solidari pentru educaŢieliceulastra.ro/images/documente/nr3.pdfnu creștem copii, creștem elevi!...
TRANSCRIPT
-
1 | P a g e
REVISTA-caleidoscop
a LICEULUI TEHNOLOGIC ,,ASTRA”, PITEŞTI Nr. 3
Adresă: Strada Nicolae Dobrin nr. 3, Pitești IUNIE 2016
Telefon:0248 251 824
SOLIDARI PENTRU EDUCAŢIE
FII ŞCOLAR, NU FI HOINAR!
PER ASPERA AD ASTRA
-
2 | P a g e
Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş
Nr. de înregistrare: 19/5.01.2016 Avizat,
Inspector Şcolar General,
Prof. Dumitru TUDOSOIU
Inspector activităţi extraşcolare,
Prof. Adrian HERNEST
1032/26.02.2016
COLECTIVUL DE REDACȚIE:
Coordonatori: consilier educativ, Prof. Ana-Maria DEMETER
Dir. prof. ing. Maria IONICĂ
Dir. adj., prof. Elena CIOBANU
Redactor șef: prof. Ana-Maria DEMETER
Redactori:
Prof. Viviana GRIGORE
Prof. Claudia TUDOR
DUMITRAȘCU Ionuț, clasa a IX-a P2
PETER Akos, clasa a IX-a P2
BRATU Ioana, clasa a XI-a A
PREDA Oana, clasa a XI-a A
Tehnoredactare și concept grafic: PETER Akos, clasa a IX-a P2
Corectură: prof. Ana-Maria DEMETER
Fotografii: PORNEALĂ Alexandru, clasa a X-a E
***Proverbe românești...
Din cele ce-ți scrie în carte, nu te duce mai departe.
-
3 | P a g e
Revista ,,Solidari pentru educaţie. Fii școlar, nu fi hoinar!” se înfiinţează din
necesitatea elevilor de a ,,redescoperi școala” ca educație, joc, seriozitate, atracție, timp util.
Mai mult ca oricând, astăzi, elevii sunt tentați să opteze pentru școala vieții, îndepărtându-se
de adevăratul sens al educației prin filtrul şcolii, ca instituție socială. Tocmai de aceea, titlul
revistei îndeamnă spre a fi solidari pentru educație, noi toți, profesori, elevi, părinți,
considerând că viața de școlar nu trebuie confundată cu ,,hoinărela” prin viață.
Elevii ne uimesc permanent prin elanul lor, prin inițiative, aspirații, după cum și prin
imprevizibilitate, reticență, comoditate, indiferență...Scopul revistei este, așadar, de a
promova talentul celor activi în viața de școlar și de a-i motiva pe ceilalți să nu-și irosească
timpul, ignorând aproape permanent, semnalele pozitive din partea școlii. Revista va
răspunde totodată nevoilor, dorințelor și așteptărilor elevilor, fiind o revistă caleidoscop, în
care se vor regăsi informații științifice, articole de specialitate semnate de cadre didactice,
dar mai ales inițiativele elevilor Liceului Tehnologic Astra (proiecte, concursuri, activități
amuzante, ,,perle” de evitat, acțiuni caritabile, creații literare etc.).
***Proverbe românești...
Vremea învață pe aceia ce n-au dascăl.
-
4 | P a g e
Din cuprins:
Profesorul-al treilea părinte…………………………………………………………….…….......pag. 5
Nu creștem copii, creștem elevi! …………………………………………………..………...…..pag. 5
Metoda R.A.I. – o metodă modernă de evaluare a elevilor .........………………….……...……..pag. 9
Efectele poluării radioactive ..........................................................................................................pag 10
40 de combinații de taste care fac economie de timp ...………………………………….…...….pag. 12
Creativitate… ………………………………………………………………………….....….…...pag. 14
Cărțile care ne marchează adolescența…………....………………………………………...…....pag. 18
Perle de “cultură”.................................……………………………………………………...……pag. 19
Despre neamul românesc- Scrisoarea lui Caragiale către Vlahuță………………………...….….pag. 21
Pagina etnografică- Despre Galeș…din Mărginime și din Argeș……………………….…..…...pag. 22
Antioxidanții...................................................................................................................................pag. 24
***Proverbe românești...
Omul în copilarie, lesne învață orice să fie.
-
5 | P a g e
Singurătatea
profesorului român:de la
autoritatea pierdută în
clasă la locul pierdut în
lume. AL TREILEA
PĂRINTE
„Cu ani în urmă, când
profesorul intra în clasă cu
catalogul sub braț, copiii amuțeau. Chit că nu îl
respectau și nu îl ascultau, în realitate, era vorba despre
liniștea și autoritatea formală. Profesorul român nu mai are
autoritate formală și asta ar
necăji și ar stresa pe oricine”.
Cea care vorbește este Oana Moraru, fondatoarea
școlii private Helikon din
Călărași și creatoarea platformei Vocea Părinților. Autoritatea formală despre
care ea vorbește, decenii de-a rândul unul dintre punctele de
sprijin ale întregului corp
profesoral, a început, cu ani în
urmă, să se clatine. Și, pe lângă autoritatea formală,
profesorii și-au pierdut, puțin
câte puțin, și statutul în societate: decăderea se reflectă
și în salariile mici, multe aflate în jurul sumei de 1.000 de lei
pe lună pentru un debutant.
Adică la nivelul salariului
minim pe economie. Iar
acestea - autoritatea pierdută și statutul pierdut - sunt doar
două dintre sursele nefericirii
multor dascăli. Relația dificilă
cu părinții, programa încărcată, lipsa resurselor
educaționale de calitate,
birocrația și numărul mare de hârtii pe care cadrele didactice
trebuie să le scrie în triplu
exemplar sunt alte poveri
pentru profesori.
Blogger, Raluca ION
Nu creștem copii,
creștem elevi!
adev.ro/o4vvdv
-interviu cu Acad. Prof. dr
Solomon Marcus
„Matematica s-o fi
scriind cu cifre/ dar poezia nu
se scrie cu cuvinte./
Cucurigu!“, astfel se încheie
poezia „Matematica poetică“
dedicată de Nichita Stănescu
lui Solomon Marcus. Acestea
sunt reperele care îl definesc
cel mai bine pe Solomon
Marcus. Un matematician
îndrăgostit iremediabil de
poezie, de teatru şi de umor.
Toate sunt spectacol, nimic nu
e deşertăciune.
Weekend Adevărul: Domnule Solomon Marcus,
încă din copilărie v-a pasionat
matematica?
Solomon Marcus: Nu,
nici gând. Abia mult mai
târziu, după terminarea
liceului. Toată adolescenţa, am
fost îndrăgostit de poezie, de
teatru şi de filosofie.
WA: Ce autori vă
plăceau?
SM:Abia pe la 15 ani
ani, pot spune că l-am înţeles
pe Mihai Eminescu în
profunzimea lui, după ce am
citit poezia „Sara pe deal“.
Parcă descopeream o altă
limbă română. Din acel
moment, l-am numit pe
Eminescu co-autor al limbii
române. M-a pasionat şi „O
scrisoare pierdută“ a lui I. L.
Caragiale, dar nu o înţelegeam
pe deplin, că eram prea tânăr
ca să înţeleg viaţa politică. Mă
captiva modul în care
personajele lui Caragiale
deformau limba română. Tot în
acea vreme, îl citeam pe Tudor
Arghezi. M-a cutremurat, de
pildă, poezia... Nu-i mai ştiu
numele, dar cunosc versurile:
„Dragii mei, o să mă joc odată/
Cu voi, de-a ceva ciudat./ Nu
ştiu când o să fie asta, tată,/
Dar, hotărât, o să ne jucăm
odată,/ Odată, poate, după
scăpătat./ E un joc viclean de
bătrâni/ Cu copii, ca voi, cu
fetiţe ca tine,/ Joc de slugi şi
joc de stăpâni,/ Joc de păsări,
de flori, de câni,/ Şi fiecare îl
joacă bine./ Ne vom iubi,
negreşit, mereu / Strânşi
bucuroşi la masă,/ Subt
coviltirele lui Dumnezeu. /
Într-o zi piciorul va rămâne
greu,/ Mâna stângace, ochiul
sleit, limba scămoasă./ Jocul
începe încet, ca un vânt,/ Eu o
să râd şi o să tac,/ O să mă culc
la pământ./ O să stau fără
cuvânt,/ De pildă, lângă copac.
[…]” O cunoaşteţi?
WA: Acum, că ne-aţi
recitat-o dumneavoastră.
SM: Se numeşte „De-a
v-aţi ascunselea...”, mi-am
amintit. E o poezie despre
moarte.
WA: Şi de teatru cum
v-aţi apropiat? Voiaţi chiar să
deveniţi actor?
SM: În Bacău, oraşul
meu natal, nu exista teatru, dar
mai venea, din când în când, în
turneu, câte o trupă de la
Bucureşti. Într-o zi, am trecut
prin dreptul Căminului
Cultural. Am văzut că se
adunase lumea. Din
http://adev.ro/o4vvdv
-
6 | P a g e
curiozitate, am intrat şi eu pe
furiş în sală, că n-aveam bilet.
Era o trupă de amatori care
interpreta piesa „Omul care a
văzut moartea“, de Victor
Eftimiu. Habar n-aveam atunci
cine erau actorii sau ce piesă
era. Însă momentul acela a
fost pentru mine o mare
descoperire, care poate părea
acum naivă: că un om se poate
preface în aşa fel încât să
trăiască viaţa altui om.
Formidabil, domnule! De-
atunci, dorinţa mea supremă a
fost să devin actor. Timp de
zece ani, nu am scăpat niciun
spectacol. Iar înainte de a
merge la o piesă de teatru,
făceam rost de textul piesei şi
îl studiam.
