scurtÁ monografie toponimica: satul grÁjdanamacedonia.kroraina.com/rs/rs3_3.pdf · de...
TRANSCRIPT
Tr. Ionescu-Nijcov
SCURTÁ MONOGRAFIE TOPONIMICA:
SATUL GRÁJDANA
Din foseaua raionalá, care duce de la Buzáu spre Nehoiu, acolo unde albia
Nifcovului, uscatá ca o copaie, stá rezematá de malul Buzáului, se desprinde
o §osea vecinalá, care apucá spre dealurile cu podgorii din stinga. Drumul
aleargá peste tarini pina la gura váii ,care se deschide pe neafteptate, trece prin
vadul apei fi lásind in urmá pintenul unui defileu, care stá sá inchidá intrarea,
ca muntii din poveste, calea o ia inainte pe malul sting al Nifcovului fi urca
mereu in sus, pina la izvoare. De o parte fi de alta a foselei, o salbá de sate
se tin lant de parca ar fi prinse intre ele.
Toponimia din aceastá regiune e in cea mai mare parte de origina slavá.
Dintre tóate denumirile de sate, cea care prezintá ín adevár o particularitate
fonética interesantá este fárá indoialá Qrájdana. Se pare cá satul Qrájdana e
o aparitie destul de tirzie. Pentru prima oará e mentionat intr-un document
din 29 mai 1717, ín care e vorba de „schitul de la Qrájdana’’1 fi apoi mult
mai tirziu, cínd „diaconul Calciu din Grájdana“ semneazá ca martor
intr-un zapis, din 8 ianuarie 17642. Dupa cum se ftie, satul fi-a luat
numele de la un schit, ináltat acolo, pe malul sting al Nifcovului, pe la sfir-
fitul sec. XVII, de Qrájdana, fata lui Jipa, cápitan de Vernefti. Jipa, care se
trágea din neamul lui Luca, episcop de Buzáu fi mitropolit al "fárii Rominefti
(1604— 1629), a avut patru copii, doi báieti fi douá fete. Una din fete, Qrájdana,
s-a cálugárit sub numele de Catrina fi a ridicat pe mofia tatálui sáu, din satul
Lunceni, un schit, cáruia i-a dat numele ei de mireancá3. . . „aceftii sárace
1 I. I o n a g c u , U n fost metoh al Pantelimonului: schitul Qrájdana (Buzáu), Buzáu,
1936, p. 48.
2 Ibidem, p. 53.
3 I. I o n a ^ c u , op. cit. p. 31, anexa 38. Acelagi, Minástirea Izvoranu (Buzáu), Buzáu,
1936, p. 25, nota 122 ?i I. C. Filitti, Vládica Luca (1629), strámo? al poetului buzoian, Vasile
C irlova, Buc., 1935, p. 2 si Biserici j i ctitori, Buc. 1932, p. 10.
21
de cálugáritá, anume Catrina, spune un document de la Constantin Brinco
veanu, din 20 iulie 1691, impreuná cu calugáritele, care vor fi cu dinsa, care
este lácaful ei la schit, la Grájdana ot Buzáu” . 4
Din documentul, cu data de 20 noiembrie 1695, in care Paraschiva cápitan
dá ciftig de cauzá maicii Qrájdana, in pira ce are cu popa Stan, pentru o mofie
din Lunceni, reiese ciar cá Jipa cumpárase aceastá mofie in 1683. 5 Afa dar,
schitul a fost ridicat intre 1683 fi 1691. Cu vremea, infiripindu-se un sat in jurul
schitului fi despártindu-se de Lunceni, care era totufi mai vechi, 6 noua afezare
de oameni fi-a luat numele, fie de la schitul de aláturi, fie de la numele de
mireancá al monahiei Catrina, care ifi pástrase, se pare, fi numele de Qrájdana 7.
Origina acestui nume e slava, insá purtátoarea lui era o romincá. Prin
urmare, nu poate fi vorba de o afezare slavá in aceste párti. Problema aceasta
e rezolvatá chiar de la inceput fi nu ne rámine decít sá vedem totufi cum s-a
format acest nume fi cum a pátruns in sfera toponimiei fi onomasticei ro-
minefti.
ínainte de aceasta, va trebui sá urmárim mai intii aria de ráspindire a
acestui nume in trecut, sub aspect onomastic si toponimic.
ín onomasticá: Cea dintii atestare se intilnefte intr-un document, de pe la
sfirfitul sec. alXVI-lea. La 21 august 1598, boierul Udrea, mare armaf sub Mihai
Viteazul, lasa surorii sale, Qrájdana, trei sate: Leurdenii, Bárbeftii de Sus fl
Stilpenii 8. Tot in aceiafi zi, Udrea testeazá conditionat mai multe sate in favoarei
so^iei sale, Mufa. ínsa, de se va márita sau de va muri, douá din sate vor trece
in posesia surorii sale, Qrájdana 9. Aceiafi Qrájdana e martorá intr-un zapis
din 5 iulie 1612, prin care fratele ei, Badea postelnic, vinde unui negustor partea
lui de ociná din Maxin 10.
