romanianjournalof political science · adoptã o perspectivã mai structuralã, a se vedea larry...

Revista românã de ºtiinþe politice

Romanian Journal of Political Science

Volume 2 Number 1

April 2002

Romanian Academic Society

Ro

man

ian

Jo

urn

al

of

Po

liti

cal

Scie

nce

Volu

me

2 N

umbe

r 1 A

pril

2002

SAR

TEORIADEMOCRATIZÃRII

Coperti 2.qxd 10.06.2002 12:09 Page 5

Revista Românã de ªtiinþe Politice-Romanian Journal of Political Science-PolSci

Published by the Romanian Academic Society on behalf of the Romaniancommunity of political scientists

Advisory Board

Vasile Boari ( Universitatea Babeº Bolyai - UBB)Anton Carpinschi (Universitatea din Iaºi - UAIC)Cornel Codiþã (ªcoala Naþionalã de ªtiinþe Politice ºi Administrative - SNSPA)Daniel Dãianu (Academia de Studii Economice - ASE)Andrei Marga (UBB)Mihaela Miroiu (SNSPA)Dan Pavel (Universitatea din Bucureºti - UB)Vladimir Tismãneanu (University of Maryland)Aurelian Crãiuþu (Iowa University)

Editor: Alina Mungiu Pippidi (SAR, SNSPA)

Editorial Board

Dragoº Aligicã (University of Indiana at Bloomington)Gabriel Bãdescu (UBB)Bogdan Chiriþoiu (UB)Sorin Ioniþã (SAR. SNSPA)Virgil Stoica (UAIC)Oana Valentina Suciu (CEU)Olivia Rusu-Toderean (UBB)

©Romanian Academic SocietyISSN: 1582-456X

Tehnoredactor: Anton BurteaTiparul: Tipografia SEMNE

Cop 2-3.qxd 10.06.2002 12:10

TEORIA DEMOCRATIZÃRII DUPÃ ZECE ANI

Acest volum este conceput pentru a aduce studentului român ºi cititoruluiinteresat de teoria democraþiei textele esenþiale publicate în Journal ofDemocracy pe parcursul ultimei decade. Unele dintre acestea sunt faimoase:altele au stârnit aprige controverse. În ansamblu, selecþia cuprinde cei maisemnificativi autori ºi cele mai dezbãtute texte, ca ºi câteva modele privitoare larealitatea româneascã ºi a Europei de Est, asfel ca un singur volum sã conþinã ºiteoria esenþialã ºi datele esenþiale privitoare la democratizarea „celui de al treileaval“. Traduceri semnificative din ultimii ani, de la Robert Dahl la GiovanniSartori au început sã umple golul din acest domeniu. Editura Polirom vacontribui ºi cu un volum de dialog cu editorii Journal of Democracy, LarryDiamond ºi Marc Plattner, înregistrat în mai 2002 în cursul seminaruluiorganizat de SAR la Bucureºti. Dar textele cuprinse în acest numãr de revistãsînt textele esenþiale.

Fiind conceput pentru studenþi, volumul conþine deci mai ales traduceri.Rezumatele sunt în limba englezã deoarece începând cu numãrul 3 RevistaRomânã de ªtiinþe Politice este inclusã în baza de citare în ºtiinþe sociale a IPSA,Asociaþia Internaþionalã de ªtiinþe Politice.

(Editorii)

03.qxd 10.06.2002 12:09

CE ESTE … ªI CE NU ESTEDEMOCRAÞIA*

Phillippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl**

Abstract:

Free elections and majority rule are not enough for a modern democracy to deserve its name.These are just minimal procedural conditions that are necessary but not sufficient. Instead,more substantial operative principles must be observed by the political actors, such as the tacitconsensus of politicians to defend the rules of the game while in office, or the limitation of thepolitical uncertainty by keeping “unacceptable” items out of the political agenda. This is aminimal definition of democracy that allows for a lot of local variation in institutional settingand administrative performance.Key words: procedural democracy, prerequisites of democracy, civic culture

De la un timp, cuvântul democraþie circulã pe piaþa politicã asemenea uneimonede devalorizate. Politicieni cu o gamã largã de convingeri ºi practici s-austrãduit sã-ºi însuºeascã aceastã etichetã ºi sã o ataºeze propriilor acþiuni.Cercetãtorii, dimpotrivã, au evitat sã o foloseascã (din pricina ambiguitãþii careo înconjoarã), fãrã a-i adãuga diverse adjective clarificatoare. Distinsul politologamerican Robert Dahl a încercat chiar sã introducã, în sprijinul acestei etichete,un nou termen, „poliarhie“, în speranþa zadarnicã a câºtigãrii unui mai mare gradde precizie conceptualã. Cu toate acestea, la bine ºi la rãu, rãmânem cu„democraþie“, lozinca discursului politic contemporan. Acesta este cuvântul careare rezonanþe în minþile oamenilor ºi care se iveºte pe buzele lor atunci când

* ÞWhat Democracy Is… And Is Not?“, Journal of Democracy, 2:3 (1991), 75-88. © The Johns HopkinsUniversity Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns HopkinsUniversity Press. ** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºifost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford. Terry Lynn Karl esteconferenþiar la departamentul de ºtiinþe politice ºi director al Centrului pentru Studii Latino–Americane de laaceeaºi universitate.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

luptã pentru libertate ºi pentru o viaþã mai bunã. Acesta este cuvântul al cãruiînþeles trebuie sã îl înþelegem, dacã vrem sã ne fie de folos în ghidarea practiciiºi analizei politice.

Valul tranziþiilor de la guvernãri autocrate, început cu „RevoluþiaGaroafelor“ din Portugalia anului 1974 ºi care pare sã fi atins un apogeu în 1989,o datã cu colapsul regimurilor comuniste din Europa de Est, a produs oconvergenþã bine venitã, care sã conducã la o definire comunã a democraþiei1.Peste tot a avut loc o abandonare tacitã a unor adjective dubioase precum„popularã“, „ghidatã“, „burghezã“ ºi „formalã“, care sã însoþeascã cuvântul„democraþie“. În acelaºi timp, s-a ajuns la un consens remarcabil referitor lacondiþiile minime pe care trebuie sã le întruneascã societãþile pentru a meritaprestigiosul apelativ de „democratice“. Mai mult, un numãr de organizaþiiinternaþionale monitorizeazã acum cât de bine sunt îndeplinite aceste standarde.Într-adevãr, unele þãri chiar iau în considerare aceste standarde în formulareapoliticii externe2.

Ce este democraþia

Vom începe printr-o definiþie largã a democraþiei ºi prin sublinierea conceptelorgenerice care o disting drept un sistem unic de organizare a raporturilor dintreconducãtori ºi cei care sunt conduºi. Apoi, vom trece în revistã pe scurtprocedurile, regulile ºi aranjamentele necesare pentru ca democraþia sã persiste întimp. În cele din urmã, vom discuta douã principii operaþionale care facdemocraþia sã funcþioneze. Acestea nu sunt incluse între conceptele generice sauprocedurile formale, însã perspectivele democraþiei sunt sumbre dacã efectelefundamentale de condiþionare ale acestora nu sunt prezente.

Una dintre temele majore ale acestui eseu este aceea conform cãreiademocraþia nu presupune un singur set de instituþii. Existã multe tipuri dedemocraþii, iar practicile lor diverse produc seturi variate de efecte. Formaspecificã pe care o ia democraþia depinde de condiþiile socio economice ale uneiþãri, precum ºi de structurile statale ºi practicile de politici publice.

Democraþia politicã modernã este un sistem de guvernare în care conducãtorii suntpermanent rãspunzãtori pentru acþiunile lor în spaþiul public faþã de cetãþeni, careacþioneazã indirect, prin procesul de competiþie ºi cooperare care are loc între reprezentanþiilor aleºi.3

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 5

1 Pentru o analizã comparativã a recentelor schimbãri de regim din Europa de Sud-Est ºi America Latinã, a sevedea Guillermo O’Donnell, Phillippe C. Schmitter ºi Lawrence Whitehead (editori), Transitions fromAuthoritarian Rule, 4 volume (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986). Pentru o culegere diferitã careadoptã o perspectivã mai structuralã, a se vedea Larry Diamond, Juan Linz ºi Seymour Martin Lipset (editori),Democracies in Developing Countries, volumele 2, 3 ºi 4 (Boulder, Colorado: Lynne Rienner, 1989).2 Au fost fãcute numeroase încercãri de codificare ºi cuantificare a existenþei democraþiei în lume. Cea maicunoscutã încercare de acest tip aparþine organizaþiei Freedom House, Freedom in the World: Political Rights andCivil Liberties, raport publicat din 1973 de Greenwood Press ºi din 1988 de University Press of America. A sevedea ºi Charles Humana, World Human Rights Guide (New York: Facts on File, 1986).3 Definiþia cea mai des folositã de cercetãtorii sociali din America îi aparþine lui Joseph Schumpeter:democraþia este „acel aranjament instituþional de luare a deciziilor politice, aranjament în care indiviziidobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru voturile alegãtorilor“, Capitalism,

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

Un regim sau sistem de guvernare este un ansamblu de tipare care determinãmetodele de acces la principalele funcþii publice, caracteristicile actorilor admiºisau excluºi de la acest acces, strategiile pe care actorii le pot folosi pentru acâºtiga accesul la o funcþie publicã ºi regulile care sunt urmate în procesul deluare a deciziilor cu caracter public obligatoriu. Pentru a funcþiona în modadecvat, ansamblul trebuie instituþionalizat, adicã diversele tipare trebuiecunoscute, practicate ºi acceptate de cei mai mulþi actori, dacã nu chiar de toþi.Din ce în ce mai mult, mecanismul preferat de instituþionalizare este un corp delegi scrise sprijinite de o constituþie scrisã, deºi multe norme politice trainice potavea o bazã informalã, discreþionarã sau tradiþionalã.4

De dragul economiei conceptuale ºi al comparaþiei, acestor forme,caracteristici ºi reguli li se pune, de regulã, aceeaºi etichetã. Democraþia este unadintre ele. Alte etichete sunt autocraþie, autoritarism, despotism, dictaturã,tiranie, absolutism, tradiþionalism, monarhie, oligarhie, plutocraþie, aristocraþie ºisultanism5. Fiecare dintre aceste forme de regim poate fi, la rândul sãu, împãrþitãîn subtipuri.

Ca toate regimurile, democraþiile depind de prezenþa conducãtorilor,persoane care ocupã roluri specializate de autoritate ºi pot da ordine legitimealtor persoane. Ceea ce îi distinge pe conducãtorii democraþi de cei nedemocraþisunt, pe de o parte, normele care stabilesc cum cei dintâi ajung la putere ºi, pede altã parte, practicile care îi menþin rãspunzãtori pentru acþiunile lor.

Spaþiul public cuprinde procesul de configurare a normelor ºi alegerilorcolective care sunt obligatorii pentru societate ºi puse în aplicare prin putereacoercitivã a statului. Ceea ce aparþine spaþiului public poate varia foarte mult de lao democraþie la alta, depinzând de distincþiile preexistente între public ºi privat,stat ºi societate, coerciþie legitimã ºi schimb voluntar, nevoi colective ºi preferinþeindividuale. Perspectiva liberalã asupra democraþiei susþine cã spaþiul public trebuiesã fie cât mai restrâns, în vreme ce abordarea socialistã sau social-democratã arextinde spaþiul public prin reguli, subvenþii ºi, în unele cazuri, deþinere colectivã aproprietãþii. Nici una dintre aceste perspective nu este mai democraticã decâtcealaltã, ci doar democraticã într-un mod diferit. Aceasta implicã faptul cã mãsurilecare urmãresc „dezvoltarea sectorului privat“ nu sunt mai democratice decâtacelea care urmãresc „dezvoltarea sectorului public“. Ambele, dacã sunt duse laextremã, ar putea submina practica democraticã, prima perspectivã prindistrugerea bazei de satisfacere a nevoilor colective ºi de exercitare a autoritãþiilegitime, a doua perspectivã prin distrugerea bazei de satisfacere a preferinþelor

6 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Socialism and Democracy (Londra: George Allen and Unwin, 1943), 269. Acceptãm anumite aspecte ale abordãriiclasice procedurale aplicate democraþiei moderne, dar ne deosebim în principal prin faptul cã accentuãmresponsabilitatea conducãtorilor faþã de cetãþeni, precum ºi relevanþa altor mecanisme de competiþie decâtalegerile.4 Nu numai cã anumite þãri practicã o formã stabilã de democraþie în absenþa unei constituþii formale (ex.Marea Britanie ºi Israel), dar chiar mai multe þãri au constituþii ºi coduri legale care nu oferã nici o garanþie cãsunt puse în aplicare. Pe hârtie, constituþia lui Stalin din 1936 era un model virtual de drepturi democratice. 5 Cea mai curajoasã încercare de a lãmuri acest hãþiº de distincþii poate fi gãsitã în Juan Linz, „Totalitarian andAuthoritarian Regimes“, în Handbook of Political Science, editori Fred I. Greenstein ºi Nelson W. Polsby(Reading, Massachusetts: Addison Wesley, 1975), 175-411.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

individuale ºi de controlare a acþiunilor guvernamentale ilegitime. Diferenþele deopinie referitoare la echilibrul optim al celor douã perspective alimenteazã o mareparte a conþinutului de conflict politic în cadrul democraþiilor.

Cetãþenii reprezintã elementul cel mai distinctiv în democraþii. Toateregimurile au conducãtori ºi un spaþiu public, dar numai în mãsura în care suntdemocratice au ºi cetãþeni. Istoric vorbind, restricþii severe asupra cetãþeniei aufost impuse în cele mai multe democraþii emergente sau parþiale dupã criterii devârstã, gen, clasã, rasã, nivel de alfabetizare, deþinere de proprietate, statut deplãtitor de impozite ºi aºa mai departe. Numai o micã parte a populaþiei totaleera eligibilã pentru a vota sau pentru a candida. Numai categorii sociale restrânseputeau înfiinþa, face parte din sau sprijini asociaþii. Dupã lupte îndelungate, care,în unele cazuri, au presupus miºcãri sociale violente pe plan intern sau rãzboaiemondiale, multe dintre aceste restricþii au fost eliminate. Astãzi, existã criteriistandard de includere în categoria cetãþenilor. Orice persoanã adultã nãscutãîntr-un anumit stat este eligibilã, deºi sunt impuse unele limite mai ridicate înprivinþa vârstei, în cazul acelora care candideazã pentru funcþii publice. Spredeosebire de tinerele democraþii americane ºi europene din secolul al XIX-lea,nici una dintre recentele democraþii din Europa de Sud, America Latinã, Asiasau Europa de Est nu a încercat sã impunã restricþii formale asupra dreptului dea vota sau de a candida. Când vine însã vorba de restricþii informale asupraexercitãrii efective a drepturilor de cetãþean, lucrurile sunt puþin diferite. Astfelse explicã importanþa centralã pe care o acordãm procedurilor, pe care le vomdiscuta în cele ce urmeazã.

Competiþia nu a fost totdeauna consideratã o condiþie definitorie ademocraþiei. Democraþiile „clasice“ presupuneau cã procesul de luare adeciziilor se bazeazã pe participarea directã, care conduce la consens.Democraþia reprezentativã implica existenþa unui consens referitor la o direcþiecomunã de acþiune, rezultat din ascultarea tuturor variantelor posibile ºi dincântãrirea avantajelor ºi dezavantajelor fiecãreia dintre ele. O tradiþie a ostilitãþiifaþã de „facþiuni“ ºi „interese particulare“ persistã încã în gândirea democraticã,dar, cel puþin de când au fost scrise „The Federalist Papers“, s-a acceptatcompetiþia între facþiuni ca un rãu necesar în democraþiile care funcþioneazã la oscarã mai întinsã decât cea localã. Dupã cum susþinea James Madison, „cauzelelatente ale facþiunii sunt adânc înrãdãcinate în natura umanã“ ºi posibileleremedii pentru „neajunsurile produse de existenþa facþiunilor“ sunt mai reledecât ceea ce se considerã a fi un rãu. Cursul care trebuie urmat esterecunoaºterea existenþei facþiunilor ºi încercarea de a le controla efectele6. Dar,cu toate cã democraþii pot cãdea de acord în privinþa inevitabilitãþii facþiunilor,ei tind sã aibã pãreri diferite referitoare la cele mai bune forme ºi reguli decontrolare a competiþiei dintre facþiuni. Mai mult decât atât, diferenþele careprivesc modalitãþile preferate ºi limitele competiþiei contribuie cel mai mult ladistincþiile dintre un subtip democratic de altele.


6 „Publius“ (Alexander Hamilton, John Jay ºi James Madison), The Federalist Papers (New York: Anchor Books,1961). Citatul este din Federalist No. 10.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

Cea mai popularã definiþie a democraþiei pune semnul de egalitate întreaceasta ºi alegerile periodice, care sunt organizate ºi desfãºurate corect. Seconsiderã, în unele cazuri, cã alegerile, chiar cele la care anumite partide ºi anumiþicandidaþi nu pot participa, sau cele care exclud de la exercitarea votului segmenteimportante ale populaþiei, reprezintã o condiþie suficientã a existenþeidemocraþiei. Aceastã eroare poartã numele de „electoralism“ sau „credinþa cãsimpla organizare a alegerilor va canaliza acþiunea politicã spre competiþii întreelite ºi cã va acorda legitimitate publicã învingãtorilor“, fãrã a se þine cont demodul cum au loc alegerile sau de constrângerile pe care le au învingãtorii.7

Oricât ar fi de importante pentru democraþie, alegerile au loc cu intermitenþe ºiele doar le permit cetãþenilor sã aleagã între alternativele agregate oferite departidele politice, care, mai ales în primele etape ale tranziþiei democratice, potprolifera într-o varietate uimitoare. În perioadele dintre alegeri, cetãþenii potîncerca sã influenþeze politicile publice printr-o gamã foarte largã de alþiintermediari: asociaþiile de interese, miºcãrile sociale, grupãrile locale,aranjamentele clientelare ºi aºa mai departe. Cu alte cuvinte, democraþia modernã oferão varietate de procese ºi canale competitive pentru exprimarea intereselor ºi valorilor asociativesau partizane, funcþionale ºi teritoriale, colective ºi individuale. Toate acestea formeazã unansamblu al practicii democratice.

O altã perspectivã larg acceptatã identificã democraþia cu regula majoritãþii.Orice corp decizional care adoptã hotãrâri prin combinarea voturilor a mai multde jumãtate din numãrul celor eligibili ºi prezenþi este considerat democratic, fiecã majoritatea provine dintr-un electorat, un parlament, un comitet, un consiliulocal sau o întrunire preelectoralã. În scopuri excepþionale (ex. amendareaconstituþiei sau excluderea unui membru), este nevoie de „majoritãþi calificate“cuprinzând mai mult de 50% dintre votanþi, dar puþine persoane ar nega faptulcã democraþia trebuie sã presupunã ºi unele mijloace de agregare a preferinþelorindividuale.

Apare, totuºi, o problemã, atunci când se pun în discuþie numãrul ºiintensitatea. Ce se întâmplã când o majoritate (în special una stabilã, care seautoreproduce) ia în mod regulat decizii care afecteazã anumite minoritãþi (mai alesun grup cultural ameninþat sau un grup etnic)? În aceste circumstanþe, democraþiilesolide tind sã limiteze principiul central al majoritãþii, pentru a proteja drepturileminoritãþilor. Aceste limitãri se pot concretiza în: prevederile constituþionale careplaseazã anumite chestiuni în afara gamei de decizii care trebuie luate de omajoritate (Carta Drepturilor - Bill of Rights); necesitatea existenþei unor majoritãþisimilare în câteva circumscripþii diferite (confederalism); garanþiile care sã asigureautonomia guvernelor locale sau regionale în faþa cererilor formulate de autoritãþilecentrale (federalism); guverne de largã coaliþie care încorporeazã toate partidelepolitice (consociaþionism); sau în negocierea pactelor sociale între grupuri socialemajore precum comunitatea patronalã ºi sindicatele (neocorporatism). Totuºi, cea


7 A se vedea Terry Karl, „Imposing Consent? Electoralism versus Democratization in El Salvador“, în Electionsand Democratization in Latin America, 1980-1985, editori Paul Drake ºi Eduardo Silva (San Diego: Center forIberian and Latin American Studies, Center for US/Mexican Studies, University of California, San Diego,1986), 9-36.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

mai comunã ºi mai eficientã modalitate de protejare a minoritãþilor se face prinactivitatea de zi cu zi a asociaþiilor de interese ºi a miºcãrilor sociale. Acestea reflectãºi chiar amplificã, dupã pãrerea unora, diversele intensitãþi pe care le au preferinþelepopulaþiei în privinþa factorilor de decizie aleºi în mod democratic. O altãmodalitate de exprimare a acestei tensiuni interne dintre numãr ºi intensitate ar fiprin afirmaþia cã „în democraþiile moderne, voturile pot fi numãrate, însã numaiinfluenþele pot fi cântãrite“.

Cooperarea a fost totdeauna o trãsãturã centralã a democraþiei. Actorii trebuiesã ia în mod voluntar decizii colective obligatorii pentru întreaga societate. Pentrua intra în competiþie unii cu alþii, e nevoie mai întâi ca ei sã coopereze. Trebuie sãfie capabili sã acþioneze colectiv prin intermediul partidelor politice, al asociaþiilorºi miºcãrilor, în scopul selectãrii candidaþilor, articulãrii preferinþelor, trimiterii desolicitãri cãtre autoritãþi ºi al influenþãrii politicilor publice.

Cu toate acestea, libertãþile pe care le presupune democraþia ar trebui, deasemenea, sã îi încurajeze pe cetãþeni sã delibereze în cadrul miºcãrilor din carefac parte, sã-ºi identifice nevoile comune ºi sã-ºi rezolve diferenþele de opinii fãrãa se baza pe vreo autoritate centralã. Democraþia clasicã a accentuat acestecalitãþi, care nu s-au estompat sub nici o formã, în ciuda eforturilor repetate aleteoreticienilor contemporani de a le evidenþia analogia cu comportamentuleconomic de piaþã ºi de a reduce toate operaþiunile democratice la efortulcompetitiv de maximizare a intereselor. Importanþa grupurilor independenteîntr-un regim democratic a fost cel mai bine descrisã de Alexix de Tocqueville încartea sa, „Democraþia în America“, o lucrare care rãmâne o sursã majorã deinspiraþie pentru toþi aceia care continuã sã considere cã democraþia reprezintãmai mult decât lupta candidaþilor de a fi aleºi ºi realeºi.8

În discursul politic contemporan, acest fenomen al cooperãrii ºi deliberãriiprin intermediul activitãþii derulate de grupurile autonome este inclus la rubrica„societate civilã“. Diversele unitãþi de interese ºi identitate socialã, prin faptul cãrãmân independente de stat (ºi poate chiar de partidele politice), nu numai cã potlimita acþiunile arbitrare ale conducãtorilor, dar pot contribui, totodatã, laformarea unor cetãþeni mai buni, care sunt mult mai conºtienþi de preferinþelesemenilor lor, mai încrezãtori în propriile acþiuni ºi care manifestã un mult maipronunþat spirit civic, prin voinþa lor de a se sacrifica pentru binele comun. Încazul cel mai bun, societatea civilã oferã un strat intermediar de guvernare întreindivid ºi stat. Acest strat este capabil sã ofere resurse pentru rezolvareaconflictelor ºi pentru controlarea comportamentului membrilor fãrã a uza decoerciþie publicã. Mai degrabã decât sã încarce factorii de decizie cu cereri totmai multe ºi sã facã sistemul neguvernabil9, o societate civilã viabilã poate atenua


8 Alexis de Tocqueville, Democracy in America, 2 volume, (New York: Vintage Books, 1945). (Notatraducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã – Alexis de Tocqueville, Despre democraþie în America, 2volume, Humanitas, Bucureºti, 1995).9 Aceastã teamã a supraîncãrcãrii guvernului ºi a colapsului iminent al democraþiei este pe larg reflectatã înlucrãrile lui Samuel P. Huntington din anii ’70. A se vedea în special Michel Crozier, Samuel P. Huntington ºiJoji Watanuki, The Crisis of Democracy, (New York: New York University Press, 1975). Pentru opiniile (revizuite)ale lui Huntington despre viitorul democraþiei, a se vedea articolul sãu, „Will More Countries BecomeDemocratic?“, Political Science Quaterly 99 (Vara 1984): 193-218.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11


conflictele ºi îmbunãtãþi calitatea cetãþenilor, fãrã a se baza exclusiv pe grija deurmãrire a propriilor interese, caracteristicã economiei de piaþã.

Reprezentanþii, aleºi fie direct, fie indirect, desfãºoarã cea mai mare parte aactivitãþii concrete în democraþiile moderne. Cei mai muþi sunt politicieniprofesioniºti care îºi orienteazã carierele în scopul ocupãrii unor funcþii publiceimportante. Este îndoielnic faptul cã vreo democraþie ar putea supravieþui fãrãasemenea oameni. Prin urmare, întrebarea centralã nu este dacã va exista sau nuo elitã politicã sau chiar o clasã politicã profesionistã, ci cum sunt aleºi aceºtireprezentanþi ºi cum vor fi menþinuþi rãspunzãtori pentru acþiunile lor.Dupã cum am menþionat anterior, în democraþiile moderne existã multe canalede reprezentare. Cel electoral, bazat pe circumscripþii teritoriale, este cel maivizibil. El culmineazã cu alegerea unui parlament sau a unui preºedinte care îºiprezintã periodic activitatea în faþa tuturor cetãþenilor. Totuºi, simpla dezvoltarea guvernului, în mare parte ca rezultat al cererii populare, a condus la creºtereanumãrului, diversitãþii ºi puterii agenþiilor însãrcinate cu luarea deciziilor publice,dar care nu sunt supuse alegerilor. În jurul acestor agenþii, s-a dezvoltat un vastaparat de reprezentare specializatã, bazat în mare mãsurã pe interese funcþionale,ºi nu pe circumscripþii teritoriale. Aceste asociaþii de interese, ºi nu partidelepolitice, au devenit expresia principalã a societãþii civile în democraþiile cele maistabile, pe lângã ele intervenind sporadic unele miºcãri sociale.

Democraþiile mai tinere ºi mai fragile care s-au instaurat începând cu anul1974 trebuie sã trãiascã într-un „timp comprimat“. Ele nu vor fi asemãnãtoarecu democraþiile din secolul al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea ºi nu sepot aºtepta sã dobândeascã multiplele canale de reprezentare, în evoluþia loristoricã, aºa cum s-a întâmplat în cazul celor mai mulþi dintre predecesorii lor. Omultitudine uimitoare de partide, interese ºi miºcãri vor încerca toate sãacapareze influenþa politicã pentru ele însele, creând, pentru societate, provocãricare nu au existat în procesele anterioare de democratizare.

