s t e n o g r a m a s u m a r - senat.ro · ca titlu ,,un vot la întâmplare”; - nicolae moga...
TRANSCRIPT
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 29 martie 2010
S U M A R
1. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori: - Gheorghe David (PD-L) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Măreţia Învierii Lui Hristos”; - Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Un sistem de sănătate nu poate funcţiona în absenţa medicilor”;
- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Inventivitatea domnului Boc”;
- Corneliu Grosu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) – declaraţie politică având ca titlu ,,La 20 de ani după evenimentele din judeţul Mureş din martie 1990”;
- Petru Filip (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Primarul, om politic sau administrator”;
- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Cum se simt unii români în ţara lor”;
- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Case pentru specialiştii de la ţară”;
- Dumitru Oprea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Păstrarea cotei unice, vitală pentru ieşirea din criză”;
- Florin Constantinescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Virusul Greciei a infectat şi România”;
16
- 2 -
- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,De la o vorbă celebră la alta”;
- Dumitru-Florian Staicu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Un vot la întâmplare”;
- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Scutul antirachetă ne poate salva de ameninţarea rachetelor iraniene”;
- Liviu-Titus Paşca (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România, între subfinanţarea sistemului medical şi exodul medicilor”;
- Dorel-Constantin-Vasile Borza (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Miza pe investiţii”;
- Ioan Sbîrciu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Dezvoltarea capitalului uman în contextul noii societăţi”;
- Petru Başa (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Şcoala românească încotro? Consumul de droguri şi alcool în şcoli, un fenomen alarmant”;
- Gabriel Mutu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Despre tergiversare în politica românească”;
- Iulian Urban (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Adevărata faţă a corupţiei din justiţie – statul cosanguin”;
- Anca-Daniela Boagiu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să îşi asume responsabilitatea curăţirii sistemului judiciar”;
- Mircea-Marius Banias (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Operaţiunea «ATALANTA» – un succes al forţelor navale UE”;
- 3 -
- Ion Bara (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Legea educaţiei – interesul naţional prevalează faţă de interesul grupurilor”;
- Sorin-Constantin Lazăr (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Moţiuni care vor să scoată Guvernul din amorţeală”;
- Ion Rotaru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Legea învăţământului – legea orgoliilor (de ministru)”;
- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Funeriu n-a văzut profesori morţi de foame. Nici noi ministru mai incompetent!”;
- Gheorghe Pop (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Rememorarea promisiunilor făcute greviştilor din sistemul de învăţământ”;
- Gheorghe Marcu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Politici fiscale pentru ieşirea din criză”;
- Dan Voiculescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Politica sufocă educaţia”;
- Raymond Luca (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Funeriu şi elitele”;
- Teodor-Viorel Meleşcanu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Efectele iernii grele scot românii din case”;
- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Catedrala Mântuirii Neamului Românesc – un proiect veşnic”.
2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 93
3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la
94
- 4 -
secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România;
- Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 12 din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
- Lege privind aprobarea plăţii cotizaţiei anuale ce decurge din calitatea României de stat-participant la Acordul multilateral de bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului Europa – Caucaz – Asia, semnat la Baku la 8 septembrie 1998.
4. Prezentarea Rapoartelor Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii asupra petiţiilor primite în trimestrele III, IV şi cumulat în semestrul II din anul 2009.
94
5. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2010 privind ratificarea Scrisorii de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti la 5 februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 19 februarie 2010, şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de
95
- 5 -
autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009. (L163/2010)
6. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2010 privind ratificarea Memorandumului suplimentar de înţelegere (primul addendum la Memorandumul de înţelegere) dintre Uniunea Europeană şi România, semnat la Bucureşti la 18 februarie 2010 şi la Bruxelles la 22 februarie 2010, la Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de împrumut, în sumă de până la 5.000.000.000 euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de agent al Împrumutatului, şi Comunitatea Europeană, în calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi la Bucureşti la 18 iunie 2009. (L164/2010)
122
7. Adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi. (L651/2009)
127
8. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. (L654/2009)
128
- 6 -
9. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. (L633/2009)
128
10. Respingerea Propunerii legislative pentru completarea şi modificarea Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. (L647/2009)
129
11. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. (L634/2009)
129
12. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. (L135/2009) (Votul final se va relua într-o şedinţă viitoare.)
130
13. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului - Ministru şi stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului. (L131/2009) (Votul final se va relua într-o şedinţă viitoare.)
131
14. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti". (L461/2009) (Reexaminare la solicitarea Preşedintelui României) (Votul final se va relua într-o şedinţă viitoare.)
131
- 7 -
15. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/29 noi. 2009, cu modificările şi completările ulterioare. (L659/2009)
132
16. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea art. 24 din Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. (L656/2009)
134
17. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea art. 61 al Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. (L657/2009)
141
18. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative privind modificarea Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. (L653/2009)
148
19. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice. (L632/2009)
150
20. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea art. II al Legii nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate
152
- 8 -
privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”. (L631/2009)
21. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali. (L655/2009)
153
22. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind stingerea creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte venituri datorate bugetului de stat şi/sau a creanţelor reprezentând contribuţii sociale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor. (L658/2009)
155
23. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative privind sprijinul acordat de statul român pentru intabularea terenurilor agricole şi forestiere aflate în extravilanul localităţilor, restituite vechilor proprietari prin legile de retrocedare a proprietăţilor. (L646/2009)
157
24. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind utilizarea monedei naţionale. (L636/2009)
160
25. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru completarea şi modificarea Legii nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice. (L649/2009)
165
26. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de terapie centrate pe tulburări din spectrul autist. (L650/2009)
173
- 9 -
27. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind unele măsuri medico-sociale. (L641/2009)
184
28. Întrebări şi interpelări depuse în scris la secretarul desemnat al Senatului de doamnele şi domnii senatori: Alexandru Mocanu, Iulian Bădescu, Anca-Daniela Boagiu, Alexandru Pereş, Dorel Jurcan, Dumitru Oprea, Dan Voiculescu, Doina Silistru, Ilie Sârbu, Viorel Arcaş, Ion Toma, Minerva Boitan, Emilian-Valentin Frâncu, Romeo-Florin Nicoară, Sorin-Serioja Chivu, Mihaela Popa, Iulian Urban, Traian-Constantin Igaş, Petru Başa, Dumitru-Florian Staicu, Ovidiu Marian, Gheorghe Marcu, Avram Crăciun, Ion Rotaru, Gheorghe Pop, Valer Marian, Adrian Ţuţuianu, Alexandru Cordoş, Laurenţiu-Florian Coca, Liviu-Titus Paşca, Raymond Luca, Teodor-Viorel Meleşcanu, Puiu Haşotti, Marius-Petre Nicoară, Cezar-Mircea Măgureanu.
186
- 10 -
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 29 martie 2010
Şedinţa a început la ora 15.40.
Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan
Geoană, preşedinte al Senatului, asistat de domnul senator
Gheorghe David şi Doina Silistru, secretari ai Senatului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Bună ziua.
Pentru început să mobilizăm colegii care trebuie să vină în sala
de plen. Înţeleg că şi grupurile parlamentare au terminat şedinţa
săptămânală şi cred că o prezenţă ar fi utilă.
Doamna senator Silistru ne-ar putea ajuta cu citirea listei
senatorilor pentru a putea verifica prezenţa.
Doamna Doina Silistru:
1. Albert Álmos prezent
2. Andrei Florin-Mircea prezent
3. Andronescu Ecaterina prezentă
4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent
5. Arcaş Viorel prezent
6. Ariton Ion prezent
7. Badea Viorel-Riceard absent
- 11 -
8. Banias Mircea-Marius prezent
9. Bara Ion prezent
10. Başa Petru prezent
11. Bădescu Iulian prezent
12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent
13. Belacurencu Trifon prezent
14. Berca Gabriel prezent
15. Berceanu Radu-Mircea Guvern
16. Bîgiu Marian-Cristinel prezent
17. Bîrlea Gheorghe prezent
18. Blaga Vasile Guvern
19. Boagiu Anca-Daniela prezentă
20. Boitan Minerva prezentă
21. Bokor Tiberiu prezent
22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent
23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent
24. Calcan Valentin-Gigel prezent
25. Câmpanu Liviu prezent
26. Chelaru Ioan delegaţie
27. Chirvăsuţă Laurenţiu prezent
28. Chivu Sorin-Serioja prezent
29. Cibu Constantin-Sever prezent
30. Cinteză Mircea prezent
31. Coca Laurenţiu Florian prezent
32. Constantinescu Florin prezent
- 12 -
33. Constantinescu Viorel prezent
34. Cordoş Alexandru prezent
35. Corlăţean Titus prezent
36. Crăciun Avram prezent
37. Cseke Attila-Zoltán Guvern
38. Daea Petre prezent
39. David Cristian prezent
40. David Gheorghe prezent
41. Diaconescu Cristian absent
42. Diaconu Mircea absent
43. Dobra Nicolae prezent
44. Dumitru Constantin prezent
45. Fekete-Szabó András-Levente prezent
46. Feldman Radu-Alexandru absent
47. Filip Petru prezent
48. Fodoreanu Sorin prezent
49. Frâncu Emilian-Valentin delegaţie
50. Frunda György prezent
51. Găină Mihăiţă absent
52. Geoană Mircea-Dan prezent
53. Ghişe Ioan prezent
54. Greblă Toni prezent
55. Grosu Corneliu prezent
56. Günthner Tiberiu prezent
57. Gyerkó László prezent
- 13 -
58. Haşotti Puiu prezent
59. Hărdău Mihail prezent
60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent
61. Ichim Paul prezent
62. Igaş Traian-Constantin prezent
63. Ion Vasile delegaţie
64. Iordănescu Anghel prezent
65. Jurcan Dorel absent
66. Lazăr Sorin-Constantin prezent
67. Luca Raymond prezent
68. Mang Ioan prezent
69. Marcu Gheorghe prezent
70 Mardare Radu-Cătălin prezent
71. Marian Ovidiu prezent
72. Marian Valer prezent
73. Markó Béla prezent
74. Mazăre Alexandru absent
75. Măgureanu Cezar-Mircea prezent
76. Mărcuţianu Ovidius prezent
77. Meleşcanu Teodor-Viorel absent
78. Mihăilescu Petru-Şerban prezent
79. Mitrea Elena prezentă
80. Mitrea Miron-Tudor prezent
81. Mîrza Gavril prezent
82. Mocanu Alexandru delegaţie
- 14 -
83. Mocanu Toader prezent
84. Moga Nicolae prezent
85. Mustăţea Vasile prezent
86. Mutu Gabriel prezent
87. Necula Marius-Gerard prezent
88. Nedelcu Vasile prezent
89. Nicoară Marius-Petre prezent
90. Nicoară Romeo-Florin prezent
91. Nicolaescu Sergiu-Florin prezent
92. Nicula Vasile-Cosmin prezent
93. Nistor Vasile absent
94. Niţă Mihai prezent
95. Onofrei Orest prezent
96. Oprea Dumitru prezent
97. Oprea Mario-Ovidiu prezent
98. Panţuru Tudor prezent
99. Paşca Liviu-Titus prezent
100. Păran Dorin prezent
101. Pereş Alexandru prezent
102. Pintilie Vasile prezent
103. Plăcintă Sorina-Luminiţa absentă
104. Pop Gheorghe prezent
104. Popa Cornel prezent
106. Popa Mihaela prezentă
107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent
- 15 -
108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent
109. Rasaliu Marian-Iulian delegaţie
110. Rădulescu Cristian prezent
111. Rădulescu Şerban prezent
112. Robu Nicolae prezent
113. Rotaru Ion prezent
114. Ruşanu Dan-Radu absent
115. Ruşeţ Ion prezent
116. Saghian Gheorghe absent
117. Savu Daniel prezent
118. Sârbu Ilie prezent
119. Sbîrciu Ioan absent
120. Secăşan Iosif prezent
121. Severin Georgică prezent
122. Silistru Doina prezentă
123. Staicu Dumitru-Florian prezent
124. Stănişoară Mihai prezent
125. Şova Dan-Coman prezent
126. Tămagă Constantin prezent
127. Toma Ion prezent
128. Ţopescu Cristian-George prezent
129. Ţuţuianu Adrian prezent
130. Udriştoiu Tudor prezent
131. Urban Iulian prezent
132. Valeca Şerban Constantin prezent
- 16 -
133. Vasilescu Lia-Olguţa absentă
134. Verestóy Attila prezent
135. Voicu Cătălin absent
136. Voiculescu Dan prezent
137. Vosganian Varujan prezent
Domnul Mircea-Dan Geoană:
În acest moment suntem în cvorum de şedinţă.
Aşteptăm şi alţi colegi să ni se alăture, pe măsură ce vom
avansa către partea de legiferare. Este zi de luni, cu vot final şi vot
pe legi organice.
Vă propun să începem cu primul punct înscris pe ordinea de
zi, declaraţiile politice, invitându-l la microfon pe domnul senator
Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.
Domnul Gheorghe David:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Pentru că am intrat în Săptămâna Mare, declaraţia mea politică
de astăzi este una specifică şi am intitulat-o „Măreţia Învierii Lui
Hristos”.
Aşa precum cele dintâi cuvinte însuşite de noi în primii ani de
viaţă au fost „mama”, „tata”, „buna”, „bunelul” şi altele
asemănătoare lor înscrise în abecedarul începutului vremelnicei
- 17 -
noastre fiinţe, pe care apoi le purtăm nu în vocabularul de peste zi, ci
în suflet până la stingerea noastră în arşiţa veşniciei, flacăra care ne
întreţine trecerea se numeşte Înviere. Pământul, pe care ne-a fost dat
să sălăşluim, este el însuşi o naştere şi o renaştere. Viii suntem noi,
iar cei dinspre care venim ne-au încredinţat îndatorirea sfântă de a o
dărui la fel de neîntinată celor care, din dragostea pământească,
binecuvântată de Dumnezeu, sunt şi vor fi urmaşii noştri.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Ca fiinţe aidoma celor aflate în nemărginirea lumii, am înţeles
de mult că suntem muritori.
Dincolo de această condiţie biologică este nemărginirea
cosmică a spiritului nelipsit – aşa cum spuneam – din cuvintele de
început ale venirii noastre pe lume. Ele sunt temelia Învierii pe care,
anul acesta, o cinstesc la aceeaşi dată toţi creştinii lumii pentru care
Hristos a fost şi va fi în veci Mântuitorul Neamului Omenesc.
Peste doar câteva zile, sărbătorim Sfintele Paşti.
După Naşterea Mântuitorului, au urmat minunile de El
săvârşite al căror izvor a fost credinţa în Dumnezeu şi dragostea
neprihănită faţă de semeni.
Au venit apoi caznele şi patimile la care a fost supus de
stăpânii acelor vremi, încheiate cu Răstignirea pe Cruce.
Dumnezeu, care L-a vegheat şi I-a dat înţelepciunea de
trebuinţă în a le dovedi semenilor că El este Fiul Său, trimis pe
Pământ să-i înveţe cum pot fi mântuiţi prin puterea credinţei, nu L-a
părăsit nicio clipă. Şi-a trimis îngerii pentru a-L aduce alături de
- 18 -
Sine în ceruri, veşnicindu-i astfel faptele prin măreţia Învierii, a
toate stăpâna lumii.
De atunci şi până astăzi ea este izvorul curat al speranţei de a
fi mai buni, milostivi, iubitori ai aproapelui, neîntinaţi de ispite şi
dăruiţi credinţei în puterea fără margini în Dumnezeu.
Datinile, ce ne-au fost încredinţate, rămase în adâncul
sufletului, chiar dacă nu de puţine ori nouă ni se pare că s-au risipit,
renasc în această Sfântă zi odată cu bucuria rostirii „Hristos a
Înviat!” şi a răspunsului primit din partea celor cărora o adresăm
„Adevărat a Înviat!”.
Doamnelor şi domnilor colegi,
Din suflet tuturor, dragi şi nepreţuiţi colegi, prieteni şi iubiţi
semeni ai mei şi, de ce nu, ai noştri: „Un Paşte fericit!”
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumim foarte mult pentru acest frumos mesaj.
Doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Se pregăteşte din partea Grupului parlamentar al PNL domnul
senator Cornel Popa.
Doamna Doina Silistru:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia politică se intitulează „Un sistem de sănătate nu
poate funcţiona în absenţa medicilor”.
- 19 -
Medicina este o ştiinţă care se practică sub formă de artă. Din
păcate, România continuă să se afle mult în urma altor state
europene în ceea ce priveşte sistemul de sănătate.
În anul 2009, ţara noastră s-a clasat pe penultimul loc –
înaintea Bulgariei – într-un clasament care compară nivelul a 33 de
sisteme de sănătate europene.
Medicii şi nu numai nu sunt deloc mulţumiţi de starea fizică şi
igienică a clădirilor din serviciile publice de sănătate şi de numărul
de personal angajat faţă de cel necesar.
România are cel mai mic număr de medici la numărul de
locuitori dintre statele din Europa. Potrivit datelor Institutului de
Statistică, în România lucrează 50 000 de medici.
Până la integrarea în Uniunea Europeană participarea la
diverse stagii din străinătate era restricţionată de numeroase bariere
administrative. Existau numeroase dificultăţi legate de
recunoaşterea calificărilor profesionale şi restricţii cu privire la
dreptul de muncă.
După integrarea României în Uniunea Europeană mulţi medici
români au luat în serios varianta emigrării. Îndată ce au văzut
oportunitatea de a lucra în străinătate, sute şi apoi mii de medici au
emigrat în vest, sătui de salariile mici, de lipsa aparaturii şi a
medicamentelor.
Cei mai mulţi medici care pleacă sunt tineri. Potrivit datelor
furnizate de Colegiul Medicilor pe baza contractelor dintre minister
şi universităţi, statul cheltuieşte în medie pentru un an de studenţie
circa 7 000 de lei pentru fiecare student, iar unui rezident îi acordă
- 20 -
anual 15 000 de lei, bani prin care se plătesc, printre altele, salariile
profesorilor şi materialele didactice.
Aceasta ar însemna că pierderile statului se ridică anual la zeci
de milioane de euro, dacă înmulţim costurile pentru formarea unui
absolvent cu numărul celor care au plecat din ţară. România riscă să
rămână fără medici în condiţiile în care 4 000 de doctori au plecat
din ţară în ultimii doi ani. Plecarea personalului medical începe să
ridice probleme serioase României care se confruntă cu o lipsă acută
a acestuia. Scăderea numărului de medici în România afectează cel
mai mult zonele rurale şi oraşele mici.
Medicii vor să profeseze în străinătate pentru că sunt plătiţi
mai bine, pentru că dotarea tehnico-medicală este superioară celei
din România şi pentru că se pot bucura de un prestigiu superior
comparativ cu cel din ţara noastră.
De la 1 ianuarie 2007 până la sfârşitul anul 2009 au fost
depuse 11 900 de cereri de recunoaştere a calificării de medic,
asistent medical şi farmacist pentru Uniunea Europeană şi au fost
eliberate 9 600 de certificate, potrivit Ministerului Sănătăţii.
Medicii români preferă să meargă să muncească în Franţa,
Spania sau Germania unde au salarii de cel puţin 10 ori mai mari ca
aici. Avantajele oferite de angajatori medicilor români sunt: locuri
de muncă permanente, dar şi temporare, salarii de la 3 000 de euro
în sus sau chiar de 2 000 de lire sterline pe săptămână, oportunităţi
de dezvoltare profesională excelente, cursuri de limbă străină pentru
familie, asistenţă în procesul de relocare.
- 21 -
Un stagiar din România în ultimul an câştigă aproximativ 350
de euro pe lună. Când devine titular poate spera la un salariu cuprins
între 700 şi 1 300 de euro, dar nu mai mult. Salariile medicilor care
lucrează în străinătate pornesc de la 3 000 de euro pe lună şi pot
ajunge până la 12 000 de euro lunar. Medicii tineri şi proaspeţii
absolvenţi pot câştiga între 2 000 şi 3 000 de euro pe lună dacă vor
să lucreze în Germania, de exemplu. Salarii foarte mari pot câştiga
medicii seniori, care, în Marea Britanie şi în Ţările Scandinave, pot
să lucreze pe venituri lunare cuprinse între 10 000 şi 12 000 de euro.
Medicii români reprezintă acum 12% din medicii străini de pe
teritoriul Franţei. Din cei 1063 de medici români din Franţa, 70%
sunt femei şi 30% sunt bărbaţi. Aproximativ 90% dintre ei sunt
salariaţi. Cei mai mulţi, 312, sunt specializaţi în medicină generală.
Venirea în Franţa a medicilor străini nu este o noutate. La începutul
anilor 1990, Franţa a început să primească medici originari mai ales
din ţările francofone. Medicii români sunt foarte buni cunoscători ai
limbii franceze şi nu se dau în lături de la muncă. Aducând medici
din alte ţări precum România, francezii nu mai cheltuiesc bani
pentru a-i specializa, ei vin gata bine pregătiţi.
Motivaţia medicilor pentru a rămâne pe meleaguri natale ar fi
legată de creşterea nivelului general de salarizare: o renegociere a
salariilor şi o planificare mai bună pe specialităţi pentru ocuparea
eficientă a posturilor de către rezidenţi. E nevoie de concurenţă între
zona publică şi cea privată. Competiţia ar putea avea un efect
benefic asupra calităţii şi preţului serviciilor medicale. Autorităţile
trebuie să conştientizeze necesitatea investiţiei în sănătate. Oricât
- 22 -
s-ar investi în sistem, dacă nu se investeşte în resursele umane
atunci nu se obţin rezultate.
Un sistem de sănătate, oricât de multe spitale noi ar avea
echipate la standarde europene, nu poate funcţiona în absenţa
medicilor. Calitatea unui sistem depinde de calitatea medicilor care
lucrează în el. Stagiile în străinătate, schimbul de experienţă la nivel
internaţional reprezintă instrumente importante pentru dezvoltarea
profesională în medicină. Sistemul de sănătate ar trebui să ofere un
set de servicii vitale, care reprezintă nivelul minim de îngrijire de
care ar trebui să beneficieze orice cetăţean român.
N-aş vrea să închei această declaraţie politică fără a declara
susţinerea demersului cetăţenilor din judeţul Vaslui, pe care-i
reprezint, referitor la menţinerea Spitalului de Copii „Sfântul
Nicolae” din Bârlad, ca unitate cu personalitate juridică şi nu
transformarea într-o secţie a Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena
Beldiman”. Fac apel la conducerea Ministerului Sănătăţii, de la
această tribună a Senatului României, să reevalueze situaţia şi să ia
în calcul faptul că niciun leu nu este cheltuit fără folos atunci când
este vorba despre copii, practic, de cei care mâine ne vor lua locul,
dar, mai ales când este vorba de copiii dintr-o zonă a ţării foarte
săracă, sărăcie care îşi pune amprenta asupra problemelor de
sănătate ale acestora.
În speranţa că cei care deţineţi puterea de decizie veţi acţiona cu
înţelepciune, vă mulţumesc anticipat în numele cetăţenilor vasluieni.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, doamna senator.
- 23 -
Urmează domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului
parlamentar al PNL.
Se pregăteşte domnul senator Corneliu Grosu, din partea
Grupului parlamentar al senatorilor independenţi.
Domnul Cornel Popa:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Prezenta declaraţie am intitulat-o „Inventivitatea domnului Boc”.
Stimaţi colegi,
De trei luni încoace, fiecare ieşire publică a premierului Boc
mă face să retrăiesc faimoasa „scenă a balconului”. Nu, nu cea din
Romeo şi Julieta, ci aceea din zilele Revoluţiei, cu Ceauşescu şi
poporul...
Fără nicio viziune pentru scoaterea României din criză, Emil
Boc şi partidul său guvernează ţara aşa cum ar conduce un şoarece
chior un TIR plin cu sticle de lapte şi cornuri uscate.
Fiind incapabil să vadă dincolo de interesul propriu, fiecare
nouă problemă economică sau socială îi ia prin surprindere şi îi
obligă să ia măsuri pripite şi aberante, care dau naştere unor noi
probleme economice şi sociale şi care provoacă iar panică în Palatul
Victoria. Cu toate acestea, zi de zi, Emil Boc îşi pune masca
zâmbitoare de avocat relaxat şi iese în balcon pentru a ne anunţa că
totul este sub control, având grijă să dea vina pentru toate bâlbâielile
oamenilor lui pe pensionarii de lux şi profesorii nesimţiţi vânduţi
agenturilor străine.
„Staţi liniştiţi!” ne spune el. „Pensiile şi salariile se pot plăti,
ba, chiar vă vom mai da 2 lei în plus la ele”. Asta în timp ce
- 24 -
doamna Elena tocmai iese din magazin cu un nou set de perdele
mov pentru geamurile noului minister primit cadou. „Avem bani,
avem soluţii!” ne mai anunţă premierul aşteptând uralele
auditoriului. Asta în timp ce domnul Funeriu le mai taie profesorilor
încă 2 lei din salariul acela de „doi bani” ca să le arate că nu se
moare de foame chiar aşa de uşor în ţara lui Băsescu! Dar zâmbetul
acela e fals şi nu mai păcăleşte pe nimeni.
Ştim cu toţii că Emil Boc a fost pus în funcţia de premier ca să
ne ţină de vorbă în timp ce băieţii deştepţi şi fetele deştepte de la
PD-L ne lucrează la buzunare. Doar că acum a început să cedeze
nervos şi o dă în bâlbe. Zâmbetul lui este tot mai mult un rictus, iar
vorba lui meşteşugită este tot mai mult un turuit fără sfârşit în
accent neaoş de Cluj. Minciunile au preţul lor şi îşi pun amprenta pe
conştiinţa şi psihicul omului.
Trebuie însă să fim miloşi şi să nu dăm în omul căzut la
pământ. Aşa că voi încheia cu o vorbă bună: Felicitări, domnule
Boc, pentru inventivitatea de care daţi dovadă pentru a economisi
banii din bugetul de stat! Şi ca să vedeţi că noi, bihorenii, am înţeles
această politică a curelei strânse, vă informez că nu avem nevoie de
maşinile de poliţie cu radarele performante, nedetectabile pentru că
în Bihor există un sistem natural prin care şoferii sunt determinaţi să
conducă mai mult decât regulamentar: miile de gropi din carosabil.
Aşadar, infrastructura noastră de transport face complet inutil
sistemul dumneavoastră performant.
Băsescu trebuie să fie mândru de dumneavoastră, domnule
Boc, dar şi de noi… Apără Doamne şi fereşte!
- 25 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Corneliu Grosu.
Se pregăteşte din partea Grupului parlamentar al PD-L domnul
senator Petru Filip.
Domnul Corneliu Grosu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor colegi, mi-am intitulat intervenţia mea
de astăzi „La 20 de ani după evenimentele din judeţul Mureş din
martie 1990”.
Mă simt obligat de poziţia mea de senator de Mureş, dar, în
acelaşi timp, şi de amintirile puternice pe care încă le păstrez acelei
perioade din viaţa Transilvaniei şi mai cu seamă întregului judeţ
Mureş, şi aduc în discuţie în faţa dumneavoastră acel martie
însângerat al începutului de drum democratic al României
postcomuniste.
O serie întreagă de dezbateri politice, manifestări artistice,
lansări de documentare şi filme care promit – citez, „să facă lumină
asupra evenimentelor din acel martie întunecat” – închei citatul –
sunt derulate în această perioadă în Târgu-Mureş. Diferite poziţii,
diferite unghiuri de vedere asupra vinovaţilor acelei violenţe
interetnice ameninţă acum să iasă la iveală.
Subiectul martie 1990 revine pe agenda diferitelor grupuri de
interese în perioade sensibile pentru traiul împreună în aceste
regiuni cu diversitate etnică accentuată.
- 26 -
Subiectul este folosit în agende electorale, în momente
sensibile, este reînviat pentru câştiguri facile electorale care
dăunează comunităţilor, distanţându-le, promovând ura etnică,
creând clivaje între noi şi ei. Se continuă astfel un proces de
segregare, argumentându-se că doar în acest mod se pot „salva”
tradiţiile, istoria, limba şi chiar apartenenţa religioasă.
Ambele comunităţi, şi cea română, şi cea maghiară sunt puse
faţă în faţă, antitetic, separate de interesele politice meschine, care
aduc, prin discursul revanşard, mereu în prim-plan, diferenţele,
conflictele.
Observate de cercetători, aceste manevre politice, suplimentate
de un discurs care introduce subliminal ideea superiorităţii unei
comunităţi faţă de cealaltă, indiferent care este acea comunitate,
conduc în timp la segregarea acestor comunităţi, segregarea cu
valenţe politice, culturale, economice şi sociale.
Nu este prima dată când aduc în discuţie, în plenul Senatului,
problemele de natură etnică din Transilvania. Nu este prima dată
când observ cum aceste probleme sunt accentuate de folosirea lor ca
monedă electorală, fie de Bucureşti, fie de partide şi grupuri politice
locale. Pentru mine însă evenimentele din martie 1990 de la
Târgu-Mureş, continuate apoi de situaţiile explozive din judeţul
Harghita şi judeţul Covasna, nu sunt legate în nicio formă de
diferenţierile dintre aceste comunităţi etnice. Nu reflectă
imposibilitatea acestor comunităţi de a trăi împreună. Le discut
într-un context mai larg al moştenirii comunismului, al contextului
în care se află România în perioada imediat postrevoluţionară, al
- 27 -
frământărilor care cuprinseseră estul şi centrul Europei şi al unor
utopii naţionale şi etnice revizioniste care au supravieţuit perioadei
comuniste şi care înflăcărau la acea oră discursurile unor partide de
extremă dreapta recent apărute pe scena politică est-europeană,
îmbrăcate în mantia martirajului anticomunist.
Marii perdanţi au fost oamenii obişnuiţi, folosiţi ca masă de
manevră pentru diferite proiecte şi idealuri fără reflectare practică.
Marii perdanţi au fost cei care s-au păstrat pe marginea acestui
conflict, sperând să se revină la normalitate. Primii au trăit şi încă
trăiesc cu acest instinct al pericolului, cu o teamă faţă de vecin, veşnic
alimentată de aceleaşi utopii politice, acum cu finalitate electorală.
Ceilalţi au reconstituit în timp, într-o lungă durată, este
adevărat, normalitatea de la care plecaseră, dar sunt permanent
ameninţaţi de eşecul acestui normal provizoriu.
Am văzut, astfel, cum acest conflict a influenţat familii, a rupt
relaţii dintre soţi de etnii diferite, a afectat viaţa de copii, a distrus
relaţia de bună vecinătate, a dus la alegeri personale drastice
motivate etnic.
În anii dinaintea conflictului nu era o surpriză să auzi pe
români vorbind limba maghiară sau pe maghiari vorbind foarte bine
româneşte. Învăţau limba pe stradă, la joacă, în relaţiile cu
aproapele lor. Căsătoriile mixte erau, în fapt, o absolută normalitate.
Prieteniile se închegau pe interese comune, excluzând factorul etnic.
Toate aceste lucruri simple, considerate odată normale, au devenit
brusc, în decursul a câteva zile, anormale prin absenţa lor. Frica,
suspiciunea, măsurarea patriotismului şi apartenenţei prin evitarea
- 28 -
contactelor, uitarea prietenilor, a vecinilor, a rudelor, separarea în
tabere au înlocuit brusc normalitatea precedentă.
Toată această nouă situaţie a fost exploatată de diferite grupuri
pentru câştiguri imediate.
În urmă cu câtva timp, am fost surprins de acţiunile unui înalt
reprezentant al statului, care a decis să folosească limba maghiară în
înscrisuri oficiale trimise în Transilvania unor reprezentanţi ai statului
român de etnie maghiară. Am fost surprins nu atât de gest, cât de
explicaţia lui. Să fi uitat acei directori de şcoală maghiară limba
română? Să se fi ajuns cu segregarea comunităţilor pe bază etnică la
un aşa grad încât angajaţii statului de etnie maghiară să nu mai poată
răspunde unor infograme în limba oficială a statului român?
Nu cred că ne-am întors în anii 1920, după Unire, sau în 1950,
în timpul alfabetizării. Acest gest al înaltului funcţionar din
Guvernul României continuă o politică a câştigului electoral facil
prin împărţirea în tabere etnice şi prin asmuţirea unuia împotriva
celuilalt. O politică ce nu lasă rana lui martie 1990 să se închidă în
mod natural pentru a reveni noi toţi la normalul trăirii împreună.
Vă mulţumesc foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Petru Filip, din partea
Grupului parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Şerban
Valeca, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Petru Filip:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
- 29 -
Stimaţi colegi,
Declaraţia politică pe care o voi susţine în faţa dumneavoastră
am intitulat-o „Primarul, om politic sau administrator”.
Din punct de vedere politic, primarul este, fără discuţie, figura
marcantă la nivelul unei localităţi, ales prin votul direct de către
cetăţeni, în două tururi de scrutin, în baza unui program politic
elaborat şi susţinut în campanie electorală. Mai mult decât atât,
partidele, cel puţin o dată la patru ani, îşi susţin cu toată forţa
candidaţii la această demnitate, convinşi că, cu cât au mai mulţi
primari în scaune, cu atât şansa de a controla politic o majoritate
electorală locală creşte.
