UNIVERSITATEA ‘OVIDIUS’CONSTANTA

FACULTATEA DE TEOLOGIE

SPECIALIZAREA : Master

Anul II : Studii religioase juridico canonice ale celor trei religii monoteiste

REFERAT

SCURTA PREZENTARE A LUCRARII SF.ATANASIE CEL

MARE ‘’CELE TREI CUVINTE IMPOTRIVA ARIENILOR’’

Indrumator:

Prof.univ.dr.pr.Adrian Niculcea Masterand:

Tiru ( Bacanu ) Veronica

Constanta

2011

1

Viata Sfantului Atanasie cel mare

A vorbi despre Sfantul Atanasie cel Mare inseamna a evoca unul din

capitole cele mai glorioase ale gândirii si vietii crestine a veacului al patrulea.

Ierarh de mare prestigiu, teolog profund si inflăcărat apărător al credintei

ortodoxe, Sfântul Atanasie continuă să inspire munca si rugaciune credinciosilor,

sa stimuleze cugetarea teologica, cu aceasi prospetime si vigoare ca si atunci

când glasul său răsuna de pe scaunul patriarhal din Alexandria.1

Numele său de Atanasie este inseparabil de sinodul I Ecumenic si prin

aceasta implicit de răspunderea ereziei lui Arie. Nu se poate discuta problema

ariana si evolutia ei istorică lăsându-se la o parte numele Sfântului Atanasie. Mai

mult chiar, se poate afirma cu certitudine că triumful ortodoxiei niceene asupra

arianismului se datorează în mare măsura geniului si activitătii perseverente ale

acestui mare ierarh supranumit de Sfântul Grigorie de Nazzianz “Stâlpul

Bisericii”, iar de către Biserica de mai tarziu “Părintele Ortodoxiei”. Sfântul

Atanasie a desfasurat o activitate teologica bogată, teologia lui fiind determinată

de arianism, de necesitatea de a se apara împotriva calomniilor aduse lui de

arieni, precum si de nevoia de a combate si învinge doctrinar aceasta erezie, iar

pozitiv, de marea lui iubire fată de Cuvântul întrupat si faţă de Lucrarea lui

mântuitoare, iubire care i-a rămas în permanenţă conlucrătoare.2

Astel, în bună parte, teologia Sfântului Atanasie, în deosebi Hristologia

sa, este una dintre contribuţiile nepieritoare ale gândirii patristice la înalţarea

mareţului edificiu al teologiei creştine.

1 Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996,pag 136.2 Idem, pag 138

2

Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut la Alexandria, în anul 295. A primit

o educatie creştină aleasă. În anul 312 a ajuns lector iar în anul 318 a fost

hirotonit diacon. Dupa aceasta dată, a ajuns în funcţia de secretar patriarhal. Ca

diacon şi ca secretar el însoţeste episcopul Alexandru la sinodul de la Niceea în

anul 325,unde joaca un rol decisiv în combaterea arianismului si în condamnarea

lui Arie. La moartea Episcopului Alexandru a fost ales episcop al Alexandriei la

8 iunie 328.3

Episcopatul sau a durat 45 de ani, suferind cinci exiluri unde a luptat

împotriva ereziilor şi reuşind să împedice înlocuirea simbolului niceean cu cel de

la Rimini. El sprijină pe Sfântul Vasile cel Mare în strădania pentru pacificarea

religioasă a Orientului. Scrie mult contra arianismului si apoi împotriva

apolinarismului. A murit la Ianuarie 373,dupa 20 de ani petrecuţi in exil.4

Opera

Sfântul Atanasie s-a remarcat prin scrierile lui împotriva ereticior. Din

păcate opera sa nu ni s-a pastrat în întregime. Ştim însa de la un învatat catolic Le

Bachelet, că Sfântul are un numar de 36 de titluri de opere. Scrierile se împart în :

Apologetice, Dogmatico-polemice, istorico –polemice, exegetice, ascetice si

scrisori.5

Din cele mai importante amintim:

Cuvânt contra păgânilor

Cuvânt despre întruparea Logosului

Cuvinte contra arienilor

Expunerea credinţei

3 Patrologie, P.C. Pr. Ioan G. Coman, ed. Institutul Biblic si de misiune Ortodox, Buc, 1956,pag 135.4 Idem,pag 136.5 Idem, pag 137

3

Apologie către Împaratul Constantin

Comentarii la Eclesiast si Cântarea Cântărilor

Despre Feciorie

Scrisorile Festale sau Pascale.

