patriei nòstre, sì de cari esu sì asta-di atâtu pentru

uniti câtu sì pentru gr. orientali. Au nu e castigu

acest 'a alu unirei Romani loru cu Rom 'a , mam'a loru

e t e r n a ? . . E r a dèca amu pierdutu metropoli 'a, a c e a

pierdere n ' a d u r a t u , càci érasi a reinviatu. sì inca in

mai mare splendóre.

Dari se me apropiw, revenindu la obieaba i (

j Ce se tiene in gènere de sórtea apesatória "a R o ­

maniloru, sì dupa unire (1700) , sì inainte de unire, ea

se mai usiora candu sì candu atâtu prin pasii l'acuti

de archiereii loru pre la donjnitori, câtu sì prin anim'a

mai buna a unoru din acest i -a ; ci fiendu cà atunci ce

se decidea eri se etricâ asta-di, sì ce se redicâ asta-di

se restorna mane, asia starea loru totu era numai de

suferitu, nu numai in spec ie a celoru gr. or., pentru

confesiunea loru, ci sì >n genere a toti Romanii de

ambe confesiunile, deórace ei mai tardili mai multu

din respectulu „natiunalitatei sì l imbei" loru fure sì

suntu pana asta-di persecutaţi . Dara la obiectu ve-nindu, dîcu, cà decimele, cari se dâu preoţiioru, erau introduse pre basca unoru pasagie din s. Scriptura, citate mai susu. Insa acele decime, cari Romanii le dâu popiloru catolici , reformati sì luterani, erau intro­

duse contria principiului s. Scripture, ce d î c e : „Nemo

corporalia exigat ab illis, quibus spiritualia non admi­

nistrat. 1 ' Prin desdaunarea decimeloru mai tardîu preoţii neromani sì respective cei evangelici sasesci s'-trageâu

si tragu pana asta-di salariu, precumu am dîsu mai

susu, de la 1—2000 fl. v. a. la ami, prelanga care

mai au apoi sì dieci de jughere de pamentu din pa­

mentulu comuneloru câ porţiuni canonice, sì dieci de

stangeni de lemne, atâtu ei parochii, câtu sî coopera­

torii sî dascălii loru etc.

Astfeliu dara erau preoţii rom. in trecutu fâşia eu

al ţ i i ; sì cumu stau ei in privinti'a salarisarei Ioni suletur"; in urm'a caret convention! parpchiele gr, o. .

as ta-di? sî cumu voru stâ in venitoriu cu respectu la , indata trebuiau se fia dotate cu porţiuni canonice, pre-aeestu ob iec tu? E c a întrebarea ce ne intereséza tare cumu au sì cele r. catol ice .

pre noi, preotîmea rom. in gene re ; deci se intru mai Decisiunea. uni versi tatei sasesei , din 3 Apr. 1 8 4 8

deaprópe in meritulu ei. .. nr. 4 5 8 edîse. a se dâ preotiloru rom. de confesiunea

Unele regime platescu pre preoţii sei din tesaurulu ; gr. c. din „fundulu reg iu" porţiuni canonice din tere-statului. In Bucovin 'a , preoţii rom. suntu mai norociţi. ; nulu eomuneloru, èra nefiendu pamentu. se li-se dee

avendu una dotati une in suma aprópe de una suta mh'e j salariu corespundiatoriu in bani din cass 'a a ìodia le ;

la anu. precumu st..pamentu de câte 2 4 fa lc i 1 3 ) ; dar'i dar' mai tòte fóra efee.tulu doritu, deórace desi in multe

sì acésta dotatili ne nu se potè considera câ dotatiune | locuri s'a taiatu vre o bucatura de pamentu pentru

din partea statului, deórace e unu fondu de vre câteva I preoţii rom., insa nu s'au datu porţiuni canonice com­mil ióne 1 4 ) ahi monastirîloru confiscate, cari dotatiuni plete, ma si unde s'au datu. s'au datu mai multu atari le-au facutu principii Moldovei sì alti creştini evlaviosi, \ locure, cari séu cà suntu neproductive, séu cà trebue episcopi sì mireni i r ' ) . In Romani ' a inca, precumu spune | bietulu preotu se lucre pana nu mai potè, alăture cu Oes. Boliacu 1*'),- averile monastiresci ani ave unu fundu | celu mai simplu dîleriu, pana si-face baremi contribu-de 2 miliarde sì cà a trei-a parte a Tierei - romanesci \ tiunea pentru ea.

este proprietate a santiloru ; cu tòte aceste statuiu preo-! E c a dara câtu de nerespectati suntemu noi preoţii tieacu in Hom?ni'a. in câtu seimu, sta de totu reu, j rom. asta-di, sî in genere naţiunea rom., deórace nere-atâtu in privinti'a materiale câtu sî intelectuale, sì caus'a j spectandu-se intieleginti 'a sî miniştrii basericei, adecă potè fi. cà asta-di aceste monastiri suntu secularisate, sì j suftetulu natiunei, atunci totu corpulu natiunei e asupritul

prin urmare venitulu loru curge in cass 'a statului. Tn

Serbi ' a se platescu preoţii din tesaurulu statului").

Altfeîiu sta insa lucrulu in statulu nostru poliglotu, in care in decursulu tempuriloru totu acei preoţi ai naţiuni loru sî confesiuniloru erau ajutoraţi din partea statului, de care naţiune sî confesiune se tieneâu sî domnitorii, precumu am documentati] mai susu; sr fiendu cà noi domnitori rom. n'amu - avutu pre acele tempure in patri-a nòstra, asia totu noi amu fostu cei

orfani. Càci desi sub Miehaelu eroulu, candu lujà

-^Rauaib&uV*. în J i d m i a r f e a l , g e n ^ ^ ' ^ : - A i b ' ' ^ n W W f 1 i n

20-«Tulio 1 6 0 0 in art. 2 9 s'a decisu : „ L a poft'a iriariei

sale popii rom. pre totu loculu se scutescu de la sier-

bitutea. ce prestéza poporulu 4 ' , acést 'a mica radia, ce

dâ sperare, inca dura atât'a numai, câtu sî domnirea

eroului in Transi lvani 'a! — E adeveru, ce nu lu-po-

temu trece cu vederea, cà de candu Transilvani 'a se

afla sub sceptrulu casei domnitórie habsburgice, preo­

t îmea rom. preste totu are ceyâ subsidiu, carele insa

asceptàmu se se meliorezo as ia , dupa cumu cere

dereptatea.

Mai esîse decrete pre Ia anii 1 7 5 0 , 1 7 7 3 , 1 7 7 7 ,

1 7 8 1 e t c , pentru dotarea preotîmei rom. gr. c , sî

desî in urm'a loru in multe locuri s'au sî datu de

atunci porţiuni canonice, totuşi in multe comunităţi nu s'au datu din causa, cà mai tardîu esi rescriptulu au-licu din 1 0 Maiu 1 8 1 6 nr. 1 2 8 1 , prin care preotîmei rom. gr. c. nu i-se concedu porţiuni canonice prin comu­nele; unde f i n rom.-catolicii , sî cu care rescriptu Saşii , in egoismulu sî impertinenti 'a loru, sì asta-di se folo-

sescu sî opu nu, desî ace l 'a câ unu ce ilegale e scosu

de multu din valóre in urm'a altoru legi esîte dupa acea .

Pr in conventiunea din 1 8 Aug. 1 8 5 5 intre santî-

tatea sa ponteficele romanu s îM. saimperatulu in art. 2 6

s'au intaritu acestea: „Parochi is , quae congruam pro

temporum et locorum ratione sufficientem non habe^nt,

dos, quamprimum fieri poterit, augebitur, et parochis

catholicis ritos orientalis eodem, ac Latinis, modo con-

(finea va urma,)

5 ) Istori'a Transilvaniei de 1. V. Rusn, pag. .86 etc. *) Prin articl. !1 alu adunarei gen. din leruotu se otare-ce, a-i e»e-

eutâ pre aceiRomani, earinudâu, de> voia do nevoia, jiopiloru «asexci d'îciraele. 7 ) Ceva înainte de revolutiunea din 18 i8, se.iu insu-mi, ea chiaru

pre tata mieu l'au batutu Saeii cu corbacie, câce s'a du.su in eauipu se aducă mosiului mieu, paroculni gr. cat., bucatele, mai înainte de a gata cu culegerea decimeloru pentru pop'a loru luteranu; alta data i-au luatu aaui'a • cu ]eni.nele, câce s'a dugu de a taiatu lemne, do focu d u pădurea, de unde. aducea sî pop'a sasoscu.

Ist.on'a 'bşriser. dei ?SSa»gun'a.ţ pag.12& § 81, reproduci din Zebent-recht von G D. Teutscli 1858 pag. 218 , . . . ,-,

9 ) Vedi iu documentele unei i3torie', de Laui'iatiu. ' " ) Istori'a basericei de B . Ratiu canon., pag. 301. ,. l , j Documente istorice, pag. 182. \ty Vechî'a jnetrppolia r e » , de Popei'a, pag 120. etc. . ,;

., •<.^-44'»iSadi.( Fundnlu T e l i g i u n n r i n de Pţtnmulu, pag. 17K. .Ui >-sH)Mstay?!».UiWeiC«4e ttfi S&%ttrfK,'4»mS:,K. «fhig. i f e T^utrânlir

relig. de Pumnulu, pag. 200. 1 5 ) Fundulu religiunariu, pag. 148. lt>) Monaatirile din Romani'a, Bucurcaci 1862, pag. II . n ) Lk-reptulu eanonicu de metr. Siaguu'a. § 264.

Famili'a sî scora. i f inea . ' i

Din ide'a acesta sublima a credintiei creştine curgu detorinriele acele ale parintiloru. cari necicandu sî prin neci o giurstare nu se potu delaturâ, adecă : câ in crescerea prunciloru pondulu principale se-lu pună mai alesu pre influinti'a morala , fire-aru pruncii inca sub aripele aperatorie ale case i , familiari, ori in depărtare eoncrediuti maniloru străine. Precumu nu potu fi părinţii indiferinti in privinti'a acea , ore prun­cii loru in institutele infientiate seu sustienute prin stă­tu instrueza-se conformu carierei loru alese seu ale-gunde? togmai a s i a , ba dora mai pucinu potu privi cu nepăsare, câ ce se intempla cu crescerea morala a prunciloru...alu cărei fundamentu a fostu totdeun'a cre-dinti 'a, fora care necicandu pote fi crescere adeve­rata morala.

Togmai pentru acea, precâtu de invederatu e, câ. părinţii câ membri ai statului au dreptu de a pre­tinde cu privire Ia cultivarea spirituala a prunciloiu loru organisarea scoposa a scoleloru sustienute sî cu crucerii loru, chiaru asia au dreptu, nedisputaveru a pretinde, câ crescerea rel igiosasî morala , carea o-au do-

banditu pruncii in cas 'a parintésea, in scóle nu numai se nu şuiera dauna, ci mai vertosu se crésca sí inain-tedie. Părinţii nu si-potu sacrifica dreptulu aces t ' a ; era statulu, pana are inaintea ochiloru scopulu finale alu civiloru sei, nu lu-póte luá de la părinţi, neci pote face dispusetiuni cá ace le , cari se basédia in delatura-rea dreptului acestui-a.