Mai mult, prin legea alegerilor pentru Parlament, votul
uninominal în alegeri depinde foarte mult de implicarea politică a
acestora în campania electorală. Prin urmare, primarul este ales prin
vot direct, în două tururi de scrutin de către cetăţeni. Deci are
aceeaşi reprezentare ca şi preşedintele ţării, este şeful executivului
local, ca şi prim-ministrul, iar răspunderea directă este a unui
administrator de companie economică, gestionând bani publici.
În ţările Uniunii Europene, şi mă refer aici la cele cu
democraţii consolidate, primarul este un lider politic asumat politic
de către partide, prin calitate personală şi prin programele politice
şi care, indiferent de pregătirea pe care o are, este protejat faţă de
urmările angajării răspunderii administrative. Şi acest lucru este, de
fapt, urmare a unei experienţe democratice.
Îmi pun întrebarea: care va mai putea fi motivaţia pentru care
cineva să mai accepte, în mod conştient, să fie primar în România?
- 30 -
În România, ca primar semnezi tot ce se produce ca document în
primărie: de la tratate de înfrăţire până la autorizaţii de vânzare în
pieţe şi de la contracte de împrumut şi parteneriat public şi privat
până la autorizaţii de construire sau repartizări de locuri în cimitir.
Cu alte cuvinte, semnezi ca primarul.
Mai mult decât atât, răspunderea pentru semnătura primarului
este directă şi personală, chiar dacă semnătura sa este ultima după o
lungă listă de alte semnături ale şefilor de departamente sau are în
spate hotărâri ale „parlamentului local”, respectiv ale consiliului local.
Stau şi mă întreb când mai are timp un primar să se mai
gândească la strategii de dezvoltare a comunităţii, lucru, de fapt,
drag nouă în discursuri, dar care ne lipseşte aşa de mult, când mai
poate merge la partid să dea raport asupra îndeplinirii proiectelor
asumate de politic în plan local sau când să mai facă întâlniri cu
alegătorii ori să mai participe la întâlniri organizate în Bucureşti.
Legislaţia Uniunii Europene a rezolvat foarte simplu această
situaţie conflictuală. Primarul este persoană politică, iar punerea în
operă a strategiilor de dezvoltare sau, mai simplu, a contractelor cu
angajament juridic a instituţiei primarului, o fac instituţiile publice
ale primăriei create, abilitate şi împuternicite să preia răspunderea
juridică pentru punerea în practică a acestora.
Nu vreau ca prin această declaraţie politică să creadă cineva că
iau apărarea celor care, aflaţi într-o astfel de demnitate publică, se
află sub anchetă judiciară. Am convingerea fermă că demnitatea de
primar este una dintre cele mai importante din viaţa politică
românească şi avem obligaţia să o reaşezăm acolo unde îi este locul,
- 31 -
dar, în acelaşi timp, să asigurăm, din punct de vedere al legislaţiei
româneşti, protejarea celor care ocupă această demnitate de greşeala
care poate rezulta din sintagma care a devenit proverbială: „A
semnat ca primarul!”
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Şerban Valeca, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte
domnul senator Marius-Petre Nicoară, din partea Grupului
parlamentar al PNL.
Domnul Şerban Constantin Valeca:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia politică de astăzi se intitulează „Cum se simt unii
români în ţara lor”.
În perioada de până în 1989, supărat, scârbit şi neputincios,
poporul se răzbuna pe conducerea de partid şi de stat inventând tot
felul de bancuri şi de poante la adresa cuplului dictatorial.
Istoria pare să se repete, deoarece poporul – despre care le
place atât de mult actualilor guvernanţi să vorbească – a făcut din
aceştia personaje ale unei mulţimi de glume. Diferenţa este că acum
toate acestea circulă cu o viteză şi cu o adresabilitate mult mai mare
decât în perioada ceauşistă pe internet. Nu voi sta acum să vă
reproduc glumele care îi au drept personaje principale, pentru că
mi-ar lua prea mult timp. Am primit totuşi zilele trecute un mesaj de
la un alegător, care făcea o prezentare foarte interesantă şi reală a
- 32 -
României din această perioadă, şi cred că ar fi interesant ca cei care
sunt astăzi, vremelnic, la putere să se uite puţin peste acest text şi să
încerce să răspundă la întrebările, de altfel legitime, pe care acesta le
ridică: „România este o ţară de poveste, o ţară în care nimic nu este
ceea ce pare a fi”.
Ce zice mesajul? „La noi, în România:
- salariile cresc scăzând; pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse;
- medicamentele gratuite trebuie cumpărate şi plătim asistenţa
medicală gratuită;
- la robinet apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de
băut;
- trăim în frig plătind tot mai multă căldură;
- premierul ştie întotdeauna ce vrea românul, fără să-l întrebe
niciodată;
- poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor sporeşte în
fiecare zi;
- cel mai performant Guvern ales de Parlament este acela care
tocmai fusese destituit pentru incompetenţă;
- salariile profesorilor au crescut cu 50% prin reducerea cu 15%;
- într-un singur an au fost create 200 000 de locuri de muncă şi,
ca urmare, numărul şomerilor a crescut cu 300 000;
- este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită
eforturilor unora de a le asculta în fiecare clipă telefonul;
- libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment
tot mai multe ziare antiguvernamentale;
- 33 -
- s-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar
plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite;
- s-au desfiinţat peste o sută de agenţii guvernamentale prin
creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%;
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin
angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai prim-
ministrului;
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea
fiecărui paragraf al ei;
- legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe
toată lumea; am fost o ţară fără premier două luni, având,
concomitent, în funcţie, trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar
şi unul desemnat;
- împrumuturile externe împovărătoare menite să scoată ţara din
criză adâncesc şi mai grav criza;
- avem o armată tot mai puternică, cu o dotare tot mai precară;
- am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine, dar o ducem
de două ori mai prost;
- speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent
a mortalităţii;
- şcoala este gratuită, pentru toţii copiii plătindu-se taxe şcolare
tot mai mari;
- turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a
scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent;
- s-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin
desfiinţarea a câte 20 000 de întreprinderi lunar;
- 34 -
- agricultura noastră poată hrăni 80 de milioane de oameni – ca
urmare, peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din
alte ţări;
- petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum
reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa, cu gazele se
întâmplă la fel;
- construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi, ca
urmare, avem autostrăzi tot mai puţine şi gropile din carosabil devin
tot mai numeroase, întrucât le astupăm continuu cu asfalt;
- oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolaltă ar fi dispărut
de mult. Noi existăm;
- mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se
sfârşesc niciodată. Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de
poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de
minunăţii!
Poveste adevărată scrisă de un cetăţean adevărat al acestei ţări
adevărate”.
Îi asigur pe colegii mei senatori din arcul guvernamental că
scopul acestei declaraţii, departe de a fi ironic, este acela de a vă
arăta care este, de fapt, percepţia populară a marii reforme de care
vă place atât de mult să vorbiţi. Menţionez că nu aştept un răspuns
la această declaraţie politică, dar aş fi mulţumit dacă aceasta v-ar
face să vă gândiţi, măcar pentru o clipă, că poate direcţia în care vă
încăpăţânaţi să împingeţi această ţară nu este cea bună.
Ar trebui să ţineţi cont de folclorul popular care, în
înţelepciunea sa, face o radiografie a situaţiei sociale, politice şi
- 35 -
economice, mult mai reală decât oricare din institutele plătite de
către Guvernul pe care-l susţineţi.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Marius-Petre Nicoară, din
partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator
Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Domnul Marius-Petre Nicoară:
Stimaţi colegi,
Declaraţia politică se numeşte „Case pentru specialiştii de la
ţară”.
Declaraţia politică pe care o susţin astăzi vine în sprijinul unei
idei bune, dar reclamă modul românesc în care înţelegem s-o
aplicăm. Mă refer la Programul „Renaşterea satului românesc – 10
case pentru specialişti” iniţiat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Turismului prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe.
Plecată dintr-o intenţie lăudabilă, aceea de a aduce în sate şi
comune persoane specializate în domeniul la care este deficitară
zona rurală, această iniţiativă a doamnei ministru Udrea ţine să se
transforme într-o altă negociere dintre partidul de guvernământ şi
primăriile comunelor solicitante. Vorbesc despre deja cunoscutele
tentative de intimidare a primarilor neafiliaţi politic sau cei care nu
fac parte din PD-L, cu privire la nealocarea de fonduri sau la
distribuirea banilor pentru bugetele locale, situaţii în care s-au făcut
discriminări pe care eu însumi le-am mai semnalat chiar şi de aici,
de la Parlament.
- 36 -
Aud mai nou că şi actualul program iniţiat de Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Turismului este tot o formă de
recompensare a primăriilor care „merită” ceea ce nu poate fi decât o
denaturare gravă a intenţiei iniţiale. Aflăm chiar acum, cu
surprindere, că acest program se va desfăşura după regula „primul
venit, primul servit”, adică fără reguli.
Eram curios, în aceeaşi idee, dacă acest program a luat naştere
în urma unor studii serioase în domeniu, care să releve faptul că
odată ce au construite casele aceşti specialişti pe diverse ramuri
profesionale vor vrea să trăiască la ţară. Spun asta gândindu-mă la
lipsa drumurilor asfaltate sau a canalizării, la iluminatul stradal, care
este un lux în multe localităţi, şi la alte impedimente care fac dificil
traiul la ţară, altfel idilic, învăluit în poveştile bunicilor noştri, cum
bine ştim cu toţii.
Preferinţa învăţătorilor sau a medicilor debutanţi pentru un sat
sau o comună este un lucru lăudabil, acum va fi şi de acum înainte,
ştiindu-se că tinerii, în general, pleacă de la ţară, indiferent de
specializările pe care le au.
Însă nu vreau să pornesc de la premisa că gândim un proiect
de „legare de glie”, fără să facem posibilă viaţa acolo. Nu vreau să
fiu negativist şi să afirm că aceste fonduri puteau avea o altă
destinaţie, o altă întrebuinţare, ci pur şi simplu, susţin necesitatea
aplicării acestui proiect aşa cum a fost el mediatizat: de renaştere a
satului românesc.
- 37 -
Închei cu speranţa că va fi lansat un frumos proiect şi pentru
renaşterea agriculturii româneşti şi a zootehniei, care supravieţuiesc,
bietele, cum pot, în condiţiile date.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, din partea
Grupului parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Florin
Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC.
Domnul Dumitru Oprea:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Declaraţia politică de astăzi are titlul „Păstrarea cotei unice,
vitală pentru ieşirea din criză”.
În ciuda unor semnale privind apropierea ieşirii României din
criza economică, situaţia veniturilor la bugetul de stat rămâne, în
continuare, presantă. Producţia industrială, comerţul ori serviciile
sunt departe de nivelul ultimilor ani de creştere, iar asta se reflectă
în încasările de la Ministerul Finanţelor Publice.
Pe lângă această stare a apărut nevoia susţinerii unui număr tot
mai mare de şomeri. În mod normal, Guvernul a încercat să taie din
cheltuieli şi să-şi maximizeze veniturile. Presiunile sociale şi
politice crescânde îi fac însă tot mai mult pe unii să ceară măriri de
taxe, adăugarea unora noi sau chiar renunţarea la cota unică de
impozitare.
- 38 -
Evident, mai ales ultima dintre aceste idei, vine din zona
stângii. În vreme ce firmele încearcă din răsputeri să
supravieţuiască, social-democraţii vor ca ele să fie spoliate şi de
ultimele resurse. Statul ar trebui, astfel, să hăituiască orice companie
eficientă, orice angajat calificat care câştigă peste medie.
În plus, tocmai când Executivul se străduieşte să-şi
eficientizeze colectările de impozite, renunţarea la cota unică ar
duce la explozia evaziunii fiscale. Cei care propun acum impozitări
socialiste progresive nu au nicio legătură cu realitatea. Exprimă doar
convingeri ideologice, populiste, bazate pe calcule iluzorii. Ei nu ţin
cont de costurile birocratice ale unei asemenea măsuri, de
indisciplină fiscală tradiţională sau de afectarea atractivităţii pentru
investiţiile străine. Important este să conserve orice urmă a statului
asistenţial, vitală pentru menţinerea propriului electorat.
Tehnic şi doctrinar, faptul că stânga perpetuează astfel de idei
falimentare este o eroare. De 20 de ani constatăm pe propria piele că
statul este un administrator catastrofal. Orice întreprinzător privat
doreşte reguli puţine, clare şi impozite mici, lucru care pare să nu aibă
importanţă pentru social-democraţi. Ei vor un mamut birocratic a cărui
incompetenţă managerială să fie acoperită cu biruri tot mai mari.
Iată motivul pentru care cota unică le-a devenit un inamic
absolut. Însă pentru oricine, care are o gândire decentă, menţinerea
premiselor pentru relansarea economică este vitală, iar parte dintre
aceste premise înseamnă păstrarea cotei unice la un nivel cât mai
scăzut. Pe de altă parte, desigur problema încasărilor la buget
- 39 -
rămâne. Pentru aceasta însă este nevoie de administrare inteligentă
şi de eficientizarea instituţiilor statului, nu de mărirea lor.
Încă se mai pot reduce agenţii şi scheme stufoase de personal
din sistem. Încă mai există risipă care ar putea fi oprită. Rămân
disponibile fonduri europene enorme pentru a fi atrase. În plus, un
studiu independent, apărut recent în media, estimează la 30 de
miliarde de euro pierderile produse anual de corupţia din România.
Îndemn, aşadar, Guvernul să reziste presiunilor stângiste şi să
păstreze cota unică, tocmai pentru că un Executiv responsabil ştie că
dintr-o criză nu se iese prin extinderea statului, ci prin munca şi
prin spiritul întreprinzător al celor care îl susţin.
Vă mulţumesc. (Aplauze în sală)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Florin Constantinescu, din
partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se
pregăteşte domnul senator Puiu Haşotti, din partea Grupului
parlamentar al PNL.
Domnul Florin Constantinescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Am intitulat declaraţia mea politică „Virusul Greciei a infectat
şi România”.
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Grecia a devenit oaia neagră a Uniunii Europene într-un timp
extrem de scurt. Finanţele elene sunt într-o reală suferinţă. Uniunea
- 40 -
Europeană caută remedii pentru a preveni o posibilă contaminare a
întregii economii comunitare. România este condusă pe un drum
asemănător de Guvernul Boc şi o să vă explic de ce.
Modelul fiscal, care a adus Grecia în pragul dezastrului –
cheltuieli uriaşe făcute pe datorii pentru salarii şi pensii – , seamănă
izbitor cu ce se întâmplă în România începând cu 2007. Din 2007,
în România, asistăm la un exces în ceea ce priveşte numărul
angajaţilor la stat, numărul bugetarilor depăşind 1,5 milioane de
persoane. În doi ani, România cu ajutorul „antibioticelor” date de
Guvernul Boc – vă rog să observaţi ghilimelele de rigoare – a reuşit
performanţa să-şi tripleze deficitul bugetar pe care reuşise să-l
păstreze la numai 1,2% din PIB în 2005, deşi a introdus cota unică.
Datoria publică s-a dublat în acelaşi timp. Aşa se face că în anul
2010 România are de plătit rate şi dobânzi de 42 de miliarde de lei,
în vreme ce în 2008 achita doar 14,3 miliarde de lei. Declarativ,
guvernarea se laudă de la simplul funcţionar de ghişeu la ministru:
situaţia din România este sub control, nu ne putem compara cu
Grecia, pentru că ritmul de creştere a datoriei nu va continua.
Uitaţi domnilor guvernanţi că România nu are capacitatea să
facă proiecte în care să investească banii împrumutaţi. Uitaţi că
statul plăteşte aceşti bani împrumutaţi pe pensii şi salarii. Aşa se
explică de ce, într-un timp aşa de scurt, ne-am îndatorat excesiv,
tocmai pentru a plăti aceste pensii şi salarii. Împrumutul de la FMI
se duce, în mare parte, tot în acest scop. Permiteţi-mi să fac o scurtă
comparaţie între situaţiile celor două ţări. În Grecia, deficitul
bugetar a crescut accelerat în ultimii ani, de la 2,9 din PIB în 2006
- 41 -
la 12,7% în 2009. În România, deficitul bugetar s-a triplat în numai
doi ani, de la 2,5 în 2007 la 7,5 în 2009. În Grecia, majoritatea
cheltuielilor publice s-au bazat pe supraestimarea creşterii
economice şi, implicit, ale veniturilor bugetare. În România, de
asemenea, s-a supraestimat creşterea veniturilor, iar decizia de
creştere a pensiilor în 2007 a majorat cheltuielile cu peste 10
miliarde de lei într-un an. În Grecia, pensiile necesită cheltuieli de
circa 12,5% din PIB, în timp ce veniturile bugetare abia ajung la
32% din PIB; În România, salariile din sectorul public înseamnă
circa 27% din totalul cheltuielilor bugetare; În Grecia, raportul
dintre angajaţii din sistemul public şi cel privat este unu la trei. În
România, numărul bugetarilor a crescut cu peste 200 000 în patru
ani, în vreme ce cheltuielile cu salariile s-au dublat. De ani de zile,
Grecia a acumulat o datorie imensă estimată să ajungă la 125% din
PIB în 2010.
Stimaţi colegi,
Vă întreb: oare nu facem aceeaşi greşeală de care este acuzată
Grecia? Eu înclin să cred că da.
În Grecia, ca şi în România, populismul politicienilor a fost
esenţial în procesul de îmbolnăvire a economiei. În special, în anii
electorali, majorările de salarii şi pensii au dus la o explozie a
îndatorării statului. În acelaşi timp, Grecia a oferit statistici greşite sau
ilicite forurilor europene, după cum arată un raport din ianuarie al
Eurostat, ceea ce le-a permis să scape de o procedură de deficit excesiv
şi să se bucure de încrederea pieţelor pentru a se împrumuta ieftin în
continuare. Criza a făcut însă, imposibilă rostogolirea datoriilor.
- 42 -
Stimaţi colegi,
Vreau să fiu bine înţeles! Ca membru al Partidului Social
Democrat, eu militez pentru apărarea locurilor de muncă şi pentru
respectarea drepturilor pensionarilor. Mai mult decât atât, partidul
nostru a susţinut şi susţine creşterea pensiilor şi nu ne putem deroga
de la faptul că în anul 2009 am fost şi noi la guvernare. Ceea ce
acuz eu – şi aici responsabilitatea revine în întregime guvernării
PD-L – este, pe de o parte, lipsa totală de preocupare pentru
relansarea activităţii economice, fără de care, desigur, nu se pot plăti
pensii şi salarii, iar, pe de altă parte, maniera în care se manipulează
opinia publică în privinţa disponibilizărilor.
Disponibilizările se fac pe antipatii politice şi pe uşa din dos se
angajează clientela PD-L-istă. Banii împrumutaţi integral se duc pe
pensii şi salarii, iar economia nu se mişcă oricât de optimist se arată
domnul ministru Videanu. Guvernul mimează protecţia socială în
timp ce, de fapt, discreditează politicile de stânga, după cum le-a
discreditat şi pe cele de dreapta. Ştiţi vorba aceea cu datul cu
stângul în dreptul! Acestea sunt politica, filozofia şi esenţa
Guvernului Boc! Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Dau cuvântul domnului senator Haşotti, din partea Grupului
parlamentar al PNL. Urmează domnul senator Dumitru-Florian
Staicu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Domnul Puiu Haşotti:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
- 43 -
Stimaţi colegi,
Declaraţia politică se intitulează „De la o vorbă celebră la alta”.
Primul Baron de Acton (1834-1902) istoric englez şi remarcabil
politician, membru al Camerei Comunelor, a spus o chestiune pe care
mulţi dintre dumneavoastră sigur o cunosc, „Puterea tinde să corupă,
iar puterea absolută corupe în mod absolut”.
Dacă l-am invocat pe Lordul de Acton cu această maximă a
lui, este întrucât morala intrinsecă a acestui citat pare a ilustra cât se
poate de convingător ceea ce vedem că se întâmplă, în clipa de faţă,
în viaţa politică românească, mai ales din perspectiva mişcărilor şi a
tendinţelor de manifestare ale Partidului Democrat Liberal care – nu
mai este niciun secret – nu este şi nici nu se străduieşte a fi altceva
decât un partid prezidenţiabil, total subsumat (ca să nu spun
obedient) intereselor actualului şef al statului. Aceasta este strategia
partidului, eu o respect.
Respectând însă regulile jocului democratic şi opţiunile
personale ale fiecăruia – fie că este vorba de un individ, fie de un
grup de indivizi aglutinaţi sub forma unui partid politic legal – ar
trebui să încuviinţăm simplu şi firesc că este treaba lui sau a lor,
cum şi în ce fel se manifestă pe scena politică, cum şi în ce fel se
revendică de la o doctrină politică sau alta, şi am făcut repetate
referiri la această chestiune.
Suntem de acord, în ciuda atâtor imperfecţiuni, poate chiar
aberaţii, suntem, aşadar, un stat european, democratic, în care
Constituţia şi alte legi fundamentale garantează şi protejează
exprimarea opiniilor politice individuale şi de grup, care, cel puţin
- 44 -
teoretic, îşi propun propăşirea naţiunii şi a ţării. Putem rămâne oare
impasibili în faţa acţiunilor cât se poate de limpezi ale unui partid
de a acapara aproape până la sufocarea altor opţiuni toate pârghiile
esenţiale, de comandă şi conducere din stat?
Partidul la care fac trimitere este, cum am mai spus, PD-L.
Prin voinţa electoratului are puterea. Alarmant însă, prin voinţa şi
lucrarea liderilor săi, are tendinţa tot mai apăsată şi tot mai asumată,
fără nicio reţinere aş zice, în dispreţul sfruntat al celorlalţi
competitori politici şi a categoriilor sociale pe care aceştia îi
reprezintă, de a se instaura ca singură instanţă politică validă şi
validată. Uitaţi-vă în stânga şi în dreapta la cotidianul românesc,
social, economic, politic ect., şi îmi veţi da dreptate. Ce vom
constata la o privire lucidă şi vigilentă, dar fie ea şi fugară:
- o cursă nebună pentru acapararea tuturor funcţiilor esenţiale
de conducere statală şi guvernamentală;
- politizarea tot mai excesivă a unor instituţii (inclusiv ştiinţifice)
care, în mod normal, ne-am aştepta să rămână în afara jocului
politic şi a căror bună funcţionare ar trebui să fie asigurată, tocmai
de neintervenţia factorului politic;
- resurse financiare (din banul public) şi energii mediatice
(uneori absolut ridicole) consumate de dimineaţa până seara, până la
saturaţie, pentru propaganda „de partid şi de stat”;
- „perdele de fum” lansate periodic, în special, în momente de
mare şi acută tensiune socială, de proteste şi vociferări de stradă,
pentru a masca cruda realitate şi pentru a abate (iluzoriu) atenţia
opiniei publice de la faptele cu adevărat semnificative;
- 45 -
- în sfârşit, stimaţi colegi, inventarul poate continua mult şi
bine – subminarea celorlalte partide politice prin ademenirea şi
racolarea unor membri ai acestora în „raiul” PD-L-ist, dătător de
funcţii, avantaje economice şi profituri de orice fel, pe cât de grase
pe atât de imorale (dacă nu de-a dreptul ilegale). Sigur, aici este mai
puţin vinovat Partidul Democrat Liberal, mai vinovaţi sunt cei care
acceptă să practice acest voiaj politic, mai mult decât condamnabil
şi care ţine de o anumită educaţie, de o anumită cultură şi de o
anumită morală politică, pe care aceşti colegi nu le au.
Am început declaraţia politică prin a cita un gânditor englez.
Închei prin a reproduce observaţia politologului francez Bertrand de
Jouvenel „Un popor de oi naşte un Guvern de lupi”. Cu tot respectul
şi fără mare originalitate, îmi permit să adaug, extinzând sfera cu o
întrebare retorică: cum se numesc parlamentarii care sprijină un
Guvern de lupi? În ciuda dezamăgirii nu am să blamez la grămadă
acel segment de popor care, aşa a votat. La urma urmei, trăinicia
sistemului democratic rezidă în decizia majorităţii electoratului, şi
suntem primii care respectăm acest lucru. În schimb, nu mi-am
pierdut speranţa că oile, tot pe cale democratică, s-au convins cu
asupra de măsură că la următorul scrutin electoral lupii vor fi reduşi
la tăcere, puterea absolută urmând a rămâne în România doar obiect
de studiu pentru istoricii şi politologii preocupaţi de studierea unui
trecut pe care nu mai dorim niciodată să-l trăim. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
- 46 -
Dau cuvântul domnului senator Staicu, din partea Grupului
parlamentar al PD-L. Urmează domnul senator Moga, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Dumitru-Florian Staicu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia politică de astăzi se intitulează „Un vot la
întâmplare”.
Integritatea înseamnă cinste, probitate, incoruptibilitate şi
descrie acea calitate de a rămâne onest în orice situaţie. Integritatea
este prima calitate cu care venim în faţa românilor atunci când le
cerem votul şi le promitem că le vom reprezenta interesele, când
facem declaraţii şi judecăţi de valoare în faţa acestora sau prin
intermediul presei. Întrebarea este cum se numesc cei care numai în
aparenţă dau dovadă de asemenea calităţi, iar când vine momentul
să pună în practică declaraţiile date cu atâta patos, încurcă urnele?
Sau, probabil, că nu fac diferenţa între culoarea bilelor. Asemenea
caractere impresionante sunt greu de descris, însă este tot mai clar
că trec printr-un proces complex numit, „depersonalizarea
parlamentarului”.
Este trist să văd că această epidemie s-a instalat în Senat şi a
devenit contagioasă, dar am speranţa că există tratament, pentru că
altfel, virusul va trebui eradicat.
Este inadmisibil, în calitate de senator să-ţi fie frică să iei o
decizie, doar din teama că mai târziu ai putea păţi şi tu acelaşi lucru,
dar mai grav de atât discrepanţa dintre declaraţii şi votul propriu-zis
demonstrează un înalt grad de ipocrizie.
- 47 -
Şi devine inevitabil să nu-mi pun întrebarea: cum este posibil
să se instaureze un asemenea sentiment de frică în rândul unor înalţi
demnitari? Să fie din teama că se va deschide „Cutia Pandorei” ca
să citez un coleg de al nostru care astăzi are probleme? Sau există
persoane care nu ar trebui deranjate, pentru că s-ar putea întoarce
împotriva celor care şi-au permis să exprime ceva. Mă întreb dacă
nu cumva restrângerea sferei de imunitate parlamentară a făcut mai
mult rău decât bine, generând această frică faţă de anumite instituţii
ale statului. Este cu atât mai grav faptul că s-a ajuns în situaţia în
care parlamentarii votează sub tutela unei anxietăţi generate de
faptul că s-ar putea crea un precedent periculos.
Consider că este de neacceptat o asemenea atitudine în Senatul
României, iar ea nu va trece neobservată. Chiar dacă nu există
repercusiuni imediate, această lipsă de personalitate îşi lasă amprenta
în timp. Trebuie să vă gândiţi foarte bine: ori ne limităm doar la
activitatea legislativă şi atunci singura impunere este cea venită de la
propriul partid şi renunţăm la atitudini perverse, ori schimbăm
procedurile actuale care au dus la transformarea noastră în filtre situate
între Procuratură şi judecătorie. Această alegere ne aparţine.
Aveţi curajul să afirmaţi cu cea mai mare seninătate că am
votat potrivit propriei conştiinţe. Oare nu ar fi normal ca această
conştiinţă să aibă puls permanent, nu să fie resuscitată doar când
anumite interese o cer? Probabil că nu funcţionează decât la anumiţi
stimuli, iar când faptul este deja consumat se reinstalează constanta
preocupare pe care o aveţi pentru propria imagine. Şi veniţi în faţa
cetăţenilor cu o seninătate deranjantă ca să expuneţi o motivaţie
foarte serioasă pentru care aţi votat „cum v-a dictat conştiinţa”.
- 48 -
Din păcate, nici aceste momente de luciditate nu sunt
recomandate pentru că s-a putut observa că, în multe cazuri,
conştiinţa v-a jucat feste.
Nu este de mirare că imaginea parlamentarilor este grav
şifonată în rândul cetăţenilor, când acţionaţi contrar principiilor pe
care le-aţi afirmat cu doar câteva minute înainte. Românii s-au
săturat să fie minţiţi. Mai mult decât atât, ce imagine să-şi creeze
cetăţenii despre noi, când singuri ne denigrăm unii pe alţii? Uitaţi că
sunteţi la prezidiu şi, din dorinţa de a vă afirma, aruncaţi cuvinte
dure, cum au fost cele despre originea regnului animal. Dar nu
trebuie să jigneşti şi să ţipi cel mai tare pentru a fi auzit. Vă asigur
că esenţa declaraţiilor este cea care face diferenţa.
Stimaţi colegi, închei prin a vă cere ca măcar de acum încolo
să acţionaţi în concordanţă cu poziţia pe care o adoptaţi în mod
public. Votul nostru valorează mai mult decât o simplă ridicare a
mâinii sau apăsarea unui buton, el trebuie să reflecte convingerile şi
principiile pe care le evocăm cu fiecare ocazie.
Scuze ulterioare şi motivaţii pompoase sunt uşor de găsit, dar
nu mai au nicio valoare, denotă doar o lipsă totală de integritate şi
depersonalizare.
Nu cred că aceasta este modalitatea în care doriţi să fiţi
percepuţi! Vă mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator. În continuare are cuvântul
domnul senator Nicolae Moga, din partea Grupului parlamentar al
Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte, ultimul înscris pe lista
mea pentru declaraţii politice, domnul senator Liviu-Titus Paşca.
- 49 -
Domnul Nicolae Moga:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea politică se numeşte „Scutul antirachetă ne
poate salva de ameninţarea rachetelor iraniene”.
Cred că voi vrea şi opinia fostului ministru Stănişoară
referitoare la această declaraţie politică după ce o voi citi.
În urmă cu aproape două luni, vestea că România a acceptat să
găzduiască un interceptor terestru de tip Standard Missile 3,
producea o oarecare iritare la Moscova, dar dădea şi un ascendent
moral ruşilor care, astfel, puteau negocia cu americanii semnarea în
curând, pe data de 8 aprilie, a „noului tratat START”. Decizia
istorică şi totuşi controversată, în opinia unora, de a amplasa
elemente ale scutului antirachetă în România, a venit atunci pe
neaşteptate, prin anunţul preşedintelui Băsescu din 4 februarie,
preluat de mass-media cu un fel de neîncredere, dublând-o pe aceea
ghicită şi în vocea preşedintelui, ca şi cum noi nici măcar nu am fi
nişte parteneri serioşi de discuţie ai SUA sau ai celorlalte ţări
membre NATO.
Desigur, vă amintiţi că nu au lipsit speculaţiile, că s-au pus cap
la cap elemente anterioare acestui anunţ, cum au fost: vizita lui
Joseph Biden la noi, în toamnă, întâlnirile acestuia cu mai mulţi
oficiali români, discuţiile premergătoare etc. S-a spus că nu ne-am
consultat cu ţările partenere din NATO şi am trezit reacţii uşor
neprietenoase. Nu ştiu de ce, dar România este tratată de multe ori
ca o echipă de fotbal de divizia C sau chiar de juniori care doar se
- 50 -
antrenează pentru un meci important a cărei apariţie continuă să
întârzie. Norocul nostru este că, pe lângă anunţul preşedintelui ţării,
pe care nimeni nu părea să-l ia în serios la vremea aceea, nici măcar
el însuşi, vestea că vom juca şi noi în „liga mare” a fost confirmată
de purtătorul de cuvânt al Departamentului de stat american, P.J.
Crowley, care a anunţat că amplasarea unor elemente ale scutului
antirachetă face parte din planul noii Administraţii Obama, scopul
fiind acela de a proteja trupele SUA şi ale aliaţilor NATO împotriva
ameninţării cu rachete balistice din partea Iranului.
România începe să conteze pe planul geostrategic şi asta este o
notă bună pentru noi. Chiar şi furiile preşedintelui american Barack
Obama, surprinse de consilierii de la Casa Albă, faţă de
încăpăţânările preşedintelui rus Medvedev au legătură cu noi. Este
adevărat, poziţia noastră geografică ne conferă acum un avantaj,
care oricând, dacă nu suntem suficient de precauţi, dar şi suficient
de îndrăzneţi atunci când este cazul, se poate transforma în
dezavantaj. Însă, de vineri, SUA şi Rusia au negociat, după mai
mult de 14 convorbiri telefonice anterioare pe această temă,
conform aceloraşi surse de la Casa Albă, citate de cele mai
importante ziare americane, locul şi detaliile semnării tratatului
dintre cele două ţări privind măsurile de reducere şi limitare a
armelor strategice ofensive „noul tratat START”, cu o clauză care
stabileşte o legătură între sistemele ofensive şi cele defensive.
Cu toate că introducerea clauzei ar putea să ne dea de gândit
cu privire la eventualele interdicţii privind amplasarea elementelor
scutului pe teritoriul ţării noastre, purtătorul de cuvânt al
- 51 -
Pentagonului, Robert Gates, a ţinut să precizeze că noul START nu
impune constrângeri planului de dezvoltare şi îmbunătăţire a
apărării americane antirachetă, dimpotrivă, Washingtonul a
reconfirmat că acest sistem are ca scop definitiv protejarea SUA şi
al aliaţilor acestora de o eventuală ameninţare iraniană.
De altfel, secretarul general NATO, domnul Andres Fogh
Rasmussen, a insistat la rându-i, la sfârşitul săptămânii trecute cu
ocazia Brussels Forum 2010 asupra necesităţii unei apărări
antirachetă europene, considerând că Iranul este o ameninţare deloc
neglijabilă care dispune deja de rachete cu rază de acţiune care ar
viza România, Grecia, Turcia sau Bulgaria.