Compozitia lucrărilor este strânsă, ordonată, sobră. Autorul dispune de o

elocinţă caldă, antrenantă. Logica şi acţiunea sunt cei doi factori decisivi ai

elocinţei atanasiene. El a fost un teolog de seama, chiar un creator de teologie,

dacă ţinem seama de rolul lui considerabil la Sinodul I Ecumenic, unde a stabilit

cuprinsul şi autoritatea termenului “de o fiinţa”. El teologhiseşte adânc servindu-

se de trei feluri de argumente: 1- din dreapta ratiune 2- din Sfânta Scriptura 3-

din Sfânta Tradiţie. Biserica noastră îl pomeneşte la 18 ianuarie.6

Lucrarea “ Cele trei cuvinte împotriva arienilor” se împarte în trei

capitole principale,fiecare dintre ele divizându-se în subcapitole.

Cele trei cuvinte împotriva arienilor

-Cuvantul I-

Cuvantul acesta contine 64 de subcapitole.

Sfântul Atanasie cel Mare scrie acest cuvânt împotriva arienilor pentru ca

cei ce se afla departe de ea, sa fugă si mai mult de ea, iar cei amăgiti de ea să se

răzgândească si să cunoască cu ochii deschişi ai inimii, ca, precum întunericul nu

este lumina, nici minciuna adevăr, asa nici arezia ariană nu este bună; ba ca si cei

ce numesc pe aceştia creştini se înşeala mult şi tare, ca unii ce nu citesc

scripturile, nici nu cunosc creştinismul şi credinţa lui.7

6 Idem, pag 142.77. Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu, Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996,pag 152

4

Deci, începutul Thaliei uşuratice al lui Arie,e aceasta << Potrivit credinţei

aleşilor lui Dumnezeu, a inţelepţilor lui Dumnezeu, a fiilor sfinţi, aceasta am

învaţat-o eu de la cei ce s-au împărtăşit de înţelepciune, de învăţătură, de la cei

învăţaţi de Dumnezeu si întru toate întelepti. Pasind pe urmele lor si cugetând ca

ei, eu, cel bine am cunoscut care am pătimit multe pentru slava lui Dumnezeu,

învaţat fiind de Dumnezeu, am aflat inţelepciunea si credinţa.>> 8

Iar batjocurile laudata de el în ea, vrednice de osândă si pline de

rătăcire,sunt acestea: <<Dumnezeu n-a fost pururea Tata. Ce a fost cândva când

Dumnezeu era singur si nu era încă Tata. Dar S-a facut mai pe urma Tata. Si nu a

fost pururea Fiul. Caci toate facându-se din nimic si toate creaturile si fapturile

fiind făcute, Cuvântul lui Dumnezeu a fost facut si El din nimic. Si a fost odata

când nu era. Si n-a fost înainte de a Se face. Ci a avut un început al creării. Căci a

fost, zice, singur Dumnezeu; iar Cuvântul si Întelepciunea incă nu erau. Apoi

voind să ne creeze pe noi, a facut pe unul oarecare si L-a numit pe El Cuvantul si

Întelepciunea si Fiul, ca sa ne faca pe noi prin El. Deci spunem ca sunt doua

întelepciuni, una proprie si existând împreuna cu Dumnezeu; iar Fiul a fost făcut

de această intelepciune si impărtăşindu-Se de ea a fost numit El singur

Intelepciunea si Cuvântul. Căci întelepciunea, zice, a existat prin întelepciunea si

vointa lui Dumnezeu. Astfel spunem ca exista si alt Cuvânt decat Fiul cel din

Dumnezeu si cel ce a împărtasit de El s-a numit si El Fiul, adica Fiul si Cuvântul

dupa har.>>

Cine deci, auzind acestea in scrierea Thaliei, nu am urî, pe drept cuvânt,

pe cel ce ia în râs astfel de lucruri ca pe scena. Cine nu-l socoteste pe acesta, când

se arăta rostind numele lui Dumnezeu si vorbind despre Dumnezeu ca pe şarpele

care sfătuia pe femeie? Cine nu se uimeşte de aceste hule? Iar Domnul , cum nu

8 Colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti” ,Sfantul Atanasie cel Mare , Scrieri partea I,Tradusa din greceste, introducere si note de Pr. Prof.Dumitru Staniloae,Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti 1987, cuvantul I, capitolul V, pag 160.

