Schizofrenia

Scurt istoric

Descrisă in cărțile medicale hipocratice, alături de termenii de manie si melancolie, termenul de schizofrenie aparține secolului al XIX-lea si începutul celui de-al XX-lea. Schizofrenia este descrisă de Morel (1860) si Kraepeli (1896) prin analizarea a doua cazuri de demență manifestate sub denumiri izolate unele de altele: (Kahlbaum: catatonie – o demență particulară puberală, însoțită de tulburari de motricitate; Hecker: hebefrenie – forma clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale;Westphal: paranoie acuta- bolă psihică  ce se manifestă prin lipsa de logică in gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecutiei).

Date generale

Schizofrenia este cea mai enigmatică,stigmatizată si dramatică boală cu care se confruntă psihiatria.Este o afecțiune rar întâlnită,afectând doar 1% din populație.De cele mai multe ori persoanele care suferă de schizofrenie au în antecedente :abuzul,excluderea din viața socială,îgrădirea liberatății.

Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică majoră, cu suport neurobiologic conturat,ce se caracterizează printr-o gândire dezorganizată,emotii si comportamente neadecvate momentului conjunctural,tulburari ale percepției,incluzând delirul și halucinațiile.Are un debut mai precoce la persoanele de sex masculin,până în 20 de ani,în timp ce la femei apare dupa vârsta de 20 de ani.

Boala poate avea un debut brusc sau se poate instala gradual,fiind determinată de factori genetici si factori de mediu.

Mecanismul de producere:s-a constatat prezența unor extrareceptori pentru Dopamina la bolanvii cu schizofrenie.Se cunoaște că Dopamina influențeazămișcarea,atenția,învățatul și emoțiile..De asemenea studiile arată o activitate cerebrală anormală la nivelul diferitelor arii.

Simptome:

-Pozitive-delir,halucinații.

-Negative-aplatizare afectivă,apatie,hipobulie(scăderea forței de acțiune),alogie

-Alterare cognitivă

-Simptome depresive

-Manifestări comportamentale de tipul agitației psihomotorii sau inhibiției psihomotorii.

Etapele evoluției schizofreniei

-Etapa premorbidă-caracterizată prin modificări de personalitate, disfuncţionalităţi cognitive (deficit de atenţie, alterări ale memoriei de lucru), inabilitate relaţională socială. În această etapă se evidenţiază la peste 50% din pacienţi semne minore neurologice (semne piramido-extrapiramidale, dismetrii, dificultăţi de orientare stânga-dreapta).

-Etapa prodromală- caracterizată prin scăderea semnificativă a capacităţilor cognitive şi pierderea tangenţială a contactului cu realitatea (retragerea socială şi inabilitatea de prospectare a viitorului).

-Primul episod psihotic- caracterizat mai frecvent prin simptomatologie predominant pozitivă la care se asociază setul de simptome ce permite încadrarea diagnostică în conformitate cu clasificarea internaţională.

-Remisiunea

-Reacutizarea

-Recăderea.

Diagnostic

Schizofrenia este diagnosticată fie pe baza criteriilor din Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane,  fie din Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite a Organizației Mondiale a Sănatatii. Aceste criterii utilizează experiențele raportate de bolnavi și anomaliile de comportament raportate, urmate de evaluarea clinică efectuată de către un profesionist în domeniul sănătății mintale.

Tratamenet

Tratamentul primar pentru schizofrenie este reprezentat de medicamentele antipsihotice, adeseori în asociere cu suportul psihologic și social. Spitalizarea poate avea loc pentru episoade severe, fie în mod voluntar, fie prin tratament forțat, spitalizarea pe termen lung se întâlnește rar. Se recomandă utilizarea antipsihoticelor din a doua generaţie datorită eficienţei pe simptome pozitive, negative şi cognitive, în condiţii de toleranţă şi siguranţă semnificativ superioare antipsihoticelor convenţionale. Principalele antipsihotice atipice validate sunt: amisulprid, olanzapină, risperidonă, quetiapină, ziprasidonă, aripiprazol, paliperidonă.

Existenţa formelor injectabile permite abordarea cu aceste antipsihotice a condiţiilor de urgenţă (agitaţie psihomotorie majoră, comportament disruptiv, agresivitate): olanzapină, aripiprazol, ziprasidonă.

Utilizarea neurolepticelor de tipul haloperidol şi zuclopentixol este limitată, datorită apariţiei efectelor extrapiramidale severe şi a efectelor anticolinergice evidente, cu agresivitate asupra creierului, ceea ce impune trecerea la un antipsihotic atipic.

Prognostic

Schizofrenia aduce cu sine mari costuri umane și economice.  La cei care au un prim episod de psihoză un rezultat bun pe termen lung apare în 42% din cazuri, unul intermediar în 35% din cazuri, iar unul slab în 27% din cazuri..Aceste rezultate par mai bune în țările în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate.

Bibliografie

-www.wikipedia.org

-www.umfcaroldavila.ro

-www.scritub.com

-www.ted.com.