Părinţii nu numai fientia ratiunala dau statului prin pruncii loru, ci si mora la ; acest 'a dara e detoriu in tote dispusetiunile sale a fi' eu privire la omulu in-tregu. adecă la total'a lui esinti* materiala sî spirituala eu tote facultăţile sî relatiunile aeestei-a.

Déca s'aru organisá atari scóle , in cari nu s'ar' propune neci o religiune, s'ar' nemici activitatea de pana acumu a parintiloru facia cu crescerea religioso-morala a prunci loru, s'ar' pericl i ta efectulu pana acumu eluptatu cu multa ostenéia, s'ar' atîtia indiferen-tismulu câtra religiune, s'ar' nega lips'a credintiei spre ajungerea fericirei, s'ar' periclita insasi fericirea spiri­tuala, si óresicumu, din concesiunea statului, s'ar' eser-ceá pe terenulu spiritualu espunerea cea blastemata a prunciloru. Câci intru adeveru a tramite copilulu in-tr 'o scóla cá acesta, nu ar' fi altu ceva, decâtu a espune pe copilulu pana acumu rel igioso-moralicesce crescutu toturoru pericleloru spirituali, cari se potu ivi intr'o seóla, care nu cunósce séu din care lipsesce re-ligiunea. D é c a o numimu fóra de sufletu pe o mama cá acea , carea tesaurulu seu portatu sub anim'a sa lu-espune in ' acea sperantia, ek dora so v a afla c i n e v á , care va mântui viati 'a trupésca a pruncului seu, ce ar' trebui se dîcemu atunci despre părinţii acei-a, cari aru dori a-si tramite pruncii loru intr'o atare scóla, in ca­rea mórtea spirituala e mai secura , decâtu mórtea inocentului espusu pe trotoarulu stradei ? !

Scó l ' a , in intielesu strinsu luata, t rebue se fia in-stitutulu, in care se continuédia bun'a crescere a fami­liei ; era déca statulu nu sci produce séu urma unu modu mai bunu de instruire, de buna sema nu i este iertatu a introduce unulu mai reu , decâtu care se pote afla in cerculu familiariu. Cáci inca sî in seclulu nostru indiferinte ab iá se pote intipui familia, carea prelanga tota recél 'a sa aru lipsi pre vlastariele sale cele gingăşie de ocunosc in t ia a principieloru maiestóse ale religiunei, amesurata preceperei loru. Desî dora părinţii despretiuescu invetiaturele religiunei atâtu cele mentali câtu sî cele practice, totuşi pe pruncii loru i invétia frie'a si temerea lui Ddieu, sî mai inadinsu se incredu in acea, cá cea ce dora dinsii aru fi negrigitu in acesta privintia, scól 'a cu tempu o va repara sî substitui. Acumu dara déca s'aru organisá scóle, din cari cu concesiunea statului s'ar' eschide religiunea, indiferenţismulu acest 'a alu statului ar ' reci sî in aní­mele parintiloru aeiulu si atragerea câtra rel igiune; era ace i - a , cari aru esî din atari scóle poporali , n'aru ave neci o cunoseintia religiunaria. fiendu câ din in-chiaiaturele acelei n'aru audî nemicu sub tempulu in-vetiaturei loru.

Unu canteen sirenicu amagitoriu e opiniunea acea,

cà in scóla in loculu inchiaiatureloru credintiei se se desvoltedie sentîrile morali sî umane. In anim'a omu­lui togmai asia cuprindu locu sentîrile re l ig ióse , pre­cumu cele morali sî s impatet ice; desvoltarea sufle­tului omului trebue se fia consunatória ; d è c a se eultí-

védia unu sentiementu séu altulu spre daun'a celoru-

alalte, acolo neci se tientesce sî neci se ajunge desvol­

tarea consunatória a sentíriloru. Mai incolo sentiulu

orbu necicandu nu e asiá de solidu, cá celu consciu-

de-sene (selbstbewusst); càci acest 'a are conscirea

chiara, atâtu a fundamentului precâtu sì a scopului,

atâtu a impulsului seu nobile precâtu sì a midiulóce-

loru lui. Insa cuantitatea acésta a sentíriloru morali

sî umane, amu poté dîce, cà singuru religiunea, cre-

d i n t i ' a o p ó t e produce. Misieli 'a, suferintiele altoru, in­

teresele comuni ale soeietatei si alte cause , potu

sterni simpatía si compătimire ; insa deca cinevá esperiódia, cà adeseori câtu de nedemni suntu omenii de indurare, cumu resplatescu compătimirea demu-strata chiaru sî cu jerfiri ; dèca desvoltarea asesta mo­rala sî umana n'ar' ave unu sorginte mai sublimu, diu care se-si pota castiga potere, ci ar' fi îndrumată unice la sentiulu aces t ' a : atunci sentiulu compatimirei mai multu s'ar' t empi , decâtu sterni sî ascutî. Inve-tiati insa anim'a frageda a cunósce dogm'a despre esistinti'a lui Ddieu, despre imortalitatea sufletului, despre resplat 'a sî pedepsirea e terna , invetiati-o in-chiaiaturia acea a credintiei, cumu cà toti suntemu fii ai luí Ddieu si asia ne-amu lacutu frati in Christosu prin Christosu, sî ati depusu fundamentulu neclatitu alu celei mai fragede desvoltàri morali sî umane.

Mai lesne ne-amu poté intipui o cetatiue seu orice edificiu fóra de fundamentu, séu o flore fóra de radecina, decâtu vertuositate adeverata si tienetória fóra de credintia sî religiune. Onestatea adeverata poftesce, cá se implinimu cu tòta acurateti 'a tòte de-

torintiele nòstre càtra Dd ieu , deaprópele sì noi

insi-ne; se le implinimu inca si atunci, candu împlini­

rea acelor 'a poftesce de la noi je r fe grele , precumu sì

atunci , candu n'ar ' fi' nime martora alu implinirei de-

torintieloru nòstre séu alu jerfeloru, cu cari suntu eie

impreunate. Câtu de mare potere a animei se recere

spre acést 'a! Câte interese sì câte amăgiri aru poté retrage pre omu de la implinirea binelui sì incungiu-rarea reului, mai alesu déca ara potó remane secrete faptele cele rele ! Dèca intre cercustàri cá aceste anim'a patimòsa a omului ar ' fi indrumata singuru nu­mai ia sentîrile morali sì umane, atunci naufragiulu vertutiei e siguru. Dara steriliti in anim'a frageda a pruncului conscient i 'a dogmat ica , cumu cà Ddieu e in totu loculu de fâşia, cumu cà ehi vede faptele bune sì rele ale omului, ori câtu de secrete sì ascunse aru fi' acele, sì ati depusu fundamentulu adeveratei desvol­tàri morali sì u m a n e ; atunci sentiulu va sci, ce are de facutu, la ce trebue se fia atientitu, sì onestatea nu va mai fi numai o legalitate esterna séu o simpla cu-vientia, adeca padìrea reguleloru esternitatiei, ci nnu elemento alu animei. unu ornamentu internii alu sufle-

tului, unu esvoru avutu de faptele cele mai escelinte,

inca sî atunci, candu faptele nòstre nu voru fi urmă­rite de preveghiarea agera a martoriloru.

Sî intru adeveru e sî de lipsa, câ onestatea se fia atare, era nu numai larv'a séu nelucirea amagitória a acelei-a. Pana ce scòle câ aceste multu de aru dâ

societăţii nesce barbati umani conduşi prin sensualitate, pana atunci crescere» religiósa produce ómeni eu ca-ractru, pre cari neci fric'a neci interesulu nu i va abate usioru de la calea vertutiei. — Apoi sî alteumu ce scopu ar fi de a se ajunge prin scó le le , din cari ar ' lipsi rel igiunea? Dora s'ar' delaturâ ur'a confe-siunala? P o t è , pre unu tempu; ei pentru scopulu

acestu parutu póte-se óre jerfi scopulu celu mai

sublimii alu omului V Óre pre acest 'a nu 1'ar' insoci o

mulţime de rele, cari aru veni asupr'a statului din acésta sistematica nedusîre a religiunei, alu cărui spri-gionitoriu mai securii este moralitatea adeverata, carea singuru prin eredintia sì religiune se potè ajunge in

deplin'a ei sublimitate sì in tòta poterea solidităţii sale ?

Fantasma desiérta e acea, cumu cà pre acésta cale nu s 'ar ivi asia de graba intre invetiacei cunósce rea deosebirei confesiunali. Invetiatorii aplicândi de-bunaséma s'aru tiene de una séu alta confesiune. Sî decumvâ invetiatoriulu nu e cu totulu ireligiosu — care alteumu cu greu ar' esercita ceva influintia favoritória ' " " ^ d n e v o l t u r e i s p n t . î r i l o r u umane sî morali — con-vingerea sî zelulu seu confesiunalu abia de Tar' pole" delaturâ intru atât'a, câtu eu ocasiunea pro-punerei se nu aduca inainte una parere séu a l fa a sa, sì asia religiunea contraria se nu o aduca óresicumu in supieiune. Acést 'a se potè dice de asemenea despre invetiatoriulu ori de ce confesiune.

Tnsa neci studiele nu se potu propune intr'unu modu câ acel 'a , câ in ele se nu vina inainte opiniuni despre diferitele confesiuni. Sì dèca cineva ar' sî com­pune unu studiu câ acel 'a, in care nu s'ar' aduce in ainte nemica despre inchiaiaturele credintiei a diferite loru confesiuni, afòra de acea, câ partea cea mai mare a stud'ieloru asia compuse ar' dobândi o facia cu to tulu palida, totuşi pe respectivulu invetiatoriu nu l'ar' potè retiené, câ pentru deslucirea obiectului propunendu se nu aduca inainte nemica afóra de materiele cuprinse in stud'iu, a caroru alegere depindiendu cu totulu de la elu, pentru ce se nu pota lua sî din sfer'a credin t ie i? mai alesu dupa ce sì esperienti'a ne invétia, cà in propunerea matematicei câ sì a cantului, cari debu naséma cadu destulu de departe de la sfer'a credin tiei, unii profesori de deosebite confesiuni cu tòta iste t îmea sciu intretiese opiniunile loru contrarie s. nòstre religiuni, sî a-le dâ acele spre esercitie discipuliloru sei. Pre langa o maniera câ acésta, earea in scólele in cari ar ' fi neglésa propunerea religiunei, s'ar' usua intr'o mesura dora sì mai mare, s'ar' potè óre ajunge scopulu amintitu?