5

va striga pe drept cuvânt împotriva acestora ca împotriva unor nelegiuiţi si

nemulţumitori precum a prezis prin proorocul Isaia: << vai lor, că sau abătut de la

mine! Ticălosi sunt, că s-au lepadat de credinţa în Mine. Eu i-am răscumpărat pe

ei,iar ei au scornit minciuni împotriva Mea. Si au cugetat vicleşuguri împotriva

mea, întorsu-s-au de la Mine.>>9

Ati spus si ati cugetat, ca<< era cândva când nu era Fiul>>. De unde ati

cugeta voi aceasta? Ca nici una din Sfintele Scripturi,n-a spus asa ceva despre

Mântuitorul, ce mai degraba ca exista pururea,vesnic, si ca exista pururea

împreuna cu Tatăl. Caci zice: << La început era Cuvântul si Cuvântul era la

Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul>> Ioan 1,1. si ce ne-ar putea tăgădui Celui

ce este si celui ce era vesnicia? Despre aceasta a cautat si Pavel să-i convingă pe

iudei, scriind in epistola către Romani:<< Din care e Hristos dupa trup, Cel ce

este peste toate Dumnzeu, binecuvântat în veci.>>10

Dumnezeu este si Se numeste Izvorul Înţeleciunii şi al Vieţii. Căci zice

prin Ieremia: <<m-au părăsit pe mine Izvorul apei celei vii. Scaun înalţat al

slavei, sfinţirea noastra, aşteptarea lui Israel, Doamne toti cei ce Te părăsesc pe

Tine să se ruşineze; cei ce se depărtează sa se scrie pe pamânt că au părăsit pe

Domnul,Izvorul Vietii.>> Daca e aşa,urmează ca Viaţa si Înţeleciunea nu sunt

straine de fiinta Izvorului, ci proprii; nici n-au fost vreodata neexistente ci sunt

pururea. Iar acestea sunt Fiul care zice: << Eu sunt viaţa>>. Cum deci nu va fi

lipsit de dreapta credinţa cel ce zice:<<Era cândva când Fiul nu era>>? Aceasta e

una cu a zice:<<era candva cand Izvorul era uscat,fără Viaţa şi fără

Inţelepciune>>. Un astfel de Izvor nu ar mai fi Izvor. Căci cel ce nu naşte din

sine nu este Izvor.11

9 Idem, cap. VII, pag 161.10 Idem, cap XI, pag 166.11 Idem, cap XIX, pag 177.

6

Dar ei mai spun ca s-a scris în Epistola catre Evrei:<< Făcându-Se cu atât

mai presus decat îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit dacât ei. Pentru

aceea fraţi sfinţi,părtaşi chemarii cereşti, cugetaţi la Apostolul si Arhiereul

mărturisirii voastre, la Iisus, care a fost credincios, celui ce L-a făcut pe El>>. Iar

în Fapte :<< Cunoscut deci sa va fie voua,tuturor,casa lui Israel, ca Domn si

Hristos L-a facut Dumnezeu pe acest Iisus, pe care voi L-ati rastihnit.>>

Întorcând aceste scrieri în sus şi în jos, şi rătăcind în privinţa inţelesurilor lor, au

dedus din acestea urmatoarele : Cuvantul lui Dumnezeu este creatura si faptura,si

unul din cei facuti. Şi aşa amăgesc pe cei fără de minte, dând ca pretext spusele

de mai sus şi semănând în locul adevăratului înţeles otrava ereziei lor.12

Deci s-a scris ca <<S-a facut cu atat mai presus decat îngerii>>. E de

trebuinţa să cercetăm mai întai aceasta. Trebuie şi este necesar să luăm exact în

considerare timpul în care a grăit Apostolul, persoana si lucrul pentru care a scris,

ca nu cumva cel ce citeşte netinând seama de acestea, sau cugentând la altceva, să

se afla înafara inţelesului adevărat. Aceasta ştiindu-o si eunucul acela doritor de

învaţatură,l-a rugat pe Filip zicând:<< te rog,despre cine grăieste proorocul

acesta? Despre sine sau despre altcineva?>> el se temea ca nu cumva referind

cuvintele la alta persoana, sa se rataceasca de la intelesul cel drept. Iar ucenicii

voind sa afle timpul celor spuse, L-au rugat pe Domnul zicand:<< spune-ne cand

vor fi acestea? Si care va fi semnul venirii Tale?>> căci auzind de la Mântuitorul

cele despre sfârsit,ei au voit sa afle vremea ca nici ei sa nu se înşele dar si pe altii

sa-I poata învaţa. Iar unii dinre galateni amânau timpul iubind tăierea împrejur.