Deşi este un fapt de notorietate că Iranul a semnat Tratatul de
Neproliferare Nucleară ca stat ce nu deţine arma nucleară, el
dezvoltă un program nuclear controversat despre care susţine că are
doar scop civil. Întreaga comunitate internaţională este însă în
alertă, bănuind că sub aceste acţiuni, aparent nebeligerante, se
ascund scopuri militare secrete, dovadă fiind vehiculul de lansare
spaţială SAFIR, o etapă esenţială în extinderea programului lor
pentru rachete cu rază de acţiune intercontinentală.Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc domnului senator. Îl invit pe domnul senator
Liviu-Titus Paşca în încheierea declaraţiilor politice de astăzi.
Domnul Liviu-Titus Paşca:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică se intitulează „România, între
subfinanţarea sistemului medical şi exodul medicilor”.
- 52 -
Stimaţi colegi, fenomenul migraţiei personalului medical de
specialitate, semnalat la finele lui 1990, dar accentuat îndeosebi
după lărgirea Uniunii Europene în 2007, constituie un element din
ce în ce mai important în cadrul politicilor sanitare la nivel
european. Se cunoaşte faptul că exodul specialiştilor în domeniul
sănătăţii este determinat, în primul rând, de dorinţa acestora de a-şi
îmbunătăţi nivelul de trai, dar, în egală măsură, de a-şi exercita
profesia în condiţii optime. Pe de altă parte, deşi migraţia
personalului medical se înscrie în dinamica generală a schimbării şi
morbidităţii, care susţine piaţa muncii în sectorul medical, nu putem
ignora componenta politică a acestei problematici.
Referindu-mă concret la România, nu pot să nu-mi exprim
îngrijorarea în calitatea mea de medic, dar şi de senator, în legătură
cu ultimele date alarmante privind numărul medicilor români
specialişti care părăsesc ţara fie pentru destinaţii europene, fie
pentru SUA, Canada, Australia sau chiar China. Cauzele sunt
cunoscute: stresul şi lipsa de motivaţie ocupaţională, iar
consecinţele acestui fenomen asupra sistemului sanitar românesc –
şi aşa deteriorat şi aflat în pragul de colaps din cauza subfinanţării –
sunt uşor de prevăzut. Deficitul de medici specialişti care, potrivit
unor date recente, se ridică în prezent la peste 2000, lipsa de
motivaţie a celor care rămân pentru a-şi exercita profesia şi, nu în
ultimul rând, scăderea calităţii actului medical, în general. De la an
la an, România pierde tot mai mulţi medici şi, pe fondul crizei
economice mondiale, cred că această situaţie este pe cale să se
agraveze, dacă responsabilii politici nu se mobilizează pentru a
- 53 -
analiza cu seriozitate impactul fenomenului asupra sănătăţii
populaţiei din ţara noastră.
Stimaţi colegi, deşi penuria de medici specialişti devine
evidentă, iar autorităţile ne dau asigurări că situaţia nu este gravă,
salariile medicilor din România continuă să fie de cel puţin 10 ori
mai mici decât ale celor din ţările occidentale. Şi mai alarmant este
faptul că pleacă medicii tineri, procentul celor cu vârste până la 35
de ani care părăsesc ţara în fiecare an, fiind între 10-20%.
În aceste condiţii, atrag atenţia factorilor de resort să analizeze
cu maximă atenţie acest fenomen al exodului cadrelor medicale
specializate şi să elaboreze politici clare bazate pe valori exacte
menite să limiteze migraţia acestora. În caz contrar, situaţia poate
scăpa de sub control, accentuând degradarea sistemului de sănătate
în România, un sistem aflat şi aşa la „terapie intensivă”.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator. Aş dori să dau citire numelor
senatorilor care au prezentat în scris declaraţiile politice pentru
şedinţa noastră de astăzi:
Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii senatori:
Dorel Constantin-Vasile Borza, Ioan Sbîrciu, Petru Başa, Gabriel
Mutu, Iulian Urban, Mircea Banias, Ion Bara şi doamna senator
Anca-Daniela Boagiu.
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,
domnii senatori: Sorin Lazăr, Ion Rotaru, Adrian Ţuţuianu,
Gheorghe Pop, Gheorghe Marcu şi Dan Voiculescu.
- 54 -
Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori:
Raymond Luca, Emilian Frâncu şi Teodor Meleşcanu.
Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în
scris de către senatori:
Domnul Dorel-Constantin-Vasile Borza:
Declaraţia politică este intitulată ,,Miza pe investiţii”.
Chiar dacă parcurgem încă un an de criză, perioadă în care, de
obicei, investiţiile se reduc simţitor, Guvernul Emil Boc a decis că
ritmul acestor investiţii trebuie să crească. A fost o promisiune mai
veche a prim-ministrului care a fost şi va fi onorată.
Se ştie că investiţiile publice substanţiale au un rol foarte
important în susţinerea activităţii economice pe orizontală şi,
implicit, a locurilor de muncă. În 2009 şi în 2010 Guvernul
României a alocat cel mai mare procent din produsul intern brut
pentru investiţii din ultimii 20 de ani, în pofida restrângerilor de
cheltuieli şi ale activităţii private.
Premisa care a stat la baza acestui demers a fost cât se poate de
realistă şi corectă totodată. Respectiv, pe fondul căderii comenzilor în
mediul privat, Guvernul a intervenit prin investiţii în infrastructură,
dar şi în alte domenii, cu scopul precis al relansării economice. Sigur
că aceste investiţii implică unele costuri, implică restrângerea unor
cheltuieli sau, mai popular spus, strângerea curelei. Dar pe termen
mediu şi lung se vor vedea beneficiile majore ale unei astfel de
strategii. O strategie care va scoate România din criză, primele efecte
urmând să poată fi observate la finele acestui an.
- 55 -
Nu vreau să insist aici cu realizările din 2009, ele s-au mai
spus: 42 de km de autostradă, Centura Ploieştiului, Centura
Timişoarei etc. Vreau să spun că multe lucrări din infrastructură vor
continua, iar altele vor fi demarate în acest an.
Ca senator de Timiş, nu pot decât să remarc că o mare parte a
acestor lucrări de investiţii se vor derula în judeţul pe care-l
reprezint. Iar acest lucru se întâmplă după ani de zile în care Timişul
a fost debranşat aproape în totalitate de la lucrări de infrastructură.
Astfel, vor continua lucrările la Autostrada Arad – Timişoara şi
vor fi demarate lucrările de execuţie la tronsoanele de autostradă
Timişoara – Lugoj, Nădlac – Arad şi, posibil, Lugoj – Deva.
În acest an se vor finaliza lucrările de reabilitare a Drumului
Naţional Lugoj – Caransebeş – Turnu Severin. La acest drum se
lucrează de peste şase ani, dar abia anul trecut s-au înregistrat
progrese reale.
De asemenea, în acest an va fi finalizat terminalul de sosiri
interne de la Aeroportul Internaţional Timişoara şi vor continua
lucrările la centura de ocolire a municipiului Lugoj.
O altă lucrare extrem de importantă pentru Timişoara şi care a
fost luată în cacul la nivelul Guvernului este construirea unui alt
tronson al centurii de ocolire a Timişoarei.
Şi aici m-am referit doar la lucrări din zona Timişului, lista de
investiţii a Guvernului fiind mult mai lungă. Toate aceste lucrări
demonstrează că economia României pulsează, este vie şi va
continua să se dezvolte, chiar şi într-o perioadă de recesiune
economică la nivel mondial.
- 56 -
Domnul Ioan Sbîrciu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Dezvoltarea capitalului
uman în contextul noii societăţi”.
Formarea şi dezvoltarea resurselor umane reprezintă
dimensiunea primordială în care societăţile democratice trebuie să
investească conform noilor provocări. Educaţia transmite valoarea şi
personalitatea omului prin actul finit pe care îl oferă societăţii,
tradus în efortul său de a susţine evoluţia bunului mers al acesteia.
Valoarea resurselor umane se cuantifică prin prisma valorii de
întrebuinţare cu rol decisiv în procesul muncii. Sistemul care are
rolul hotărâtor în formarea resurselor umane este sistemul de
învăţământ, şi aici fac referire la sistemul de învăţământ universitar.
Dezvoltarea şi implementarea unui sistem eficient pentru calificare
în învăţământul superior, un sistem în care domeniile de specialitate
sunt corelate direct cu cerinţele reale şi dinamice ale pieţei forţei de
muncă, reprezintă scenariul de succes prin care universităţile pot
contribui la dezvoltarea capitalului uman.
Investiţia statului pentru crearea unei game variate de
specialişti, în funcţie de nevoile reale de pe piaţa forţei de muncă,
asigură, pe de o parte, un domeniu de activitate real după terminarea
studiilor universitare şi, pe de altă parte, o investiţie recuperată prin
acoperirea posturilor cu persoane pregătite profesional.
Problema majoră, pe care o cunoaştem cu toţii, este
dificultatea cu care se confruntă tinerii, în urma absolvirii unei
facultăţi, în căutarea unui loc de muncă. Colaborarea dintre lumea
academică şi mediul de afaceri necesită o analiză mult mai atentă,
care să contureze noi linii de acţiune.
- 57 -
Momentele de recesiune economică sunt cele care semnalează
cele mai mari dificultăţi pentru absolvenţii care sunt în căutarea
unui loc de muncă şi companiile angajatoare sunt supuse unei
presiuni competitive mult mai mari. Necesitatea economică şi
socială a colaborării dintre universităţi şi lumea afacerilor devine o
prioritate.
Trecem prin cea mai mare criză de după cel de-al Doilea
Război Mondial, cu rate ridicate ale şomajului în toată Europa.
Calitatea diplomelor sau expectanţele sectorului privat sunt o
problemă?
În acest context, vă propun ca aceste problematici să fie luate
în considerare prin următoarele:
- regândirea strategiilor universităţilor din România;
- existenţa unei entităţi de control care să cuantifice rezultatele
reale în urma parteneriatelor universităţi-mediu de afaceri;
- universităţile să fie mult mai flexibile şi deschise către
societate;
- mobilitatea între universităţi şi companii;
- implicarea companiilor în definirea anumitor aspecte practice
care să fie menţionate în programa universitară;
- implementarea unor sisteme de monitorizare a absolvenţilor
pe parcursul carierei acestora.
Domnul Petru Başa:
Declaraţia politică este intitulată ,,Şcoala românească încotro?
Consumul de droguri şi alcool în şcoli, un fenomen alarmant”.
Domnule preşedinte,
- 58 -
Dragi colegi,
Nu voi vorbi astăzi despre calitatea actului educaţional, care în
multe situaţii, din păcate, lasă de dorit, nici despre programa
şcolară, ce ar trebui în multe locuri îmbunătăţită, nici de apariţia
partidelor politice în manualul de matematică, nici măcar despre
noua lege a educaţiei aflată în dezbaterea publică.
Voi vorbi, dragi colegi, despre probleme mult mai grave ale
sistemului educaţional, probleme cărora, doar recunoscând că
există, le putem găsi soluţionare. Este vorba, dragi colegi, despre
problema consumului de alcool şi droguri în şcoală, şi aceasta şi
după cazul elevului dus în comă alcoolică la spital, direct de la
şcoală, caz petrecut săptămâna trecută şi intens mediatizat.
Conform unor statistici date publicităţii, 4% dintre elevii
României, adică 14 000, au testat cel puţin o dată droguri, şi asta la
şcoală. Puţini, ar spune matematicienii într-o analiză a
proporţionalităţii. Foarte, foarte mulţi, din punctul nostru de vedere şi
al părinţilor care îşi trimit copiii la şcoală să înveţe, nu să se drogheze.
Din păcate, un efect al globalizării şi al democraţiei prost
înţelese este consumul de droguri. Alarmant este faptul că cei care
folosesc droguri îşi schimbă gândirea, comportamentul şi simţurile.
Studiile arată că în 4 ani consumul de droguri s-a dublat în şcoli,
mai ales în rândul populaţiei şcolare de 15-16 ani.
Pe primul loc în topul drogurilor consumate de elevi se află
marijuana, urmată îndeaproape de ecstasy şi amfetamine, arată
studiile. Sunt droguri cu efecte devastatoare asupra sănătăţii tinerei
generaţii.
- 59 -
În spiritul teribilismului care uneori îi caracterizează, tinerii
sunt atraşi de senzaţiile euforice oferite de acestea, ignorând
pericolele la care sunt supuşi.
Aţi spune probabil, dragi colegi, să nu le mai dea părinţii bani
pentru a-şi cumpăra droguri. Din păcate, studiile relevă că
majorităţii tinerilor, cel puţin în prima fază, până se instalează
dependenţa, le-au fost oferite droguri gratuit.
Pentru că în România media de vârstă a consumatorilor de
droguri ilegale a scăzut în ultimii ani de la 20-25 de ani la 15 ani,
cea mai mare temă a oricărui părinte este legată de posibilitatea ca
propriul lui copil să fie tentat de consumul de droguri şi să devină
dependent. Este de datoria noastră să tragem un semnal de alarmă în
acest sens, să fie găsite strategii eficiente de monitorizare şi luptă
împotriva drogurilor. Este obligaţia noastră să găsim cadrul
legislativ cel mai combatant împotriva acestui fenomen, al forţelor
de ordine care trebuie să ia măsurile necesare, dar şi al cadrelor
didactice, care nu ar trebui să rămână indiferente la acest fenomen.
Nu este normal, dragi colegi, să citim ştiri despre elevi ajunşi
la 14 ani în comă alcoolică, când aceştia trebuiau să se afle la
şcoală. Este vorba despre elevul din Târgovişte care joia trecută a
chiulit de la câteva ore, a consumat mai multe pahare şi s-a întors la
liceu, unde a avut un comportament agresiv. Şocant este şi faptul că
profesorii spun că nu este prima dată când se întâmplă acest lucru.
Dragi colegi, astfel de întâmplări nu ar trebui tolerate în sistemul
educaţional. Şcoala ar trebui să reprezinte garantul educării tinerei
generaţii, dar în acest context numai de educaţie nu poate fi vorba.
- 60 -
Poate ar fi potrivit ca prin legislaţie să se prevadă
obligativitatea existenţei unui regulament în fiecare unitate de
învăţământ, cu măsuri de sancţionare a celor care îl încalcă, astfel
încât să nu mai întâlnim astfel de situaţii, care periclitează nu doar
sănătatea tinerilor aflaţi în cauză, ci şi imaginea unităţii de
învăţământ incriminate, în special, şi a întregului sistem educativ
românesc, în general.
În alte ţări occidentale, consumul de alcool, droguri sau ţigări
până la o anumită vârstă este interzis şi pedepsit de lege. La noi
vedem afişat la magazine anunţul conform căruia nu se
comercializează ţigări sau alcool tinerilor sub 18 ani, însă aceleaşi
magazine vând ţigări şi alcool nu doar tinerilor de peste 14 ani, ci şi
copiilor mai mici care spun că le cumpără pentru părinţi.
Trecând peste aspectele de natură medicală pe care consumul
de droguri le incubă, tinerii care devin dependenţi de consumul de
droguri vor deveni în scurt timp delincvenţi de drept comun. Asta
întrucât printre metodele prin care obţin bani pentru droguri, pe
lângă furtul banilor din casa părinţilor şi vânzarea bunurilor de
valoare de la domiciliu, se numără adesea spargerea maşinilor şi
vânzarea „ponturilor” pentru apartamente în care se poate „opera”.
Dragi colegi,
Nu spun că România riscă să semene în câţiva ani cu
Columbia dacă nu depunem eforturi susţinute în acest domeniu.
Spun însă că nu mai putem tolera astfel de situaţii, mai ales în
unităţile de învăţământ, unde tinerii ar trebui să înveţe în cadrul
orelor de dirigenţie despre pericolul pe care îl reprezintă consumul
- 61 -
de droguri, şi nu să consume astfel de substanţe în pauze sau în
orele de la care absentează.
Pentru că majoritatea dintre dumneavoastră sunteţi părinţi,
sper ca declaraţia mea de astăzi să vă fi adus un semn de întrebare
faţă de această problemă apărută chiar şi în şcoală şi sper ca
împreună să găsim soluţiile pentru a-i sprijini pe cei care luptă
împotriva acestui neajuns al erei globalizării.
Vă mulţumesc.
Domnul Gabriel Mutu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Despre tergiversare în
politica românească”.
Declaraţia mea politică din această săptămână are în vedere un
subiect care la prima vedere poate părea că este secundar. Din
păcate, această chestiune afectează de foarte multe ori subiectele
principale. Aşadar, am ales să vorbesc despre problema tergiversării
în politica românească.
Tergiversarea este un fel de a face sau, mai bine spus, de a nu
face politică în sensul de programe, politici publice sau, pur şi
simplu, de a identifica probleme.
Faptul că tergiversarea este o constată a politicii româneşti
reiese cel mai bine din refuzul aproape obsesiv cu care ne opunem
schimbărilor. Şi de foarte multe ori doar de dragul opoziţiei. Altfel
spus, preferăm să ne constituim într-un monolit care refuză orice fel
de şlefuire doar pentru că nu suntem pregătiţi să facem faţă
provocărilor pe care le implică inevitabil schimbarea.
- 62 -
Un citat spune că tergiversarea reprezintă arta de a ţine pasul
cu ziua de ieri. Din păcate, asta ne caracterizează cel mai bine în
ultimii 20 de ani. Pentru că aşa am înţeles noi că trebuie acţionat în
spaţiul public. Prin tergiversare şi prin alterarea principiilor sau a
ideilor care ne determină să întreprindem ceva. Dar despre alterare
rămâne să discutăm cu altă ocazie.
Vă rog să vă amintiţi, stimaţi colegi, cât de mult a tergiversat
clasa politică românească o problemă precum cea a condamnării
oficiale a regimului comunist. Cât de mult au tergiversat oamenii
politici adoptarea unui nou sistem electoral, deşi ei înşişi se
plângeau de minusurile sistemului pe liste. Aşadar, în momente
cheie am preferat amânarea acţiunii.
Din nefericire, văd cum opoziţia de astăzi este una care
construieşte, în primul rând, în baza principiului tergiversării.
Opoziţia este făcută de dragul de a fi făcută. Este făcută doar de
imagine, doar din dorinţa de a atrage capital de simpatie. Lipsa de
conţinut poate vine, de cele mai multe ori, din imaginea prost
înţeleasă asupra conceptului de opoziţie.
Atât Partidul Social Democrat, cât şi Partidul Naţional Liberal
înţeleg că a te afla în opoziţie înseamnă a te dezbăra de orice fel de
responsabilitate. Din păcate, stimaţi colegi, mă simt nevoit să vă
reamintesc faptul că şi dumneavoastră aveţi responsabilitatea voturilor
cetăţenilor care v-au mandatat să îi reprezentanţi în Parlament.
Ce s-a întâmplat cu supunerea la vot a cerinţei independenţilor
a fost o tergiversare prin care opoziţia a înţeles să minimalizeze
importanţa unor senatori. Ne aducem aminte că tot aşa s-a întâmplat
- 63 -
în momentul în care majoritatea senatorilor am decis că trebuie să
supunem la vot revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului.
Vedem cum aceeaşi opoziţie este cea care amână la nesfârşit
punerea în aplicare a rezultatului referendumului. La momentul 22
noiembrie, la unison, cei înscrişi în cursa electorală susţineau că este
nevoie de un referendum prin care clasa politică să ia act de modul
în care cetăţenii doresc reformarea Parlamentului. Acum vedem
cum în Birourile permanente reunite ale celor două Camere este
tergiversată, parcă la nesfârşit, punerea în acord a Constituţiei cu
rezultatul referendumului.
De asemenea, ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută în
plenul reunit al celor două Camere a reprezentat tot o concretizare a
ideii de tergiversare, când reprezentanţii opoziţiei au prelungit prin
discuţii sterile supunerea la vot a Raportului Societăţii Române de
Televiziune şi al Societăţii Române de Radiodifuziune.
Nu a contat pentru nimeni faptul că am prelungit fără motiv o
problemă importantă. Pentru reprezentanţii opoziţiei nu a contat
părerea pe care o au cetăţenii faţă de aceste servicii, ci crearea unui
scut protector pentru cei aflaţi în fruntea acestor instituţii.
În aceste condiţii, nu îmi pare deloc surprinzătoare atitudinea
celor de la PNL şi PSD prin care au renunţat să se prezinte la
discuţiile cu privire la Legea Educaţiei Naţionale. Deşi au fost de
acord că România are nevoie de o reformă solidă în educaţie, care să
fie continuă, astăzi opoziţia blochează aceste discuţii printr-un
dezacord făţiş.
- 64 -
Însă ceea ce este dezolant reprezintă faptul că întotdeauna
tergiversarea este însoţită de lipsa unei argumentaţii în spaţiul public
românesc. În general, atunci când este amânat un proiect, te aştepţi
că se vine cu un altul considerat mai bun sau mai potrivit situaţiei
date. Din păcate pentru noi, acest lucru nu se întâmplă şi în politică.
Aici, de la sine, proiectele majore sunt amânate din inerţie, fără
explicaţii şi fără argumente.
Vă mulţumesc.
Domnul Iulian Urban:
Declaraţia politică este intitulată ,,Adevărata faţă a corupţiei
din justiţie – statul cosanguin”.
Te ia cu dureri de cap când vezi ce îmbârligături ies la iveală:
X e în subordinea lui Y, a cărui nevastă e şefa lui X, dar, totodată,
cumnatul lui X este naş de cununie pentru senatorul Z, care
controlează comisia ce-l validează pe Y. Am ajuns un fel de stat
cosanguin; PCR-ul era mizilic pe lângă ce-i acum: familii şi relaţii
în conducerea statului, familii şi relaţii în justiţie, familii şi relaţii în
poliţie, familii şi relaţii în gestionarea fondurilor europene, familii şi
relaţii în conducerea universităţilor, familii şi relaţii în sport, familii
şi relaţii în medicină… Ţara cu cel mai mare număr de cizmari pe
cap de locuitor.
Şi în magistratură grâul se alege greu de neghină, iar lupta nu e
uşoară… Totuşi să nu-i mai condamnăm în masă pe judecători, ca
data trecută, şi să avem discernământ când vorbim de magistraţi, să
îi sprijinim pe cei (şi sunt cu sutele…) care încearcă să înlăture clica
asta pe care o moştenim de 20 de ani… Fără acest sprijin ei nu vor
- 65 -
putea nimic şi, dacă ei nu fac nimic, noi vom rămâne spectatori
frustraţi la o piesă cu scenariul previzibil.
Avem nevoie de un stat de drept, avem nevoie de o justiţie
corectă, independentă şi imună de actele politicienilor pentru a
garanta statul de drept. Dar cum e asta posibil când unii procurori
sunt loviţi de megaconflicte de interese, fiind doar apendici ai
puterii politice, şi nu agenţi independenţi ai statului, ocupându-se
doar cu procese mici şi uşoare, ca să dea bine la statistică, cu
înscenări de dosare la nivel înalt şi din când în când cu sacrificarea
în public a propriilor corupţi, ca dovadă falsă a instrumentării
dreptăţii în faţa prostimii?
Marea corupţie în justiţia română se numeşte şantajul şi
intimidarea judecătorilor de către politicieni aflaţi la putere, şi nu
mita, aşa cum e a redată la TV. Pune-te, domnule, în pielea unui
judecător; vulnerabilitatea ta în faţa politicienilor ar fi totală. Ca om,
nu poţi să trăieşti fără să vorbeşti şi, dacă vorbeşti, eşti înregistrat şi,
dacă eşti înregistrat, poţi fi şantajat indiferent de ce spui. Legile
făcute de politicieni sunt proaste, sunt contradictorii.
Un judecător dă un verdict conform legii A, dar ce se întâmplă
cu legea B care spune altfel? Astfel, un judecător este perpetuu
şantajabil… „ai luat decizie contrar legii B”… Cine e vinovat? Cum
se poate face dreptate?
Ca judecător, ai curaj să dai verdict contra unui politician
corupt? Nu! Că e vai şi amar de pielea ta dacă inculpatul e la putere
acum… Sau vai şi amar de tine când va veni la putere peste 4 sau 10
ani…
- 66 -
Aici e cheia tergiversării actului de justiţie. Mulţi judecători,
de frica poliţiei politice, nu au curajul să îi găsească vinovaţi pe cei
vinovaţi, iar legile făcute de politicieni îi forţează să facă această
tergiversare în mod legal ad infinitum. Judecătorilor care au curajul
să facă faţă şantajului şi intimidării conducătorilor politici le
datorăm foarte mult, ei sunt singura noastră şansă la o societate mai
justă, mai corectă.
Este revoltător ceea ce se întâmplă! Am început să văd tot felul
de spălături pe creier gen: ţara asta are alte probleme decât Voicu,
vedeţi grevele etc. Nu avem decât o singură mare problemă: această
mare caracatiţă care a sufocat totul în ţara asta, inclusiv opinia
publică, românul care nu mai are încredere nici să protesteze, pentru
că, dacă nu faci parte din Camora română, nu ai nicio şansă. Aceasta
este ultima noastră şansă, pentru că, alături de ziarişti morali care au
luptat şi au riscat pentru aceste adevăruri, este pentru prima oară în
20 de ani când avem alături şi DNA, SIE, SRI, şi asta pentru că în
sfârşit sunt conduse de oameni competenţi şi mai ales patrioţi.
Mulţumim pentru speranţe, deocamdată, domnilor Morar,
Ungureanu, Maior. Stimă magistraţilor care au curaj să se revolte,
stimă, domnule preşedinte, pentru aceste numiri. În rest, lipseşte
doar lupta noastră, a celor de rând, pentru a fi o echipă. Să nu-i
lăsăm să scape! Urmăriţi doar scuzele penibile, e clar cui îi e frică
de adevăr! Vă mulţumesc.
Doamna Anca-Daniela Boagiu: Declaraţia politică se intitulează ,,Consiliul Superior al
Magistraturii trebuie să îşi asume responsabilitatea curăţirii sistemului judiciar”.
- 67 -
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
La momentul aderării României şi Bulgariei la Uniunea
Europeană, am convenit împreună cu oficialii europeni acel
mecanism de cooperare şi verificare cu patru obiective clare în
domeniul reformei în justiţie. Primul din acele obiective era, şi a
rămas încă, chiar dacă cei trei ani prevăzuţi iniţial au trecut,
asigurarea unei transparenţe şi eficienţe sporite a actului de justiţie,
în special prin consolidarea capacităţii şi a răspunderii Consiliului
Superior al Magistraturii.
Aşa cum arată şi raportul Comisiei Europene publicat pe 23
martie, aşa cum poate vedea întreaga opinie publică, CSM se
limitează la „studii provizorii”, „proiecte pilot”, evitând să ia acele
măsuri radicale care ar duce la curăţarea sistemului de acele
personaje tributare unor mentalităţi din trecut sau parte a unor reţele
ilegale. Puşi acum în faţa unor argumente care pun la îndoială
capacitatea unor magistraţi de a lua decizii fundamentate, cei de la
CSM se fac că anchetează, ignorând protestul acelor magistraţi care
nu vor să fie asociaţi cu imaginea unei justiţii arbitrare, corupte. Ce
încredere în justiţie să aibă cetăţenii dacă judecători aflaţi sub
urmărire penală dau în continuare decizii asupra ce e drept sau nu?
Vorbim de reforma în justiţie de atâţia ani, dar atâta timp cât
instituţia care ar trebui să vegheze la îndeplinirea acestei reforme
preferă să bage gunoiul sub preş, nu vom avea rezultatele necesare
pentru a nu mai fi sub monitorizarea UE.
Doamnelor şi domnilor,
- 68 -
Cazul Voicu pune în lumină, pe de o parte, activitatea DNA ca
instituţie care îşi îndeplineşte cu consecvenţă misiunea, dar şi
punctele slabe ale unui sistem judiciar încă tributar relaţiilor
clientelare. Sper ca decizia de mâine da la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în ciuda controverselor referitoare la poziţia anti-DNA a
judecătoarei în cauză, să fie începutul unei asanări a sistemului
judiciar. Nu aş vrea să cred că şicanele domnului Voicu vor influenţa
decizia ICCJ. Domnul senator contestă un vot în plenul Senatului,
plen de la care el a lipsit practic nemotivat, neprezentând niciun fel
de documente justificative sau necerând amânare.
În încheiere, aş vrea să subliniez importanţa existenţei unei
mase critice în interiorul sistemului juridic, oameni care vor
modernizare, vor reformă, vor o justiţie dreaptă pentru toţi. Protestul
iniţiat de magistraţi împotriva CSM ne dovedeşte că reforma în
justiţie nu e o condiţie impusă de UE, ci o necesitate resimţită chiar
din interiorul sistemului.
Domnul Mircea-Marius Banias:
Declaraţia politică este intitulată ,,Operaţiunea «ATALANTA»
– un succes al forţelor navale UE”.
Domnule preşedinte,
Stimate colege şi stimaţi colegi,
Declaraţia mea politică se referă la una din operaţiunile
militare ale Uniunii Europene, denumită ATALANTA.
În perioada 23 – 24 martie 2010, la Bruxelles, a avut loc
Reuniunea comună a Comisiilor Adunării Uniunii Europei Occidentale
(UEO) cu Consiliul Permanent al UEO şi Comitetului Politic şi de
- 69 -
Securitate al Uniunii Europene. România, în calitatea de membră a
Comisiei pentru Apărare din cadrul Adunării UEO, a fost reprezentată
la reuniune de o delegaţie formată din 4 deputaţi şi un senator. În cadrul
reuniunii s-a subliniat importanţa pe care o are operaţiunea
ATALANTA pentru securitatea transportului maritim din zona Golfului
Aden, dar şi succesul de care aceasta se bucură până în prezent.
ATALANTA este prima operaţiune navală a Uniunii Europene
şi se desfăşoară în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare
(PESA). Desfăşurată de forţele navale ale Uniunii (EUNAVFOR) pe
coasta Somaliei, aceasta are drept scop combaterea pirateriei, un
fenomen care a luat amploare, ajungând în 2009 la cel mai ridicat
nivel din ultimii ani, conform Biroului Maritim Internaţional. Chiar
Ministerul Afacerilor Externe din România avertiza în luna ianuarie
a acestui an asupra pericolului din Somalia şi sfătuia cetăţenii
români să evite zona respectivă.
În prezent, Uniunea Europeană desfăşoară 14 misiuni civile şi
militare pe 3 continente. Au loc operaţiuni pe coasta Somaliei
(ATALANTA), pe teritoriul Bosniei şi Herţegovina (Althea), în
Georgia (EUMM), Afganistan (EUPOL), în Irak (Eujust LEX), în
teritoriile palestiniene (EUPOL) şi în Haiti (Euco). Aceste misiuni
urmăresc în principal combaterea terorismului, împiedicarea
răspândirii armelor nucleare şi de distrugere în masă, menţinerea
securităţii maritime. În acest scop, Uniunea Europeană cooperează
cu organizaţii precum NATO, Organizaţia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE), Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)
şi Uniunea Africană.
- 70 -
Doamnelor şi domnilor,
Operaţiunea ATALANTA a fost demarată în noiembrie 2008 în
Golful Aden şi a avut o contribuţie însemnată în lupta împotriva
pirateriei din acea zonă, conform datelor oficialilor europeni
prezentate în cadrul Reuniunii Comisiilor pe 23 martie anul curent
la Bruxelles. Potrivit acestora, începând din luna aprilie a anului
2009, activitatea piraţilor s-a intensificat, deşi forţele navale ale mai
multor ţări sunt concentrate în zonă. Însă, cu toate că numărul
atacurilor piraţilor a crescut dramatic, rata lor de succes a scăzut: în
anul 2008 doar 69 din 111 atacuri au fost contracarate, în timp ce în
prima jumătate a anului 2009, din 109 atacuri, 81 au fost
împiedicate. UE a înfiinţat două reţele de transmitere de date, care
permit navelor ce traversează Golful Aden să monitorizeze situaţia
în timp real şi să solicite protecţie. 98% din navele care au făcut
acest lucru au reuşit să traverseze zona fără incidente. Uniunea a
semnat, de asemenea, acorduri cu Guvernul kenyan pentru a permite
piraţilor capturaţi să fie predaţi în Kenya spre a fi judecaţi.
Personalul militar implicat în operaţiune poate reţine şi
transfera persoanele care sunt suspectate sau care comit acte de
piraterie sau de jaf armat în zonele în care acestea sunt prezente. De
asemenea, se pot confisca navele piraţilor sau vasele capturate în
urma atacurilor de piraterie şi care sunt în mâinile piraţilor, precum
şi bunurile de la bord.
Iniţial programată pentru o perioadă de un an de zile,
operaţiunea a fost extinsă de către Consiliu până în decembrie 2010.
Forţele europene navale patrulează într-o zonă care cuprinde sudul
- 71 -
Mării Roşii, Golful Aden şi o parte a Oceanului Indian, care include
insulele Seychelles, ceea ce reprezintă o suprafaţă comparabilă cu
cea a Mării Mediterane. Cele 12 nave UE şi aeronava care fac parte
din misiune sunt în permanentă legătură cu nave aparţinând NATO,
Rusiei, Indiei, Japoniei şi Chinei.