Dara de s'ar' sì potè ajunge órecumu scopulu aces t 'a , care alteumu in viati'a practica n'ar' ave neci

unu folosu, fiendu c à . desi mai tardîu, totusi s'ar' ivi intre invetiacei diferinti'a confesiunala : principiulu, care din scólele poporali vró a esclùde religiunea din acestu juneţii de vedere, inca numai in scólele de deosebite confesiuni s'ar' potè aplica. Era in scólele de o reli­

giune, fiendu cà nu e neci unu periclu confesiunale,

ar ' fi nedreptatea cea mai mare a lipsi pre prunei de

invetiarea religiunei fòrte folositória din unu punctu de

vedere mai inai tu. Apoi sì potere-ar' óre cu dreptu

se oprésea statulu, câ in scólele cat. se nu se propună religiunea?Au nu ar' fi chiarii sì acea o dispusethuie,

ce calca drepturile naturali ale parintiloru sì pruneiloru,

câ se se escluda religiunea din scólele, in cari prepon-

derédia numerulu in\etiaceiloru cat., pentru câ nu

cumva se se scandaiisedie numerulu mai mieu alu in-

vetiaeeiloru de diferite confesiuni? Sî intru adeveru ne

potemu teme de a m b e 1 ) , dèca s'ar' ed ice principiulu

prememoratu, care apoi facundu-se comune, in urma

fora turburàri nòne eu greu s'aru ierta nescari esceptiuni.

Afòra de acést 'a unoru câ acei-a, cari suntu de­

tori a preveghiâ asupr'a fericirei pruneiloru, neeideca-

tu nu le e iertatu a pierde din vedere, cà precumu ne

invétia credinti 'a nòstra cat., esistu une inchiaiature aie

credintiei, a caroru cunoscintia nu o potu negrigi neci

pruncii fora pericl i tarea fericirei e teme, in cari fiendu

cà e de lipsa se eredemu, debunaséma trebue se le sì

cunóscemu; èra faptele loru cele bune, cari le voru

face in venitoriu, inca numai asia voru ave pretiulu

cdfèmhtiosu spìe lèTlcll'ey l M » s e s t e , fténdu inradeci-

nate in eredintia, se voru esercita din iubire càtra

Ddieu. Insa de tòte aceste s'aru lipsi pruncii prin in­

troducerea de scóle nereligiunarie, deórace aceste aru

purcede din aeelu principiu, cà in scólele poporali nu

suntu de lipsa dogmele confesiunali, asiadara neci cela

catolice.

Din cele pana aici dîse se potè vede, cumu cà

neci baseric 'a neci părinţii, caror 'a le j a c e la anima crescerea adeverata a pruneiloru loru, nu potu fi par tinitori ai scóleloru asiâ-numite fora religiune. Nu ba­ser ic 'a : fiendu cà s'ari lipsi de partea cea mai nobila sì mai fructifera a ereditatei sale, adecă s'ar' lipsi de mulţimea pruneiloru, pre cari Mantuitoriulu cu asia de mare iubire i-a imbraciosiatu, sì câ unu institutu

ddieescu, infientiatu spre rnidiulocirea fericirei, ar' su­

feri in drepturile sale o dauna nespusa. Nu părinţii : fiendu cà s'aru nemici sì crescerea religiósa-morale a

pruneiloru loru, s'ar' periclita salutea teneriloru, sì s'ar'

derapenâ fundamentulu celu unice securu, pre care se

potè edifica desvoltarea morale sì umana, cea ce e

altmintre devis'a scóleloru acestor 'a. E r a fiendu cà

cultivarea sì desvoltarea pruneiloru intr'unu modu câ

acest 'a nu potè fi dorita de statu, cu atâtu mai pucinu

scopósa, statulu nu se potè intieleptiesce cuprinde cu

planulu instituirei de atari scóle, ba , dupa convingerea

nòstra, neci cà are dreptu a întreprinde unu lucru câ

acest 'a ; càci acesta numai cu jerf i rea drepturiloru ee­

loru mai sante ale basericei sì familiei s'ar' potè in­

tempia, sì sucesulu amagitoriu, ce ari proveni de

acolo, necicandu nu ar' cumpeni urmârile triste, că­rora iu scóle de aceste li-s'ari deschide unu esvoru pré avutu.

(Dupa unguria prelucratu de T i tu B u d u , preotu gr. c. in Ioodulu Marmatiei.) * '

l ) Fric'a acèflta, precumu sî consideratiiraile, ce mai urméza, despre scóle poporali „nerefigiunarie" sî altele, Ia noi, eharu Domnului! inea n'au obiectu, sî nici cà voru se aiba, dèca vomu stărui umeru la umeru sî cu totu adinsulu, eâ se dobaadimu odată doritulu cougresu bas., sî asia se po-temu eumu se cade grigi uui de sedlele nostre. Red,

Planulu de invetiamentu p c i d r n s c ó l e l e e l e m e n t a r i g r . c . d i n disti- .

l Y a s e u d u l u i . (fine,)

III. C o r a p u t u l u , (4 óre pre septemana.) D e s p a r t i e r a e u t u l u i . Cunóscerea sî scrierea numeri-

loru de la 1—100, aplicandu la fiacare numeru teme cu cele 4 operaţiuni, cunóscerea raoneteloru sì a mesureloru, ce vinu apli­cate in acestu spaţiu de numeri. Ca indreptariu pentru invetia-toriu se recomenda: Computulu de Popescu, Metodic'a calcula-tiunei prescrisa pentru scólele poporali din imperiulu austriacu, Manualulu lui Strehl, sî „Magazinulu pedagogicu.*

D e s p a r t i e r a e n t u l u I I . Computulu verbalu cu numeri mai mari, cunóscerea sî scrierea numeriloru pana la 6 positiuni, cele 4 specie cu una sî mai multe numiri. Ca manualu pentru invetiatoriu se recomenda toniulu II. a lui Strehl. prelanga ce-le-alalte de susu.

D e s p a r t i e m e n t u l u HI. Cunóscerea sî scrierea nu­meriloru mai mari, cele 4 operaţiuni cu frângeri comune sî die-cimali mai usitate in viati'a practica; apoi resolvirea de teme tienatórie de regula de trei, regul'a soşîetatiei, sî computare» intereseloru séu a proceuteloru intr'unu modu simplu sì numai intru câtu se potu resolví cu ajutoriulu celoru 4 o p e r a ţ i u n i , lu-andu sì din geometria eserciti eie cele mai de lipsa, ceri yoru tí de a se insírá la computu, unde va fi necesariu. Cà manualu pen­tru invetiatoriu se recomenda alu IH. sì alu IV. tomu a lui Strehl, prelanga celea de susu.

IV. P i s i c ' a , fD/j óra pre septemana.) Acestu obiectu in despartiementulu I. sî alu IL nu se va

propune cá obiectu de-sene-statatoriu, ei numai se va pregati, esplicandu bucatile respective aflatórie in abecedariulu lui Petri sì legendariulu lui V. Romanu séu Z. Boiu.

D e s p a r t i e m e n t u l u III. Se va mai amplifica materi'a esplicata in despartiementulu I. sì alu IL, sì apoi se va mai propune despre plumbina, cumpena, fierbere, vaporatiune, caldura, termometru, ductu sì ventu, sunetu, lumina, barometru, masîn'a de vapora, magnetismu, electricitate, telegrafii. Cá manualu pen­tru invetiatoriu se recomenda: Die Naturlehre far die Volks-schulen von Schubert, sì die Physik der Volksscmüe von Krüger.

V. I s t o r i ' a n a t u r a l e , ( l l / 2 óra pre septemana.) D e s p a r t i e m e n t u l u I. Aici se va margini instruirea

numai la materi'a de privitu sì bucatile literarie, ce tractéza de­spre asta materia aflatórie in abecedariulu lui Petri.

D e s p a r t i e m e n t u l u II. In acestu despartiómentu se va amplifica acésta materia la bucatile literarie din legendariulu lui V. Ronianu.

D e s p a r t i e m e n t u l u IH. Prelanga materi'a aflatória in legendariu se va propune despre constructiunea corpului ome-nescu; apoi afóra de aceste din animalele sugatone: moimutiele, leulu, sderulu, ursulu, camil'a, cerbulu, elefantulu, ververiti'a, so-bolulu, chitii; din paseri: porumbii, curc'a, rondunéu'a, cuculu, mierl'a, sturdiulu, corbulu, vulturii, papagalulu, priveghiatóri'a, paunulu, cocosterculu, strutiulu, lebed'a; din elasea amfibieloru: aierpii, crocodilulu, tiestósele; din clasea pesciloru : pastravulu, Upanulu, umréu'a, eringulu, crapulu, sciuc'a, salmulu, fusariulu;

din clasea insecteloru : albin'a, furnic'a, vespele, locustele, cara-busiulu, urechialniti'a, muscele, capulu de mòrte, molile, omidele viermele de metasa; din clasea viermiloru: lipitorile, rimele, lumbricii, calbadi'a; din remnulu planteloru: cerealele, legumele, arborii; din plantele veninóse: masalariti'a, cucut'a, umbr'a de nópte, cium'a fetei, matragun'a, tabaculu, cép'a ciórei ; din pian- ' tele medicinali : érb'a lui fatimi, romaniti'a-, potróc'a, pelinulu, rosmarinulu, seearéu'a, mint'a, cód'a siorecelului, spandiulu, branc'a, nalb'a; din imperiulu mineraleloru : sarea, piétr'a varósa, aurulu, argintulu, aram'a, cositoriulu, fierulu, plumbulu, tìnculu; din mineralele ardîbili: cărbunele de pietra, torf'a sì putiós'a, precumu sî diferitele soiuri de pamentu, d. e. lutu, nesipu, sì cele-alalte. Pentru invetiatoriu se recomanda Compendium de istori'a naturale pentru scólele primarie de ambe secsele de Mi-halescu, Catechismu antropologicu de Vasiciu, sì Igien'a poporale de Vasiciu.

VI. Geo g r a f i 1 a, (1 óra pre septemana.) D e s p a r t i e m e n t u l u I. Scól'a, cas'a parintiésca, satulu

cu otarulu sì cerculu. D e s p a r t i e m e n t u l u a lu III. Districtulu intregu, Ardé-

lulu cu tierele vecine.

D e s p a r t i e m e n t u l u a lu HI. Porm'a pamentului, misi-carea lui, feliuriteìe linie pre globu, mărimea lunei sì a sórelui in comparare cu pamentulu sì depărtarea loru de la acelasi; apoi fasele lunei, sì cunoscinti'a despre màrile lumei precumu sì despre continente cu ajutoriulu globului, despre Europ'a, Austri'a sì Ardéìu. Tòte aceste se se propună intr'unu modu câtu se potè de intuitivu sì poporale. Câ manualu pentru invetiatoriu se reco­manda: Gorbrich Anleitung zum erdkundlichen Dnterrichte, Eie-mente de geografia pentru scólele elementari gr. or. de Z. Boiu, Leitfaden zu einem methodischen Unterrichte in der Geographie von August Ltkben, Geografia Ardeiului de Bilz, Erdschreibung von Schacht, sì Geografi'a Ardeiului de Moldovanu.