12 Idem ,cap LII,pag 219

7

Iar în privinţa persoanei au rătăcit si ratăcesc iudeii pânâ azi, când zic că

se spune despre vreo unul dintre ei:<< iata Fecioara va lua în pântece şi va naşte

Fiu si il va chema Emanuel, care se talcuieste : cu noi este Dumnezeu.>> Si cand

auzind: <<prooroc ne va ridica noua Dumnezeu>>, socotesc ca se spune despre

vreo unul dintre prooroci; iar cand aud : << e ca o oaie spre junghie s-a adus>>,

nu învata de la Filip, ci socotesc ca acesta se zice despre Isaia sau despre altul

oarecare dintre proorocii care au fost. Deci cuvantul apostolic aminteste timpul in

care a grait Dumnezeu noua prin Fiul, cand s-a savarsit si curatia pacatelor. Dar

cand a grait noua prin Fiul? Si cand s-a facut curatia pacatelor? Si cand S-a facut

om,daca nu la sfarsitul proorocilor, in zilele cele de pe urma? Dar istorisind

despre iconomia cu privire la noi si vorbind despre timpurile din urma, spune in

chip firesc ca nici in timpurile cele de pe urma n-a lasat pe oameni fara sa le

graiasca, si le-a grait lor prin prooroci. Si findca au slujit si proorocii si li s-a grait

si lor prin ingeri, dar a grait si fiul ca sa slujeasca a adaugat in chip necesar: <<cu

atat mai presus de îngeri facandu-Se>>, voind sa arate ca pe cat se deosebeste

Fiul de rob, pe atat a fost mai presus slujirea Fiului de slujirea robilor. Deci

deosebind apostolilor slujirea cea noua de cea veche, îndrazneste sa scrie si sa

spuna iudeilor: << Cu atat facandu-Se mai presus de ingeri.>> De aceea nici nu a

folosit comparativul << mai mare>> sau << mai cinstit>>, casa nu socoteasca

cineva ca Acela si aceea sunt de acelasi neam; ci << presus>> ca sa faca

cunoscuta deosebirea firii Fiului fata de cele create.13

13 Idem, cap LIV, pag 220

8

-Cuvantul al II-lea

Cuvantul acesta contine 82 de subcapitole

Toate acestea spuse au acelasi inteles in care se cuprinde dreapta noastra

credinta si care arata dumnezeirea Cuvantului si cele spuse in chip omenesc

despre El, pentru faptul de a Se fi facut El si Fiul omului. Si desi acestea sunt de

ajuns ca dovezi impotriva lor totusi, deoarece neintelegand spusa Apostolului –

ca sa amintesc intai de ea – socotesc pe Fiul lui Dumnezeu intre fapturi, pentru ca

s-a scris:<<Credincios fiind Celui ce L-a facut pe El>>, am crezut ca e de

trebuinta sa-i rusinam iarasi fiindca spun acestea, precum am facut si in cele

spuse înainte, pornind de la afirmarea lor.14

Daca deci socotesc ca înainte de a Se face om si de a rabda

Crucea,Mantuitorul n-a fost si Domn si Imparat, ci atunci a început sa fie Domn,

sa stie ca rostesc în mod vadit cuvintele lui Pavel din Samosata. Dar precum am

vazut si am spus înainte, El este Domn si Imparat etern. Caci Avraam I se închina

ca unui Domn, iar Moise zice:<< si Domnul a plouat peste Sodoma si Gomora

pucioasa si foc de la Domnul din cer>>. Dar si David zice:<< Zis-a Domnul

Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea>>(ps 109,1). Si: <<Scaunul