În prezent, opt state membre ale Uniunii aduc o contribuţie
permanentă: Italia, Olanda, Germania, Franţa, Spania, Belgia,
Luxemburg şi Grecia, cărora li se alătură şi ţări nemembre precum
Norvegia. De asemenea, personal militar din Cipru, Irlanda,
Finlanda, Malta şi Suedia completează echipa de la Northwood,
sediul operaţiunii. Fondurile necesare s-au ridicat la 8,3 milioane de
euro pentru primul an. Întregul buget este suportat de statele
membre UE şi este stabilit pe baza PIB-ului fiecărei ţări. Ţările
participante suportă şi costurile resurselor pe care le utilizează.
Misiunea a fost lansată în sprijinul Rezoluţiilor 1814, 1816,
1838 şi 1846, care au fost adoptate în 2008 de către Consiliul de
Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Forţele implicate
contribuie la protecţia navelor Programului Alimentar Mondial
susţinut de ONU, care constă în furnizarea de ajutor alimentar
pentru persoanele sinistrate din Somalia. Din noiembrie 2008,
navele aparţinând Programului Alimentar Mondial au livrat mai
mult de 267 000 de tone de produse alimentare în Somalia. Oficialii
Programului au declarat că sunt extrem de recunoscători UE pentru
implicarea în escortarea navelor care transportă produse alimentare.
De asemenea, fiecare navă comercială care doreşte să tranziteze
prin Golful Aden sau în largul coastelor Somaliei beneficiază de
- 72 -
sprijin din partea navelor EUNAVFOR. Această iniţiativă a fost
salutată de către întreaga comunitate a armatorilor şi de către marinele
comerciale. Circa 16 000 de vase comerciale tranzitează în fiecare an
Strâmtoarea Bab el Mandeb, între Golful Aden şi Marea Roşie, pe
unde trece aproape 30% din fluxul mondial de petrol.
Vă mulţumesc.
Domnul Ion Bara:
Declaraţia politică se intitulează ,,Legea educaţiei – interesul
naţional prevalează faţă de interesul grupurilor”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
După cum bine ştim cu toţii, proiectul de lege privind educaţia
naţională a fost discutat şi avizat de Guvern, într-o primă lectură, şi
acum este prezentat în dezbatere publică.
Exceptând amprenta lăsată asupra educaţiei de către Andrei
Marga şi Mircea Miclea, celelalte metamorfoze aduse educaţiei au
fost o înşiruire de cârpeli care ignorau ceea ce este, evident, cel mai
important: elevul. Elevul român care se plasează, în urma
evaluărilor făcute la nivelul Uniunii Europene şi a celor de pe plan
internaţional, pe ultimele locuri.
Este foarte important să nu uităm în toată dezbaterea faptul că
toate măsurile prezentate în acest proiect au o fundamentare foarte
solidă. În ce altă reformă a ultimilor ani au fost elaborate strategii
educaţionale pe baze statistice la zi, pe o varietate de rapoarte, atât
asupra sistemului naţional, cât şi asupra tendinţelor în educaţia la
nivel internaţional, cu implicări ale unor instituţii de prestigiu?
- 73 -
De asemenea, gândirea este sistemică, astfel încât, pe de o
parte, să nu avem rupturi în interiorul sistemului, iar, pe de altă
parte, abordările celorlalte reforme să nu fie ignorate complet.
Astfel că proiectul păstrează aspecte importante din Legea Miclea.
Nu în ultimul rând, legea recuperează un mare handicap de
care ne-am cramponat în toţi aceşti ani şi implică activ, din punctul
nostru de vedere, toate forţele de care ţara poate beneficia pe termen
lung pentru a putea progresa educaţional. Şi mă refer aici la tineretul
minorităţilor. În spiritul legii prezentate, aşadar, diversitatea este o
sursă a progresului.
De reţinut că schimbările majore din noul proiect care vizează
evaluarea sunt gândite într-o evidentă corelare cu conţinuturile
curriculare.
Toate discuţiile cu părinţii, cu reprezentanţii elevilor converg
către implicarea societăţii civile în deciziile şcolii. Şi, în sfârşit,
resursa umană.
Această propunere nu trebuie privită ca o reformă radicală, ci
mai degrabă ca pe o normalitate de care sistemul are nevoie pentru a
se alinia cerinţelor europene, iar măsurile sunt echilibrate şi cu
bătaie pe termen lung. Societatea în care trăim o ia la vale din
pricina tergiversărilor făcute de opoziţie, care uită că avem nevoie
de repere şi valori. Or, dacă şcoala nu rămâne un astfel de reper,
tinerii vor pleca în masă la studii peste hotare şi, cu certitudine, nu
vor mai reveni.
Cu siguranţă această lege nu este una perfectă şi există detalii
care vor stârni discuţii, însă este o adevărată revoluţie de 20 de ani
încoace, iar perfecţionările vor veni ulterior.
- 74 -
Schimbările de fond aduse sunt în beneficiul evoluţiei şi
transmit un lucru foarte important: învăţământul este pentru elev. De
exemplu, opţiunea de a aduce clasa a IX-a la gimnaziu. Credeţi că
este greşit ca tânărul să decidă singur la 16 ani dacă vrea să-şi
continue studiile sau să muncească? La 14 ani nu are maturitatea de
a face acest lucru, ba din contră, optează pentru abandonarea şcolii.
Foarte mulţi tineri care actualmente au cariere de succes în
străinătate spun că sistemul trebuie schimbat din temelii. De ce
oare? Pentru că elevul român termină liceul, nu dispune de
competenţele necesare fiindcă teoria e ruptă de practică şi de
realitate. Pentru că nu există o modalitate de corelare cu ceea ce se
întâmplă pe piaţa muncii, care e în continuă schimbare. Pentru că
şcoala este legată de sistemul politic, şi nicidecum de cheia
sistemului: elevul.
De aceea, dragi colegi, spun că acest proiect se ridică mai
presus de interese de grup, de ideologii politice. Educaţia este o
chestiune de interes naţional. Noul proiect este o soluţie pentru criza
de azi, dar şi pentru posibile alte crize economice. Nicidecum nu
putem spune că o schimbare de fond produce o criză într-un
moment de criză. Iar dezbaterile se pot prelungi la infinit. Cred că
este esenţial ca propunerea ministrului Funeriu să beneficieze de
sprijinul tuturor. Pentru că, aşa cum a spus, orice lege e perfectibilă,
dar trebuie să conştientizăm că nu putem altfel opri abandonul
şcolar alarmant, că avem nevoie de o ofertă educaţională care să
poată integra absolvenţii în Uniunea Europeană şi pe piaţa internă.
Vă mulţumesc.
- 75 -
Domnul Sorin-Constantin Lazăr:
Declaraţia politică este intitulată ,,Moţiuni care vor să scoată
Guvernul din amorţeală”.
1 500 de profesori din toată ţara au întâmpinat cu proteste
vehemente recenta şedinţă a Guvernului de la Iaşi. Dascălii s-au
plâns că veniturile le-au scăzut continuu de când Cabinetul Boc se
află în fruntea ţării. În campania electorală, PD-L promitea majorări
salariale de 50%, pentru ca acum să nu găsească bani nici măcar
pentru a acoperi salariile iniţiale ale profesorilor.
Dar nu numai oamenii de la catedră au protestat împotriva
guvernanţilor. Sindicatele din administraţie, sănătate, transporturi etc.
şi-au exprimat, la Iaşi, nemulţumirile în legătură cu politica dusă de
Guvernul PD-L – UDMR. În ultimul an mai ales, condiţiile de viaţă şi
de muncă ale bugetarilor s-au deteriorat într-un mod îngrijorător.
Nici mediul privat nu o duce mai bine. Dimpotrivă. Dacă ne
raportăm doar la situaţia din judeţul Iaşi, numai în prima lună a
anului 2010 numărul firmelor care şi-au suspendat activitatea a
crescut de aproape 20 de ori faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Fenomenul este cauzat de înrăutăţirea contextului economic, dar şi
pentru că s-a renunţat la impozitarea microîntreprinderilor în funcţie
de cifra de afaceri. La fel de grav este şi faptul că, în aceeaşi
perioadă de timp, consemnăm o reducere cu 25% a numărului
firmelor înregistrate în întreg judeţul Iaşi.
Cu toate acestea, se pare că nimic nu-i împiedică pe guvernanţi
să anunţe în fiecare zi că România a ieşit din criză şi că în 2010 vom
înregistra chiar o creştere economică de 1,3%!
- 76 -
Tocmai pentru a aduce la cunoştinţă Cabinetului Boc
adevărata situaţie economică din ţara noastră, care devine pe zi ce
trece tot mai gravă, PSD a deschis sezonul moţiunilor. Scopul
acestora este de a-i scoate pe guvernanţi din amorţeala de
primăvară, dar şi din iluziile frumoase pe care şi le-au construit în
totală contradicţie cu realitatea care ne înconjoară. Minciunile nu
pot guverna România!
Prima dintre moţiuni a fost îndreptată împotriva ministrului
muncii, familiei şi protecţiei sociale, Mihai Şeitan. Documentul s-a
intitulat „Şeitan, un tsunami PD-L care înghite salariile, pensiile şi
locurile de muncă ale românilor”. Fără nicio îndoială, de când a
devenit ministru, Şeitan a adus prejudicii financiare şi morale
bugetarilor, pensionarilor, şomerilor şi copiilor care primesc alocaţii
de stat. Mai mult, aplicarea Legii salarizării unitare va duce la
reducerea continuă şi drastică a veniturilor bugetarilor. Şi mai grav,
proiectul Legii salarizării urmăreşte reducerea valorii punctului de
pensie sub 45% din salariul mediu brut pe economie. De asemenea,
interzicerea cumulului pensiei cu salariul este o prevedere care
contravine dreptului constituţional la muncă. Concluzia: Mihai
Şeitan nu mai merită demnitatea de ministru, oricât de mult va
strânge PD-L rândurile în jurul lui.
A doua moţiune va face referire la catastrofa din transporturile
feroviare şi va cere demisia ministrului Radu Berceanu.
Destructurarea căilor ferate nu va face altceva decât să degradeze şi
mai tare calitatea acestui tip de transport. Guvernul nu are soluţii
pentru remedierea situaţiei din CFR. Reforma PD-L înseamnă doar
a da afară zeci de mii de oameni!
- 77 -
La fel de prost stau lucrurile şi în sistemul medical, în cultură,
la mediu şi la agricultură. Ce să mai spunem de justiţie, care se face
numai la televizor!
E vremea ca PD-L să înţeleagă că aşa nu se mai poate!
Treziţi-vă, domnilor guvernanţi!
Vă mulţumesc.
Domnul Ion Rotaru:
Declaraţia politică se intitulează ,,Legea învăţământului –
legea orgoliilor (de ministru)”.
Faptul că un proaspăt ministru are iniţiative şi doreşte
îmbunătăţirea sistemului pe care îl „păstoreşte” nu este deloc
condamnabil, ci dimpotrivă. Am salutat şi salut fiecare iniţiativă a
miniştrilor care au adus schimbări necesare şi pozitive, dar stau şi
mă întreb: de ce o altă lege a învăţământului şi, mai ales, ce aduce
ea benefic sistemului de învăţământ şi beneficiarilor direcţi ai săi –
copiii noştri?
Îmi pun această întrebare atât în calitate de parlamentar, dar şi
de părinte preocupat de viitorul copilului său.
De-a lungul a 20 de ani de democraţie, educaţia a fost cred cel
mai reformat domeniu, fiecare ministru aducând cu sine o nouă lege
care, de fiecare dată, s-a vrut revoluţionară şi ultima! O testare a
orgoliilor nu numai inutilă, dar şi păguboasă, generaţii întregi de
copii devenind astfel generaţii „experimentale”.
Ne plângem că a scăzut drastic calitatea învăţământului şi că
tinerii noştri sunt debusolaţi, neîncrezători, iar în acelaşi timp, din
ce în ce mai des, se aude: „Pe vremea mea, şcoala era scoală.”
- 78 -
Şcoala românească scoate azi pe bandă generaţii pentru care
schimbarea a devenit un mod de viaţă. Adăugat la situaţia generală a
ţării, aceste generaţii nu mai ştiu ce este aceea stabilitatea şi nu mai
cred în statutul lor viitor.
Cadrele didactice se plâng de aceste schimbări, acuză sistemul,
părinţii sunt revoltaţi, copiii se plâng de programa stufoasă şi fără
acoperire practică şi devin, totodată, complet dezinteresaţi de instruire.
Aşadar, consider că, înainte ca oricine să propună alte şi alte
schimbări în învăţământ, oricât ar fi ele presupus benefice, este bine
să reflectăm cât anume este interes şi cât anume este orgoliu sau
schimbare de dragul schimbării într-un domeniu atât de delicat şi
care are în sarcină pregătirea viitorului României.
Actualul proiect al Legii educaţiei naţionale reprezintă de fapt
Codul Educaţiei elaborat de MECI în anul 2009, pe care Guvernul
Boc şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului şi pe a cărui
structură s-au operat modificări.
Toate aceste modificări nu au dus la o îmbunătăţire a textului,
generând o formă neclară şi confuză, iar aplicarea în practică a
acestui proiect legislativ (devenit lege) poate să arunce întregul
sistem de învăţământ într-o situaţie extrem de complicată.
În învăţământul preuniversitar, trecerea grupei pregătitoare în
ciclul primar, a clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu şi liceul de 3 ani
sunt măsuri total neavenite, care se vor grefa pe o infrastructură
nepregătită şi cu resurse umane insuficiente şi nepregătite în mod
deosebit pentru şcolile din mediul rural.
- 79 -
Consecinţele nefavorabile vor fi îndreptate în mod deosebit
spre elevii din mediul rural, pentru care obligativitatea claselor a
IX-a şi a X-a pentru care statul asigura gratuitatea şi care după 10
clase puteau accesa în câmpul muncii, în sistemul propus aceştia,
după nouă clase, nu vor mai avea această posibilitate. Anularea
titularizării cadrelor didactice în sistemul de învăţământ, pe lângă
profunda nemulţumire a cadrelor didactice care îşi văd posturile
ameninţate, va genera instabilitatea întregului sistem de învăţământ.
Legea propusă anulează autonomia universitară, contrar
abordărilor din Uniunea Europeană, urmărindu-se intervenţia
agresivă a statului asupra universităţilor şi politizarea acestora.
Posibilitatea ca ministrul educaţiei să poată demite fără o
motivare corespunzătoare conducerea universităţilor, precum şi
desfiinţarea facultăţilor cu încălcarea flagrantă a autonomiei
universitare sunt profund neadecvate şi demonstrează o politizare
fără precedent a şcolii.
Lipsa de interes manifestată de ministrul educaţiei faţă de
cercetare, naţionalizarea învăţământului primar preuniversitar şi
universitar, îngreunarea accesului tinerilor în sistemul de învăţământ
prin creşterea duratei studiilor până la 6 ani sunt alte „binefaceri”
propuse de actualul proiect de lege, care nu este însoţit de o
evaluare a resurselor financiare necesare implementării acestuia.
Aşadar actualul proiect de lege nu reprezintă nici pe departe o
soluţie la vasta problematică cu care se confruntă sistemul de
învăţământ din România, ci, dimpotrivă, va genera o confuzie
generalizată şi mari nemulţumiri atât pentru elevi, cât şi pentru
cadrele didactice.
- 80 -
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Funeriu n-a văzut profesori
morţi de foame. Nici noi ministru mai incompetent!”.
Stimaţi colegi,
Învăţământul românesc este supus, în aceste momente, unui
experiment extrem de dureros pentru dascăli, elevi şi părinţi,
deopotrivă. Autorul „capodoperei” este chitit să dărâme fără
remuşcare tot ce s-a construit bun până acum şi să-şi pună
îndoielnica amprentă pe domeniul educaţiei.
Daniel Funeriu, căci despre el este vorba, s-a trezit ministru
peste noapte, numire la care, totuşi, spera după travaliul politic prin
care a trecut în campania electorală. Vă mai aduceţi, desigur, aminte
de expunerea amănunţită, curat-ştiinţifică, pe baza căreia domnul
Funeriu măsura viteza pumnului prezidenţial şi o calcula în raport
de pixelii albaştri. Toate ironiile meritate la care a fost supus nu au
contat pentru domnul Funeriu, care le-a îndurat cu stoicism, sperând
că va veni şi binecuvântata răsplată. Răsplată concretizată prin
numirea cu dedicaţie în fruntea Educaţiei. Nu s-a ţinut cont de
competenţe şi reputaţie în domeniu, dar aproape că aceste
„amănunte” nu mai contau, cât timp o bună parte din echipa numită
la Palatul Victoria este o adunătură de incompetenţi cinici, în cea
mai mare parte reşapată.
Domnul Funeriu nu avea nicio jenă atunci când susţinea
enormităţile referitoare la pixeli şi pumni. Cum nici acum, când a
reuşit să împingă învăţământul în faliment şi pe profesori în pragul
disperării, nu pare să fie străbătut de nici cel mai mic sentiment de
ruşine sau remuşcare.
- 81 -
Pe scurt, reforma domnului Funeriu sună cam aşa: sunt
profesori care au dat statul în judecată, au câştigat şi au primit
salarii mărite cu 33%, alţii au prins mărirea de 17%, alţii le-au
cumulat, ajungând la o mărire de salariu de 50%. Pentru unii,
ministerul nu vrea să dea bani nici măcar pentru creşterea de 17%,
iar cei care au primit 33% vor putea constata că li se vor micşora
salariile viitoare... Simplu ca bună ziua! Iar schimbările nu se opresc
aici. Onor ministrul gândeşte un proiect haotic şi dezarticulat, care îi
va zăpăci total pe dascăli, elevi şi părinţi. Desfiinţări de şcoli,
programe date peste cap, profesori aflaţi în pericolul de a rămâne
fără loc de muncă, elevi abandonaţi, părinţi exasperaţi – aşa sună
„reforma Funeriu”.
Pentru că nu întrezăresc nicio soluţie din partea ministrului sau a
Guvernului ocupat cu licitaţii şi contracte dubioase, profesorii au ales
calea protestului deschis. Unii dintre aceştia au pichetat prefecturile, în
faţa cărora şi-au strigat nemulţumirile, iar alţii au ales să nu treacă
notele în catalog. Măsuri disperate, ale unor oameni disperaţi, umiliţi
şi minţiţi cu neruşinare de regimul portocaliu.
Dar ministrul nu pare mişcat de situaţia în care au fost aduşi
dascălii români! Cu un cinism greu de imaginat, domnul Funeriu
constata relaxat, acum câteva zile, că nu a văzut profesori morţi de
foame. Nici nu prea avea cum să-i vadă! Cercurile puterii în care se
învârte Domnia Sa nu îi oferă această posibilitate. Iar din goana
limuzinei ministeriale e greu să-ţi dai seama câţi profesori sunt
obligaţi să se îmbrace cu haine second hand, câţi renunţă la cărţi
pentru că nu au bani să-şi mai permită luxul de a se informa sau câţi
- 82 -
profesori au uitat de mult ce înseamnă un concediu de câteva zile la
mare sau la munte. I-aş sugera domnului Funeriu să încerce sportul
extrem de a supravieţui măcar o lună de zile dintr-un salariu de
profesor din învăţământul gimnazial. Asta ca să priceapă prostia pe
care a debitat-o! Dar nu ne facem iluzii! Nepriceperea crasă pe care a
dovedit-o din plin în cele câteva luni de mandat nu ne îndreptăţeşte să
sperăm la o trezire subită la realitate. O fi de la pixelul albastru?
Ruşine, Dinu Patriciu!
Vă mulţumesc.
Domnul Gheorghe Pop:
Declaraţia politică se intitulează ,,Rememorarea promisiunilor
făcute greviştilor din sistemul de învăţământ”.
Stimaţi colegi,
Anul trecut, în campania de la alegerile prezidenţiale, domnul
prim-ministru Emil Boc le promitea greviştilor din sistemul de
învăţământ o schimbare radicală în bine a condiţiilor în care aceştia
îşi vor desfăşoară activitatea.
Promisiunile veneau spre finalul celei mai lungi şi mai grave
crize a învăţământului românesc (toamna anului 2008 şi primăvara
anului 2009), după nenumărate zile de tăcere, după altele de bâlbe,
după multă abureală şi, desigur, numai după ce s-a auzit zgomotul
pumnului prezidenţial în masa de la Cotroceni.
Profesorii au crezut, şi-au impus să creadă, că măcar de acea
dată Guvernul nu minte, că îi pasă de lefurile de mizerie ale cadrelor
didactice, de statutul acestora, de dorinţa lor de a pretinde să
trăiască civilizat. N-a fost să fie însă!
- 83 -
Măririle salariale sunt o dulce poveste, pe lângă multe alte
promisiuni ale portocaliilor. Iată însă că jocul acesta al
promisiunilor fără acoperire, făcute sub imperiul neputinţei şi
incompetenţei, după reţeta – singură, de altfel, cunoscută – „Să te
faci frate cu dracul până treci puntea!”, nu mai poate continua.
Învăţământul românesc este în pragul unei crize fără precedent:
în unele oraşe personalul din acest domeniu a ieşit deja în stradă, în
altele se pregătesc de grevă în zilele următoare, nemulţumiţi de
diminuarea sau neplata salariilor, de numărul mare de disponibilizări
din toamnă… şi lista nemulţumirilor ar putea continua.
Dacă cei răspunzători nu vor găsi nicio soluţie pentru a rezolva
situaţia din educaţie, pe 22 aprilie profesorii sunt decişi să
declanşeze grevă generală şi se va ajunge la îngheţarea anului
şcolar, deoarece s-au săturat ca domnul prim-ministru să le tot
spună: „Greva profesorilor nu este o soluţie în învăţământ în
momentul de faţă.” (5 mai 2009)
Fireşte, domnule Boc, greva profesorilor nu este o soluţie, dar
aţi uitat să precizaţi că, de fapt, pentru dumneavoastră nu este o
soluţie. Pentru dascăli însă, se pare că este singura soluţie pentru ca
Guvernul României să respecte legea.
Educaţia este un domeniu vital pentru România. Abordarea
simplistă a problematicii învăţământului de către actualii guvernanţi
nu face altceva decât să creeze o şi mai acută criză în sistemul de
învăţământ.
Depinde de Guvern ce se va întâmpla de aici înainte! Dar
depinde şi de noi, cei pe care cetăţenii ne-au ales să le reprezentăm
- 84 -
şi să le susţinem interesele, să obligăm Guvernul nu să mute munţii
din loc, ci să îşi facă datoria cu profesionalism. Şi să nu mai mintă.
Vă mulţumesc.
Domnul Gheorghe Marcu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „Politici fiscale
pentru ieşirea din criză” din două motive: primul este acela că
acesta a fost şi titlul ales sugestiv pentru conferinţa de anul acesta de
la Bruxelles, care a avut loc la începutul lunii martie şi care a reunit,
la fel ca de obicei, experţi în materie de fiscalitate, politicieni şi alte
categorii sociale interesate din întreaga lume; al doilea motiv este
acela că împărtăşesc, se pare, la fel ca şi comisarul european pe
probleme de fiscalitate şi uniune vamală, Algirdas Šemeta, opinia că
fără cooperare între state nu se pot înlătura hibele actualelor sisteme
fiscale şi nu putem accede la piaţa unică, eliminarea dublei taxări şi
a discriminărilor în materie de fiscalitate, trei dintre dezideratele
majore ale Uniunii Europene.
Din foarte multe puncte de vedere, gradul de sofisticare
fiscală, cu rezultate notabile însă, dintr-o ţară, este direct
proporţional cu gradul de maturitate al economiei acelei ţări. În ţara
noastră, în pofida cotei unice de impozitare şi a cotei standard de
TVA, apreciate la început de oamenii de afaceri, frecvenţa
modificărilor legislative, ineficienţa reglementărilor interne şi
birocraţia extremă care acţionează ca o frână din partea aparatului
administrativ nu fac din noi un partener viabil pentru cerinţele
mediului de afaceri.
- 85 -
În privinţa fraudelor fiscale şi a evaziunii fiscale, aceşti doi
„demoni” cu care se confruntă majoritatea bugetelor mondiale, nu
ne încălzeşte cu nimic faptul că statul nostru, actualii guvernanţi
sunt neputincioşi, ca şi alţii, în faţa acestui fenomen de amploare.
Colectarea taxelor şi a impozitelor, apăsarea tot pe umerii celor
nevoiaşi a unei poveri fiscale imperturbabile şi implacabile precum
destinul nu scutesc cu nimic statul nostru de sarcina principală:
aceea de a identifica mascarea unor activităţi la limita legalităţii,
frauda fiscală majoră, evaziunea care, dacă ar fi descoperită şi
descurajată la timp, ar aduce la bugetul văduv miliarde de euro.
Este normal să se îngrijoreze întreaga comunitate europeană,
într-o perioadă de criză economică fără precedent, şi să constate că
fără o politică de punere în comun de mijloace şi de informaţii, fără
o creştere economică sustenabilă bazată pe o dezvoltare a
competitivităţii la nivel global, cu politici de mediu adecvate şi cu
schimbarea politicii de taxe, nu ne aşteaptă vremuri prea bune, ba
chiar am putea spune că vom asista la falimentul generalizat.
În cadrul sectorului public, datoria publică începe să aibă
conturul tot mai ameninţător al unui bulgăre de zăpadă periculos,
care tinde să se transforme în avalanşă. Ar fi de dorit să se ajungă la
scăderea cheltuielilor publice în toate ţările, la creşterea economică
şi la creşterea competitivităţii. Sunt doar câteva dintre ideile
dezbătute la Forumul de la Bruxelles, alături de opinia, reconfirmată
la acest eveniment, a necesităţii introducerii Eurofiscului, al cărui
obiectiv major este asigurarea că autorităţile fiscale vor dispune de
mecanisme tehnice şi legale de a acţiona deschis împotriva
- 86 -
fraudelor cu TVA şi că fiecare taxă administrativă este concepută
astfel încât să protejeze venitul anual al altui stat membru ca şi cum
ar fi al său.
Domnul Dan Voiculescu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Politica sufocă educaţia”.
Noul proiect al Legii educaţiei este doar ultimul episod
dint-un şir de experimente ambiţioase pe formă, dar lipsite de
coerenţă şi substanţă. În ultimii 20 de ani, aproape fiecare ministru
al educaţiei a încercat să-şi lege numele de o amplă acţiune
reformatoare, însă, în afară de modificările privind examenul de
admitere la liceu şi bacalaureatul, care mai curând i-au bulversat pe
elevi, nu s-a înregistrat nicio evoluţie semnificativă.
Din contră, instituţiile de învăţământ românesc sunt mereu pe
ultimele topuri la nivel european, baza materială este precară,
programele şcolare sunt, de regulă, inadecvate, iar profesorii sunt
umiliţi, astfel încât, după 20 de ani de pseudoreforme, sistemul
naţional de educaţie este în colaps.
Cauza acestui eşec este mereu aceeaşi: miza politică primează
întotdeauna. Proiectele de reformare sunt elaborate de politicieni
pentru politicieni, şi nu de către specialişti împreună cu
reprezentanţii profesorilor şi ai elevilor. Astfel, sistemul naţional de
educaţie, în loc să devină o prioritate naţională, a fost transformat
într-un banal instrument politic.
Daniel Petru Funeriu, actualul ministru al educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului, propune, în aceste zile, încă un proiect de
reformare „autist”, elaborat de minister fără a se fi consultat cu
- 87 -
reprezentanţii cadrelor didactice. Iar dezbaterea publică asupra
proiectului de lege, redusă arbitrar de ministrul Funeriu la doar două
săptămâni, reprezintă doar un exerciţiu de imagine şi, cel mult, o
diversiune menită a-i face pe profesori să mai uite de revendicările
salariale legitime.
Personal, consider că, după 20 de ani de retorică seacă,
politicienii ar trebui să se abţină să mai dea indicaţii şi să reziste
tentaţiei de a participa la dezbateri în care doar să constate miraţi că
sistemul nu funcţionează, fără să îşi asume imensa responsabilitate.
Cel mai recent exemplu este al preşedintelui Băsescu, care afirmă
grav că nicio universitate românească nu este în primele 500 din
lume, dar nu observă că, în cei peste 5 ani de mandat, nu a avut
nicio contribuţie concretă la eficientizarea educaţiei româneşti. De
20 de ani politicienii doar vorbesc despre reformă, cred că a venit
timpul să tacă.
Proiectul Legii educaţiei va fi util doar dacă îşi va pierde
culoarea politică. Fiecare sindicat din învăţământ trebuie să aibă la
dispoziţie cel puţin 2-3 luni pentru a analiza acest proiect şi a face
propunerile pe care le consideră necesare. Proiectul privind Legea
educaţiei trebuie supus dezbaterii Parlamentului numai după ce se
va ajunge la o formă agreată de toţi reprezentanţii societăţii civile.
Domnul Raymond Luca:
Declaraţia politică se intitulează ,,Funeriu şi elitele”.
Probabil că pentru mulţi dintre cetăţenii de bună-credinţă ai
României vestea numirii domnului Daniel Funeriu în funcţia de
ministru al educaţiei a fost însoţită de speranţa că, în sfârşit,
- 88 -
sistemul de învăţământ din ţara noastră va ieşi din impasul în care se
află de atâta amar de vreme.
Şcolit în afara ţării, cu rezultate deosebite şi cu un CV
impresionant, domnul Funeriu promitea – cel puţin prin experienţa
sa occidentală – să faciliteze integrarea profesională a tinerilor
întorşi de la studiile din străinătate sau, de ce nu, a cetăţenilor
români din Diaspora care aleg să revină în locurile natale. Este
binecunoscut faptul că, de multe ori, birocraţia de pe piaţa muncii
din România, dar şi legislaţia precară în domeniu cauzează mari
dificultăţi la angajare pentru cei care revin în ţară cu intenţia
lăudabilă de a aplica aici tot ce au învăţat în afară.
Domnul Funeriu ştie prea bine ce înseamnă să fi studiat şi trăit
în străinătate şi cum este revenirea în ţară. Tocmai de aceea e de
aşteptat ca Domnia Sa să-şi aplece atenţia asupra acestei probleme
reale cu care se confruntă din ce în ce mai mulţi români.
În acest context, doresc să-i supun atenţiei cazul domnului
Marius Sebastian, născut la 22 ianuarie 1956 la Iaşi, care a părăsit
România în 1980, stabilindu-se în Germania. De profesie designer,
Domnia Sa a înfiinţat, în 1989 în Germania, propria firmă de design
industrial şi a câştigat numeroase premii internaţionale în domeniu.
În ianuarie 2010, domnul Marius Sebastian a fost contactat de
Senatul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi în vederea
încadrării sale în corpul de specialişti ai universităţii, la
specializarea Design. În ciuda experienţei bogate a domnului
Sebastian în afara graniţelor ţării, a întâmpinat probleme la
angajarea sa în cadrul Universităţii de Arte. Astfel, în cartea sa de
- 89 -
muncă nu poate fi menţionată ca vechime activitatea desfăşurată în
străinătate. Totodată, salarizarea Domniei Sale nu poate fi încadrată
ca valoare la nivelul vechimii de 29 de ani, lucru care l-ar îndreptăţi
la obţinerea unei retribuţii corespunzătoare pregătirii şi calificării
sale în timp. Salarizarea fără grupă de vechime este prea mică în
raport cu valoarea prestată de acest specialist şi de experienţa pe
care o poate aduce cu sine, ca angajat al Universităţii de Arte
„George Enescu” din Iaşi. Astfel, în luna februarie 2010, domnul
Marius Sebastian a primit un salariu net de 470 de lei, cu siguranţă
mai mic decât salariul portarului universităţii…
Acesta este un singur exemplu, dar sunt convins că există o
mulţime de alte cazuri similare.
În consecinţă, fac un apel la domnul Daniel Funeriu nu numai
în numele lui Marius Sebastian, ci şi în numele tuturor cetăţenilor
români care doresc să revină pe meleagurile natale, care au
pregătirea şi experienţa necesare pentru a contribui la dezvoltarea
societăţii româneşti, dar care nu pot face niciunul din aceste lucruri,
pentru că nu li se acordă această şansă. Nu există nicio scuză pentru
incapacitatea Guvernului român de a atrage înapoi în ţară
specialiştii. Chiar la audierea sa în faţa comisiilor parlamentare de
specialitate, domnul Funeriu a anunţat un program pentru
întoarcerea elitelor în ţară. Din păcate, nu toate elitele au avut şansa
de a reveni direct în funcţia de ministru…
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Efectele iernii grele scot
românii din case”.
- 90 -
Ninsorile abundente şi ploile care au dus la numeroase
alunecări de teren îşi arată efectele astăzi, când constatăm lipsa
fondurilor pentru intervenţia rapidă, pe care o impune situaţia
creată. Aşadar, sunt în continuare familii evacuate din luna ianuarie
sau februarie care nu se pot întoarce în casele lor, pentru că acestea
fie sunt foarte afectate, fie chiar distruse în totalitate.
Vorbim despre localităţi mici, cu bugete locale sărace, care nu
au făcut altceva decât să evalueze pagubele şi să ajute cu alimente
familiile aflate în dificultate. Este cazul localităţii Vălenii de Munte
din judeţul Prahova, care traversează o perioadă grea, pentru că
există acolo o zonă afectată, cu drum de acces distrus, cu 500 mp de
teren arabil afectat şi case cu ziduri de rezistenţă prăbuşite.