Qrájdana aceasta, sorá cu Udrea armaf fi cu Badea postelnic, citefitrei
feciorii lui Radul clucer din Báleni, a fost cásátoritá de douá ori. In prima
cásátorie, a finut pe Badea comis din Sárata fi din Greci, iar in a doua pe
Leca postelnic11 care, in viltoarea evenimentelor de la inceputul anului
1611, fuge cu Radu §erban in Moldova. La 5 februarie 1613, noul domn,
Radu Mihnea, intárefte lui Leca, fost mare postelnic 12 fi so^iei sale, Qrájdana,
4 I. I o n a j c u , Un fost metoh., p. 32 — 33.
5 Ibidem, p. 36, anexa 70.
8 E pomenit intr-un act din 15 dec., 1672 (I. I o n a 5 c u, op. cit. p. 12).
7 Vezi doc. din 20 noiembrie 1695 $i 8 ianuarie 1708 (Ibidem, p. 37 j i 42).
8 DIR . Veacul X V I, B, vol. V I (1953), p. 344. Vezi ?i S t e f a n G r e c i a n u,
Qenealogiile documentate ale familiilor boierefti, Buc., 1913, I, p. 264.
9 D IR ., B. vol. V I, p. 344 — 345 j i S t . G r e c i a n u, op. cit.
10 Ibidem. Veacul X V II, B, vol. I I (1951), p. 87-88.
11 Vezi, I. C. F i 1 i 1 1 i, A rhiva Qheorghe Qrigore Cantacuzino, Buc., 1919, p. 24,
nota 2.
12 In vremea asta, Leca se intoarce in {ara ?i face act de supunere fa(a de noul domn
(D IR , Veacul X V II, vol. II, p. 146-147).
22
ocinâ in Marcenti 13. Aceiaçi ocinâ e întâritâ pentru a doua oarà la 17
februarie 1613 14.
Jupanita Qrâjdana e o boieroaicâ bogatâ §i sotia unui dregâtor, ajuns mare
spâtar. Sotul ei, Leca, a fost pînà la urmâ ucis de Radu Mihnea, fiind acuzat
de „hiclenie” 15, iar ea îçi apârâ avutul cu o înverçunare, caracteristicâ clasei
din care fâcea parte. De aceea, o vom întîlni pînâ la 1642 într-o serie de docu
mente, în care e vorba de întâriri de ocine 16, de pîri eu streinii, eu nepotii çi
cumnatii e i17, de ràscumpâràri de sate çi de oameni, 18 de împuterniciri dom-
neçti19, de întâriri de rumini 20, hotârniciri §i alegeri de ocine 21, de conflicte eu
târanii 22, martora în acte de cancelarie domneascâ 23, schimb de çigani, etc. 24.
Tot în vremea asta, a mai existât o jupaniçâ eu numele de Qrâjdana, pe
care o gâsim mentionatâ numai într-un singur act, din 22 mai 1620. E fiica
lui Tudor iuzbaça §i vinde, împreunâ eu tatâl sâu, lui Preda vataf, un tigan 23.
Coniimporanâ eu aceste doua jupanite, mai întîlnim încà una purtînd
acelaçi nume. E vorba de Qrâjdana, sorâ cu Dima comis §i cu Leca spâtar,
cîteçitrei fui lui Mihu logofât. Ea tine în càsâtorie pe Buzinca mare comis care,
începînd din 1607 §i pînà la 1638, ocupâ diferite dregâtorii în T'ara Romîneascâ.
13 Ibidem.
14 Ibidem, p. 154 — 155.
15 Ibidem, vol. I I I (1951), p. 5, 6 §i doc. din 16 ianuarie 1641 (Acad. R.P .R ., CXXV/44).
Referindu-se probabil la Leca spàtarul, N. Iorga afirma cà el mai trâia in 1630. (Cf. Studii
fi Documente IV , p. C L X III, nota 1). Leca spâtar, despre care e vorba în doc. din 25 sep-
tembrie 1630 (Acad. RPR, X X X IX /1), e un altul.
16 DIR, Veacul X V II, vol. I II , p. 34 : doc. din 4 iulie 1616 ; G h. G i b â n e s c u , Surete
fi izvoade, IX (1914), p. 253 — 254: doc. din 6 sept. 1616 çi D IR , vol. III, p. 40 — 41; Acad.
RPR, CCXCVI/180 : doc. din 18 sept. 1618; D IR , vol. I II , p. 516; doc. din 5 mai 1620;
Ibide/n, vol. IV , p. 101; doc. din 21 martie 1622; Arh. St. Bue., CXII/37 ; doc. din 10 iulie
1639; Idem, C X II/6 : doc. din 21 aügust 1639; Acad. RPR, CXXV /44: doc. din 16 ianuarie
1641 ; Idem, XXX III/206 ; doc. din 17 ianuarie 1641 ; Idem, XX X III/188 : doc. din 21 ianuarie
1641; I. I o n a ç c u, Çtiri noua asupra minâstirii Ciolanu (Buzâu), Buzau, 1936, p. 26 çi
Arh. St. Bue., Episcopia Buzâului, L X II çi LXIII/11 : doc. din 3 martie 1642 çi Acad. RPR,
CCXCVI/191 ; doc. din 24 februarie 1647.