Tau ,Dumnezeule, în veacul veacului; toiag de dreptate, toiagul Imparatiei

Tale>>(ps 94,7). Deci e vadit ca si înainte de a se face ceva a fost Imparat si

Domn etern, fiind Chipul si Cuvantul Tatalui. Iar daca Cuvantul este Domn si

Imparat vesnic, e vadit ca Petru nu a spus ca S-a facut Fiinta Fiului ci domnia

Lui, care S-a înfaptuit pentru noi cand S-a facut om si, rascumparand pe toti prin

cruce S-a facut Domnul si Imparatul tuturor. Iar pentru ca s-a scris:<<L-a

facut>>stăruie în erezie, nevrând să spună ca <<L-a facut este una cu <<L-a

14 Idem, cuvantul II cap I, pag 232.

9

adeverit>>,fie pentru ca nu înţeleg, fie din pricina ereziei lor contrare lui

Hristos.15

Voi ati spus ca născutul şi făcutul sunt acelaşi lucru, scriind: născut sau

făcut. Astfel dupa voi , deşi Fiul întrece pe celelalte, când e comparat cu ele Il

socotiţi nu mai puţin creatura ca şi pe acelea. De fapt si între creaturile prin fire

unele întrec pe altele. Căci stea de stea se deosebeste (I corinteni 15,41) în slava.

Dar şi celelalte toate se deosebesc între ele când sunt comparate. Însă aceasta nu

le face pe unele stăpâne ,iar pe altele roabele celor mai înalte. Nici pe unele cauza

făcătoare, iar pe altele ca făcute prin acelea. Ci toate au prin fire însuşirea de a fi

făcute şi create, mărturisind prin ele pe Creatorul lor, cum zice David în

psalm:<< Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte

taria>>(ps 18,2). Sau cum zice şi înteleptul Zorobabel:<< Tot pământul cheama

dreptatea si cerul o binecuvintează; şi toate lucrurile se clatina si tremura>>(III

Ezdra 4,36). Iar Făcătorul lor este Cuvântul. Căci El însuşi zice: <<Eu sunt

Adevărul>>(Ioan 14,6). Deci nu e creatura Cuvântul, ci singur e propriu Tatalui

si întru El toate se armonizeaza si El e laudat de toate ca Creator.<<Tatal Meu

până acum lucreaza, si Eu lucrez>>(Ioan 5,17). Iar <<până acum>> arata pe

Cuvantul existand etern din Tatal.căci e propriu Cuvântului să lucreze faptele

Tatălui si sa nu fie înfara de El.16

Iar că creatura si Născutul nu sunt acelasi lucru, ci se deosebesc una de

alta prin fire si prin întelesul cuvintelor, Însusi Domnul o arata chiar în Pilde.

Caci zicand:<<Domnul M-a creat pe Mine inceput al cailor Sale>>, a

adaugat:<<Înainte de toti muntii M-a născut pe Mine>>(8,25). Dac deci Cuvântul

ar fi prin fire si fiinta creatura, si n-ar fi nici o deosebire între născut si creat, n-ar

fi adăugat <<M-a născut>>, ci s-ar fi multumit sa spună<< M-a creat>> deoarece

15 Idem, cap XII,pag 244.16 Idem, cap XX, pag 252.

10

însusi cuvântul acesta ar fi însemnat<<M-a nascut>>. Dar spunand :<< M-a creat

început al cailor Sale spre lucrurile Sale>>, nu a adaugat simplu <<M-a nascut pe

Mine>> ci cu conjunctia <<dar>> ca sa asigure prin aceasta întelesul

cuvantului<<M-a creat>>, zicand:<<Dar înainte de toti muntii M-a născut pe

Mine>>. Căci unind prin <<Dar>> <<M-a nascut>> cu <<M-a creat>>da

ambelor cuvinte o legatura de inţelesuri si arata ca <<a creat>> a spus pentru

ceva, iar <<M-a născut>> arata ca a fost înainte de<<M-a creat>>. Precum daca

ar fi zis:<< Domnul M-a creat>> n-ar mai fi adaugat:<< dar înainte de toti munţii

M-a nascut>>, ar fi premers <<M-a creat>> lui<< M-a nascut>>, la fel spunand

întai <<M-a creat>> apoi adaugand<<înainte de toti muntii M-a nascut>>, in

mod necesar arata ca <<M-a nascut>>a premers lui<< M-a creat>>.17

Deci din toata partea lauda voastra s-a aratat desarta,o dusmani ai lui

Hristos, si în zadar ati umblat si ati trâmbitat pretutindeni cuvântul:<<Domnul M-

a zidit(creat) pe Mine început al cailor Sale>>(pilde 8,22), răstălmăcind înţelesul

lui si propovăduind mai degraba nascocirea voastra decat întelesul cugetat de

Solomon. Caci cugetarea voastra s-a dovedit o simpla nalucire. Iar susa din Pilde

si toate cele graite inainte arata ca Fiul nu este prin fire si fiinta creatura, ci