VII. Istori'a, carea se va propune cu geografi'a in 2 óre pre septemana.

D e s p a r t i e m e n t u l u I. Biografieleceloru mai vestite per­sóne, apoi enararea altoru evenimente demne de insemnatu din comuna sì cercu.

D e s p a r t i e m e n t u l u a lu n . Invasiunea Tatariloru pe la Rocn'a sì cutropirea acestor'a la Borsi'a, Todoranu la ocasiu-nea infientìarei institutului militarul, caletori'a imperatului losifu IL prin comunele fostului regimentu, medali'a de aiu*u, cu carea s'a decoratu flamur'a acestui regimentu, Marianu, infìentiarea districtului, recastigarea dreptului regale, Pang'a, Nascu, Georgiu Popu; Decebalu, Traianu, Aurelianu, Gelu, Dragosiu, Radu ne­gra, Paulu Chinesu, Menumorutu.

D e s p a r t i e m e n t u l u III. La Asi'a Ciru sì Cresu, la Afric'a Egiptenii, la Americ'a Columbu, Vasington, la Europ'a dupa statele ei, sì anume: la Rusi'a Petra celu mare, la Turci'a profet. Mohamedu, la Greci'a Alesandru celu mare, Miltiade, Li-curgu, Pelopid'a, la Itali'a fundarea Romei, Muchi Scevol'a, despre Virginia, la Ispani'a Perdinandu Magelanu, la Pranci'a Napoleonu Bonaparte, la Germania aflarea tipografiei, la Austri'a Rudolfu I. de Habsburg. La geografi'a Transilvaniei se va propune mate­ri'a istorica intr' unu ordinu cronologicu, sì anume: Dacii sî òatàile loru cu Romanii, Ardélulu câ provincia romana, Atil'a, Gelu, Geiz'a, Ladislau, Mateiu Corvinu, Andreiu Bàtori, venirea Ardeiului la Austri'a, Maria Teresi'a, losifu alu IL Câ manualu pentru invetiatoriu se recomanda: Characterbilder von Grube, Compendiu de istori'a Transilvaniei de Rusu, sì Istori'a Ardeiului de Moldovanu.

VIII. E c o n o m i'a. Economi'a se va tua in partea sa teoretica cu acele obiecte,

cu cari sta in legatura, sì anume: cu istori'a naturale sì fisic'a; èra in partea sa practica in anumite óre afóra de scóla. Cu deosebire se se iee in consideratiune crescerea viteloru, pomaritulu,

I stuparitulu sì gradinaritulu.

IX. S c r i s u l u f r u m o s u. D e s p a r t i e m e n t u l u I. Scrierea de cuvente sî dîceri

scurte, cu litere mici sî mari romane. D e s p a r t i e m e n t u l u II. si III. Scrierea de propusetiuni

mai mari. X. C a n t u 1 u, (VÎ óra pre septemana.J In acestu obiectu se voru esercita tòte trei despartiementele

in îndatinatele cantari basericesci sî natiunali. XI. S c u r t a c u n ó s c e r e despre d r e p t u r i l e sî de-

to r in t i e le c iv i le , (Y2 óra pre septemana). Câ manualu pentru acestu obiectu se recomanda: «Drep­

turile sî detorintiele civile", opu esîtu in tipografi'» .archidîece-sana din Sabiiu, cu 20 cr. v. a.

* * *

Aceste statute, precumu mai susu, s'au statoritu sî primitu de adunarea micsta din Naseudu in 18 Martiu 1871, compusa de comitetulu adm. alu fonduriloru scolane sî de represintantii comuneloru gr. cat. din distr. Naseudului, basericesci sî politice. Naseudu, in 23Martiu 1871. — De la comitet, adm.'de fundurile seol., câ sen. scol. distr.

Presiedertele : secretariulu : G r e g o r i u M o i s i 1 u, m. p. S t e f. T i m o c u, m. p.

ricariu. (Câteva refleceiuni la Statute sî Planu voru urma.)

AmvonuUi. V e r t u t e a v i e r g u r i e i ai a c u r a t i e i .

(predica pre s. Maria mare,) „Eu sum nórea câmpului si ciinuta vàliloru."

Cant. cant. 2 ,1,

Pré curat'a viergura Mari'a, dupa traditiunea basericésca, 63 de ani a petrecuta pre pamentu. De vomu cercă intréga via-ti'a ei, ne vomu convinge, cà Mari'a e lumin'a santîtatei, oclin-d'a adeverului, ţipulu sî modelulu toturoru verfatiloru; riatta ei

_e plina de j a a & ^ M ^ » " " " Ì M J M M I U W H alU I I t'Wiu, l'lmlu o primesce cu bracie deschise éì o asiódia. precumu dice regele Davidu in ps. 44, 11, „dea d r é p t a c â p r e o i m p e r a t é s a in v e s t m e n t e a u r i t e i m b r a c a t a p r é i n f r u m s e t i a t a . " Sì oh ce bucuria nespusa! càci însuşi Părintele cerescu i-intinde cunun'a cea nevescedìtória a vierguriei, era angerii i-canta neîn­cetata: „Cea ce esti mai onorata decâtu Cherubimii, sì mai ma­rita esti fora de asemenare decâtu Serafimii."

Intru adeveru, I. A., de ni-s'ar' deschide nóue adi raiulu, amu potè eschiamâ cu prof. Ezechiele 44,4 : „ Sî am vediutu, sî éta erâ plina de gloria sî frumsetia cas'a Domnului ! * Limb'a omului nu potè se spună glori'a sî frumseti'a admirabila a Mă­riei in raiu. Oh de asi potè, câ toturoru, dar' mai alesu vóue, teneri sì tenere, se ve deschidu raiulu, câ se vedeti, cumu stra-luce cunun'a vierguriei pe capulu Mariei, sì se ve intrebu, óre atunci candu sufìetulu vostra se va intórce in ceriu, precumu s'a reintorsu adi alu Mariei, straluci-va sì pre alu vostru capu cu­nun'a vierguriei sì nevinovăţiei? Óre cu acea bucuria ve va primi sì pre voi Părintele celu cerescu, cu care a primitu adi pre Mari'a? Oh bâremi de ar1 ti asia! cea ce cà se fia, ve rogu adi din tòta anim'a, păstraţi-ve verguri'a sì curatì'a animei vòstre, pro-puneti-ve a padì cu tòta «.cumpetatea acésta vertute sublima sì marétia; atunci veti fi frumoşi sì franóse sì voi „câ sî f lor i le p a m e n t u l u i sì câ c r i n u l u v à i l o r u . "

Scriptur'a mai incoio cu aceste cuvente o lauda pe Mari'a, dìcundu, cà „e f rumò sa cà lun'a, a l é s a câ s ò r ele" (Cant. cant. 6, 9 ) ; pentru cà ea e decorata cu cunun'a toturoru vertu­tilo™, dara mai alesu cunun'a fetioriei sî a curatiei o inaltia sì o face de stralucesce preste toti angerii sì santii lui Ddieu. Oh cu adeveratu cà plăcuta sì de mare pretiu e inaintea lui Ddieu vertutea vierguriei sì a curatiei ! Pentru acea de folosu va fi vóue, câ adi. in câtu"-mi va fi cu potintia, se ve cuventediu despre vertutea vierguriei-sì a curatiei. Fiti cu buna răbdare. —

Viati'-a Mariei $ fosta cea mai curata sub s,óre ; dins'a s'a nascutu in grati'» bai Ddieu, in care porurea a sì remasu, pre­cumu adeverescu cuventele angerului Gavrielu, dìcundu; „Bu-c u r a - t e c e a ce es t i p l i n a de daru." Mari'a asia de fierbinte iubiâ curatì'a viatiei, incâtu retrasa in singurătate, în­chisa intr'o casutia binecuventata in Nazaretu, neîntrerupta se roga lui Ddieu, câ se-si pota păstră castitatea animei sale. Àn­diti, teneri sì tenere! Mari'a s'a retrasu in singurătate la cas'a parintiloru sei, câ se ve arete si vóue, cumu cà nórea vierguriei sì a curatici nu resare sì mi priesce in piatiulu lumei, nici prin adunările stricatióse, singurătatea e pamentulu acel'a, in care cresce curatì'a: aerulu ei e pietatea, rogatiunea e róu'a, care o tiene necontenita in umediéla, sì o lace de infloresce in deplina pompa, asemene unui arbore piantata langa riuri.

Cauta deci se ve intrebu, I. A., dara maicusóma pre voi parintiloru, pentru ce suferiţi, câ pruncii vostri se petréca nopti întregi afóra de cas'a parintiésca, in beuture sì in alte desfrenàri corporali ? Pentru ce iertaţi fliloru vostri sì lìiceloru vòstre a se infaeiosiâ in societăţile eeloru stricaţi sì fora de rusîne, unde numai cântece spurcate, jocuri necuvióse sì alte rele invétia ? De voiţi, câ mangaiarea, onórea sì bucuri'a se ve indestulésca sì in-dulcésca dìlele cele mai de apoi ale viatiei, atunci, rogu-ve, pri­viti de cea mai santa detorintia a vòstra a grigi, câ fii vostri se nu cercetedie soci#tàtile eeloru coiupti sì moralicesce destrămaţi, cari mai curundu au mai tardìu voru duce vlastarii vostri in abisulu perirei. Infigeti-ve adunai in anima cuventele mele, cumu cà voi sunteti respundiatori inaintea lui Ddieu sì a ómeniloru pentru nevinovatî'a fiiloru vostri ; èra dincontra lucrandu, va veni unu tempu, candu copri vostri suspinuri sì lacreme amare voru stórce din anim'a sì ochii vostri, veni-va tempu, candu baiatii vostri voru striga la ceriu pentru resbunare. Éta dara ce ve ascépta aici pre pamentu, ve ascépta blastemulu lui Ddieu, èra in ceriu pedéps'a eterna. Inculcati drept'acea fiiloru vostri cuventele betranului Tobi'a dìse càtra fiiulu seu celu iubita: . In tó, te, flìilf.lr in f:if •^r1r^^A^^^^W^i• èu." (Sohl

4. 6.) Àdùcà-si aminte, cà Ddieu togmai asiá vede faptele mí stre cele de nóptea cá sì cele de dìu'a. Maicusému insa îndem­naţi, pruncii vostri, cá neîncetata se se róge, càci dupa cumu dice s. Augustinu, „precumu din nuori se scobóra néu'a cea alba, asiá sì grati'a curatiei sì castitatei de la Ddieu vine." Susu dara, teneri sì tenere, susu, insa nu cu capulu, precumu dora ve place, ce cu anim'a, anímele seleavemu susu càtra Domnulu, cà-ci in anímele candide sì pie cresce flórea vierguriei sì curatiei

Plăcuta este inaintea Ini Ddiea curatì'a. Acumu in T. v. se citesce despre castitate la intieuptulu Sirachu, cà „nemicu e moi pretiuitu, decâtu mfletulu celu avratuf ba totu intieleptulu Sirachu dice : „celu nevinovat» va ave de amicu pre imperatulu/' sì, oh Dómne, ce fericire a fi amica cu unu rege, sì inca nu cu rege pamentescu, ci cu regele cerescu, cu 1. Christosu!