17 S t. G r e c i a n u, op. cit. p. 265 : doc. din 17 aprilie 1618 ; Acad. RPR, C C X C V I/
183; doc. din 6 iunie 1620; Idem, Pece^i 411: doc. din 6 aprilie 1619; Acad. RPR , X X X III/
204: doc. din 16 aprilie 1632; N. I o r g a, Studii fi documente, IV , p. C L X III, nota 1;
doc. din 17 aprilie 1632.18 DIR , Veacul X V II, vol. III, p. 559: doc. din 19 iunie 1620; „Revista istoricà”
X X IV (1938) 7- 9 , p. 207-210, D IR , IV , p. 83: doc. din 15 ianuarie 1622.
19 Ibidem, p. 176: doc. din 11 iulie 1622: çi p. 349: doc. din 11 octombrie 1623.
20 Ibidem, p. 113: doc. din 30 aprilie 1622; S t . G r e c i a n u , op. cit. p. 274 : doc.
d in 11 iulie 1622.21 Ibidem, p. 267 : doc. din 6 mai 1623 çi p. 275 ; doc din 20 mai 1623.
22 Ibidem, p. 380 — 381: doc. din 7 februarie 1624.
23 Ibidem, p. 341 : doc. din 15 oct., 1624 çi p. 485 : doc. din 6 martie 1625 ; I. C. F i-
1 i 1 1 i, op. cit. p. 24.
21 G. P o t r a , Contribuai la istoricul (iganilor din Rominia, Bucureçti 1939, p. 224.
25 D IR , veacul X V II, vol. I II , p. 534-
23
Divorfind de Buzinca, Qràjdana ia in càsàtorie pe Bunea logofàt, din Mogo§à$ti,
care mai fusese §i el càsàtorit odatà 2®. In aceastà situatie, de sotie a lui Bunea,
Qràjdana apare intr-o seamà de docilmente de pe la mijlocul sec. al XVII-lea,
din care se vede cà ?i ea a fost parte la diferite pricini §i ìntàriri de ocine 27.
Bunea era fiul lui Vilcu, fost logofàt §i mare vornic intre 1600— 1630
§i al Mariei. E primul Gradi$tean in ordine cronologica $i zide?te, impreunà cu
Qràjdana in 1657, la Gradi§tea (Vla?ca) biserica cu hramul Uspenia. In 1667,
Bunea nu mai tràia, iar Qràjdana vistiereasa dàrue§te fìilor sài $i ai lui Bunea
jumàtate din satul Gradi$tea 28.
A doua jumàtate a sec. al XVII-lea inregistreazà existenta unei alte boieroaice
cu numele de Qràjdana. $i anume, prin 1663, Draghici paharnic cumpàrà
ocina din Obidiji cu mori $i vii de la jupineasa Qràjdana, care a fost a lui
Ianiu, càpitan ,,ot Bàbeani ot sud Vlàci. . .29.
Làsìnd la o parte pe Qràjdana lui Jipa din Verne$ti, de care ne-am ocupat
mai sus, ìntr-un document de la Constantin Brincoveanu, din 1700, prin care
se intàre^te lui Cornea Bràiloiu, mare ban al Craiovei, ocinà in Vàdeni, e
vorba de o femeie cu numele de Qràjdana 30.
La inceputul sec. al XVIII-lea, printre martorii care sint de fa^à la o vinzare,
fàcutà de Barbu Bràtà§anu, figureazà §i Qràjdana Cocoràsca 31. Intr-un zapis
din 12 martie 1705, Qràjdana Cocoràscu vinde lui Ianache Vàcàrescu 200 stinjeni
din mo§ia Zlàtioarele 32. Alta datà, la 4 decembrie 1706, acciari Qràjdana dà
vàrului sàu, Iordache Cocoràscu, mare agà, un zapis pentru un tigan 33. De ase-
meni, pe un act din 1720 se poate citi cà la 21 noiembrie 1709 s-a nàscut o
copilà càreia i s-a dat numele de Qràjdana 34.
In afarà de Qràjdana, jupineasa lui Ianiu càpitan din Bàbeni, de care a
fost vorba mai sus, gàsim atestat in pàrtile Vilcei numele unei Qrejdana — in
aceastà formà orà§eneascà — care, impreuna cu sora sa Voica §i cu marna lor
Anastasia, doneazà schitului Bradu, pe la 1766, o livadà35.
28 I. C. F i 1 i 1 1 i, op. cit., p. 53, nota
27 Acad. RPR, C IX /19: doc. din 5 ianuarie 1650; Muzeul de Arheologie 51 Istorie a
Bue. Nr. 26898: doc. din 1654; Idem, Nr. 26862: doc. din 25 iunie 1654 j i I. C. F i 1 i 1 1 i,
A rh iv a ... p. 219; Muzeul de Arh. $i Istorie a Bue., Nr. 26817: doc. din 17 iunie 1668 §i
I. C. Filitti, op. cit. p. 224 — 225; Muzeul de Arheologie $i Istorie a Bue., Nr. 26911 : doc.
din 30 august 1669 51 I. C. F i l i t t i , op. cit. p. 225 — 226 51 p. 227 : doc din 7 iulie 1672.
28 Vezi Anuarnl £c. normale de invàfàtori din Qràdistea, Vlafca, 1919— 1930, Bue.
1930, p. 5- 6 .
29 N. I o r g a, Docilmente privitoare la familia Cantacuzino, Bucure?ti, 1902, p. 31.
30 G h . G h i b à n e s c u , Surete fi izvoade, Iaji, 1909, p. V I, 135.
31 I. C. F i l i t t i , Arhiva. . ., p. 121 : doc. din 24 iulie 1703.
32 Ìbidem.
