Selecţia taurilor de reproducţie (4 ore)1.Selecţia tăuraşilor după fenotipul ascendenţilor şi rudelor colaterale2 Selecţia tăuraşilor pe baza performanţelor proprii3. Metodele de apreciere a taurilor după calitatea descendenţei

1. Selecţia tăuraşilor după fenotipul ascendenţilor şi rudelor colaterale La selecţia după origine este important de determinat gradul dezvoltării caracterului selecţonat la diferite grupe de ascendenţi a taurului în pedigriu. Luând în considerare faptul că jumătate din capacităţile ereditare descendentul le obţine de la un ascendent şi jumătate de la altul la selecţia după origine mai mare atenţie se acordă dezvoltării caracterelor selecţionate la ascendenţii primului rând al pedigriului. Desigur că atenţie se acordă şi la indicii rândului doi al pedigriului în special pe linia paternă. La selecţia strictă a taurilor după origine este necesar de luat în considerare nu mai puţin de 3-4 rânduri de ascendenţi din cauza

că la un imbreeding mai apropiat s-au mai îndepărtat şi la potrivirea omogenă a perechilor unii ascendenţi pot influenţa asupra calităţilor ereditare a animalului apreciat. Datele acumulate de cercetările ştiinţifice şi practica demonstrează că utilizarea taurilor cu clasă înaltă la bonitare , selectaţi pe producţia de lapte selectaţi pe primele două rânduri a pedigriului pe linia maternă influenţează în masă pozitiv asupra calităţilor productive a vacilor în populaţiile unde producţia medie este mai mică

decât media pe rasă. În populaţiile cu producţia de lapte mai mare decât media pe rasă folosirea taurilor valoroşi pe producţia de lapte a primelor două rânduri a pedigriului pe linia maternă deseori nu are eficienţă mare. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice demonstrează că în populaţiile cu producţia de lapte medie a vacilor la nivelul standardului rasei din efectivul taurilor selectaţi după producţia de lapte a ascendenţilor circa 40-50% sunt amelioratori pe producţia de lapte sau grăsime şi circa 20-25% pe ambele caractere. Originea este primul criteriu după care din prima zi de viaţă se testează viţelul până la starea adultă. Această apreciere rămâne de bază până se transferă animalul în grupa matură şi aprecierea se corectează după productivitate.Originea taurului serveşte ca un caracter prealabil pentru

selecţia taurului şi este folosită până se obţin date despre productivitatea descendenţei. Despre capacitatea taurului de a transmite descendenţei capacităţile productive se poate presupune după datele productivităţii ascendenţilor materni. Vacile rare cazuri sunt apreciate după calitatea descendenţei deoarece când lactează fiicele lor ele deseori nu se mai exploatează, de aceea originea este unicul caracter pentru aprecierea genotipică a vacii. În multe ferme de prăsilă taurii se testează în prealabil după origine şi mulţi tauri au origine valoroase . Ca exemplu serveşte taurul Motornâi care din 15 masculi din patru rânduri a pedigriului 12 sunt testaţi după calitatea descendenţei. Printre ei fondatorul unei din cele mai valoroase linii din rasa Simmental taurul Mergeli de trei ori se repetă în rândul patru şi testat

foarte înalt după 35 fiice – 5667-3,95%. În rândul trei de două ori se întâlneşte un fiu minunat a lui Mergeli taurul Granit testat după 60 fiice cu rezultate foarte bune. Cea mai înaltă apreciere după producţia de lapte a fiicelor a obţinut taurul Mâs ceea ce nu se aştepta dacă el ar fi fost testat în prealabil după semisurori fiicele taurului Getman 3966 – 3,95 % .

Se presupune că fiicele lui Mâs au moştenit producţie înaltă de la bunica sa Marsianca care

avea producţie mare(III-6675-3,65) şi părinţi excelenţi, tatăl fondatorul liniei Sidons şi mama

Muza (6102-3,63%)În pedigriu şi femele în majoritatea cazurilor aveau

producţie înaltă. Printre ele se deosebeau recordistele Simetria (8616-4,11%) şi Medvedca (7637-4,26%). Cu ajutorul pedigriului se poate constata ce metodă a fost utilizată la obţinerea

acestor animale.La stabilirea valorii de ameliorare în vederea

selecţiei pe baza fenotipului ascendenţilor trebuie să se aibă în vedere pe de o parte,

gradul de înrudire a animalului analizat cu ascendenţii,iar pe de altă parte coeficientul de heritabilitate a însuşirii urmărite.