Proceduri care fac posibilã democraþia

Componentele definitorii ale democraþiei sunt în mod necesar abstracte ºi pot danaºtere unei varietãþi considerabile de instituþii ºi subtipuri de democraþie. Totuºi,pentru ca democraþia sã se consolideze, trebuie aplicate norme procedurale specificeºi respectate drepturile civile. Orice societate care nu reuºeºte sã îºi impunã asemenearestricþii, care eºueazã în aplicarea primatului legii faþã de propriile proceduri nu artrebui consideratã democraticã. Numai aceste proceduri nu pot defini democraþia,însã pentru persistenþa acesteia, prezenþa lor este indispensabilã. În esenþã,procedurile sunt condiþii necesare, dar nu suficiente pentru existenþa democraþiei.

Robert Dahl a propus cea mai larg acceptatã listã de ceea ce el numeºtecondiþii „procedurale minimale“ care sunt indispensabile pentru existenþa uneidemocraþii politice moderne (sau, cum o numeºte el, „poliarhii“):

1) Controlul asupra deciziilor guvernamentale care privesc politicile publicerevin, conform constituþiei, reprezentanþilor aleºi.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11


2) Reprezentanþii sunt aleºi în competiþii electorale periodice ºi transparentdesfãºurate, în care nu pot avea loc nici un fel de constrângeri.

3) Practic, orice persoanã adultã are dreptul de a-ºi alege reprezentanþii.4) Practic, orice persoanã adultã are dreptul de a candida la funcþii publice…5) Cetãþenii au dreptul sã se exprime, fãrã pericolul de a fi pedepsiþi dinmotive politice larg definite…6) Cetãþenii au dreptul de a cãuta surse alternative de informare. Mai mult,

sursele alternative de informare existã ºi sunt protejate de lege. 7) Cetãþenii au, totodatã, dreptul de a înfiinþa asociaþii sau organizaþii relativ

independente, inclusiv partide politice ºi grupuri de interese.10

Pentru mulþi teoreticieni, aceste ºapte condiþii par sã conþinã esenþademocraþiei procedurale, dar noi propunem adãugarea altor douã în plus. Primacondiþie propusã de noi ar putea apãrea ca o nuanþare a condiþiei (1) a lui Dahl,în vreme ce a doua ar putea fi consideratã o condiþie implicit aprioricã pentrutoate cele ºapte de mai sus.

8) Reprezentanþii aleºi prin vot popular trebuie sã aibã posibilitatea sã îºiexercite atribuþiile constituþionale fãrã a fi supuºi unor eventuale ordine(fie ºi informale) venite din partea oficialitãþilor nealese. Democraþia esteîn pericol dacã ofiþeri militari, funcþionari publici sau conducãtori aiinstituþiilor statului au capacitatea de a acþiona independent dereprezentanþii aleºi prin vot sau chiar de a se opune deciziilor luate deaceºtia. Fãrã aceastã prevedere suplimentarã, societãþile militarizate dinAmerica Centralã, unde nu existã un control civil asupra armatei, ar puteafi clasificate de mulþi cercetãtori drept democratice, aºa cum au ºi fãcut(fãrã a include, însã, Nicaragua sandinistã) politicienii din Statele Unite.Aceastã prevedere oferã o mãsurã de siguranþã împotriva a ceea ce amnumit mai devreme „electoralism“, adicã tendinþa de concentrarepreponderent asupra alegerilor, ignorându-se alte realitãþi politice.

9) Societatea trebuie sã se autoguverneze, sã fie capabilã sã acþionezeindependent de constrângerile impuse de un sistem politic suprastatal.Dahl ºi alþi teoreticieni contemporani ai democraþiei au considerat,probabil, aceastã condiþie ca de la sine înþeleasã, de vreme ce s-au referitla state, naþiuni formal suverane. Totuºi, o datã cu dezvoltarea blocurilor,alianþelor, sferelor de influenþã ºi a unei mari varietãþi de aranjamente„neocoloniale“, chestiunea autonomiei a dobândit maximã importanþã.Este un sistem cu adevãrat democratic dacã reprezentanþii sãi aleºi suntincapabili sã ia decizii cu caracter obligatoriu, fãrã aprobarea actorilor dinafara ariei lor teritoriale? Acest fapt este semnificativ chiar dacã aceºti dinurmã actori sunt supuºi unor reguli democratice ºi chiar dacãreprezentanþii aleºi sunt relativ liberi sã modifice sau chiar sã punã capãtraporturilor de subordonare (cum s-a întâmplat în Puerto Rico), dar el

10 Robert Dahl, Dilemmas of Pluralist Democracy (New Haven: Yale University Press, 1982), 11.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11


devine critic atunci când nici una dintre aceste condiþii nu se aplicã (cums-a întâmplat în Þãrile Baltice).

Principii care fac posibilã democraþia

Listele de procese componente ºi de norme procedurale ne ajutã sã definimdemocraþia, dar nu ne spun prea mult despre modul cum funcþioneazã ea.Rãspunsul cel mai simplu este cã funcþioneazã „prin consimþãmântulpoporului“. Un rãspuns mai complex ar fi cã funcþioneazã „princonsimþãmântul parþial al politicienilor care acþioneazã în condiþii de nesiguranþãlimitatã“.

Într-o democraþie, reprezentanþii trebuie cel puþin informal sã cadã deacord cã aceia care câºtigã un sprijin electoral mai mare sau o influenþã maisubstanþialã în crearea politicilor publice nu îºi vor folosi avantajul temporarpentru a-i împiedica pe cei care au pierdut alegerile sã le câºtige sau sã exerciteinfluenþã în viitor ºi cã, în schimbul acestei oportunitãþi de a continua sãconcureze pentru funcþii publice, cei care pentru moment se vor afla în opoziþievor respecta dreptul învingãtorilor de a lua decizii cu caracter obligatoriu.Cetãþenii trebuie sã respecte deciziile care rezultã dintr-o asemenea competiþie,cu condiþia ca ele sã rãmânã concordante cu preferinþele colective, aºa cum aufost ele exprimate în alegeri corecte ºi periodice sau în negocieri transparente ºirepetate.

Provocarea nu este atât de a gãsi un set de obiective care sã impunã unconsens larg, cât de a crea un set de reguli care concretizeazã consimþãmântulparþial. Formele particulare ale acestei „târguieli democratice“, pentru a folosiexpresia lui Dahl11, diferã de la o societate la alta. Ele depind de clivajele socialeºi de unii factori subiectivi, precum încrederea reciprocã, standardul decorectitudine ºi disponibilitatea de a face compromisuri. Ele pot fi chiarcompatibile cu un mare grad de dezacord asupra chestiunilor legate de politicipublice.

Toate democraþiile presupun un anumit grad de incertitudine referitoare lapersoanele care vor fi alese ºi la politicile pe care acestea le vor pune în aplicare.Chiar în acele societãþi în care acelaºi partid continuã sã câºtige alegerile sauunde aceeaºi politicã este aplicatã cu consecvenþã, posibilitatea schimbãrii prinacþiune colectivã independentã existã, totuºi, precum în Italia, Japonia sau social-democraþiile scandinave. Dacã aceastã posibilitate nu existã, cum se întâmplã înMexic, Senegal sau Indonezia, atunci sistemul nu este democratic.

Dar incertitudinea aflatã în nucleul tuturor democraþilor este limitatã. Nuchiar orice actor poate intra în competiþie ºi pune în discuþie problema pe careo considerã de interes, existã reguli prestabilite ce trebuie respectate. Nu oricepoliticã poate fi adoptatã, trebuie îndeplinite unele condiþii. Democraþiainstituþionalizeazã incertitudinea politicã „normalã“, limitatã. Limitele variazã de

11 Robert Dahl, After the Revolution: Authority in a Good Society (New Haven: Yale University Press, 1970).

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

la þarã la þarã. Garanþiile constituþionale ale proprietãþii, vieþii private, libereiexprimãri ºi ale altor drepturi fac parte din aceste limite, dar cele mai eficientelimite sunt generate de competiþia dintre grupurile de interese ºi de cooperareadin cadrul societãþii civile. Oricât de puternicã ar fi retorica (ºi unele societãþi parsã le ofere cetãþenilor lor opþiuni mai dramatice decât alte societãþi), o datã ce seajunge la un acord asupra regulilor consimþãmântului parþial, gradul de variaþieeste de aºteptat sã rãmânã într-un interval previzibil ºi general acceptat.

Aceastã accentuare a direcþiilor operative contrasteazã cu o temã foartepersistentã, dar înºelãtoare, prezentã în literatura recentã asupra teoriilordemocraþiei, anume „cultura civicã“. Principiile pe care le-am sugerat aici sesprijinã pe reguli raþionale, ºi nu pe obiºnuinþe adânc înrãdãcinate referitoare latoleranþã, moderaþie, respect reciproc, corectitudine, disponibilitate sprecompromis sau încredere în autoritãþile publice. A aºtepta ca aceste obiceiuri sãprindã rãdãcini adânci echivaleazã cu un proces lent de consolidare a regimului,unul care se poate întinde pe durata a mai multor generaþii, astfel încât, dacã amadopta aceastã strategie ar însemna, probabil, sã condamnãm la eºec, exhypothesi, cea mai mare parte a experienþelor contemporane.

Aserþiunea noastrã este cã incertitudinea limitatã ºi consensul parþial pot figenerate de interacþiunea dintre actori cu vederi antagoniste ºi neîncrezãtori uniiîn alþii ºi cã normele cu mult mai generoase ºi mai profunde ale culturii civicesunt mai degrabã un produs, ºi nu un factor determinant al democraþiei.

Cum se deosebesc democraþiile

Câteva concepte au fost în mod deliberat excluse din definiþia noastrã genericãa democraþiei, în ciuda faptului cã ele au fost frecvent asociate cu democraþia atâtîn practica de zi cu zi, cât ºi în cercetarea academicã. Aceste concepte sunt,oricum, deosebit de importante când trebuie sã distingem subtipurile dedemocraþie. De vreme ce nu existã nici un set unic de instituþii, practici sau valoricare sã reprezinte democraþia, societãþile care abandoneazã regimul autoritar potcombina diferite componente pentru a produce tipuri diferite de democraþie.Este important sã recunoaºtem cã aceste componente nu reprezintã punctedistincte aflate pe o linie continuã de îmbunãtãþire a performanþei, ci o matricede posibile combinaþii care sunt democratice din perspective diferite.

1) Consens: Nu toþi cetãþenii pot cãdea de acord asupra scopurilor acþiuniipolitice sau asupra rolului statului (deºi, dacã ar face-o, guvernãriledemocratice ar funcþiona mult mai uºor.)

2) Participare: Nu toþi cetãþenii pot participa în mod egal ºi activ în viaþapoliticã, deºi trebuie sã aibã posibilitatea legalã de a face acest lucru.

3) Acces: Conducãtorii pot sã nu acorde o pondere egalã preferinþelorcetãþenilor cu care intrã în contact, deºi calitatea de cetãþean implicãfaptul cã indivizii ºi grupurile trebuie sã aibã ºanse egale de a-ºi exprimapreferinþele, dacã doresc acest lucru.


04-17.qxd 10.06.2002 12:11

4) Responsabilitate: Conducãtorii pot sã nu urmeze, totdeauna, cursul deacþiune pe care îl preferã cetãþenii. Dar, atunci când deviazã de la o astfelde politicã, sã spunem cu justificãri precum: „raþiune de stat“ sau „interesnaþional de maximã importanþã“, ei trebuie sã rãmânã responsabilipentru acþiunile lor, prin intermediul unor procese regulate ºi corecte.

5) Regula majoritãþii: Este posibil ca funcþiile publice sau regulile acordate ºi,respectiv, stabilite printr-o majoritate de voturi, deºi deviaþiile de la acestprincipiu trebuie, de obicei, justificate ºi aprobate.

6) Suveranitate parlamentarã: Legislativul poate sã nu fie singurul corp carereglementeazã sau autoritatea ultimã care decide ce legi sunt obligatorii,cu toate cã acolo unde puterea executivã, judecãtoreascã sau alteautoritãþi publice au ca atribuþie aceastã decizie finalã, ºi ele trebuie sã fierãspunzãtoare pentru acþiunile lor.

7) Guvernare prin partide politice: Conducãtorii pot sã nu fie numiþi, promovaþiºi coordonaþi în activitatea lor de partide politice bine organizate ºi cuprograme coerente, deºi, acolo unde acest lucru nu se întâmplã, poate fimai dificil sã se formeze un guvern eficient.

8) Pluralism: Procesul politic poate sã nu fie bazat pe o multitudine degrupuri private autonome, voluntare ºi care se interfereazã unele cualtele. Totuºi, unde existã monopoluri de reprezentare, ierarhii deasociere ºi obligaþii de înscriere, este de presupus cã interesele vor fi maiapropiate de cele ale statului ºi cã separaþia dintre sfera publicã ºi ceaprivatã va fi mult mai puþin evidentã.

9) Federalism: Diviziunea teritorialã a autoritãþii poate sã nu presupunãniveluri multiple sau autonomii locale, cu atât mai puþin consfinþite într-un document constituþional, cu toate cã o anumitã dispersie a puteriicãtre unitãþi teritoriale ºi/sau funcþionale este caracteristicã oricãrui tipde democraþie.

10) Prezidenþialism: Executivul poate sã nu fie condus de o singurã persoanã,iar aceastã persoanã poate sã nu fie aleasã direct de toþi cetãþenii, deºi oanumitã concentrare a autoritãþii este prezentã în orice democraþie, chiardacã este exercitatã colectiv, iar responsabilitatea faþã de electorat estedoar indirectã.

11) Echilibrul ºi controlul reciproc al puterilor (checks and balances): Nu este necesarca diversele niveluri ale guvernãrii sã îºi concentreze sistematic forþeleunele împotriva altora, deºi guvernãrile trebuie menþinute rãspunzãtoareîn faþa tuturor cetãþenilor prin mecanismele puterilor legislativã,executivã ºi judecãtoreascã, precum ºi prin decretele dictatoriale (cum seîntâmplã în timp de rãzboi).

Cu toate cã fiecare dintre conceptele descrise anterior a fost considerat, întimp, drept o componentã esenþialã a democraþiei, ele ar trebui, mai degrabã, sãfie vãzute ca indicatori ai unui tip sau altul de democraþie sau mãcar ca standardeutile pentru evaluarea performanþelor anumitor regimuri. A le include în însãºidefiniþia genericã a democraþiei ar însemna sã confundãm tipul american cu


04-17.qxd 10.06.2002 12:11

modelul universal de guvernare democraticã. Tipurile parlamentar, consensual,unitar, corporatist ºi concentrat din Europa continentalã pot avea câtevaavantaje unice care sã ghideze statele prin tranziþia incertã de la guvernareaautocraticã la cea democraticã.12

Ce nu este democraþia

Am încercat sã transmitem sensul general pe care îl are democraþia modernãfãrã a-l identifica cu un set particular de reguli ºi instituþii sau fãrã a-l restrângela un anumit tip de culturã sau nivel de dezvoltare. Am argumentat, de asemenea,cã democraþia nu poate fi redusã la organizarea regulatã a alegerilor sauechivalatã cu o viziune particularã a rolului statului, dar nu am spus prea multedespre ce nu este democraþia sau despre ce nu poate produce democraþia.

Existã o tentaþie, care poate fi înþeleasã de a ataºa prea multe aºteptãriacestui concept ºi de a crede cã, prin instaurarea democraþiei, o societate îºirezolvã toate problemele politice, sociale, economice, administrative ºi culturale.Din nefericire, „lucrurile bune nu merg în mod necesar mânã în mânã“.

În primul rând, democraþiile nu sunt neapãrat mai eficiente din punct devedere economic decât alte forme de guvernare. Ratele creºterii economice, aleeconomiilor ºi ale investiþiilor pot sã nu fie superioare celor din statelenedemocratice. Acest lucru este cu atât mai probabil în timpul tranziþiei, cândgrupurile care deþin proprietãþi ºi elitele administrative pot reacþiona laameninþãri reale sau imaginare la adresa „drepturilor“ de care se bucurau înregimul autoritar prin iniþierea retragerii de capital, prin blocarea investiþiilor sauprin sabotaj. În timp, în funcþie de tipul de democraþie, efectele favorabile petermen lung asupra distribuþiei veniturilor, cererii agregate, educaþiei,productivitãþii ºi creativitãþii pot sã se combine, pânã la urmã, pentru aîmbunãtãþi performanþele economice ºi sociale, dar este cu siguranþã prea multsã ne aºteptãm ca acest progres sã se vadã repede ºi, cu atât mai puþin, cã el vafi o caracteristicã definitorie a democraþiei.

În al doilea rând, democraþiile nu sunt, în mod obligatoriu, mai eficiente dinpunct de vedere administrativ. Capacitatea lor de luare a deciziilor poate fi chiarmai lentã decât cea a regimurilor cãrora le iau locul, cel puþin pentru faptul cãmai mulþi actori trebuie consultaþi. Costurile pot fi mai ridicate, întrucât „plãþile“trebuie fãcute cãtre un numãr mai mare de clienþi (deºi nu ar trebui subestimatgradul de corupþie prezent în regimurile autocrate). Satisfacþia popularã faþã deperformanþa noului guvern democratic poate sã nu parã mai mare, fie ºi pentrumotivul cã nimeni nu este pe deplin mulþumit de compromisurile necesare carese fac ºi de faptul cã aceia care pierd au, totuºi, libertatea de a-ºi exprimanemulþumirea.


12 A se vedea Juan Linz, „The Perils of Presidentialism“, Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69, precum ºidezbaterea ulterioarã la care au participat Donald Horowitz, Seymour Martin Lipset ºi Juan Linz în Journal ofDemocracy 1 (Toamna 1990): 73-91.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

În al treilea rând, nu este probabil ca democraþiile sã parã mai ordonate, maiconsensuale, mai stabile sau mai guvernabile decât autocraþiile pe care leînlocuiesc. Acest lucru este generat de libertatea de expresie, dar este ºi oreflectare a probabilitãþii unui dezacord continuu în ceea ce priveºte noile reguliºi instituþii. Aceste produse impuse prin constrângere sau compromis sunt,deseori, destul de ambigue la început ºi nesigure în privinþa efectelor pe care lepresupun, aceasta pânã când actorii învaþã cum sã le foloseascã. Mai mult, eleapar în perioada imediat urmãtoare unor lupte serioase, la baza cãrora se aflãidealuri înalte. Grupurile ºi indivizii care au dobândit recent autonomie vor testaunele reguli, vor protesta faþã de acþiunile anumitor instituþii ºi vor insista sã-ºirenegocieze partea lor de câºtig. Astfel, prezenþa partidelor anti-sistem nu artrebui sã fie nici surprinzãtoare ºi nici consideratã un eºec al consolidãriidemocratice. Ceea ce conteazã este dacã asemenea partide sunt doritoare, deºinu din toatã inima, sã joace dupã regulile generale ale incertitudinii limitate ºi aleconsensului parþial.

Guvernabilitatea este o provocare pentru orice regim, nu numai pentru celedemocratice. Date fiind epuizarea politicã ºi pierderea legitimitãþii prin care autrecut autocraþiile din Paraguayul sultanistic pânã în Albania totalitarã, este deaºteptat cã numai democraþiile pot genera guvernãri eficiente ºi legitime. Totuºi,experienþa a arãtat cã ºi guvernãrile democratice pot eºua. Opinia publicã poatedeveni nemulþumitã de performanþele lor. Chiar mai ameninþãtoare este tentaþialiderilor de a falsifica procedurile ºi de a încãlca principiile consensului parþial ºiale incertitudinii limitate. Probabil cã momentul cel mai critic apare atunci cândpoliticienii încep sã îºi asume rolurile ºi relaþiile previzibile pe care le presupuneo democraþie consolidatã. Mulþi vor fi frustraþi în aºteptãrile lor; unii vordescoperi cã noile reguli ale competiþiei îi dezavantajeazã; câþiva pot chiar sãsimtã cã interesele lor vitale sunt ameninþate de principiul majoritãþii.

În cele din urmã, democraþiile vor pune bazele unor societãþi mai deschisedecât în cazul autocraþiilor cãrora le-au luat locul, dar nu vor avea în mod necesareconomii mai deschise. Multe dintre cele mai solide democraþii din zilele noastreau recurs în istoria lor la protecþionism ºi graniþe închise pentru produselestrãine, folosindu-se de instituþiile publice pentru promovarea dezvoltãriieconomice. În vreme ce compatibilitatea trecutã prin proba timpului întredemocraþie ºi capitalism nu pare sã poatã fi pusã la îndoialã, în ciuda tensiunilorcontinue care apar între ele, nu este clar dacã democraþia se consolideazã prinpromovarea unor principii economice liberale, precum dreptul indivizilor de adeþine proprietãþi ºi de a obþine profit de pe urma lor, funcþia de reglare a pieþei,rezolvarea privatã a disputelor, libertatea de a produce fãrã intervenþiaguvernului sau privatizarea întreprinderilor de stat. Pânã la urmã, ºi democraþiiletrebuie sã perceapã taxe ºi sã reglementeze anumite tranzacþii, în special acolounde existã monopoluri ºi oligopoluri private. Cetãþenii sau reprezentanþii lorpot decide cã este dezirabil sã se protejeze drepturile colectivitãþilor de abuzuridin partea indivizilor, mai ales ale acelora care deþin mari proprietãþi, fiindposibil, în asemenea situaþii, sã limiteze anumite forme de proprietate ladeþinerea publicã sau colectivã. Pe scurt, noþiunile de libertate economicã


04-17.qxd 10.06.2002 12:11

promovate în prezent de modelele economice neoliberale nu sunt sinonime culibertatea politicã, pe care pot chiar sã o împiedice.

Democratizarea nu va aduce cu sine în mod necesar creºtere economicã,pace socialã, eficienþã administrativã, armonie politicã, pieþe libere sau „sfârºitulideologiei“. ªi în nici un caz nu va aduce „sfârºitul istoriei“. Fãrã îndoialã, uneledintre aceste calitãþi vor contribui la consolidarea democraþiei, dar ele nu suntnici premise, nici efecte imediate ale acesteia. Mai degrabã, ceea ce ar trebui sãsperãm este cã vor apãrea instituþii politice care vor putea intra într-o competiþiepaºnicã pentru a forma guverne ºi a influenþa politicile publice, care vor puteacanaliza conflictele economice ºi sociale prin proceduri bine stabilite ºi care voravea suficiente legãturi cu societatea civilã ca sã îºi poatã constitui baza socialãpe care sã o foloseascã în sprijinul acþiunii colective. Unele tipuri de democraþii,în special cele din þãrile în curs de dezvoltare, au fost incapabile sã respecteaceastã promisiune, probabil din cauza particularitãþilor tranziþiei de la regimulautoritar.13 Pariul care se pune este cã un asemenea regim, o datã instituit, nunumai cã va persista prin autoreproducere în limita condiþiilor restrictive iniþiale,dar ºi cã se va extinde dincolo de ele.14 Spre deosebire de regimurile autoritare,democraþiile au capacitatea sã îºi schimbe regulile ºi instituþiile consensual, carãspuns la circumstanþe care se modificã. Este posibil ca ele sã nu producãimediat toate beneficiile menþionate pânã acum, dar au ºanse mult mai maridecât autocraþiile sã genereze, pânã la urmã, succesul aºteptat.

Traducere de Magda Ferchedãu-Muntean


13 Terry Lynn Karl, „Dilemmas of Democratization in Latin America“, Comparative Politics 23 (Octombrie1990): 1-23.14 Otto Kirchheimer, „Confining Conditions and Revolutionary Breakthroughs“, American Political ScienceReview 59 (1965): 964-974.

04-17.qxd 10.06.2002 12:11

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI*

Samuel P. Huntington**

Abstract:

There were three main waves of democratization across the globe in the last two centuries, eachof them followed by a reverse wave. Since the early ‘70s we have witnessed to the rise andspread of the third such wave, which has included parts of Latin America, Southern Europeand the Communist Eastern Europe. Many social, economic and geo-political factors havecontributed to this development. However, we can already see in action the factors favoring thethird reverse wave.Key words: waves of democratization, authoritarianism, political culture,snowballing effect.

Între anii 1974 ºi 1990, cel puþin 30 de þãri s-au aflat în tranziþie cãtredemocraþie, aproape dublând astfel numãrul guvernelor democratice din lume.Au fost oare aceste procese de democratizare o parte a unei continue ºi tot maiextinse „revoluþii democratice globale“ care va afecta aproape orice þarã dinlume? Sau au reprezentat ele o extindere limitatã a democraþiei, presupunând, încele mai multe cazuri, o revenire în þãrile care au mai experimentat-o în trecut?

Actuala epocã a tranziþiilor democratice constituie al treilea val dedemocratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare aînceput în jurul anului 1820, o datã cu extinderea dreptului de vot la nivelul uneimari pãrþi a populaþiei masculine din Statele Unite, ºi a continuat aproape unsecol, pânã în 1926, dând naºtere la un numãr de aproximativ 29 de democraþii.

* „Democracy’s Third Wave,“ Journal of Democracy, 2:2 (1991), 12-34. © The Johns Hopkins University Pressand National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press. ** Samuel Huntington este Eaton Professor de ºtiinþa guvernãrii ºi director al Institutului the StudiiStrategice J. M. Olin al Universitãþii Harvard.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

În 1922, totuºi, venirea la putere a lui Mussolini în Italia a marcat începutulprimului „val invers“, care a redus pânã în 1942 numãrul statelor democratice la12. Triumful Aliaþilor în cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial a marcat începutulunui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de þãriaveau guverne democratice. A urmat un al doilea val invers (1960-1975), care acoborât numãrul democraþiilor la 30.

În ce stadiu ne gãsim în cadrul celui de-al treilea val? La începutul unui vallung sau la sfârºitul, sau aproape de sfârºitul unuia scurt? Iar dacã al treilea valeste aproape de final, va fi el urmat de un semnificativ val invers care sã eliminemulte dintre câºtigurile democraþiei din anii ’70 ºi ’80? Nici ºtiinþele sociale, nicicercetãtorii din domeniu nu pot oferi rãspunsuri solide la aceste întrebãri. Esteposibil, cu toate acestea, sã identificãm câþiva dintre factorii care vor afectaviitoarea extindere sau reducere a democraþiei în lume ºi sã adresãm aceleîntrebãri care par cele mai relevante pentru viitorul democratizãrii.

O modalitate de a începe acest demers este de a cerceta în ce mãsurãcauzele care au dat naºtere celui de-al treilea val continuã sã fie de actualitate, sãfie mai solide, sã se estompeze, sã fie suplimentate sau înlocuite de noi forþe caresã promoveze democratizarea. Cinci factori majori au contribuit în modsemnificativ la ocurenþa ºi la momentul de producere a celui de-al treilea val detranziþie cãtre democraþie:

1. Criza profundã de legitimitate a regimurilor autoritare într-o lume în carevalorile democratice sunt tot mai mult acceptate, dependenþa acestorregimuri de o activitate performantã ºi incapacitatea lor de a menþine o„legitimitate sãnãtoasã“ în condiþiile eºecului economic (ºi, uneori,militar).