Primăria din localitate a făcut apel la Prefectura Prahova
pentru a primi fondurile necesare, dar acestea întârzie. Nu mă miră
faptul că nu s-au primit banii ceruţi, pentru că bugetele locale suferă
de pe urma crizei economice, fiind întrerupte chiar lucrări de
reparaţii aflate în derulare. Însă situaţia din Vălenii de Munte se cere
rezolvată, cu riscul de a face apel la fonduri din rezerva bugetară.
Din păcate, nu avem de-a face cu un caz singular. Sunt multe
exemple de proprietăţi afectate, de drumuri impracticabile astăzi şi de
gospodării luate de ape sau în pericol din cauza alunecărilor de teren.
Mi se pare util şi mai mult decât necesar să ştim dacă există un
plan naţional în legătură cu această problemă generalizată, ştiut fiind
faptul că mai multe zone ale ţării au avut de-a face cu furia iernii.
În acest moment este evident că primăriile de localitate nu fac
faţă solicitărilor din partea celor evacuaţi sau care reclamă pagube
- 91 -
în urma intemperiilor. La fel de clară este şi necesitatea intervenţiei
Ministerului Administraţiei şi Internelor, care împreună cu alte
autorităţi centrale să sprijine autorităţile locale în deblocarea
situaţiei. Se fac în continuare demersuri şi către Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii pentru a repara drumurile afectate,
multe fiind singura cale de acces către localităţi rămase izolate.
Închei prin a întări solicitarea de a se căuta rapid soluţii pentru
cei afectaţi, care se confruntă cu lipsa banilor şi care fac apel
inclusiv către noi, parlamentarii care îi reprezentăm.
Vă mulţumesc.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Catedrala Mântuirii
Neamului Românesc – un proiect veşnic”.
Despre proiectul de construire a unei mari catedrale ortodoxe
în capitala României se vorbeşte din primii ani ai perioadei
interbelice. Patriarhul Miron Cristea a fost un susţinător fervent al
ideii, care în perioada comunistă a fost dată uitării din motive pe
care nu are rost să le amintim aici. După anul 1989, proiectul a
reapărut în atenţia publică, devenind subiect de dispută între
arhitecţi sau istorici, între oameni de cultură, politicieni şi clerici.
Unii au contestat atât amplasarea şi capacitatea construcţiei (Dealul
Arsenalului/5 000 de persoane), cât şi conceptul propriu-zis de
catedrală, care nu ar aparţine tradiţiei româneşti.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) a militat constant pentru
demararea lucrărilor, considerând proiectul „o prioritate spirituală
pentru România”, în condiţiile în care Bucureştiul este singura capitală
- 92 -
europeană care nu are o catedrală de dimensiuni semnificative – „un
spaţiu în care orice român să-şi regăsească identitatea sa creştină”.
Invocându-se adesea magnitudinea construcţiei, problematica
fondurilor şi însăşi necesitatea sa, ridicarea Catedralei Mântuirii
Neamului Românesc este încă, după 20 de ani de la reluarea sa ca idee
de proiect, tot în stadiul de plan neconcretizat.
În februarie 2010, Patriarhia Română a anunţat că doreşte ca
lucrările să înceapă cel târziu în luna august a acestui an, termenul de
finalizarea fiind 2015. În acelaşi timp, Ordinul Arhitecţilor din
România (OAR) a criticat procedura de selecţie a proiectului
câştigător, considerând că este vorba doar de o licitaţie restrânsă
pentru detalierea tehnică a unui model impus. Cum transparenţa şi
echitatea concursului de atribuire a proiectului, programat pentru luna
iunie, sunt esenţiale în realizarea construcţiei Catedralei, posibilitatea
unei noi amânări a începerii lucrărilor este foarte probabilă.
La ce a folosit suma de 300 de miliarde de lei alocată, la un
moment dat, de Guvernul liberal condus de Călin Popescu-
Tăriceanu cu scopul de a dinamiza finalizarea proiectului?
În atmosfera Sfintelor Sărbători de Paşti care ne bat la uşă,
lansez un îndemn la adresa tuturor celor implicaţi sau care s-ar dori
implicaţi în proiectul Catedralei Mântuirii Neamului pentru a
permite demararea lucrărilor. Construirea Catedralei ar trebui să fie
o prioritate pentru toţi românii ortodocşi şi actuala conducere a
BOR ar trebui să iasă din letargie şi să ne facă bucuria, cât mai
curând, de a transforma un vis în realitate. De la Guvernul Boc chiar
nu mai avem speranţe să ajute cu ceva Biserica.
- 93 -
*
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Cu aceasta, aş dori să vă atenționez şi să vă rog pe toţi să vă
ocupați locurile în sală pentru a începe... (Discuţii) Aş dori să vă
atrag atenţia şi să ne uităm o secundă pe ordinea de zi de astăzi, o
ordine de zi extrem de densă, cu voturi finale, cu termene de
adoptare tacită şi cu legi organice. De aceea, supun votului
dumneavoastră ordinea de zi, pe care o aveţi în mapele
dumneavoastră, după ce instalaţia de vot se va fi pusă în funcțiune.
Vă rog să vă exprimaţi prin vot cu privire la ordinea de zi a
şedinţei noastre de astăzi. Vă rog să votaţi.
Cu 67 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, ordinea
de zi a fost aprobată.
Supun votului dumneavoastră programul de lucru de astăzi, cu
rugămintea ca dacă vom avea o uşoară decalare a orei 18.00, ţinând
cont că nu avem întrebări şi interpelări radiodifuzate şi răspunsuri
ale Guvernului, să putem avansa suficient de mult pentru a parcurge
ordinea de zi.
Vă rog să votaţi programul de lucru pentru astăzi. Vă rog să
votaţi.
Cu 70 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi nicio abţinere,
programul de lucru de astăzi a fost aprobat.
*
Înainte de a intra în programul de legiferare, daţi-mi voie să fac
un anunţ obligatoriu cu privire la exercitarea de către senatori a
- 94 -
dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Notă pentru exercitarea
de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.
În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în
vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii
Constituţionale, următoarele legi:
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii
şi libertatea de a furniza servicii în România;
- Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 12 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991;
- Lege privind aprobarea plăţii cotizaţiei anuale ce decurge din
calitatea României de stat-participant la Acordul multilateral de
bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului
Europa – Caucaz – Asia, semnat la Baku la 8 septembrie 1998.
Cu aceasta am îndeplinit procedura de sesizarea Curții
Constituționale un drept al parlamentarilor.
*
Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, Rapoartele Comisiei
pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii asupra
petiţiilor primite în trimestrele III, IV şi cumulat în semestrul II din
anul 2009.
Este o obligaţie de a prezenta rapoartele în plenul
Senatului, conform art. 170 alin. (4) din Regulamentul nostru. Nu se
supune la vot un astfel de raport. Vi le supun atenţiei şi considerăm
- 95 -
îndeplinită această procedură regulamentară de prezentare în plen a
acestor rapoarte.
*
Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2010 privind
ratificarea Scrisorii de intenţie, semnată de autorităţile române la
Bucureşti la 5 februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului
Director al Fondului Monetar Internaţional din 19 februarie 2010, şi
pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009
privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi
Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie
transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie
2009, şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar
Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de
intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie
2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului
Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.
Este vorba despre o lege ordinară. Solicit Guvernului, dacă
este prezent şi dacă este pregătit…
Până când reprezentantul Guvernului ajunge la noi – se află la
Camera Deputaţilor şi este pe acest drum rapid între cele două
Camere – vă rog să prezentaţi raportul comisiei, pentru a putea să
optimizăm…
Domnule senator Ovidiu Marian, vă rog să prezentaţi, de la
microfonul 7, punctul de vedere al comisiei cu privire la acest
proiect.
- 96 -
Domnul Ovidiu Marian:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Cu adresa nr. L163/2010, Comisia pentru buget, finanţe,
activitate bancară şi piaţă de capital a fost sesizată pentru dezbaterea
şi întocmirea raportului la Proiectul de lege pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2010 privind ratificarea
Scrisorii de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti la 5
februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al
Fondului Monetar Internaţional din 19 februarie 2010, şi pentru
modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind
ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul
Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie
transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie
2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar
Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de
intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie
2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului
Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009. Este adoptat de
Camera Deputaţilor.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea
Scrisorii de intenţie, semnată de autorităţile române şi aprobată prin
Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional, în
baza căreia se suplimentează partea din împrumut alocată
Ministerului Finanţelor Publice cu suma de 383 000 DST, precum şi
modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind
ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul
Monetar Internaţional.
- 97 -
Comisia a hotărât, cu majoritate de voturi – 6 voturi pentru şi
2 abţineri – să adopte raportul de admitere a proiectului de lege în
forma adoptată de Camera Deputaţilor.
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital supune, spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului
raportul de admitere şi proiectul de lege.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Între timp, a sosit şi domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi,
pe care îl invit să prezinte, de la microfonul 8, punctul de vedere al
Guvernului cu privire la acest proiect de lege.
Microfonul 8, domnule secretar de stat.
Domnul Bogdan Drăgoi – secretar de stat în Ministerul
Finanţelor Publice:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Este la punctul cu Comisia Europeană, da?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Este Fondul Monetar Internaţional, punctul 3 din ordinea de zi,
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2010 privind
ratificarea Scrisorii de intenţie modificată cu Fondul Monetar
Internaţional.
Domnul Bogdan Drăgoi:
Vă mulţumesc foarte mult.
Prezentul act normativ are ca obiect aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 10 din 23 februarie 2010, prin care se
- 98 -
ratifică Scrisoarea suplimentară de intenţie şi Memorandumul tehnic
de înţelegere agreate cu Fondul Monetar Internaţional.
Documentele prin care au fost modificate condiţionalităţile
aferente tragerilor de împrumut au fost negociate cu Fondul
Monetar Internaţional în perioada 20 – 27 ianuarie a.c., care a avut
loc urmare aprobării Legii bugetului de stat pe anul 2010.
Aprobarea lor de către Consiliul director al Fondului Monetar
Internaţional a avut loc în data de 19 februarie 2010.
Sprijinul financiar din partea Fondului Monetar Internaţional
are o valoare totală de 11,443 miliarde DST, din care Ministerului
Finanţelor Publice i s-a alocat 1 946 500 000 DST, şi sunt utilizaţi
pentru finanţarea deficitului bugetar de stat, pe măsura necesităţilor
de echilibrare a contului curent general al Trezoreriei statului şi
pentru refinanţarea datoriei publice guvernamentale, în conformitate
cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007
privind datoria publică.
În baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2010, a fost
trasă, pe data de 23 februarie a.c., suma de 2 175 de milioane de
drepturi speciale de tragere, reprezentând tranşele 3 şi 4 din
împrumut. Jumătate din această sumă a fost virată în contul
Ministerului Finanţelor Publice, deschis la Banca Naţională a
României, restul fiind virat în contul Băncii Naţionale.
Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzilor,
comisioanelor şi altor costuri aferente împrumutului se asigură
proporţional cu suma alocată din acesta de către Banca Naţională a
României şi Ministerul Finanţelor Publice.
- 99 -
Pentru suma care îi revine din tranşele 3 şi 4, Ministerul
Finanţelor Publice a emis în favoarea Fondului Monetar Internaţional
bilete la ordin în valoare egală cu partea care îi revine. Biletul la ordin
este dominat în drepturi speciale de tragere şi se depune la Banca
Naţională a României la data eliberării tranşelor de credit.
Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune
şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ şi a
elementelor de reformă sectorială şi fiscală pe care le implică.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Sunt intervenţii pe fondul dezbaterii noastre?
Domnul senator Marcu.
Domnul Gheorghe Marcu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Un scurt comentariu referitor la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 10/2010.
În primul rând, apreciem gestul Fondului Monetar Internaţional
să fie de acord cu acest transfer de circa 400 de milioane de la Banca
Naţională a României către Ministerul Finanţelor Publice, dar faţă de
această apreciere, constatăm următoarele:
1. În ultimele zece luni au fost semnate trei scrisori de către
autorităţile române pentru acest împrumut, respectiv: prima
scrisoare, pe 24 aprilie 2009, a doua, în data de 8 septembrie 2009 şi
a treia, în data de 5 februarie 2010. De aici putem remarca foarte
uşor că actuala guvernare nu are capacitate să prognozeze evoluţia
- 100 -
indicatorilor economici, aici referindu-ne la datoria publică, la
contul curent. Ne punem fireasca întrebare: oare, avem capacitatea
să facem o prognoză pe durata unui ciclu electoral?
2. Guvernanţii nu au găsit încă un model sustenabil de creştere
economică. Atât timp cât în perioada când accesăm aceste opt tranşe
solicităm şi nu avem capacitate să acoperim acest deficit bugetar, în
momentul, respectiv la finele anului 2012, până în 2016, când
trebuie să rambursăm aceste credite, ce vom face atunci?
3. Există riscul major de intrare a României în acest cerc
vicios al îndatorării. Exemplificăm: în anul 2008, datoria publică
reprezenta 21% din PIB. În 2010, datoria publică reprezintă 40%.
Ştim foarte bine că Fondul Monetar Internaţional calculează acel
prag de sustenabilitate la 35%. Vedem diferenţa şi în ce situaţie ne
aflăm acum, în această avalanşă a îndatoririi. Explozia aceasta a
îndatoririi publice creează dezechilibre economice cu efecte direct
asupra deficitului bugetar. Urmare acestui fapt, Ministerul Finanţelor
Publice este obligat să se împrumute de pe piaţă şi, în acest fel, face
acea concurenţă neloială faţă de agenţii economici.
Închei cu observaţia că şi eu sunt cetăţean al acestei ţări, nu-mi
sunt indiferente deciziile pe care actualul Guvern le ia şi, în opinia
mea, consider că agitaţia exagerată, combinată cu puţin tupeu şi
aroganţă, nu sunt soluţii pentru creşterea economică. Din cer plouă
şi ninge în funcţie de anotimp, dar bani vin numai prin muncă.
Mulţumesc mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc mult.
- 101 -
Domnule senator Ghişe, vă rog, la microfonul central.
Domnul Ioan Ghişe:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimate doamne şi stimaţi colegi domni senatori,
Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă exprima punctul de
vedere al Partidului Naţional Liberal şi argumentele pentru care
senatorii liberali nu vor vota acest proiect de lege.
Constituţia României, în art. 137, precizează:
„Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor
financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.”
Or, vă rog, în mod special, pe dumneavoastră, colegii senatori
care susţineţi Guvernul condus de domnul Emil Boc, să citiţi cu
foarte mare atenţie titlul proiectului de lege de la punctul 3.
De ce fac această recomandare? Pentru că din lectura proiectului
de lege, a titlului proiectului de lege, veţi descoperi că originea
proiectului de lege care ni se propune astăzi este o scrisoare de intenţie
transmisă de autorităţile române, la 24 aprilie semnată la Bucureşti, şi,
respectiv, Decizia Consiliului director al FMI, la 4 mai 2009.
Vă recomand cu căldură să verificaţi atât în Legea privind
tratatele internaţionale, Legea împrumutului public şi articolul din
Constituţie menţionat, ca să descoperiţi că împrumutul de 20 de
miliarde de euro a fost făcut fără să existe bază legală. Cu alte
cuvinte, fiecare cetăţean român salariat este obligat să plătească o
datorie de aproximativ 1 500 de euro, fără ca reprezentanţii lui
legali – mă refer la Parlament, care exprimă suveranitatea
poporului, conform Constituţiei – să-şi fi exprimat acordul prin vot.
- 102 -
Aşadar, un număr restrâns de persoane a decis, uzurpând
calitatea oficială a Parlamentului de a aproba prin lege un asemenea
împrumut public, şi acum, deliciul acestei anomalii se poate
desprinde uşor din următoarele fapte. Dacă veţi lectura tot ceea ce a
apărut în presă, declarat de către patru personalităţi marcante –
Preşedintele României, guvernatorul Băncii Naţionale, ministrul
finanţelor de la acea vreme şi, respectiv, prim-ministrul de atunci şi
de acum – veţi descoperi că, între 16 octombrie 2008, când, în
Parlament, guvernatorul Băncii Naţionale ne asigura că starea
economică a României este bună şi stabilă din punctul de vedere al
condiţiei noastre de dezvoltare economică, şi până la momentul
când, în 22 septembrie 2009, prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 22, Guvernul condus de domnul Boc, la vremea
aceea, demis, dar în exerciţiu până la reaşezarea în funcţie, prin
voinţa Preşedintelui României şi, respectiv, apoi, a Parlamentului,
deci precizez, la 22 septembrie 2009, prin ordonanţă, se propunea
Parlamentului să aprobe modificarea unui acord care niciodată nu a
fost aprobat prin lege.
Dacă analizăm cele patru persoane – Preşedintele României,
preşedintele Băncii Naţionale, prim-ministrul şi ministrul finanţelor
publice – prin eliminare şi prin relatările oficiale descoperim că
decizia s-a luat între 6 şi 8 martie 2009 între două persoane din cele
patru şi, dacă ţinem cont de ierarhia de partid, vă veţi da seama că
nu ministrul finanţelor publice a decis – el, în 26 februarie 2009, ne
anunţa că avem nevoie de aproximativ 3 miliarde de euro – veţi
descoperi că nici prim-ministrul nu a decis, aşadar, două persoane
- 103 -
au decis în numele Parlamentului României şi al poporului român.
Parlamentul trebuia să aprobe prin lege un asemenea împrumut.
Aşadar, vin şi închei spunând că, fără de lege, doi oameni au
decis pentru România să împrumutăm 20 de miliarde de euro, în
condiţii păstrate, la vremea ceea – mă refer la anexe – secrete, prin
încălcarea Legii privind informaţiile clasificate, şi cetăţenii
României, în mod special salariaţii, plătesc 1 500 de euro pe an.
Senatorii Partidul Naţional Liberal, şi din aceste considerente,
precum şi din faptul că, în opinia noastră, altele sunt soluţiile
economice decât un asemenea împrumut şi ţinând cont de starea de
ilegalitate în care s-a făcut împrumutul, inclusiv cu uzurparea de
calităţi oficiale, vor vota împotriva proiectului de lege.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc domnului senator.
Domnul senator Sorin Bota, din partea Grupului parlamentar
al Alianţei Politice PSD+PC. Domnul senator Oprea se pregăteşte
imediat pentru o intervenţie.
Microfonul 3, pentru domnul senator Bota.
Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota: Stimaţi colegi,
Urmează să acordăm un vot, practic, post factum. În urmă cu
mai bine de un an de zile, acest acord cu Fondul Monetar
Internaţional reprezenta pentru România, care tocmai lua criza în
piept, o soluţie, o soluţie pe care, la acea dată, premierul o prezenta
ca un colac de salvare pentru economia României şi că, în
maximum un an de zile, România va ieşi din criză.
- 104 -
Din păcate, realitatea economică a ţării nu arată acest lucru.
Ba, dimpotrivă, în urmă cu câteva săptămâni, preşedintele ţării ne
anunţa că urmează să mai luăm un împrumut de aceeaşi dimensiune.
Din acest punct de vedere, rog reprezentantul Ministerului
Finanţelor Publice să ne informeze dacă va fi nevoie şi dacă vom
asista cât de curând la un nou împrumut pentru a ieşi cu adevărat
din criză sau a ne adânci şi a ne îndatora pe următorii 50 de ani?
De altfel, rog reprezentantul ministerului să ia act de o cerere
pe care o fac şi să pună la dispoziţia Comisiei pentru buget, finanţe,
activitate bancară şi piaţă de capital pentru că acum, sigur, nu poate
să ne pună la dispoziţie toate datele: ce s-a întâmplat real cu
împrumutul actual de la Fondul Monetar Internaţional, cum a fost el
repartizat şi pe ce s-au cheltuit banii?
Ştim că o parte a mers la Banca Naţională a României. Aici am
un comentariu şi o rugăminte: să ne informeze dacă Banca
Naţională va continua să utilizeze aceşti bani pentru ca să elibereze
băncilor comerciale fondurile pe care le au depuse la Banca
Naţională, iar băncile comerciale să ignore cererea de creditare din
piaţă şi să crediteze doar statul şi, practic, statul român plăteşte de
două ori dobândă sau Ministerul Finanţelor Publice are de gând să
oprească acest mecanism, această suveică, prin care, de fapt, noi
plătim de două ori dobândă la aceeaşi bani.
Pentru modul în care a fost gestionat acest împrumut şi pentru
faptul că nu există transparenţă în utilizarea acestui împrumut,
Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC se va abţine de la a
vota acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
- 105 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Oprea, microfonul 2.
Domnul Dumitru Oprea:
Se pare că asistăm la declaraţii politice în prelungire. Altfel,
nu se explică diferenţa de puncte de vedere ale unor colegi de-ai
noştri din acelaşi partid.
Mai înainte, un coleg acuza faptul că statul se împrumută din
piaţa internă, luând banii de la întreprinzătorii privaţi, iar un alt
coleg acuză statul că nu se împrumută. Un alt coleg, mai înainte,
vorbea despre situaţia Greciei. Este o imensă diferenţă între situaţia
tragică a Greciei, condusă de un partid socialist care, în acest
moment, are nevoie de 30 de miliarde de dolari… 20 de miliarde de
euro, dar la 10 milioane…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Socialiştii conduc de două luni…
Domnul Dumitru Oprea:
Da…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
A fost dreapta înainte la conducere…
Domnul Dumitru Oprea:
În privinţa procentului datoriei publice, cred că aici colegii
noştri mai au nevoie de o documentare serioasă, iar cât despre
legalitate au perfectă dreptate, dar au greşit sala. Pentru acuze de
neconstituţionalitate există o instituţie clară. Pentru întrebări, pentru
interpelări, avem în fiecare zi de luni un program special.
- 106 -
În legătură cu colegii de la PSD, am o altă nedumerire, în
plus. Toată această procedură a fost semnată împreună, iar, acum,
cele 3, 5 miliarde, ce ar fi fost de luat în ultima parte a anului 2009,
nu s-au luat din cauza ieşirii de la guvernare, aşa cum se ştie şi am
fost obligaţi să luăm din piaţă, cu o dobândă mai mult decât dublă.
În momentul de faţă, cineva reproşează cum – şi chiar ne
ameninţă – că se abţine, iar altcineva nu acceptă luarea unor bani,
care să salveze România, cu o dobândă derizorie.
Deci, ne îndeamnă să mergem din nou în piaţă.
Păi, bietul cetăţean, care ascultă astfel de declaraţii, este total
bulversat!
Îi asigur pe colegii mei că ştirea dată azi-dimineaţă, precum că
raportul leu-euro este unul mai mult decât elegant, 4,06, asta
înseamnă politica în ţară… pentru cei care proroceau 7 lei pe un
euro ar fi fost tragedie.
Deci, iată de ce, aceşti bani sunt luaţi şi de către BNR, iar
cealaltă parte, printr-o interpelare, vor afla toate detaliile legate de
destinaţia sumelor. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Şerban Valeca, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Se pregăteşte domnul senator Varujan Vosganian, din partea
Grupului parlamentar al PNL.
Domnul Şerban Valeca:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
- 107 -
Aş vrea să pun o întrebare reprezentantului Guvernului, având
în vedere că distinsul nostru coleg era foarte îngrijorat de ce o să
înţeleagă românii.
Aş vrea să ne lămurească Guvernul – nu ştiu, e bine, e rău, de
unde s-au luat, cum s-au luat – care este eficienţa folosirii acestor
bani şi ce rezultate economice pentru că, acela cu cursul, este al
BNR-ului, deci nu aparţine Guvernului.
Deci, ce rezultate s-au obţinut pentru români, având în vedere
toate aceste împrumuturi? Care este eficienţa?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Varujan Vosganian, microfonul central.
Domnul Varujan Vosganian:
Vă mulţumesc.
Fiind în Săptămâna Patimilor, într-adevăr, am să fiu atât de
smerit încât să vă ofer un răspuns în locul Guvernului şi nu aş fi făcut-
o dacă nu aş fi consultat zilnic site-ul Ministerului Finanţelor Publice.
Stimaţi colegi,
Pe bună dreptate, în votarea acestui proiect de lege,
dumneavoastră discutaţi oportunitatea sa.
În legătură cu această chestiune, într-adevăr, am avea un
element de stabilitate în cursul de schimb, chiar şi în reducerea
deficitului comercial. Ne-am bucura dacă aceste realizări, care nu
sunt ale Guvernului, pentru că nu el gestionează balanţa de plăţi
externe şi evoluţia cursului de schimb, nu s-ar datora, din păcate,
- 108 -
foarte slabei nevoi de euro, din cauza lipsei de investiţii străine şi
din cauza lipsei de importuri pentru dezvoltare.
Dacă veţi consulta harta României din punctul de vedere al
deficitului comercial, veţi vedea că în judeţele care se dezvoltau era un
mare deficit comercial, în timp ce, în judeţele mai puţin dezvoltate,
aveam chiar excedent, cum este, de pildă, cazul Botoşanilor sau
judeţului Tulcea, asta arătând clar că deficitul comercial, deficitul de
cont curent, erau instrumente de dezvoltare – pe care nemaiavându-le
– deficitul comercial, deficitul de cont curent s-au redus şi cum nu
există o presiune pe piaţă din perspectiva monedei europene avem o
anumită stabilitate a cursului de schimb. Dar nu la acestea vreau să mă
refer, ele fiind chestiuni tehnice.
Vreau însă, stimaţi colegi, să vă arăt necruţătoarea faţă a
efectelor acestui împrumut.
Una a fost oferită – de asta am spus că vreau să răspund în
numele ministerului pentru că tot ce vă ofer acum sunt date oficiale
ale Ministerului Finanţelor Publice sau prognoze ale Comisiei
Naţionale de Prognoză. Faţă de o datorie publică de 22%, la sfârşitul
anului 2008, potrivit datelor oferite de Ministerul Finanţelor Publice şi
de raportul privind indicatorii macroeconomici la dezbaterea
proiectului de buget pe 2010, vom ajunge la sfârşitul anului 2010 la un
procent de 34% datorie publică – 12% în plus datorie publică numai în
doi ani. Este o involuţie fără precedent. Şi am fi totuşi de acord cu
aceasta, dacă am avea efecte în plan bugetar fiscal.
Stimaţi colegi,
- 109 -
Trebuie să vă informez – şi o fac cu întârziere, pentru că şi
Ministerul Finanţelor Publice oferă aceste date cu mare întârziere –
că luna februarie înregistrează un trist record. Este luna în care am
avut cel mai mare deficit bugetar pentru luna februarie din 1990
încoace. Trebuie să vă spun că, în luna februarie, bugetul consolidat
a înregistrat un deficit de aproape 6 miliarde de lei, numai în luna
februarie. Dacă avem în vedere modul de construcţie a bugetului
consolidat, mai avem o cifră. Deficitul bugetului guvernamental,
adică buget de stat plus bugetul asigurărilor sociale, este de 8
miliarde de lei – şi această cifră este tulburătoare nu numai prin ea
însăşi, ci şi prin comparaţia cu anul 2009, an în care noi spuneam că
această criză ne-a lovit în plin, ne-a luat prin surprindere şi, de
aceea, rezultatele.
Trebuie să vă informez că în luna februarie 2009 deficitul era de
numai 3,4 miliarde de lei, faţă de aproape 6 miliarde câte sunt astăzi.
Şi vă mai dau o cifră care ar trebui să dea de gândit – mai mult decât
petardele care se aruncă cu tot felul de arestări şi cu vânări de
vrăjitoare la televizor – colectările din taxa pe valoarea adăugată au
scăzut pe primele două luni ale acestui an faţă de perioada ianuarie –
februarie 2009 cu 19%, ceea ce arată că nu numai că nu avem
relansare, dar că, în continuare, avem contracţie economică.
Aşadar, stimaţi colegi, - şi asta o vom spune mâine şi
domnului Dominique Strauss-Khan, dacă vom avea prilejul.
Efectul împrumutului la Fondul Monetar Internaţional este:
- Creşterea fără precedent a datoriei publice;
- 110 -
- Reorientarea sumelor de bani de la echilibrarea poziţiei
externe a României şi a cursului de schimb, cum se anunţase, către
responsabilităţile fundamentale ale statului – plată de salarii şi
pensii;
- Aceasta nu a făcut cu nimic să diminueze deficitul bugetar.
Încă un avertisment sever pe care vi-l dau: potrivit analizei
bugetului pe primele două luni, se vede că bugetul de stat este
incapabil să acopere deficitul fondului de pensii – ceea ce înseamnă
că, în continuare, împrumuturile de la FMI vor merge tot către plata
pensiilor şi salariilor.
Şi nu-mi spuneţi mie că nu puteţi plăti pensiile din cauză că
Partidul Naţional Liberal le-a mărit! Dumneavoastră nu puteţi plăti
pensiile pentru că, faţă de 5 milioane de salariaţi – cât aveam la
sfârşitului anului 2008 – mai aveţi numai 4 500 000, iar diferenţa se
vede exact în incapacitatea pe care o aveţi de a plăti pensiile.
Pe scurt, este un act care a creat o anumite credibilitate
României, pe termen scurt, dar, din păcate, am avut un Guvern care
nu a ştiut să valorifice acest împrumut, a deturnat sumele de bani, se
trezeşte într-o situaţie chiar mai grea şi singurul efect este cel pe
care îl vor plăti copiii noştri.
De aceea, domnul senator Ghişe, pe bună dreptate, a exprimat
punctul de vedere al Grupului parlamentar al PNL.
Vă mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Rădulescu, microfonul 2.
- 111 -
Domnule senator Oprea, am reţinut dorinţa de a interveni, dar
am considerat că şi un alt coleg doreşte să ia cuvântul.
Vă rog, domnule senator.
Domnul Cristian Rădulescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
De fiecare dată, am o subtilă plăcere de a vorbi şi eu despre
cifre după colegul meu, domnul senator Varujan Vosganian, şi de a-
i arăta că, până şi o persoană mult mai puţin pricepută în acest
domeniu, cum este un medic, deţine totuşi nişte cifre care îl pot
contrazice, fiindcă, într-adevăr, dânsul are această subtilitate
deosebită de a ne prezenta în felul dânsului exact ceea ce poate să
incrimineze o anumită situaţie, omiţând cu multă delicateţe celelalte
cifre sau cealaltă interpretare care poate să arate că situaţia totuşi
este bună.
Într-adevăr, sunt 6 miliarde de lei deficit până la sfârşitul lunii
februarie, dar nu pe luna februarie, ci pe luna ianuarie şi februarie,
cumulat.
Domnul Varujan Vosganian:
Numai pe februarie…
Domnul Cristian Rădulescu:
Şi dânsul să spună: păi, da, fiindcă nu exista buget în ianuarie
şi atunci nu s-au făcut plăţi, şi nu s-a făcut deficit, şi aşa mai
departe, da.
În funcţie de asta, vedem cât va fi deficitul prognozat pe tot
anul în curs, fiindcă eu mă simt îndreptăţit să înmulţesc cu şase,
fiindcă era vorba de o cifră pe două luni, iar dânsul se vede
- 112 -
îndreptăţit să înmulţească aceste 6 miliarde cu 12. Dânsului o să-i
dea vreo 72 de miliarde, deficit prognozat pe anul acesta, iar mie o
să-mi dea jumătate, ceea ce, sigur, este o diferenţă de opinie, dar eu
nu văd de ce nu aş înmulţi cu 6, fiindcă cifra aceea de 6 miliarde era
ceea ce s-a strâns pe cele două luni de zile. Vom vedea, până la
sfârşitul anului. Dânsul „mizează pe 15% deficit”, ceea ce nici în
visele cele mai negre nu o să se întâmple.
Făcea dânsul referire că s-a adunat o datorie publică de 34% -
şi că aceasta este cu mult mai mare decât 22% , cât era în urmă cu
doi ani de zile. Putem să o luăm şi în acest fel, dar, în primul rând,
nu mi se pare corect să facă o comparaţie de acest gen, de parcă ar fi
fost vremuri de pace, de parcă – cine folosea aici sintagma aceasta?
– era vorba de doi dintre anii în care erau vacile grase, şi nu vacile
slabe. Este, în momentul de faţă, o situaţie în care vacile sunt slabe,
slabe de tot şi nu este de mirare că deficitul a crescut de la 22 la
34%. În opinia mea, mirarea este că a ajuns doar la 34%, în
condiţiile în care limita acceptată de Uniunea Europeană este 60%,
iar media pe Uniunea Europeană este undeva pe la 45 şi 50%. Nu
vreau să ne raportăm la ce este mai rău în Uniunea Europeană, la un
deficit de 126% faţă de PIB al Greciei şi mai sunt şi alte ţări care au
sărit de pragul de 60%. Mă compar cu cât permite Uniunea
Europeană, 60%, mă compar cu media de acolo şi îmi dau seama că
după doi ani de criză am ajuns la un deficit de 34%. Asta este
într-adevăr absolut remarcabil şi nu ştiu dacă Guvernul dânşilor ar fi
putut să menţină o asemenea mică creştere.
- 113 -
Deci iată cum cifrele pot fi manevrate în toate direcţiile şi
sigur că mai există, în afară de minciuna propriu-zisă şi minciuna
prin omisiune şi minciuna statistică.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult.
Domnul senator Oprea, cu rugămintea să încercăm să fim mai
succinţi. Avem o agendă foarte plină astăzi.
Domnul Dumitru Oprea:
Eu am să fiu foarte succint. Colegul meu senatorul Rădulescu
m-a ajutat pentru că, practic, mesajul trebuie să-l dăm către cetăţeni,
care sunt speriaţi prin modul patetic de prezentare a unui neadevăr.