Certitudinea transmiterii eriditare a unei însuşiri de la părinţi la urmaşi este cu atât mai mică cu cât coeficientul de înrudire între animalul analizat şi ascendenţi este mai redus.

Coeficientul de înrudire între două animale se stabileşte după relaţia R= 0,5n în care “n” reprezintă generaţia din pedigriu în care se găseşte strămoşul.

Rezultă că siguranţa transmiterii ereditare este de 0,5 pentru unul din părinţi, 0,25 pentru bunici, 0,125 pentru străbunici etc.

Corelaţia genetică a unui descendent faţă de valoarea fenotipică a caracterului la ascendenţii săi se stabileşte după relaţia 0,5 n.h2. Această relaţie este valabilă numai pentru un

singur strămoş de pe aceeaşi linie a pedigriului. Nu se poate însuma contribuţia mai multor ascendenţi de pe aceeaşi linie pentru a stabili valoarea reproducătorului deoarece, spre exemplu, contribuţia bunicii după mamă (0,25.h2) sau a străbunicii după mamă (0,125h2) este cuprinsă în contribuţia mamei (0,5h2).

Spre exemplu estimând valoarea de ameliorare a unui taur a cărei mamă a realizat 1000 kg lapte peste media contemporanelor, se poate estima că fiicele sale vor realiza doar 1000 kg x 0,5 x 0,25 = 125 kg peste media contemporanelor.

Aprecierea genotipului după rude colaterale. Profesorul Ăisner şi a. au stabilit că aprecierea după semifraţi şi semisurori este mai eficientă comparativ cu aprecierea după

rude directe. Conform datelor aprecierii a 21 tauri fiicele au fost repartizate în trei categorii – bune, mijlocii şi rele. S-a stabilit că după producţia de lapte a mamelor nu ar fi fost posibil aprecierea calităţilor de prăsilă a taurilor fiindcă în toate trei grupe producţia medie a mamelor era practic egală. Conform datelor prof. Ăisner corelaţia între aprecierea după semisurori şi aprecierea ulterioară după calitatea descendenţei a fost 0,5-0,6 pe când corelaţia între aprecierea după calitatea descendenţei şi productivitatea mamelor 0,15-0,20.

În cazul când taurul în testare are semisurori şi semifraţi producţia cărora este cunoscută aceasta înseamnă că tatăl lor este apreciat după calitatea descendenţei. Prin urmare aprecierea tatălui după calitatea descendenţei prezintă în

acelaşi timp aprecierea oricărui fiu al lui după semisibsi.

Taurul Granit este apreciat după semisibsi însă aceasta nu înseamnă că el va avea acelaşi genotip ca şi la surori fiindcă în formarea genotipului participă diferiţi hromosomi.

Ne cătând la aceea că aprecierea după semisurori, semifraţi,are unele avantaje însă totuşi este convenţională. De exemplu fiicele 1 taur au producţia 3500kg şi depăşeşte fiicele taurului II cu 200 kg. Aceasta nu înseamnă că fiul I taur va da urmaşi cu aceeaşi superioritate faţă de fiicele taurului II. Având în vedere că fiicele ambilor tauri în majoritatea cazurilor provin din mame diferite prin urmare şi după genotip ele vor fi nu mai puţin diferite.

Gasna CS-79I-5637-3,64

Mergeli CS-26636 fiice III-5667-3,95

2. Selecţia tăuraşilor pe baza performanţelor proprii În scopul desfăşurării programului de selecţie a tăuraşilor

pentru reţeaua de însămânţări artificiale, tăuraşii proveniţi din împerecheri nominalizate la vârsta de 1-3 luni sunt supuşi unui examen privind dezvoltarea corporală , caracteristica generală a conformaţiei, atenţie deosebită se atrage membrelor şi articulaţiilor, stării de sănătate. În scopul profilaxiei anomaliilor genetice se va extinde controlul cariotipului tăuraşilor, eliminându-se purtătorii.

În urma preselecţiei tăuraşii la vârsta de 60-90 zile sunt transferaţi în ferme de testare (elever) după performanţele proprii unde sunt întreţinuţi până la 12 luni.

Pe parcursul testării tăuraşii parcurg mai multe etape tehnologice : carantinizare, controlul capacităţii de creştere

aprecierea exteriorului şi conformaţiei corporale, consumul specific, aprecierea aptitudinilor de reproducţie, inclusiv pretabilitatea la congelare a materialului seminal.