2. Creºterea economicã globalã fãrã precedent din anii ’60, care a ridicatstandardele de trai, a mãrit nivelul educaþional ºi a extins considerabilclasa mijlocie urbanã în multe þãri.

3. O întorsãturã uimitoare în doctrina ºi în activitãþile Bisericii Catolice,manifestatã cu ocazia celui de-al doilea consiliu de la Vatican din 1963-1965, precum ºi transformarea bisericilor catolice naþionale dinapãrãtoare ale status quo-ului în oponente ale autoritarismului.

4. Modificarea politicilor actorilor externi, în principal a ComunitãþiiEuropene, Statelor Unite ºi Uniunii Sovietice.

5. „Efectul bulgãrelui de zãpadã“ sau efectul de demonstraþie la începutultranziþiilor din cel de-al treilea val, în scopul stimulãrii ºi oferirii demodele pentru eforturile ulterioare de democratizare.

Voi începe prin a descrie ultimii trei factori, întorcându-mã ulterior la primiidoi.

Din punct de vedere istoric, a existat o corelaþie puternicã între creºtinismulde tip occidental ºi democraþie. Pânã la începutul anilor ’70, cele mai multedintre þãrile protestante deveniserã deja democratice. Cel de-al treilea val din anii’70 ºi ’80 a fost unul predominant catolic. Începând în Portugalia ºi Spania, el a

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 19

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

„înghiþit“ ºase þãri sud-americane ºi trei din America Centralã, s-a îndreptat cãtreFilipine, s-a întors în Mexic ºi Chile ºi apoi s-a avântat mai puternic în cele douãþãri catolice din Europa de Est, Polonia ºi Ungaria. În mare, trei sferturi dinþãrile aflate în tranziþie spre democraþie între 1974 ºi 1989 erau predominantcatolice.

Totuºi în 1990, impulsul catolic pentru democratizare se diminuase destulde mult. Cele mai multe þãri catolice se democratizaserã deja sau, dupã cum seîntâmplase în Mexic, se liberalizaserã. Capacitatea catolicismului de a contribuila extinderea democraþiei (fãrã a se extinde el însuºi) a fost limitatã în Paraguay,Cuba ºi câteva þãri africane francofone. Pânã în 1990, Africa sub-saharianã erasingura regiune din lume unde un numãr substanþial de catolici ºi protestanþitrãiau sub regimuri protestante în foarte multe þãri.

Rolul forþelor externe

În timpul celui de-al treilea val, Comunitatea Europeanã (CE) a jucat un rolesenþial pentru consolidarea democraþiei în Europa Sudicã. În Grecia, Spania ºiPortugalia, adoptarea democraþiei a fost consideratã ca necesarã pentruasigurarea beneficiilor economice provenite din calitatea de membru al CE, învreme ce apartenenþa la Comunitate era, la rândul sãu, vãzutã ca o garanþie astabilitãþii democraþiei. În 1981, Grecia a devenit membru plin al Comunitãþii,fiind urmatã, cinci ani mai târziu, de Spania ºi Portugalia.

În aprilie 1987, Turcia a candidat pentru admiterea ca membru cu drepturidepline în CE. Unul dintre motivele acestui act o reprezenta dorinþaconducãtorilor turci de a da un impuls modernizãrii ºi tendinþelor democraticedin Turcia ºi de a izola forþele interne care sprijineau fundamentalismul islamic.În interiorul Comunitãþii, totuºi, perspectiva aderãrii Turciei a fost întâmpinatãcu foarte puþin entuziasm ºi chiar cu ostilitate (mai ales din partea Greciei). În1990, eliberarea Europei de Est a ridicat posibilitatea aderãrii Ungariei,Cehoslovaciei ºi Poloniei. Astfel, Comunitatea a fost confruntatã cu douãprobleme. În primul rând, trebuie sã acorde prioritate extinderii graniþelor salesau sã consolideze Comunitatea existentã, înaintând spre o mai profundã uniuneeconomicã ºi politicã? În al doilea rând, dacã decide sã se extindã, trebuie sãconsidere o prioritate integrarea membrilor din Asociaþia Europeanã aComerþului Liber, precum Austria, Norvegia ºi Suedia, a þãrilor est-europene saua Turciei? Aceste întrebãri se pun în condiþiile în care Comunitatea nu poateabsorbi decât un numãr limitat de þãri într-o perioadã datã. Rãspunsurile laaceste întrebãri vor avea implicaþii semnificative pentru stabilitatea democraticãîn Turcia ºi în Europa de Est.

Colapsul puterii sovietice a fãcut posibilã democratizarea în Europa de Est.Dacã Uniunea Sovieticã ar pune capãt sau ar reduce sprijinul pentru regimul luiCastro, turnura cãtre democraþie s-ar produce ºi în Cuba. În afarã de aceasta,este puþin probabil ca Uniunea Sovieticã sã facã ceva pentru a promovademocraþia în afara graniþelor sale. Problema esenþialã este ce se va întâmpla în


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

cadrul Uniunii Sovietice. Dacã are loc o slãbire a controlului sovietic, pareprobabil ca democraþia sã se reinstaureze în Statele Baltice. Miºcãri democraticeexistã ºi în alte republici, cele mai importante fiind chiar cele din Rusia.Instaurarea ºi consolidarea democraþiei în Rusia, dacã se va întâmpla, ar fisingurul câºtig esenþial pentru democraþie de la sfârºitul celui de-Al DoileaRãzboi Mondial pânã în prezent. Dezvoltarea democraticã în cele mai multerepublici sovietice este totuºi foarte complicatã, din pricina eterogenitãþii loretnice ºi împotrivirii naþionalitãþii dominante faþã de acordarea unor drepturiegale minoritãþilor etnice. Dupã cum a remarcat Sir Ivor Jennings cu ani în urmã,poporul nu poate decide pânã ce nu se decide cine este poporul. În cea mai mare parte aUniunii Sovietice, pot trece ani, dacã nu ºi decenii, pânã sã se rezolve aceastãdilemã.

În timpul anilor ’70 ºi ’80, Statele Unite au reprezentat principalul promotoral democratizãrii. Dacã Statele Unite continuã sã joace acest rol depinde devoinþa, de capacitatea ºi de mãsura în care ele însele constituie un model atractivpentru alte þãri. Înainte de mijlocul anilor ’70, promovarea democraþiei nu fuseseo prioritate pentru politica externã americanã, iar importanþa sa se poate din noudiminua. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi al competiþiei ideologice cu UniuneaSovieticã ar putea îndepãrta unul dintre argumentele pentru sprijinirea unordictatori anticomuniºti, dar ar putea reduce ºi interesele pentru o implicareamericanã substanþialã în Lumea a Treia.

Voinþa americanã de promovare a democraþiei poate fi sau nu susþinutã.Capacitatea Statelor Unite de a proceda în consecinþã, pe de altã parte, estelimitatã. Deficitele comerciale ºi bugetare impun noi limite resurselor pe careStatele Unite le pot folosi pentru influenþarea evenimentelor care au loc în þãristrãine. Mai important, capacitatea Statelor Unite de a promova democraþia ºi-aurmat, într-o anumitã mãsurã, cursul sãu firesc. Þãrile din America Latinã, zonaCaraibelor, Europa ºi Asia de Est, care erau cele mai susceptibile de a suferiinfluenþa americanã, au devenit deja democratice, cu câteva excepþii. Singura þarãimportantã unde Statele Unite pot exercita, încã, o influenþã semnificativã înnumele democratizãrii este Mexic. Þãrile nedemocratice din Africa, OrientulMijlociu ºi cea mai mare parte a Asiei sunt mai puþin susceptibile de a fiinfluenþate de Statele Unite.

În afara Americii Centrale ºi a zonei Caraibelor, regiunea din Lumea a Treiaunde Statele Unite au continuat sã aibã interese de o importanþã vitalã esteGolful Persic. Rãzboiul din Golf ºi trimiterea a 500.000 de soldaþi americani înregiune au stimulat cereri pentru o miºcare de democratizare în Kuweit ºi ArabiaSauditã ºi au diminuat legitimitatea regimului lui Saddam Hussein în Irak. Omare desfãºurare militarã americanã în Golf, dacã este susþinutã mai mult timp,ar oferi stimulente externe pentru liberalizare, dacã nu ºi pentru democratizare.Pe de altã parte, probabil cã aceeaºi mare desfãºurare de forþe nu ar putea fisusþinutã prea mult timp dacã nu se naºte o miºcare de democratizare.

Contribuþia americanã la procesul de democratizare în timpul anilor ’80 apresupus mai mult decât exercitarea conºtientã ºi directã a puterii ºi influenþeiamericane. Miºcãrile democratice din lume au fost inspirate ºi au împrumutat


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

din exemplul american. Ce s-ar putea întâmpla, totuºi, dacã modelul american arînceta sã mai întrupeze puterea ºi succesul ºi nu ar mai apãrea ca fiind un modelvictorios? La sfârºitul anilor ’80, se discuta mult cã declinul american este adevãratarealitate. Statele Unite începeau sã fie considerate o putere estompatã, afectatãde stagnare politicã, ineficienþã economicã ºi haos social. Astfel, eºecurile salevor fi în mod inevitabil considerate ca eºecuri ale democraþiei, iar tentaþia de aadopta democraþia se va diminua.

Efectul bulgãrelui de zãpadã

Impactul pe care îl are efectul bulgãrelui de zãpadã asupra democratizãrii a fostfoarte evident în anul 1990 în Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia, Nepal ºiAlbania. El a afectat miºcãri de liberalizare în unele þãri arabe ºi africane. În1990, de exemplu, s-a relatat cã schimbãrile de regim din Europa de Est au alimentatdorinþa de schimbare în lumea arabã ºi i-au impulsionat pe liderii din Egipt, Iordania,Tunisia ºi Algeria sã permitã utilizarea spaþiului public pentru exprimareanemulþumirilor.

Principalul efect al exemplului est-european a fost asupra liderilorregimurilor autoritare, ºi nu asupra popoarelor pe care le conduceau. De pildã,reacþia preºedintelui Zairului, Mobutu Sese Seko, a fost de ºoc ºi groazã lavederea imaginilor televizate cu execuþia prietenului sãu, dictatorul românNicolae Ceauºescu. Câteva luni mai târziu, comentând: ªtiþi ce se întâmplã înlume…, a anunþat cã va permite ca douã partide în plus faþã de al sãu sã participela competiþia electoralã din 1993. În Tanzania, Julius Nyerere a fãcut observaþiacã, dacã au loc schimbãri în Europa de Est, atunci ºi alte state unde existã sistemeunipartidiste ºi care profeseazã socialismul vor fi afectate. Þara sa, a adãugat el, ar puteaînvãþa o lecþie sau douã din ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est. În Nepal,guvernul a anunþat în 1990 cã regele Birendra a ridicat interdicþia asuprapartidelor politice, ca urmare a situaþiei internaþionale ºi a aºteptãrilor tot mai mari alepopulaþiei.

Dacã unei þãri îi lipsesc condiþii favorabile în plan intern este totuºi puþinprobabil ca ea sã se democratizeze prin efectul bulgãrelui de zãpadã.Democratizarea þãrilor A ºi B nu este un rezultat al democratizãrii din þara C,numai dacã ºi în ultima existã condiþiile care au favorizat-o în primele douã. Deºilegitimitatea guvernului democratic a ajuns sã fie acceptatã în întreaga lume înanii ’80, nu peste tot au existat condiþii economice ºi sociale favorabiledemocraþiei. Revoluþia democraticã globalã poate sã creeze un mediu extern care sãconducã la democratizare, dar nu poate produce condiþiile necesare pentrudemocratizare într-o þarã datã.

În Europa de Est, obstacolul major aflat în calea democratizãrii a fostcontrolul sovietic. O datã ce acesta a fost îndepãrtat, miºcãrile de democratizares-au rãspândit cu rapiditate. Nu existã un obstacol extern comparabil cu acestaîn Orientul Mijlociu, Africa ºi Asia. Dacã liderii din aceste regiuni au alesautoritarismul înainte de 1989, de ce nu l-ar alege ºi dupã aceastã datã? Efectul


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

bulgãrelui de zãpadã ar fi real numai în mãsura în care i-ar convinge pe aceºtilideri de oportunitatea sau necesitatea democratizãrii. Evenimentele din 1989 dinEuropa de Est au încurajat, fãrã îndoialã, grupurile democratice de opoziþie ºi i-au înspãimântat pe liderii autoritari din diverse colþuri ale lumii. Cu toateacestea, datã fiind slãbiciunea acestor grupuri ºi represiunea îndelungatã impusãde conducãtorii autoritari, pare îndoielnic ca exemplul est-european sã producã,într-adevãr, un progres semnificativ cãtre democraþie în cele mai multe dintreaceste þãri.

În 1990, multe dintre cauzele iniþiale ale celui de-al treilea val ºi-au estompatºi chiar ºi-au epuizat puterea. Casa Albã, Kremlinul, Comunitatea Europeanã sauVaticanul nu aveau o poziþie puternicã pentru a putea promova democraþia înregiuni unde nu mai existase pânã atunci (în principal în Asia, Africa ºi OrientulMijlociu). Rãmâne totuºi posibilã emergenþa unor noi forþe care favorizeazãdemocraþia. Pânã la urmã, cine ar fi putut anticipa în 1985 cã tocmai MihailGorbaciov va fi acela care va facilita democratizarea în Europa de Est?

În anii ’90, se pare cã Fondul Monetar Internaþional (FMI) ºi BancaMondialã ar putea deveni mult mai puternice decât au fost vreodatã înimpunerea democratizãrii politice ºi a liberalizãrii economice, ca precondiþiipentru oferirea asistenþei economice. Franþa ar putea deveni mai activã înpromovarea democraþiei în fostele sale colonii africane, unde influenþa sarãmâne substanþialã. Bisericile ortodoxe s-ar putea dovedi foarte influente înprocesul de democratizare în Europa de Sud-Est ºi în Uniunea Sovieticã. LaBeijing, ar putea ajunge la putere un susþinãtor al glastnost-ului, iar un Nasser înhaine jeffersoniene ar putea rãspândi o variantã democraticã a panarabismului înOrientul Mijlociu. Japonia ºi-ar putea folosi puterea economicã crescândã pentrua încuraja apãrarea drepturilor omului ºi a democraþiei în þãrile sãrace cãrora leoferã împrumuturi financiare ºi fonduri nerambursabile. În 1990, nici una dintreaceste posibilitãþi nu pãrea probabilã, dar, dupã evenimentele neaºteptate din1989, ar fi o imprudenþã sã nu luãm în calcul aceste scenarii.

Un al treilea val invers?

Pânã în 1990, cel puþin douã dintre democraþiile celui de-al treilea val, Sudan ºiNigeria, au revenit la guvernarea autoritarã. Dificultãþile pe care le presupuneprocesul de consolidare ar putea conduce ºi la alte reveniri în þãrile în care nuexistã condiþii favorabile pentru susþinerea democraþiei. Primul ºi al doilea valdemocratic au fost totuºi urmate nu de o simplã recãdere în pãcatul iniþial abandonat,ci de valuri majore în care cele mai multe schimbãri de regim din lume s-au fãcutde la democraþie la autoritarism. Dacã cel de-al treilea val de democratizare îºiîncetineºte viteaza sau ajunge la final, care ar fi factorii ce ar putea produce unal treilea val invers?

Printre factorii care au contribuit la declanºarea tranziþiilor de la democraþiela autoritarism au fost:

1. Inconsistenþa valorilor democratice la nivelul elitelor ºi a publicului larg;


18-39.qxd 10.06.2002 12:11


2. Obstacolele economice serioase care au intensificat conflictul social ºi aumãrit popularitatea soluþiilor pe care numai un guvern autoritar le-arputea aplica;

3. Polarizarea socialã ºi politicã, cauzatã de obicei de guvernele de stânga,care încearcã o promovare radicalã a reformelor majore la nivel social ºieconomic;

4. Hotãrârea grupurilor conservatoare din clasa mijlocie ºi clasa bogatã dea exclude miºcãrile populiste ºi de stânga din competiþia pentru ajungereala guvernare;

5. Slãbirea principiilor de lege ºi ordine, ca rezultat al acþiunilor teroriste sauinsurgente;

6. Intervenþia sau cucerirea de cãtre o putere nedemocraticã strãinã;7. Efectul invers al bulgãrelui de zãpadã produs de colapsul sau rãsturnarea

sistemelor democratice în alte þãri.

Tranziþiile de la democraþie la autoritarism, în afara acelora produse deactori strãini, au fost aproape întotdeauna cauzate de cei aflaþi la guvernare sauaproape de guvernanþi, în cadrul sistemului democratic. Cu una sau douãexcepþii, sistemelor democratice nu li s-a pus capãt prin vot popular sau revoltãpopularã. În cadrul primului val invers, în Germania ºi Italia, dictaturile fascisteau fost instaurate de miºcãri nedemocratice, care au ajuns la guvernare fiindputernic susþinute de populaþie. Tot în timpul primului val invers, în Spania ºiLiban, democraþia a sfârºit în rãzboi civil.

Cu toate acestea, majoritatea copleºitoare a tranziþiilor de la democraþie laautoritarism s-au materializat fie în lovituri de stat miliare care au înlãturat de laguvernare lideri aleºi în mod democratic, fie în lovituri guvernamentale, în careprim-miniºtri numiþi în mod democratic pun capãt regimului democratic prinacapararea întregii puteri în mâinile lor, de obicei prin declararea stãrii de urgenþãsau a legii marþiale. În primul val invers, loviturile de stat militare au pus capãtregimurilor democratice în þãri est-europene ºi în Grecia, Portugalia, Argentinaºi Japonia. În al doilea val invers, s-au produs lovituri militare în Indonezia,Pakistan, Grecia, Nigeria, Turcia ºi în multe dintre þãrile Americii Latine.Lovituri de stat guvernamentale au avut loc, în al doilea val invers, în Coreea,India ºi Filipine. În Uruguay, conducerea miliarã ºi cea civilã au colaborat pentrua pune capãt democraþiei, printr-o loviturã de stat mixtã, militarã ºiguvernamentalã.

Atât în primul, cât ºi în cel de-al doilea val invers, sistemele democratice aufost înlocuite, în multe cazuri, de noi forme de guvernare autoritarã. Fascismuls-a distins de formele anterioare de autoritarism prin baza sa socialã largã, prinideologie, organizare de partid ºi prin eforturile de a pãtrunde ºi a controla celemai multe sectoare ale societãþii. Autoritarismul birocratic a fost diferit faþã deformele anterioare de guvernare militarã din America Latinã prin caracterul sãuinstituþional, presupoziþia cã va dura la nesfârºit ºi politicile economice adoptate.Italia ºi Germania în anii ’20 ºi ’30 ºi Brazilia ºi Argentina în anii ’60 ºi ’70 aufost principalele þãri care au introdus aceste noi forme de guvernare

18-39.qxd 10.06.2002 12:11


nondemocraticã ºi care au furnizat exemplele pe care grupuri nedemocratice dinalte þãri au încercat sã le imite. Ambele noi forme de autoritarism au fost, înrealitate, rãspunsuri date dezvoltãrii economice ºi sociale: extinderea mobilizãriisociale ºi a participãrii politice în Europa, precum ºi epuizarea fazei de import ºisubstituþie în dezvoltarea economicã a Americii Latine.

Deºi cauzele ºi formele primelor douã valuri inverse nu pot genera predicþiisolide referitoare la cauzele ºi formele unui posibil al treilea val invers,experienþele anterioare sugereazã, totuºi, unele cauze potenþiale ale unui nou valinvers.

În primul rând, eºecurile sistemice de funcþionare eficientã ale regimurilordemocratice le-ar putea submina legitimitatea. La sfârºitul secolului al XX-lea,principalele surse ideologice nedemocratice de legitimare, dintre care cea maicunoscutã este marxism-leninismul, au fost discreditate. Acceptarea generalã anormelor democratice a condus la ideea cã guvernele democratice au fost chiarmai puþin dependente de factorul legitimitate decât erau în trecut. Totuºi,incapacitatea acutã de a asigura bunãstarea, prosperitatea, echitatea, justiþia,ordinea în plan intern sau securitatea în plan extern ar putea afecta în timp chiarlegitimitatea unor guverne democratice. Pe mãsurã ce amintirile despre eºecurileautoritarismului se estompeazã, este probabil ca furia faþã de eºecurile regimuluidemocratic sã creascã. Mai exact, un colaps economic general dupã modelulcelui din 1929-1930 ar putea submina legitimitatea democraþiei în multe þãri.Cele mai multe democraþii au izbutit sã supravieþuiascã Marii Crize din anii ’30;totuºi, unele au sucombat, iar altele ar putea sucomba în viitor, ca urmare a unuidezastru economic comparabil.

În al doilea rând, o întoarcere a unei mari puteri democratice sau în curs dedemocratizare la autoritarism ar putea declanºa efectul invers al bulgãrelui dezãpadã. Revigorarea autoritarismului în Rusia sau în Uniunea Sovieticã ar aveaefecte devastatoare asupra procesului de democratizare din alte republicisovietice, Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia ºi, posibil, Polonia, Ungariaºi Cehoslovacia. Aceastã întoarcere ar putea trimite un mesaj despoþilornedescoperiþi din alte colþuri ale lumii: ªi voi vã puteþi întoarce la ceea ce vã pricepeþi celmai bine sã faceþi! În mod similar, instaurarea unui regim autoritar în India ar puteaavea un efect demonstrativ asupra altor þãri din Lumea a Treia. Mai mult, chiardacã o þarã importantã nu revine la autoritarism, întoarcerea la dictaturã a maimultor þãri mici cãrora le lipsesc precondiþiile obiºnuite pentru funcþionareademocraþiei ar putea crea ramificaþii chiar în acele þãri unde precondiþiile suntsolide.

ªi faptul cã un stat nedemocratic îºi mãreºte substanþial puterea ºi începe sã seextindã dincolo de graniþele sale, ar putea stimula apariþia unor miºcãri autoritareîn alte þãri. Acest stimulent ar fi cu atât mai puternic dacã statul autoritar care seextinde ar înfrânge în plan militar unul sau mai multe state. În trecut, toate marileputeri care s-au dezvoltat economic au avut, de asemenea, tendinþa de a se extindedin punct de vedere teritorial. Dacã China se dezvoltã economic sub regimulautoritar în deceniile care urmeazã ºi îºi extinde influenþa ºi controlul în Asia deEst, regimurile democratice din regiune vor fi semnificativ slãbite.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11


În sfârºit, dupã cum s-a întâmplat în anii ’20 ºi ’60, s-ar putea ivi diverseforme mai noi sau mai vechi de autoritarism care par potrivite nevoilor timpului.Naþionalismul autoritar s-ar putea impune în unele þãri din Lumea a Treia, dar ºiîn Europa de Est. Fundamentalismul religios, care a dominat în mod dramaticîn Iran, ar putea fi adoptat ºi în alte þãri, mai ales în lumea islamului.Autoritarismul oligarhic s-ar putea instaura atât în þãrile bogate, cât ºi în celesãrace, ca o reacþie la tendinþele de nivelare ale democraþiei. Dictaturile populistes-ar putea ivi în viitor, ca ºi în trecut, ca rãspuns la protecþia pe care o oferãdemocraþia diverselor forme de privilegii economice, mai ales în acele þãri în careproprietatea pãmântului reprezintã încã o problemã. În cele din urmã, dictaturilecomunale s-ar putea impune în democraþiile unde existã douã sau mai multegrupuri etnice, rasiale sau religioase distincte, iar unul dintre acestea încearcã sãdeþinã controlul asupra întregii societãþi.

Toate aceste forme de autoritarism au existat în trecut. Mintea umanã maipoate concepe ºi altele noi în viitor. O posibilitate ar reprezenta-o dictaturaelectronicã tehnocraticã, în care autoritarismul este posibil ºi legitimat decapacitatea regimului de a manipula informaþia, mass-media ºi mijloacelesofisticate de comunicare. Nici una dintre aceste forme noi sau vechi deautoritarism nu prezintã o foarte mare probabilitate de a se întâmpla, dar este,totodatã, greu de spus cã vreuna dintre ele este cu totul imposibilã.

Obstacole în calea democratizãrii

O altã abordare pentru a diagnostica starea de fapt a democraþiei esteexaminarea obstacolelor ºi oportunitãþilor procesului de democratizare acolounde acesta nu a avut loc. În anul 1990, mai mult de o sutã de þãri nu cunoºteauce sunt acelea regimuri democratice. Multe dintre aceste þãri se pot grupa înpatru categorii geoculturale care uneori se pot întrepãtrunde:

1. Regimuri marxist-leniniste, incluzând Uniunea Sovieticã, unde mareaparte a procesului de liberalizare s-a desfãºurat în anii ’80, iar în multerepublici existau miºcãri democratice;

2. Statele din Africa sub-saharianã, care, cu câteva excepþii, au rãmasdictaturi personale, regimuri militare, sisteme unipartidiste sau combinaþiiale acestora trei;

3. Statele islamului care se întind din Maroc pânã în Indonezia, cu excepþiaTurciei ºi, poate, a Pakistanului, aveau regimuri nedemocratice;

4. Statele din Asia de Est, din Birmania, prin Asia de Sud-est, pânã în Chinaºi Coreea de Nord, care includeau sisteme comuniste, regimuri militare,dictaturi personale ºi douã semidemocraþii (Thailanda ºi Malaezia).

Obstacolele democratizãrii în aceste grupuri de þãri sunt politice, culturaleºi economice. În cele mai multe þãri care au pãstrat regimuri autoritare în anul1990, un obstacol politic cu semnificaþie potenþialã pentru viitoareademocratizare este absenþa experienþei în ceea ce priveºte democraþia. Douãzeci

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

ºi trei din 30 de þãri care s-au democratizat între 1974 ºi 1990 au avut o oarecareistorie democraticã, în vreme ce foarte puþine þãri care erau nedemocratice în1990 puteau invoca o asemenea experienþã. Acestea includ câteva þãri care aueºuat în cel de-al treilea val (Sudan, Nigeria, Surinam ºi, posibil, Pakistan), patruþãri care au eºuat în cel de-al doilea val ºi care nu s-au redemocratizat în cel de-al treilea (Liban, Sri Lanka, Birmania, Fiji) ºi trei þãri democratizate în primulval, care au fost stopate de Uniunea Sovieticã sã se redemocratizeze la sfârºitulcelui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (Estonia, Letonia ºi Lituania). Aproapetuturor celor peste 90 de þãri nedemocratice din 1990 le lipsea experienþaregimului democratic. În mod evident, acesta nu este un impediment definitivpentru democratizare, cãci, dacã ar fi aºa, nici o þarã nu ar fi acum democraticã,însã el face ca situaþia sã fie mai dificilã în cazul lor.