Nascutul propriu al Tatalui, Intelepciunea si Cuvantul adevarat prin care toate s-

au facut si fara de care nimic nu s-a facut(Ioan 1,3).18

17 Idem, cap LX, pag 298.18 Idem, cap LXXXII, pag 325.

11

Cuvantul al III-lea

Cuvantul acesta contine 67 de subcapitole

Arienii , precum se vede, odata ce s-au hotarat sa se faca apostati si

dusmani ai adevarului, se silesc sa aplice la ei cuvantul Scripturii:<< cand

necredinciosul ajunge în adîncul relelor, nu ia seama la nimic>>(pilde 18,3). Caci

nici cand sunt dovediti nu se opresc, nici cand nu mai stiu ce sa spună nu se

rusineaza. Ci ca privirea desfrânatei(Ieremia3,3), au pierdut orice ruşine fata de

toti în susţinerea necredinţei lor.19

Sa vedem si cele spuse de avocatul ereziei ,sofistul Asterie.caci a scris

acestea:<<E vadit ca de aceea a zis despre Sine ca e in Tatal si Tatal in El, pentru

ca nici cuvintele ce le spunea n-a spus ca sunt ale Lui, ci ale Tatalui,nici faptele

nu sunt ale Lui ci ale Tatalui, Care-I da puterea>>. Daca cel ce a spus aceasta ar

fi fost un simplu copilandru, ar fi avut iertare din pricina varstei. Dar de vreme ce

cel ce le-a scris se numeste sofist si se lauda ca le stie toate, e vrednic de tot

dispretul.dupa el Hristos a zis<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine>>pentru

ca cuvintele ce le rostea nu erau ale Fiului ci ale Tatalui, ca si faptele lui. Din

acestea e vadit,dupa el, ca si acest cuvant al Domnului e comun tuturor, incat

fiecare poate spune:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru mine>>. Si deci acesta nu

mai este singurul Fiu si Cuvant al lui Dumnezeu ci este si El unul din cei multi.20

Dar daca ar fi spus Domnul aceasta, ar fi trebuit sa nu zica:<<Eu sunt

intru Tatal si Tatal este intru Mine>> ci mai vartos:<< Si Eu sunt in Tatal si Tatal

este si in Mine>>, ca sa nu aiba ceva propriu si unic fata de Tatal, ci sa aiba

acelasi har comun cu toti. Dar nu e cum spun aceia. Deci si cugetand ca Fiul este

cu adevarat din Tatal, spun o minciuna despre Fiul cel adevarat, singurul Caruia I

19 Idem, cuvantul III, cap I, pag 326.20 Idem , cap II, pag 327.

12

se potriveste sa spuna:<<Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine>>. Caci Fiul este

intru Tatal cum se cuvine sa cugetam, fiindca tot ce este Fiul este propriu fiintei

Tatalui, ca stralucirea din lumina si ca raul din izvor, incat cel ce vede pe Fiul

vede ceea ce e propriu Tatalui si intelege ca fiinta Fiului fiind din Tatal este la fel

in Tatal. Dar si Tatal este in Fiul, pentru ca Fiul este ceea ce este proriu Tatalui,

precum este in stralucire soarele si in cuvant ( ratiune ) mintea si in rau izvorul.

Astfel cel ce vede pe Fiul vede ceea ce e propriu fiintei Tatalui si intelege ca

Tatal este in Fiul. Caci Fiul fiind chipul si dumnezeirea Tatalui, urmeaza ca Fiul

este in Tatal si Tatul este in Fiul. De aceea spunand in mod cuvenit inainte :<<

Eu si Tata una suntem.>>, ca sa arate identitatea dumnezeirii lor si unitatea

fintei.21

Caci neobosind in ganduri necredincioase, ci invartosandu-se ca faraon,

auzind si vazand iara in Evanghelie despre cele omenesti ale Mantuitorului, a

uitat cu totul, de dumnezeirea parinteasca data Fiului, si cu limba indrazneata

cuteaza a zice: Cum poate fi fiul din Tatal prin fire si asenea lui dupa fiinta, cand

zice :<< datu-Mi-s-a toata puterea>>Matei 28,18; si << Tatal nu judeaca pe

nimeni ci toata judecata a dat-o Fiului>>Ioan 5,22; si :<< Tatal iubeste pe Fiul si

toate le-a dat in mana Lui. Cine crede in Fiul are viata vesnica.>>Ioan 3,35 si

iarasi :<< Tot ce Mi-a dat Tatal va veni la Mine>> Ioan 6,37. apoi adauga: daca

era precum zice Fiu dupa fire, nu ar fi avut nevoie sa primeasca, ce ar fi avut totul

dupa fire ca fiu. Sau cum poate fi puterea prin fire si adevarata a Tatalui Cel care

in vremea Patimilor a zis:<< Acum sufletul Meu S-a tulburat si ce voi zice?