33 Muzeul « Lupta revol. a poporului ». Fondul Bratianu, pach. X X V II, dos. 3/7.
34 I. I o n a 5 c u, Doc. bucureftene privitoare la minàstirea Colfea, Bue., p. 107.
36 Vezi, T. G. B u 1 a t, Contribujii documentare la istoria Olteniei, R . Vìlcea, 1925, p. 70.
24
în sfîrçit, pe un pomelnic de la mînâstirea Bradu (Buzàu), printre alte
nume e pomenitâ çi Qrâjdana 36, desigur pentru acte de donare fàcute minas-
tirii. Jinînd seamâ de faptul câ pomelnicul cuprinde çi numele unor boieri
çi igumeni din sec. XV II çi XVIII, s-ar putea ca aceasta sâ fie Qrâjdana, fonda-
toarea schitului de la Qrâjdana.
In ceea ce priveçte forma masculinà a acestui nume, ea a avut în "fara
Romîneascà o râspîndire foarte restrînsâ. O gâsim atestatà numai de doua
ori în a doua jumàtate a sec. al XVII-lea. Astfel un « Qrâjdan ot Vlâcâneçti (Dolj)
e martor într-un zapis al lui Paraschiva postelnic», din 13 mai 1664 37. Peste
cinci ani, în 1669, Nica ceauç de aprozi, vinde lui Qrâjdan paharnic, fratele lui
Gavril paharnic, cásele lui din Bucureçti 38, pe care, mult mai tîrziu, la 4 aprilie
1695, Marica, soçia lui Qrâjdan, ajuns între timp pîrcâlab çi mort la aceastâ
data, le vinde jupîniçei Stanca Brîncoveanu39. Puçinàtatea acestei forme s-ar
putea explica prin aceia câ forma femininâ, Qrâjdana, avea nu numai o tradiçie
mai veche ci §i o atractie neobiçnuitâ printre sotiile boierilor din "fara Romî-
neascâ.
Din cele de mai sus, trebuie sà retinem câ, în ceea ce priveçte Tara Romî-
neascâ, atît forma masculinà, Qrâjdan, cît §i cea femeninâ, Qrâjdana, atestate
în documente, au fost purtate de boieri çi boieroaice, soçii de dregâtori înstâriçi,
care au çtiut sâ-çi apere cu strâçnicie drepturile lor asupra pàmîntului.
Dacâ în Tara Romîneascà a existât o veche tradiçie a numelui Qrâjdana,
$i numai întîmplâtor documéntele atestâ, în a doua jumàtate a sec. al XVII-lea,
existenta a doi boieri contemporani, eu numele de Qrâjdan, unul la Bucureçti
çi celâlalt în Oltenia, în schimb, în Moldova situatia râspîndirii acestui nume
e toemai dimpotrivâ : în timp ce forma masculina s-a bucurat de o apreciabilâ
freeventâ, Qrâjdana e mentionatâ o singurâ datâ. Astfel, Sever Zotta crede câ Ion
Tâlâbâscul, care, pe la sfîrçitul sec. al XVII-lea, e pomenit ca logofât §i hotarnic
în tinutul Tecuciului, a avut o sorâ, Qrâjdana, soi;ia unui oarecare Cocealâ.
Origina acestuia nu se cunoaçte, însâ se pare câ pe la 1688 era pîrcâlab de Tecuci4n.
în ceea ce priveçte însâ numele masculin, el apare cu mult mai înainte,
spre sfîrçitul sec. al XVI-lea. Printre martorii, care au fost de fatâ la vînzarea
36 A. V . V a s i l e s c u, Mínástirea Bradu de pe Nifcov, « Biserica ortodoxa rominá »,
Bucurejti, LV (1937), 1 — 2, p. 62 — 63.
37 G. P o t r a , op. cit., p. 254.
38 Muzeul « Lupta rev. a poporului », tondul Bràtianu, pach. X X V I, dos. 4/17.
30 E. V i r t o s u j i I. V i r t o s u, A^ezámintele Eríncovenefti. O sutá de ani de la
infiinfare, 1838— 1938. Bucure?ti, 1938, p. 5 — 6 .
40 Cf. Dumitru Postelnicul, fratele lui Costin hatmanul fi descendenfa lui («Revista ¡sto
rica », X I, 1925, p. 262). St. Nicolaescu admite ca Stefan cel Mare a avut o sora cu numele
de Qràjdana, insà farà sá dovedeasca documentar, numai fiindea « despre asta ne vorbesc
únele documente aflate pe la particulari ». (Cf. Doc. slavo-romíne, Bue., 1905, p. 366). Aser-
tiunea e pusà la indoialà, ca nefundatà, ?i de M . C o s t i c k e s c u (Cf. Documente moldo-
venefti de la Stefan cel Mare, la}i, 1933, p. 15, notài.
25
unei ocini, in ziua de 23 martie 1587, la Nicore§ti, figureazà §i un Qràjdean 41.
Lainceputul sec. al XVII-lea, in ziua de 10 iunie 1607, intr-un act de cancelarie,
printre boierii martori se poate citi fi un Qràjdan din Birlad 42. Dupà cum se
va vedea, numele de Qràjdan il vom intìlni la Birlad pina in cursul sec. al
XlX-lea, ceea ce ne indritue^te sa credem cà a existat acolo in permanenza
o familie cu acest nume.