Un alt obstacol al democratizãrii este probabil sã disparã în unele þãri în anii’90. Liderii care au pus bazele guvernãrii autoritare sau care s-au aflat laconducere pentru o lungã perioadã tind sã devinã oponenþi neclintiþi aidemocratizãrii. De aceea, o anume formã de schimbare de conducere fãcutã încadrul sistemului autoritar precede, de obicei, democratizarea. Decesulconducãtorilor este probabil sã asigure asemenea schimbãri în anii ’90, înregimurile autoritare. În 1990, conducãtorii longevivi din China, Côte d’Ivoire ºiMalawi trecuserã de 80 de ani. Cei din Birmania, Indonezai, Coreea de Nord,Lesotho ºi Vietnam trecuserã de 70 de ani, iar cei din Cuba, Maroc, Singapore,Somalia, Siria, Tanzania, Zair ºi Zambia aveau mai mult de 60 de ani. Decesulacestor lideri sau abandonarea puterii ar îndepãrta un obstacol al democratizãriiîn þãrile lor, dar nu ar face democratizarea inevitabilã.

Între 1974 ºi 1990, au fost democratizate dictaturi personale, regimurimilitare ºi sisteme unipartidiste. Democratizarea pe scarã largã nu s-a produsîncã în statele comuniste cu partid unic care erau produsul revoluþiei interne. ÎnUniunea Sovieticã s-a produs liberalizarea, ceea ce poate sau nu sã conducã lademocratizarea Rusiei. În Iugoslavia, miºcãri democratice au fost iniþiate înSlovenia ºi Croaþia. Revoluþia comunistã iugoslavã a fost totuºi în mare parte orevoluþie sârbã, iar perspectivele democratizãrii apar neclare în aceastã þarã. ÎnCambodgia, un regim revoluþionar comunist extrem de brutal a fost înlocuit deun regim comunist mai tolerant impus de forþe externe. În 1990, Albania pãreasã se deschidã schimbãrilor, dar în China, Vietnam, Laos, Cuba ºi Etiopiaregimurile marxist-leniniste impuse prin revoluþii interne pãreau hotãrâte sã semenþinã la putere. Revoluþiile din aceste þãri fuseserã naþionaliste ºi, în egalãmãsurã, comuniste, ºi, de aceea, naþionalismul a revigorat comunismul într-omanierã care nu era valabilã ºi pentru Europa de Est aflatã sub ocupaþiesovieticã.

Un impediment serios al democratizãrii este absenþa sau slãbiciuneaadoptãrii reale a valorilor democratice în rândurile liderilor politici din Asia,Africa ºi Orientul Mijlociu. Când nu se mai aflã la putere, aceºti lideri se simtmotivaþi sã pledeze în favoarea democraþiei. Testul angajamentului lor faþã dedemocraþie este valabil doar o datã ce ajung la putere. În America Latinã,regimurile democratice au fost, în general, alungate de la putere prin lovituri de


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

stat militare. La fel s-a întâmplat ºi în Asia ºi Orientul Mijlociu, dar în acesteregiuni ºi conducãtorii aleºi au fost responsabili pentru sfârºitul democraþiei:Syngman Rhee ºi Park Chung Hee în Coreea, Adnan Menderes în Turcia,Ferdinand Marcos în Filipine, Lee Kwan Yew în Singapore, Indira Gandhi înIndia ºi Sukarno în Indonezia. Dupã ce au fost aleºi sã guverneze, aceºti lideriau început sã submineze valorile ºi practicile democratice.

Chiar când liderii din Asia, Africa ºi Orientul Mijlociu au rãmas mai multsau mai puþin fideli regulilor democraþiei, pãreau deseori cã o fac împotrivavoinþei lor. Mulþi conducãtori politici europeni, nord-americani ºi latino-americani în a doua jumãtate a secolului al XX-lea au fost susþinãtori fervenþi ºihotãrâþi ai democraþiei. În contrast, þãrile din Asia ºi Africa nu au produs preamulþi ºefi de stat care sã fie ºi apostoli ai democraþiei. Care au fostcorespondenþii asiatici, arabi sau africani ai lui Rómulo Betancourt, AlbertoLlera Camargo, José Figueres, Eduardo Frei, Fernando Belaúnde Terry, JuanBosch, José Napoleón Duarte ºi Raúl Alfonsín? Doi dintre ei au fost JawaharlalNehru ºi Corazon Aquino ºi poate cã au mai fost ºi alþii, însã extrem de puþinila numãr. Nici un asemenea lider arab nu îmi vine în minte ºi este foarte greu deidentificat un conducãtor islamic care sã fi avut reputaþia de susþinãtor aldemocraþiei pe perioada cât a deþinut puterea. De ce se întâmplã acest lucru?Aceastã întrebare conduce, în mod inevitabil, la chestiunea culturii.

Cultura

S-a susþinut cã marile tradiþii cultural-istorice ale lumii variazã semnificativ înprivinþa mãsurii în care atitudinile, valorile, credinþele ºi tiparelecomportamentale contribuie la dezvoltarea democraþiei. O culturã profundantidemocraticã ar constitui un impediment pentru rãspândirea normelordemocratice în societate, ar nega legitimitatea instituþiilor democratice ºi arcomplica, astfel, foarte tare, dacã nu chiar ar împiedica, emergenþa ºifuncþionarea eficientã a acestor instituþii. Teza culturalã se manifestã în douãforme. Versiunea mai restrictivã afirmã faptul cã numai cultura occidentalã oferãbaza potrivitã pentru dezvoltarea instituþiilor democratice ºi, în consecinþã, cãdemocraþia este foarte nepotrivitã societãþilor neoccidentale. În primii ani aicelui de-al treilea val, acest argument a fost explicit promovat de GeorgeKennan. El spunea cã democraþia este o formã de guvernãmânt care a evoluat însecolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea în Europa de Nord-Vest, în principal în acele þãri careau graniþa la Canalul Mânecii ºi Marea Nordului (dar, cu o anumitã prelungire în EuropaCentralã) ºi a fost apoi aplicatã în alte pãrþi ale lumii, inclusiv America de Nord, undegrupuri de indivizi din zona nord-europeanã s-au stabilit ca primi coloniºti ºi au pus înpracticã tiparele dominante ale guvernãmântului civil. De aceea, democraþia are o bazã socialãrelativ restrânsã atât în timp, cât ºi în spaþiu; mai trebuie dovedit cã ea reprezintã o formãnaturalã de guvernãmânt ºi pentru popoarele din afara acestor perimetre limitate. Realizãrilelui Mao, Salazar ºi Castro demonstreazã, în opinia lui Kennan, cã regimurileautoritare au fost capabile sã propunã reforme ºi sã îmbunãtãþeascã situaþia unor mari mase


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

de oameni, acolo unde alte forme mai difuze de autoritate au eºuat1. Pe scurt, democraþiaeste potrivitã doar în þãrile nord-europene ºi, poate, central-europene, precum ºiîn ramurile colonizate ale acestora.

Teza culturii occidentale are implicaþii imediate pentru democratizare înBalcani ºi în Uniunea Sovieticã. În decursul istoriei, aceste regiuni au fãcut partedin imperiile otoman ºi þarist. Religiile lor majoritare sunt ortodoxia ºi islamul,nu creºtinismul de tip occidental. Aceste regiuni nu au avut aceeaºi experienþãprecum Europa Occidentalã: Renaºtere, Reformã, Iluminism, RevoluþiaFrancezã ºi liberalism. Dupã cum a sugerat William Wallace, este posibil casfârºitul Rãzboiului Rece ºi dispariþia Cortinei de Fier sã fi modificat linia politicãce reprezenta de secole graniþa între creºtinismul oriental ºi cel occidental.Începând de la nord, aceastã linie se îndreaptã cãtre sud prin graniþele caredespart Finlanda ºi republicile baltice de Rusia, trece prin Belarus ºi Ukraina,separând Ukraina occidentalã catolicã de Ukraina esticã ortodoxã, continuã prinvestul României, separând Transilvania de restul þãrii ºi ajunge în Iugoslavia, pelinia care desparte Slovenia ºi Croaþia de celelalte republici.2 Aceastã linie poatesã separe acum acele regiuni în care democraþia se instaureazã de cele în care nuexistã democraþie.

O versiune mai puþin restrictivã a argumentului referitor la obstacolulcultural susþine cã doar anumite culturi neoccidentale sunt ostile democraþiei.Cele douã culturi invocate cel mai des în acest scop sunt confucianismul ºiislamul. Trei întrebãri sunt relevante pentru determinarea mãsurii în care acesteculturi pun obstacole serioase democratizãrii. În primul rând, în ce mãsurã suntvalorile ºi credinþele tradiþionale confucianiste ºi islamice ostile democraþiei? Înal doilea rând, dacã sunt ostile, în ce mãsurã au împiedicat aceste culturiprogresul cãtre democraþie? În al treilea rând, dacã au întârziat în modsemnificativ progresul democratic în trecut, în ce mãsurã e probabil sã o facã ºiîn viitor?

Confucianismul

Nu existã aproape nici o controversã printre specialiºti în privinþa caracteruluinedemocratic sau antidemocratic al confucianismului. Singurul factor luat îndiscuþie este mãsura în care sistemul de examinare în societatea chinezã clasicãle deschidea posibilitatea de a face carierã fãrã a se lua în considerare origineasocialã. Nimeni nu ar cataloga o armatã ca fiind democraticã numai pentru cãofiþerii sãi sunt promovaþi pe bazã de merit. Confucianismul chinez clasic ºiderivatele sale din Coreea, Vietnam, Singapore, Taiwan ºi (într-o versiune maiatenuatã) Japonia accentueazã importanþa grupului în defavoarea individului, a


1 George F. Kennan, The Cloud of Danger (Boston: Little, Brown, 1977), 41-43. 2 A se vedea William Wallace, The Transformation of Western Europe (Londra: Royal Institute of InternationalAffairs – Pinter, 1990), 16-19.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

autoritãþii în defavoarea libertãþii ºi a obligaþiilor în defavoarea drepturilor.Societãþilor confucianiste le lipseºte o tradiþie a drepturilor pe care individul leare împotriva statului. În mãsura în care drepturile individuale existã cu adevãrat,ele sunt o creaþie a statului. Armonia ºi cooperarea au fost preferate în daunadezacordului ºi a competiþiei. Menþinerea ordinii ºi a respectului pentru ierarhieau reprezentat valori centrale. Conflictul de idei dintre grupuri ºi partide eraconsiderat periculos ºi ilegitim. Cel mai important, confucianismul aîntrepãtruns societatea ºi statul ºi nu a lãsat loc ca instituþiile sociale autonomesã aibã legitimitate la nivel naþional.

În plan concret, societãþile confucianiste sau influenþate de confucianism nuau fost deschise cãtre democraþie. În Asia de Est, numai douã þãri, Japonia ºiFilipine, avuseserã înainte de 1990 o experienþã susþinutã de guvernaredemocraticã. În ambele cazuri, democraþia era produsul prezenþei americane.Mai mult, Filipine este o þarã majoritar catolicã. În Japonia, valorile confucianisteau fost reinterpretate ºi s-au întrepãtruns cu tradiþiile culturale autohtone. Chinanu a avut nici o experienþã de guvernare democraticã, iar democraþia de tipoccidental a fost sprijinitã de-a lungul timpului doar de grupuri relativ reduse dedizidenþi radicali. Criticii oficiali democraþi nu au abandonat niciodatã elementele-cheie ale tradiþiei confucianiste.3 Cei care au modernizat China au fost (citându-lpe Lucian Pye) leniniºtii confucianiºti ai partidelor naþionalist ºi comunist. Lasfârºitul anilor ’80, când creºterea economicã rapidã din China a condus la onouã serie de cereri ale studenþilor, intelectualilor ºi populaþiei urbane din clasamijlocie de a se face reforme politice ºi de a se instaura democraþia, conducereacomunistã a dat douã rãspunsuri. Mai întâi, a articulat teoria noului autoritarism,bazatã pe experienþa din Taiwan, Singapore ºi Coreea, care arãta cã o þarã aflatãîn stadiul de dezvoltare în care se afla ºi China avea nevoie de o guvernareautoritarã pentru a ajunge la o creºtere economicã echilibratã ºi pentru a limitaconsecinþele neliniºtitoare ale dezvoltãrii. Apoi, conducerea a suprimat cuviolenþã miºcarea democraticã din Beijing ºi din alte colþuri ale þãrii în iunie 1989.

În China, economia a revitalizat cultura de a þine piept democraþiei. Pânãla sfârºitul anilor ’80, în Singapore, Taiwan ºi Coreea, pe de altã parte, creºtereaeconomicã spectaculoasã a creat baza economicã pentru democraþie. În acesteþãri, economia a învins cultura în confruntarea pentru asigurarea dezvoltãriipolitice. În 1990, Singapore era singura þarã bogatã (dupã definiþia BãnciiMondiale) ºi neexportatoare de petrol care nu avea un sistem politicdemocratic, conducãtorul sãu fiind un important exponent al valorilorconfucianiste, opuse celor ale democraþiei occidentale. În anii ’80, preºedinteleLee Kwan Yew a fãcut din predarea ºi promovarea valorilor confucianiste oprioritate a statului sãu ºi a luat mãsuri hotãrâte pentru suprimarea dizidenþeiºi pentru stoparea criticilor venite din partea mass-media la adresa guvernuluiºi a politicilor acestuia. Singapore era, astfel, o anomalie confucianistãautoritarã, care fãcea parte din þãrile bogate ale lumii. Întrebarea interesantã


3 A se vedea Daniel Kelliher, The Political Consequences of China’s Reform, Comparative Politics 18 (Iulie 1986):488-490 ºi Andrew J. Nathan, Chinese Democracy, (New york: Alfred A. Knopf, 1985).

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

este dacã va rãmâne aºa acum, când Lee, creatorul statului, pare sã se retragãde pe scena politicã.

La sfârºitul anilor ’80, atât Taiwan, cât ºi Coreea s-au îndreptat în direcþiademocraþiei. Din punct de vedere istoric, Taiwanul a reprezentat totdeauna oprovincie perifericã a Chinei. S-a aflat sub ocupaþie japonezã 50 de ani, iarlocuitorii sãi s-au revoltat în 1947 împotriva impunerii controlului chinez.Guvernul naþionalist a fost umilit în 1949 de faptul cã a fost înfrânt de comuniºti.Aceastã înfrângere a fãcut ca liderii naþionaliºti sã nu îºi poatã menþine atitudinea arogantãasociatã cu noþiunile confucianiste tradiþionale de autoritate. Dezvoltarea economicã ºisocialã rapidã a slãbit ºi mai mult influenþa confucianismului tradiþional.Emergenþa unei substanþiale clase antreprenoriale, compusã în cea mai mareparte din taiwanezi, a creat (într-o manierã foarte neconfucianistã) o sursã deputere ºi bogãþie care nu mai depindea de statul chinez. Astfel, în Taiwan s-aprodus o schimbare fundamentalã a culturii politice chineze, schimbare care nu a avut loc înChina, Coreea sau Vietnam, ºi nu a existat niciodatã în Japonia4. Dezvoltarea economicãspectaculoasã a Taiwanului a copleºit, astfel, o moºtenire relativ slabã aconfucianismului, iar la sfârºitul anilor ’80 Chiang Ching-kuo ºi Lee Teng-hui aureacþionat faþã de presiunile generate de schimbarea economicã ºi socialã ºi auadoptat gradual o politicã mai transparentã în societatea lor.

În Coreea, cultura clasicã includea elemente de mobilitate ºi egalitarism,inclusiv o tradiþie de autoritarism ºi mânã forte, alãturi de componenteleconfucianiste care sunt contrare democraþiei. Dupã cum a descris un cercetãtorcoreean, oamenii nu se considerau cetãþeni cu drepturi pe care le pot exercita ºi curesponsabilitãþi care trebuie onorate, ci mai degrabã tindeau sã priveascã spre autoritãþi ºi sãobþinã favoruri care sã le asigure supravieþuirea.5 La sfârºitul anilor ’80, urbanizarea,educaþia, dezvoltarea substanþialã a clasei mijlocii ºi rãspândirea impresionantã acreºtinismului au slãbit puterea confucianismului ca obstacol al democraþiei înCoreea. Totuºi, a rãmas neclar dacã confruntarea dintre vechea culturã ºi nouaprosperitate a fost rezolvatã definitiv în favoarea celei din urmã.

Modelul est-asiatic

Interacþiunea dintre progresul economic ºi cultura asiaticã pare sã fi generat unmodel de instituþii democratice specifice Asiei de Est. Pânã în 1990, nici o þarãdin aceastã regiune, cu excepþia Filipinelor (care este, mai degrabã, latino-americanã decât est-asiaticã, din punctul de vedere al culturii) nu experimentasealternanþa unui guvern reprezentând un partid ales prin vot popular cu unguvern diferit, ales în aceeaºi manierã. Prototipul a fost reprezentat de Japonia,un stat democratic, fãrã îndoialã, însã în care partidul de la guvernare nu fuseseschimbat niciodatã de la putere. Modelul japonez de democraþie cu partiddominant, dupã cum a arãtat Pye, s-a rãspândit ºi în alte þãri din Asia de Est. În


4 Lucian W. Pye ºi Mary W. Pye, Asian Power and Politics: The Cultural Dimensions of Authority (Cambridge:Harvard University Press, 1985), 232-236.5 New York Times, 15 decembrie 1987, A14.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

1990, douã din cele trei partide de opoziþie din Coreea au fuzionat cu partidulde guvernãmânt, formând astfel un bloc politic care a exclus efectiv partidul deopoziþie rãmas, condus de Kim Dae Jung ºi foarte puternic în regiunea Cholla,de la câºtigarea puterii. La sfârºitul anilor ’80, dezvoltarea democraticã dinTaiwan pãrea sã conducã spre adoptarea unui sistem în care Kuomintang (KMT)era probabil sã rãmânã partidul dominant, iar Partidul Democratic Progresist erasortit sã joace un rol permanent în opoziþie. În Malaezia, coaliþia principalelortrei partide (unite, iniþial, în Partidul de Alianþã, apoi, în Frontul Naþional),reprezentând comunitãþile malai, chinezã ºi indianã a controlat puterea fãrãîntrerupere ºi împotriva tuturor competitorilor pe care i-au avut, din anii ’50pânã în anii ’80. La mijlocul anilor ’80, succesorul ºi adjunctul lui Lee Kwan Yew,Goh Chok Tong, a adoptat un sistem de partide similar în Singapore:

Cred cã un sistem stabil este acela în care existã un partid politic principal care sãreprezinte cea mai mare parte a populaþiei. Putem avea ºi alte câteva partide foarteserioase, la periferie. Ele sunt incapabile sã aibã viziuni mai largi, dar reprezintã,totuºi, interese ale unor sectoare de activitate. Pânã la urmã, opþiunile se îndreaptã totcãtre partidul dominant. Cred cã este corect aºa ºi nu îmi vor cere scuze dacã spectrulpolitic va ajunge sã arate în acest fel ºi în Singapore.6

Criteriul cel mai important într-o democraþie este existenþa unei competiþiiechitabile ºi deschise între partidele politice, fãrã presiuni sau restricþii venite dinpartea guvernului asupra grupurilor de opoziþie. Japonia a trecut, în mod clar, acesttest, acordând, pe parcursul a mai multe decenii, libertatea de expresie, libertateapresei, libertatea de întrunire publicã ºi asigurând condiþii destul de echitabile încompetiþia electoralã. În alte sisteme cu partid dominant din Asia, spaþiulcompetiþiei electorale a fost ocupat mulþi ani de partidul aflat la guvernare. Cutoate acestea, pânã la sfârºitul anilor ‘80 situaþia s-a îmbunãtãþit în multe þãri. ÎnCoreea, partidul de guvernãmânt nu a putut dobândi controlul parlamentar în1989, iar acest eºec pare sã fi reprezentat cauza principalã pentru fuziuneaulterioarã cu doi dintre oponenþii sãi. În Taiwan, restricþiile pe care le aveaupartidele de opoziþie au fost treptat eliminate. În acest context, se poate imaginacã ºi alte þãri din regiune s-ar putea alãtura Japoniei în configurarea uni spaþiucompetiþional echilibrat care asigurã victoria partidului aflat la guvernare. În 1990,sistemele cu partid dominant din Asia de Est se întindeau pe o linie continuã întredemocraþie ºi autoritarism, cu Japonia la unul dintre capete, Indonezia la celãlalt,iar Coreea, Taiwan, Malaezia ºi Singapore (mai mult sau mai puþin în aceastãordine) între ele.

Un asemenea sistem poate îndeplini condiþiile formale ale democraþiei, dardiferã în mod semnificativ de sistemele democratice care predominã în Occident,unde se presupune nu numai cã partidele ºi coaliþiile politice beneficiazã decondiþii libere ºi egale în competiþia electoralã, dar ºi cã trebuie sã aibã loc oalternanþã la guvernare. În contrast, sistemele cu partid dominant din Asia de Est


6 Goh Chok Tong, citat în New York Times, 14 august 1985, A13.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

par sã presupunã competiþia pentru cucerirea puterii, dar nu ºi alternanþa laguvernare, participarea la alegeri pentru toate forþele politice, dar participarea laguvernare numai pentru aceia din partidul dominant. Acest tip de sistem politicgenereazã democraþie, dar fãrã alternanþa la guvernare. El reprezintã o adaptare apracticilor democratice occidentale, care serveºte nu valorilor occidentale alecompetiþiei ºi schimbãrii, ci valorilor asiatice ale consensului ºi stabilitãþii.

Sistemele democratice occidentale sunt mai puþin dependente de legitimitateaprovenitã din eficienþa sistemului decât sunt sistemele autoritare, întrucât eºecurileguvernãrii sunt în Occident atribuite celor aflaþi în poziþii de decizie, iar nusistemului. Înlocuirea decidenþilor ajutã la revitalizarea sistemului. În societãþile dinAsia de Est care au adoptat sau par sã fi adoptat modelul partidului dominant, auavut loc creºteri economice fãrã precedent între anii ’60 ºi anii ’80. Totuºi, ce seîntâmplã dacã rata de 8% a creºterii îngheaþã la aceastã valoare, dacã ºomajul,inflaþia ºi alte forme de tulburãri economice se agraveazã sau dacã conflicteleeconomice ºi sociale se intensificã? Într-o democraþie de tip occidental, rãspunsuldat ar fi îndepãrtarea din funcþie a celor vinovaþi. Într-o democraþie cu partiddominant, aceasta ar fi o schimbare revoluþionarã. Dacã structura competiþieipolitice nu permite îndepãrtarea conducãtorilor vinovaþi, nemulþumirea faþã deactivitatea guvernului ar putea foarte bine sã conducã la organizarea dedemonstraþii, proteste, la dezordine publicã ºi eforturi de a mobiliza sprijinulpopular pentru rãsturnarea guvernului. Guvernul ar fi atunci tentat sã rãspundãprin suprimarea nemulþumirilor ºi prin impunerea unui control autoritar. Întrebareacheie este, în acest caz, în ce mãsurã sistemul cu partid unic din Asia de Estpresupune creºtere economicã substanþialã ºi neîntreruptã. Poate acest sistem sãsupravieþuiascã unei recesiuni sau unei stagnãri economice prelungite?

Islamul

Democraþia confucianistã este în mod clar o contradicþie în termeni. Este neclardacã democraþia islamicã reprezintã acelaºi lucru. Egalitarismul ºi centralismulsunt teme centrale ale Islamului. Ernest Gellner susþine cã forma culturalã purã aIslamului este dotatã cu un numãr de caracteristici (unitatea, regulile etice, individualismul,conformismul deplin la litera Islamului, puritanismul, o aversiune egalitaristã faþã de mediereºi ierarhie, un sâmbure de magie) congruente, dupã toate aparenþele, cu cerinþele modernitãþiisau modernizãrii. Toate aceste caracteristici sunt, totodatã, congruente cudemocraþia. Totuºi, Islamul respinge orice distincþie între comunitatea religioasãºi comunitatea politicã. De aceea, nu existã nici un echilibru între conducãtor ºiDumnezeu, iar participarea politicã este legatã de afilierea religioasã. Islamulfundamentalist cere ca, într-o þarã musulmanã, conducãtorii politici sã fiemusulmani practicieni, shari’a sã fie legea fundamentalã, iar ulema sã aibã un votdecisiv în articularea sau, cel puþin, în revizuirea ºi ratificarea oricãrei politiciguvernamentale.7 În mãsura în care legitimitatea ºi politica guvernamentalã îºi au


7 Ernest Gellner, Up from Imperialism, The New Republic, 22, mai 1989, 35-36; R.Stephen Humphreys, Islamand Political Values in Saudi Arabia, Egypt and Syria, Middle East Journal 33 (Iarna 1979): 6-7.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

originea în doctrina ºi expertiza religioasã, concepþia pe care Islamul o are asuprapoliticii diferã ºi este în contradicþie cu premisele politicii democrate.

Astfel, doctrina islamicã conþine elemente care pot avea sa nu afinitãþi cudemocraþia. În practicã, totuºi, singurul stat islamic care a susþinut un sistempolitic pe deplin democratic este Turcia, unde Mustafa Kemal Ataturk a respinsexplicit viziunea islamicã asupra societãþii ºi politicii ºi a încercat cu toatã putereasã creeze un stat naþional secular, modern ºi de tip occidental. Experienþa Turcieiîn privinþa democraþiei nu a fost un succes total. În altã parte a lumii islamice,Pakistanul a avut trei încercãri de a instaura democraþia, nici una dintre acesteanedurând prea mult timp. În timp ce democraþia din Turcia a fost întreruptã deintervenþii militare ocazionale, Pakistanul a avut un regim birocratic ºi militarîntrerupt ocazional de alegeri.

Singura þarã arabã care a susþinut o perioadã semnificativã o formã dedemocraþie (cu toate cã una consociaþionalã) a fost Libanul. Democraþia libanezãs-a transformat totuºi în oligarhie consociaþionalã, iar 40 pânã la 50% dinpopulaþia sa era de religie creºtinã. O datã ce musulmanii au devenit majoritariºi au început sã se afirme, democraþia libanezã a luat sfârºit. Între 1981 ºi 1990,numai douã dintre cele 37 de state ale lumii cu majoritãþi musulmane au fostmãcar o datã catalogate ca libere de Freedom House în rapoartele sale anuale:Gambia, timp de doi ani ºi Republica Turcã a Ciprului de Nord, timp de patruani. Oricare ar fi compatibilitatea dintre Islam ºi democraþie în teorie, în practicã,ele au mers rareori împreunã.