Se vedemu sì in T. n. ceva despre vertutea curatîei. Cu 4000 de ani mai inainte era profetîta venirea Rescumparatoriului genului omenescu, care dupa plinirea tempuriloru a sì venito. Cine a fostu insa mergatoriulu inainte a lui Isusu ? Dora cevá omu pecatosu, dara acumu intorsu pre calea penitintiei ? Nieì-decâta; ci mergătorul inainte sì nunciu alu venirei lui Isusu a fostu s. Ioanu botez., fiiulu lui Zacharia, pre care l'a binecuven­tata Ddieu inca din pântecele mai cei sale, cá se fia profeta sì inainte mergatoriulu lui Isusu. Sì ce fece s. Ioanu spre acésta misiune sublime? Cá se si-pòta pastrá curatieni'a, s'a retrasu in desierta, nutrindu-se numai cu erbari sì miere selbatica, pentm cá se-si pota infrena trupulu. Cine s'a invrednicitu mai departe a fi maic'a lui Ddieu ? Mari'a, o vergura curata sì fora macula. Cine a fostu crescatoriulu lui isusu ? losifu celu blandu sì curata. Cine s'a culcata pe pieptulu lui Isusu ? S. Ioanu apost hilu ca­stitatei. Cine a fostu martirulu celu d' antâiu a lui Isusu ? S. Şte­fanii celu credintiosu sì inocinte. Dar' apoi inca cuventele. Mantiutoriului n. T. Christosu, însemnate la s. Mat. 5, 8 : nFe~ riciti suntu cei curati cu anim'a, cà acei-a voru vedé pre Ddieu^

— XP —

câta de chiaru ne dovedescu. cà numai cei curati, cei vierguri voru se veda pre Ddieu?!

Éta dara culmea fericirei nòstre; vomu vede pre Ddieu, de ne vomu păstră vergurfa si curati'a viatiei. Dara cumu va n' aoést'a, I. A., deórace esperienti'a de tòte dìlele ne aréta, cà omulu, fienti'a cea marótia, creata dupa chipulu sì asemenarea Ini Ddieu, dupa ce a cadiutu din sublimulu statu alu inoncintiei sale cei originali, e espusu la nenumerate debilitati sì reutàti, e mai pîecatu spre acţiuni nemorali, decâtu spre vertuti: ba in­tru atftt'a e plecatu spre reu, incâtu, precumu dice s. Paulu, nu binele, care lu-voesce, ci reulu, ce nu lu-voesce, lu-face ? Dà , càci decâteori nu ne duce pre noi sburdarea sî reutatea nòstra in fóradelegi, decâteori nu ne cufundâmu in no-ro-iulu dâtineloru celoru rele ! Oh nefericiţii de noi ! Pentru câ de vomu privi cu ochii sufletului in adun cum animei nòstre, vomu vede, cà e pré adeveratu cea ce dîce regele Davidu in ps. 50, 6 : „Eta intru fóradelegi ne-amu conceputu sì in pecate ne nasce niaic'a nòstra/' sî vomu mărturisi cu tòta sinceritatea, cà fòrte pucini suntemu, carii se nu ne fimu maculatu anim'a cu pecate , dara mai alesu cu pecatulu necuratîei. Ah câtu de micu e numeruln acelora teneri sì tenere, căsătoriţi sî veduvi, la cari inca straluce flórea curatîei sî a vierguriei ! Ce vomu face dara, candu vedemu, câ suntemu espusi la atâte scă­deri, incâtu concrediendu-ne poteribru nòstre nu amu fi in stare a ne aperâ nevinovaţi'a de pasiunile cele selbatice ale trupului? Oh poporu fericitul Ce vei face? Voiesci a fi constante in ver-tutea vierguriei sì a curatîei ? Aredica-ti ochii tei lâ ceriu, cere ajutoriulu Măriei, càci ajutoriulu ei e asia de tare sî potinte, in­câtu alinédia sî viscolele elementeloru infuriate ; ajutoriulu ei de-bunaséma va alină cugetele sî poftele corpului teu, óra planurile cele viclene ale ispititoriului le-va nemici, precumu se nemicesce róu'a dinaintea radielpru fierbinţi ale sórelui.

Se sciti dara, ; L A., câ unic'a anchira secura pentru sus-tienerea verguriei sî nevinovăţiei nòstre de la léganu pana la mormentu e Mari'a,; ea ne va conduc© pre ca«i pre. cariera ţoi spinósa sì coltiurósa càtra ceriu la limanulu fericirei; ea ne va invetiâ, câ prin tòte fasele viatiei nòstre, precumu ea, asia sî noi numai binele se-lu alegemu; ea inca aici pre pamentu ne va castiga o viaria plăcuta, indestulita sì serina, èra in ceriu feri­cirea eterna. Cu dorere trebue insa se marturimu, câ creştinii de acumu in locu de a laudă sì a chiama intru ajutoriu numele aqestu santu „Măria", lu-batjocurescu, lu-calumniédia sî injura. Oh suflete rele sì nemultiamitòrie ! Ce mirare apoi, câ de la unii câ acesti-a s'a ascunsu vertutea vierguriei sî curatîei, stin-eundu-se din anim'a loru iubirea càtra Mari'a. Macaru cà vertu-te a vierguriei sì a curatîei inca sì la pagani eră pretiuita, lau­data sî onorata. Càci păgânii, desî dinsii nu multu se luptau pentru padîrea castitatei, totuşi poftîâu, câ preoţii loru cei mai mari se abdica de desfătările căsătoriei, pentru câ nu cumva pe trecundu-si tempulu in desmierdàri, se nu si-plinésca invetiatur'a, rogatiunile sì servitiulu ddieescu. La străbunii nostri Romani erâ diein'a Vest'a in mare onore, viergurele in teatru cuprindeau locurile cele d'antâiu, la rogamentele loru cei ce erau condam­nati la mòrte se agratiâu, morindu o viergura nu se inmormentâ afòra, ci in leintrulu cetatei.

Fia-mi dara iertatu a ve intrebâ, óre noi creştinii de acumu pentru ce nu padîmu asia, câ creştinii primitivi, vertutea verguriei sî nevinovăţiei ? Pentru cà nòue ne place a favori pofteloru trupeşei, noi suntemu fii luminei sì ai lumei, noi „inaintamu," noi nu ne potemu smulge desub domnirea sénsualitatei sì a toturoru celoru alalte pasiuni. Sî aici nu potu trece cu vederea o observatiune a mai multor'a luata din viatia, sî anume dreu unii creştini, cà nici o vertute n'are atâti inimici, câ vertuUa vierguriei sî cura tîei, cu cari noi luptandu-ne, dorere, adese nu-i potemu învinge, ci cademu. E dreptu, I. A., cà nici o vertute n'are atâti ini­mici câ acesta sublime vertute ; càci inimicii ei cei dinafòra, lu­mea sî diavolulu, cumu sî cei dinleintru, cele cinci sentiri, nein-cetatu se scóla contr'a vierguriei, dîu'a sì nóptea, in singurătate

câ sî in publicitate, sî asaltulu inimiciloru se impoteresce prin cântecele, dantiurile sî vorbele cele necuviòse, sì prin societatea celoru corupţi sì fora de rusîne. E bine, dara escusatiunea to-' tusi n'are locu sî nici nu urmédia, cà dora pentru acest'a ne-ar' fi iertatu a ne spurcă anim'a cu faptele necuratîei, deórace esemplo nenumerate avemu, cà cine s'a luptatu statornicesce, cu ajutoriulu lui Ddieu sì alu Măriei a reesìtu invingatoriu. Se recere numai de la noi, câ se delaturàmu cugetele cele uritiòse BÎ spurcate, sì se le inlocuimu cu meditatiunea despre viati'a Marieì ; se in-cungiuràmu locurile, ocasiunile, cari ne ducu in ispita. Ce se ìn-;empla insa in locu de aceste? Dorere, cà spunendu adéverulu, desî nu totdeun'a, dara mai adeseori noi insi-ne ne menimu lo-culu sì ór'a, unde cademu in curs'a diavolului. Atunci apoi se nu ne scusàmu cu firea nòstra cea stricata, nici se ne uimimu sì miràmu, deca de sute sì miie de ori ne spurcàmu anim'a cu sburdàrile sì portele neinfrenate ale corpului: se nu fimu cerbi-cosi sì se nu ne favorimu nòue, se nu urmàmu sì intra acést'a protoparintiloru nostri, cari dupa ce au facutu prevaricatiunea, au inceputu Adamu a inculpa pre Ev'a, era acést'a pre sierpele seducutoriu, precumu ne place sì nóue a in vino vati pre altii, de­si noi suntemu caus'a pecatului. Oh omule pecatosu ! intréba-ti numai conscienti'a sufletului, sì acea ti-va sioptf sincera, óre cu adeveratu tu esti facatoriuìu de crima ?