WA: Dar aţi jucat
vreodată într-o piesă, măcar în
conjuncturi private? Am jucat
teatru, înainte să merg la
şcoală, dar chiar despre joacă e
vorba. Ne adunam toţi copiii
de pe stradă într-o magazie de
pe strada copilăriei mele,
Strada Iernii, şi jucam teatru.
Ne împărţeam între noi rolurile
şi fireşte că mai mult ne
schimonoseam. Eu mă ocupam
atunci şi de „Ziarul Străzii“,
eram singurul redactor. Scriam
– pentru că învăţasem deja
literele – despre teatru, despre
toate întâmplările din jocurile
copiilor, cine a câştigat la jocul
de castane, la alergări sau la
fotbal. Dădeam chiar şi premii.
Părinţii mei mă certau pentru
că vedeau că dispăreau din
casă diverse obiecte – nasturi,
capace de sticle –, pe care eu
le luam ca să le ofer
câştigătorilor.
WA:Tatăl
dumneavoastră şi-ar fi dorit
foarte mult să-i urmaţi meseria
de croitor. Aţi moştenit ceva
din dexteritatea sa? Vă învăţa
de mic să coaseţi nasturii la
cămaşă?
SM: Tatăl meu
ajunsese să fie un croitor foarte
apreciat în Bacău. Era un
artist! El ştia una şi bună.
„Există două meserii care te
fac om: inginer şi medic.
Restul sunt muritori de
foame!”. De aceea, a fost
foarte dezamăgit de mine.
Pentru că la activităţi care cer
manualitate, nu m-am priceput
niciodată. Când a aflat că
vreau să urmez Facultatea de
Matematică, timp de doi ani n-
a mai stat de vorbă cu mine. A
rupt relaţiile complet. Mi-l
dădea mereu ca exemplu pe un
profesor de matematică din
Bacău, domnul Glodaru, care
ajunsese într-un hal de mare
sărăcie. „Nu m-ai ascultat, ai
să ajungi ca ăsta!”.
WA: Dar erau înstăriţi
părinţii dumneavoastră? Iniţial,
tata avusese o oarecare stare
financiară, cumpărase o casă
pentru familia noastră, dar, în
urma crizei din anii ‘30, am
sărăcit rapid. Prin ‘42, o
duceam foarte greu. Atunci a
trebuit să mă gândesc,
împreună cu fraţii mei mai
mari, cum să contribuim la
întreţinerea familiei. Aşa am
început, pe la 16-17 ani, să dau
meditaţii elevilor mai mici. Ţin
minte că îl meditam pe
băieţelul unui fabricant de
mezeluri care nu mă plătea cu
bani, dar îmi aducea câte un
pachet de produse ale fabricii,
de care eram foarte încântat.
Am continuat să ofer meditaţii
pe toată perioada studenţiei
mele, din toamna anului 1944
până în 1949. Aproape că nu
mai rămăsese cartier în
Bucureşti unde să nu fi avut
meditaţii. Erau ani de sărăcie
şi trebuia să mă întreţin. Eram
mereu înfometat!
Până la vârsta de 20 de ani, eu
n-am avut niciodată hainele
mele. Le purtam pe cele
rămase de la fraţii mei mai
mari.
În clasa a II-a de gimnaziu, ne-
a zis unul dintre profesori,
domnul Săndulache, să scriem
sincer, fără teamă că ni s-ar
putea întâmpla ceva, ce
credem despre profesorii
noştri. Şi eu m-am apucat să
scriu că ,,Zilele astea, am auzit
că profesorul Alexandru
Şendrea de română a luat nota
2 la examenul de capacitate
pentru profesori”.
Săpămâna următoare,
a venit profesorul Săndulache:
,,Măi, cineva dintre voi şi-a
permis să ofenseze un
profesor. Să se ridice în
picioare şi pedeapsa va fi mai
mica”. M-am ridicat imediat şi
i-am amintit că a zis să scriem
orice. ,,Ei, dar nu chiar aşa!”
L-a chemat pe tata la
discuţii şi m-au eliminat pentru
câteva săptămâni de la şcoală“,
povesteşte academicianul
Solomon Marcus.
WA: Cum v-aţi
apropiat până la urmă de
matematică? Aţi absolvit totuşi
liceul „Ferdinand I“ din Bacău,
cu profil uman...
SM: Am dat examenul
de Bacalaureat, care a fost
foarte dificil. La limba
franceză, am primit un subiect
atât de greu, încât dacă îl dai
azi la licenţă universitară, te
reclamă! Suna aşa: să aducem
-
7 | P a g e
argumente pro şi contra ideii
că Charles Baudelaire e un
poet parnasian. În manual, nu
exista nicio legătură între
Baudelaire şi parnasianism
(n.r. – curent în poezie, apărut
în Franţa spre jumătatea
secolului al XIX-lea, care
cultivă virtuozitatea imaginii).
Trebuia să o inventeze elevul,
pe loc, în timpul examenului.
Rezultatul a fost, spre mirarea
mea, că din cei 156 de
candidaţi, pe locul întâi era
Marcus Solomon.
WA: De ce v-a uimit?
Nu eraţi printre elevii eminenţi
din clasă? Era o reuşită pentru
mine, pentru că, dacă vă uitaţi
pe dosul diplomei de absolvire,
unde sunt trecute notele de la
şcoală, o să vedeţi garnitura
unui elev mediocru. Nu a fost
o decizie să urmez Facultatea
de Matematică. A fost o
încercare. M-am plimbat pe
holurile facultăţilor din
Bucureşti să văd anunţurile
privind admiterile. La
matematică, am văzut lista cu
materiile ce urmau a fi
studiate. Nu înţelegeam nimic
din titluri, dar m-a vrăjit modul
în care sunau: „Analiză
infinitezimală“, „Aritmetică
transfinită“. Formidabil! Şi am
zis să încerc. În cel mai rău
caz, anul următor, mă mutam
la altă facultate. Am avut
norocul să constat că acolo
unde am încercat, acolo era
locul meu. Aşadar, s-au năruit
planurile de a deveni actor de
teatru. De fapt, la universitate,
mi-am dat seama m-am
apropiat de matematică cu
ochii literaturii şi teatrului şi,
pe urmă, am abordat
lingvistica prin prisma
matematicii. Toate minunile pe
care le-am trăit cu poezia se
regăsesc şi în matematică. N-
am jucat pe scenă, dar m-a
influenţat legătura dintre
matematică şi teatru. Am reuşit
chiar să înfiinţez şcoala
românească de teatrologie
matematică. Dar ce treabă are
teatrul cu matematica?
Gândiţi-vă, cuvântul
caracteristic matematicii este
„teoremă“. Ei bine, etimologia
cuvântului provine din limba
greacă şi înseamă „spectacol“.
Aşadar, la vechii greci,
teorema a apărut ca o formă de
spectacol. Iar spectacolul are o
definiţie alarmant de simplă:
tot ceea ce poate reţine şi
păstra atenţia publicului.
„Spectacolul“ e numitorul
comun în orice profesie – că
eşti preot, avocat, profesor sau
actor. Trebuie să ştii să reţii
atenţia. De aceea eşuează
şcoala, pentru că mai mulţi
oameni de catedră îi plictisesc
pe elevi, în loc să le captiveze
atenţia la ore, cu resursele pe
care le au la îndemână.
WA: Cum erau
cursurile cu profesorul
Solomon Marcus? Eraţi
exigent?
SM: Aici cred că ar
trebui să vă răspundă mai bine
studenţii. Am căutat mereu să
fiu în dialog cu ei, să ştiu ce îi
nemulţumeşte. Altfel, câtă
vreme mi se permitea – că nu
prea mă lăsau –, la examene, le
dădeam voie să folosească
orice resuse doreau. S-au
supărat de câteva ori cei de la
Minister pe mine, pentru că eu
făceam exact opusul a ceea ce
îi învăţau ceilalţi colegi de-ai
mei pe studenţi. Eu voiam doar
să le demontez iluzia că ceea
ce le era interzis era, de fapt,
salvarea.
WA: Aţi fost în
preajma multor matematicieni
renumiţi. I-aţi avut mentori pe
Grigore Moisil, pe Ion Barbu...
... pe Gheorghe Vrânceanu, pe
Simion Stoilow.
SM: Însă în afară de
mentorii cu care am avut
contact direct, mi-am
descoperit şi mentori în
creatori pe care nu i-am
cunoscut personal. De pildă,
unul dintre ei, pe care am
apucat să-l cunosc personal, e
Dimitrie Pompeiu. I-am studiat
opera, carte după carte, şi
astfel m-am descoperit pe
mine. Am zis că e bunicul meu
spiritual, dar el n-a aflat
niciodată. Totuşi, nu este
mentorul cel mai drag mie
. WA: Dar cine este?
Şi de ce?
SM: Mentor mi-a fost
un student de-al meu, Vasile
Ene. A murit, din păcate, la o
vârstă foarte fragedă, în 1998,
răpus de o boală. Vasile Ene,
care a fost discipolul meu,
căruia i-am coordonat lucrarea
de doctorat, a fost un fiu de
analfabeţi. N-avea nicio carte
în casă. Când era la şcoală, la
ora de matematică, l-a captivat
noţiunea de integrală. Asta i-a
atras lui atenţia. Şi când a
ajuns la Facultatea de
Matematică din Bucureşti, tot
problema cu integrala îl
bântuia. Din cauza asta, avea
note mici la multe examene.
Unul dintre profesori,
văzându-l, i-a zis: „Tu nu l-ai
avut profesor pe Marcus, dar
du-te la el, că el se ocupă de
oameni ca tine“. M-a abordat
într-o zi şi mi-a povestit
-
8 | P a g e
interesul său. Ca să vă daţi
seama în ce ignoranţă se afla,
venea la biblioteca facultăţii şi,
ca să caute cărţi despre
integralele care-l pasionau pe
el, se suia pe scara cea mai
înaltă şi lua absolut toate
cărţile de la stânga la dreapta,
începând cu raftul cel mai sus.