Întreţinerea. Se recomandă întreţinerea nelegată în boxe individuale sau comune asigurându-se 4,5-6m2/cap. Boxele sunt prevăzute cu jgheaburi din beton precum şi adăpători cu nivel constant. Grajdurile pentru testare după performanţe proprii au şi alte amenajări pentru efectuarea unor acţiuni sanitar-veterinare, carusel pentru dirijarea spre cântar şi asigurarea regimului de mişcare, instalaţii fixe sau mobile pentru igiena corporală, sala pentru recoltare şi laboratorul de control al spermei. După vârsta de un an tăuraşilor trebuie să li se asigure suprafaţa de 7-8m2/cap, iar întreţinerea poate fi şi în stabulaţie legată.

Regimul de hrănire. Tăuraşii în testare după performanţe proprii sunt hrăniţi cu raţii standardizate folosind tehnologia de hrănire din stoc. Tehnologia de hrănire este diferenţiată pe faze.

Faza I (120-150 zile) cuprinde două subfaze. În I subfază (30-60 zile) hrănirea se bazează pe substituenţi de lapte, nutreţ combinat KR-1 şi fân de graminee şi leguminoase. În subfaza II care durează 90 zile se utilizează furaj combinat KR-1 , KR-2, fân, fânaj.

În faza II (180 zile) hrănirea se bazează pe nutreţ combinat KR-2 şi fân. Vara o parte din fân se înlocuieşte cu nutreţ verde pălit.

În faza III (120 zile) hrănirea se bazează pe combifuraj special şi fân. Vara o parte din fân se înlocuieşte cu nutreţ verde pălit.

Aprecierea şi selecţia propriu – zisă a tăuraşilor după performanţe proprii se realizează în trei etape în care se apreciază: 1) creşterea şi dezvoltarea 2) exteriorul şi conformaţia 3) capacităţile de reproducţie.

Aprecierea creşterii şi dezvoltării se face în baza sporului zilnic, masei corporale, capacităţii de valorificare a hranei (UN/kg/spor) pe perioada de vârstă până la 12 luni. În fiecare lună se efectuează cântărirea individuală a tăuraşilor, se determină consumul de hrană pe baza înregistrării consumului pe grupe şi se stabileşte valoarea tăuraşilor luându-se în considerare sporul mediu zilnic realizat, consumul specific de hrană şi masa corporală.

Aprecierea exteriorului şi constituţiei are loc tot la sfârşitul acestei perioade (12 luni) urmărindu-se încadrarea în tipul

dorit atât ca dezvoltare cât şi ca exterior, corectitudinea aplomburilor, în special a membrelor posterioare şi absenţa defectelor de conformaţie ce se transmit ereditar.

După stabilirea ierarhiei valorice pe baza informaţiilor fenotipice obţinute 35-40% din tăuraşi sunt eliminaţi, restul fiind admişi în etapa următoare – selecţia după testul aptitudinilor de reproducţie.

Aprecierea aptitudinilor de reproducţie se efectuează în intervalul de vârstă de la 12 la 15 luni şi se urmăreşte: comportamentul sexual, însuşiri macroscopice şi microscopice ale materialului seminal, inclusiv pretabilitatea la congelare, capacitatea fecundantă a taurului prin însămânţarea a 80-100 vaci. În urma acestei aprecieri sunt eliminaţi 10-15% din tăuraşi.

Aprecierea după performanţe proprii are o mare importanţă la rasele de carne fiind-că intensitatea creşterii şi nivelul sporului zilnic a taurului şi descendenţei lui au o cor1200-1300gaţie pozitivă (+0,7 +0,9). Creşterea lor se efectuează în staţiuni speciale. Perioada de control alcătuieşte 150 zile. Nivelul de hrănire trebuie să asigure 1200-1300 g spor în greutate. Evidenţa cheltuielilor de nutreţ este zilnică . Tăuraşii se apreciază pe indici: spor zilnic în greutate, consum specific, masa vie, exterior şi conformaţia corporală.

3.Metodele de apreciere a taurilor după calitatea descendenţei

Aprecierea taurilor după calitatea descendenţei se efectuează în ferme unde producţia depăşeşte 3000 kg pe an. Lista fermelor pentru testare se acceptă prin ordinul Ministrului Agriculturii. Testarea se efectuează în câteva ferme simultan . Cu materialul seminal al taurului în testare se însămânţează 80-100 vaci inclusiv 20 viţele. În perioada testării materialul seminal obţinut se congelează (-196oC).