I. À.! Câ se potemu noi fi constanti in vertutea vierguriei si curatîei, avemu mare, neaperata iipsa de grati'a lui Ddieu; càci precumu flórea numai acolo cresce, unde o ajunge caldur'a sórelui, asia sì curatî'a animei ninnai intra .acel'a va fi constanta, care va posiedé grati'a lui Ddieu, era grati'a lui Ddieu se dà numai celoru umiliti, precumu ne adeveresce s. Petra I. 5, 5 dîcundu : „Ddieu sumetìloru le sta incontra, èra celoru umiliti le dà darùu ; asià sì s. Iacobu 4, 6 dîce, cumu cà „Ddieu ce­loru umiliti le-a promisu grati'a sa." Câtu de mare lipsa avemu noi de gratt'a. lui Ddiqii^ne spune s. Ţoami. dîcun lu: „Fora grati'a luA^a^iu^De^^ţui p.Qtemu ţ^ce* i mai incolo, s. Paulu afirma,,

adeca Ddieu, lunedia;" èra aiurea totu s. Paulu dîce: „Din grati'1 a lui Ddieu swm ce sum, sì grafia lui e cu mine.' Mari'a inca eră umilita, precumu aréta cu ventole ei la Luc'a 1, 38 :

Età serv'à Domnului, fa, mie dupa cuventulu teu;11 pentru acea a sî remasu dins'a neincetatu in grati'a' lui Ddièu, sì in tòte cercustàrile viatiei ei nuiiumaicà aincungiuratu reuìù, dara tot­deun'a numai binele Fa alesu. Se ne ùmìlimu dara sì noi,L

A 7

c& darulu lui Ddieu neincetatu se fia cu noi, pentru câ asia fiendu indiestrati cu ajutonulu Măriei sì proptiţi cu grati'a lui Ddieu, sì acestei còlucrandu sì noi, se reesìmu invingutori in' tòte tentatìunile luraei, sì se supunemu sub peti óre pre inimicii acei-a, cari voiescu à ucide sufletulu nostra. —

Din cele pana acumu dìse potemu cunósce. cà Mari'a e esemplulu curatîei, fnraséti'a blandetielora sì cunun'a vèrguriei, precumu dîce s. Metodiu. Amu audîtu mai incolo, cà nu esiste vertute mai sublima sì mai plăcuta lui Ddieu, decâtu vertutea vierguriei sì a curatîei. V'am aretatu sì acea, cumu cà, precumu a dîsu I. Christosu càtra santii sei apostoli, „ i n t r u a c é s t a v o r u c u n ó s c e p r e voi, c à s u n t e t i i n v e t i a c e i i m i e i , de v e t i i u b i u n u l u pre a l tu lu ," asia dice sì Mari'a, „in­tru acést'a voru cunò,sce pre voi, cà sunteţi fìi Mariei sì urmă­torii ei, de veti padì vertutea vierguriei." Sì in urma, desi cu dorere, am dîsu, cà din anim'a crestiniloru de acumu mai cà s'a stinsu iubirea curatîei, sì acést'a e o pierdere mare pentru sufletele nòstre, càci amu pèrduta margéu'a cea mai scumpa din cunun'a ferieirei nòstre. Inca odata ve rogu dara pre voi, carii potè ati alunecata sì ati cadiutu sì v'ati petatu anim'a cu peca­tulu necuratîei, se ve aduceţi aminte de cuventelé sântului apo-stolu Paulu càtr. Corint. I. 6, 19: „Au nu s c i t i , c à c o r -pu lu v o s t r u e s t e l o c u i n t i ' a S p i r i t u l u i s.?" sì vai de àcel'a, care va spurcă locasiulu acest'a, càci pre acel'a lu-va perde Ddieu. Drept' acea desî nu sunteti nevinovaţi, bâremi ve faceti penitènti, baremi demustrati o adeverata parere-de-reu, re-

tragùndu-ve in singuretate sì plangundu-ve cu amara pacatele vóstre, graindu cu Davidu (ps. 50, 12) : „ A n i m a c u r a t a e r e é d i a i n t r u min e Dd ieu le ."

Veniţi si voi, teneri sì tenere, cari inca ve bucuraţi de în­suşirea acésta frumósa s inocintiei teneretieloru. Voi sunteti bu-curi'a Mariei, voi sunteti floricelele dulcelui ei Fiiù, voi sunteti frumseti'a sì sperarea fericirei omenesci, in voi infîoresce morali­tatea, Precumu pana adi, asia sì de adi inainte, cu ajutoriulu Mariei, pastrati-ve rerguri'a; priviti la traiulu viatiei ei celu s., uitati-ve la modeMu curatici sì in icón'a toturoru vertutiloru, sì ve invetriati, eumu trebue se ve păstraţi cu cea mai mare aeura-tétia nevinovatî'a sî castitatea cu darulu ddieescu. Cu numele Mariei ve culcaţi, cu numele ei ve scolati, cu ajutoriulu Mariei ve departati de la cas'a parintiloru vostri; cu unu cuventu, de la léganu pana la mormentu numele ei lu-invocati, sì atunci odinióra si voi ve veti inaltiâ la ceriu sì împreuna cu Mari'a vèti fi in glori'a ceriului.

Pre urma alergàmu toti la tine, oh dulce a nòstra Maica, sì cu umilintia cademu înaintea ta, cersîndu indurarea ta cea mumésca si rogandu-te cu cea mai adunca umilintia sì caldura a animei nóstre, castiga-ne sì nóue prin poteric'a ta intrevenire la tronulu celu pré inaltu fericirea eterna : aprinde in anim'a nò­stra focu santu, iubire învăpăiata, zelu fierbinte càtra mandatele ddieescului Eescumparatoriu, càci scimu acea, cà celu ce nu im-plinesce mandatele lui Ddieu, e cu nepotintia se pota intra in bucuriele ceriului; èra noi tare voimu, oh dulce a nòstra maica Maria, câ se potemu ajunge sì noi, odinióra la tine, desi nu ne­vinovaţi, dara baremi intorsi sî îndreptaţi, sî se potemu fi sî noi împreuna cu tine in imperatî'a fericirei cei neiinite. Amimi.

J o a n e .0 a 1 i n u, capei, in Turtit

P r e p r é c u r a t ' a M a r i ' a t r e b u e s e o l a n d à m n sî o n o r â i t i u s î .^e-o c h i a m a m i ! i n t r u a j u t o r i u

in n e c a s u i - i l c s î s u f e r i n t i e l e n ò s t r e . (predica là adormirea pré curatei vergure Marie.)

; • . . •• • • • A >' • >• ' ' . •

„Bucura-te cea ce esti plina de dara." Lue. 1, si.

Dèca la inmormentarea unei mame iubite fii si-esprimu prin lacreme sî suspine ultim'a sì dorerós'a loru salutare, deca, ei i-dîcu unu adio trist/u, purcesu din anima sincera sì iubitória, pentru ce se nu dîcemu sì noi asta-di, I. A., o salutare, 'unu adio pré curatei v. Marie, acestei mame a nòstre ceresci sî pre iubite, a cărei generósa sì santa anima totdeun'a a palpitata şî palpitéza pentru noi sî fericirea nòstra, candu ea asta-di se muta de,, la noi? Intru adeveru. ar' fi o ingratitudine, o reutate, nu amu fi demni de grati'a, ce ne-a esoperatu prin santa nascerea sa, deca nu amu face acést'a.

Iosa nu cugetareti, cà voi eseu a ve chiama la o despărţire trista sì doreròsa, plina de lacrime sî suspine, precumu acést'a de comune in viatia, candu fîi si-pierdu pre dulcea loru mama ; nu, càce mam'a nòstra e mai pre susu de tòte mamele, trecerea ef din, acésta viatia nu va se ne aduca întristare, ci bucuria. Sî cumu nu? Au pré c. v. Mari'a nu asta-eli si-incepe ofi ciulu salutarul, de a se. roga sî intrepune pentru noi pecatosii la tronulu diviuu ? Au. dora acolo, unde se decide sortea ome-nimei , nu asta-di si-dobandesce ea acea influintia mare, care pentru noi nu potè se aducă,, decâtu bucuria? Nu asta-di óre si-ocupa dins'a tronuiu seu maretiu langa sant'a Treime? — D a p avemu sì alta causa de a ne bucura, càce adi se bucura ceriulu de sosirea ei acolo. Adi grabéscu angerii a o intimpinâ capre regin'a loru, gloriósa cu laude sì cantavi desfatatórie ; adi o saluta poterile ceresci cu cuventele: , bucura-te cea ce esti plina de daru" ; adi.o primesce Fiiulu seu amatu cu salutarea: ibucura-te mam'a mea cea frumósa"; adi i-dîce pré bunulu Pă­rinte cerescu : „bucura-te alés'a mea cea din secii !"

Asiadara sî noi.. 1. A,, in locu de întristare trebue se ne implemu de bucuria ,la depărtarea .mamei nóstre iubite sî la trecerea ei «atra celea ceresci: in locu de a-i dîce o salutare

ultima , trebue se o laudàmu neîncetata ; in locu de a-i esprime cuvente de despărţire se o rogàmu, câ totdeun'a se privésca din tronulu seu cerescu la necasurile sì suferintiele nóstre nenu-merate, ajutandu-ne cu intrepunerea sa salutaria sî potinte. Pentru acea vinu sì eu adi, I. A., a ve aretâ, cà pre pré c. v. Mari'a I. trebue se o laudàmu sì onoràmu, II. se o chiamàmu inku aju-toriu in necasurile sî suferintiele nóstre. Ve rogu dara pentru binele vostru sufletescu se fiti cu luare aminte ! —

I. Cumu se incepemu laudele tale, oh domn'a ceriului? Asemenâ-te-vomu óre cu auror'a demanetiei, carea imbracata in vestmente strălucite sì desfatatórie dîmbindu anuncia sosirea s6-relui binefacatoriu ? Oh dar' ce este acést'a prelanga tine, regi­n'a angeriloru ? Curatî'a ei este incantatória, insa a ta pestrece curatî'a toturoru santiloru sî angeriloru si a toturoru poteriloru ceresci. Frumsetiele ei nu suntu altu ceva, decâtu o umbra, pre­langa frumsetiele tale absorbitórie de sufletu, càce frumsetiele tale le admira sî angerii in ceriuri. Chiamarea ei fa<-ia cu a ta e numai atât'a, câtu unu picura de róua facia cu marea intréga. Ea e numai anunciatòri'a sórelui, sì inca numai a unui sóre, care oricâtu e de binefacatoriu, totuşi nu e in stare a face mai multa bine, decâtu a vivifica sî lumina fientiele acestui rotogolu ; insa tu, pré curata, nu esti numai anunciatòri'a, ci insasi mam'a sórelui, a acelui potinte sóre, care a datu esistintia ceriului sî ale cărui radie datatórie de viatia au strabatutu sî pana in adâncimea iadului. Asia este, I. A. ; pré c, v. Mari'a a produsu pre sòrele dreptatei, ea este mam'a Domnului sì Ddieului n. I. Chr. Acumu pré o atare facatória de bine a nòstra, carea a nascutu pre celu asceptatu cu atât'a sete de tòte popòrele, nu e detoriu óre totu pamenténulu à o lauda sì onoră ?