Le verifica pe toate ca să vadă
în care e vorba despre acele
integrale. În plus, n-avea deloc
ştiinţa redactării unui articol.
Simţea că avea capul năpădit
de idei şi scria articole pe care
le trimitea la reviste de
matematică. Însă redactarea
era imposibilă! Când a venit la
mine, i-am spus să mă caute a
doua zi. I-am adus o revistă
americană, pe care o primeam
regulat, „Real analysis
exchange“, în care se regăseau
exact tipul de probleme care-l
pasionau pe el. Din momentul
în care i-am pus în braţe
această revistă, viaţa lui s-a
schimbat complet. Era cu ochii
mereu în ea. Şi a ajuns atât de
puternic publicând în această
revistă că, în momentul în care
a murit, revista a publicat un
„In memoriam” despre el şi a
înfiinţat un fond special
„Vasile Ene” din care să se
finanţeze participarea tinerilor
români la toate manifestările
ştiinţiice internaţionale pe
tematica de care se ocupa el.
Eu nu mai cunosc un al doilea
exemplu de asfel de român.
Astfel că, de fieare dată când
susţin discursuri la Academie,
le închei spunând că Vasile
Ene este mentorul meu.
WA: Sunteţi foarte
activ. Participaţi la conferinţe,
chiar şi în străinătate, scrieţi
cărţi, la Academie sunteţi greu
de găsit. N-aţi obosit, nu vă
luaţi o vacanţă?
SM: Din păcate, pe
mine, ca pe mulţi romîni, m-a
prins libertatea după ’90. Abia
atunci am putut profita de
acest drept, de a călători. Şi ca
să mă bucur tot mai mult de el,
m-am pensionat de la
Universitatea din Bucureşti ca
să pot face faţă invitaţiilor
primite din străinătate. Dar
niciodată n-au fost ieşiri
turistice. De fapt, asta
însemna, pentru mine, vacanţa.
Toată viaţa eu n-am avut
noţiunea de weekend. Pentru
mine, zilele de sâmbătă şi
duminică au fost cele mai bune
zile de lucru. Verbul „a mă
distra” nu a existat în
vocabularul meu. Făceam şi
alte lucruri, dar nu ca
divertisment, ci dintr-o
necesitate intelectuală,
spirituală.
WA: Până când aţi
continuat să lucraţi cu copiii?
SM: Pot să spun că şi
acum o fac, pentru că şi acum
sunt în legătură, prin e-mail, cu
ei. Mulţi mă contactează. Pe
unii i-am cunoscut personal la
conferinţe, pe unde am fost să
le ţin un discurs. Se plâng că
trag toţi profesorii de ei. Toţi îi
cheamă la olimpiade, împinşi
şi de părinţi, desigur. Au toţi
pretenţia, părinţi şi profesori,
ca elevii să aibă nota maximă,
la toate materiile. O elevă mi-a
şi scris: ,,Uitaţi, eu sunt o elevă
de nota 10 pe linie şi veţi zice
că trebuie să fiu fericită, dar vă
spun că sunt nenorocită, pentru
că îmi dau seama că n-am
făcut nimic pentru sufletul
meu”. Acesta e potretul-robot
al elevului foarte bun de azi. Şi
asta pentru că mulţi profesori
trăiesc cu mentalitatea că
disciplina pe care ei o predau
este singura pe care trebuie să
o înveţe elevul. Or, elevul se
vede în situaţia de fiinţă
oprimată, trăisc o stare de
depresie, de stres. Pur şi
simplu, se îmbolnăveşte. E
important să ştie care sunt
metodele alternative de
învăţare, să vorbească cineva
cu ei, nu să primească
răspunsul: „Vă rog să nu mă
întrerupeţi că-mi pierd şirul
ideilor”.
WA: Mai scrieţi
probleme? Daţi-ne un
exemplu.
SM: De pildă, le-am
propus elevilor, problema
următoare. Gândiţi-vă la
cuvântul „punct“. V-aţi întâlnit
cu el şi în aritmetică, şi în
geometrie, şi în algebră. V-aţi
întâlnit cu el şi când aţi învăţat
ortografie, gramatică, şi în
literatură, în poezie. La
muzică! Sau la fizică –
„punctul material”. Până şi în
tot felul de vorbe ca „l-am pus
la punct”. Ei bine, i-am rugat
să se gândească la toate aceste
manifestări ale punctului şi să-
mi spună ce au în comun, dar
şi cum sunt diferite.
Prima reacţie a fost: „Dar noi
n-am făcut aşa ceva la
şcoală...“ (râde)
SURSA: Pagina de Facebook a
publicației Adevărul
Prof. Viviana GRIGORE
***Proverbe românești...
Respectă-ți dascălii, nu-i judeca!
-
9 | P a g e
Metoda R.A.I.- o metodă
modernă în evaluarea
elevilor
Reforma şcolii româneşti
este o reformă
multidimensională şi profundă
care angajează schimbări
solidare în toate
compartimentele sale majore:
structuri instituţionale,
curriculum, instruire, forarea
iniţială şi continuă a
personalului didactic şi, nu în
ultimul rând, la nivelul
concepţiei şi a practicii
evaluării. Metoda R.A.I.
vizează „stimularea şi
dezvoltarea capacităţilor
elevilor de a comunica (prin
întrebări şi răspunsuri) ceea ce
tocmai au învăţat.” (Oprea,
2006, 269). Denumirea acestei
metode provine de la asocierea
iniţialelor cuvintelor Răspunde
– Aruncă – Interoghează.
Poate fi utilizată în orice
moment al activităţii didactice,
în cadrul unei activităţi
frontale sau de grup. Un
demers evaluativ realizat prin
intermediul acestei metode
implică respectarea
următorilor paşi (în cazul unei
activităţi frontale):
- se precizează
conţinutul/tema supus/ă
evaluării;
- se oferă o minge uşoară
elevului desemnat să înceapă
activitatea;
- acesta formulează o
întrebare şi aruncă mingea
către un coleg care va preciza
răspunsul; la rândul său, acesta
va arunca mingea altui coleg,
adresându-i o nouă întrebare;
- elevul care nu va putea
oferi răspunsul corect la
întrebare va ieşi din „joc”,
răspunsul corect fiind
specificat de cel ce a formulat
întrebarea; acesta are dreptul
de a mai adresa o întrebare, iar
în cazul în care nici el nu
cunoaşte răspunsul corect, va
părăsi „jocul” în favoarea celui
căruia i-a adresat întrebarea;
- în „joc” vor rămâne numai
elevii care demonstrează că
deţin cunoştinţe solide în
legătură cu tema evaluată;
- la final, profesorul clarifică
eventualele probleme/întrebări
rămase fără răspuns.
Pe parcursul activităţii,
profesorul-observator
identifică eventualele carenţe
în pregătirea elevilor şi poate
adopta astfel deciziile necesare
pentru îmbunătăţirea
performanţelor acestora,
precum şi pentru optimizarea
procesului de predare-învăţare.
Această metodă alternativă
de evaluare poate fi utilizată în
cadrul oricărei discipline de
studiu, cadrul didactic
atenţionând însă elevii în ceea
ce priveşte necesitatea varierii
tipurilor de întrebări şi a
gradării lor ca dificultate. Pot
fi sugerate, de asemenea,
următoarele întrebări:
- Cum defineşti
conceptul...............................?
- Care sunt noţiunile cheie ale
temei.......................?
- Care sunt ideile centrale ale
temei…………...?
- Care este importanţa faptului
că..............................?
- Cum argumentezi faptul
că..................................?
- Care consideri că sunt
efectele.........................?
- Cum consideri că ar fi mai
avantajos: să.........sau să.........?
- Cum poţi aplica noţiunile
învăţate...................?
- Ce ţi s-a părut mai
interesant...........................?
- Ce relaţii poţi stabili între….
şi……..între…...? etc.
Avantajele metodei
R.A.I.:
este, în acelaşi timp, o
metodă eficientă de evaluare,
dar şi o metodă de învăţare
interactivă;
elementele de joc
asociate acestei metode
transformă demersul evaluativ
într-o activitate plăcută,
atractivă, stimulativă pentru
elevi;
nu implică sancţionarea
prin notă a performanţelor
elevilor, având rol constativ-
ameliorativ, ceea ce elimină
stările emoţionale intens
negative;
promovează
interevaluarea, interînvăţarea;
permite realizarea unui
feedback operativ;
contribuie la:
- formarea şi consolidarea
deprinderii de ascultare activă;
-
10 | P a g e
- formarea şidezvoltarea
capacităţii reflective;
- dezvoltarea
competenţelor de relaţionare;
- dezvoltarea
competenţelor de comunicare;
- formarea şi dezvoltarea
competenţelor de evaluare şi
autoevaluare;
- dezvoltarea capacităţii
argumentative etc. Dar
folosirea acestei metode
prezintă și dezavantaje.
Acestea sunt:
- consum mare de timp;
- răspunsuri incomplete sau
incorecte, în condiţiile în care
profesorul nu monitorizează cu
atenţie activitatea grupului;
- nonimplicarea unor elevi sau
etichetarea elevilor care au
nevoie de mai mult timp
pentru formularea
întrebărilor/răspunsurilor;
- marginalizarea sau
autoizolarea elevilor care
împărtăşesc anumite opinii;
- dezinteres, neseriozitate
manifestată de unii elevi;
- aparentă dezordine;
- apariţia unor conflicte între
elevi etc..
Prof. ȘTEFAN Mihaela
Efectele poluării
radioactive
Poluarea radioactivă
poate fi definită ca o creştere a
radiaţiilor, ca urmare a
utilizării de către om a
substanţelor radioactive.