Pe parcursul testării de la fiecare taur se acumulează 20-30 mii doze de material seminal. Fiicele obţinute şi contemporanele se cresc în ferme de provenienţă sau

complexe. De la fiecare taur se cresc nu mai puţin de 30 fiice primele născute. Fiicele se însămânţează la vârsta de 15-17 luni cu masa peste standardul rasei cu 15%.

Evidenţa producţiei de lapte se efectuează individual. Ugerul se apreciază în luna 2-3 de lactaţie .Producţia de lapte se apreciază pe primele 100 zile de lactaţie şi apoi pe 305 zile.

În aprecierea taurilor după calitatea descendenţei există două etape principale. Prima etapă constă în acumularea datelor despre descendenţă, caracteristica dezvoltării, tipul conformaţiei corporale.

A doua etapă mai principală constă în determinarea rolului taurului în obţinerea noilor calităţi a descendenţei. Aprecierea descendenţei este într-o anumită măsură şi aprecierea taurului însă aceste măsuri nu sunt adecvate

deoarece calităţile fiicelor pot fi condiţionate în măsură mai mare de factori ne ereditari decât ereditatea părinţilor. Deoarece este imposibil controlarea influenţei tuturor factorilor şi nivelarea lor de aceea este dificilă determinarea acelor calităţi care depind de ereditatea tatălui.

Există următoarele metode de testare a taurilor după calitatea descendenţei :

1. Compararea fiicelor cu mamele 2. Compararea fiicelor cu contemporanele 3. Compararea fiicelor cu media pe cireadă 4. Compararea fiicelor cu standardul rasei 5. Compararea fiicelor mai multor tauri în staţiuni speciale 1. Aprecierea taurilor prin compararea fiicelor cu mamele. Există câtela mame şi fiiceva variante de comparare prin

metoda fiică-mamă

Cea mai simplă din ele este compararea productivităţii fiicelor şi mamelor. Valoarea de prăsilă a taurului (T) se determină prin diferenţa între productivitatea medie a fiicelor (F) şi mamele lor (M) T = F – M

În cazul când fiicele au superioritate faţă de mame atunci diferenţa cu semnul plus caracterizează gradul de ameliorare al taurului.

În cazul când diferenţa între fiice şi mame este cu minus , aceasta însemnă că taurul este înrăutăţitor. Astfel de comparare este bine venită numai la respectarea anumitor condiţii: a) asigurarea condiţiilor asemănătoare pentru mame şi fiice, în primul rând alimentaţia.

Dezavantajele metodei – este foarte greu iar mai frecvent imposibil de asigurat aceleaşi condiţii la mame şi fiice şi atunci diferenţa între producţia fiicelor şi mamelor confirmă

mai mult despre condiţiile diferite decât genotipul taurului testat. De aceea testarea după caractere care depind de condiţiile de creştere şi hrănire ( masa, cantitatea de lapte, producţia de carne) este destul de relativă fiindcă de egalat toate condiţiile de mediu este greu. Aceste neajunsuri au adus la aceea că ultimii 50 ani nici într-o ţară nu s-a implimentat această metodă. Unele ţări au refuzat această metodă (Danemarca), altele au redus testarea prin această metodă (Suedia). Se mai utilizează această metodă în Germania,Elveţia, SUA.

Totodată trebuie de menţionat că această metodă îşi păstreză valoarea când testarea se referă la caractere mai puţin influenţate de factori de mediu (forma ugerului, conţinutul de grăsime).

Metoda indicelui intermediar de asemenea se bazează pe principiul comparării fiicelor cu mamele. Acest indice a fost elaborat în SUA şi se bazează pe principiul participării egale a mamei şi tatălui în transmiterea descendenţilor unor sau altor calităţi. Sepresupune că în diferenţa (plus sau minus) între producţia fiicelor şi mamelor este exprimată numai jumătate din influenţa ereditară a tatălui, iar valoarea de prăsilă adevărată a lui se caracterizează prin diferenţa dublată. Formula indicelui

F= sau T=2F – M Neajunsul principal al indicelui intermediar constă în aceea că el este mai real pentru un efectiv mare de animale fiindcă în fiecare caz în parte poate domina ereditatea tatălui sau mamei. În această metodă se păstrează acelaşi neajuns condiţii diferite de hrănire şi înreţinere