Mult mai tirziu, la 10 aprilie 1650, Vasile Lupu intàre^te lui Iordache,
mare vistiernic, ocina la Cìrligi ({inutui Neamtului). Printre martori se afla §i
boierul Qràjdan, feciorul lui Iona$co Verde?43. Peste un an, in iunie 1651, un
Qràjdiianu, fiul lui Gavrila din Bizin, vinde lui Apostol, fost mare pitar, o ocina
§i un hele§teu in tinutul Orheiului44.
Tot in aceastà vreme, a trait in tirgul Bìrladului, un pisar cu numele de
Qràjdean, care a facut o copie a Raspunsurilor lui Varlaam dupa Catehismul
calvinesc. „TlHcaA rp'HJKA-kn w t rpkr H(wa,\,CKC>n”, adaogàel pe unul din textele
religioase, luate cu el in pribegie de Gheorghe §tefan45. Intr-un zapis din 15 sept.,
1661 e vorba de asemeni de un Qràjdan46, iar patru ani mai tirziu, adica la
12 martie 1665, Hinchichim, feciorul lui Qràjdianu, cupet din Birlad, darue§te
lui Toader Paladi partea lui de ocina din sat dela Minzati (Tutova)47. La
6 august 1665, Istratie Dabija intare§te lui Toma Cantacuzino, mare vornic al
Jarii de Jos, stàpinirea peste partile sale de ocinà din Pope?ti, làsind lui Dumi-
tra§cu §i nepo^ilor lui sa-§i fina partile lor, fàra ale lui Qràjdan 48.
Mult mai tirziu, la 10 iulie 1682, un preot, cu numele de Qràjdan din Ceu-
cani, (Tutova) ia parte ca martor intr-un zapis 49.
Tot la Birlad, printre martorii dintr-un zapis de vìnzare e vorba §i de «preutii
cei domne§ti Ignat §i Qràjdeanu ot tam» (din Birlad) 50. Probabil acela§i preot
Qràjdeanu ia parte ?i la redactarea zapisului din 1686 0l, §i in care Stefan §i cu
femeia lui, Todosia, vind lui Tranoli din Birlad o vie la Nicore§ti.
Printre martorii lui Stanciul Càlugarul din Odobe?ti, care i$i vinde via
in 1697, e vorba §i de o femeie Qràjdàneasa 52. In acest caz, nu poate fi vorba
decit de sotia unui Qràjdan.
41 D IR , Veacul X V I, A. voi. I l i , 1951, p. 344.
12 DIR , Veacul X V II, A. voi. II, 1953, p. 80.
43 Uricariul, XXV , p. 40 — 41. Data de 1643 e grecita.
44 N. I o r s a, Studii fi docilmente, X V I, (1909), p. 392.
15 N. D r a g a n u, Codicele pribeagului Qheorghe Stefan, vocirodili Moldovci, « Anuarul
Institutului de Istorie nafionalà », C luj, III, (1926), p. 182, 188.
46 G h . G h i b à n e s c u , Surete fi izvoade, X X II, p. 7.
47 I o a n A n t o n o v i c i , Docilmente birlàdene, Birlad, III, 1915, p. 143.
4" G h . G h i b à n e s c u , Ispisoace fi zapise, Ia?i, 1912, voi. II, p. II, p. 24.
49 G. P o t r à , op. cit., p. 263.
50 « M iron Costin », Birlad, I (1913), 5, p. 67.
61 T o m a B u l a t , Doc. minastirii Vàratec, Chi?inàu, 1938, p. 109.
52 N. I o r g a, Studii j i documente V II p. 61.
26
Ceva mai ìnainte de jumàtatea sec. al XVIII-lea, la 20 oct. 1742, Irimia
Qràjdianul, nepotul capitanului Pàtrà§canu, vinde impreunà cu aldi lui Cons-
tantin Palade, fost mare ducer, ocinà la Bàtine§tii de Sus 53. Intr-un alt zapis,
din 30 iunie 1755, se vorbe?te de „partea unui Qràjdian din satul Vrabià^ti,
tinutul Làpu§nii” 54. Intrucit, intr-o lista a celor ce locuiau in Vatra veche a
ora^ului Birlad, de pe la inceputul sec. al XlX-lea, se intilnesc citeva persoane,
care poartà numele de Qrdjdeanu 55, iar la 19 august 1866 un preot cu numele
de Ion Qrdjdeanu56, tot din Birlad, làsind o insemnare pe o carte bisericeasca,
intàre§te presupunerea noastrà de mai sus.
Intrucit la 21 august 1598 e atestat pentru intiia oarà in "farà Romineascà
numele de Qràjdana, iar la 23 martie 1587 — deci cu 11 ani mai devreme —
un document moldovenesc vorbe§te de un boier Qràjdean, se poate spune cà,
atìt forma femininà, cit §i cea masculinà, erau cunoscute in tarile noastre, incà
din a doua jumàtate a sec. al XVI-lea.