Miºcãrile de opoziþie faþã de regimurile autoritare din sudul ºi estul Europei,America Latinã ºi Asia de Est au condus aproape întotdeauna la adoptareavalorilor democratice ºi la proclamarea intenþiilor de instaurare a democraþiei.Aceasta nu însemnã cã ele au introdus, fãrã excepþii, instituþii democratice dacãau avut oportunitatea sã o facã, dar cel puþin au articulat o retoricã democraticã.În contrast, în societãþile islamice autoritare miºcãrile care militau explicit pentruo politicã democraticã au fost relativ slabe, cea mai puternicã formã de opoziþieprovenind de la fundamentaliºtii islamici.

La sfârºitul anilor ’80, problemele economice interne s-au combinat,probabil, cu efectul bulgãrelui de zãpadã al democratizãrii din alte pãrþi ale lumiiºi a determinat guvernele câtorva þãri islamice sã slãbeascã controlul asupraopoziþiei ºi sã încerce sã dobândeascã o legitimitate reînnoitã prin alegeri. Laînceput, principalele beneficiare ale acestei deschideri au fost grupurilefundamentaliste. În Algeria, Frontul Islamic al Salvãrii Naþionale a câºtigatdetaºat alegerile locale din iunie 1990, primele alegeri libere de când þara deve-nise independentã, în 1962. La alegerile din 1989 din Iordania, fundamentaliºtiiislamici au câºtigat 36 din cele 80 de locuri în parlament. În câteva þãri, se relatacã fundamentaliºtii pun la cale insurecþii. Performanþele electorale importanteale grupurilor islamice reflectã, în parte, absenþa altor partide de opoziþie, fiepentru cã erau interzise de guvern, fie cã boicotau alegerile. Oricum,fundamentalismul pãrea sã devinã tot mai puternic în þãrile Orientului Mijlociu,în special în rândurile tinerilor. Faptul cã aceastã tendinþã era atât de puternicã i-a determinat pe liderii seculari din Tunisia, Turcia ºi alte þãri sã adopte politici


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

susþinute de fundamentaliºti ºi sã facã gesturi politice care sã demonstrezepropriul lor ataºament faþã de Islam.

Astfel, în þãrile islamice, liberalizarea a dus la creºterea puterii unorimportante miºcãri politice ºi sociale a cãror afinitate cu democraþia eraîndoielnicã. În unele privinþe, poziþia partidelor fundamentaliste în societãþileislamice la începutul anilor ’90 a ridicat aceleaºi întrebãri precum avântulpartidelor comuniste din Europa Occidentalã în anii ’40 ºi, ulterior, ’70.Guvernele existente vor continua, oare, politica de deschidere ºi vor organizaalegeri în care grupurile islamice sã poatã concura liber ºi egal? Grupurileislamice ar câºtiga majoritatea la aceste alegeri? Dacã ar câºtiga alegerile, armata,care în multe societãþi islamice (ex. Algeria, Turcia, Pakistan ºi Indonezia) esteputernic secularizatã, le-ar permite sã formeze guvernul? Dacã ar formaguvernul, acesta ar urmãri aplicarea unor politici islamice care ar duce lasubminarea democraþiei ºi la alienarea elementelor moderne ºi cu orientãrioccidentale din societate?

Limitele obstacolelor culturale

În societãþile confucianiste ºi islamice par sã existe obstacole culturale puterniceîn calea democratizãrii. Existã însã ºi motive care ne fac sã ne îndoim dacã acesteobstacole împiedicã în mod necesar dezvoltarea democraticã. În primul rând,argumente culturale similare nu s-au dovedit foarte puternice în trecut. La unmoment dat, mulþi cercetãtori susþineau cã un obstacol al democraþiei estecatolicismul. Alþii, în tradiþia weberianã, au susþinut cã þãrile catolice nu se puteaudezvolta economic în aceeaºi manierã precum þãrile protestante. În mod similar,la un anumit moment, Weber ºi alþii au argumentat cã þãrile de culturãconfucianistã nu ar atinge o dezvoltare capitalistã. Pânã în anii ’80, totuºi, o nouãgeneraþie de cercetãtori au considerat confucianismul o cauzã majorã aspectaculoasei creºteri economice din societãþile est-asiatice. Pe termen lung, vafi mai viabilã teza conform cãreia confucianismul împiedicã dezvoltareademocraticã decât teza potrivit cãreia confucianismul împiedicã dezvoltareaeconomicã? Teoriile care spun cã anumite culturi sunt obstacole permanente aleschimbãrii ar trebui luate în considerare cu un oarecare scepticism.

În al doilea rând, mari tradiþii culturale precum islamul ºi confucianismulreprezintã sisteme de idei, credinþe, doctrine, premise ºi tipare comportamentalefoarte complexe. Orice culturã majorã, inclusiv confucianismul, are anumiteelemente care sunt compatibile cu democraþia, tot la fel cum ºi protestantismulºi catolicismul au anumite elemente care sunt clar nedemocratice. Democraþiaconfucianistã poate fi o contradicþie în termeni, dar democraþia într-o societateconfucianistã nu este. Adevãrata întrebare este care dintre elementele islamuluiºi confucianismului sunt favorabile democraþiei ºi cum ºi în ce circumstanþe potacestea sã elimine aspectele nedemocratice ale acestor tradiþii culturale.

În al treilea rând, culturile sunt, în evoluþia lor istoricã, dinamice, ºi nustagnante. Credinþele ºi atitudinile dominante dintr-o societate se schimbã. Deºi


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

menþine ºi elemente de continuitate, cultura dominantã dintr-o societate pedurata unei generaþii poate diferi semnificativ de cea care a dominat cu una saudouã generaþii în urmã. În anii ’50, cultura spaniolã era în mod curent descrisãca tradiþionalã, autoritarã, ierarhicã, profund religioasã ºi orientatã spre valorilede onoare ºi status social. Pânã în anii ’70 ºi ’80, aceste cuvinte nu ºi-au mai gãsitlocul într-o descriere a atitudinilor ºi valorilor spaniole. Culturile evolueazã ºi,precum s-a întâmplat în Spania, cea mai importantã forþã care determinãschimbãri culturale este, deseori, însãºi dezvoltarea economicã.

Economia

Puþine relaþii dintre fenomene sociale, economice ºi politice sunt mai puternicedecât relaþia dintre dezvoltarea economicã ºi existenþa unei politici democratice.Cele mai bogate þãri sunt democratice ºi cele mai democratice þãri (India este ceamai dramaticã excepþie) sunt bogate. Corelaþia dintre bogãþie ºi democraþieimplicã faptul cã tranziþiile cãtre democraþie ar trebui sã aibã loc în principal înþãrile mediu dezvoltate din punct de vedere economic. Este puþin probabil caþãrile sãrace sã se democratizeze. În cele mai multe cazuri, þãrile bogate au fãcut-o deja. Între þãrile bogate ºi cele sãrace se aflã o zonã politicã de tranziþie:este cel mai probabil ca þãrile din acest strat mediu dezvoltat sã aibã o tranziþiecãtre democraþie, iar cele mai multe þãri aflate în tranziþie cãtre democraþie voraparþine acestui strat. Întrucât þãrile se dezvoltã din punct de vedere economicºi se mutã în zona de tranziþie, vor apãrea mari ºanse ca ele sã se democratizeze.

De fapt, trecerile de la autoritarism la democraþie în timpul celui de-al treileaval au fost cel mai mult concentrate în aceastã zonã de tranziþie, în special cândne referim la cele mai dezvoltate dintre þãrile autoritare. Concluzia pare clarã.Sãrãcia este un obstacol principal, poate chiar obstacolul fundamental aldezvoltãrii democratice. Viitorul democraþiei depinde de viitorul dezvoltãriieconomice. Obstacolele dezvoltãrii economice sunt obstacole ale expansiuniidemocraþiei.

Cel de-al treilea val al democraþiei a fost impulsionat de extraordinaracreºtere economicã globalã din anii ’50 ºi ’60. Acea epocã de înflorire economicãa luat sfârºit o datã cu creºterea preþului petrolului din anii 1973-1974. Între 1974ºi 1990, democratizarea a fost acceleratã în lume, dar creºterea economicã s-aatenuat. Au existat totuºi diferenþe substanþiale între ratele de creºtere dindiferite zone ale lumii. Ratele din Asia de Est au rãmas ridicate pe toatã durataanilor ’70 ºi ’80, iar ratele din Asia de Sud-Est au crescut. Pe de altã parte, ratelecreºterii economice din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latinã ºizona Caraibelor s-au diminuat considerabil din anii ’70 pânã în anii ’80. Rateledin Africa saharianã au scãzut în mod dramatic. Produsul intern brut (PIB) pecap de locuitor din Africa a stagnat la sfârºitul anilor ’70 ºi s-a diminuat la o ratãanualã de 2,2% în timpul anilor ’80. Astfel, în Africa, obstacolele economice aledemocratizãrii au crescut în mod clar în anii ’80. Perspectivele pentru anii ’90 nusunt încurajatoare. Chiar dacã au loc reforme economice, reduceri ale datoriilorºi asistenþã economicã, Banca Mondialã a anticipat o ratã medie anualã de


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

creºtere a PIB în Africa de numai 0,5% pe cap de locuitor, pânã la sfârºitulsecolului XX.8 Dacã aceastã predicþie este corectã, obstacolele economice aledemocratizãrii în Africa sub-saharianã vor continua sã domine ºi pe parcursulsecolului XXI.

Banca Mondialã a fost mai optimistã în predicþiile referitoare la creºtereaeconomicã din China ºi statele nedemocratice din Asia de Sud. În prezent,nivelele scãzute ale bunãstãrii din aceste þãri semnificã totuºi faptul cã, ºi în cazulunei rate a creºterii economice anuale de 3-5%, condiþiile economice favorabiledemocratizãrii sunt încã departe de materializare.

În anii ’90, majoritatea statelor în care existã deja sau sunt pe cale sã existecondiþii economice favorabile democratizãrii se aflã în Orientul Mijlociu ºiAfrica de Nord (a se vedea Tabelul 1). Economiile multora dintre aceste state(Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Arabia Sauditã, Irak, Iran, Libia, Oman) depindfoarte mult de exporturile de petrol, ceea ce duce la o creºtere a controlului venitdin partea birocraþiei de stat. Cu toate acestea, democratizarea nu este imposibilãdin aceastã cauzã. Birocraþiile de stat din Europa de Est aveau mult mai multãputere decât o au cele din þãrile exportatoare de petrol. Astfel, la un moment dat,acea putere se poate prãbuºi în aceste þãri la fel de dramatic cum s-a întâmplat ºiîn þãrile est-europene.

În 1988, printre celelalte þãri din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord,Algeria atinsese deja un nivel care putea conduce la democratizare, Siria seapropia de acest nivel, Iordania, Tunisia, Maroc, Egipt ºi Yemenul de Nord erausub zona de tranziþie, dar progresaserã în anii ’80. Economiile ºi societãþile dinOrientul Mijlociu se apropie de punctul în care vor deveni prea bogate ºi preacomplexe pentru ca sistemele lor tradiþionale, militare ºi unipartidiste deguvernare autoritarã sã le poatã susþine. Valul democratizãrii care a cuprinslumea în anii ’70 ºi ’80 ar putea domina politica Orientului Mijlociu ºi Africii deNord în anii ’90. Atunci, problema dintre economie ºi culturã se va pune în felulurmãtor: Ce tip de politicã ar putea lua naºtere în aceste þãri când prosperitateaeconomicã va începe sã se interfereze cu valorile ºi tradiþiile islamice?

În China, obstacolele democratizãrii sunt politice, economice ºi culturale; înAfrica sunt preponderent economice; iar în þãrile în curs de dezvoltare din Asiade Est ºi în multe þãri islamice sunt în principal culturale.


8 World Bank, World Development Report 1990 (New York: Oxford University Press, 1990), 8-11, 16, 160; ºi Sub-Saharan Africa: From Crisis to Sustainable Growth (Washington: World Bank, 1990).

18-39.qxd 10.06.2002 12:11

Tabelul 1. Venitul mare ºi mediu în þãri nedemocratice – PIB pe cap de locuitor (1988)

NIVELUL ORIENTUL ASIA DE AFRICA ALTELEVENITULUI MIJLOCIU ARAB SUD-EST

Venit mare (Emiratele Arabe Singapore(>6.000$) Unite)

(Kuwait)(Arabia Saudită)

Venit mediu spre (Irak) Gabon Iugoslaviamare (2.000-5.500$)(Iran)

(Libia)(Oman)*Algeria*

Venit mediu spre Siria Malaezia* Camerun* Paraguaymic (500-2.200$) Iordania* Tailanda*

Tunisia*1.000$ Maroc* Congo*

Egipt* Côte d’IvoireYemen* ZimbaweLiban* Senegal*

AngolaNotă: () = ţară mare exportatoare de petrol

* = rata medie de creștere anuală a PIB între 1980-1988 > 3%Sursa: Banca Mondială, World Bank Development Report 1990 (New York: Oxford UniversityPress, 1990), 178-181.

Dezvoltare economicã ºi conducere politicã

Istoria a dovedit cã atât optimiºtii, cât ºi pesimiºtii s-au înºelat în privinþademocraþiei. Evenimentele viitoare vor dovedi, probabil, acelaºi lucru. În multesocietãþi, existã obstacole foarte serioase în calea expansiunii democraþiei. Celde-al treilea val, revoluþia democraticã globalã a secolului XX, nu va dura o veºnicie.El poate fi urmat de un nou val de autoritarism, suficient de important ca sãconstituie un al treilea val invers. Acesta totuºi, nu va înlãtura posibilitateaapariþiei unui al patrulea val de democratizare, cândva în secolul XXI. Judecânddupã experienþa trecutului, cei mai importanþi doi factori care sunt decisivipentru viitoarea consolidare ºi expansiune a democraþiei vor fi dezvoltareaeconomicã ºi conducerea politicã.

Cele mai sãrace societãþi vor rãmâne nedemocratice atâta vreme cât vorrãmâne sãrace. Cu toate acestea, sãrãcia nu este inevitabilã. În trecut, stateprecum Coreea de Sud, care pãreau înapoiate pentru totdeauna, au uimit lumeaprin durata scurtã care le-a fost necesarã pentru a ajunge la prosperitate. În anii


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

’80, economiºtii dezvoltãrii au ajuns la un consens în privinþa modalitãþilor depromovare a creºterii economice. Consensul anilor ’80 poate fi sau nu mai deduratã sau mai productiv decât consensul atins de economiºti în anii ’50 ºi ’60.Totuºi, noua ortodoxie a neoortodoxiei pare deja sã fi produs rezultatesemnificative în multe þãri.

Sunt douã motive pentru care trebuie sã ne temperãm speranþele curãbdare. În primul rând, dezvoltarea economicã pentru cele mai subdezvoltatedintre þãrile subdezvoltate, adicã cea mai mare parte a Africii, poate fi cu multmai dificilã decât a fost pentru primele þãri care s-au dezvoltat, întrucâtavantajele înapoierii ajung sã fie contrabalansate de discrepanþa foarte adâncã ºifãrã precedent istoric dintre þãrile bogate ºi þãrile sãrace. În al doilea rând, noiforme de autoritarism s-ar putea ivi în societãþile bogate, informatizate ºi cutehnologii avansate. Dacã nu se materializeazã posibilitãþi nefericite precum celeamintite pânã acum, dezvoltarea economicã ar trebui sã creeze condiþiile pentruînlocuirea progresivã a sistemelor politice autoritare cu sisteme democratice.Timpul este de partea democraþiei.

Dezvoltarea economicã face posibilã democraþia, conducerea politicã o facesã se concretizeze. Pentru ca democraþiile sã devinã o realitate, viitoarele elitepolitice vor trebui sã creadã cã democraþia este cea mai puþin proastã formã deguvernare pentru societãþile lor ºi pentru ele însele. Ele au, de asemenea, nevoiede abilitãþi care sã le permitã sã facã tranziþia cãtre democraþie, confruntându-se,în acelaºi timp, atât cu opozanþi radicali, cât ºi cu fanatici ai autoritarismului carevor încerca, inevitabil, sã le submineze eforturile. Democraþia se va rãspândi înmãsura în care cei ce exercitã puterea la nivel mondial ºi la nivel naþional dorescsã o rãspândeascã. Un secol ºi jumãtate dupã ce Tocqueville a fost martorulemergenþei democraþiei moderne în America, valuri succesive de democratizareau curãþat þãrmurile dictaturilor. Sprijinit de un torent de progres economic,fiecare val a avansat ºi s-a retras mai puþin decât predecesoarele sale. Adoptândo metaforã diferitã, corabia istoriei are cel mai adesea un parcurs sinuos, dar,atunci când la cârma ei se aflã conducãtori inteligenþi ºi hotãrâþi, ea va reuºi sãajungã la destinaþie pe cel mai scurt drum posibil.

Traducere de Magda Ferchedãu – Muntean


18-39.qxd 10.06.2002 12:11

A LUAT SFÂRªIT CEL DE-AL TREILEAVAL AL DEMOCRAÞIEI?*

Larry Diamond**

Abstract:

Even though the third wave of democratization is over, the empirical data suggest thatthere has been no reverse wave yet. The global situation has stabilized in a sort of equilibrium,with some new political regimes qualifying as pseudo-democracies: they hold multipartyelections, but the real power lies with unaccountable actors, the minorities’ rights are infringed,media and the judiciary are not independent and there are oblique assaults of the democraticrules by the executives (hollowed democracy). The supremacy of the democratic ideology, theinternational demonstration effect and foreign assistance, as well as the reduced appetite of themilitary to seize power contribute to the continuation of this equilibrium. Key words: electoral / procedural / liberal democracy, minimalist definition,accountability, consolidation.

De la rãsturnarea regimului dictatorial din Portugalia, în aprilie 1974,numãrul democraþiilor s-a multiplicat considerabil în întreaga lume. Înainte dedebutul acestei tendinþe globale cãtre instaurarea democraþiei, existau în jur de 40de þãri care puteau fi clasificate ca fiind mai mult sau mai puþin democratice. Acestnumãr a crescut cu moderaþie la sfârºitul anilor ’70 ºi începutul anilor ’80, cândun numãr de state a trecut prin experienþa tranziþiilor de la regimuri autoritare(predominant militare) la regimuri democratice. Cu toate acestea, la mijloculanilor ’80, ritmul expansiunii democratice globale s-a accelerat vizibil, astfel cã înprezent existã între 76 ºi 117 democraþii, în funcþie de criteriile de numãrare. Cumse face aceastã numãrare este crucial, pentru a se vedea dacã democraþia va

* „Is the Third Wave Over?,“ Journal of Democracy, 7:3 (1996), 20-38. © The Johns Hopkins University Pressand National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press.

** Larry Diamond este co-editor al revistei Journal of Democracy, co-director al Forumului Internaþional pentruStudii Democratice din cadrul National Endowment for Democracy ºi cercetãtor senior la Institutul Hoover.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

continua sã se extindã în lume sau dacã se va menþine la un nivel constant. De fapt,astfel se pune întrebarea fundamentalã legatã de ceea ce înþelegem prin democraþie.

Cu o formulare care a fãcut istorie, Samuel Huntington a numit perioada dedupã anul 1974 „cel de-al treilea val“ al expansiunii democratice globale. Eldefineºte un „val de democratizare“ pur ºi simplu ca o „serie de tranziþii de laregimuri nondemocratice la regimuri democratice, tranziþii care au loc într-oanumitã perioadã ºi care depãºesc ca numãr tranziþiile îndreptate în direcþiaopusã, în aceeaºi perioadã“.1 Huntington identificã douã valuri anterioare dedemocratizare: unul lung ºi lent din 1828 pânã în 1926 ºi un al doilea val, din 1943pânã în 1964. În mod semnificativ, fiecare dintre acestea a luat sfârºit prin ceea ceHuntington a numit „valuri inverse“ de colapsuri ale democraþiei (primul durânddin 1922 pânã în 1942, al doilea din 1961 pânã în 1975), care au marcat eºeculunora dintre democraþiile nou instaurate sau reinstaurate. În mare, fiecare valinvers a redus substanþial numãrul democraþiilor din lumea întreagã, dar a lãsatneatinse mai multe democraþii decât existaserã înainte de începutul valului dedemocratizare anterior. Valurile inverse afecteazã foarte mult libertatea politicã,drepturile omului ºi pacea. Astfel, dupã cum urmeazã sã argumentez, prevenireaunui val invers ar trebui sã capete importanþã maximã în politicile actorilor ºiinstituþiilor democratice de pe mapamond.

Conceptualizarea democraþiei

Pentru a urmãri progresul democraþiei ºi a-i înþelege atât cauzele, cât ºi consecinþele,este necesar ca termenul „democraþie“ sã aibã un grad mai înalt de claritateconceptualã. Din nefericire, ceea ce predominã în literatura empiricã ºi teoreticã totmai înfloritoare dedicatã democraþiei este o confuzie conceptualã ºi o dezordine atâtde îngrijorãtoare, încât David Collier ºi Steven Levitsky au reuºit sã identifice maimult de 550 de „subtipuri“ de democraþie.2 Unele dintre aceste subtipuri nominaleidentificã trãsãturi instituþionale specifice sau tipuri de democraþie deplinã, dar multeindicã forme „diminuate“ de democraþie, care se întrepãtrund unele cu altele îndiverse moduri. Din fericire, cele mai multe teorii ale democraþiei din zilele noastre(spre deosebire, de pildã, de cele din anii ’60 ºi ’70) converg în a defini democraþiaca un sistem de autoritate politicã, separatã de trãsãturile sociale ºi economice.Teoriile continuã sã fie fundamental divergente (deºi nu totdeauna foarte explicit) înprivinþa gamei ºi a dimensiunii atributelor politice pe care le include democraþia.

Definiþiile minimaliste pornesc de la Joseph Schumpeter, care a definitdemocraþia ca un sistem de „accedere în poziþii politice decizionale, de pe careindivizii dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentruvoturile electoratului“.3 Huntington, printre alþii, a adoptat explicit accentul pus

AL LUAT SFÂRºIT CEL DE AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 41

1 Samuel P. Huntington, The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century (Norman: University ofOklahoma Press, 1991), 15.2 David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy ‘With Adjectives’: Conceptual Innovation in ComparativeResearch“ (material nepublicat, Departamentul de ªtiinþe Politice, Berkeley, California, 8 aprilie 1996).3 Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, ediþia a doua, (New York: Harper, 1947), 269.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

de Schumpeter pe competiþia electoralã ca esenþã a democraþiei.4 În timp, totuºi,definiþia atractiv de concisã a lui Schumpeter a necesitat elaborãri periodice (sau„nuanþãri“, cum au considerat Collier ºi Levitsky), pentru a se evita includereacazurilor care nu se suprapun pe cazul implicit. Cea mai influentã elaborare afost teoria „poliarhiei“ a lui Robert Dahl. Aceasta susþine nu numai importanþacompetiþiei ºi participãrii politice extinse, dar ºi a gradului substanþial de libertate(a cuvântului, a presei ºi a altora asemenea) ºi a pluralismului, care dauposibilitatea indivizilor de a-ºi exprima preferinþele într-un mod semnificativ.5

Teoriile minimaliste contemporane ale democraþiei, ale celei pe care eu onumesc aici democraþie electoralã, pentru a o deosebi de democraþia liberalã,recunosc obligativitatea existenþei unor niveluri minime de libertate civilã pentruca participarea ºi competiþia sã aibã sens. Totuºi, în mod tipic, aceste teorii nuacordã multã atenþie libertãþilor de bazã ºi nici nu încearcã sã le încorporeze înevaluãrile curente ale democraþiei. Asemenea perspective schumpeteriene,deosebit de frecvente în rândurile guvernanþilor occidentali care urmãresc ºibeneficiazã de expansiunea democraþiei, riscã sã exemplifice ceea ce Terry Karl anumit „eroarea electoralismului“ („fallacy of electoralism“). Aceastã greºealãconstã în privilegierea competiþiei electorale în dauna altor dimensiuni aledemocraþiei, precum ºi în ignorarea gradului în care alegerile multipartidiste, chiardacã sunt cu adevãrat competitive, pot lipsi segmente importante ale populaþiei deoportunitatea de a candida la alegeri sau de a-ºi prezenta ºi apãra interesele, sau potlãsa arene semnificative ale puterii de decizie în afara controlului oficialitãþiloralese.6 Dupã cum subliniazã Phillippe Schmitter ºi Terry Karl, „Oricât ar fi deimportante pentru democraþie, alegerile au loc cu intermitenþe ºi ele doar lepermit, cetãþenilor sã aleagã între alternativele agregate oferite de partidele politice“.7

Dupã cum observã Collier ºi Levitsky, definiþiile minimaliste aledemocraþiei au fost nuanþate în anii din urmã pentru a exclude regimurile cu„domenii substanþiale rezervate“ puterii militare (sau birocratice, sau oligarhice),care nu sunt subordonate politicienilor aleºi.8 Din aceste motive, mai ales


4 Huntington, The Third Wave, 5-13.5 Robert A. Dahl, Polyarchy: Participation and Opposition (New Haven: Yale University Press, 1971), 3. (Notatraducãtorului: A se vedea ºi traducerea în limba românã – Robert A. Dahl, Poliarhiile: participare ºi opoziþie, InstitutulEuropean, Iaºi, 2000, traducere de Mihaela Sadovschi ºi studiu introductiv de Lucian-Dumitru Dîrdalã)6 A se vedea Terry Lynn Karl, „Imposing Consent? Electoralism versus Democratization in El Salvador“, în PaulDrake ºi Eduardo Silva (editori), Elections and Democratization in Latin America, 1980-1985 (San Diego: Center forIberian and Latin American Studies and Center for U.S.-Mexican Studies, University of California at San Diego,1986), 9-36; „Dilemmas of Democratization in Latin America“, Comparative Politics 23 (Octombrie 1990): 14-15;ºi „The Hybrid Regimes of Central America“, Journal of Democracy 6 (Iulie 1995): 72-86.7 Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, „What Democracy Is . . . and Is Not“, Journal of Democracy 2 (Vara1991): 78. (Nota traducãtorului: A se vedea ºi traducerea în limba românã a acestui text, publicatã în acest numãral Revistei Române de ªtiinþe Politice - Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, Ce este ºi…ce nu este democraþia,traducere de Magda Ferchedãu-Muntean).8 O discuþie importantã despre aceste domenii rezervate puterii militare apare în lucrarea lui J. Samuel Valenzuela,„Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings: Notion, Process and Facilitating Conditions“, în ScottMainwaring, Guillermo O’Donnell ºi J. Samuel Valenzuela (editori), Issues in Democratic Consolidation: The New SouthAmerican Democracies in Comparative Perspective (Notre Dame, Indiana: University of Notre Dame Press, 1992),64-66.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

Guatemala a fost deseori clasificatã ca fiind o pseudo- sau cvasi-democraþie. Însãasemenea definiþii nuanþate ale democraþiei pot eºua în recunoaºterea reprimãriipolitice care marginalizeazã segmente semnificative ale populaþiei, mai alessãracii ºi minoritãþile etnice ºi regionale. Deºi nuanþarea conceptualã a fostconstructivã, ea a lãsat în urmã un haos de teorii „procedurale extinse“ (dupãformularea lui Collier ºi Levitsky), care ocupã diverse puncte intermediare pelinia continuã dintre democraþia electoralã ºi democraþia liberalã.