Cumu cà pre pré c. v. Mari'a trebue se o laudàmu sì ono­ràmu, insusi Ddieu a voitu de la inceputulù lumei. Indata dupa căderea lui Adamu, candu acest'a calcandu mandatulu divìnu, cadiù din fericirea paradisului, si-pierdù santî'a, dreptatea sì ca­ritatea, sì se fece sclavu toturoru dorerilora sì nepotintielòru sì in urma mortiei.; candu, in locu de a se desiata, in'privirea friimsétieloru paradisului, erâ.esitata, intre spini şî pplomide fora mangaiare ; candii, in locù de vocea dulce sì sonora a conscî-entiei liniscite de mai inainte, audia, in continuu blastemulu de-tunatoriu dictata asupr'a sa sî prin sene asupr'a intregu genului umanu: ,cu sudòréa faciei tale tî-vei castiga panea ta" ; candu in urma, iii locu de viàtia fera de capetu plina ,<je bucuria sî fericire, lu-asceptà o viàtia plina de nècasuri sî suferintie, in urm'a carei-a câ unu inimicu neimpacavera ]u-asceptâ mòrtea tirana : éca pré bunulu Ddieu i anuncia mangaiare, adresandu-se càtra satan'a cu cuventele : , Inimintia voiu pune între tine sî intre muiere, intre sementi'a ta sî intre sementi'a ei, sî ea ti-va frange capulu teu' (Pic. 3, 15). Sî cine erâ óre acea muiere, I. A., câ se o laudàmu ? Cine era acea potinta, care avea se fia in stare a se luptă cu şatan'a sì tòte poterile lui, câ se o admiràmu? Cine erâ acea miracillósa, care àvea se franga capulu sierpeîui astuta, reesîndu mvìngatòria sì salvandu generâtiunea umana de catasiele sî intunereculu iadului, câ se i strigâmu: , bucu­ra-te regin'a ceriului sî învingători'» iadului?" Pré c. v. Mari'a este acea, t. A., pre carea o-a anunciatu Ddieu atunci lui Ada­mu ; ea este acea, care s'a datu spre mangaiare, câ Adanm celu nefericita, care aduse morte asupr'a intregu gănului umanu, se nu cadia in desperatiune. Ea prin nascerea ei miraculósa, prin fiiulu seu divinu, care si-a facutu indurare de nefericirea gene-ratiunei umane sì a venita, lasandu-si tronulu seu cerescu si asiediandu-se in presepiu, petrecundu intra o asia miseria, incâtu nu avea unde si-plecâ capulu; a venitu. câ se sterga miseri'a adusa prin pecatu.

Asia este ; pré e. V. Mari'a a nascutu mântuirea lumei ; pre ea o alese pré bunulu nostru Părinte cerescu, cà se îi a ma­m'a Aiului divinu sî mangaiarea genului umanu. Óre n'a voitu drept'acea Ddieu, câ pre dins'a se o laudàmu sì onoràmu ? Ba ne-a sî aretatu cumu se o laudàmu, tramitiendu-ne pre angerulu seu Gabrielu, câ se ne doe esempìu, cu' ce cuvente se ne adfe-

sàmu càtra mam'a lui Chr. sì regin'a nòstra, sì ne-a sìinvetiata dìcundu : „Bwwa-te cea ce esti plina, (le daru.* Pre pré c. v. Mari'a o-a sì laudatu sì onorata intregu T. v. sì n. Cu onore sì laude au vorbitu despre dins'a patriarchìi, cu onore sì laude profeţii, cu onore sì laude apostolii, santii parinti sì intréga ba­seric'a ; cu onore sì laude au vorbitu sì insi-si păgânii ; asia Mobamedu dice : „Nu este nimene intre omeni, de cpre se nu se tìa atinsu satan'a, afóra de Mari'a sì tirani ei," (L. II. p. 3. art. 2, cap. 4), sì èra intr1 alta locu: »0 Maria! tu esti mai pre susu de toti moritorii, càci totdeun'a te-ai nesintu a ambia iti voi'a celui Atotpotinte* (1. e.)|Ba nici natur'a insasi nu potè se nu laude sì admire pre acésta regina cerésca.

(finea -va arma.)

Corespundintia. S i l v a n i ' » , in Ioliu 1872*.)

Domnule Redactorii ! Cu mòrtea fericitului in Domnulu y. archidi'aconu candu-va Gr. Gaeta parochfa gr. c. a Bobotei devenise vacanta, din care causa v. consisterai gbierlanu spre conferirea acestei parochie deschise concursu. La acésta, precumu sum informaţii din funtana secura, au sì concursu fòrte multi, protopopi sì preoţi, dintre cari norocosulu fù părintele moralista din Sioimusiu.

Cu ce intentarne a desebisu v. consistoiiu gbierlanu con-cursulu acest'a, mi sciu, pentru cà „de interni <* non judicat praetor* : dara ce obligaţiune si-a luatu asupra-si, acea o sciu. Càci pre tempulu mieu, ni-se propunea din morula, cà ori sì cine ar' deschide concursu pentru ocuparea unui beneficiu, „ipso facto" se decbiara a-lu conferi celui mai deromi; ma in casulu, candu l'ar' conferi unui nedemnu, fire-ar' conferitoriulu chiara sì episcopu, facia cu celu mai bunu sì chiara sì cu comunitatea e detoriu , ex t i t u l o j u s t i t i a e " , precumu dîceâimi noi, cu desdaunare. Ce e dreptu aceste ni se propuneau in tempurile cele vechie, séu cà dora se propunu sì acumù in tenipidu:^ilu-minarii," ori ba, nu multa me atinge; insa fiendu convinsu de adeveralu sì esistinti'a naturale a legei memorate, cu permisiunea CI. Tale D. Redactoru, mi-ieu libertate a me adresa, prelanga stima fiiésca, càtra v. consistoriu cu urmatóriele intrebàri :

a) Deschidiendu v. consistoriu concursu penku parocbi'a memorata, avut'a sì intentiunea de a-o conferi celui mai demnu?

sì b) candu a conferitu-o părintelui N„ luàtfa in considera-tiune, cà o paroehia, cà Bobot'a, unde fericitulu Gaelu cadiù viptima lupteloru cu Iudeii sì alti semeni ai lora, are lipsa de unu barbata cu cunoscintie, de unu preotu sì părinte adeveratu, èra in privinti'a natiunale de unu barbate cu zelu sì conducătorul luminata, care cà pastoriu adeveratu, nu se tundă oile sale, ci in tempuri critice se le scia aperà cu potere barbatésca contr'a lupiloru rapitori?

Tempurile suntu fòrte critice sì credu, cà sì v. consistoriu gbierlanu ni-ar' sci dà argumente spre demustrarea acestei aser­ţiuni ; pentru cà, precumu mi-scrie unu amicu chiara din Ghierl'a, pentru mai multe scóle confesiunali capetà admoniţiunea legala din partea ministeriului mag. constitatiunale, sì acumu mai lipsesce pucinu, sì éta cà in Silvani'a vomu ave scóle comunali cu gramad'a. /Pentru acea ar' fi fostu de dorita, câ unu beneficiu, precumu este sî Bobot'a, se devină unui intru adeveru demnu de numele de „preotu romanu," de nu din titlulu demnităţii, celu pucinu din respecta basericescu sî natiunale; unu atare preotu ar' fi potuta face din dins'a unu modelu pentru multe alte pa­rochie din Silvani'a.

Nu voiescu a face istoiiculu toturoru faimeloru, ce cercu-léza pre la noi facia cu acésta denumirea a parint elui N., nece voiescu a aminti modulu, prin carele a ajunsu d. sa la acesta beneficiu, pentru cà tòte aceste s'au petrecutu in Ghierl'a, sî ce

*) Publicimu acesta eorespuiidiutia din detorinti'a diurnalistiea, de a da ocasiune, câ relele faptice se se oorega, era presupunerile neintemeiate se se arete câ atari. Red.

va fi adeveratu séu ba? numai ss. parinti pota fi martori ade-verati, sciendu-le tòte miniai eschisivu santîele sale sî respecti-vulu. Dara despre acea ve pota, CI. D., asecurâ, cà prin fapte, câ sî acesta din cestiune, spiritulu de emuiatiune n o b i l a dispare cu totalu, sî atunci sî restaurarea foruriloru protopopesci câ instantia prima e vana, si-pierde tòta valórea, deòrace dà locu celei mai crase simonie, sì pre incetulu devenimu érasi la certele triste produse de nepotismuìu, ce a durata in unele periòde ale seclRoru trecuţi.

In fine trebue se ve facu eunoscutu, cà cele comunicate de la sinodulu provinciale, abstragundu incidentalu produsu de ora-danii iluminaţi, au facutu bucuria crestiniloru depre aici, sì ne lapta spemea, cà escelenti'a sa părintele metropolita se va alla la ìnaitìmea misiunei sale sì va sci' se aduca la calea ade-verului pre oile cele retacite, cari in fanatismulu loru nece nu sciu ce facu, càci altcumu nu s'aru fi facutu de risii la lume. Amdîsu. — Primiţi sci.

Unu b e t r a n u din p o p o r u .

Literatura. O concordantia biblica reale (locuri scriptarali in ordinea

alfabetica a materieloru diverse) va se se puna câta mai curendu sub tipariu, de Titu Budu, preotu rom. in Ioodu. Atragemu în­ainte atenţiunea onorateloru nòstre cieruri asupr'a acestui opù multa folositoriu sì mai cà neaperatu pentru predicatorii cuven-tului lui Ddieu.

Schitulu molhìvetiescu din muntele Atosu, diventare isto­rica tienuta înaintea tribunalului de Iasi in procesulu intentata de guvernu părintelui Nifonu. — Despre drepturile civili ale Israelitiloru, de lordulu T. B. Macaulay, trad. de Dem. I. Ghic'a.

f LimVa romana sì traditimele ei, de Georg. Baronzi; for-mé'za' primulu volume din colectiunea opun'loru d-lui Baronzi ; 'jpr.' 5 lei'noltt"'"— Prescurtare de istoria Mteraturei latine, dupà Levi Alvares, de I. Pompilianu, Bucuresci; pr. 40 bani.

Omulu fisicu, compo&itiunea sì conservarea sa, de Gr. Pe-trescu; pr. 1 leu. • _

Iristructiune la tractarea sì intrebuintiarea globului pa- j mentescu pentru invetìatorii rurali, dupa Paulu Gònczy, prelu­crata de Andr. Cosm'a, Bud'a; pr. 30 cr. v. a.

Pomologia, lucrata dupa esvòra straine, de Ioane Hentesiu, Bucuresci; pr. 1 1.

Beleiristicu : Cântece populari depre valea Prutului, culese, corese sì adnotate de N. A. Caranfilu ; Husi, tipografia asociatiloru, 1872. Opsiorulu de 94 pag. in 4-tu, de­dicata bardului V. Alesandri, se va completă mai tardîu prin unu alta asemenea volume. — Alhu séu rosiu? comedia in unu acta, de Ios. Vulcanu, primita cu piacere pre scen'a din Bucu­resci. — Poesie, de Iac. Negruzi, Iasi; pr. 2 lei. — Regulele nuntiloru, de Ioane Marza, Husi. — Misantropulu, de Molière, tradusu in viersuri de G. Sionu, Bucuresci; pr. 1 1. 66 b. — Român népdalok és baUadăJc, traduse din limb'a rom. de Greg. Moldovanu, colaboratoru la diuariulu din Clusiu „Magyar pol-gâr"; voru aparé in septembre a. c ; prenumeratiunea se face cu 1 fi V. a., dupa 8 esempi, se dà unulu gratuita.

Diurnale nóue : „Gazet'a salóneloru*, apare la Galaţi sub direcţiunea dómnei Mari'a Baronzi. — „Echulu Bolgradului''•, redactata de V. Branisceanu, la Bolgradu in Besarabi'a romana. — mLumin'au

± organulu oficiale, basericescu sî scolariu alu eparchiei gr. or. a Aradului; sub redactiunea d-lui JŞeorgiu "E2El?3 n ~ r i u u primu ese in 1. Augusta a. 6. ; prenumèratTuuèìT se face cu 6 fi. v. a. pre anu, cu 3 pre diumetate de anu ; co­munele basericesci eparchiali prin ordinatiune consistoriale se obléga strinsu, a prenumerâ fiacare câte la unu esemplariu, sî anume cele mai avute cu pretiulu intregu, cele mai misere cu 4 fl. pre anu.