Patinte izbaveste-Ma de ceasul acesta. [...] Parinte de este cu putina sa treaca

paharul acesta>> Din acesta cei cu ganduri rele deduc: daca era Puterea nu I-ar fi

fost frica, ci mai vartos ar fi dat putere si altora. Apoi zic :daca era Inteleciunea

prin fire si adevarata si proprie a Tatalui, cum oare s-a scris:<< Si Iisus inainta cu

21 Idem, cap III, pag 328.

13

intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni>> Acestea le

graiesc necredinciosii, nascocindu-le. Dar cugetandu-le acestea, ar trebui sa

intrebe lucruri si mai indraznete:<< pentru ce , in general, s-a facut Cuvantul

trup? Cum a putut Dumnezeu fiind sa se faca om. Cum a putut netrupesc fiind ,

sa poarte trup ? sau sa intrebe si in mod mai iudaic asemenea lui Caiafa :<<

pentru ce Hristos, om fiind, se facea pe Sine Dumnezeu ?>> Cacii vazand

acestea si unele apropiate acestora iudeii atunci murmurau cele de mai sus. Iar

acum arienii citandu-le, nu le cred nici ei si au cazut in blasfemie.22

Dar ca nu cumva cineva, vazand pe Fiul avand toate cate le aratat Tatal,

amagit de asemanarea si identitatea desavarsita, sa cada in greseala lui Sabelie,

socotind ca el este tatal, a zis;<< Mi S-au dat>> si << am luat>> si << Mi S-au

predat>> , pentru a arata ca nu este el Insusi tatal, ci cuvantul Tatalui si Fiul

vesnic, avand ,din pricina asemanarii cu Tatal , din eternitate cele ce le are de la

El. Deci pentru ca este Fiul are de la Tatal vesnic cele ce le are. Iar ca spusele:<<

Mi S-au dat>>, << Mi S-au predat >> si cele asemenea acestora nu micsoreaza

dumnezeirea Fiului, ci-L arata mai vartos Fiu cu adevarat. Apoi ,fiind

mostenitorul tuturor singur El este Fiul Propriu dupa fiinta al Tatalui.23

Deci sa nu se spuna de Fiul ca e creatura vointei , ci sa se spuna ca e

vointa vie si nascut cu adevarat prin fire, precum e stralucirea din lumina. Si prin

El se indeplinesc in lucruri cele ale vointei, precum au aratat scripturile.24

Deci si acest argument al lor s-a dovedit ca si celelalte a fi numai un

basm si o nascocire a fanteziei.si pentru aceasta sunt datori, macar si mai tarziu

ca, vazand in ce prapastie a nabuniei au cazut, sa se ridice din ea si sa fuga ca da

o cursa a diavolului, sfatuiti de noi, caci Adevarul cel de oameni iubitor striga

22 Idem, cap XXVI, pag 353.23 Idem, cap XXXVI, pag 366.24 Idem, cap LXVII, pag 400.

14

pururea:<< de ce nu crediti Mie din pricina imbramintei trupului, credeti macar

faptelor mele, ca sa cunoasteti ca Eu sunt intru Tatal si Tatatl intru Mine>>. 25

25 Idem, pag 401.

15

Bibliografie

1. Sfanta Scriptura, editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988.

2. Colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti” ,Sfantul Atanasie cel

Mare , Scrieri partea I,Tradusa din greceste, introducere si note de Pr.

Prof.Dumitru Staniloae,Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Romane,Bucuresti 1987

3. Patrologie, P.C. Pr. Ioan G. Coman, ed. Institutul Biblic si de

misiune Ortodoxe, Buc, 1956 isericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988.

4. Hristologia Sfantului Atanasie cel Mare,Pr lect Ioan Mircea Ielciu,

Credinta Ortodoxa, nr 3, anul 1996.

16