sanatatea sociala
TRANSCRIPT
Referat La Educatia Civica Tema:”Sanatatea personala si sociala”
A realizat:Eleva grupei 36 Rotaru Maria
Profesor:Rotaru Mihai
Calarasi 2013
Igienă personală
Igienă personală, igienă individuala — complex de reguli igienice a căror respectare
asigură menţinerea şi întărirea sănătății omului. Cuprinde regulile de igienă generală
(alternarea corectă a muncii intelectuale cu cea fizică, a muncii cu odihna, alimentaţia
complexă, somnul normal ș. a.), precum şi cerințele igienice cu privire la păstrarea în
curăţenie a corpului, albiturilor, îmbrăcămintei, locuinței ș. a. Uneori neglijarea igienii
personale constituie cauza unor astfel de boli contagioase ca gripa, bolile acute ale căilor
respiratorii superioare, dizenteria, tuberculoza ș. a. Prin urmare, respectarea regulilor de I.
p. are o importanţă atît individuala, cît şi socială.
Igiena pielii. Starea igienică a pielii influențează nu numai asupra realizării funcţiei ei
fiziologice, dar şi asupra întregului organism. Dacă pielea nu este îngrijită, pe ea se
acumulează microorganisme (bacterii, ciuperci microscopice), care pot duce la dereglarea
funcţiei şi la dezvoltarea unor afecțiuni micotice şi purulente, de aceea pielea trebuie
întreținută în curăţenie, spălînd-o regulat cu apă caldă şi cu săpun, făcînd baie cel puțin o
dată pe săptămînă şi duș în fiecare zi. După baie se cer schimbate albiturile.
O deosebită atenţie trebuie să se acorde igienei mîinilor. Pe mîini se pot acumula
microorganisme, ouă de helminți, care, nimerind în tractul digestiv, pot provoca boli
infecțioase sau infestări, de aceea după vizitarea toaletei, executarea unei munci şi înainte
de masă mîinile trebuie spălate bine cu apă şi săpun. Cele mai multe bacterii (aproximativ
95%) se adună sub unghii, care trebuie tăiate scurt şi spălate bine cu săpun.
Pe pielea de pe picioare şi mai ales în plicele interdiasitale se acumulează murdărie şi
transpiraţie, din care cauză sub acțiunea microorganismelor se formează substanțe volatile
cu un miros neplăcut. Acestea erodează pielea, favorizînd apariţia unor boli micotice sau a
piodermitei. Totodată se va ține cont de faptul că pielea din regiunile plantare are pe 1
cm2 în medie cîte 366 de glande sudoripare, pe cînd cea de pe spinare — numai 57. Din
această cauză tălpile transpiră mai abundent. Ciorapii murdari şi încălțămintea strîmtă sau
confecționată din materiale cu o permeabilitate scăzută pentru aer, intensifică transpirația
pielii; de aceea picioarele trebuie spălate înainte de somn cu apă şi săpun, iar ciorapii
schimbați zilnic. Dacă transpirația picioarelor nu poate fi înlăturată prin măsuri igienice,
atunci se aplică un tratament special, indicat de medicul dermatolog.
Îngrijirea părului prevede spălarea lui cu apă caldă cu o duritate mică (apă de ploaie) şi cu șampon.
Igiena casnică prevede menţinerea locuinței, îmbrăcămintei, încălțămintei şi a lenjeriei în
curăţenie, crearea unor condiții normale de somn şi odihnă ș. a. Pentru a preveni
acumularea murdăriei în camerele de locuit, hainele de lucru trebuie păstrate într-un loc
aparte. În casă se recomandă a purta ciupici, care sînt mai comozi şi contribuie la
menţinerea în curăţenie a podelelor. Lenjeria de pat se scutură zilnic, iar saltelele,
plapumele şi pernele se aerisesc şi se țin la soare. Albiturile se schimbă regulat (o dată pe
săptămînă). O odihnă bună se asigură mai întîi printr-un somn liniștit timp de 7—8 ore.
Este important ca ora culcării şi ora deșteptării, a gimnasticii de înviorare şi a procedurilor
de dimineață să fie mereu aceeași. Orarului riguros al regimului zilei, care depinde de
timpul plecării la lucru, vîrstă, particularitățile climei ș. a., trebuie să-i corespundă şi
regimul alimentar.
Igiena personală cuprinde, de asemenea, elemente de călire a organismului, de cultură
fizică ș. a.
Igiena femeii include unele măsuri specifice, deoarece în timpul menstruației, în legătură
cu slăbirea relativă a mecanismului de protecție al organismului şi prezența suprafeței
rănite a uterului, organele genitale devin mai sensibile la infecții. În aceste zile se va
respecta cu minuțiozitate curăţenia corpului şi a albiturilor. Dacă menstruațiile decurg
normal, fără dureri, apoi modul de viață cu care s-a obișnuit femeia nu trebuie schimbat,
însă trebuie evitate supraîncordarea, răcirea şi supraîncălzirea corpului. În afară de acasta
femeia trebuie să aibă cîteva perechi de chiloți de schimb din stofă de bumbac sau din
tricotaj, care, de asemenea, se vor schimba regulat, iar după spălare şi uscare, se vor călca
cu ferul fierbinte.
Organele genitale externe se spală cel puțin de 2 ori pe zi cu apă fiartă caldă şi cu săpun,
spălîndu-se înainte de aceasta bine mîinile. Mai întîi se spală organele genitale externe,
apoi coapsele şi în ultimul rînd regiunea anală. În timpul menstruației femeia se va spăla
numai sub duș.