Radioactivitatea este
fenomenul de emisie spontană
a unor radiaţii de către
nucleele unor atomi. Pentru
întâia oară radiaţiile au fost
puse în evidentă de savantul H.
Becquerel în 1896 care a
descoperit că uraniul emite în
mod natural raze. Ulterior soţii
Curie au studiat amănunţit
această problemă.
Pe atunci nu erau
cunoscute efectele cancerigene
ale radiaţiilor. Marie Curie,
care s-a expus o perioadă
îndelungată în timpul
cercetărilor sale surselor
radioactive, a murit în anul
1934 de leucemie. La fel şi
fiica ei a murit de leucemie.
Experienţele nucleare
efectuate în unele zone ale
Terrei, deşeuri radioactive
depozitate, precum şi
emanaţiile de la centrale
nucleare unde s-au produs
accidente (cum este cea de la
Cernobâl-Ucraina) sunt un
foarte mare pericol pentru
viaţa oamenilor şi animalelor.
Cei mai periculoşi
radionuclizi sunt cei de viaţă
lungă emişi de reactoarele
nucleare: stronţiul 90 rezistă 28
de ani, iar cesiul 137 chiar
jumătate de secol. Aceste
elemente radioactive ucigaşe
se concentrează în sol, de unde
trec uşor la plante şi animale.
De pildă, în zonele nordice ale
Europei şi Americii, acolo
unde s-au făcut experienţe
nucleare, lichenii depozitează
cesiu radioactiv, iar renii, care
se hrănesc cu licheni,
depozitează la rândul lor
izotopi. Consumând carne de
ren, laponii s-au încărcat cu
izotopi radioactivi de zeci de
ori mai mult decât alte
populaţii nordice, care n-au
fost contaminate nuclear.
Radiaţiile au efecte şi
utilizări foarte diverse. Ele
pot fi folosite în diagnoza şi
tratarea unor boli dar în doze
ridicate efectele radiaţiilor sunt
negative asupra organismului.
Efectele poluării
radioactive :
Din punctul de vedere al
modului de acţiune al
radiaţiilor, poluarea poate fi de
două categorii:
-
11 | P a g e
1- Poluare radioactivă directă, atunci când omul
inhalează aerul poluat. Acest
tip este provocat fie datorită
accidentelor de la reactorii
nucleari sau uzinele atomo-
electrice, fie printr-un război
atomic. Se cunosc, până în
prezent, aproximativ 170 de
accidente nucleare serioase,
dintre care cel de la Cernobâl
este mai cunoscut şi mai
apropiat de noi. Un real pericol
îl constituie centrala atomo-
electrică de la Koslodui,
Bulgaria.
2- Poluare radioactivă
indirectă – începe prin
căderile radioactive din
atmosferă şi depunerea lor pe
sol, pe culturile agricole etc.
Aceste depuneri se
concentrează în lungul
lanţurilor trofice, după
următorul traseu: aer sol,
culturi, ierburi şi
apeanimaleom.
Algele concentrează de
1000 de ori mai multe
substanţe radioactive decât se
află în apă, fitoplanctonul de
5000 de ori, iar animalele
acvatice le concentrează şi mai
mult. Plantele terestre le
concentrează mai ales în
frunze şi tulpini, de aici
pericolul pentru ierbivore, care
le concentrează şi mai mult,
laptele fiind cel care
vehiculează masiv aceste
radiaţii. Moluştele bivalve de
apă dulce concentrează de 100
de ori mai mult iod radioactiv
faţă de concentraţia din apă.
Peştii dulcicoli, care se află în
verigile superioare ale
lanţurilor trofice, sunt de
20.000-30.000 de ori mai
radioactivi decât apa în care
trăiesc.
Iradierile experimentale au
arătat că numeroase specii
vegetale şi animale prezintă o
mare variabilitate a rezistenţei
lor faţă de doza letală,
organismele cele mai
rezistente fiind bacteriile, iar
cele mai puţin rezistente,
mamiferele superioare,
inclusiv omul.
Radiosensibilitatea variază cu
vârsta indivizilor, organismele
tinere şi embrionii fiind mult
mai sensibile. De asemenea,
expunerea cronică la radiaţii
reduce longevitatea indivizilor,
precum şi diminuarea
coeficientului de creştere
naturală.
Efectele fiziologice ale
radiaţiei asupra omului se
manifestă prin diverse
tulburări:
- radiodermite;
-leziuni oculare cu opacifierea
cristalinului;
-sterilitate temporară sau
definitiva, în funcţie de doză;
-iradierea în primele trei luni
de sarcină duce la malformaţii
congenitale, retardare mintală
severă;
-cancer: leucemie, cancer
tiroidian, mamar, pulmonar
etc.
Prin contaminarea
radioactivă a mediului are loc
pătrunderea substanţelor
radioactive în organismele
vegetale, animale şi umane,
producându-se un fenomen de
iradiere internă, datorită
prezenţei unor izotopi
radioactivi (I131, Sr90, Cs137).
Radiaţiile afectează
materialul biologic în mod
variat, însă efectul cel mai
critic este cel la nivelul
informaţiei genetice, adică la
nivelul ADN-ului. În mod
natural, o parte din leziunile
ADN-ului sunt reparate cu
ajutorul unui echipament
enzimatic complex din celula
vie. Este vorba despre aşa-
numitul “proces reparator al
ADN-ului”. O altă parte a
leziunilor provoacă modificări
în structura şi numărul
cromozomilor din celulă,
precum şi a genelor, astfel că
celula vie suferă mutaţii sau, în
cazul unor doze mari de
iradiere, efectul acestora poate
fi letal.
Leziunile la nivelul
ADN-ului, provocate de
radiaţiile ionizante, au ca efect
transformarea
protooncogenelor în oncogene,
fapt ce determină apariţia de
cancere. Inducţia de cancere
este primul efect somatic
tardiv al radiaţiilor.
Important este faptul că
nu există doze-limită sub care
radiaţiile sunt total inofensive.
Există numai doze de risc
redus.
Surse:
https://www.bing.com/images/
search?q=poluarea+radioactiva
http://documents.tips/documen
ts/poluarea-radioactiva
Prof. Claudia TUDOR
https://www.bing.com/images/search?q=poluarea+radioactivahttps://www.bing.com/images/search?q=poluarea+radioactivahttp://documents.tips/documents/poluarea-radioactivahttp://documents.tips/documents/poluarea-radioactiva
-
12 | P a g e
40 DE COMBINAȚII
DE TASTE CARE FAC
ECONOMIE DE TIMP
Petrecem, ca să nu
zicem pierdem, extrem de mult
timp în faţa computerului.
Foarte mulţi dintre noi o fac.
Indiferent dacă scopul acestei
activităţi este legat de locul de
muncă sau ţine de o metodă
plăcută de petrecere a timpului
liber, PC-ul este inevitabil.
Scriem emailuri, redactăm
documente, postăm pe
Facebook, Twitter, Pinterest şi
orice altă reţea socială este la
modă. Întâmplarea face că,
deşi viteza la tastare este destul
de importantă pentru sporirea
eficienţei, la fel de importante
sunt câteva combinaţii de taste
general valabile care vă ajută
la editarea textelor.
http://playtech.ro/2016/
studiu-ciudat-cuvintele-scrise-
cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-
fericit/
Nici măcar nu contează
dacă lucraţi la un proiect
în Microsoft Word, dacă luaţi
notiţe în Wordpad sau scrieţi
un email în Google Chrome.
Întregul sistem de operare
Windows are în spate, printre
multe altele, nişte combinaţii
de taste care ,,merg” în orice
fereastră. Este adevărat că în
Word, multe dintre ele, le
vedeţi trecute prin meniuri.
Mulţi nu ştiu însă că
aplicabilitatea lor nu este în
nici un fel ancorată în
programul de editare text al
celor de la Microsoft. În plus,
dacă în timp reuşiţi să le
adoptaţi şi utilizarea lor să vă
vină natural, vă veţi simţi
semnificativ mai eficienţi.
Indiferent dacă vreţi să
selectaţi, să copiaţi sau să
stergeţi rapid un cuvânt sau un
paragraf, este de zece ori mai
eficient să apăsaţi pe două sau
trei taste decât să bâjbâiţi cu
mouse-ul sau cu degetul pe
touchpad. Există şanse ca
unele dintre scurtăturile de mai
jos să nu funcţioneze în toate
aplicaţiile. În schimb, cele mai
multe dintre ele vă vor ajuta
enorm în majoritatea
programelor pe care le folosiţi
şi în care introduceţi câteva
linii de text.
http://playtech.ro/wp-
content/uploads/2014/03/Top-
40-scurtaturi-din-taste-editor-
text-ms-word2.jpg
Nu mai este de mult
timp o surpriză faptul că puteţi
naviga printr-un text folosind
tastele direcţionale. Mulţi nu
ştiu însă că adăugarea tastei
CTRL într-o combinaţie cu
câteva taste comune vă conferă
rezultate complet diferite.
CTRL + Săgeata la stânga –
mută cursorul la începutul
cuvântului anterior
CTRL + Săgeata la dreapta –
mută cursorul la începutul
cuvântului următor
CTRL + Delelte – şterge
următorul cuvânt
CTRL + Săgeata în sus – Mută
cursorul la începutul
paragrafului
CTRL + Săgeată în jos – Mută
cursorul la sfârşitul
paragrafului
Toate aceste combinaţii
funcţionează şi pe Mac OS X,
cu menţiunea că tasta CTRL
trebuie înlocuită cu Option.