Aceastã dezordine conceptualã nu este surprinzãtoare, dat fiind faptul cãcercetãtorii încearcã sã impunã categorii unui fenomen, libertatea politicã, cevariazã doar ca grad. În vreme ce prezenþa sau absenþa competiþiilor electoraleeste relativ lãmuritã, drepturile individuale sau colective la libera exprimare,organizare ºi adunare pot varia considerabil chiar în þãrile care îndeplinesccriteriile democraþiei electorale.

Cât de numeroasã ºi de explicit reprimatã sau marginalizatã trebuie sã fie ominoritate pentru ca sistemul politic sã nu mai poatã fi considerat o poliarhiesau, în formularea mea, o democraþie liberalã?9 Este Turcia descalificatã dinpricina violenþei nediscriminatorii pe care o foloseºte pentru a suprimainsurgenþa nemiloasã kurdã, ca ºi din pricina constrângerilor istorice (atenuaterecent) impuse exprimãrii paºnice a identitãþii politice ºi culturale kurde? AreIndia de suferit din cauzã cã forþele sale de securitate violeazã drepturile omuluiîn Kashmirul secesionist? Este Sri Lanka descalificatã din pricina exceselorbrutale comise de ambele pãrþi angajate în rãzboiul secesionist al gherilelortamile, sau Rusia, din cauza rãzboiului sãlbatic împotriva separatiºtilor ceceni,sau Columbia, din cauza rãzboiului sãu intern împotriva traficanþilor de droguriºi a gherilelor de stânga, precum ºi din pricina ratelor extrem de ridicate aleasasinatelor politice ºi ale altor abuzuri din domeniul drepturilor omului? Nu au,oare, aceste state dreptul de a se apãra împotriva insurgenþei violente ºi a teroriisecesioniste? Sau eºueazã, cumva, democraþia, în ciuda faptului cã în toate celecinci þãri menþionate au avut loc alegeri corecte în ultimii cinci ani, producându-seºi alternanþa la guvernare? Dupã cum se va vedea în continuare, aceastãproblemã afecteazã un numãr tot mai mare de þãri considerate în prezent ca fiind„democraþii“.

Dupã definiþia electoralã minimalistã, toate cele cinci þãri menþionateanterior sunt catalogate ca democraþii. Dar, aplicând o definiþie mai strictã, toatecele cinci þãri eºueazã. Toate sunt afectate de încãlcãri destul de serioase aledrepturilor politice ºi libertãþilor civile, astfel încât nu au reuºit sã primeascãaprecierea de „libere“ în cel mai recent „Comparative Survey of Freedom“,


9 Folosesc termenul „liberal“ referindu-mã nu la un regim economic care presupune un stat minimal ºi oeconomie deschisã, ci la un regim politic în care libertãþile individuale ºi colective sunt foarte solide ºi bineprotejate. Existã, în mod evident, afinitãþi între libertãþile economice ºi cele politice în aceastã accepþie, darexistã, totodatã, tensiuni ºi complexitãþi care nu fac obiectul acestei discuþii. În plus, termenul „liberal“ ar trebuiînþeles în sens larg, chiar în accepþiunea sa politicã. El are nevoie de pluralism ºi de suficiente libertãþi civilepentru a crea condiþiile unei competiþii libere ºi semnificative de interese ºi pentru a face posibilã domnia legiiîn perioadele dintre alegeri, ca ºi în timpul acestora. Rãmâne, însã, destul loc pentru variaþie în echilibrul pecare societatea îl creeazã între drepturile individuale ºi responsabilitãþi sau, cu alte cuvinte, între individ ºicomunitate.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

raportul anual global privind drepturile politice ºi libertãþile civile, realizat deFreedom House. Aceastã prãpastie dintre democraþia electoralã ºi democraþialiberalã, care a devenit una dintre caracteristicile cele mai uimitoare ale celui „de-al treilea val“, are serioase consecinþe teoretice, politice ºi pentru analizacomparativã.

Democraþia liberalã ºi pseudodemocraþia

Cum depãºeºte democraþia liberalã concepþiile minimalistã (sau formalã) ºiintermediarã despre democraþie descrise pânã acum? Pe lângã competiþiaelectoralã regulatã, liberã ºi corectã ºi pe lângã sufragiul universal, democraþialiberalã considerã necesarã absenþa „domeniilor de putere rezervate“ armatei saualtor forþe sociale ºi politice care nu sunt nici direct, nici indirect responsabile înfaþa cetãþenilor. În al doilea rând, pe lângã responsabilitatea „verticalã“ a aleºilorfaþã de alegãtori (care este asiguratã cel mai bine prin alegeri regulate, libere ºicorecte), democraþia liberalã necesitã ºi o responsabilitate „orizontalã“ întredeþinãtorii funcþiilor publice. Acest fapt reprezintã o constrângere pentru putereaexecutivã, constrângere care vine în sprijinul constituþionalismului, domniei legiiºi procesului deliberativ.10 În al treilea rând, democraþia liberalã include prevederidetaliate dedicate pluralismului politic ºi civic, precum ºi libertãþilor individuale ºicolective. Mai exact, democraþia liberalã prezintã urmãtoarele caracteristici:

1) Adevãrata putere aparþine (în realitate ºi în teoria constituþionalã)reprezentanþilor aleºi ºi funcþionarilor numiþi, mai degrabã decât actorilorinterni care nu sunt responsabili faþã de cetãþeni (de exemplu, armatei)sau puterilor strãine.

2) Puterea executivã este constrânsã constituþional ºi menþinutãresponsabilã de alte instituþii ale statului (cum ar fi puterea judecãtoreascãindependentã, Parlamentul, Avocatul Poporului ºi Curtea de Conturi).

3) Nu numai cã rezultatele electorale sunt incerte, în condiþiile unui vot deopoziþie ºi a presupoziþiei alternanþei la guvernare în timp, dar nici unuigrup care se declarã de acord cu principiile constituþionale nu i seinterzice sã înfiinþeze un partid politic ºi sã candideze la alegeri (chiardacã pragurile electorale ºi alte reguli împiedicã partidele mai mici sãcâºtige reprezentare în Parlament).

4) Grupurile culturale, etnice, religioase ºi alte grupuri minoritare, precumºi majoritãþile tradiþional dezavantajate ºi lipsite de putere au posibilitatea(juridicã ºi concretã) de a-ºi exprima opiniile despre procesul politic de a-ºi folosi limba ºi cultura.


10 Richard L. Sklar, „Developmental Democracy,“ Comparative Studies in Society and History 29 (Octombrie1987): 686-714, ºi “Towards a Theory of Developmental Democracy,” în Adrian Leftwich (editor), Democracyand Development: Theory and Practice (Cambridge, England: Polity Press, 1996), 26-27; ºi Guillermo O’Donnell,„Delegative Democracy,“ Journal of Democracy 5 (Ianuarie 1994): 60-62. Sklar numeºte forma orizontalã„democraþie constituþionalã“ ºi subliniazã relaþia valorificatoare existentã între aceasta ºi responsabilitateaverticalã.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

5) În afarã de partidele politice ºi alegerile intermitente, cetãþenii au multipleºi permanente canale, precum ºi mijloace de exprimare ºi reprezentare apropriilor interese ºi valori. Printre aceste canale ºi mijloace se numãrã omultitudine de asociaþii, miºcãri ºi grupuri autonome pe care au libertateasã le înfiinþeze sau cãrora li se pot alãtura.

6) Pe lângã libertatea de asociere ºi pluralism, existã surse alternative deinformare, incluzând mass-media independente, la care cetãþenii au accesneîngrãdit (de factorul politic).

7) Indivizii au libertate substanþialã de gândire, opinie, dezbatere, liberãexprimare, publicare a opiniilor, adunare, demonstraþii publice ºipetiþionare.

8) Cetãþenii sunt egali în faþa legii (deºi sunt inegali în privinþa resurselorpolitice), iar libertãþile individuale ºi colective menþionate anterior suntapãrate de o putere judecãtoreascã independentã ºi imparþialã, ale cãreidecizii sunt puse în aplicare ºi respectate de alte centre de putere.

9) Domnia legii protejeazã cetãþenii de abuzuri precum reþinereanejustificatã, exil, teroare, torturã ºi amestecul necuvenit în viaþa privatãnu numai de cãtre stat, ci ºi de cãtre forþe antistatale organizate.

Aceste elemente ale democraþiei liberale constituie marea parte a criteriilorfolosite de Freedom House în raportul sãu anual referitor la starea libertãþii înlume. Douã dimensiuni ale libertãþii, drepturile politice (de contestare, opoziþieºi participare) ºi libertãþile civile, sunt mãsurate pe o scalã de la 1 la 7, cifra 1indicând þara cea mai liberã, iar 7 pe cea mai puþin liberã. Þãrile care se situeazãsub 2,5 sunt considerate „libere“, cele care se încadreazã între 3 ºi 5,5 suntconsiderate „parþial libere“, iar cele care se situeazã peste pragul de 5,5 „nu suntlibere“, cu menþionarea þãrilor care se aflã la limita de 5,5, limitã determinatã pebaza unui scor brut, mai eliminatoriu.11

Încadrarea la categoria „libere“ în raportul Freedom House este cel mai bunindicator empiric existent pentru „democraþia liberalã“. Desigur, cum seîntîmplã în cazul unei scale multiple (ordinale), existã, în mod inevitabil, unelement de arbitrar al pragurilor folosite pentru fiecare categorie. Totuºi, existão diferenþã semnificativã între punctajele de 2,5 ºi 3. În raportul pentru anul1995-1996, toate cele nouã þãri care au întrunit punctajul de 2,5 (cel mai marepunctaj pe care îl poate întruni o þarã pentru a continua sã fie calificatã ca„liberã“, au primit un punctaj de 2 pentru drepturile politice ºi 3 pentrulibertãþile civile. Diferenþa dintre 2 ºi 3 în privinþa drepturilor politice estesubstanþialã, 3 indicând o influenþã semnificativ mai mare a armatei în politicã,violenþa electoralã ºi politicã sau neregularitãþi electorale, ºi, deci, evidenþiind ocompetiþie politicã, evident mai puþin liberã, corectã, inclusivã ºi semnificativã.


11 Scorurile brute sunt determinate prin atribuirea unui punctaj de la 0 la 4 pentru fiecare þarã, pentru fiecaredintre cele 8 criterii pentru evaluarea drepturilor politice ºi pentru fiecare dintre cele 13 criterii pentru evaluareadrepturilor civile. Pentru o explicaþie completã a metodologiei folosite în acest raport, a se vedea FreedomHouse, Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1994-1995 (New York:Freedom House, 1995), 672-677 sau Freedom Review 27 (Ianuarie-februarie 1996): 11-15.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12


De exemplu, El Salvador ºi Honduras au obþinut fiecare punctajul de 3 ladrepturi politice ºi 3 la libertãþi civile, dupã cum s-a întâmplat ºi în cazulVenezuelei, unde autonomia ºi atotputernicia armatei ºi intimidarea politicã auerodat calitatea democraþiei în ultimii ani. Diferenþa dintre scorul 2 ºi scorul 3 încazul libertãþilor civile este, de asemenea, semnificativã, întrucât în þãrile care auobþinut scoruri mari, existã cel puþin un domeniu (precum libertatea cuvântuluiºi a presei, protecþia personalã faþã de utilizarea terorii sau faþã de arestareaarbitrarã, dar ºi libertatea de asociere ºi autonomia asociaþiilor) în care libertateaeste afectatã în mod semnificativ de constrângeri.

Concepþiile intermediare despre democraþie, care se situeazã undeva întredemocraþia „electoralã“ ºi democraþia „liberalã“, încorporeazã în chip explicitlibertãþi civile de bazã precum cea la liberã exprimare ºi asociere, dar permit,încã, restricþii considerabile ale dreptului la cetãþenie. Distincþia crucialã provinedin rãspunsul la întrebarea dacã libertãþile civile ºi politice sunt consideraterelevante numai în mãsura în care asigurã o competiþie ºi o participare electoralãsemnificativã sau dacã, dimpotrivã, sunt considerate ca necesare pentruasigurarea unei game mai largi de funcþii democratice.

Pentru a aprecia dinamica schimbãrii de regim ºi evoluþia democraþiei,trebuie sã recunoaºtem cã existã ºi o a treia clasã de regimuri care suntdemocratice la limita minimã, dar se disting, totuºi, de regimurile pur autoritare.Asemenea regimuri, pe care le voi numi aici pseudodemocraþii, au partide deopoziþie legal înfiinþate ºi, probabil, multe alte caracteristici constituþionale dedemocraþie electoralã, dar nu reuºesc sã îndeplineascã o cerinþã fundamentalã aacesteia: existenþa unei competiþii politice corecte, care sã permitã partidului deguvernãmânt sã pãrãseascã puterea.

Existã o mare variaþie între pseudodemocraþii, în accepþiunea pe care o dauaici acestui termen. Ele includ „semidemocraþii“, care se apropie de democraþiileelectorale prin pluralism, competitivitate ºi libertãþi civile, ca ºi „sistemehegemonice de partide“ (cum era Mexic înainte de 1988), în care partidul deguvernãmânt utilizeazã pe scarã largã puterea de coerciþie, relaþiile clientelare,controleazã mass-media ºi abuzeazã de alte instrumente pentru a reducedefinitiv partidele de opoziþie la un statut inferior.12 Dar ele includ ºi sistemeelectorale multipartidiste, în care dominaþia nedemocraticã a partidului deguvernãmânt poate fi slabã ºi contestatã (cum se întâmplã în Kenya), care pot fiîn curs de a se descompune într-un sistem mai competitiv (cum se întâmplã înprezent în Mexic) sau care sunt foarte personalizate ºi slab instituþionalizate(cum este cazul în Kazakhstan).

Ceea ce distinge pseudodemocraþiile de categoria rezidualã de regimuri„autoritare“ este toleranþa pe care acestea o manifestã faþã de existenþa partidelorindependente de opoziþie. Aceastã distincþie este importantã din punct de vedereteoretic. Dacã am concepe democraþia în termeni evolutivi, ca instaurându-sefragmentar sau parþial, fãrã un program bine stabilit, atunci prezenþa partidelor de

12 Giovanni Sartori, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis (Cambridge: Cambridge University Press,1976), 230-238.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12


opoziþie care pot concura la alegeri ºi câºtiga câteva locuri în Parlament, precumºi spaþiul mai mare alocat societãþii civile care tinde sã existe în asemenea sistemeoferã fundamente importante pentru viitoarea evoluþie a democraþiei.13 În Mexic,Iordania, Maroc ºi unele state din Africa sub-saharianã, unde foºti dictatori dinsisteme unipartidiste ºi-au aranjat realegerea în condiþii pseudodemocratice,aceste fragmente de democraþie forþeazã limitele a ceea ce este politic posibil ºipot genera, pânã la urmã, colapsuri ale democraþiei electorale.

Tendinþe empirice în timpul celui de-al treilea val

Oricum am mãsura, democraþia s-a extins considerabil de la începutul celuide-al treilea val. Folosind o perspectivã minimalistã sau formalã care susþineimportanþa competiþiei electorale, vom ajunge la concluzia cã atât numãrul,cât ºi proporþia democraþiilor din lume au crescut simþitor. În 1974, în lumeexistau doar 39 de democraþii, dintre care 28 aveau populaþii de peste unmilion de persoane (sau atât de apropiate de un milion, încât aceastã cifrãavea sã fie depãºitã pânã în 1995). Numai 23% din þãrile care depãºeau capopulaþie un milion de locuitori ºi în jur de 27% din numãrul total al þãrilorerau formal democratice. Diferenþa dintre aceste procente ilustreazã o relaþieinteresantã între dimensiunea þãrii ºi tipul de regim adoptat în timpul celuide-al treilea val: este mult mai probabil ca þãrile foarte mici (cu populaþia subun milion de locuitori), mai probabil decât þãrile mai mari, sã devinãdemocraþii (mai ales democraþii liberale). De fapt, douã treimi din statele cu populaþii sub un milion de locuitori sunt astãzi democraþii liberale, faþã de numai în jur de un sfert din statele cu populaþii peste un milion delocuitori.

Pânã la începutul anului 1996, numãrul þãrilor care îndeplineau cel puþincerinþele democraþiei electorale crescuse la 117. Mai mult, dacã numãrul statelorindependente a crescut constant în timpul celui de-al treilea val (cu mai mult deun sfert), proporþia statelor care sunt cel puþin formal democratice este mai multdecât dublã, urcând la peste 60%. Continuã sã fie uimitor faptul cã marea partea acestei creºteri a intervenit în anii ’90, când a avut loc colapsul comunismuluisovietic ºi est-european, precum ºi difuziunea celui de-al treilea val în Africa sub-saharianã. Dupã cum reiese din Tabelul 1, procentele democraþiilor din lume aucrescut în fiecare an din 1990. Acest fapt poate fi descris ca o exploziedemocraticã fãrã precedent. Nu mai devreme de 1990, când scria The Third Wave,Huntington constata cã 45% din statele lumii (având peste un milion delocuitori) erau democratice, un procentaj aproape identic cu cel din 1922,punctul culminant al celui de-al doilea val.14 Chiar dacã ºi noi ne limitãm la þãrile

13 Atât folosirea termenului „evolutiv“, cât ºi sublinierea naturii continue ºi deschise a schimbãrii de caracter,grad ºi profunzime a instituþiilor democratice le datorez lucrãrii lui Richard L. Sklar („DevelopmentalDemocracy“ ºi „Towards a Theory of Developmental Democracy“). Cu toate acestea, cititorii vor observadiferenþe importante în perspectivele fiecãruia dintre noi. 14 Huntington, The Third Wave, 25-26.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12


cu populaþie peste un milion de locuitori, procentul democraþiilor formaleajunge acum la 57%.

Care a fost tendinþa urmatã de democraþia liberalã? Cum ne-am aºtepta, atâtnumãrul þãrilor, cât ºi procentul de þãri din întreaga lume calificate ca „libere“ decãtre Freedom House au crescut în mod semnificativ, deºi nu chiar atât deexploziv. De când a început sã fie realizat acest raport, adicã din 1972 ºi pânã în1980, numãrul statelor libere a crescut cu 10 (iar procentul acestora a crescutdoar lent, de la 29 la 32%).

Tabelul 1 – Numãrul democraþiilor formale, 1974, 1990-1995

Anul Numãrul Numãrul Procentul de democraþiidemocraþiilor þãrilor din numãrul total al þãrilor

1974 39 14227,5%1990 76 165 46,1%1991 91 183 49,7%1992 99 186 53,2%1993 108 190 56,8%1994 114 191 59,7%1995 117 191 61,3%

Sursa: Datele provin de la Freedom House, Freedom in the World: The Annual Survey ofPolitical Rights and Civil Liberties, 1990-1991, 1991-1992, 1992-1993, 1993-1994, 1994-1995 (New York: Freedom House, 1991 ºi anii urmãtori) ºi din Freedom Review 27 (Ianuarie-februarie 1996).

Notã: Cifrele pentru anii 1990-1995 corespund sfârºitului anilor calendaristici. Cifrele pentru1974 reflectã estimarea fãcutã de mine în aprilie 1974 referitoare la numãrul democraþiilorîn lume, la începutul celui de-al treilea val.

Tabelul 2- Gradul de libertate a statelor independente, 1972-1995

Anul Libere Parþial libere Nelibere Total

1972 42 (29,0%) 36 (24,8%) 67 (46,2%) 145 (100%)1980 52 (31,9%) 52 (31,9%) 59 (36,2%) 163 (100%)1985 56 (33,5%) 56 (33,5%) 55 (32,9%) 167 (100%)1991 76 (41,5%) 65 (35,5%) 42 (22,9%) 183 (100%)1992 75 (40,3%) 73 (39,2%) 38 (20,4%) 186 (100%)1993 72(37,9%) 63 (33,2%) 55(28,9%) 190 (100%)1994 76 (39,8%) 61(31,9%) 54 (28,3%) 191 (100%)1995 76 (39,8%) 62 (32,5%) 53 (27,7%) 191 (100%)

Sursa: Pentru anii 1972, 1980 ºi 1985: Raymond D. Gastil (editor), Freedom in the World:Political Rights and Civil Liberties, 1988-1989 (New York: Freedom House, 1989). Pentru anii1991-1995, a se vedea Tabelul 1. Notã: Scorurile se referã la gradul de libertate al þãrilor la sfârºitul anilor calendaristici. A seciti textul care urmeazã pentru explicaþii.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

Tabelul 3 – Democraþii formale ºi democraþii liberale, 1990-1995

Anul Numãr de Numãr de state Procente de state Totaldemocraþii libere libere din numãrulformale (democraþii de democraþii

liberale) formale

1990 76(46,1%) 65(39,4%) 85,5% 1651991 91(49,7%) 76(41,5%) 83,5% 1831992 99(53,2%) 75(40,3%) 75,8% 1861993 108(56,8%) 72(37,9%) 66,7% 1901994 114(59,7%) 76(39,8%) 66,7% 1911995 117(61,3%) 76(39,8%) 65,0% 191

Sursa: A se vedea Tabelul 1.

În primii ºase ani ai celui de-al treilea val, cinci state au suferit colapsuri saueroziuni ale democraþiei care au determinat ca ele sã nu mai fie catalogate calibere. De fapt, deºi tendinþa mondialã generalã a schimbãrii de regim peparcursul celui de-al treilea val s-a orientat cãtre democraþie ºi libertate, 22 de þãriau suferit colapsuri ale democraþiei între 1974 ºi 1991, de atunci intervenind ºialte deteriorãri suplimentare.

În timpul celui de-al treilea val, gradul de libertate a crescut senzaþional îna doua jumãtate a anilor ’80 ºi începutul anilor ’90. Aºa cum demonstreazãTabelul 2, între 1985 ºi 1991 (un an crucial, în care am fost martorii prãbuºiriiUniunii Sovietice), numãrul statelor libere a crescut de la 56 la 76, iar procentulde state libere de la o treime la peste 40%. În plus, procentul statelor evidentautoritare („nelibere“) a scãzut la un procent istoric de 23% în 1991, pentru aajunge în 1992 la puþin peste 20%. În contrast, în 1972 aproape jumãtate dinstatele independente din întreaga lume erau catalogate ca „nelibere“.

Perioada dintre 1991 ºi 1992 pare sã fi reprezentat o cotã maximã a libertãþiiîn lume. Din 1991, procentul statelor libere s-a diminuat uºor, iar din 1992procentul statelor „nelibere“ a început sã creascã lent. În ciuda creºteriiconstante a numãrului de democraþii electorale, numãrul statelor libere a stagnatîn prima jumãtate a anilor ’90, progresul ºi involuþia în ceea ce priveºte gradul delibertate aflându-se în echilibru. În 1993, 43 de þãri au înregistrat un declin algradului de libertate, în vreme ce alte 18 au progresat. În 1994, opt þãri auevoluat la categoria libertate (de exemplu, trecând din categoria parþial libere încea de libere), iar alte patru au involuat la aceeaºi categorie. În mare, totuºi,scorurile de la categoria libertate au crescut în 22 de þãri ºi au scãzut în 23.15 În1995, tendinþa a devenit uºor pozitivã, cu patru evoluþii, trei involuþii la categorialibertate, un numãr total de 29 de creºteri ºi 11 scãderi ale scorurilor libertãþii.Cu toate acestea, numãrul statelor libere nu s-a modificat deloc.

Alãturarea celor douã tendinþe divergente din anii ’90, creºterea continuã ademocraþiei electorale faþã de stagnarea democraþiei liberale, demonstreazã


15 Freedom House, Freedom in the World 1994-1995, 57.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

superficialitatea procesului de democratizare în a doua jumãtate a ultimului val.În timpul anilor ’90, prãpastia dintre democraþia electoralã ºi cea liberalã s-aadâncit constant. Din numãrul total al democraþiilor lumii, statele libere(democraþiile liberale) au scãzut de la 85% în 1990, la 60% în prezent (Tabelul3). În aceastã perioadã, calitatea democraþiei, estimatã prin mãsura în care suntrespectate drepturile politice ºi libertãþile civile, s-a erodat în cele mai multe ºimai importante dintre democraþiile celui de-al treilea val, Rusia, Turcia, Braziliaºi Pakistan, în vreme ce o aºteptatã tranziþie cãtre democraþie în cea mai populatãþarã africanã, Nigeria, nu a mai avut loc. În acelaºi timp, libertatea politicã s-adeteriorat în câteva dintre democraþiile cele mai îndelungate din statele în cursde dezvoltare, incluzând India, Sri Lanka, Columbia ºi Venezuela. De fapt, cucâteva excepþii notabile (Coreea de Sud, Polonia ºi Africa de Sud), tendinþageneralã a ultimului deceniu în privinþa þãrilor cu influenþã regionalã care suntdemocraþii electorale a fost cãtre un declin al libertãþii. Aceastã realitate estedeosebit de gravã, dat fiind faptul cã, dupã cum a argumentat Huntington înThe Third Wave „efectele demonstrative“ care sunt atât de importante îndifuziunea sau retragerea democraþiei, asemenea unui val, emanãdisproporþionat de la cele mai puternice þãri la nivel regional sau internaþional.