2.Aprecierea taurilor prin compararea fiicelor cu contemporanele.Această metodă este mai răspândită a fost propusă în anul 1934 de B.Alitşuler, E.Borisenco şi N. Suhanov şi are proprietate că se compară animalele crescute şi exploatate în condiţii asemănătoare. De aceea diferenţa între fiice şi contemporane destul de precis caracterizează genotipul taurului. Prin metoda fiici contemporane se utilizează formula T= F –C Prin producţia medie a contemporanelor se înţelege producţia medie a vacilor din aceeaşi cireadă de aceeaşi vârstă şi sezonul fătării care lactează în acelaşi an cu fiicele taurului în testare.Eficienţa selecţiei taurilor depinde de intensitatea ei. Determinarea variantei optime a testării taurilor după descendenţă necesită rezolvarea problemei ce este mai bine

De testat mai mulţi tauri pe un număr mai mic de fiice , sau mai puţini tauri dar pe un număr mai mare de fiice? În acest sens prezintă interes elaborările lui G. O. Genderson despresporirea productivităţii populaţiei(cirezii) la folosirea taurilor testaţi pe un număr diferit de fiice şi intensitatea diferită de selecţie a taurilor. Sporirea producţiei vacilor (kg de grăsime )

Intensitatea selecţiei taurilor testaţi

Efectivul fiicelor după care sau testat taurii 20 50 100

1 : 2 8,4 9,8 10,4 1 : 5 18,5 21,0 22,7 1 : 10 24,2 28,0 29,8

Datele acumulate semnifică că în populaţiile cu productivitatea la nivelul standardului rasei la o alimentaţie normală folosirea taurilor amelioratori permite sporirea productivităţii la o generaţie cu 300-500kg.Neajunsurile metodei - contemporanele uneori nu sunt tipice pentru cireada lor .Saceasta poate avea loc când contemporanele sunt puţine , sau ele provin dintr-o singură linie , sau provin de la un taur. De aceea este necesar ca în calitate de contemporane să fie utilizate fiicele mai multor tauri, influenţa ereditară a cărora se va nivele în acest caz.3.Aprecierea taurilor prin compararea fiicelor cu media pe cireadă. Metoda este asemănătoare cu metoda fiice-contemporane. Avantajul principal că se păstrează şi aici condiţii asemănătoare pentru fiice şi cireadă. Pentru comparare se foloseşte un număr mare de animale şi ca rezultat ele se egalează după provenenţă.

4. Aprecierea taurilor prin compararea fiicelor cu standardul rasei.Conform metodei acceptate în 1969 taurii se apreciază prin copmpararea fiicelor cu standardul rasei (producţia de lapte, %de grăsime, masa corpoirală,exteriorul, aptitudinile pentru mulsul mecanic).5.Aprecierea taurilor în staţiuni speciale. Această metodă a fost aplicată în 1945 în Danemarca. Ideea principală constă în crearea condiţiilor egale pentru fiicele taurilor testaţi şi suficiente pentru stimularea producţiei de lapte în prima perioadă de lactaţie. Se selectează câte 20 fiice asemănătoare ca vârstă la I fătare (27-33 luni) şi sezonul fătării. Cu 3-4 săptămâni până la fătare junincele se transferă la staţiune .Primele 6 săptămâni de lactaţie se hrănesc asemănător şi cu surplus de 2 U.N. pentru stimularea producţiei de lapte. Frecvenţa mulsorilor de 3 ori pe zi. Evidenţa producţiei de lapte se efectuează pe fiecare 100 zile de lactaţie, modificarea masei corporale, consumul specific, exteriorul, aptitudinile pentru muls mecanic. Această metodă puţin modificată s-a folosit la noi în republică prin apreciere în adăposturi speciale pentru testarea primiparelor.

Utilizarea taurilor testaţi după calitatea descendenţei. În fermele de prăsilă de prima categorie se foloseşte materialul seminal al taurilor care au obţinut categoriile A1B1 ; A1B2, la fermele de prăsilă de categoria a II materialul seminal al taurilor de categoria A2B1 A2B2 în celelalte ferme materialul seminal de alte categorii.Taurul selectat trebuie să aibă producţia fiicelor mai mare ca media primiparelor în cireadă. Taurii cu categoria „neutru” se folosesc la ferme de producţie unde productivitatea este mai mică ca la fiicele lui. Taurii înrăutăţitori nu se folosesc.