Home – mută cursorul la
începtului rândului curent
End – mută cursorul la
sfârştiul rândului curent
CTRL + Home – mută
cursorul la începutul
documentului
CTRL + End – mută cursorul
la sfârştiul documentului
Page up – mută cursorul mai
sus cu o pagină sau cadru cu
conţinut vizibil
Page down – mută cursorul
mai jos cu o pagină sau cadru
cu conţinut vizibil
Sintetizând, prin
apăsarea tastei Shift în
combinaţie cu tastele şi
combinaţiile de mai sus
selectaţi anumite bucăţi de
text.
Shift + Săgeată la stânga sau
săgeată la dreapta – selectează
câte un caracter în stânga sau
dreapta cursorului
Shift + Săgeată în sus sau
săgeată în jos – selectează câte
un rând de text în sus sau în
jos
Shift + CTRL + săgeată la
stânga sau săgeată la dreapta –
selectează câte un cuvânt în
partea stânga sau dreapta la
fiecare apăsare a săgeţii
aferente sensului.
Shift + CTRL + săgeată în sus
sau săgeată în jos – selectează
câte un paragraf deasupra sau
sub cursor
http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2012/top-20-scurtaturi-din-taste-pentru-microsoft-windows/http://playtech.ro/2012/cum-sa-te-gaseasca-google-varianta-actualizata/http://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpg
-
13 | P a g e
Shift + Home – Selectează
textul dintre poziţia cursorului
şi începutul rândului curent
Shift + End – Selectează textul
dintre poziţia cursorului şi
capătul rândului curent
Shift + CTRL + Home –
Selectează textul de la poziţia
cursorului până la începutului
documentului
Shift + CTRL + End –
Selectează textul de la poziţia
cursorului până la sfârşitul
documentului
Shift + Page Down –
Selectează un cadru de text sau
o pagină începând cu poziţia
cursorului
Shift + Page Up – Selectează
un cadru de text sau o pagină
care se încheie la poziţia
cursorului
Ctrl + A – Selectează întregul
text al documentului
Merită reţinut că puteţi
face tot felul de combinaţii
într-un sens sau altul cu
condiţia să ţineţi tasta Shift
apăsată. Ca un mic detaliu,
dacă vreţi să înlocuiţi textul
selectat apăsarea tastei Delete
nu mai este necesară, puteţi
începe să tastaţi direct.
http://playtech.ro/wp-
content/uploads/2014/03/Top-
40-scurtaturi-din-taste-editor-
text-ms-word4.jpg
Cu toate că ideea de
copy – paste este considerată
fundamentală pentru orice
persoană care a scris un text
vreodată pe PC, până nu
apelaţi la cele câteva
combinaţii de taste aferente
acestor operaţiuni, nu aţi
profitat cu adevărat de
utilitatea lor.
CTRL + C sau CTRL + Insert
– Copiază textul selectat
CTRL + X sau Shift + Delete
– Decupează textul selectat
CTRL + V sau Shift + Insert –
Lipeşte textul copiat sau
decupat în dreptul poziţiei
cursorului
CTRL + Z – Anulează ultima
acţiune
CTRL + Y – Refă ultima
acţiune
Formatarea textului
ţine foarte mult de programul
de editare pe care îl folosiţi.
Într - un browser de exemplu
s-ar putea să nu funcţioneze
tot timpul. Elementele de
formatare de text pe care le
declanşaţi prin următoarele
combinaţii, fie sunt aplicate pe
un text selectat, fie sunt
activate pentru a se aplica în
timp real pe textul pe care
urmează să-l introduceţi.
CTRL + B – îngroşare text
(Bold)
CTRL + I – înclinare text
(Italic)
CTRL + U – subliniere text
(Underline). Pe lângă
elementele enumerate mai sus,
există câteva funcţii avansate
ce pot fi apelate oricând, cu
diferite rezultate, atât într-un
browser web, cât şi într-un
editor de text.
CTRL + F – afişează o
fereastră pe care o puteţi folosi
pentru căutarea unor caractere
sau a unor cuvinte în cadrul
unui text sau a unei pagini
web.
F3 – În cazul în care CTRL+F
vă duce, în momentul în care
apăsaţi pe tasta Enter, la
primul rezultat al căutării, o
apăsare de F3 vă duce la
următorul rezultat.
Shift + F3 – Vă selectează
rezultatul anterior al aceleeaşi
căutări.
CTRL + O – Afişează o
fereastră pentru deschiderea
unui document nou.
CTRL + S – Salvează
documentul pe care îl aveţi în
faţa ochilor.
CTRL + N – Creează un
document nou sau deschide o
fereastră nouă aferentă unui
document nou.
CTRL + P – Afişează dialogul
pentru imprimarea
documentului deschis.
Apăsarea tastei ALT
activează meniurile din bara de
meniu şi scoate în evidenţă
litera pe care trebuie să o
apăsaţi pentru a accesa
respectivele funcţii.
ALT + F – Deschide meniul
File
ALT + E – Deschide meniul
de Editare
ALT + V – Deschide meniul
View
Prof. Steluța BENGHE
http://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word1.jpg
-
14 | P a g e
,,Dornice dimineți precedate
de prea plinul atingerii sadice,
A picăturii de ceară căzută din
lumânarea aprinsă în nopți de
visare,
A descoperirii gloriosului
adevăr ceresc al umanității
Ce s-a închegat pe pamânt ca o
picatură de ceară
Căzută din universul stelar ca
o săgeată aruncată de zei
Lăsând mari semne de
întrebare...
*
Când toamna noastră pictată în
eternuri pale
S-a salat stinsă de albul solemn
al iernii
Și de rozul delicat al florilor de
cireș din toi de primăvara
Au trezit în noi alți fiori,
Am înțeles că acea toamnă, a
noastră ,
Nu a însemnat iubirea, ci doar
a legat nevoia de a iubi,
Ștergând, parcă, singurătatea
pe care toamna o trezește în
suflete.
CREATIVITATE…
Muza
Am sângerat mii de dulci
poeme,
Peste îngerii ce-mi aprindeau
nopțile boeme.
Din mine, fluturi și versuri s-
au născut
Și din sufletu-mi, aripi tandre
și-au făcut.
Când nopți prea înstelate
alunecă în uitare,
Muză, eu simt, aud a ta
chemare.
Unde se-neacă țărmul în
solemna tăcere,
Acolo, esența mea tacit te
cere.
Unde glas de întuneric se-aude
în surdină,
Muză, eu iau, preschimb a ta
lumină.
Dorul, ființa în noapte mi-o
cuprinde
Și-n veci, de el n-am să mă pot
desprinde.
Un univers de stele ninge
genele mele,
Muguri de cuvinte apasă
dorințele grele,
Taciturn se aștern visele cu
îngerii
Și cu palma ta, Muză, tu le vei
acoperi.
Petale negre cad...
Petale negre cad deasupra mea,
Iar eu sunt încă a ta.
Acum se simte cel mai greu
pustiu,
Fără tine, sufletul devine un
sicriu.
Petale negre cad deasupra mea,
Sunt încă a ta...
Rozele din buchet s-au ofilit,
E târziu...tot n-ai venit.
Petale negre cad deasupa mea,
Sunt rămasă a ta.
Am uitat și ai uitat de mine,
Dar cred ca voi începe să uit și
eu de tine...
Petale negre cad deasupra mea,
Eu nu mai sunt a ta.
Fiecare roză e un strop din
iubire,
Fiecare petală e o amintire.
Roze în asfințit
Pornirea dintre noi s-a stins
tacit
Sau poate că pe drum s-a
rătăcit.
Pe lungul drum de roze în
asfințit
Cu spini ce-au sfârtecat dorul
amorțit.
Azi, versul mi-e fără candență,
Arunci cuvinte reci din
abundență.
Pe buze avem suspine dulci și
moi,
Acum, de sentimente suntem
goi.
Se sparg șoapte-n mii de
cioburi,
-
15 | P a g e
Peste inimi picură cu globuri
De foc și ard ce-a rămas din
noi,
Iubire ingenuă împărțită la
doi.
Astenie
S-a așternut serafimic
anotimp,
Astenia mă bântuie în acest
timp
Căci azi ard albi îngerii de dor
Și lin se stinge trupul lor.
În noaptea ce-a înghețat
poeme
Ce tremurau firav peste visele
mele
Iarna cu frigul au purificat
amorul angelic,
Ce azi se potrivește cu
decorul.
Felinarul ce bate-n geamu-
nzăpezit
Știe că amândoi cândva l-am
privit.
Dar în mine și eternul a
înghețat
Și nu pot spune că te-am uitat.
E cumplit în lume fără tine
Astenia s-a îndrăgostit de mine
Și strigă cu iarna că nu va
pleca
Fără îngerească mângâierea ta.
Decăderea
Ca-ntr-un cimitir de piane și
orgi,
Răsună sinistre și chinuite
voci.
Ostile cruci se-ntind pe mii de
zări
Din tot atâtea zări se-aud ale
morții chemări.
Stihia se destramă, văd
demonii din iad
Din cer, îngeri fără aripi cu
miile cad,
Doi corbi vikingi vestesc că va
veni Ondin,
Parcă nici al speranței chip,
azi, nu mai e senin.
Statui crucificate se-nalță către
cer
Sunt idolii păgâni ce-n flăcări
astăzi pier
Ca și credințe vechi născute-n
începuturi
De antici zei ce par să nu mai
aibă scuturi.
Și rugile de plumb în zadar se
strigă
Religiile între ele dacă se tot
despică
Și ce rost are totul dacă zidiri
de secole
Se lasă zdruncinate de crezuri
efemere?
Oamenii ce rost mai au, dacă
lutul și-l strică,
Viața vrea tribut, iar ei sunt
lași și le e frică?
Când palmele-și mânjesc cu
sânge și trădări
Și niciunul n-aude ale dreptății
chemări.
Și chiar Ondin aici de va veni
Pe acest pământ ce căzu-n
desfrâu
Pe care parcă din trădări s-a
format un râu
Viteji pentru Valhalla nu va
mai găsi.