Tendinþa profundã a celui de-al treilea val a fost uimitoare în special înAmerica Latinã. Dintre cele 22 de þãri de dincolo de Rio Grade, având populaþiide peste un milion de locuitori, 10 au înregistrat un declin semnificativ allibertãþii din 1987, în vreme ce numai 6 au înregistrat creºteri. În timp ce cinciþãri au avut tranziþii la democraþii formale (Chile, Nicaragua, Haiti, Panama ºiParaguay), numai Chile a devenit un stat liber, iar alte ºase state ºi-au pierdutacest statut. Chiar în unele state libere (precum Argentina, Ecuador ºi Jamaica),Freedom House a observat o tendinþã descendentã în ultimii ani. Deºi esteacceptat faptul cã America Latinã de astãzi este în cea mai mare parte,democraticã, numai opt dintre cele 22 de þãri principale ale regiunii au fostcatalogate ca libere la sfârºitul anului 1995, faþã de 13 în 1987. În aceastãemisferã s-au reinstaurat regimuri autoritare, dar a crescut ºi numãruldemocraþiilor liberale, întrucât regiunea a înregistrat o „convergenþã“ cãtre„tipuri mixte de regimuri semidemocratice“.16

Se considerã cã este, totuºi, remarcabil cã democraþiile latino-americane aureuºit sã supravieþuiascã, date fiind enormele dificultãþi prin care au trecut înultimii zece ani: declinul economic dramatic ºi sporirea sãrãciei (numai decurând atenuate în unele þãri), explozia traficului de droguri, violenþa ºi corupþiacare au înflorit ca urmare a acestor fenomene. De vreme ce redemocratizareaAmericii Latine a debutat la începutul anilor ’80, reacþia la adversitãþi ºi crizepolitice profunde, inclusiv la scandaluri care au determinat demisii ale unorpreºedinþi din câteva þãri, a reprezentat în principal o respectare strictã aprocesului constituþional ºi a alternanþei la guvernare (deºi armata aproape cã apus capãt democraþiei în Venezuela, în 1992 ºi a zãngãnit sãbiile cu zgomot în


16 Jonathan Hartlyn, „Democracies in Contemporary South America: Convergences and Diversities“, înJoseph Tulchin (editor), Argentina: The Challenges of Modernization (în curs de apariþie). Citatele sunt de la pagina14 a unei versiuni în lucru, scrise în noiembrie 1995.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

alte pãrþi). Prin practica „alungãrii de la putere a trântorilor“ mai degrabã decâtprin aceea a mobilizãrii împotriva democraþiei înseºi, populaþiile latino-americane i-au determinat pe mulþi observatori sã detecteze o normalizare ºi omaturizare a politicii democratice inexistente în epoci anterioare. Într-adevãr,unele guverne democratice (din sudul ºi estul Europei, ca ºi din America Latinã)au putut realiza un progres considerabil în ceea ce priveºte reforma economicãîn timpul celui de-al treilea val ºi un progres extrem de mare în direcþia unorasemenea experienþe reformatoare cum ar fi cea potrivit cãreia „partidul care ainiþiat reduceri ale veniturilor clasei muncitoare a pierdut alegerile în mai puþinde jumãtate din cazuri“.17

Aceastã persistenþã a procedurilor constituþionale oferã motive de a nepãstra speranþa în viitorul democraþiei în America Latinã, cum ar fi recentelereforme care au descentralizat puterea ºi au deschis procesul electoral înVenezuela ºi Columbia, au instituit o comisie electoralã independentã în Panamaºi au îmbunãtãþit funcþionarea justiþiei în alte câteva þãri. Însã aceºti paºi pozitiviau fost umbriþi de condiþiile care determinã ca democraþia electoralã din regiunesã fie tot mai inconsistentã, neliberalã, delegativã ºi generatoare de tensiuni.Aceste tendinþe, evidente în reînvierea practicilor autoritare sub conducereaunor preºedinþi civili în þãri precum Peru sau Venezuela, dar ºi în eroziuneageneralã a domniei legii sub presiuni provenite din zona traficului de droguri,reflectã discrepanþa crescândã între democraþia electoralã ºi cea liberalã, înregiune.

Aºa cum am menþionat anterior, tendinþele cãtre dezordine crescândã (ºipersistentã), violarea drepturilor omului, ineficienþã legislativã ºi judecãtoreascã,nivel crescut al corupþiei, impunitate ºi prerogative ale armatei sunt evidente ºiîn cazul altor democraþii care aparþin celui de-al treilea val, nu numai þãriimportante precum Turcia ºi Pakistan, ci ºi þãri mai mici, precum Zambia ºi încea mai mare parte a regimurilor electorale din fosta Uniune Sovieticã. Într-adevãr, în fosta Uniune Sovieticã, Africa, pãrþi ale Asiei ºi Orientul Mijlociu,alegerile sunt tot mai lipsite de consistenþã ºi necompetitive, o mascãtransparentã pentru hegemonia autoritarã a despoþilor ºi a partidelor deguvernãmânt: „Ca o recunoaºtere a dreptului de alegere liberã a reprezentanþilorguvernamentali, tot mai multe guverne se simt obligate sã organizeze alegeripentru a dobândi legitimitate pe plan internaþional“.18 În 1995, aceste competiþiiau degenerat într-o „ºaradã electoralã“ în Kazakhstan, Turkmenistan,Tadjikistan, Armenia ºi Azerbaijan (ca sã nu mai vorbim de Irak, Iran, Egipt ºiAlgeria), din cauza intimidãrii, falsificãrii ºi constrângerii (în unele cazuri chiar a interzicerii cu totul) a dreptului forþelor de opoziþie de a se organiza ºi participa la alegeri. De la începutul anului 1991, când cel de-al treilea val dedemocratizare a ajuns în Africa, cel puþin 10 regimuri civile au organizat alegeri multipartidiste cãrora li se poate reproºa faptul cã nu întrunesc


17 Barbara Geddes, „Challenging the Conventional Wisdom“, în Larry Diamond ºi Marc F. Plattner (editori),Economic Reform and Democracy (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1995), 67.18 Human Rights Watch, Human Rights Watch World Report 1996 (New York: Human Rights Watch, 1995), xxv.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

criteriile minime ale unei democraþii electorale.19 Toate aceste regimuri sunt„pseudodemocraþii“.

Poate cã trãsãtura cea mai uimitoare a celui de-al treilea val este cã foartepuþine regimuri supravieþuiesc în întreaga lume (numai puþin peste 20%) fãrã a-ºi manifesta un anumit grad de competiþie multipartidistã, fie cã acest nivelcorespunde democraþiei liberale, democraþiei electorale sau pseudodemocraþiei.Aceastã difuziune largã semnaleazã hegemonia ideologicã a „democraþiei“ înlumea de dupã Rãzboiul Rece, dar ºi natura superficialã a acestei hegemonii. ÎnAmerica Latinã ºi Caraibe, atât Statele Unite cât ºi comunitatea internaþionalãsolicitã existenþa unei democraþii electorale, ca schimb pentru recunoaºtere ºiajutoare economice, dar nu sunt foarte exigente în privinþa drepturilor omului ºia domniei legii. Pentru Africa, marile puteri occidentale au fixat un standard ºimai scãzut: acolo, tot ceea ce se cere este existenþa unor partide de opoziþie caresã aibã posibilitatea sã candideze pentru funcþiile publice, chiar dacã suntmanipulate, hãituite ºi îndepãrtate de la victorie, când vine vremea alegerilor.

O perioadã de stagnare

În contextul în care numãrul democraþiilor liberale este în prezent în stagnare,calitatea multora dintre democraþiile celui de-al treilea val se deterioreazã în modîngrijorãtor, iar cele mai puternice ºi mai influente state ale lumii, China,Indonezia, Iran ºi Arabia Sauditã, prezintã extrem de puþine ºanse dedemocratizare în urmãtorii ani, se naºte întrebarea: A ajuns la sfârºit cel de-altreilea val al democratizãrii?

Un rãspuns afirmativ justificat la aceastã întrebare pare sã fie din ce în cemai evident. Dacã privim dincolo de forma de democraþie, care este din ce în cemai influenþatã de cultura ºi de organizaþiile mondiale, vedem cã eroziunea ºistagnarea se aflã pe poziþii egale cu liberalizarea ºi consolidarea. Democraþialiberalã a încetat sã se mai extindã în lume ºi la fel se întâmplã, în general, culibertatea politicã. Dacã privim cu seriozitate la substanþa liberalã a democraþiei,pare cã al treilea val al expansiunii democratice a încetat sã mai înainteze, fiindprobabil cã s-a oprit pentru totdeauna. S-ar putea sau nu ca în viitorul apropiatsã fim martorii instaurãrii unor noi democraþii electorale, dar o creºteresemnificativã a numãrului acestora pare improbabilã, dat fiind faptul cãdemocratizarea a avut deja loc în þãrile în care condiþiile erau cele mai favorabile.Pare, totodatã, probabil ca adoptarea democraþiilor electorale sã fie echilibratãde abandonarea lor, întrucât câteva tinere democraþii electorale din Africa saudin alte pãrþi ale lumii sunt fie rãsturnate violent (precum în Gambia ºi Niger),nimicite chiar înainte de a se instaura (precum în Nigeria) sau deteriorate în ceeace priveºte corectitudinea competiþiei electorale ºi a toleranþei faþã de forþele deopoziþie (precum în Peru, Cambodgia ºi unele state foste comuniste). În aceste


19 Aceste zece þãri sunt Senegal, Côte d’Ivoire, Burkina Faso, Ghana, Togo, Camerun, Gabon, Zimbabwe,Kenya, ºi Etiopia.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

circumstanþe, din ce în ce mai multe þãri pot încerca sã satisfacã dorinþele deexistenþã a „democraþiei“ printr-o formã mai gãunoasã a acesteia, pseudo-democraþia.

Înseamnã oare cã ne aflãm pe punctul de a intra într-un al treilea „valinvers“ al democraþiei? Aceastã perspectivã înspãimântãtoare nu este încã pe calede a se declanºa. Un val invers poate foarte bine sã fie evitat. Teoretic, esteposibil ca un val de expansiune democraticã sã fie urmat, pentru un timp, nu deun val invers, ci, mai degrabã, de o perioadã de echilibru, în care numãrul totalal democraþiilor din lume nici sã nu creascã, nici sã nu scadã în mod semnificativ.Exact într-o asemenea perioadã de stagnare se pare cã tocmai am intrat.

Multe dintre noile democraþii ale celui de-al treilea val trec prin serioasedificultãþi în prezent ºi s-ar putea argumenta cã eroziunea substanþeidemocratice precede rãsturnarea regimurilor democratice, fie prin lovituri destat guvernamentale, fie prin lovituri militare. Lovitura guvernamentalã(autogolpe) realizatã de preºedintele peruan Alberto Fujimori a fost precedatãde ani buni în care s-a înregistrat o deteriorare constantã a drepturilor politice ºia libertãþilor civile. Istoric vorbind, drumul loviturilor de stat miliare ºi al altorforme de rãsturnãri democratice a fost pavat cu o mulþime de probleme fãrãrezolvare, cu fenomene de corupþie la scarã largã ºi cu proasta funcþionare ainstituþiilor democratice, cu consolidarea autoritãþii puterii executive ºi cu oinsatisfacþie extrem de mare a populaþiei faþã de politicã ºi politicieni, fenomenecare sunt vizibile astãzi în cazul multora dintre democraþiile celui de-al treilea val(ca ºi în cazul democraþiilor mai vechi).

Cu toate acestea, trei lucruri sunt diferite în zilele noastre:

1. Forþele armate nu doresc sã preia puterea pe faþã, din câteva motive:absenþa sprijinului popular pentru lovituri de stat militare (cauzatã deneîncrederea faþã de militari, acumulatã în timpul guvernãrilor brutaleanterioare); profunda neîncredere în propria capacitate de a se confruntacu gravele probleme economice ºi sociale; „efectele dezastruoase asupracoerenþei, eficienþei ºi disciplinei armatei“, care au fost percepute întimpul guvernãrilor militare anterioare;20 ºi, nu în ultimul rând,sancþiunile imediate ºi puternice pe care democraþiile consolidate auînceput din ce în ce mai mult sã le impunã unor asemenea rãsturnãri aleregimurilor democratice. În plus, multe democraþii ale celui de-al treileaval au fãcut importante progrese în sensul aplicãrii condiþiilor pentru„controlul civil al armatei“, care dominã în democraþiile industrializate:înaltul nivel al profesionalismului militar, atribuþii restrânse ale armatei,subordonarea armatei politicienilor civili, autonomia armatei în aria salimitatã de competenþã profesionalã ºi, ca o consecinþã, „minimizareaintervenþiilor militare în politicã ºi a celor politice în armatã“.21


20 Samuel P. Huntington, „Armed Forces and Democracy: Reforming Civil-Military Relations“, Journal ofDemocracy 6 (Octombrie 1995): 13.21 Ibid., 9-10.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

2. Chiar acolo unde progresul cãtre consolidarea democraþiei a fost parþialºi lent, iar calitatea democraþiei s-a deteriorat în unele privinþe, cum s-aîntâmplat în Turcia, Filipine, Brazilia, Pakistan ºi Bangladesh, populaþianu a dovedit nici o tendinþã de revenire la guvernarea autoritarã de oricetip. Din punct de vedere cultural, democraþia rãmâne o þintã valorizatã.

3. În cele din urmã, nu s-a înregistrat emergenþa nici unei ideologiiantidemocratice cu pretenþii globale care sã provoace continuahegemonie ideologicã mondialã a democraþiei ca principiu ºi ca structurãformalã de guvernare.

Împreunã, aceºti factori au prevenit pânã acum apariþia unui nou val decolapsuri ale democraþiei. În loc de a fi epuizatã cu totul, democraþia a fost înschimb „atacatã“ în multe þãri, lãsând în urmã un grãunte de electoralismmultipartidist (care presupune deseori competiþii electorale reale ºiincertitudinea rezultatelor), adecvat pentru obþinerea legitimitãþii internaþionaleºi a compensaþiilor economice. Mai degrabã decât sã se mobilizeze împotrivasistemului constituþional, este mai probabil ca liderii ºi grupurile politice care nuau afinitãþi pentru democraþie sau care sunt (adoptând formularea lui Juan Linz)„semiloiali“ sistemului sã aleagã ºi sã scuze atacuri indirecte ºi parþiale împotrivademocraþiei, cum ar fi reprimarea unor minoritãþi sau a unor grupuri deranjanteale opoziþiei. În locul preluãrii puterii prin lovituri de stat, armata poate solicitatreptat o mai mare autonomie operaþionalã ºi un mai mare control asuprachestiunilor de siguranþã internã ºi contra-insurgenþã, aºa cum s-a ºi întâmplat înGuatemala, Nicaragua, Columbia, Pakistan, Turcia ºi, probabil, India ºi SriLanka. În loc sã punã capãt competiþiei electorale multipartidiste ºi sã instaurezeo dictaturã unipartidistã (sau personalã), cum au fãcut în timpul primelor douãvaluri inverse, conducãtorii de stat frustraþi (precum Alberto Fujimori în Peru)pot suspenda aplicarea constituþiei, pot dizolva ºi reorganiza legislativul ºireconfigura sistemul constituþional (pentru a fi în avantajul lor), care va pãstrastructura formalã ºi aparenþa democraticã. Sau se vor angaja într-un joc de-aºoarecele ºi pisica cu finanþatorii internaþionali, luând mãsuri de liberalizarepoliticã drept rãspuns la unele presiuni ºi continuând sã practice reprimarea atâtcât sã le permitã sã pãstreze puterea, aºa cum s-a întâmplat în fostele regimuriunipartidiste africane ale lui Daniel Arap Moi în Kenya, Omar Bongo în Gabonºi Paul Biya în Camerun.

Prin urmare, acesta este modul în care se sfârºeºte cel de-al treilea val: prinsucombare sau prin mii de compromisuri?

Imperativul consolidãrii

Dacã tiparul istoric poate fi provocat ºi dacã al treilea val poate fi evitat,imperativul absolut pentru anii urmãtori este consolidarea acelor democraþiicare s-au instaurat în cel de-al treilea val. În esenþã, prin consolidare se înþelege


40-57.qxd 10.06.2002 12:12

procesul prin care se dobândeºte o legitimitate extinsã ºi profundã, astfel încâttoþi actorii politici semnificativi, atât la nivelul elitelor, cât ºi al maselor, considerãcã regimul democratic este mai bun pentru societatea lor decât orice altã variantãrealistã pe care ºi-o pot imagina. Aºa cum au subliniat Juan Linz ºi AlfredStepan, printre alþii, aceastã legitimitate trebuie sã reprezinte mai mult decât oangajare abstractã în sensul democraþiei. Ea trebuie, de asemenea, sã includã oangajare împãrtãºitã, normativã ºi comportamentalã, cãtre regulile ºi practicilespecifice ale sistemului constituþional al þãrii în cauzã.22 Tocmai aceastã adoptarea procedurilor democratice este cea care genereazã un element crucial alconsolidãrii: o reducere a incertitudinii democraþiei, privind nu atât rezultatele,cât regulile ºi metodele competiþiei politice. Pe mãsurã ce consolidareaavanseazã, „se mãreºte numãrul actorilor politici care ajung sã fie convinºi decomportamentul democratic ºi loialitatea democraticã a adversarilor lor“, are loco tranziþie de la angajamente „instrumentale“ la angajamente „principiale“ încadrul procesului democratic, se produce o creºtere a încrederii ºi cooperãriiîntre competitorii politici ºi o socializare a populaþiei (atât prin eforturideliberate, cât ºi prin practica democraticã în societatea politicã ºi în societateacivilã).23 Deºi mulþi teoreticieni contemporani sunt în mod ciudat hotãrâþi sãevite termenul, cred cã aceste elemente ale procesului de consolidare presupuno nouã schimbare a culturii politice.

Consolidarea democraticã este stimulatã de un numãr de schimbãriinstituþionale, de politici publice ºi comportamentale. Multe dintre acesteschimbãri aduc îmbunãtãþiri guvernãrii democratice direct prin consolidareaputerii statului, liberalizarea ºi raþionalizarea structurilor economice, asigurareaordinii sociale ºi politice simultan cu menþinerea libertãþilor de bazã,îmbunãtãþirea responsabilitãþii orizontale ºi a domniei legii, precum ºicontrolarea corupþiei. Alte schimbãri conduc la îmbunãtãþirea funcþiilorreprezentative ale guvernãrii democratice prin consolidarea partidelor politice ºia legãturilor dintre acestea ºi grupurile sociale, reducerea fragmentãrii sistemuluide partide, consolidarea capacitãþii autonome ºi responsabilitãþii publice aparlamentelor ºi a autoritãþilor locale, precum ºi prin întãrirea societãþii civile.Cele mai multe noi democraþii necesitã aceste tipuri de reformã instituþionalã ºide consolidare. Unele necesitã, totodatã, un program consecvent de reformecare sã reducã implicarea armatei în chestiuni civile ºi sã supunã armata ºiserviciile de informaþii supravegherii ºi controlului liderilor civili aleºi. Altelenecesitã inovaþii legale ºi instituþionale care sã stimuleze încrederea ºi siguranþareciprocã între diferite grupuri etnice ºi naþionale.


22 Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe, South America,and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, în curs de apariþie), capitolul 2, ºi„Toward Consolidated Democracies“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 14-33; ºi Richard Gunther, Hans-Jürgen Puhle ºi P. Nikiforos Diamandouros, „Introduction“, în Gunther, Diamandouros ºi Puhle (editori), ThePolitics of Democratic Consolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins UniversityPress, 1995), 7-10.23 Laurence Whitehead, „The Consolidation of Fragile Democracies: A Discussion with Illustrations“, înRobert A. Pastor (editor), Democracy in the Americas: Stopping the Pendulum (New York: Holmes and Meier, 1989),79.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

Fundamentarea tuturor acestor provocãri specifice reprezintã totuºi olegãturã intimã între aprofundarea democraþiei ºi consolidarea sa. Unele dintrenoile democraþii s-au consolidat în timpul celui de-al treilea val, dar nici unadintre democraþiile electorale „nonliberale“ care s-au instaurat în cel de-a treileaval nu a reuºit încã sã se consolideze. Iar acele democraþii electorale care precedãcel de-al treilea val ºi care au involuat de la statutul liberal la cel nonliberal întimpul lui (India, Sri Lanka, Venezuela, Columbia, Fiji) au devenit ºi mai puþinstabile ºi consolidate.

Cu cât comportamentele deþinãtorilor principalelor funcþii politice în stat ºiale altor actori politici respectã mai puþin drepturile politice, libertãþile civile ºiconstrângerile constituþionale, cu atât mai slab va fi consensul procedural carestã la baza democraþiei. Consolidarea este prin definiþie obstrucþionatã, în acestecondiþii. Mai mult, cu cât regimul electoral este mai superficial, mai exclusiv, mailipsit de responsabilitate ºi mai abuziv faþã de drepturile individuale ºi colective,cu atât mai dificil îi va fi sã dobândeascã o legitimitate profundã la nivelulmaselor (sau sã îºi pãstreze o astfel de legitimitate) ºi cu atât mai scãzute vor ficosturile rãsturnãrii regimului democratic sau reducerii lui la unul pseudo-democratic, pentru preºedintele ales sau pentru armatã. În aceste condiþii,consolidarea este obstrucþionatã sau distrusã de efectele superficialitãþii ºidecãderii instituþionale. Prin urmare, dacã doresc sã se consolideze democraþiileelectorale trebuie sã devinã mai profunde ºi mai liberale. Aceasta va necesita omai mare responsabilitate a executivului ºi a armatei în faþa legii, a altorsegmente ale guvernãrii ºi ale publicului, reducerea barierelor participãrii politiceºi a mobilizãrii grupurilor marginalizate ºi o mai eficientã protecþie a drepturilorpolitice ºi civile ale cetãþenilor. Aprofundarea democraþiilor va fi, de asemenea,facilitatã de instituþionalizarea unui sistem de partide care sã stimulezeparticiparea de masã, sã încorporeze grupurile marginalizate ºi sã creeze legãturisolide cu organizaþiile societãþii civile ºi cu filialele partidelor ºi cu politicienii dela nivel local.

Pãstrarea teritoriului democratic

Nici una dintre afirmaþiile anterioare nu ar trebui sã fie consideratã ca eliminândposibilitatea progresului democratic în statele autocrate sau pseudodemocratedin lume. Totuºi, o perspectivã evolutivã ar trebui sã ne facã sã sesizãm adevãratadimensiune a câºtigurilor parþiale ºi a realizãrilor bruºte pe care nici o teorie a„precondiþiilor democraþiei“ nu le-ar putea anticipa. Totuºi, dacã ne gândimstrategic la viitorul democraþiei, întrebarea cheie trebuie sã fie, împrumutândanalogia fãcutã de Huntington cu campania militarã, cum poate democraþia sãpãstreze vastul teritoriu pe care l-a cucerit.24

Imperativul absolut pentru progresul global pe termen lung al democraþieieste reprezentat de prevenirea cãderii într-un nou val invers. Acest fapt


24 Samuel P. Huntington, „Democracy for the Long Haul“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 5.

40-57.qxd 10.06.2002 12:12

presupune trei provocãri. În primul rând, noile democraþii liberale ale celui de-al treilea val trebuie consolidate (numai câteva dintre ele au atins acestobiectiv pânã acum). Întrucât consolidarea este în parte un proces deacomodare, timpul este de partea lor, dar numai dacã sunt capabile sã evite crizemajore, sã dobândeascã rãdãcini instituþionale adânci ºi sã punã în practicã oguvernare eficientã. În al doilea rând, simplele democraþii electorale trebuieaprofundate ºi liberalizate politic, astfel încât instituþiile lor sã devinã mult maimult valorizate de populaþie.

În cele din urmã, democraþiile industriale solide trebuie sã îºi dovedeascãpropria capacitate neîntreruptã de a menþine vitalitatea democraticã, reforma ºibuna guvernare. Hegemonia ideologicã a democraþiei în lume a înflorit pe bazaa douã fundamente: clara superioritate moralã ºi practicã a sistemelor politicedin democraþiile solide ºi folosirea crescândã, de cãtre acestea, a presiunii ºi aasistenþei condiþionate, pentru a promova dezvoltarea democraticã în lume.Dacã democraþiile solide ºi bogate ale lumii au înþelepciunea ºi energia de amenþine aceste douã fundamente, mai multe democraþii vor deveni „solide“ înurmãtorii zece ani, chiar dacã expansiunea generalã a democraþiei (electorale) aîncetat. Pe mãsurã ce universul democraþiilor liberale stabile se extinde, se vor ivinoi puncte de difuziune a democraþiei, de presiune ºi asistenþã, iar argumenteleculturale cã democraþia liberalã este un concept occidental ºi etnocentric vordeveni din ce în ce mai puþin valabile.

La un anumit moment în primele douã decenii ale secolului al XXI-lea, pemãsurã ce dezvoltarea economicã va transforma mai ales societãþile din Asia deEst, lumea va fi gata sã intre într-un „al patrulea val“ de democratizare ºi, foarteposibil, într-o erã binefãcãtoare pentru pacea ºi securitatea mondialã, mult maiprofundã ºi mai trainicã decât cea inauguratã de sfârºitul Rãzboiului Rece.



40-57.qxd 10.06.2002 12:12

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIADEMOCRAÞIILOR?*

Adam Przeworsky, Michael Alvarez,Jose Antonio Cheibub ºi Fernando Limongi**

Abstract:

The modernization theory was wrong in arguing that a pro-business dictatorship is the bestway towards a modern, affluent democracy in the third world. In fact, the authoritarian regimesare no more likely to generate growth, as the time series analysis shows, nor are they likely togive way to democracies in the long run. On the other hand, the poverty trap does indeed existthe lack of democracy and development tend to sustain each other and the consolidation doesnot democracies are likely to die at any age. The only institutions and policies associatedpositively with the survival of democracy are parliamentarism, declining inequality and growthwith moderate inflation. Key words: democratization, institutions, parliamentarism, economicperformance, consolidation

Dacã o þarã, aleasã absolut la întâmplare, ar fi sã aibã un regim democraticanul viitor, ce condiþii ar trebui sã îndeplineascã ea pentru ca probabilitatea sã fiemaximã? Rãspunsul este: democraþie, bunãstare, creºtere economicã, un climatinternaþional favorabil ºi instituþii parlamentare. Acest rãspuns se bazeazã penumãrarea exemplelor de supravieþuire sau prãbuºire a regimurilor politice din135 de þãri observate anual între 1950 sau anul independenþei, sau primul anpentru care sunt disponibile datele economice (anul „intrãrii”) ºi 1990 sauultimul an pentru care sunt disponibile datele (anul „ieºirii”), cu un total de 4.318

58

* „What Makes Democracies Endure?” Journal of Democracy, 7:3 (1996), 39-55. © The Johns HopkinsUniversity Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns HopkinsUniversity Press. ** Adam Przeworski este profesor de ºtiinþe politice la Universitatea New York. Michael Alvarez este lectoruniversitar de ºtiinþe politice la Universitatea De Paul. Jose Antonio Cheibub este lector universitar de ºtiinþepolitice la Universitatea Pennsylvania. Fernando Limongi este lector universitar de ºtiinþe politice laUniversitatea din Sao Paulo.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

ani studiaþi.1 Am depistat 224 de regimuri, dintre care 101 erau democraþii ºi 123dictaturi, observând 40 de tranziþii la dictaturã ºi 50 la democraþie. Întreregimurile democratice erau 50 de sisteme parlamentare, 46 de sistemeprezidenþiale ºi 8 sisteme mixte.2

Definiþia pe care o dãm democraþiei este una minimalistã. Urmãrim carteaclasicã, din 1971, a lui Robert Dahl, Poliarhiile, în care democratice sunt toateregimurile ce organizeazã alegeri în care opoziþia are ºanse sã câºtige ºi sã obþinãguvernarea. Atunci când suntem în dubiu, înclinãm în favoarea clasificãriiregimului ca fiind dictatorial. Clasificarea noastrã nu este idiosincraticã, ci estestrâns legatã de câteva scale alternative ale democraþiei. Argumentarea ºi regulilede clasificare a regimurilor sunt discutate în Anexa de la sfârºitul articolului.