34% la sfârşitul anul 2010 este mai mult decât un extraordinar
rezultat al statului român, pentru că sunt ţările foarte puternic
dezvoltate în Europa care acum se află la 80-90% datorie publică.
Îi aduc aminte ministrului de odinioară, Varujan, care se pare
că este caracterizat de o amnezie accelerată, că a început în judeţul
Iaşi nişte investiţii, care la data de astăzi nu sunt finalizate domnule
Varujan, aproape 200 de şcoli care au nevoie de 3 000 de miliarde.
Da, dragi români, 3 000 de miliarde de lei vechi ar fi necesari
pentru a încheia ceea ce dumnealui a început. De fapt a închis şcoli.
Să arăţi cu degetul totdeauna pe ceea ce face o criză, iar criza
să fie dată pe seama numai unei guvernări este chiar lipsit total de
obiectivitate.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Drept la replică, domnul Vosganian.
- 114 -
Domnul Varujan Vosganian :
Am o singură intervenţie de făcut. Au fost şi alţi colegi de-ai
mei care au făcut apel la bunăcuviinţă. Atunci când interpretezi
diferit nişte cifre, dar prezinţi cifrele corect nu se cheamă că eşti
mincinos. De aceea eu rog pe colegul meu Cristian Rădulescu să-şi
ceară scuze pentru această sintagmă „minciună prin omisiune”
pentru că n-am făcut absolut nicio omisiune şi am spus foarte clar că
deficitul pe luna februarie este de 6 miliarde de lei. Am fost extrem
de clar în ceea ce am spus şi n-am făcut niciun fel de aproximare,
15%, 6%. Nu pot eu să devin mincinos din cauza fanteziilor
colegului meu şi cer clar să-şi ceară scuze pentru acest lucru.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
Da, are dreptate colegul Varujan. Aici nu este vorba de
minciună. Citatul corect era următorul: „Nu există numai minciună
sfruntată, ci şi adevărul prezentat pe jumătate sau adevărul statistic”.
Acesta era citatul corect.
Domnul Varujan Vosganian (din sală) :
Aşa mai merge.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Aş dori, în încheiere, să adresez domnului secretar de stat o mică
întrebare, pentru că ceea ce deja s-a întâmplat cu privire la acest Acord
ştim cu toţii. Ce se va întâmpla cu economia europeană, mondială şi
- 115 -
românească încă nu ştim, dar avem în acest text, domnule secretar de
stat, două prevederi la art. 12 – şi rog şi colegii să fie puţin atenţi
pentru că sunt chestiuni care ne interesează pe toţi.
În acest Acord se stipulează: pentru a ameliora impactul social
al crizei actuale, pentru gospodăriile cele mai vulnerabile se va crea
un fond de intervenţie targetat, ţintit pentru a încerca temporar să
amelioreze situaţia familiilor care sunt cele mai afectate de această
criză şi din păcate gradul de sărăcie a crescut foarte mult. Întrebarea
este dacă există un astfel de fond şi dacă a fost activat sau este pe
cale să fie activat de către Guvern ?
A doua întrebare, pentru că domnul ministru al sănătăţii a
invocat în plan public introducerea co-plăţii ca o obligaţie a
raportului nostru cu Fondul Monetar, într-adevăr, tot la art. 12 se
vorbeşte în general despre viitor, fără termene precise, de realizarea,
în consultare cu Banca Mondială, a unei reforme cuprinzătoare a
sistemului de sănătate publică din România. Întrebarea pe care v-o
adresez este dacă, dincolo de acest text, mai există un altfel de acord
cu Fondul Monetar care să vorbească despre ce fel de reformă de
sănătate este vorba şi dacă introducerea co-plăţii reprezintă – aşa
cum spune ministrul actual al sănătăţii – o obligaţie explicită,
expresă a relaţiei noastre cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială şi
cu Comisia Europeană?
Deci două întrebări pentru viitor, ca să spun aşa, pentru că sunt
două prevederi care sunt stipulate în Acord. La lista lungă de
întrebări aş dori să adăugaţi şi din partea mea această întrebare.
- 116 -
Mai este o scurtă întrebare, în final, de la domnul Bota pentru
secretarul de stat, vă rog. Nu mai luăm comentarii de natură politică.
Dacă este o întrebare, ca domnul secretar de stat să încerce să
răspundă întrebărilor adresate de senatorii României.
Domnul senator Bota, vă rog.
Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:
Foarte pe scurt.
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Insist ca domnul secretar de stat să ne precizeze dacă după
acest Acord va mai urma un acord pentru că, din intervenţii, am
înţeles că trebuie să ne îndatorăm până la 50-60%. 34% nu ajunge şi
nivelul de trai al românilor nu se compară cu cel al ţărilor
dezvoltate. Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Am înţeles.
Domnule secretar de stat, dacă puteţi să răspundeţi întrebărilor
care v-au fost adresate şi dacă aveţi un comentariu general.
Domnul Bogdan Drăgoi:
Am un comentariu general. Nu cred că voi putea răspunde sau
dacă nu răspund sau sar peste anumite întrebări înseamnă că le-am
omis, nu că nu am avut răspunsuri.
S-a discutat foarte mult despre faptul că se finanţează statul şi
nu ajung bani în economia reală. Să ştiţi că – Ministerul Finanţelor
Publice a mai spus acest lucru în trecut – situaţia nu este chiar aşa.
Ministerul Finanţelor Publice se finanţează în numele Guvernului
pentru a acoperi cheltuielile. Rolul Ministerului Finanţelor Publice,
- 117 -
conform Ordonanţei nr. 64/2009 este de a acoperi deficitul. Asta
înseamnă că noi ne acoperim cheltuielile, luăm bani de la piaţa
interbancară, de la dealerii primari, pentru că ne împrumutăm pe
piaţă prin titluri şi certificate de la dealerii primari şi băgăm banii
înapoi în economie sub forma cheltuielilor. Noi nu sterilizăm bani,
deci noi nu luăm banii din piaţă şi stăm pe ei. Asta ar însemna de
fapt o scoatere a lichidităţii din piaţă, şi atunci, cu adevărat,
economia reală nu mai avea cum să se finanţeze. Dar nu este cazul.
Banii sunt băgaţi aproape imediat înapoi în economie şi se află în
sistemul bancar. Astăzi sistemul bancar finanţează atât statul, cât şi
economia reală. Deci prin finanţarea statului nu înseamnă că de fapt
luăm bani de la economia reală.
S-a vorbit foarte mult despre creşterea datoriei în PIB. E
adevărat. Noi astăzi ne aflăm la 29% datorie în PIB. Estimările
pentru finalul anului 2010 sunt de 34%, dar domnul senator Varujan
ştie foarte bine pentru că a discutat despre această creştere a datoriei
în PIB, creşterea este din cauza crizei. Ce s-a întâmplat? Au scăzut
veniturile. Cheltuielile erau unde au fost lăsate în 2008. noi nu
vorbim despre cheltuielile sociale care au fost lăsate la 1 decembrie
2008, fiindcă au fost perpetuate. Acela este motivul pentru care şi
FMI-ul, Comisia Europeană şi Banca Mondială, când au venit, au
decis, în urma discuţiilor cu Guvernul României, să ia măsuri pe
partea de cheltuieli, pentru că cheltuielile sociale la care se ajunsese
erau mult prea mari şi ca să creăm spaţiu pentru cheltuieli de capital
fără să creştem veniturile, care înseamnă taxe şi impozite, a trebuit
să facem această reducere. De aceea şi măsurile structurale care au
- 118 -
fost impuse, cum ar fi Legea salarizării, Legea reformei pensiilor,
Legea responsabilităţii fiscale. Toate aceste lucruri de fapt au ca
scop exclusiv reducerea cheltuielilor.
Despre deficitul de 1,8% despre care s-a vorbit fac clarificarea
că a fost cumulat pe ianuarie şi februarie, şi nu pe februarie. Este o
corecţie care trebuie neapărat făcută, pentru că este un deficit la 28
februarie 2010. Asta înseamnă 1 ianuarie până la 28 februarie 2010.
S-a vorbit acum şi despre Grecia. Vă spun că pachetul
orientativ pentru Grecia este undeva la 70-80 de miliarde euro, nu
30 de dolari. Deci cifrele sunt cu totul diferite. Aşa cum s-a
menţionat, Grecia are un alt nivel de datorie în PIB. Este vorba de
aproape 120% datorie din PIB.
În legătură cu punctul 12 din scrisoare, la punctul 12 din
scrisoare se face referire la Legea salarizării unitare…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Nu, la pagina 5, art. 12 se vorbeşte de paragraful 4, cred: „Pentru
a ameliora impactul imediat al crizei asupra celor mai vulnerabile
gospodării, vom elabora, în lunile ce urmează, un supliment de venit
temporar targetat, orientat care să…” Aceasta este întrebarea pe care
v-am pus-o. Aveţi la art. 12 pagina 5, dacă aveţi textul…
Domnul Bogdan Drăgoi:
Nu, din păcate, nu am textul la mine. Am alt text aici.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Art. 12 pagina 5.
Domnul Bogdan Drăgoi:
Am alt text. Nu am scrisoarea la mine.
- 119 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Bun. Dacă puteţi să preluaţi această întrebare şi să reveniţi cu
răspunsul.
Co-plata?
Domnul Bogdan Drăgoi: Co-plata da, este pe măsurile care trebuie luate pentru DPL-2,
care diferă … cu Banca Mondială, inclusiv co-plata este o
precondiţie care se va finaliza ca să tragi cea de-a doua tranşă de
320 de milioane de euro de la Banca Mondială.
În legătură cu întrebarea dacă ne…
Domnul Mircea-Dan Geoană: Domnule secretar de stat, înţeleg că este un acord separat cu Banca
Mondială, care nu este adus la cunoştinţa Parlamentului României?
Domnul Bogdan Drăgoi: Nu. Este un acord, este o negociere cu Fondul Monetar,
Comisia Europeană şi Banca Mondială. Sunt toate trei împreună. Pentru că pachetul de 20 de miliarde implică aceste trei instituţii.
Domnul Mircea-Dan Geoană: O scurtă reacţie, domnule senator Valeca, la răspunsul
domnului secretar de stat. Domnul Şerban Constantin Valeca: Nu mi-a răspuns la întrebarea privind 3 sau 5 exemple de
eficienţă a împrumutului acestor bani, indiferent că au fost pe piaţa internă sau externă.
Domnul Bogdan Drăgoi: Ok. Eficienţa lor, costul… Costul este unul singur, vi-l spun
imediat: s-a pornit de la 1 ianuarie 2009 cu nişte dobânzi de 14,25% şi noi astăzi ne împrumutăm…
- 120 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator Vosganian. Microfonul 2.
Domnul Varujan Vosganian :
Domnule Drăgoi, am să vă fac două observaţii privind cifrele.
Atunci când le interpretăm este una, dar când le omitem, mai ales
când suntem acolo, la minister, e alta.
Stimate domnule Drăgoi, vă informez că în luna ianuarie
bugetul consolidat s-a încheiat cu un excedent de 15 milioane de lei.
De aceea, practic, tot deficitul de cinci miliarde opt sute şi ceva de
milioane este integral aferent exerciţiului lui februarie. Că
dumneavoastră, ca să vă consolaţi, spuneţi ianuarie-februarie este
altceva. Eu, de la tribună, am explicat foarte clar. Este exclusiv
deficitul rezultat din operaţiunile bugetare ale lunii februarie. Încă o
dată vă spun, spre informarea dumneavoastră, în luna ianuarie aţi
avut un excedent de 0,0015% din PIB.
A doua chestiune: nu mai invocaţi că aţi fost nevoiţi să faceţi
cheltuielile de unde le-am lăsat. Tot spre informarea dumneavoastră,
cheltuielile bugetului de stat pe anul 2010 sunt 102 miliarde de lei
faţă de cheltuielile anului 2008, an în care, din câte îmi aduc aminte,
toată lumea era mulţumită şi noi risipeam banii ca la casino, 80 de
miliarde de lei. Deci aveţi un plus de aproape 30% faţă de 2008 în
cheltuieli, care nu sunt cauzate în niciun caz de politica Guvernului
liberal. Dumneavoastră aveţi o anumită politică a cheltuielilor, pe
care eu n-o înţeleg, aveţi mult mai multe cheltuieli…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumim, domnule senator.
- 121 -
Domnul Varujan Vosganian :
… şi cu toate acestea vă văitaţi că aveţi mul mai puţini bani.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule Drăgoi, mai aveţi un comentariu de final?
Domnul Bogdan Drăgoi:
Deficitul, la 28 februarie, este de 1,1% şi domnul senator
Vosganian ştie foarte bine că deficitul nu se face în fiecare lună şi se
multiplică cu 12. Sunt luni în care există, luni în care nu există
deficit şi ştiţi foarte bine că aşa a fost şi în 2008 şi în 2007, aşa este
şi în 2010. deci nu poţi să extrapolezi înmulţind o lună cu 12 şi să ai
deficitul pe an. Există luni pozitive…
Iar ca să vă răspund, deficitul la 28 februarie, care înseamnă
cumulat ianuarie şi februarie, este de 1,1%.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Înainte să trecem la partea de vot aş vrea să fac un scurt
comentariu apropo de Grecia, pentru că a fost invocat numele.
Problema cea mai gravă a fost un sistem sistematic de raportare
falsă a cifrelor agregate la nivelul statisticii din această ţară. A fost
un Guvern de dreapta, două guvernări la rând până acum două luni.
Grecii au decis, pentru a putea să evite astfel de situaţii, invitarea la
statistica din Atena a unui membru al EUROSTAT, pentru a putea să
asigure acurateţe şi probitate cifrelor de acest fel.
Suntem în faţa unui proiect de lege adoptat de Camera
Deputaţilor. Raportul comisiei, aşa cum aţi auzit mai devreme, este
- 122 -
de admitere, fără amendamente. Proiectul de lege face parte din
categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.
Supun votului dumneavoastră raportul comisiei şi proiectul de
lege. Un singur vot pentru cele două componente. Vă rog să votaţi.
Domnilor senatori Sârbu şi Haşotti, vă rog să nu lipsiţi de la
acest vot important.(Rumoare în sală)
(Tabele electronică indică 53 de voturi pentru, 17 voturi
împotrivă şi 11 abţineri.) (Rumoare în sală)
Nu funcţionează aparatele de vot? Reluăm procedura de vot.
Îmi cer scuze, încercăm să repornim. Am repornit sistemul de vot.
Vă rog să votaţi.
Cu 62 de voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi 18 abţineri,
raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
*
La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2010 privind
ratificarea Memorandumului suplimentar de înţelegere (primul addendum
la Memorandumul de înţelegere) dintre Uniunea Europeană şi România,
semnat la Bucureşti la 18 februarie 2010 şi la Bruxelles la 22
februarie 2010, la memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea
Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23
iunie 2009, şi pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de
înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la
Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de
împrumut, în sumă de până la 5 000 000 000 de euro, dintre
- 123 -
România, în calitate de împrumutat, Banca Naţională a României, în
calitate de agent al Împrumutatului, Comunitatea Europeană, în
calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi
la Bucureşti la 18 iunie 2009.
(Intervenţie neinteligibilă din sală.)
Listă de vot pentru liderii de grup la proiectul de lege precedent.
Domnule secretar de stat, vă rog să prezentaţi punctul de
vedere al Guvernului asupra acestui proiect de lege. Vă rog,
domnule secretar de stat, microfonul 8.
Domnul Cătălin Drăgoi:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Prezentul proiect de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 11/23 februarie 2010, prin care se
ratifică Memorandumul suplimentar de înţelegere agreat cu Uniunea
Europeană. (Rumoare în sală)
Documentul prin care au fost modificate condiţionalităţile
aferente tragerilor din împrumut a fost negociat cu reprezentanţii
Uniunii Europene în cursul Misiunii din perioada 20 – 27 …
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule secretar de stat, vă rog să aduceţi microfonul puţin mai
aproape de dumneavoastră pentru a avea o acustică cât mai bună.
Domnul Cătălin Drăgoi:
… care a avut loc urmare a aprobării bugetului de stat pe anul
2010. Sprijinul financiar din partea Uniunii Europene are o valoare totală
de 5 miliarde de euro, din care s-au tras, într-o primă tranşă, 1,5 miliarde
de euro şi, în baza prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, încă o
- 124 -
tranşă de un miliard de euro. Aceste fonduri se utilizează pentru
finanţarea deficitului bugetului de stat pe măsura necesităţilor de
echilibrare a contului curent general al Trezoreriei Statului şi pentru
refinanţarea datoriei publice guvernamentale, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind
datoria publică.
Media împrumutului este de şapte ani, iar cea aferentă celei
de a doua tranşe este de nouă ani.
Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi
susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ şi a
elementelor de reformă sectorială şi fiscal-bugetară pe care le implică.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator Ovidiu Marian, vă rog să prezentaţi raportul
comisiei.
Domnul Ovidiu Marian:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Cu adresa nr. L164/2010, Comisia pentru buget, finanţe,
activitate bancară şi piaţă de capital a fost sesizată pentru dezbaterea şi
întocmirea raportului la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 11/2010 privind ratificarea
Memorandumului suplimentar de înţelegere dintre Uniunea
Europeană şi România, semnat la Bucureşti la 18 februarie 2010 şi la
Bruxelles la 22 februarie 2010, la Memorandumul de înţelegere dintre
Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la
Bruxelles la 23 iunie 2009, şi pentru completarea Ordonanţei de
- 125 -
urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului
de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la
Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de împrumut
în sumă de până la 5 000 000 000 de euro dintre România, în calitate
de Împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de agent al
împrumutului, şi Comunitatea Europeană, în calitatea de
Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi la Bucureşti
18 iunie 2009.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea
Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi
România pentru eliberarea celei de-a doua tranşe din împrumutul
acordat de Comunitatea Europeană, în valoare de 5 000 000 000 de
euro. În urma dezbaterii proiectului de lege, membrii comisiei au
hotărât, cu majoritate de voturi, 6 voturi pentru şi 2 abţineri, să
adopte raport de admitere în forma adoptată de Camera Deputaţilor.
Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ.
De asemenea, menţionăm că avem avize favorabile de la Comisia
economică, industrii şi servicii, de la Comisia pentru muncă, familie
şi protecţie socială şi de la Comisia pentru politică externă.
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital supune, spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului,
raportul de admitere, împreună cu proiectul de lege.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Sunt comentarii? Nu sunt.
- 126 -
Similar cu proiectul de lege precedent, supun votului
dumneavoastră raportul comisiei, fără amendamente, şi proiectul de
lege. Un singur vot. Vă rog să votaţi şi vă rog să vă ocupaţi locurile
în sală pentru a putea să procedăm la vot.
Cu 70 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 11 abţineri,
raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
*
Stimaţi colegi, vreau să vă consult şi aş vrea ca liderii
grupurilor parlamentare să fie puţin atenţi. Avem pe ordinea de zi de
astăzi un număr important de proiecte de lege care au termen de
adoptare tacită în două categorii: cele care sunt şi cu dezbatere şi, de
la punctul 27 din ordinea de zi până la finalul listei de astăzi, cele
care au avut deja parte de dezbatere şi au nevoie de vot final pe
raport şi pe textul propriu-zis.
De aceea vreau să întreb, fără să prelungim prea mult şedinţa,
opinia liderilor de grup, dacă doriţi să mergem către cele care au şi
dezbatere sau să începem de la punctul 27 din ordinea de zi – votul
final. Oricum, intenţia mea este să lucrăm astăzi până când epuizăm
ambele categorii.
Domnule senator Igaş, aveţi cuvântul, microfonul 2.
Domnul Traian-Constantin Igaş:
Domnul preşedinte,
V-aş propune să începem cu cele care au fost dezbătute şi dăm
doar un vot final, cu rugămintea să şi dezbatem, dacă se poate,
pentru că avem 13 puncte pe ordinea de zi – fără cele care sunt
pentru votul final – cu adoptare tacită mâine. Rugămintea mea este,
- 127 -
dacă se poate, să nu intrăm atât de mult în dezbateri, mai ales că
avem şi prevedere regulamentară în acest sens şi ar fi bine pentru
noi să le adoptăm pe toate astăzi. Vă mulţumesc.
*
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Şi eu încurajez această abordare. Dacă nu sunt alte comentarii,
vă propun să ne aplecăm asupra punctului 27 din ordinea de zi,
Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 482/2006
privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi.
Vă rog să avansăm puţin cu ordinea de zi, pentru a putea să ne
reîntoarcem, după aceea, la legile organice cu dezbatere.
Propunerea legislativă înscrisă la punctul 27 din ordinea de zi a
fost dezbătută săptămâna trecută. Vă reamintesc faptul că este un
raport de admitere, cu un amendament admis şi amendamente
respinse. Este o lege ordinară, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
Supun votului dumneavoastră, pentru că dezbaterea s-a
consumat săptămâna trecută, raportul comisiei, cu amendamentul
admis. Este vorba de sprijin pentru familiile cu copii nou-născuţi.
Vă rog să votaţi asupra raportului comisiei, cu amendamente.
Cu 94 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,
raportul comisiei, cu amendament, a fost adoptat.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în această
atmosferă de armonie desăvârşită.
Cu 87 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,
propunerea legislativă a fost adoptată.
- 128 -
*
La punctul 28 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 268/2001
privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare
terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie
agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.
Vă reamintesc faptul că am dezbătut pe 24 martie 2010 această
propunere legislativă. Raportul comisiei este de admitere, cu
amendamente admise. Este o lege organică, iar Senatul este primă
Cameră sesizată.
Supun votului dumneavoastră raportul comisiei cu
amendamentele admise. Vă rog să votaţi.
Cu 16 voturi pentru, 78 de voturi împotrivă şi 3 abţineri,
raportul cu amendamente a fost respins.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în forma
sa iniţială. Vă rog să votaţi.
Cu 14 voturi pentru, 77 de voturi împotrivă şi 6 abţineri,
propunerea legislativă a fost respinsă.
*
La punctul 29 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu
modificările şi completările ulterioare.
Am dezbătut această propunere legislativă pe data de 24
martie 2010. Raportul comun al comisiilor este de respingere.
Propunerea legislativă are caracter de lege organică, iar Senatul este
prima Cameră sesizată.
- 129 -
Supun votului dumneavoastră raportul comun de respingere.
Vă rog să votaţi.
Cu 94 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, raportul
de respingere a fost adoptat, pe cale de consecinţă, propunerea
legislativă a fost respinsă de plenul Senatului României.
*
La punctul 30 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 36/1991
privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.
Această propunere legislativă a fost dezbătută în plenul
Senatului în data de 24 martie 2010. Raportul comisiei este de
respingere. Propunerea legislativă are caracter de lege organică, iar
Senatul este prima Cameră sesizată. Supun votului dumneavoastră
raportul de respingere. Vă rog să votaţi.
Cu 70 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă şi o abţinere,
raportul de respingere a fost adoptat, iar propunerea legislativă a
fost respinsă de plenul Senatului României.
*
La punctul 31 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă pentru modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008
– Codul silvic.
Propunerea legislativă a fost dezbătută de plenul Senatului pe
data de 24 martie 2010. vă reamintesc, raportul comisiei este de
respingere a acestei propuneri legislative. Propunerea legislativă are
caracter de lege organică, iar Senatul este prima Cameră sesizată.
Supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog să votaţi.
- 130 -
Cu 50 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă şi 2 abţineri,
raportul de respingere nu a întrunit numărul de voturi necesar.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog
să votaţi.
Cu 55 de voturi pentru, 40 de voturi împotrivă şi 2 abţineri,
propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar, de
aceea a fost respinsă.
*
La punctul 32 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi
Reglementare în Comunicaţii.
Vă reamintesc, dacă mai este nevoie, istoria lungă a acestui
proiect de lege.
Proiectul de lege are caracter de lege organică, iar Senatul
Cameră decizională. Rog pe toţi colegii să fie atenţi.
Propun să reluăm votul asupra Proiectului de lege pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind
înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în
Comunicaţii. Vă rog să votaţi.
Cu 63 de voturi pentru, 37 de voturi împotrivă şi o abţinere.
Proiectul de lege nu a întrunit numărul necesar de voturi. Pe cale de
consecinţă, supun votului dumneavoastră proiectul de lege privind
respingerea acestei ordonanţe. Vă rog să votaţi.
Cu 38 de voturi pentru, 63 de voturi împotrivă şi o abţinere,
nici această variantă nu a întrunit numărul necesar de voturi. Vom
relua cu o proximă ocazie.
- 131 -
*
La punctul 33 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2009
privind desfiinţarea Cancelariei prim-ministrului şi stabilirea unor
măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.
Vă reamintesc că acest proiect de lege a fost dezbătut în iunie
2009.
Proiectul de lege are caracter de lege organică, iar Senatul este
Cameră decizională.
Reluăm votul asupra acestui proiect de lege pentru aprobarea
ordonanţei de urgenţă. Vă rog să votaţi.
Cu 60 de voturi pentru, 44 de voturi împotrivă, nicio abţinere,
proiectul de lege nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Supun votului dumneavoastră proiectul de lege pentru
respingerea acestei ordonanţe. Vă rog să votaţi.
Cu 41 de voturi pentru, 63 de voturi împotrivă, nicio abţinere,
nici această variantă nu a întrunit numărul necesar de voturi. Vom
relua cu un proxim plen al Senatului.
*
La punctul 34 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008
privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind
organizarea şi funcţionarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare din
domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti.
- 132 -
Este o reexaminare la cererea Preşedintelui României. Nu am
avut numărul necesar de voturi la plenul Senatului din 8 februarie,
respectiv 8 martie 2010. Raportul comisiei este de respingere a
cererii de reexaminare.
Proiectul de lege are caracter de lege organică, iar Senatul este
prima Cameră sesizată.
Reluăm votul asupra raportului de respingere asupra cererii de
reexaminare formulată de preşedintele României. Vă rog să votaţi.
Cu 44 de voturi pentru, 51 de voturi împotrivă şi 5 abţineri,
raportul de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Rămânem în aceeaşi situaţie.
Am epuizat partea de legiferare cu vot final.
*
Propun să ne reîntoarcem către începutul ordinii de zi. revenim
la punctul 5 din ordinea de zi.
La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă
pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005
privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate,
publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1074/29. 11.2009, cu
modificările şi completările ulterioare.
Din partea guvernului, participă la dezbateri domnul secretar
de stat domnul Cristian Irimie. Microfonul 9.
Domnul Cristian Irimie – secretar de stat în Ministerul
Sănătăţii:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimate doamne şi domni senatori,
- 133 -
Având în vedere faptul că propunerea legislativă are ca obiect
de reglementare neacordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale de
sănătate la care au dreptul asiguraţii salariaţi, din motive
neimputabile acestora, precum şi faptul că unii angajatori vor fi
exoneraţi de obligaţiile stabilite la art. 36 alin.(3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Ministerul Sănătăţii nu susţine
propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005, deoarece aceasta ar conduce la o formă
de discriminare faţă de ceilalţi angajatori, respectiv cei care au o
cifră de afaceri mai mică de 500 000 de euro şi mai puţin de 50 de
salariaţi. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Dau cuvântul domnului preşedinte Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu: Comisia a întocmit un raport de respingere fundamentat pe
faptul că propunerea legislativă creează un avantaj comparativ
pentru o categorie de angajatori, ceea ce contrazice principiile
tratamentului egal şi al concurenţei loiale. Există posibilitatea în
anumite momente şi faţă de anumite categorii ca Guvernele să
creeze astfel de discriminări. Întrucât în acest caz specific punctul
de vedere al Guvernului este negativ, ne-am conformat şi noi şi am
întocmit raport de respingere.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.
Vă consult dacă sunt intervenţii pe fondul acestei propuneri
legislative. Nu sunt.
- 134 -
Ca atare, supun votului dumneavoastră raportul de respingere.
Vă reamintesc, propunerea legislativă are caracter de lege organică.
Vă rog să votaţi.
Cu 73 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, nicio abţinere,
raportul de respingere a fost adoptat, iar propunerea legislativă a
fost respinsă.
*
La punctul 6 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă pentru modificarea şi completarea art. 24 din Legea nr. 295
din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.
Din partea Guvernului participă la dezbateri doamna secretar
de stat Irina Alexe. Microfonul 10.
Doamna Irina Alexe – secretar de stat în Ministerul
Administraţiei şi Internelor:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Guvernul susţine adoptarea acestei propuneri legislative cu
câteva amendamente care au fost formulate în punctul de vedere
care a fost transmis în scris. Semnalez faptul că aşa cum textul a fost
propus în raportul comisiei, este vorba doar de modificarea alin. (1)
al art. 24, deci nu de modificarea întregului art. 24, şi atunci textul
ar trebui reformulat în mod corespunzător.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Dau cuvântul domnului senator Banias pentru a prezenta
punctul de vedere al comisiei.
- 135 -
Domnul Mircea-Marius Banias:
Analizând argumentarea prezentată în expunerea de motive,
precum şi conţinutul propunerii legislative, Comisia pentru apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională a concluzionat că modificarea
propusă de iniţiatori poate constitui o măsură eficientă privind
asigurarea ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor.
Având în vedere cele menţionate, Comisia pentru apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională a hotărât să adopte raport de
admitere cu amendamentul propus în anexă la raport.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Vă consult dacă sunt intervenţii pe fond. Domnul senator
Urban. Microfonul 2.
Domnul Iulian Urban:
Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.
La Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări
am avut un amendament care, am înţeles că a fost respins de către
comisia raportoare. Acum, aici, este o problemă de fond, pentru că
lucrurile stau în felul următor: termenul în care o persoană, care
cumpără o armă letală în România, este obligată să o declare scade
de la 10 zile la 3 zile. Coroborăm acest lucru cu faptul că
armurierul, care vinde arma letală, este obligat să înştiinţeze
autorităţile în termen de 15 zile. Sincer, eu, în baza unei logici
elementare stau să mă întreb dacă, cumva, aceste trei zile, respectiv
15 zile nu sunt arhisuficiente pentru cineva care cumpără o armă
letală şi vrea să comită o crimă, pentru că eu i-am întrebat pe
- 136 -
reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor care este
logica pentru care în România nu facem o lege aşa cum există, de
exemplu, în Statele Unite ale Americii, acolo, în momentul în care
se vinde o armă, există o procedură prin care armurierul comunică
instantaneu autorităţilor un formular prin „Internet”, în baza căruia
este înregistrat automat cumpărătorul. Nu am primit răspuns, drept
pentru care aş vrea să ştiu care este poziţia Ministerului
Administraţiei şi Internelor, care nu ne-a lămurit la comisie, ca să
ştiu dacă îmi susţin amendamentul sau nu, deoarece eu exact acest
lucru îl propusesem însă mi s-a invocat faptul că nu la articolul
respectiv ar trebui făcut, ci la un alt articol, dar vedeţi că noi
bălmăjim între tot felul de texte de lege şi, până la urmă, în
momentul de faţă, chiar dacă Guvernul susţine această iniţiativă
legislativă, eu, din momentul în care cumpăr o armă, am 3 zile, şi
armurierul 15 zile, există un vid în care eu pot folosi acea armă fără
nici un fel de problemă, de aceea, în acest sens, aş vrea să ne
lămurească reprezentanta Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Şi eu doresc să-l rog pe domnul senator să aibă pregătit amendamentul pentru eventualitatea în care veţi dori să-l susţineţi, pentru a putea să-l lecturăm şi să avem întreaga dimensiune a ceea ce ne-aţi propus.
Dau cuvântul doamnei secretar de stat. Doamna Irina Alexe: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, domnul senator a propus completarea art. 24 cu un
amendament cu un nou aliniat, care se referă, de fapt, la obligaţia
- 137 -
armurierului. Precizez că art. 24 din lege se referă la obligaţia persoanelor fizice, de cetăţenie română. Acolo sunt trecute obligaţiile unei persoane fizice care a procurat în condiţiile legii o armă.
Referitor la termen, obligaţiile armurierilor sunt prevăzute
într-un capitol distinct din lege, este vorba de Capitolul V art. 110,
dacă nu greşesc. Noi considerăm că, acolo, obligaţiile armurierilor
sunt suficiente pentru a garanta faptul că o armă nu poate să fie
folosită oricum în România. Vorbesc despre art. 110 alin.(1), lit. f),
unde armurierii cu autorizaţie, ce desfăşoară operaţiuni de comerţ
cu arme şi muniţii, au obligaţia să comunice autorităţilor prevăzute
la un alt articol, într-un termen de 15 zile de la data procurării, lista
persoanelor juridice care au procurat sau după caz, de la care au
procurat arme şi muniţii, precum şi datele de identificare ale acestor
arme şi muniţii.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Înţeleg că art. 5 se referă exclusiv la persoanele juridice care le
furnizează?
Doamna Irina Alexe:
Art. 110 se referă la obligaţiile armurierilor, iar articolul la
care are loc intervenţia legislativă, adică art. 24, se referă exclusiv la
obligaţiile persoanelor fizice care procură o armă în România.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator întreabă, pe bună dreptate, în opinia mea, nu
vreau să influenţez dezbaterea, dacă nu cumva persoanele fizice,
care sunt cele care desfac, care vând astfel de produse letale, acest
tip de armament, nu ar trebui să aibă obligaţia corelativă de a
- 138 -
comunica instituţiilor statului, într-un termen similar cu cel pe care
îl solicitaţi persoanelor juridice, vânzarea către persoane fizice, nu
doar sursa de provenienţă. Art. 5, aşa cum l-aţi citit, prevede
obligaţii între persoane juridice, nu între persoana fizică care vinde
produsul şi persoana fizică care a achiziţionat acel produs.