Ochire prin lumea politica. \ (din 15—31 Juliu a. c.)

Cronica interna. Pasivitatea Iiomaniloru transilv. totuj pare cà geneza nu pucinu pre regimulu din Pest'a, de acea, dupa «Uaz. Tr." sî „Feder.", se fia initiatu negotiàri de impa­care cu bărbaţii nostri desemnaţi spre acesta de p. metr. Van- ; cea. Quod felix faustumque sit ! Altmintre brasiovenii nostri. • dupa ce reclamările loru contr'a abusuriloru de la conscrierile ! electorali ministeriulu nici cà le-a crestata, remasera sî ei de, voia de nevoia in pasivitate absoluta. — Serbii se prepara la 1

alegerile pentru congresulu basericescu, dupa ce celu ultimu fuse disolvitu ; congresulu intre altele va ave se alega sî pre patriarchuln,, capulu baser. natiunale alu Serbiloru; de aici se, esplica preparativele sì '^ordànle regimului pestami, de a in-fluintiâ câtu numai -e.j. :J alegerile deputatiloru congresuali, bu-naóra cumu e cu denumirea episodului Gruie in loculu natiuna-lului Stoikovic de administratorii patriarcale, sî altele. jMtcumu dintre lucrările votate de congresele din urma cbiaru acumu se ; publica ca iiitaritu s t a t u t u l u s c o l a r i u, prin care se regu-léza „instrucţiunea natiunale" cu scóle, nu confesiunali, ci na-tiunali, normandu intre altoie, cà „tia-ce baiata serba, care in-vétia la vre unu institutu publicu de alta limba, a oblegatu ai se supune inaintea unui corpu invetiatoreşcu serbescu la esa-menu din limb'a sî istori'a sa natiunale. * Audîti ce pote eso-perâ o mana de poporu prin curagiu, resolutiune, unire sî con-l stantia ? — In di'et'a croata natiunalii procedu cu moderatiune ; împreunată cu barbatîa; bugetulu tierei, incarcatu mai înainte! de magiaroni cu mari sì numeróse spese chiaru eontranatiunali, • fu-redueu fora crutiare. \

Din Cislaitani'a n'avemu de înregistrata, decâtu din Boe-mi'a una conspirare, ce s'ar' fi descoperita, contr'a viatiei locu-tienutoriului Roller; sî din Galici'a una adunare poporale ru­tèna, carea protesta denou contr'a cunoscutei resolutiuni dîetali polone, cere împărţirea Galiciei in ^apn éna sî rg.sgrilj.ena, sî iia cesta din urma introducerea''"KW*wretie- cVowaose ' i n \ocuw-celei polone.

Cronica esterna. Asupr'a reguhii Amadeu sì a reginei vre 5 individi desiertara in 18 1. c. câteva pusicatarfi. Parechi'a regésca scapa sanetósa, era dintre atentatori unulu fù ucisu in locu, cei-aialti, afóra de unulu, fure prinşi. Ispanii fecera ma­nifestări intusîastice de bucuria pentru mântuirea norocósa a domnitoriului loru, sî casulu acest'a pentru momentu fora in-doiéla a intaritu simpatiele ispane câtra dinasti'a actuale; de-unde unii credu, cà atentatulu ar' fi fosta anume inscenata. Dara casulu mai vertosu aréta, cà tronulu lui Amadeu jace pre unu vulcanu. Bande carriste totu mai esistu. — Pentru impromutulu de trei miliarde contributiune de resbelu, ce mai are Franci'a de solvitu Prusului, numai din Franci'a sî Belgiu se insinuară in restempu de 3 dîle preste 4 miliarde. Care alta naţiune in lume potè documenta, prelanga o avutîa asia de colosale, atât'a pa-triotismu V ! Presiedintele republicei Mexico, Juarez, justitia-toriulu imperatului Macsimilianu, mori lovita de guta. — In 22 Augusta a. c. principele Milanu se va dechiara de maiorenu sî va luă freuele guvernarei. Serbi'a se prepara la o serbatóre mare sì invita la dins'a mai tote municipiele mai de frunte din Europ'a, sî are pentru ce. Regenti'a o gubernà intieleptiesce, consolidandu-o sì redicandu-o pre tote terenurile ; era calităţile junelui principe inca stemescu cele mai frumóse sperantie.

V a r i e t ă ţ i , D. Gabriele lllyes, proprietariu in Clusiu, a daruitu 1000,

una miie fl. v. a., in fev6rea fondului academiei rom. de drep­turi. Dorimu, câ pre laudabil'a sî generds'a fapta se afle câta mai mulţi imitatori din partea privatilorii sî a eomuneloru romane!

Junimea rom. se impulpa spre fapte folositorie. Asia, dupa cumu citimu in „Gaz. Trans.% societatea „ V i r t u s r o ­

m a n a r e d i v i v a " a gimnasistiloru din Naseudu in siedili-ti'a gen. din 2 luniu jocà o pies'a teatrale, „Mortea lui I. Ce­sare", venitulu oferindu-lu fondului academiei rom. de drepturi. Spre acest'asi scopu mantuitoriu „ S o c i e t a t e a t e a t r a l e " a junimei rom. din Clusiu va produce câteva piese in GhieiTa, sî e gafa a merge sì a jocâ, totu pentru academia, in oricare parie a romanîmei va fi invitata,

Emanciparea femeiloru propasiesce. In Rusfa alu doi le g im n a s iu p e n t r u f e m e i se intientià in Moscavi"%. La facultatea medicinale din Zurich au fostu înscrişi estu anu l a 6 0 d e s t u d i n t i i e m e i e s c i . Curatorii spitalului fe-meiescu de Birmingham dintre medicii concurinti aleseră mai deuna-di de m e d i c u s p i t a l i a r i u p r e o f e m e i a , pre d. Luis'a jMkins, carea diplom'a sa medicale si-o castiga dupa studiu de cinci ani de dîle in Zurich. Ore ce frupte va produce pentru societatea omenésca o atare emancipare ul­teriore ?

„Cultur'a germana"! Cu ocasiunea desbàterei legei contr'a iesuitiloru in parlamentam imp. germ., profes. Gneist observa, cà intru procederea facia cu iesuitii Germanii trebue se si-iee de modelu pre Iapanesi. Ce liberalul

Romani'a a avuta in 1871 407 scóle poporali de rangulu primu, 1743 de rangulu alu doile cu 2093 docinti, 51.604 cop f :

cercetători de scóla, 48 invetiatorese sî 3800 copile; 120 scóle primarie orasiene pentru copii sî copile cu 391 docinti sî 243 invetiatorese, cercetate de 19.631 baiati sî 7613 baiate; 3 scóle centrali pentru copile sî 3 internate, tota pentru copile, cu 25 profesori, 16 profesorese sî 450 eleve, dintre aceste 189 stipen-diste; 2 scóle comerciali cu 17 prof, sî 187 elevi; 2 scóle indu­striali cu 4 prof, sî 49 el.; 1 scóla centr. pentru copii in Bol-gradu cu 15 prof, si 175 el.: 15 gimnasîe cu.*86 prof, sî 479 el.; 6 licee (gimn. super.) cu 92 sî 1487 eh, dintre cari 268 stipendisti; 8 seminarle cu 91 prof, sî 1563 el., din ei 699 sti-ŞptifâSŞfA' ţ$|fe?to-:TjpteţWHi». sî farmaceutu cu 11 prof, sî 125 ascultători, din èi 65 stipendisti : ' 2 facultăţi jurid. (în Bucur, sî Iasi) cu 17 prof, sî 210 ascult, ţ 2' l'acuitati filos. cu 12 prof, sî 62 el., 2 facultăţi de literatura cu 15 prof, sî 55 el., din cei-a 18, din cesti-a 26 cu stipendie ; 1 facultate medic, cu 10 prof, sî 160 el., din ei 6 stipendiati; 2 academie de bele-arti cu 11 prof, sî 50 el.» din ei 6 stip. ; 2 conservatorie cu 16 prof., 181 el. sî 62 eleve; 2 academie milit. cu 15 prof, sî 150 el. Afóra de acea Romani'a mai sustiene 6 scóle in Macedoni'a sî Epha pentru Macedo-romani séu Cutio-vlachi, cu 18 docinti sî 400 scolari, 1 scóla in Silistri'a, sì in fine 30 de stipendisti in insti-tutulu macedo-romanu. („Patriot.")

Necrologi!. Chorulu profesorale de la giinnasiulu superiore romanu din Naseudu, sì una parte din numeroşii sei amici, anuncia cu profunda dorerò, cumujcà profesoriulu gimnasiale, T e o d o r a D u m b r a v'a de O r s i o v 'a, in 18. luliu la 1272 óre dìu'a, la baile minerali de la San-Georgiu, dupa unu morbu scurta, in.etate abia de 30 ani, a adormita in Domnulu. Fia-i tierin'a usióra sì memori'a eterna!

P o s t ' a r e d a e t i n n e i . P. t. domnitorii: P. M. S. in Bec'enu sî G. F. N. iu Biasiu. în

n-rîi venitori vomu intrebuintiâ totu ce va fi cu potintia. — M. F . in Teure. Ar' fi de doritu s<j apuci pen'a mai adeseori, nu numai candu ploua; ti-amn multiami pentru asemeni comunicate interesante sî impmt.enat&rie. — I. P. in Rupe. Multiamita pentru concursulu, ce ni-lu promiti sî pre veni toriu. Numeiii doriţi se voru spedâ la tempnlu seu deodată. In privinti'a flamurei ti-vomu serie presto, d<5ue trei dîle; observamu insa atât'a, câ ar' trebui se fimu mai patriotiei, sî nu Mte lucrurile se ni-le comandâmu totu in străinătate; unu Popescu, Vladareann s. a. nu suntu <Sre totu asia pi-tori academici, ca sî alţii străini ? In fine ce se tiene de dorinti'a d. v6stre, pentru noi pre magulitiria, dechiaramu, câ noi stârmi totdeun'a la dispu setiuaea maimanloru noştri si ai basericei nostre. — S. N. iu Oradea-mare. Deca înaltele dicasteric sî persone voru pofti oficiosu, dâ; la d"> contra superioratulu caută se observe prescriptele si datin'a de pana acuma; cumu câ respectivii merita se petreca in V., o demustra tener'a elita atâtu de brava sî zelosa a clerului nostru, crescută cea mai mare parte aici; d«»pre acest'a se p6te indoi numai o anima infectata de calb£di'a magi*-romanfei. — A. P. R. in Copandu. N-rulu doritu tî-Vamu tramisu; od'a nu o mai posiedemu. Salutare !