Lupii dacici
Zamolxes încă dăinuie în acest
vechi pământ,
Ca în veci să nu uităm acel pur
legământ
Că noi prin el, cândva, ne-am
înfrățit cu lupii
Și că prin os și sânge suntem
ai dacilor copii.
Ecouri încă sună prin munți și
prin câmpii
Și Marele Lup Alb se mai
poate auzi
Și-n noi sună ecoul dacilor de-
atunci,
Să fim demni spre libertate, e
una dintre porunci.
Suntem fii de daci și suntem să
fim liberi,
Căci dacii liberi încă n-au
pierit,
Ci s-au supus doar pentr-o
clipă,
Grea cât multe veacuri scurse
în clepsidră.
-
16 | P a g e
Rătăcitori prin greul timp, dar
mereu aici
Pe acest pământ sfânt cu dureri
adânci,
Noi, dacii, dezlegarăm clipa
grea de asuprire
Pe care- acei barbari ne-o dară
cu asprime.
Imn dacic vuiește azi parcă
prin munți
Și în sufletele lor îl pot auzi
mulți.
E imnul libertății și-al lupilor
uniți în haită,
A căror demnitate n-au granițe
și mită.
Și dacă lupul dacic e fiara de
temut,
Și dacă dacul din început s-a
declarat că-i lup,
Iar dacii suntem noi, să cântăm
acel imn mut,
Al dacilor și lupilor din Dacia
demult.
(Pentru tatăl meu, care m-a
învățat să nu-mi uit originile.)
Autor,
Bratu Ioana, clasa a XI-a A
Rânduieli – Marin Sorescu
La noi muierea pupa mâna
bărbatului
Până mai adineauri – zicea
Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea
niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu
îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se
ambiţionau, nu-i ziceau
nicicum.
Femeia are socotelile ei, ea să
ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc,
să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne
ocupăm noi, asta e pentru
oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să
alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi
cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună
ventuzele şi să nu-ţi iasă din
vorbă
Că ce ştie ea?
Înainte n-o prea vedeai la faţă,
că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i
sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă –
şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai
muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi?
Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?
Altfel era viaţa, mai tacticoasă,
umblai în cămaşă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau
că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai
cu brâul şi plecai după fete,
Le încântai din fluier.
Nu mai sunt rânduielile alea,
treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul
pe steajăr, la urmă-ntorceai
caii,
Rămânea jos grâul ca aurul.
Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte
bătut şi te ştergeai la gură cu
mâtca,
Mâncai un geac de brânză,
coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, când îl spoia
mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu
lingura ,
După aia îl băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai
proaste, că ţin minte
Când se ducea mama să mulgă
vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în
curte, cum o vedeau cu oala în
mână
Săreau, se gudurau pe lângă
ea.
Ştiţi că şi anul acesta Prica iar
mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste,
ascultaţi-mă pe mine.
Poţi să discuţi cu femeia
lucrurile astea? Că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca
lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi
-
17 | P a g e
om,
Una-două îi leapădă, zice că a
râvnit la varză acră şi n-a
Găsit la repezeală şi i-a
lepădat,
Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi
de unde să ia, şi s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n
greu,
De-aia s-a-mpuţinat lumea.
Înainte când veneau turcii pe-
aici cine-i lua la palme? – câte
zece-doisprezece
Săreau din câte-un copac pe
turc, lui Baba Novac pe-aici îi
plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi
Mihai Viteazul:
„Daţi mă, băga-i-aş la ududoi,
să mai stea şi pe-acasă.”
Dar discută astea cu Maria
Bălii – uite-o că vine – toată
ziua prin odăi – să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viaţa cu
fundu’ pe cămaşă degeaba şi
nici tabla
Înmulţirii n-o ştie.
– Mărie, cât fac fă, nouă ori
opt? Care e, fă, capitala
Portugaliei?
– Însoară-te, mă, Târziule, şi
nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai şi-nceput să iei culoarea
cerii.
– Păi găseşte-mi tu una, care
să-mi placă şi să-mi pupe
mâna la comandă,
Că acum o iau.
– În nădejdea aia, vezi să nu te
pupe moartea rece.
Nea Marin al lui Moşu Pătru
se apropia bine de cincizeci de
ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare,
toate aveau câte-un cusur,
Era poreclit Târziu, dar numai
Maria Bălii îndrăznea să-i
spună în faţă,
Deştept, iscoditor, cunoştea
bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă alt puls, dat cu o
sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea
rânduielilor şi după cum citise
el în
Norii de la cornul Caprii, nu
era de-a bună.
Se-ntoarce lumea cu curu-n
sus şi se scufundă pământul.
Casa lor bătrână, de moşneni
domoli şi aşezaţi,
Intra încet în pământ.
***Proverbe românești…
Părintele care nu crede dascălului, își trimite degeaba copilul la școală.
-
18 | P a g e
Cărțile care ne
marchează adolescența Cărțile care ne marchează adolescența au toate șansele să
ne urmărească întreaga viață. Fie că le-am citit sub un nuc,
în curtea bunicilor sau pe furiș, în timpul orelor, am pregătit o
listă de cărți care vă vor face să zâmbiți în prag de weekend.
Charles Dickens – ,,Marile
speranţe”
Lucrările lui Charles Dickens
au dat frâu liber imaginaţiei
adolescenţilor din lumea
întreagă, graţie personajelor
fascinante din fiecare roman al
său. Vă mai amintiţi de
micuţul Pip şi aventurile sale
învăluite în mister şi dramă?
O carte ce ne poartă pe
străzile murdare ale Londrei şi
mai ales, o lucrare ce oferă
lecţii de viaţă importante
fiecărui adolescent.
J.K. Rowling – Seria Harry
Potter Prima carte a fost publicată în
1997, iar nebunia în jurul lui
Harry a început odată cu prima
ecranizare. Pe scurt, avem o
carte magică la propriu, mister,
dramă, multă aventură şi mai
ales umor tipic britanic, să nu
uităm de personajele
fantastice. Un deliciu pentru
imaginaţia fiecăruia, indiferent
de vârstă. De ce să citim
cartea? E simplu, universul
creat de J.K Rowling poate
arăta aşa cum ne dorim noi,
lăsând în urmă limitările
impuse de film. Dacă nu mai
eşti adolescent, ia o mică
pauză de la viaţa de adult şi
revino timp de opt volume la
libertatea oferită de
adolescenţă.
Alexandre Dumas – Cei trei
muschetari Cine nu s-a visat cel puţin o
dată în viaţă muschetar sau
soţie de muschetar, în cazul
doamnelor? Părăsim puţin
tărâmul britanic şi ne întâlnim
cu d’Artagnan, Athos, Porthos
şi Aramis, cei patru muşchetari
ai lui Dumas. Ne aventurăm
alături de d’Artagnan prin
Franţa perioadei renascentiste
unde avem parte de scene de
luptă cu cavaleri, trădări şi
dragoste. Spre deosebire de
cărţile anterioare, în scrierile
lui Dumas avem parte de mai
mult suspans, personaje reale
şi romantism.
William Golding – Împăratul
muştelor Romanul britanicului
William Golding (n.r. premiat
cu premiul Nobel pentru
literatură în 1983) a devenit un
simbl al literaturii din secolul
XX. Faţă de titlurile de mai
sus, este un roman dur, iar
tema principală gravitează în
jurul “răului” care se manifestă
în oameni încă de la vârste
fragede. Scrisă într-un stil uşor
de înteles în ciuda tematicii,
este o carte moralizatoare, care
pune problema binelui și a răului. Cartea este inclusă în
lista lecturilor obligatorii a
elevilor americani.
Constantin Chiriţă –
Cireşarii
O serie de volume
memorabile, ce nu pot lipsi din
lista de lectură a
adolescenţilor. Dacă le-ați citit, sigur vă amintiți cu nostalgie de aventurile lui Tic,
Victor, Lucia, Ursu, Maria,
Dan, Ionel și cățelul Țombi, de căutarea fetei în alb, de
explorarea Peșterii Negre sau de prețioasele statuete de Tanagra. Romanul lui
Constantin Chiriță a devenit
rapid un bestseller și a lansat la vremea lui, în rândul
adolescenților din România, o adevărată frenezie a
expedițiilor.
Ionel Teodoreanu – La
Medeleni Cele trei volume scrise de
Ionel Teodoreanu fascinează
cititorul atât prin felul în care
este scrisă cartea, cât şi prin
felul cum este construită
acţiunea. Nu ai cum să le uiţi
pe cele trei personaje: Olguţa,
-
19 | P a g e
Monica şi Dănuţ. Este o
lucrare interesantă prin modul
cum evoluează cei trei
protagonişti. În primul volum,
autorul îi surprinde în perioada
copilăriei, urmând în volumul
al doilea să trecem prin
adolescenţa lor. Al treilea
volum povestește viața celor trei eroi aflaţi la vârsta
maturităţii, perioadă care îi
supune la cele mai dificile
încercări.
Karl May – Winnetou
Părăsim continentul
european şi ajungem tocmai în
Vestul Sălbatic american. Karl
May, german de origine, ne
fascinează cu poveştile sale
despre piele roşii, cu care a
avut de a face în numeroasele
sale călătorii în noul continent.
Romanul, asemenea filmelor
western, abundă în acţiune şi
suspans, iar personajele sale au
fost îndragite de sute de
generaţii de adolescenţi.
Winnetou este personajul
central al cărţii, iar lectura pare
să fie o autobiografie, din
momentul în care autorul,
naratorul şi personajul sunt
una şi aceeaşi voce.
Prof. Ana DEMETER
PERLE DE… ,,CULTURĂ”
Absolvenţii de liceu ne
surprind mereu…plăcut și
neplăcut!