Vă rog, doamna secretar de stat.
Doamna Irina Alexe:
Definiţia armurierilor este prevăzută la art. 104. Eu spuneam
că la art. 110 sunt obligaţiile armurierilor, iar intervenţia legislativă
se face la un articol care precizează care sunt obligaţiile persoanei
fizice care procură o armă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Spuneţi că, de fapt, vehiculul juridic nu permite să intrăm pe
modificarea unei alte părţi.
Domnule senator Urban, aveţi cuvântul.
Domnul Iulian Urban:
Din punct de vedere tehnic, într-adevăr, prin amendamentul pe
care l-am făcut eu şi văzând modul în care a fost structurată iniţiativa
legislativă a colegului nostru, nu se poate face. Însă eu văd că
Guvernul susţine această iniţiativă legislativă şi scuzaţi-mă dacă nu
înţeleg de ce, într-o ţară în care numărul jafurilor armate este din ce în
ce mai mare, nu profităm de o iniţiativă legislativă să acoperim aceste
goluri lăsate în legislaţie. Scuzaţi-mă, dar faptul că se reduce numărul
de zile, de la 10 la 3, în care eu sunt obligat să declar această armă, nu
mă încălzeşte. Eu nu am înţeles logica acestui element.
- 139 -
Am înţeles de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională că sunt proceduri care durează mult, trebuie
înregistrate... Viaţa unui om se ia în câteva secunde, astfel încât,
dacă reduc acest termen de înregistrare de la 10 zile la 3 zile, nu
cred că, din acest punct de vedere, vom fi în siguranţă mai mare pe
străzi, acolo unde infracţionalitatea este în creştere şi unde vedem că
în ţara noastră jafurile armate sunt din ce în ce mai dese.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Doamna secretar de stat, vă rog.
Doamna Irina Alexe:
Domnule preşedinte, dacă sunteţi de acord şi dacă este de
acord şi domnul senator, referitor la acest termen îl putem discuta la
Camera decizională şi... (Rumoare, discuţii)
(Din sală): De ce?
Doamna Irina Alexe:
Pentru că acum a fost adus în discuţie. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc. Domnule senator Sârbu, microfonul 3.
Domnul Ilie Sârbu:
Dar, poate este bine să ne ascultaţi şi pe noi, cei care mai avem
tangenţe cu armele şi am mai şi păţit unele lucruri... (Râsete,
discuţii) care erau să ne coste... (Râsete, discuţii)
Domnule preşedinte, eu cred că această cosmetizare, de la 10
zile la 3 zile, aşa cum spune şi domnul senator Urban, nu este
esenţială. Vă spun de ce. În momentul în care cineva doreşte să
cumpere o armă de vânătoare – orice tip de armă – merge la organul
- 140 -
de poliţie şi ia o autorizaţie. Când a fost eliberată autorizaţia,
înseamnă că cel care doreşte să o cumpere întruneşte toate
condiţiile. E verificat... (Replică neinteligibilă din sală.)
Domnul Ilie Sârbu:
Nu. Nu e valabilă. Citiţi pe autorizaţie că vă spune clar: „în
termen de 45 de zile dacă...”.
Dacă apar – şi apar în viaţa noastră de fiecare zi, am constatat
cu toţii – oameni care, dincolo de intenţia de a practica un sport, au
şi intenţii ascunse, aici nu reglementăm asta şi nu vorbim despre cei
care în 3 zile sau în 10 zile au în plan să comită o crimă sau să facă
altceva cu arma pe care o obţin pentru a practica un sport.
Cred că raportul este bine să-l luăm în considerare, aşa cum a
fost întocmit, pentru că cei care l-au întocmit au avut suficiente
date, şi să avem în vedere şi baza de care vorbea şi reprezentanta
ministerului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Dacă nu sunt comentarii în susţinerea acestui amendament...
Cred că, într-adevăr, tema trebuie preluată de Camera decizională, şi
dacă sunt elemente de corecţie sau completare, acest lucru poate fi
făcut la Camera Deputaţilor.
Supun votului dumneavoastră, după aceste intervenţii, raportul
comisiei cu amendamentul admis. Vă reamintesc că este o
propunere legislativă cu caracter de lege organică.
Vă rog să votaţi.
- 141 -
Cu 62 de voturi pentru, 23 împotrivă şi 2 abţineri, raportul
comisiei nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă fără acest
amendament admis. Vă rog să votaţi.
Cu 21 de voturi pentru, 62 de voturi împotrivă şi 4 abţineri,
propunerea legislativă nu a întrunit numărul necesar de voturi.
*
Trecem la punctul 7 din ordinea de zi, Propunerea legislativă
pentru modificarea art. 61 al Legii nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
Am convenit că vom avansa, avem legi cu termen de adoptare
tacită astăzi şi, dacă putem să parcurgem cât mai multe proiecte, ar
fi foarte bine.
Doamna secretar de stat Rodica Constantinovici, vă rog
punctul de vedere al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Microfonul 8.
Doamna Rodica Constantinovici:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori, Guvernul susţine propunerea
legislativă care vizează practic abrogarea alin. (3) al art. 61 din
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Potrivit acestor dispoziţii, a căror abrogare se vizează prin
propunerea legislativă, persoanele condamnate la pedepse privative
de libertate care participă la cursuri de şcolarizare sau de calificare
- 142 -
ori recalificare profesionale primeau, lunar, pe perioada cursurilor, o
remuneraţie egală cu salariul minim pe economie.
Prin abrogarea alin. (3) al art. 61 vor putea participa la astfel
de cursuri fără a mai fi însă remunerate.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Ţuţuianu.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, Comisia juridică, de numiri, disciplină,
imunităţi şi validări a întocmit un raport de admitere, fără
amendamente. Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia
pentru egalitatea de şanse şi Comisia pentru buget, finanţe,
activitate bancară şi piaţă de capital au transmis avize favorabile.
De asemenea, aviz favorabil şi de la Consiliul Legislativ.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Dezbateri generale? Comentarii? Domnul senator Urban.
Domnul Iulian Urban:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Iată că suntem într-o situaţie extrem de interesantă cu acest
proiect de lege şi eu cred că, mai ales în materia legilor justiţiei, ar
trebui să fim foarte atenţi ce votăm, indiferent cine este la
guvernare, indiferent de partidul politic sau partidele politice care
conduc România într-un anumit moment. Pentru că, nu mai departe
- 143 -
de anul 2006, am votat această lege, aici, în Parlamentul României,
care dă posibilitatea persoanelor condamnate să primească o
indemnizaţie egală cu salariul minim pe economie, dacă participă,
în executarea regimului de detenţie, la tot felul de cursuri de
recalificare profesională şi aşa mai departe. Bineînţeles că este o
aberaţie. Lăsăm la o parte faptul că în România este criză şi foarte
mulţi români nu reuşesc să obţină o asemenea indemnizaţie egală cu
salariul minim pe economie, totuşi nu cred că statul român poate să
fie atât de generos încât, indiferent de faptul că suntem în criză
economică sau nu, să-şi permită să plătească sume de bani egale cu
salariul minim pe economie unor persoane care, până la urmă, totuşi
sunt condamnate pentru că au încălcat legea.
Eu vrea să mă refer şi la modul în care Guvernul s-a raportat la
acest proiect de lege întrucât noi, la Comisia juridică, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări, am avut un punct de vedere iniţial
prin care Guvernul nu susţinea această iniţiativă legislativă,
bineînţeles, pe considerente de ordin politic, fiindcă punctul de
vedere era dat anul trecut. Între timp, poziţia Guvernului s-a
modificat. Eu cred că, indiferent de partidul sau partidele politice
care conduc ţara la un moment dat, trebuie să ne uităm la calitatea
legii, a legilor, a iniţiativelor legislative şi să le votăm dacă sunt
bune şi eficiente, indiferent de culoarea politică a iniţiatorilor.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Frunda.
- 144 -
Domnul Frunda György:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Sunt de acord că, într-adevăr, atunci când analizăm un proiect
de lege, o iniţiativă şi când ne formulăm o părere nu contează
culoarea politică a iniţiatorului, ci tratamentul juridic pe care îl dă
problemei pe care încearcă să o rezolve. Nu spun că această
iniţiativă nu are mai multe conotaţii, nu poate avea mai multe
abordări. Ce este mai important, din punctul meu de vedere, adică al
legiuitorului, faptul că statul plăteşte o anumită sumă de bani sau
faptul că omului, care este condamnat penal, îi dau o şansă să se
şcolarizeze? Sunt foarte mulţi analfabeţi. Ei se înscriu la un curs de
alfabetizare. Sunt mulţi care au ajuns în puşcărie pentru infracţiuni
mici, uşoare, pentru aşa-numitele „găinării” şi încearcă să se
reprofileze... (Râsete, discuţii)
(Din sală): În meserie. (Râsete, discuţii)
Domnul Frunda György:
Nu în infracţiuni, ci în meserii! Ca atunci când ies din
puşcărie... (Rumoare, discuţii)
(Din sală): Să fie mai...
Domnul Frunda György:
...să aibă o şansă de a fi încadraţi undeva în muncă.
(Râsete, discuţii)
Care este interesul meu, al statului, să-l stimulez pe cel
condamnat definitiv să nu facă nimic?! Pentru că, la ora actuală,
trebuie să spunem că puşcăriaşii nu mai lucrează ca în vremurile de
demult, fiindcă ei lucrează numai în situaţia în care penitenciarul
- 145 -
respectiv are un contract de muncă cu societăţile comerciale. Cei
care am fost în penitenciare să verificăm situaţia respectării
drepturilor omului, am văzut că aceşti oameni stau în dormitoare de
dimineaţa până seara şi nu au alternative. Să nu gândească nimeni
că este o mare fugă după muncă sau de la muncă, ci pur şi simplu nu
au ce face. Stau în amorţeală, este o situaţie amorfă. Nu este
interesul statului ca pe aceşti oameni să-i şcolarizezi, să-i
alfabetizezi, să le dau şansa să obţină o calificare în puşcărie?!
Pentru că întotdeauna problema este postexecutare a pedepsei
privative de libertate.
Ce face omul respectiv când ajunge iar în societate? (Discuţii.)
Nu am o răspundere socială? Nu am o mai mare şansă ca omul
respectiv să nu devină recidivist? Or, dacă privesc astfel lucrurile,
nu cred că efortul financiar al statului ar fi prea mare.
Ar fi fost bine dacă am fi avut nişte date statistice: câţi deţinuţi
urmează asemenea cursuri de şcolarizare, de recalificare, cât costă
bugetul central aceste cursuri? Dar, în principiu, prin aprobarea
acestei iniţiative, facem un bine unei pături defavorizate, aflată la
marginea societăţii, căreia îi dăm o şansă mică, o speranţă mai mult,
pentru reintegrare socială. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Doamna secretar de stat, există elemente statistice cu privire la
cei care sunt deţinuţi şi care urmează, în lipsa unei remuneraţii,
cursuri de reinserţie şi reconversie pentru revenirea în societate?
Dacă nu, poate reuşiţi să ne transmiteţi...
- 146 -
Doamna Rodica Constantinovici:
Domnule preşedinte, sigur că există astfel de elemente
statistice. Nu sunt în măsură să furnizez cifre în acest moment.
Aş dori să fac câteva precizări legat de discuţiile care s-au
purtat. (Rumoare, discuţii) Aş spune că legiuitorul nu a greşit nici în
2006, când a adoptat această reglementare, pentru că s-a mers pe
raţionamentul: o investiţie făcută acum în educaţia acestei categorii,
ar reprezenta o economie viitoare, în sensul că s-ar preveni
săvârşirea... (Rumoare, discuţii)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnilor senatori Igaş şi Frunda, o doamnă reprezintă
Guvernul şi am rugămintea să arătăm eleganţă şi să o ascultăm cu
atenţie. Vă mulţumesc.
Doamna Rodica Constantinovici:
Vă mulţumesc foarte mult.
Spuneam că, în 2006, atunci când bugetul permitea, s-a gândit
în sensul că o investiţie făcută acum ar reprezenta o economie
viitoare. Deci cei care sunt şcolarizaţi şi educaţi au şanse să se
integreze în viitor şi să nu mai comită infracţiuni. În acest moment
însă bugetul nu permite, iar constrângerile bugetare ar îndepărta
norma de la finalitatea ei. Practic, pentru faptul că nu mai pot fi
remuneraţi ca să participe la cursuri, ei nu mai sunt integraţi...
Sunt, de fapt, integraţi în astfel de cursuri. Cu alte cuvinte, vor
fi în continuare şcolarizaţi, dar nu li se va mai plăti remuneraţia în
urma adoptării acestei iniţiative legislative, care este adaptată
momentului economic actual. Vă mulţumesc.
- 147 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Da. Cred că lucrurile sunt destul de clare. Este o speţă
complexă: şi cu aspecte sociale, şi cu aspecte morale, şi cu aspecte
legate de siguranţa cetăţeanului.
Raportul comisiei...
Domnule senator Corlăţean, vă rog. Iertaţi-mă, nu am văzut că
doriţi să interveniţi.
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,
microfonul 4.
Domnul Titus Corlăţean:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Noi am ascultat cu mare atenţie – chiar dacă domnul senator
Frunda nu ne ascultă acum – logica impecabilă, profesională,
umanitaristă, legată de reinserţia socială a puşcăriaşilor şi, ca să vă
spun sincer, chiar dacă domnul senator Frunda participă în continuare
la activitatea unui grup ideologic conservator, noi, fiind progresişti,
suntem pentru a sprijini adoptarea acestui proiect legislativ, pentru că,
până la urmă, statul trebuie să mai şi investească în anumite zone
sensibile dacă vrea să obţină anumite rezultate.
Deci vom vota pentru adoptarea propunerii legislative.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc pentru... (Intervenţie neinteligibilă din sală) Nu. Avem o agendă extrem de încărcată. Este o speţă, repet,
extrem de interesantă şi de densă, se pretează la multe comentarii,
dar vă reamintesc faptul că suntem în faţa unui raport al comisiei de
admitere, fără amendamente, suntem în faţa unei legi organice, fiind
primă Cameră sesizată.
- 148 -
De aceea, supun votului raportul comisiei şi propunerea
legislativă, un singur vot pe ambele texte. Vă rog să votaţi.
Cu 71 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 3 abţineri,
propunerea legislativă a fost adoptată de Senatul României.
*
Punctul 8 – Propunerea legislativă privind modificarea Legii
nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.
Din partea Guvernului este tot doamna secretar de stat Rodica
Constantinovici.
Vă rog, doamna secretar de stat.
Doamna Rodica Constantinovici:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
De asemenea, Guvernul susţine şi această propunere
legislativă, în sensul completării art. 45 din Legea nr. 36/1995 cu un
nou alineat, care impune notarilor publici să informeze persoanele
vârstnice cu privire la drepturile prevăzute de art. 30 din Legea
nr. 17/2000 privind asistenţa socială.
Este vorba, de fapt, de consilierea gratuită a acestei categorii
de persoane atunci când încheie tranzacţii cu o anumită valoare:
vânzare-cumpărare, donaţie, garanţii imobiliare.
Considerăm că iniţiativa legislativă este bine-venită, utilă şi îi
felicităm pe iniţiatori.
Mulţumim.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Ţuţuianu, punctul de vedere al comisiei.
- 149 -
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi
validări a fost discutat în şedinţa din 2 februarie 2010. Sunt trei
amendamente, care sunt adoptate în unanimitate de către Comisia
juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Ca atare, avem
raport de admitere, cu amendamente.
Considerăm şi noi că măsura este utilă şi că asigură protecţia
persoanelor vârstnice, victime, de multe ori, ale unor abuzuri la
încheierea actelor notariale.
De aceea, noi vă supunem spre adoptare acest raport de
admitere. Suntem în prezenţa unei legi organice, iar Senatul este
primă Cameră sesizată.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Sunt comentarii pe fondul acestei propuneri legislative? Nu.
Supun votului raportul comisiei, cu amendamentele admise.
Lege organică. Vă rog să votaţi.
Cu 69 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 3 abţineri,
raportul comisiei a fost adoptat, cu amendamentele admise.
Rog atenţia dumneavoastră asupra acestui proiect, este un
proiect important. Supun votului propunerea legislativă. Legea este
organică. Vă rog să votaţi.
Cu 72 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere,
propunerea legislativă a fost adoptată de Senatul României.
- 150 -
*
Punctul 9 din ordinea de zi – Propunerea legislativă pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 90/2003 privind vânzarea
spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.
Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Ştefan Gati,
microfonul 9.
Domnul Ştefan Gati – secretar general adjunct al
Guvernului:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative în
forma prezentată.
Având în vedere, pe de o parte, că unele dintre spaţiile în
cauză sunt în proprietatea privată a unităţilor administrativ-
teritoriale, potrivit principiului autonomiei locale, statuat de art. 120
alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi, pe de altă parte,
că autorităţile administraţiei publice locale au iniţiativă şi hotărăsc,
în condiţiile legii, în toate problemele de interes local care le privesc
în mod direct, este necesar ca în prealabil să fie consultate
structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Pe de altă parte, cu privire la instituirea în sarcina unităţilor
administrativ-teritoriale a obligaţiei de a vinde spaţii aflate în
proprietatea privată a acestora, semnalăm existenţa unor decizii ale
Curţii Constituţionale prin care actele normative având obiect de
reglementare similar cu cel al Legii nr. 90/2003 au fost declarate
neconstituţionale.
- 151 -
Astfel, din analiza jurisprudenţei Curţii Constituţionale...
(Discuţii în sală)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule senator Ţuţuianu, vă rog, punctul de vedere al comisiei.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a
analizat această propunere legislativă în data de 17.03.2010 şi a
adoptat, cu majoritate de voturi, un raport de respingere.
Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului
şi protecţia mediului a avizat favorabil, cu amendamente, iar
Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului a
avizat negativ propunerea legislativă.
Guvernul nu susţine propunerea legislativă.
În consecinţă, supunem spre dezbatere raportul de respingere.
Legea este organică, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.
Sunt intervenţii pe fondul acestei dezbateri? Nu.
Supun votului raportul de respingere. Vă reamintesc, este lege
organică.
Cu 62 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă, nicio abţinere,
raportul de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi.
- 152 -
În condiţiile în care raportul nu a întrunit numărul necesar de
voturi, supun votului propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.
Cu 13 voturi pentru, 56 de voturi împotrivă, nicio abţinere, nu
a fost întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea acestei
propuneri legislative.
*
Punctul 10 – Propunerea legislativă pentru modificarea art. II al
Legii nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007
pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind
unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de
protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor
imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei
Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”.
Domnule secretar de stat Ştefan Gati, vă rog să prezentaţi
punctul de vedere al Guvernului.
Domnul Ştefan Gati:
Domnule preşedinte,
Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative în
forma prezentată.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Ţuţuianu.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Domnule preşedinte,
- 153 -
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a
luat în discuţie această propunere în data de 17 martie, a adoptat un
raport de respingere.
Guvernul a transmis punct de vedere negativ. Comisia pentru
privatizare şi administrarea activelor statului a transmis un aviz
negativ. Legea este ordinară şi vă supunem adoptării raportul de
respingere, cu menţiunea că Senatul este primă Cameră sesizată.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Sunt comentarii, intervenţii? Nu.
Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la raportul de respingere.
Vă rog să votaţi.
Cu 56 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi o abţinere,
raportul de respingere a fost adoptat, iar propunerea legislativă a
fost respinsă de plenul Senatului României.
*
Punctul 11 din ordinea de zi – Propunerea legislativă pentru
modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 privind
accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate
Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali.
Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Dănuţ Apetrei,
microfonul 8.
Domnul Dănuţ Apetrei – secretar de stat în Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
- 154 -
Guvernul susţine adoptarea acestei propuneri legislative, sub
rezerva însuşirii propunerilor transmise în punctul de vedere al
acestuia. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Ţuţuianu.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Domnule preşedinte,
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări,
întrunită în 16.02.2010, a redactat un raport de respingere, cu
unanimitate de voturi.
Guvernul, aşa cum s-a spus, susţine această propunere
legislativă. Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare
rurală a avizat favorabil, cu amendamente. Comisia pentru
drepturile omului, culte şi minorităţi a transmis aviz negativ.
Legea este ordinară, Senatul fiind primă Cameră sesizată.
Supunem adoptării raportul de respingere.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.
Sunt intervenţii pe fond?
Domnul senator Urban, microfonul 2.
Domnul Iulian Urban: Domnule preşedinte, vă mulţumesc.
Iniţiativa aceasta legislativă este, din punct de vedere juridic,
din categoria năstruşniciilor juridice, pentru că nici înainte de 1989
contractele statului nu erau de drept titluri executorii, fără niciun fel
de formalitate.
- 155 -
Ceea ce se propune prin iniţiativa aceasta legislativă nu se poate
cataloga juridic, întrucât am deschide o uşă prin care absolut toate
contractele în care statul este parte, printr-o agenţie, printr-o instituţie,
printr-un minister, ar deveni titluri executorii, ceea ce este imposibil.
Până la urmă, statul român, deşi prin anumite dispoziţii
legislative în ceea ce priveşte încasarea creanţelor bugetare are un
statut privilegiat, totuşi este un creditor ca oricare altul, care, din
acest punct de vedere, trebuie să respecte nişte reguli, nişte principii
prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Codul de procedură
fiscală, astfel încât acesta este motivul pentru care Comisia juridică,
de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din Senat, cu unanimitatea
voturilor exprimate, a hotărât să adopte un raport de respingere a
acestei propuneri legislative.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.
Dacă nu mai sunt alte intervenţii, cu aceste precizări, supun
votului raportul de respingere. Este o lege ordinară. Vă rog să votaţi.
Cu 40 de voturi pentru, 23 de voturi împotrivă şi 3 abţineri,
raportul de respingere a fost adoptat, iar propunerea legislativă a
fost respinsă.
*
Punctul 12 din ordinea de zi – Propunerea legislativă privind
stingerea creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte venituri
datorate bugetului de stat şi/sau a creanţelor reprezentând contribuţii
sociale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin
trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile
proprietate a debitorilor.
- 156 -
Din partea iniţiatorilor este cineva prezent? Nu.
Din partea Guvernului, domnul Dragoş Bogdan,
vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Microfonul 9.
Domnul Dragoş-George Bogdan – vicepreşedinte al
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Guvernul nu susţine această propunere legislativă, având în
vedere faptul că această modalitate de stingere a datoriilor se
regăseşte deja în Codul de procedură fiscală, la art. 175 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
E vorba de un raport comun.
Domnul senator Ţuţuianu. După aceea, domnul preşedinte
Frunda, dacă doreşte să intervină.
Domnule senator Ţuţuianu, vă rog.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Avem un raport comun al Comisiei pentru drepturile omului,
culte şi minorităţi şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină,
imunităţi şi validări. Raportul este de respingere.
Consiliul Legislativ a avizat negativ. Comisia pentru buget,
finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a avizat negativ.
Guvernul a transmis un punct de vedere negativ.
- 157 -
Ca atare, raportul este de respingere. Legea este ordinară,
Senatul fiind primă Cameră sesizată.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Sunt intervenţii pe fond? Nu.
Supun votului raportul de respingere. Legea este ordinară.
Vă rog să votaţi.
Cu 60 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi două abţineri,
raportul de respingere a fost adoptat, iar propunerea legislativă a
fost respinsă de plenul Senatului României.
*
La punctul 13 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă privind sprijinul acordat de statul român pentru
intabularea terenurilor agricole şi forestiere aflate în extravilanul
localităţilor, restituite vechilor proprietari prin legile de retrocedare
a proprietăţilor.
Din partea Guvernului, doamna secretar de stat Irina Alexe, vă
rog, microfonul 10.
Doamna Irina Alexe:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative,
motivată, în principal, de lipsa resurselor financiare. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Gheorghe David, ca iniţiator.
- 158 -
Domnul Gheorghe David:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Desigur că am înţeles ceea ce reprezentanta Guvernului a
precizat cu privire la problema financiară, însă este una dintre
problemele care, de mai multă vreme, a rămas nerezolvată – ştim că
este în atenţia Guvernului şi a actualului Guvern, însă noi, ca
iniţiatori, chiar dacă au fost şi alte asemenea propuneri legislative,
care s-au perindat prin Parlament, am revenit cu această iniţiativă
legislativă. Din nou, fac o scurtă remarcă – şi în legislatura trecută,
împreună cu senatorul Ţîbuleac, care, acum, este preşedintele
Consiliului Judeţean Botoşani, am avut această iniţiativă legislativă.
Nu a trecut atunci, am revenit cu ea, au revenit şi alţi colegi
parlamentari. Vreau să fac această remarcă pentru că această
iniţiativă legislativă ne aparţine.
De aceea, considerăm că este o problemă nerezolvată, care
trebuie să fie rezolvată, şi dorim ca ea să fie votată de către
Parlament, dacă nu de către Senat, măcar la Camera Deputaţilor
poate că vom găsi înţelegere ca, împreună cu Guvernul, să hotărâm
asupra datei la care trebuie să fie pusă în aplicare această lege.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Ţuţuianu, punctul de vedere al
comisiei.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
- 159 -
În urma dezbaterilor din data de 2 martie 2010, Comisia
juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a hotărât cu
majoritate de voturi să adopte un raport de respingere, întrucât
propunerea legislativă are ca obiect acordarea unui sprijin constând
în tichete valorice acordate de statul român pentru intabularea
terenurilor agricole şi forestiere restituite vechilor proprietari.
Guvernul nu susţine, în principal, din considerente financiare.
Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului
şi protecţia mediului a avizat favorabil.
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital, Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală
şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi au dat avize
negative.
În consecinţă, vă supunem spre dezbatere şi adoptare raportul
de respingere. Legea are caracter de lege ordinară, iar Senatul este
primă Cameră sesizată.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Sunt intervenţii? Nu sunt.
Supun votului dumneavoastră raportul de respingere.
Cu 18 voturi pentru, 29 de voturi împotrivă şi 20 de abţineri,
raportul de respingere nu a fost adoptat.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă.
Vă rog să votaţi.
Cu 34 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 21 de abţineri,
propunerea legislativă nu a fost adoptată.
- 160 -
Rog secretarii de şedinţă să verifice cvorumul, pentru că cifrele
de la acest vot indică faptul că suntem sub cvorumul de şedinţă sau
dacă sunt colegi senatori care nu au fost atenţi la acest vot…
Vă rog să vedem, pentru a nu intra în astfel de situaţii.
Domnule senator Urban, doriţi să faceţi o propunere cu privire
la reluarea votului? Aşa înţeleg, din sală…
Vă rog, domnule senator Urban.
Domnul Iulian Urban:
Vă rog frumos, domnule preşedinte, să reluăm votul pentru că
eu, unul, nu am fost atent şi nu am votat.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Bun. Atunci, rog ca şi în zona senatorilor independenţi să
existe puţină atenţie pentru această propunere.
Reluăm votul. Am rugămintea să permiteţi senatorilor să se
poată concentra pe activitatea legislativă.
Reluăm votul asupra propunerii legislative.
Vă rog să votaţi.
Cu 59 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 5 abţineri,
propunerea legislativă a fost adoptată.
*
La punctul 14 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă privind utilizarea monedei naţionale.
Dintre iniţiatori, nu văd pe nimeni…
Doamna secretar de stat Graţiela Iordache, vă rog,
microfonul 9.
- 161 -
Doamna Graţiela Iordache – secretar de stat în Ministerul
Finanţelor Publice:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
În ceea ce priveşte această propunere legislativă, vă prezentăm
şi noi, la rândul nostru, punctul de vedere al Băncii Naţionale a
României deoarece una dintre principalele atribuţii conferite băncii
centrale de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a
României este cea referitoare la stabilirea regimului valutar şi
supravegherea respectării acestuia.
În acest context, Banca Naţională a României consideră că nu
se justifică promovarea propunerii legislative privind utilizarea
monedei naţionale pentru plata taxelor şi serviciilor percepute sau
oferite de statul român, din următoarele considerente:
- reglementează un domeniu care cade în competenţa Băncii
Naţionale a României, încălcând astfel principiul independenţei
băncii centrale;
- anulează liberalizarea operaţiunilor valutare între rezidenți şi
nerezidenţi, în cazul operaţiunilor la care iniţiativa legislativă se
referă.
Faţă de cele prezentate, vă rugăm ca să aveţi în vedere
respingerea acestei propuneri legislative.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Ovidiu Marian.
- 162 -
Domnul Ovidiu Marian:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Cu adresa nr. L 636/2009, Comisia pentru buget, finanţe,
activitate bancară şi piaţă de capital a fost sesizată pentru dezbatere
şi întocmirea raportului la propunerea legislativă privind utilizarea
monedei naţionale.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi
propuneri, iniţiativa legislativă, iar Comisia economică, industrii şi
servicii a transmis aviz negativ.
În şedinţa din data de 9 martie a.c., membrii Comisiei pentru
buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital au hotărât cu 4
voturi împotrivă şi 2 abţineri respingerea propunerii legislative.
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital supune spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului raportul
de respingere, împreună cu propunerea legislativă. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Sunt observaţii?
Vă rog, domnule senator Udriştoiu, microfonul 2.
Domnul Tudor Udriştoiu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Aş vrea să pun o singură întrebare: care este situaţia actuală?
Se poate plăti şi în euro, şi în dolari, şi în yeni, dacă nu se acceptă
ideea de monedă naţională, ca fiind unică?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
- 163 -
Vă rog, doamna secretar de stat…
Doamna Graţiela Iordache:
Vă rog, domnule director…
Domnul Emilian Antonescu – director adjunct al Băncii
Naţionale a României:
Plăţile între rezidenţi se realizează numai în moneda naţională,
cu câteva excepţii. Între rezidenţi şi nerezidenţi, plăţile se fac atât în
moneda naţională, cât şi în valută, după cum au convenit părțile.
Problema pe care o ridică propunerea legislativă nu este una
de regim valutar, ci este o problemă de contracte bilaterale, este o
problemă comercială. Deci nu este o problemă de regim valutar.
Ceea ce vrea să rezolve propunerea legislativă este faptul ca
anumiţi comercianţi să nu poată să-şi stabilească tarifele într-o altă
monedă, dar stabilirea acestor tarife într-o altă monedă este altceva.
Plata serviciilor respective se face în moneda naţională, deci în lei,
nu se face în euro sau în alte monede.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator, doriţi să mai spuneţi ceva?
Domnul Tudor Udriştoiu: Doar două vorbe. Aici este vorba numai de taxe şi servicii ale
statului. Nu e vorba de relaţii comerciale. Aşa scrie, cel puţin, în
prezentarea acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc.
Vă rog, încă o dată, dacă puteţi să mai clarificaţi şi acest
aspect.
- 164 -
Domnul Emilian Antonescu:
Cu atât mai mult, proiectul de lege creează o discriminare între
stat şi ceilalţi agenţi economici.
Deci, şi statul, şi agenţii economici trebuie să lucreze pe
principii de egalitate în economie şi nicidecum pe principii de…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Urban.
Domnul Iulian Urban:
Cu atât mai mult, nu înţeleg explicaţia dumneavoastră, dar asta
este! Poate că nu înţeleg eu! Dar, în acest context, am şi eu o
întrebare: dacă tot vorbim de independenţa Băncii Naţionale a
României, de ce nu este aici reprezentantul Băncii Naţionale a
României să susţină acest punct de vedere? Pentru că am văzut că
reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice a citit punctul de
vedere al BNR…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Nu, nu… Cred că avem de-a face cu o prezenţă geamănă, ca să
spun aşa…
Domnul Iulian Urban:
Am înţeles…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Doamna secretar de stat a prezentat punctul de vedere al
Ministerului Finanţelor Publice şi cred că cel care a fost invitat să
comenteze este reprezentantul Băncii Naţionale a României, dacă
înţeleg bine…
- 165 -
Domnul Iulian Urban:
Bine ar fi atunci ca reprezentanţii BNR să vină şi pe la
comisiile parlamentare. Nu ar strica.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Suntem în faţa unui raport de respingere, legea are caracter de
lege ordinară.
Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la raportul de respingere.
Vă rog să votaţi.
Cu 47 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă şi o abţinere,
raportul de respingere a fost adoptat.
Pe cale de consecinţă, propunerea legislativă a fost respinsă.
*
La punctul 15 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea
legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 422/2001,
republicată, privind protejarea monumentelor istorice.
Din partea Guvernului, participă domnul secretar de stat Vasile
Timiş.
Domnule senator Puiu Haşotti, în calitate de iniţiator, vă rog să
prezentaţi propunerea legislativă.
Domnul Puiu Haşotti:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Este o propunere legislativă fără niciun fel de conotaţie politică.
Toţi dintre dumneavoastră… Este imposibil să nu ştiţi de situaţii care
iniţiatorilor li s-au părut paradoxale… doar câteva menţiuni…
- 166 -
Ştiţi foarte bine că, în anumite zone de protecţie a lăcaşurilor
de cult şi a monumentelor, unele dintre ele clasate în monumente de
mare importanţă, nu se respectă caracterul acestora. Nici caracterul
religios, nici caracterul de monument de maximă importanţă, ştiţi că
sunt nişte prevederi foarte stricte în această privinţă...