In toponimie. ìn ceea ce prive§te aspectul toponimie, el prezintà, cel putin
in momentul de fata, §i n-avem motive sa credem c-ar fi fost altfel in trecut,
— o ràspìndire foarte inegalà. In afarà de satul Qràjdana care, dupà cum am
vazut, e o aparitie destul de tìrzie — inceputul sec. al XVIII-lea— dictionarul
geografie al jud. Prahova ne relateazà cà ìn comuna Podenii Vechi existà un
deal cu numele de Qràjdana 57.
ìntr-un document de la Ieremia Movilà, din iulie 1599, e vorba de un schit
de càlugàri, Qràjdana, a§ezat undeva pe apa Birladului, càruia Vartic, fost mare
vornic, ii dàruise o sili§te 58. Actul e o copie din secolul al XVIII-lea §i ne lip-
sesc alte amànunte in legatura cu ìnfiintarea acestei mìnàstiri. Insà Vartic a
fost mare vornic al Jàrii de Jos intre 1583— 1587, sub Petru §chiopul,— deci
inlàuntrul acestei perioade de timp i-a putut face dania de mai sus. Cu alte
cuvinte, schitul exista inainte de 1583. Dupà o traditie localà se crede chiar cà
el a fost ìntemeiat de Petru Rare? 59.
Dupà numele unui boier Qràjdean, atestat in aceste pàr^i de documente,
dupà cum am vàzut, §i-a luat probabil numele satul Qràjdeni 60, situat nu departe
de schitul mai sus amintit sau poate chiar dela numele minàstirii, de oarece,
“ I o a n A n t o n o v i c i , op. cit., p. 287 — 288.
54 G h . G h i b à n e s c u , op. cit., V i l i , 1914, p. 196.
55 I o a n A n t o n o v i c i , op. cit., II, 1912, p. 343, 348, 354, 365.
58 Ibidem, I, 1911, p. 314.
57 Vezi, P a u l i n a B r à t e s c u , I o n M o r u z i si C. A l e s s a n d r e s c u ,
Dicfionar geografie al jud. Prahova, Tirgoviste, 1897, p. 226.
58 D IR ., Veacul X V I, A . IV , 1952, p. 264, G h . G h i b à n e s c u , op. cit., I, p. I,
p. 216 — 219 j i « Uricarul », X IV , p. 91 — 94.
59 I o a n A n t o n o v i c i , op. cit., IV , 1924, p. 269, nota 1. Ipoteza aceasta n-ar fi
exclusà mai ales dacà ne gindim cà, pe linie ctitorialà, Petre Vartic, tatàl lu i Ionascu Vartic
boier armean, fusese pe vremea lui Petru Rares pìrcàlab, portar si mai apoi hatman al Sucevei.
(Vezi, H. D j. Siruni, Cronica armenilor din Rominia, « A n i » , 1941, p. 373 si G h. G h i b à
n e s c u , Surete si izvoade, X X II , p. 114).
60 P e t r u C a n d r e a , Dicfionarul geografie al judefului Tutova, Bucuresti, 1887, p.43.
27
incepind de pe la 1659 ?i pina pe la mijlocul secolului trecut, intilnim intr-o
serie de hotárniciri atit satul cit ?i schitul, mentionate sub numele de Qrájdeni81.
Lásind la o parte o alta serie de toponimice, care contin rádácina ?i grupul
id 62, in forme oarecum mai depártate $i de mai mica importanta pentru pro
blema noastrá, ne intoarcem din nou la patronimicul Qrájdana.
Cá Jipa din Verne$ti ?i-a botezat o ñica, in a doua jumátate a sec. al XVII-lea,
cu numele de Qrájdana, nu-i nicio mirare. Dupa cum am vázut, numele acesta
avea in fara Romineascá o traditie de o sutá de ani §i circula in deosebi inláuntrul
clasei boiere§ti. Deci nu ne mai intereseazá numele fiicei lui Jipa din Verne§ti,
ci acela? nume dat pentru india oará, catre sfir§itul sec. al XVI-lea, de Radul
clucer din Bábeni fiicei sale, devenitá pina la urmá soda lui Leca spátarul. Nu
trebuie sá uitám cá, in acela§ timp, daca nu chiar ceva mai inainte, o ctitorie
de cálugári de pe apa Birladului purta acela? nume. De buná seamá ca $i in
acest din urmá caz, ctitorul minástirii trebuie sá fi fost tot o boieroaicá.
+
In a doua jumátate a secolului al XVI-lea, limba slavoná din cancelariile
domne^ti este in pliná ascensiune, nu in ceea ce prívente intrebuinfarea ei — fiindcá
incep sá apara acte $i-n limba rominá, ci in legáturá cu evolutia ei
morfologicá ?i sintacticá. Se indínese acum in documéntele slavone o frazá
mai bogatá, al cárei lexic creóte continuu pina la cursivitatea textului din docu
méntele din prima jumátate a sec. al XVII-lea. De aceia, vom intilni in actele
de cancelarle forme de limbá cu un fonetism aproape identic ca in toponimicul
nostru. Astfel, intr-un document din 7 decembrie 1593 se spune cá Stoica
a cápátat in Jideni: „(AH* aucto sa kSáí koahko yonrr <h©jkht sarpa^AeN” (Acad.
RPR, doc. LXXII/9). Sau un altul, ceva mai tirziu, din 10 iulie 1639, in care
Radul, mare vistier, cumpárá printre áltele o casá cu grádiná upo KC>Aa np’kAW
„K'KqiHiM A* C'KrpaJKAíNÍw r«cnoACKS,” (Arh. St. Buc , doc. CXII/37).