La Bac-ul din 2015, cei
de la profilul Real au avut la
subiectul al III-lea al probei de
Limba şi literatura română de
caracterizat un personaj dintr-
un text narativ aparţinând lui
Ion Creangă, Marin Preda sau
George Călinescu.
Trebuia ca elevii să
precizeze curentul şi epoca în
care se încadrează autorul
repectiv, să scrie despre arta
construirii personajului. Unul
dintre candidaţi a „croit” o
caracterizare cel puţin
interesantă a Otiliei, personajul
din „Enigma Otiliei“.
„Otilia era o tipă
introvertită, pentru că nu avea
cont de Facebook, nici Twitter,
nu se bucura de avantajele
lumii online. Nu avea unde se
„spovedi“ în faţa prietenilor
din listă şi nu numai. Şi eu am
crescut fără părinţi de mică, la
fel ca Otilia, îi înţeleg
tristeţea.“
Candidatul atinge şi
povestea de iubire dintre Otilia
şi Felix.
„Otilia era un bun
psiholog, în sensul că i-a citit
gândurile lui Felix. O apreciez
pentru că şi-a sacrificat
iubirea, pentru a nu-i sta în
calea carierei. Şi eu am făcut la
fel, când am aflat că iubitul
meu vrea să lucreze în
Olanda“.
Candidaţii au avut la
subiectul al doilea al probei de
redactat, după anumite cerinţe,
un text argumentativ despre
importanţa practicării unui
sport la orice vârstă. Elevii ar
fi trebuit să puncteze
avantajele mişcării fizice, atât
pentru sănătatea fizică, cât şi
pentru psihic. Unul dintre
candidaţi a scris pe foaia de
examen:
„E important să faci
sport. Mulţi suntem în pericol
să uităm mersul pe jos, sărim
în maşină când mergem câţiva
metri până la magazin, la sala
de sport, la fast-food. Ce mai,
am uitat să mai fugim la
stadion, în parc, jucăm fotbal
pe tabletă “.
La cerinţa a treia de
la primul subiect , elevii
aveau să construiască o
locuţiune/expresie care să
conţină cuvântul „viaţă“. Unul
dintre candidaţi pare să se fi
inspirat din viaţa politică a
României.
„Politic, Ponta şi-a luat
viaţa cu operaţia în Turcia“.
-
20 | P a g e
,,Ruxandra era foarte
îndragostită de muzician îi
voia banii, de fapt asta se
întampla şi pe vremea aia cu
banii. Femeile voiau statut.
Profa ne-a zis ca perioada asta
interbelica a fost cea mai
smechera dintre toate, femeile
aşteptatau iar bărbaţii munceau
dar dădeau dovadă de
bărbăţie.”
,,Notăţiile autorului
sunt să ne impresioneze pe noi
cititorii dacă om mai fi sau ele
pot să accentueze sau să
aplaneze drama dintre cele
două personaje.”
,,Pe mine sportul nu mă
ajuta deoarece după o noapte
de băută cu băieţii în cartier nu
mai am timp să fac şi sport. La
educaţie fizica proful ne-a spus
că si relaţiile intime intra in
sport deci şi ăsta e un sport.”
,,În concluzie toţi ăştia
bogataşii fac sport deoarece au
bani să meargă pe la tot felul
de săli şi saloane.”
,,Scriitorul e stingherit
în societate se simte ca un
frustrat sau poate este şi de
aceea vrea sa scrie să se
scufunde în necazuri. Viaţa lui
e chiar tristă nu poţi judeca un
asemenea sensibil.”
,,Personajul lui
Moromete este personajul
central, chiar Tudor Calaraşu
participa la acţiune, aveau 10
copii şi o pisică pe Bisisica.”
Importanţa sportului:
,,Mama îmi dă 1500 de lei lună
să merg la una dintre cele mai
de lux săli.”
,,Romanul Povestea lui
Harap Alb a aparut în revista
Literatorul în anul 1840 la Iaşi
chiar în Dacia literara a lui
Kogălniceanu.”
,,Scenele reprezentative
din romanul Morometii sunt:
Ca să se mire prostii şi s-au
mirat atunci cand au văzut că
nu mai au arborele în curte şi
alta e cand le frige băietilor o
bataie ca-n zona de nord a
ţării.”
,,Harap Alb e prea tare
ajunge pe un alt tărâm şi o
recuperează pe fata lui Roş.”
,,Eram însurat de 7 ani
cu o colega de la psihologie,
Camil vrea să zică că suferea.”
,,Catinca îl certa pe
Moromete că fuma mult. Un
exemplu îl constituie şi faptul
ca mama îl ceartă pe bunicul
când bea.”
,,Profa de română nu
ne preda nimic ne punea să
copiem dintr-o carte zicea că
are salariul prea mic ca să facă
una ca asta.”
,,Liviu Rebreanu este
cel mai de seama poet al
regiunii Moldova, a scris în
perioada paşoptistilor alături
de Sadoveanu şi de Bacovia.”
,,Romanul Plumb a lui
Rebreanu este o artă poetică
deoarece prezintă drama unui
ţăran într-un cavou.”
,,Familia Moromete s-a
distrus pe sine însăşi când a
început să bea Ilie cu tovaraşii
lui pe la poiana lui Iorgu
Iovan.”http://www.realitatea.et
/perle-bacalaureat-2015
Nici în 2016, după simularea
examenului de bacalaureat, nu
a scăzut, din păcate, producția
de perle de…,,cultură”.
► ,,În genul liric, autorul se
vaită tot timpul de câte ceva și
e foarte plin de lacrimi. În
cazul nostru plânge în trei
strofe, și nici n-are motiv decât
că apune soarele.''
► ,,Poetul aberează non-stop,
se uită în jur și vede blonde,
îngeri cu aripi și ochi. Cel mai
probabil l-a adus în acest hal
iubita lui care îi e dor de ea''
► ,,Uneori motivele literare se
confundă cu motivele intime
ale poetului, dar nu e cazul aici
de față.''
► ,,Basmul este opera unde
autorul fabulează și aberează
și nimic nu se întâmplă ca în
viața reală, adică e vrajeală că
nu există zmei și feți frumoși.''
-
21 | P a g e
Scrisoarea lui Caragiale
către Vlahuţă: ,,Neamul
acesta încă nu înțelege
că în mâna lui ar sta
să-și îndrepteze soarta
și să dispună apoi de
‘ntregul de ea – precum e
drept și precum are să și
fie odată.”
De ce să ne facem
spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă,
nici mai puțină stricăciune
decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s’ar putea altfel.
Calitățile și defectele omenești
sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni.
Limbă, costume, obiceiuri,
apucături intelectuale și morale, religiuni – precum și toate celelalte rezultate ale
locului unde au trăit, ale
împrejurărilor prin care au
trecut – îi pot arăta ca și cum s’ar deosebi mult cei dintr’un
loc de cei dintr’altul; ei însă, în
fondul lor, pretutindeni și totdeauna sunt aceiași. Nu
există pe pamânt speță zoologică mai unitară decât a
regelui creațiunii. Între un polinezian antropofag și cel mai rafinat european, altă
deosebire hotarâtă, nu există
decât modul de a-și găti bucatele. Niciun neam de
oameni nu-i mai bun sau mai
rău, niciunul mai inteligent ori
mai prost; unul e mai așa, altul mai altminterea; dar, la urma
urmelor, toți sunt la fel. Zi-le
oameni și dă-le pace! Așadar, să nu ne mai
facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea
românească ar fi mai stricată
decât altele. Nu, hotărât;
neamul acesta nu e un neam
stricat, e numai nefăcut încă;
nu e pân’acum dospit
cumsecade. E încă nelimpezit
de mizeriile seculare sub care a
mocnit cu junghetura frântă;
încă nu crede în dreptate; încă
nu poate scoate din sânu-i pe
cine să-l poată comanda; încă
nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată
încredere în nimeni… Fript cu
lapte, suflă și ‘n brânză. N’a ajuns să cumpanească bine
ceea ce i se pune împotrivă; și astfel încă, nu înțelege că în
mâna lui ar sta să-și îndrepteze
soarta și să dispună apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept
și precum are să și fie odată. În fine, nu are încă destulă
îndrăzneală să-și răfuiască socotelile cu ,,binevoitorii lui
epitropi”. Dar cu vremea,
trebuie să vină și asta; trebuie să vină și înțelegerea fără de
care nu poate fi o națiune sigură de avutul ei, nici de
onoarea, nici de viitorul ei.
Românii sunt astăzi
un neam întreg de peste zece
milioane de suflete, având
una și aceeași limbă (nu ca s’o lăudăm noi), extraordinar
de frumoasă și de … grea, având un mod de gândire
deosebit al lui, o comoară
neprețuită de filosofie
morală, de humor și de poezie – cu atât mai originală
avuție cu cât este un amestec
de moșteniri și de dobândiri
antice, grecești, slave, orientale și altele, pecetluite toate cu netăgăduita lui
nobilă pecetie romanică,
latina, care-l arată bun și netăgăduit stapân al lor. Din
această stapânire seculară a
lui rezultă și puterea nebiruită de asimilare a
acestui popor, ce încă d’abia
pe departe încep a-și simți
importanța în lumea
europeană. Și de aceea, este așa greu de ‘nțeles teama ce o au unii de
,,înstrăinarea neamului
românesc” , ,,de alterarea
spiritului național”, de… ,,pierderea românismului”!