Igiena fetițelor. Fetițele trebuie să aibă o închipuire deplină despre regulile generale ale
igienei şi să știe a se îngriji singure încă pînă la adolescență. Mama, sora mai mare,
învățătoarea sau lucrătorii medicali de la școală sînt obligați să le povestească fetițelor
într-o formă înțeleasă pentru ele despre particularitățile anatomice şi fiziologice ale
organismului feminin, să le explice că menstruația este un proces fiziologic normal, care se
va repeta apoi în mod regulat. Dacă o astfel de pregătire lipsește, apariția menstruației
poate provoca o traumă psihică, urmată de diferite dereglări ale ciclului menstrual. În caz
de scurgeri mari de sînge este necesar de a se adresa medicului ginecolog. În timpul
menstruației fetițele pot să participe la orele de cultură fizică, însă nu vor lua parte la
sărituri, exercițiile fizice grele, ciclism, înot, competiții. O atenţie deosebită se va acorda şi
educației sexuale a lor; li se vor lămuri noțiunile de «cinstea fetelor», «mîndria femeiască» ș. a.
Igiena sexuală. În cadrul vieții conjugale una dintre condițiile foarte importante pentru
menținerea sănătății o constituie respectarea igienei în viața sexuală. În timpul primului
act sexual se rupe himenul, din care cauză apar dureri, se formează răni mici, însoțite
uneori de hemoragie. După primul act sexual se recomandă ca soții să se abțină în decurs
de cîteva zile de la viața sexuală pentru ca rănile să se cicatrizeze. Pentru a se preveni
hemoragiile şi infectarea organelor genitale, contactul sexual va fi evitat şi în zilele
menstruației. Igiena organelor genitale externe trebuie respectată cu o deosebită
minuțiozitate de femeile gravide. Viața sexuală se interzice categoriс în primele două-trei
luni ale sarcinii, în ultimele două luni ale ei şi în primele 6—8 săptămînii după naștere.
Igiena bărbatului. Fiecare băiat sau bărbat trebuie să-şi spele zilnic organele genitale cu
apă caldă şi săpun. Regulile de igienă personală trebuie să fie cunoscute şi respectate din
fragedă copilărie, păstrîndu-se curăţenia corpului, părului, hainelor ș. a. Adulții (părinții, învățătorii, medicii) sînt obligați să-l prevină pe băiat despre posibilitatea apariției, de
regulă, în timpul somnului, a poluțiilor (ejaculație spontană a spermei), care reprezintă o
manifestare normală a maturizării sexuale. După poluții, înainte şi după actul sexual se
recomandă a spăla numaidecît organele genitale cu apă caldă. În timpul menstruației, la
femeie, bărbatul trebuie să se abțină de la raportul sexual, întrucît acesta poate fi urmat nu
numai de diferite dereglări ale funcţiei organelor genitale feminine, dar şi de inflamarea
canalului urinar al bărbatului.
Sanatatea sociala. Sanatatea sociala se refera la capacitatea de realizare a rolului din viata, cum ar fi rolul de fiu sau fiica, parinte, sot, prieten, apropiat sau cetatean, intr-un mod eficient si confortabil, cu placere, fara a tulbura climatul de ecologie sociala, de protectie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilitati si riscuri. Toate necesita o comunicare eficienta de genul ofera si ia, caci relationarile sanatoase niciodata nu se deruleaza intr-un singur sens. Implinirea trebuintelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenta, constituie un factor important in realizarea sanatatii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinte pot dezvolta comportamente ce pot aduce amenintare la starea lor de sanatate si de buna dispozitie, intrand astfel in sfera anomiei, deviantei si patologiei sociale.
Este foarte importanta dobandirea si mentinerea unei strai de echilibru. Echilibrul este conceptul cheie al starii de sanatate, coprul cautand starea de homeostazie pentru a se mentine si revigora pe sine.
Toate dimensiunile sanatatii sunt influentate, afectate chiar, de mai multi factori, care pot fi grupati in factori ai sistemului de ingrijire a sanatatii, factori ai mediului, factori genetici si factori ai stilului de viata.
Factorii stilului de viata sunt din multe privinte factorii cei mai influenti asupra sanatatii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine tinuti sub control. Stilul de viata include seturi de conduita ce afecteaza in mod diferit zona de actiune sau viata unei persoane.
Componentele stilului sde viata sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distractie, stilul de comunicare, stilul de relationare, stilul de cunoastere, stilul de consum, stilul de alimentatie si stilul de ecologie.Desi stilul de viata este complex, totusi acesta se situeaza sub controlul personal si este dictat de capacitatea de a alege in mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asuapra vietii si sanatatii persoanei.
Alegerile in ceea ce priveste sanatatea implica mai mult decat informatia obiectiva. De asemenea, necesita intelegerea obiectivelor de ansamblu ale individului. Obiectivele indivizilor se bazeaza in general pe trebuintele si expectatiile acestora. Definirea in mod realist a obiectivelor permite indivizilor sa realizeze eforturi specifice in sensul indeplinirii obiectivelor. Obiectivele pe termen scurt sunt mai usor de realizat decat cele pe termen lung. Atunci cand sunt de dezbatut mai multe obiective este bine sa se acorde prioritatile si confortul necesar. Desemnarea prioritatilor poate fi realizata pe baze rationale, prin autoevaluare. Acesta este un proces de continua examinare a trebuintelor si expectatiilor unei persoane, explorand tipologia de comportamente din stilul de viata ce faciliteaza sau obstructioneaza acele trebuinte si expectatii si astfel, permite planificarea adaptarilor adecvate in comportament.
Ca si multe comportamente, (conduita cum ar fi fumatul, care este cu atat mai mult vatamatoare pe termen lung decat in viitorul apropiat), dezvoltarea unor comportamente ce solicita sanatatea are beneficii nu atat pe termen scurt cat si pe termen lung.