Desigur cá astfel de nume comune, care sá cuprindá grupul >ka, sint atestate
81 Arh. St. Ia§i, doc. P. 101/6; doc. P. 97/1 ?i 2; doc. P. 97/3; loan Antonovici, op. cit.,
II, p. 12, 30, 56, 142, 137, 157, 288, 305, 306; IV , (1924), p. 141, 196, 269; I, p. 31 5i de
acelaj, Frafii Qh. }t Neculai Ro$ca-Codrianu, Birlad, 1908, p. 11.
62 Qrájdánefti, comuna in Vlajca (At. I. I l ie v , Pomihcko Tohohumuh CJiaenHO-ótiMapCKU
npou3xodb « Sbornik na balgarskata akademija na naukata», Sofía, X V II, (1925), p. 40),
Qrajdul, vale in comuna Rincaciov, Muscel, (C. R. C o d i n, Muscelul nostru, C. Lung,
1922, p. 103), Qrajdurile, sat in Argej (G. l o a n L a h o v a r i , Dicfionarul geografic
al jud. Argef, Buc., 1888, p. 92), Q rajdu, vale in M ogojajti, O lt. (C. A 1 e s s a n-
d r e s c u §i I. G. S f i n t e s c u , Dicf. Qeogr. al jud. Olt, Buc., 1895, p. 111),
padurea Qrajdului, Mehedinfi (Idem, al jud. Mehedinfi, Buc., 1894, p. 140), Qrajdurile, sat
in Vaslui, (C. C h i r i % a, Dic f. geogr. al jud. Vaslui, Buc., 1889, p. 93); Valea Qrajdului,
sat in Botojani (I. T i $ u $i V. C. N á d e j d e, Dicf. Qeogr. al jud . Botojani, Buc., 1895,
p. 214), Qrajdiul piriu §i Qrajdurile deal in Suceava (S. I o n e s c u, Dicf. Qeogr. al jud.
Suceava, Buc., 1894, p. 142), Qrajdurile, deal in Chijcáreni, Ia$i (C. C h i r i g a , Dicf. Qeogr.
al jud. Ia?i, Buc., 1888, p. 108).
28
de mai multe ori in actele de cancelarie din aceastä epoca çi nu avem intenda
sà le mençionâm pe toate çi nici sà facem alta apropiere de patronimicul
Qräjdana.
N. Dragami, ocupindu-se de „Codicele pribeagului Gh. Çretan” admitea
cä „Qräjdean din tìrgul Bìrladului, despre care a fost vorba mai sus, ,,e mai
curìnd nume propriu decìt paleoslovenicul „ rpd/Kr\JHHHk”, „civis” , — deçi
nici acesta n-ar putea fi exclus”. (Cf. op. cit., p. 188, nota 3). Nu sînt de acord
eu aceastä ipotezâ. Dacà avem în limba nume ca „mirean” , „rîmlean” , al cäror
sufix -ean reproduce v. bulg. -ëninü çi -janinü = ënü ; janü + inü : rimljanin,
izrailitin 63, pe Qräjdean nu-1 avem nicâieri atestat eu sensul de cetafean.
Academicianul E. Petrovici afirmä cä grupul zd din toponimicele amintite
mai sus reproduce grupul dj çi sînt deci de Originä slavä meridionalä, de tip
räsäritean 84.
Existera în bulgarä a numelui Qruzdana, înregistrat de Miklosich, confirmä
aceastä provenienza 85. Pe de altä parte, la baza acestui nume stä vechea formä
slavä rpTiA'*»— grüdü + sufixul, -jan'b^jaHa, cu sensul de superbus66. Probabil
cä adjectivul acesta a continuât sâ-çi pästreze acceptiunea çi dupä ce a devenit
nume propriu. Numai aça se explicä de ce a fost folosit aproape exclusiv de
clasa boiereaseä. Aça trebuie sä fi fost çi la ìnceput, la slavii meridionali de
räsärit. De acolo, a fost foarte uçor sä pätrundä in färile noastre in cursul sec.
al XVl-lea, pe calea legäturilor freevente dintre clasele stâpînitoare dela nordul
çi sudul Dunärii.
Concluzii. 1. Frecventa restrînsâ a acestui nume în onomastica çi topo
nimia romîneascà — çi mai aies circulaçia lui înlâuntrui clasei boiereçti — ne
îndreptâçeçte sä credem cä el n-a pâtruns în popor. Moda çi imitala, care
joaeä un roi atît de puternic în vremea noastrâ, erau mai putin operante în
trecut. Spiritul conservativ al poporului, ca çi antagonismul social dintre clasa
boiereaseä çi {äränime au fâcut ca o serie de nume proprii sä nu pätrundä în ono
mastica popularä. Din motive sociale, fiica iobagului nu se putea numi Qräjdana,
Bogdana, Dragodana, Rädana s.a., fiindcä aceste erau rezervate boierimii87.
Multe dintre eie au dispärut odatä cu desträmarea clasei boiereçti çi cu apariçia
burghezieî înavu^ite, care çi-a îmbogâçit registrul stärii civile cu nume culese
din tiparele protipendadei fanariote çi din lectura romanelor franceze.