De asemenea, în aceste zone au loc o serie de manifestări
publice, de orice gen, spectacole cu sonorizări puternice, concerte
nonreligioase, în lăcaşuri religioase, se creează o poluare sonoră şi
vizuală cu efecte negative şi, de multe ori, sunt manifestări, chipurile,
culturale, care afectează monumentele fie ele laice, fie religioase.
Am considerat necesar că evaluarea monumentelor istorice –
nu vă mai arăt acum toată această categorie de monumente –
indiferent dacă sunt trecute pe lista patrimoniului mondial, naţional
sau nu, trebuie să se realizeze periodic. Trimestrial, am zis noi, sau
anual, în funcţie de anumite monumente – nu mai intru în detalii.
De asemenea, am avut în vedere şi o creştere a veniturilor pentru
a finanţa activităţile de protejare a monumentelor istorice şi prin
impunerea unor sancţiuni mai severe asupra celor care profită de
anumite interpretări juridice şi asupra celor care profită de aceste
monumente, de fapt asupra celor care afectează statutul – în opinia
noastră – al acestor monumente istorice, fie religioase, fie laice, prin
organizarea a ceea ce v-am arătat mai înainte – spectacole, concerte şi
chestiuni care nu au legătură cu aceste monumente şi chiar le dăunează.
În opinia mea – şi cu asta închei – punctul de vedere al
Guvernului este nefundamentat, cel puţin în ceea ce ni s-a prezentat
ca punct de vedere, al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
- 167 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule secretar de stat, microfonul 8.
Domnul Vasile Timiş – secretar de stat în Ministerul
Culturii şi Patrimoniului Naţional:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Referitor la actul normativ, vă prezentăm câteva observaţii şi
propuneri.
Interdicţia prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 422/2001,
republicată, privind protejarea monumentelor istorice este în măsură
să asigure protejarea atât a monumentelor istorice, care sunt
lăcaşurile de cult, cât şi a serviciului religios în sine, prin instituirea
de servituţi de utilitate publică menite să asigure buna desfăşurare a
ritualurilor sau a slujbelor religioase.
În ceea ce priveşte modificarea propusă la art. 10 alin. (2)
considerăm că acesta nu schimbă esenţa şi efectul reglementării.
Constatăm, în egală măsură, că textul propus pentru alin. (3) art. 10,
respectiv „Instituirea obligativităţii avizului consiliului local în cazul
exproprierii pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice”,
nu se circumscrie domeniului de reglementare a Legii nr. 422/2001,
republicată. Astfel, exproprierea poate fi realizată în limitele şi în baza
Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică şi a Regulamentului de aplicare a acesteia.
- 168 -
Legea nr. 422/2001, republicată, nu cuprinde procedurile sau
prevederile derogatorii referitoare la exproprierea imobilelor cu
statut de monument istoric.
Întrucât propunerea legislativă cuprinde şi prevederi care
vizează în mod direct autorităţile administraţiei publice locale, având
în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
înainte de adoptarea oricărei decizii apreciem că ar trebui consultate
structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Având în vedere considerentele de mai sus, Guvernul nu
susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Punctul de vedere al comisiei, domnul senator Bokor Tiberiu.
Domnul Bokor Tiberiu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
În urma dezbaterilor, pentru motivele cuprinse în punctul de
vedere al Guvernului, Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de
informare în masă a hotărât, cu 7 voturi pentru şi 2 abţineri, să
adopte raport de respingere.
În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Camera decizională. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc. Doamna senator Boagiu, vă rog, o intervenţie pe fondul
dezbaterii noastre.
- 169 -
Doamna Anca-Daniela Boagiu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Tocmai mă încuraja un coleg, spunându-mi că vin să susţin o
iniţiativă ce va fi respinsă.
Eu, în pofida a tot ceea ce s-a spus aici, am să spun contrariul,
am să fac afirmaţii care contrazic afirmaţiile făcute de către Guvern,
chiar şi de către colegul pe care-l stimez foarte mult şi care
reprezintă, conduce Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de
informare în masă.
Am să spun doar atât Ministerului Culturii şi Patrimoniului
Naţional: am o iniţiativă legislativă de care sper că vă aduceţi
aminte, e destul de bătrână, merge în picioare, are cam un an şi
jumătate de când a fost adoptată tacit de Senat, a ajuns în Camera
Deputaţilor, vizează acelaşi obiect de reglementare. Guvernul ne-a
promis că va veni cu un proiect de lege, astfel încât în România să
fie reglementată sau să fie completată Legea nr. 422/2001, care
protejează monumentele. Eu, credeţi-mă, nu am răbdare, şi cred că
şi colegul meu Haşotti, şi colegii din Camera Deputaţilor, să mai
aşteptăm până ce aparatul de sub miniştrii care se succed la
conducerea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional va
decide să renunţe la orgoliile instituţionale şi să dea drumul unor
legi care sunt utile în România.
V-aş invita, de data aceasta în sectorul 2, pe care-l reprezint în
Senatul României, să vedeţi ce se întâmplă cu monumentele istorice,
cu patrimoniul pe care lumea îl distruge şi nimeni nu-l protejează,
pentru că „nimeni” acela înseamnă lege şi instituţie care să facă legea.
- 170 -
Noi reprezentăm o instituţie care, prin natura ei, face legi,
motiv pentru care eu personal, Anca Boagiu, voi susţine iniţiativa
domnului senator Puiu Haşotti. Va ajunge şi ea dincolo, în Camera
Deputaţilor, unde se va pune laolaltă cu iniţiativa pe care eu am
avut-o şi vă invit pe dumneavoastră, care aţi fost, domnule Timiş,
implicat de la bun început în dezbaterea acestor modificări, să vă
grăbiţi un pic pentru că noi, parlamentarii, nu mai avem răbdare să
vă aşteptăm pe dumneavoastră. Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Haşotti, bineînţeles.
Domnul Puiu Haşotti :
Mulţumesc.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În afară de surprinderea unui punct de vedere prezentat aici de
domnul secretar de stat, care nu a fost decât lecturarea punctului de
vedere al Guvernului, vreau să vă spun două lucruri. Primul, că această
iniţiativă legislativă este în proporţie de 80% asemănătoare cu iniţiativa
legislativă de care vorbea doamna senator Anca Boagiu. Nu ştiam că
iniţiativa Domniei Sale zace la Camera Deputaţilor. Bineînţeles,
conform cutumei, dacă vom aproba această iniţiativă legislativă, se va
discuta împreună cu cea a doamnei senator Anca Boagiu.
Al doilea lucru, stimaţi colegi, este imposibil să nu ştiţi că pe
lângă monumentele istorice, laice sau religioase, se desfăşoară tot
- 171 -
felul de acţiuni care afectează zi de zi aceste monumente. Sunt zeci,
sute de exemple. În fiecare judeţ există aşa ceva.
Ce am făcut noi ? Interzicem, pur şi simplu, ca în zona sau în
interiorul acestor monumente să se desfăşoare nişte acţiuni aşa-zis
culturale, care să nu mai afecteze aceste monumente. Nu are niciun
fel de conotaţie politică. Este o chestiune de conservare a
patrimoniului cultural naţional şi atât.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule senator Oprea, vă rog.
Domnul Dumitru Oprea:
Eu sunt total de acord să protejăm toate aceste monumente, dar
cred că a fi atât de categorici ne duce într-o zonă în care… Ştiu că în
ţări – în Cehia, în Slovenia – ce organizează evenimente de top
mondial acesta este câştigul evenimentelor speciale în care şi o
muzică clasică, şi o operă din perioada renascentistă sunt puse
laolaltă, într-un castel, se cântă şi chiar se dansează şi cu aceasta
evenimentul câştigă.
Nu ştiu dacă noi putem, acum, să venim cu selecţia tipurilor de
evenimente, să spunem ce se poate face şi ce nu se poate face.
Există, cred eu, protecţie locală şi prin lege.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Da. Este o temă, într-adevăr, importantă şi sensibilă.
Suntem într-o fază avansată a dezbaterii noastre de astăzi şi vă
supun…
A, vă rog, iertaţi-mă, domnule senator.
- 172 -
Domnul Petru Başa:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Am lecturat un pic şi, în art. 5-9, dacă bine îmi amintesc, se
prevede ca aceste manifestări să fie cumva controlate în zona de
protecţie. Dacă ne gândim la zona de protecţie a monumentelor
istorice, atunci, de exemplu, Sibiul cuprinde o jumătate de oraş, iar
Sighişoara tot jumătate.
Cred că ar trebui diferenţiat şi stabilit ce este în zona de
protecţie, care este lăcaşul de cult şi zona pe care nu se pot
desfăşura manifestări care sunt în contradicţie cu istoria.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc domnului senator Başa.
Domnul senator Severin Georgică.
Domnul Georgică Severin:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Voi fi foarte scurt. Vreau să spun doar două lucruri: am avut
şansa în viaţă să văd Aida în faţa piramidelor, să văd o piesă de
teatru în amfiteatrul din Epidaur şi să văd, la fel, un spectacol de
operă la Acropole. Pe logica acestei legi n-aş fi putut. Concluzia vă
rog să o trageţi singuri.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc şi mă bucur sincer că acest tip de problematică
suscită interesul plenului Senatului. Este un lucru îmbucurător.
- 173 -
Vă supun votului, în acest moment, raportul de respingere.
Suntem în faţa unei legi ordinare şi vă rog să vă pronunţaţi cu
privire la acest punct.
Cu 16 voturi pentru, 32 de voturi împotrivă şi 12 abţineri,
raportul de respingere a fost invalidat de către plenul Senatului.
Vă supun votului propunerea legislativă.
Vă rog să votaţi.
Cu 25 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă şi 16 abţineri,
propunerea legislativă a fost respinsă.
Fac apel la plenul Senatului pentru ultimele două propuneri pe
care le avem în faţa noastră. Sunt cu termen de adoptare tacită
astăzi. Aş vrea să facem un ultim efort, chiar dacă ora este ceva mai
înaintată.
*
Punctul 16 din ordinea de zi – Propunerea legislativă privind
organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de terapie
centrate pe tulburări din spectrul autist.
Domnul senator Urban sau altcineva dintre iniţiatori.
Punctul de vedere al Guvernului, domnul secretar de stat
Irimie. Microfonul 10.
Domnul Cristian Irimie – secretar de stat în Ministerul
Sănătăţii:
Domnule preşedinte,
Stimate doamne şi domni senatori,
Ministerul Sănătăţii nu susţine iniţiativa legislativă în forma
înaintată spre promulgare.
- 174 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Secăşan, raportul comisiei.
Domnul Iosif Secăşan:
Actul normativ reglementează activităţile şi practicile de
terapie centrate pe tulburări din spectrul autist şi cadrul instituţional
pentru formarea de specialişti în domeniu.
În şedinţa din 16 februarie a.c. Ministerul Sănătăţii a solicitat,
iar comisia a acceptat, constituirea unui grup de lucru format din
specialişti ai Ministerului Sănătăţii, Centrul Naţional de Sănătate
Mintală, Colegiul Psihologilor din România şi Colegiul Medicilor
din România, care să elaboreze un proiect de lege în acest domeniu.
Până în data de 9 martie a.c., când noi am dat avizul negativ,
rezoluţia acestui grup de lucru nu a sosit. Am dat deci avizul negativ
şi, între timp, a intrat la comisie o altă iniţiativă legislativă,
L686/2009, cu aceeaşi temă de legiferare.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Raportul comisiei?
Domnul Iosif Secăşan:
Raportul este de respingere.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Intervenţii pe fond?
Domnul senator Urban.
Domnul Iulian Urban:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
- 175 -
Aşadar, raportul de respingere al Comisiei pentru sănătate
publică s-a bazat pe faptul că Guvernul a spus că va constitui un
grupde lucru, care urma să vină şi să aducă îmbunătăţiri acestui
proiect de lege, pentru că este bine să ştiţi că este un proiect de lege
iniţiat de către doi senatori de la PD-L, există un proiect de lege
iniţiat de colegi de la PSD, iar Guvernul a spus că are şi el un
proiect de lege prin care vrea să vină să reglementeze situaţia
copiilor şi a persoanelor care suferă de autism pentru că, până la
urmă, repet ce am mai spus o dată astăzi, ne chinuim, bălmăjim,
încercăm să facem legi aici şi persoanele care au nevoie cu adevărat
de aceste legi nu mai apucă să beneficieze de ele.
Eu consider că este inacceptabil ca iniţiative legislative ale
noastre, care-şi propun într-o formă… pentru că, de exemplu, eu
sunt jurist... Într-adevăr, poate sunt lucruri criticabile în acest proiect
de lege, dar acestea ar fi trebuit să fie îndreptate exact de această
comisie de lucru care nu s-a pronunţat.
Însă, cu adevărat, societatea românească are nevoie de aceste
legi, iar eu cred că respingerea unei iniţiative legislative a
parlamentarilor, pentru faptul că Guvernul nu are timp sau comisiile
de lucru pe care le constituie nu au timp să ne răspundă în timp, în
parametrii ceruţi de tehnica legislativă, nu poate să ducă decât la
adoptarea acestei iniţiative legislative.
Vreau să mai precizez un lucru: am o iniţiativă legislativă
depusă pe circuitul parlamentar în februarie 2009. Se referă la Legea
insolvenţei municipalităţilor. Între timp, aţi văzut în presă că primul
- 176 -
oraş din România, Aninoasa, a intrat în faliment, iar punctul de
vedere al Guvernului nu a venit nici după 13 luni de zile.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Eu aş dori să transmiteţi domnului ministru Cseke
punctul de vedere al domnului senator Urban şi cred că şi al nostru:
atunci când Guvernul vine şi motivează, în sensul unui aviz negativ
pentru o iniţiativă, indiferent din partea cui este, şi se invocă crearea
unui grup de lucru guvernamental pentru a se putea apleca asupra
acestei chestiuni, mi se pare un gest de minimă decenţă şi eleganţă,
ca să nu spun de obligaţie politică, ca Guvernul să şi înfiinţeze acea
comisie şi să informeze Parlamentul cu privire la speţa respectivă.
Este un lucru de minimă politeţe şi decenţă în relaţia dintre
Executiv şi Legislativ.
Domnule secretar de stat, vă rog. Microfonul 10.
Domnul Cristian Irimie:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Cu respect vreau să vă informez că grupul de lucru s-a
înfiinţat, a definitivat şi în prima şedinţă, săptămâna trecută, a
Comisiei pentru sănătate publică a fost citită pentru prima dată
această propunere legislativă şi mâine este din nou pe ordinea de zi
a Comisiei pentru sănătate publică a Senatului.
Deci noi ne-am făcut datoria şi vă rog să mă scuzaţi, dacă
cumva a intervenit o neînţelegere între toţi cei care au dorit să
participe la acest… Noi am lansat invitaţii către toţi iniţiatorii. Sunt
- 177 -
mai mulţi iniţiatori ai acestei legislaţii privitoare la copii cu
dizabilităţi de acest tip.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
O secundă. Aş vrea să clarific, domnule senator, cu domnul
senator Secăşean şi comisia. Înţeleg că este o altă iniţiativă
legislativă care ar putea să rezolve măcar parţial aceste situaţii?!
Domnul Iosif Secăşean:
Stimaţi colegi,
Pentru a nu se crea confuzii, sunt trei iniţiative legislative cu
aceeaşi tematică de legiferare. Atitudinea noastră de astăzi şi
raportul de respingere sunt pentru iniţiativa înregistrată la Senat cu
L650/2009, unde am avut două întruniri pentru a discuta: în data de
16 februarie 2010 şi în data de 9 martie 2010.
Deci raportul de respingere este din data de 9 martie 2010.
Este adevărat, între timp, ministerul şi comisia au întrunit
grupul de lucru. Acesta a deliberat, ne-a prezentat un prim proiect
săptămâna trecută, dar este vorba de discuţia pe iniţiativa
înregistrată la Senat cu nr. L686/2009 care este cu acelaşi …
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Am înţeles.
Doamnă senator Mitrea, aveţi cuvântul.
Să luăm şi un punct de vedere din partea unui alt grup
parlamentar şi vă ofer cuvântul imediat, domnule senator Urban.
Doamna Elena Mitrea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
- 178 -
Permiteţi-mi să-i mulţumesc pe această cale domnului secretar
de stat Irimie, care a avut o deschidere şi un interes deosebit pentru
propunerea legislativă, fără a face diferenţă că aparţine PSD-ului
sau PD-L-ului. Sunt problematici preluate din teritoriu, de interes
pentru părinţii copiilor cu autism. S-a făcut discuţia referitor la
faptul că ar fi o iniţiativă copiată. Nu, această iniţiativă are aceeaşi
sursă, şi anume Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism.
Vreau să vă spun că, la fel ca mine, toţi iniţiatorii au fost
invitaţi pentru a-şi susţine iniţiativa legislativă în cadrul comisiei.
Am fost singura care am participat la susţinere. Am făcut, personal,
invitaţie doamnei senator Popa pentru a participa la Grupul de
iniţiativă care s-a creat în cadrul Ministerului Sănătăţii.
Continuăm această iniţiativă mulţumită implicaţiei noastre şi a
înţelegerii ministerului, căruia-i mulţumesc pe această cale.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Îi ofer cuvântul domnului senator Urban.
Urmează domnul senator Ion Rotaru, care am observat că şi-a
manifestat interesul pentru a interveni.
Domnul Iulian Urban:
În mod evident, nu poate fi decât salutar faptul că Guvernul
PD-L susţine şi se implică într-o propunere legislativă a Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Este un lucru cu care sunt
perfect de acord, nu este niciun fel de problemă. Însă, este dincolo
de logica mea faptul că astăzi este termen de adoptare tacită a
propunerii legislative înregistrate la Senat cu L650/2009 şi
- 179 -
Guvernul ne spune că mâine se întruneşte grupul de lucru care ar fi
trebuit să dea un punct de vedere, astfel încât raportul pe propunerea
legislativă cu L650/2009 este deja negativ din cauza tardivităţii cu
care a lucrat cu acest grup de lucru.
Astfel, din punctul meu de vedere, indiferent de culoare
politică a iniţiatorilor, Guvernul este obligat întotdeauna, atunci
când este ţinut de lege, să dea un punct de vedere, să-l redacteze,
pentru că nu este posibil să vină cu următoarea explicaţie: aruncăm
la coşul de gunoi iniţiativa legislativă cu L650/2009 şi vedem care
dintre proiectele care vin din urmă le putem plia, astfel încât să se
încadreze pe timpul pe care-l au la dispoziţie specialiştii Guvernului
să lucreze.
Consider că, dimpotrivă, având în vedere aşteptările tuturor
celor care, în această ţară, se confruntă cu această gravă problemă a
autismului, ar trebui să dăm un vot pe această propunere legislativă,
să meargă la Camera Deputaţilor, unde există şanse ca ea să se
materializeze, să devină o lege mai mult decât utilă şi aşteptată în
România la acest moment. Repet, această explicaţie prin care ni se
spune că abia mâine comisia va da un punct de vedere, nu mă
satisface, pentru că raportul Comisiei pentru sănătate publică este
foarte vechi, tocmai aşteptând un punct de vedere al Guvernului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule senator Rotaru, aveţi cuvântul.
Domnul Ion Rotaru:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
- 180 -
Aş vrea să fac o precizare. Cred că este foarte important pentru
oameni, pentru cei cărora li se adresează, de fapt, orice proiect
legislativ şi orice lege care se elaborează în această ţară, nu cine
sunt iniţiatorii, ci conţinutul şi prevederile acestora. Cred că suntem
într-o zonă în care ar trebui să privim lucrurile cu realism şi să le
punem pe făgaşul în care au fost ele iniţial.
Ca membru al Comisiei pentru sănătate publică şi, în acelaşi
timp, ca iniţiator al proiectului de lege care urmează să se discute
mâine în Comisia pentru sănătate publică aş vrea să vă relatez încă o
dată, în 30 de secunde, ce s-a întâmplat. Proiectul de lege elaborat
de colegii noştri de la PD-L a fost anterior. Pentru că nu au fost la
comisie să-l susţină, să-şi spună punctele de vedere şi să ia act de
observaţiile făcute de specialiştii din cadrul comisiei, s-a ajuns la
concluzia că nu poate să treacă în acea formă şi de aceea a fost
respins, şi nu din alte considerente.
Venind acest al doilea proiect, cu observaţiile de rigoare, s-a
mers pe ideea aceasta, de a se constitui grupul de lucru la minister,
grup de lucru la care am participat şi eu, care a avut deja două
întruniri şi la care, aşa cum a spus şi colega, doamna senator Mitrea,
a fost invitată şi doamna senator Popa care, din motive obiective, se
pare, nu a putut să participe. Nu a fost nicio intenţie de a elimina pe
cineva, de a încerca cineva să-şi aroge paternitatea unei iniţiative
legislative, de altfel foarte importantă şi necesară, şi cred că trebuie
să ţinem cont de faptul că, aşa cum era forma iniţială, propusă de
domnul senator Urban şi de doamna senator Popa, nu putea să
- 181 -
treacă. Este inacceptabilă din perspectiva specialiştilor care au avut
un punct de vedere foarte clar, concis şi la obiect.
Grupul de lucru este constituit, nu s-a constituit …, el a
funcţionat. Mâine avem, la comisie, această variantă şi ea poate fi,
de asemenea, îmbunătăţită la Camera Deputaţilor sau în urma
deciziei pe care o va lua Comisia pentru sănătate publică.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
O secundă, domnul senator Urban. Îi ofer cuvântul domnului
senator Udriştoiu şi, după aceea, trecem la vot.
Domnul Iulian Urban:
Îmi pare foarte rău că nu reuşesc să ajung la celelalte comisii
permanente ale Senatului, atunci când pe rolul lor se dezbat proiecte
de lege iniţiate de mine. Nu este vina mea că toate comisiile
permanente ale Senatului sau aproape toate lucrează de la aceeaşi oră,
iar pentru cei care spun că l-au invitat pe iniţiator şi nu a venit, îi rog
frumos să vină şi să vadă că, în fiecare zi de marţi, când lucrările
comisiilor permanente ale Senatului se suprapun, eu sunt la Comisia
juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, începând de la ora
9.00 – 9.30, aşa că acest argument, că, dacă sunt iniţiator şi nu mă
prezint la comisie, iniţiativa mea legislativă trebuie să fie respinsă, nu
cred că ţine. Eu aşa văd lucrurile. În primul şi în primul rând, sunt
dator să merg la comisia al cărei vicepreşedinte sunt. Nu am ce să fac.
Nu am cum să plec de acolo, să las comisia fără cvorum, pentru că şi
aşa lucrăm, în general, fără cvorum.
- 182 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Pe mine mă frământă mai mult, domnilor senatori, faptul că
există întârzieri nepermise în modul în care Guvernul transmite
punctul de vedere pentru anumite iniţiative legislative. Aici este o
problemă. Domnul senator Urban a sesizat, în repetate rânduri,
această situaţie. Şi alţi colegi au aceeaşi …
De aceea intenţionez ca, mâine, la Biroul permanent, să
ridicăm acest subiect reprezentantului Guvernului pentru a putea să
încurajăm Guvernul.
Domnule secretar de stat, după ce luăm şi ultimul comentariu,
veţi avea o intervenţie.
Domnule senator Udriştoiu, aveţi cuvântul, microfonul 2.
Domnul Tudor Udriştoiu:
Câteva precizări. Întâmplător, sunt de meserie psihiatru. Întâi
şi întâi, aş vrea să precizez că trebuie să preluăm probleme din
teritoriu, trebuie să ţinem seama de ele, dar să nu legiferăm sub
presiune, nici a teritoriului, nici a timpului, nici a nimănui. Trebuie
să gândim. Or, acest gen de iniţiativă este o suprareglementare.
Autismul este dramatic, dar este una dintre boli, bolile psihice.
Începe la copii, iar unii ajung şi la vârsta adultă. În aceste condiţii,
cred că schizofrenia ar merita vreo trei legi. Depresia, care bate la
uşă cu 20% din populaţie, merită iar vreo trei, patru legi şi nu ştiu
unde o să ajungem cu această chestiune.
Atrag atenţia, nu mă opun niciunei iniţiative. Aş vrea în
încheiere, totuşi, să spun ceva, pentru că se pare că se perpetuează
ideea că la medicină, fotbal şi altele se pricepe toată lumea. Nu ştiu
- 183 -
cum se întâmplă – fotbal nu avem aici – că majoritatea iniţiativelor
din domeniul medical aparţin persoanelor din afara domeniului. Mă
gândesc cum să fac şi eu să am o iniţiativă în domeniul legislativ,
agricol, economic şi pe urmă să vin şi să spun că nu mă pricep la
chestia aceasta, dar este iniţiativa mea, am vorbit cu persoane din
teritoriu, oamenii aceia au nevoie de aşa ceva şi am venit şi am
propus-o. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.
Domnul Cristian-Anton Irimie:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule preşedinte,
Vreau să îmi cer scuze, dar trebuie să fac o mică precizare.
Punctul de vedere al Guvernului a fost înaintat către Biroul
permanent al Senatului pe data de 25.01.2010 şi era punctul de
vedere pe care l-am susţinut mai înainte. Punctul de vedere negativ
nu se referea la bază, după cum reiese şi din expunerea de motive,
se referă mai mult la ceea ce înseamnă aspectul tehnicii legislative
decât la utilitatea legii, pe care noi am apreciat-o ca atare, doar că
am şi spus că nu susţinem forma respectivă a legii. De aceea s-a şi
lucrat, şi s-a lucrat în mod serios, pentru a da totuşi satisfacţie
tuturor. Nu am făcut niciun fel de ingerinţe în această temă.
Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc foarte mult.
Supun votului dumneavoastră raportul de respingere.
Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare şi
- 184 -
rog toţi senatorii să revină la locurile Domniilor Lor pentru a putea
să ne pregătim de vot. Vă rog să votaţi. Avem în faţă raportul de
respingere prezentat de comisie. Cu 22 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă şi 5 abţineri,
raportul de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în forma
care v-a fost prezentată. Vă rog să votaţi.
Cu 27 de voturi pentru, 21 de voturi împotrivă şi 6 abţineri,
propunerea legislativă nu a întrunit numărul necesar de voturi şi a
fost respinsă de plenul Senatului.
*
Trecem la punctul 17 din ordinea de zi, Propunerea legislativă
privind unele măsuri medico-sociale.
Iniţiatorii, deputaţi, nu sunt prezenţi.
Domnule secretar de stat Irimie, vă rog să prezentaţi punctul
de vedere al Guvernului.
Domnul Cristian-Anton Irimie:
Obiectul de reglementare al acestei propuneri legislative este
lăudabil prin înfiinţarea unor structuri care să asigure asistenţa
medico-socială unor categorii de persoane defavorizate.
Sub aspectul formei prezentate, dorim să subliniem că
iniţiativa nu respectă normele de tehnică legislativă reglementate.
De asemenea, este necesar a fi precizată asigurarea efectivă a
resurselor financiare.
Având în vedere cele sus-menţionate, Ministerul Sănătăţii nu
susţine propunerea legislativă în forma prezentată.
- 185 -
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule preşedinte Filip, vă rog să prezentaţi raportul comun
al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi
protecţia mediului şi al Comisiei pentru sănătate publică.
Domnul Petru Filip:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Raportul comun al celor două comisii, Comisia pentru
administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului
şi Comisia pentru sănătate publică, este un raport de respingere, cu
majoritate de voturi, plecând de la concluzia că actuala legislaţie
privind administraţia publică locală acoperă cadrul legal pe care
această propunere legislativă ar dori să-l soluţioneze.
Cu alte cuvinte, şi până acum autorităţile publice locale au
avut şi au posibilitatea de a decide, în cunoştinţă de cauză, modul în
care se raportează la aceste grupuri de persoane defavorizate: dacă
doresc să creeze cămine, dacă doresc să realizeze aziluri de bătrâni
şi aşa mai departe.
Nu este nevoie de un cadru legislativ aparte cum, de altfel,
dacă vă aduceţi aminte, au mai fost astfel de situaţii cu alte
propuneri legislative, de transformare a unor cazărmi în stabilimente
sociale şi aşa mai departe.
Există aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ. Senatul
este prima Cameră sesizată. Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Sunt intervenţii pe fond? Nu sunt.
- 186 -
Supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă
reamintesc faptul că propunerea legislativă face parte din categoria
legilor ordinare. Vă rog să votaţi.
Cu 54 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 2 abţineri, raportul
de respingere a fost adoptat, iar propunerea legislativă a fost respinsă.
Vreau să vă mulţumesc pentru efortul făcut în această seară şi
după-amiază.
*
Încheiem aici segmentul de legiferare şi trecem, fără
întrerupere, la ultimul punct pe ordinea de zi întrebări şi interpelări
adresate Guvernului.
Înţeleg de la liderii de grupuri parlamentare că aceste întrebări
şi interpelări au fost deja depuse în scris, se află în posesia noastră.
Daţi-mi voie să citesc numele colegilor şi colegelor senatori
care au depus întrebări, pentru a fi consemnate în stenograma
şedinţei de astăzi:
Din partea Grupului parlamentar al PD-L:
Domnul senator Alexandru Mocanu, pentru ANRP;
Domnul senator Iulian Bădescu, pentru Ministerul Sănătăţii;
Doamna senator Anca Boagiu, pentru Ministerul Muncii
Familiei şi Protecţiei Sociale;
Domnul senator Alexandru Pereş, pentru Ministerul Apărării
Naţionale;
Domnul senator Dorel Jurcan, pentru Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale şi Ministerul Sănătăţii;
- 187 -
Domnul senator Dumitru Oprea, pentru Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului.
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC:
Domnul senator Dan Voiculescu, pentru Prim-ministru;
Doamna senator Doina Silistru, pentru Ministerul Finanţelor
Publice;
Domnul senator Ilie Sârbu, pentru Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale;
Domnul senator Viorel Arcaş, pentru Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, două întrebări.
Domnul senator Ion Toma, liderul grupului, are o astfel de
întrebare, pentru Prim-ministru.
Din partea Grupului parlamentar al PNL:
Doamna senator Minerva Boitan, pentru Ministerul Finanţelor
Publice;
Domnul senator Emilian Frâncu, două întrebări, pentru
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi pentru Ministerul
Apărării Naţionale;
Domnul senator Romeo-Florin Nicoară, pentru Ministerul
Administraţiei şi Internelor, respectiv pentru AVAS.
Domnul senator Sorin-Serioja Chivu, pentru Ministerul
Sănătăţii.
Interpelări. Din partea Grupului parlamentar al PD-L:
Domnul senator Alexandru Mocanu, pentru Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
- 188 -
Domnul senator Iulian Bădescu, pentru Prim-ministru,
respectiv pentru Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;
Doamna senator Anca-Daniela Boagiu, pentru Ministerul
Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale;
Domnul Alexandru Pereş, pentru Ministerul Mediului şi
Pădurilor;
Doamna senator Mihaela Popa, pentru ANRP;
Domnul senator Iulian Urban, pentru Ministerul Sănătăţii;
Domnul senator Traian-Constantin Igaş, pentru ANRP;
Domnul senator Petru Başa, pentru Ministerul Administraţiei
şi Internelor;
Domnul senator Dumitru-Florian Staicu, Prim-ministru;
Domnul senator Ovidiu Marian are, de asemenea, o
interpelare adresată Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC:
Domnul senator Gheorghe Marcu, Prim-ministru;
Domnul senator Dan Voiculescu, Prim-ministru;
Domnul senator Avram Crăciun, Prim-ministru;
Doamna senator Doina Silistru, pentru Ministerul Muncii
Familiei şi Protecţiei Sociale;
Domnul senator Ilie Sârbu, Prim-ministru;
Domnul senator Ion Rotaru, pentru Ministerul Transporturilor
şi Infrastructurii;
Domnul senator Gheorghe Pop, pentru Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii;
- 189 -
Domnul senator Valer Marian, Prim-ministru;
Domnul senator Adrian Ţuţuianu, pentru Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
Domnul senator Alexandru Cordoş, o interpelare, pentru Casa
Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale;
Domnul senator Laurenţiu-Florian Coca o interpelare pentru
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Grupului parlamentar al PNL:
Domnul senator Liviu-Titus Paşca, Prim-ministru, respectiv
pentru ANRP;
Doamna senator Minerva Boitan, pentru Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate şi pentru Ministerul Sănătăţii;
Domnul senator Raymond Luca, pentru Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi pentru Ministerul Muncii
Familiei şi Protecţiei Sociale;
Domnul senator Emilian Frâncu, două interpelări adresate
Prim-ministrului.
Domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, pentru Ministerul
Administraţiei şi Internelor;
Domnul senator Puiu Haşotti, pentru Ministerul Mediului şi
Pădurilor;
Domnul senator Marius Nicoară, pentru Ministerul Mediului
şi Pădurilor;
Domnul senator Sorin Chivu, pentru Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului;
- 190 -
Domnul senator Cezar Măgureanu, pentru Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii.
Vreau să informez plenul Senatului că răspunsurile primite
din partea Guvernului, la interpelările şi întrebările adresate de
senatori, vor fi transmise în scris şi vor fi dirijate către cei care
le-au adresat.
Vă informez că mâine avem plen reunit, începând cu ora
12.30, cu prezenţa în plen a directorului general al Fondului
Monetar Internaţional, urmând apoi celelalte puncte înscrise în
ordinea de zi a şedinţei de plen reunit.
Miercuri, zi de plen obişnuit, începând cu ora 9.00.
Cu aceasta, declar închisă şedinţa de plen de astăzi a Senatului
României.
Vă mulţumesc. O seară plăcută!
Şedinţa s-a încheiat la ora 19.30.