Să se piarză neamul
românesc! – Auzi
dumneata!…Dar să ne
temem că are să se
prăpădească, să se piarză, așa de azi pe mâine, până nici nu
s’a ridicat încă bine ‘n
picioare, un neam de zece
milioane!… De ce?…
Fiindcă un Fănică oarecare,
sec, n’are destul respect
pentru antemergătorii
progresului nostru
cultural?… fiindcă un
muțunache maimuțește
apucăturile și tonul de boulevardier parisien?…
fiindcă inteligențe tinere își risipesc zadarnic vremea în a
critica, în loc să și-o
întrebuințeze în a face mai bine decât au făcut aceia pe
care îi critică?…
Tânar, batrân, face
omul, individual, ce-i place
și ce știe face… Ei, și? Aici nu e vorba de ce-i place
unuia sau altuia să facă; e
http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239
-
22 | P a g e
vorba de ce poate face o
lume întreagă… Și lumea își vede înainte de mersul ei;
facă oricine ce-o pofti…
Cine nu merge cu ea înainte
și stă, cu gândul la sine – să-și facă în ceafă cărarea, să critice tot fără a face nimica,
să țâfnească de necaz că alții au făcut ceva înainte-i ori că
alții vor însemna ceva pentru dânsul – acela își crede ziua
lui eternă; și, mâine, lumea o
să fie departe de el înainte, și el o să se afle înapoi, departe
de ea. Ba, adesea, lumea
trebuie să dea câțiva pași
înapoi, ca să-și ia vânt spre a merge mai sigur înainte. Vai
de cel ce n’a luat seama la
mișcarea ei prudentă!… se va găsi rătăcit, că s’a bizuit a
merge cu capul înainte fără
socoteală. Oamenii toți mor;
unii mai de timpuriu, alții
mai târzior… Dar, toți mor; dar numai unii îmbătrânesc:
aceia cari nu simt că lumea
merge și că omul nu trebuie
să se înțepenească ‘n călcâie pe loc, ci trebuie să se lase
dus, în pasul lumii. De aceea
vedem atâția tineri bătrâni și atâția bătrâni tineri… atâția
sdraveni și verzi până la
chemarea de sus și atâția ofiliți și muceziți înainte de a fi legat rod…
… Să se prăpădească
neamul românesc? Dar
întoarcă-se Oltul și Muresul
de-a’ndăratelea către obârșia lor în creerii munților Cicului, neamul românesc tot
el, neam românesc va fi,
lucrând cuminte, așteptând cu răbdare vremea când să
dea și el culturii și
civilizației europene concursul lui specific, pe cât
va fi fost înzestrat pentru asta
de Pronia cerească – fiindcă
oricum ne-om învârti și ne-om răsuci noi, oamenii, legile
care stăpânesc mersul
omenirii tot în mâna Proniei
cerești sunt și trebuie să rămână; căci a puterii
acesteia nepătrunse de noi
este și omenirea o arătare. Fie dată în omenire parte cât
mai frumoasă și neamului românesc! Dumnezeu să te
țină în sfânta lui pază!
Al tău vechiu,
Caragiale”
Autor: I.L.Caragiale –
,,Despre lume, arta si neamul
romanesc”, Editura
Humanitas, 1994
PAGINA
ETNOGRAFICĂ-
Despre Galeș... (din Mărginime și din Argeș)
În urmă cu aproape 300
de ani au plecat din Galeșu – Săliște, din Mărginime, peste
munți, în Argeș cei care sunt astăzi locuitori ai satului
Galeșu, com. Braduleț Argeș. Aici, în Argeș doar
costumul bărbătesc mai
amintește de cel al locului din
care au plecat strămoșii. Femeilor, iubitoare de frumos,
le-a plăcut dintotdeauna să-și
împodobească locuința, vasele de lut, țesăturile și îmbrăcămintea în culorile
cerului și ale codrului. Așa că
au renunțat (aici în libertate religioasă) la sobrietatea
costumului popular din Sibiu.
Feciorii au pentru
acoperitul capului pălărie
neagră de fetru, cu boruri
foarte mici (,,cuib de cioară”).
Pălăria este purtată de
primăvară până toamna. Iar
pentru anotimpul rece este
căciula neagră mocănească din
piele de miel. În picioare se
purtau opinci și obiele din
pănură albă, astăzi mai ales
bocanci.
Cămașa bărbătească este albă,
din pânză țesută în război, cu ,,râuri” cu albastru sau galben
dar cu mai multă culori, pe
guler și piept (în formă de cruce); fustă încrețită la spate,
este albă și se poartă peste cioareci până la genunchi.
Cioarecii sunt confecționați din pănură albă (dimie), țesută
-
23 | P a g e
în război și apoi dusă la pină.
Sunt strânși pe picior. Peste cămașă poartă chimir din foi de piele groasă (foaia
interioară este mai lată) și acoperă ”gura chimirului” de
jur împrejur ca un nerv. Peste
cămașă se îmbracă pieptarul din piele de miel. Este
prevăzut cu buzunare și bogat ornamentat (mai ale pe piept).
Se încheie cu bumbi tot din
piele. Pentru vremea caldă
feciorii au vestă neagră din
postav, cu rever în față ce este prins cu bumb îmbrăcat în
catifea neagră. Minteanul, sau
zeghea, din pănură neagră –
lucrată în război și apoi în pină. Cojocul cu mâneci, sau
cojoaca din piele de oaie
pentru vremea aspră.
Costumul popular femeiesc
este un costum viu colorat,
apropiat de cel din zona de
munte Argeș-Muscel.
Predomină culorile roșu și verde. Ia este albă cu broderii
pe guler, piept și spate și mai ale pe mâneci.
Peste poale (cu marginea
brodată roșu) fetele și femeile
poartă fotă (nu catrință-
șorțuri) lucrată din lână, fir și bumbac, țesută în război. Este cusută, sau brodată cu mătase
și lânică vopsită și se prinde în brâu cu bete lucrate din lână cu
ornamentație geometrică (vergi).
La capete are ciucuri lungi din
urzeală.
Peste ie poartă vestă de catifea
neagră împodobită cu flori de
mătase, mărgele.
În picioare poartă călțuni din postav alb (pănură, dimie)
peste ciorapii albi de lână (azi
mai puțin) și opinci din piele de porc, sau vită argăsită în
coajă de stejar, legate cu nojițe din fire de lână neagră
răsucite. În anotimpul iarna
poartă cojoc scurt, sau mintean
(sau zeghe) din pănură neagră
țesută în casă. Pe cap poartă
basma (bariș), maramă, la gât mărgele sau salbă.
Dacă azi nu mai există
o ceată a junilor, în anul 1941,
învățătorul Ioan Frăcea, spunea în ,,Obiceiuri din
Tilișca”, ed. ASTRA, Sibiu, că în a patra zi de Crăciun junii
din Tilișca împreună cu fetele ,,cerute de la părinți”, în frunte cu lăutarii, cântând cântecul
durerilor și al bucuriilor
românești din Ardeal, ,,Deșteaptă-te române”, se
îndreptau spre Săliște. În
comuna Galeș, prin care se trece, sunt așteptați de junii
localnici cu care își continuă drumul.
La Sibiu, în Piața Mare, se în întâlnesc cu junii
veniți din Aciliu, Vale, Săcel,
Galeș, Săliște și altele din Mărginime.
Articol înscris la Concursul
interjudețean – Tradiții românești, Simpozion cadre
didactice- prof. Ana
DEMETER
și prezentat de eleva Pușcoci
Laura la invitația
Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea
Culturii Tradiționale Argeș
(C.J.C.P.C.T. Argeș)
-
24 | P a g e
ANTIOXIDANŢII – arma
împotriva îmbătrânirii
Prof. PUI Mihaela
Antioxidanţii sunt
universal recunoscuţi drept
salvatori ai celulelor la toate
vârstele. Antioxidanţii sunt
substanţe chimice care
neutralizează alte substanţe
periculoase – radicalii liberi de
oxigen (RL) – care atacă
permanent şi vatămă celulele
organismului, dereglându-le
funcţionarea şi favorizând
apariţia bolilor. Antioxidanţii
esenţiali sunt vitaminele A, C,
E şi betacarotenul. Ei
încetinesc procesul de
îmbătrânire şi protejează
organismul de cancer, boli de
inimă şi poluare. Ajută la
întărirea sistemului imunitar şi
la creşterea rezistenţei
organismului în faţa infecţiilor.
An de an, se descoperă tot mai
mulţi antioxidanţi. Printre
aceştia, se numără substanţele
din fructele de pădure,
struguri, roşii, broccoli şi
muştar, precum şi cele din
plantele medicinale, turmeric
şi ginkgo biloba. Pe lângă rolul
antioxidant al vitaminelor A, C
şi E, deja recunoscut, există şi
alţi antioxidanţi importanţi,
printre care acidul lipoic,
carnitina, luteina şi
licopenul. Nu putem
împiedica apariţia radicalilor
liberi generaţi de reacţiile
chimice normale din organism.
Dar putem lupta împotriva lor
printr-o armă foarte puternică:
alimentaţia sănătoasă. Fructele
şi legumele sunt surse
excelente de antioxidanţi.
Antioxidanţii încetinesc
procesul de îmbătrânire şi sunt
buni nu numai pentru creier, ci
şi pentru sănătatea
organismului în general.
10 alimente antioxidante la
indemana oricui: -prune uscate, stafide,coacaze
negre, mure, usturoi, varza
creaţă, afine, capsuni, spanac
crud, smeura.
S-a dovedit prin teste
ştiinţifice că spanacul, varza,
coacăzele negre şi căpşunile
sunt adevărate medicamente
pentru creier. În general, cu cât
un fruct este mai închis la
culoare, cu atât este mai
puternic antioxidant. În ceea ce
priveşte băuturile, cele mai
sănătoase sunt ceaiul verde,
ceaiul negru şi vinul roşu, cel
din urmă băut cu moderaţie,
bineînţeles!
Un aliment care intră în
mod surprinzător în lista celor
care trebuie consumate este
ciocolata. Se pare că fenolii
din compoziţia ei sunt mai
puternici chiar decât cei din
vinul roşu. Iar cea mai tare