63 O . Densusianu, H istoire ..., I, p. 251.
84 Cf. CjiaeHHO-öOAzapcKaa monoHUMUKa na mepumopuü P H P ‘ „Romanoslavica" 1958, Ip . 12.
66 F r. M i k l o s i c h , Die Bildung der slaviscKen Personennamen in « Denkschriften
der kaiserlichen Akad. der Wissenschaften », Viena, 1860, Bd. X, p. 266 — 267.
86 Idem, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, p. 145.
87 Printre boieroaicele menzionate ìntr-un vechi pomelnic al M itropoliei din Bucureçti
se aflä ÿi astfei de nume : Qräjdana, Drägana, Dumitrana, Bogdana, Chiriana, etc. (Vezi, J.
V e n e 1 i n, Bjiaxo-öomapcKiH uau daKOC/iaemcKH ipaMomu. St. P. 1840., p 343 ?i « Archiva
¡storica », I. (1864), 12, p. 89). Eie au urmat acela; procès de râspîndire, in onomastica çi
toponimia noastrâ, ca çi Qräjdana.
29
2 . M o n o g r a f ia u n u i t o p o n im ie , u r m ä r i t s u b r a p o r t u l im p r e ju r a r i lo r isto-
r ic e , ca re i-au in le s n i t s a u n u r ä s p in d ir e a , i n t im p § i s p a ^ iu , n e d o v e d e $ te cä
n u t r e b u ie sä ex is te n u m a id e c ì t o le g ä tu r ä in t r e e t im o lo g ia t o p o n im ic u lu i f i
o r ig in a p o p u la £ ie i lo c a le . Ì n ce n e p r iv e § te , d e ce le m a i m u l t e o r i a v e m de-a
fa ce , ca i n c a z u l d e fa fä , c u a§e zä r i r o m in e f t i , a le c ä r o r d e n u m ir i , d e ? i d e
o r ig in ä s la v a , a u fo s t p u r ta te t o tu ? i d e r o m in i .
K P A T K H f t O M E P K T O I I O H H M H K H : C E J I O T P 3 > K ^ ,A H A
K nA T K O E COJIEP>KAHHE ,
B H acroH in en cTaTbe aß xo p n o c raB H ji ceöe 3aA aqy npocjieA H T b p acnpoc rpaH eH H e
HaHMeHOBaHHH rp a M cd a u a , K an b pyMbiHCKOH t o i io h h m h h , TaK h b 0 H0macTHKe,
Ha^HHaH OT n e p B b lX ynOM H Iia iIHH , HMdOmHXCH B APCBHHX pyMblHO-CJiaBHHCKHX
AOKyMeHTax a o X I X Bei<a BKJiioqHTejibHO .
C ß o e HccJieAOBaHHe aBTop HauHHax c T onoH HM H^ecK oro n a 3BaiiHH I 'p jM cd a ita ,
(ce jio , pacno jio>K e iiH oe b p aüoH e B y33y , n jio e in T C K o ii o ß j ia c r a ,) Ha3BaiiHE ,
B eA ym ero CBoe H an a jio o t CKHTa Toro >Ke HaHMeHOBaHHH, 0 CH0 BaHH0r 0 b KOHue
X V I I Bena.
B K ayecTB e hm chh o h o B n epB bie B crpe^ aeT cn b AOKyM em e o t 21 aB ry cra 1598
rosa, b K otopom pe*ib hact o r p a ztc d a u e , Ao^epn Pa^y Kny^epa h s Eajienb. /lo
X V I I I B e n a s t o hmh BcrpenaeTCH b AOKyMeHTax 8 p a3 ; ero h o c h jih npeH M ym ecr-
BeHHO SonpblHH.
H a p n /iy c sth m b BanaxHH ynoTpeÓJWJiact. b BecbMa orpamraeHHOM Macurraße h
My>Kci<a>i 4 >opMa — rp a o tcò a n . 0 6 a hm chh h o c h jih 6 o a p e a 6 onpbiH n.
B M ouAaBH H , r ^ e My>KCKoe hmh r p so te d n u 6 biJio a o b o jib h o pacnpocrpaH eH O ,
>KeHCKoe coöcTBeHHoe hmh rp a o tcò a n a BCTpeqaeTCH B ee rò ram ib o a h h p a 3 .
J la j ib r a e , aBTop yK a3biBaeT p acnpoc rpaH eH H H TonoH HM HqecK oro Ha3BaHHH
r p 3M cdaua h npnxoA H T k saKJiio^enHio, m to o h o io>KHOCJiaBHHCKoro nponcxo>K-
Aerara, BOCToquoro THna.
B 0 CH0 Be 3t o h <J)opMbi j i o k h t CTapo-cjiaBHHCKoe r p ’&n'i» = g r ü d ü npim eM
c y 4x:|)HKC— ja r ib , — j a n a , HMeeT 3HaqeHHe s u p e r b u s .
O h o Morjio o^eHb jierKO npoHHKHyTb b pyMbiHCKHe KHH>KecrBa o t io>KHbix
cjiaBHH b n aqajie X V I s e n a G jiaroAapn MHoro*mcJieHHbiM c b h 3hm, cym ecTB O BaB -
LUHM Me>KAy rOCnOACTByiOmHMH KJiaCCaMH JOJKHO-AyHaHCKHX H CeBepHO-AyHaHCKHX
oSjiacTeìi.