Democraþia. Poate pãrea tautologic sã spunem cã o þarã ar trebui sã aibã unregim democratic în acest an, pentru a avea o democraþie anul viitor. Noi vom spuneacest lucru pentru a risipi mitul care predominã în anumite cercuri intelectuale ºipolitice (în special în Statele Unite) încã de la sfârºitul anilor ’50 ºi care susþine cãdrumul spre democraþie este unul ocolitor. Se pretinde cã: 1) dictaturile sunt maibune pentru generarea dezvoltãrii economice în þãrile sãrace; ºi cã 2) o datã ce þãriles-au dezvoltat, regimurile dictatoriale vor face loc democraþiei. Astfel, pentru aajunge la democraþie, dictaturile ar trebui sã fie sprijinite sau, cel puþin, tolerate.

Cu toate acestea, ambele propoziþii anterioare sunt false:1) În vreme ce analizele impactului regimurilor asupra creºterii economice

au avut rezultate divergente, unele date econometrice recente nu reuºescsã descopere nici un efect clar al regimului. Nivelul mediu de investiþieeste, de fapt, cu puþin mai mare în democraþiile sãrace decât în dictaturilesãrace; creºterea populaþiei este mai mare în perioada dictaturilor, darproductivitatea muncii este mai scãzutã; iar investiþia este alocatã într-unmod mai eficient în democraþii. Nu se poate vorbi de o mai mareprobabilitate ca dictaturile sã genereze creºtere economicã, în comparaþiecu democraþiile.3 Într-adevãr, cele 56 de dictaturi cu venit anual per capita

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR 59

1 Cea mai mare parte a datelor politice a fost colectatã de autori, dar unele date sunt preluate din Arthur S.Banks, Cross-National Time-Series Data Archive (Binghamton, New York, Centrul pentru analize sociale,Universitatea de stat din New York, bandã magneticã 1993). Datele sunt descrise în Alvarez, Cheibub, Limongiºi Przeworski, „Classifying Political Regimes for the ACLP Data Set” (Working paper nr. 3, Centrul pentrudemocraþie al Universitãþii din Chicago, 1994). Cea mai mare parte a datelor economice este preluatã din PennWorld Tables versiunea 5.6; alte date provin de la Banca Mondialã ºi Fondul Monetar Internaþional. Ne referimla aceastã colecþie de date cu numele de Baza de date ACLP. Arabia Sauditã ºi cele cinci þãri din Golful Persicau fost excluse din pricina veniturilor din petrol care compun peste 50% din produsul intern brut în cea maimare parte a timpului.2 Aceste cifre adaugã pânã la 104 sisteme instituþionale democratice, de vreme ce au existat trei regimuridemocratice care ºi-au schimbat cadrul instituþional fãrã a trece printr-o perioadã dictatorialã.3 Adam Przeworski ºi Fernando Limongi, “Democracy and Development”, (lucrare prezentatã la NobelSymposium on Democracy, Uppsala, Suedia, 27-30 august 1994). Pentru abordãri diferite despre cumafecteazã regimurile creºterea economicã, a se vedea analiza prezentatã în Przeworski ºi Limongi, “PoliticalRegimes and Economic Growth”, în Journal of Economic Perspectives 7 (1993): 51-69. Pentru date econometricerecente, a se vedea John F. Helliwell, “Empirical Linkages Between Democracy and Economic Growth”, înBritish Journal of Political Science 24 (1993): 225-248; Robert J. Barro, “Democracy and Growth” (Working Papernr. 4909, National Bureau of Economic Research, Cambridge, Massachusetts, 1994).

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

mai mic de 1.000 de dolari (în primul an inclus în analizã) pur ºi simpluau eºuat în a se dezvolta.4 Pânã în anul ieºirii, numai 18 dictaturi au reuºit(fie sub democraþie, fie sub dictaturã continuã) sã atingã pragul de 1000de dolari, numai 6 pe cel de 2.000 de dolari ºi numai 3 au reuºi sã ajungãpeste pragul de 3.000 de dolari. Coreea de Sud ºi Taiwanul sunt cazuriexcepþionale: ele sunt singurele dictaturi ce au început în 1950 sub pragulde 1.000 de dolari ºi au ajuns la un venit anual per capita de peste 5.000de dolari pânã în 1990. Dacã considerãm ca fiind „iniþial sãrace“ aceleþãri cu un venit mai mic de 2.000 de dolari, gãsim între cele 98 dedictaturi ce au fost observate mai întâi sub acest nivel, pânã în anul ieºiriinumai 26 dintre ele au ajuns la nivelul de 2000 de dolari, 15 la nivelul de3.000 de dolari, 7 la nivelul de 4.000 de dolari ºi 4 la nivelul de 5.000 dedolari. Aceste date ar trebui sã fie suficiente pentru a risipi orice opiniecã dictatura ar promova cumva creºterea economicã în þãri sãrace.

2) Democraþiile nu sunt produse prin dezvoltarea dictaturilor.5 Dacã ar fifost produse, viteza cu care dictaturile realizeazã tranziþia la democraþiear creºte în paralel cu nivelul de dezvoltate: totuºi, analizeleperspectivelor de supravieþuire a dictaturilor indicã faptul cã nu seîntâmplã acest lucru. Într-adevãr, tranziþiile la democraþie sunt aleatorii înceea ce priveºte nivelul dezvoltãrii: nici o singurã tranziþie nu poate fiprezisã doar de nivelul de dezvoltare.6 De vreme ce nu existã oprobabilitate mai mare ca dictaturile sãrace sã se dezvolte mai mult decâtdemocraþiile sãrace ºi de vreme ce nu existã o probabilitate mai mare cadictaturile dezvoltate sã devinã democratice iar cele sãrace nu, dictaturilenu oferã nici un avantaj în atingerea dublei þinte a dezvoltãrii ºidemocraþiei. Pentru a întãri democraþia, trebuie sã întãrim democraþia, ºinu sã sprijinim dictaturile.

Afluenþa. O datã ce o þarã are un regim democratic, nivelul dezvoltãrii saleeconomice are un efect puternic asupra probabilitãþii ca democraþia sã


4 Toate datele pentru venitul anual per capita sunt exprimate în paritatea puterii de cumpãrare (PPP) în dolariSUA la preþurile de pe piaþa mondialã în anul 1995, aºa cum sunt oferite de versiunea 5.5 a Penn World Tables.În unele cazuri, aceste numere date diferã în mod semnificativ de cele din versiunea 5.6, folosite în continuareîn aceastã lucrare pentru a mãsura „nivelul dezvoltãrii“. 5 Rezultatele prezentate în acest paragraf sunt tratate pe larg în Adam Przeworski ºi Fernando Limongi,„Modernization: Theories and Facts“ (Working Paper nr. 8, Centrul pentru democraþie al Universitãþii dinChicago, 1995).6 De fapt, poate pãrea cã dezvoltarea conduce la democraþie. Sã presupunem cã observãm o dictaturã cu unvenit per capita de 2.000 de dolari pe an într-o þarã ce creºte din punct de vedere economic cu 2,5% pe an. Sãpresupunem în continuare cã la un venit de 2.000 de dolari orice dictaturã se confruntã în fiecare an cu acelaºirisc de colaps, egal cu 0,025. Dacã aceastã dictaturã s-ar prãbuºi la exact 20 de ani de la instaurarea sa, la 4.000de dolari venit anual, am fi tentaþi sã atribuim aceastã prãbuºire dezvoltãrii. Dar, acest regim dictatorial ar fiavut o ºansã cumulativã de 50% pentru a atinge nivelul de 4.000 de dolari chiar dacã ºansa marginalã desupravieþuire (rata de hazard) era identicã la 4.000 de dolari cu cea de la 2.000 de dolari. Invers, sã considerãm Spania,pe care am observat-o pentru prima datã în 1950 la un venit per capita de 1953 de dolari ºi care a crescut subdictaturã cu rata medie de 5,25% pe an, pentru a ajunge la 7.531 de dolari pânã în 1976. Sã presupunem cãdictatura spaniolã s-a confruntat în întreaga perioadã cu o ºansã de 0,03 de colaps în fiecare an, astfel încâtpresupunând o funcþie de hazard exponenþialã, avea în jur de 50% ºanse de colaps pânã în 1974, chiar dacã nus-ar fi dezvoltata absolut deloc.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

supravieþuiascã. Democraþiile sãrace, mai ales acelea cu un venit anual per capitade mai puþin de 1.000 de dolari, sunt extrem de fragile: din studiul nostru reiesecã probabilitatea ca aceste democraþii sã sufere colapsuri într-un anume an estede 0,12. Aceastã ratã scade la 0,06 în intervalul 1.000 – 2.000 de dolari, la 0,03în intervalul 2.000 – 4.000 de dolari ºi la 0,01 în intervalul 4.000 – 6.000 dedolari. Aceste cifre semnificã faptul cã o democraþie e de aºteptat sã dureze înmedie 8,5 ani într-o þarã cu venitul anual per capita sub 1000 de dolari pe an, 16ani într-una cu venitul între 1.000 ºi 2.000 de dolari, 33 de ani între 2.000 ºi 4.000de dolari ºi 100 de ani între 4.000 ºi 6.000 de dolari.

Oricare ar fi diferenþele lor teoretice ºi politice, atât Samuel P. Huntington,cât ºi Guillermo O’Donnell susþin cã existã un nivel dincolo de care dezvoltareasuplimentarã, de fapt, descreºte probabilitatea ca democraþia sã supravieþuiascã.7

Huntington susþine cã atât democraþiile, cât ºi dictaturile devin instabile când oþarã trece printr-un proces de modernizare, care are loc la un nivel intermediarde dezvoltare. O’Donnell, la rândul sãu, susþine cã democraþiile tind sã seprãbuºeascã când o þarã epuizeazã „stadiul simplu al substituþiei de import“, dinnou la un nivel intermediar. Descoperirea noastrã, totuºi, este cã nu existã unnivel de venit la care democraþiile sã devinã mai fragile decât au fost când eraumai sãrace. Numai în partea de sud a Americii Latine regimurile autoritare s-auinstaurat la niveluri intermediare de dezvoltare. Patru din cele nouã tranziþii laautoritarism, în condiþiile unui nivel al venitului peste 3.000 de dolari, au avut locîn Argentina. Adãugând Chile ºi Uruguay, observãm cã exemplele în caredemocraþia a scãzut la niveluri medii de dezvoltare, sunt într-o mare mãsurãspecifice regiunii de sud.8

Peste nivelul de 6.000 de dolari, democraþiile sunt de neînvins ºi este deaºteptat ca ele sã dureze pentru totdeauna: nici un sistem democratic nu s-aprãbuºit vreodatã într-o þarã unde venitul per capita depãºeºte 6.055 de dolari(nivelul Argentinei în 1976). De aceea, Seymour Martin Lipset avea dreptatecând afirma cã „cu cât mai mare este bunãstarea unei naþiuni, cu atât mai marisunt ºi ºansele ca ea sã susþinã democraþia“.9 O datã instauratã într-o þarãdezvoltatã, democraþia va fi trainicã indiferent de modul cum funcþioneazã ºi detoate condiþiile exogene la care este expusã.

Cauza care stã la baza faptului cã democraþiile sunt mai durabile în þãrile maidezvoltate a constituit subiectul unor speculaþii extinse. Un motiv propus de


7 Samuel P. Huntington, Political Order in Changing Societies (New Haven: Yale University Press, 1968), (n.trad. –versiunea în limba românã: Ordinea politicã a societãþilor în schimbare, Polirom, 1999, traducere de HoraþiuStamatin); Samuel P. Huntington ºi Joanne Nelson, No Easy Choice: Political Participation in Developing Countries(Cambridge: Harvard University Press, 1976); ºi Guillermo O’Donnell, Modernization and Bureaucratic –Authoritarianism: Studies in South American Politics. (Berkeley: Institutul de Studii Internaþionale, Universitatea dinCalifornia, 1973).8 În afarã de tranziþiile din Argentina din anii 1955, 1962, 1966 ºi 1976, alte exemple sunt Chile în 1973,Uruguay în 1973, Surinam în 1980, Turcia în 1977 ºi Fiji în 1987.9 Seymour Martin Lipset, „Some Social Requisites for Democracy: Economic Development and PoliticalLegitimacy“, în American Political Science Review 53 (1959): 56. Bãnuiala noastrã este cã þãrile europene care aueºuat în fascism în perioada interbelicã aveau venituri per capita nu mai mari de 2000 de dolari (sumã calculatãla nivelul anului 1985). A se vedea Przeworski ºi Limongi (1995).

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

Lipset în Political Man este cã intensitatea conflictelor distributive este mai micãîn condiþiile unui nivel mai mare de venit. O altã ipotezã plauzibilã, care ne-a fostsugeratã de Larry Diamond, s-a concentrat pe instituþii: poate fi mai probabil caactorii politici din þãrile mai dezvoltate sã adopte un cadru instituþional superiorîn momentul instaurãrii democraþiei. Ulterior, vom examina aceastã ipotezãaplicatã la parlamentarism ºi prezidenþialism. Mai întâi, totuºi, vom lua înconsiderare cea de-a treia condiþie propusã de noi pentru menþinereademocraþiei: performanþa economicã.

Performanþa economicã. Pentru unele þãri, aºadar, povestea se sfârºeºteaici: o datã ce democraþia s-a instaurat, afluenþa este o condiþie suficientã ca easã supravieþuiascã, indiferent de orice altceva. Dar democraþiile pot supravieþuiºi în þãrile mai sãrace, dacã genereazã creºtere economicã cu o ratã moderatã ainflaþiei.

Deºi Lipset, economistul Mancur Olson ºi Huntington au gândit cu toþii cãdemocraþia se destabilizeazã când o þarã creºte rapid, ei nu ar fi putut sã se înºelemai tare.10 Creºterea rapidã nu este destabilizatoare pentru democraþii (saupentru dictaturi): într-adevãr, democraþiile au o mai mare probabilitate de asupravieþui când cresc mai mult de 5% anual, decât atunci când creºterea estemai slabã. Fragilitatea democraþiei la niveluri mai scãzute de dezvoltare provineîn mare parte din vulnerabilitatea sa în faþa crizei economice.11 Democraþiilesãrace, acelea cu venit sub 1.000 de dolari, au o probabilitate de 0,22 de a seprãbuºi la un an dupã ce venitul lor scade (dându-le o speranþã de viaþã mai micãde cinci ani) ºi o probabilitate de 0,08 (sau o speranþã de viaþã de 12,5 ani) dacãvenitul lor creºte. Între 1.000 ºi 6.000 de dolari, nivelul mediu, democraþiile suntmai puþin sensibile la creºterea economicã ºi cu o mai mare probabilitate deprãbuºire în cazul stagnãrii: ele se prãbuºesc la o ratã de 0,059 când sunt îndeclin, astfel cã speranþa lor de viaþã este de aproximativ 17 ani, ºi la o ratã de0,027, cu o speranþã de viaþã de aproximativ 37 de ani atunci când înregistreazãcreºtere economicã. Astfel, Larry Diamond ºi Juan Linz au dreptate sã susþinãcã „criza economicã reprezintã una dintre cele mai comune ameninþãri pentrustabilitatea democraticã“.12 Dimpotrivã, creºterea economicã determinãsupravieþuirea democraþiei. Într-adevãr, cu cât economia creºte mai rapid, cu atâtmai probabil este ca democraþia sã supravieþuiascã.

Inflaþia, de asemenea, ameninþã stabilitatea democraticã. Un regimdemocratic are o ºansã de 0,023 de a se prãbuºi ºi o speranþã de viaþã de 44 de


10 Lipset, Political Man: The Social Bases of Politics (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1981; prima ediþiea fost publicatã în 1960), mai ales paginile 27-63, 459-476 ºi 488-503; Mancur Olson, „Rapid Growth as aDestabilizing Force“, în Journal of Economic History 23 (1963): 453-472; ºi Huntington, Political Order in ChangingSocieties.11 Aceastã descoperire vine din nou în paralel cu rezultatele lui John B. Londregan ºi Keith T. Pole referitoarela loviturile de stat pentru care ei au identificat o probabilitate mai scãzutã în contextul creºterii economice. Ase vedea John B. Londregan ºi Keith T. Pole, „Poverty, the Coup Trap, and the Seizure of Executive Power“,în World Politics 42 (1990): 151-183.12 Larry Diamond ºi Juan J. Linz, „Introduction: Politics, Democracy, and Society in Latin America“, înDiamond, Linz ºi Lipset (editori), Democracy in Developing Countries: Latin America (Boulder, Colorado: LynneRienner, 1989).

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

ani, când rata anualã a inflaþiei este sub 6%; o ºansã de 0,014 ºi o speranþã deviaþã de 71 de ani, când inflaþia este între 6 ºi 30%; ºi o ºansã de 0,064 ºi osperanþã de viaþã de aproximativ 16 ani când inflaþia este peste 30%. Sãobservãm cã aceste rezultate par sã confirme ipoteza lui Albert Hirschman din1981, cã o ratã moderatã a inflaþiei promoveazã stabilitate democraticã.13

Astfel, performanþa economicã este crucialã pentru supravieþuireademocraþiei în þãrile mai puþin bogate. Când economia creºte rapid cu o ratãmoderatã a inflaþiei, este mult mai probabil ca democraþia sã dãinuie chiar ºi încele mai sãrace þãri.

Inegalitatea veniturilor. Studiul efectelor politice ale inegalitãþiiveniturilor este împiedicat de insuficienþa ºi calitatea slabã a datelor disponibile.Cea mai bunã colecþie de date internaþionale comparabile, produsã de BancaMondialã, include 266 de observaþii, împrãºtiate în timp pentru 84 de þãri.

Am încercat sã evaluãm impactul inegalitãþii veniturilor (mãsurat prinraportul venitului celei mai bogate cvintile ºi a celei mai sãrace cvintile) asupraprobabilitãþii ca o democraþie sã supravieþuiascã pentru trei ºi pentru cinci anidupã perioada pentru care datele sunt disponibile. Spre deosebire de Edward N.Muller, nu am reuºit sã depistãm nici un tipar.14 De vreme ce inegalitateaveniturilor tinde sã fie mai micã în þãrile sãrace, acolo unde cea mai mare parte aforþei de muncã este angajatã în agricultura independentã economic ºi în þãrile maibogate, acolo unde cei mai mulþi dintre muncitori sunt salariaþi ºi, de vreme cedemocraþia este fragilã în þãrile sãrace ºi inexpugnabilã în cele bogate, din aceastãanalizã nu a reieºit nici un tipar general. Pe lângã acestea, insuficienþa datelornoastre ne-a împiedicat sã controlãm statistic variabila „nivelul de dezvoltare“.

Pe de altã parte, analiza noastrã a relevat cã este mai probabil ca democraþiasã supravieþuiascã în þãri unde inegalitatea veniturilor scade în timp. Pentru aceleregimuri democratice pentru care am avut mai multe observaþii ale distribuþieiveniturilor, am calculat cã probabilitatea ca democraþia sã moarã dacãinegalitatea creºte sau descreºte. Am descoperit cã speranþa de viaþã ademocraþiei în þãri cu o inegalitate scãzutã este de aproximativ 84 de ani, învreme ce speranþa de viaþã a democraþiei în þãri în care inegalitatea venitului estecrescãtoare este de aproximativ 22 de ani (aceste cifre sunt valabile pentru 599de ani democratici, cu inegalitatea crescând în anul 262 ºi scãzând în anul 337).Sã observãm cã aceste date contrazic orice opinie cã presiunile pentrudistribuirea bunãstãrii ameninþã supravieþuirea democraþiei: oamenii se aºteaptãca democraþia sã reducã inegalitatea de venit, iar democraþiile au mai mareprobabilitate de a supravieþui dacã împlinesc aceastã aºteptare.


13 Argumentul lui Hirschman a fost cã o ratã moderatã a inflaþiei permite guvernelor sã calmeze cele maimilitante grupuri. A se vedea „The Social and Political Matrix of Inflation: Elaborations on the LatinAmerican Experience“, în Essays in Trespassing: Economics to Politics and Beyond (New York: Cambridge UniversityPress,1981), 177-207.14 Edward N. Muller, “Democracy, Economic Development, and Income Inequality”, American SociologicalReview 53 (1988): 50-68.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13


Climatul internaþional. Factorii economici nu sunt singurii care conteazãpentru durabilitatea democraþiei. Condiþiile internaþionale sunt predictori maibuni pentru supravieþuirea regimului decât este nivelul de dezvoltare. În vremece nu putem sã distingem statistic diferitele mecanisme prin care climatulinternaþional se transmite la nivelul þãrilor individuale, numãrul altor democraþiidin regiune ºi din lume conteazã separat pentru supravieþuirea democraþiei înorice þarã datã: cu cât este mai mare numãrul democraþiilor pe glob ºi în regiuneîntr-un anumit an, cu atât mai probabil este ca democraþia sã supravieþuiascã înorice þarã datã. Efectul global este de douã ori mai mare decât cel regional, daraceste date indicã faptul cã se produce o contaminare independent de influenþadirectã a guvernelor occidentale ºi a diverselor instituþii internaþionale.

Învãþarea politicã. Se susþine frecvent (Rusia este exemplul favorit) cãabsenþa tradiþiilor democratice obstrucþioneazã consolidarea noilor instituþiidemocratice ºi cã, invers, democraþia este mai stabilã în þãrile care s-au bucurat deea în trecut (precum Chile). Ceea ce-i lipseºte acestui argument este cã dacã o þarãa avut un regim democratic (sã observãm timpul trecut folosit aici), ea este oveteranã nu numai a democraþiei, ci ºi a distrugerii democraþiei. Învãþarea politicã,cu alte cuvinte, are efecte în ambele direcþii. Democraþii pot considera cã efortulde consolidare este mai simplu când se pot baza pe tradiþiile trecutului, dar ºiforþele antidemocratice au o experienþã din care au învãþat: se ºtie cã rãsturnareademocraþiei este posibilã, iar unele persoane pot ºti chiar cum sã facã acest lucru.Dacã lovitura de stat a radicalilor ruºi din 1991 a fost mai degrabã un coup de theatredecât un coup d’etat aceasta s-a întâmplat, probabil, deoarece complotiºtii pur ºisimplu nu au ºtiut ce fac, o ignoranþã pentru care au fost ridiculizaþi, pe drept, decorespondenþii lor latino-americani, mult mai experimentaþi.

O rãsturnare a democraþiei în orice moment al istoriei unei þãri micºoreazãdurata de viaþã a oricãrui regim democratic din acea þarã. În mãsura în careînvãþarea politicã este într-adevãr o realitate, se pare cã lecþiile învãþate de forþeleantidemocratice din rãsturnarea democraþiei în trecut sunt mai eficiente decâttradiþiile pe care se pot baza democraþii.15

Efectul instituþiilor. Nu toate democraþiile sunt la fel. Sistemele dereprezentare, aranjamentele pentru separarea ºi supervizarea puterilor ºimetodele de organizare a intereselor, precum ºi doctrinele legale ºi drepturile ºiîndatoririle asociate cetãþeniei, pot sã varieze, lucru care se întâmplã foarte desîntre regimurile care sunt în general recunoscute ca democratice. Acestediferenþe, exprimate în detalii de instituþii, genereazã efecte pe care douã mileniide reflecþie ºi investigaþie nu ne-au ajutat sã le înþelegem pe deplin. Suntemdeparte de a avea un rãspuns clar la întrebarea pe care Rousseau a pus-o în a saConstituþie a Poloniei: Care instituþii au efecte, ce fel de efecte sunt acestea ºi în cecondiþii istorice se produc ele.

15 Sã observãm, din nou, cã datele noastre i-au confirmat pe Londregan ºi Pole, în articolul lor |Poverty, theCoup Trap, and the Seizure of Executive Power“, unde susþineau cã loviturile de stat determinã alte lovituride stat.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13


Ar trebui sã ne aºteptãm ca democraþia sã dureze mai mult într-un sisteminstituþional decât în altul? Analiza noastrã este limitatã la un singur set decaracteristici instituþionale, rezumate ca parlamentarism versus prezidenþialism(am lãsat deoparte sistemele „mixte“, întrucât reprezintã o mostrã prea micãpentru a produce o estimare solidã). Testãm astfel ipotezele lui Juan Linz, careoferã motive pentru care democraþiile parlamentare ar trebui sã se dovedeascãmai durabile decât cele prezidenþiale.16

Unul dintre argumentele lui Linz este cã mizele sunt mai mari înprezidenþialism, de vreme ce cursa prezidenþialã nu poate avea decât un singurcâºtigãtor. El observã cã un candidat prezidenþial învins nu are nici un rol oficialîn politicã ºi, cel mai probabil, nu va fi nici mãcar membru al parlamentului, întimp ce într-un sistem parlamentar candidatul învins pentru funcþia de premierva fi liderul opoziþiei.17 De asemenea, este probabil ca mandatul fix într-unsistem prezidenþial sã fie mai mare decât cel aºteptat într-un sistem parlamentar.În sfârºit, în prezidenþialism ºeful executivului este în acelaºi timp ºi ºefulstatului, astfel putând sã prezinte interesele partizane ale preºedintelui ca fiindinteresele naþionale ºi astfel sã submineze legitimitatea de care se bucurãopoziþia.

Al doilea motiv pentru care democraþiile prezidenþiale pot sã fie mai puþindurabile este cã ele au o mai mare probabilitate de a genera blocaje legislative.Asemenea blocaje pot apãrea în oricare dintre sisteme. : în parlamentarism cândnu se poate forma nici o coaliþie, ºi în prezidenþialism, când legislativul estecontrolat de o majoritate ostilã preºedintelui, dar nu suficient de mare pentru adepãºi în mod frecvent decizia de veto al acestuia. În sistemele prezidenþiale,executivul, în virtutea mandatului fix, poate supravieþui alãturi de legislativeostile, conducând la producerea unor impasuri între ramura executivã ºi cealegislativã. Dupã cum observa un mare gânditor politic al secolului al XIX-lea,Walter Bagehot, „când intervine o diferenþã de opinii, legislativul este forþat sãse lupte cu executivul, ºi executivul este forþat sã se lupte cu legislativul; astfel,foarte probabil, se vor certa pânã la încheierea mandatelor lor“.18 În câtevasisteme prezidenþiale contemporane, linia principalã a conflictului politic estecea dintre preºedinte ºi parlament, mai degrabã decât cea dintre partidelepolitice. În asemenea condiþii, nici unul nu poate guverna.

16 Juan J. Linz, „The Perils of Presidentialism“, în Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69 ºi „The Virtuesof Presidentialism“, în Journal of Democracy 1 (Toamna 1990): 84-91.17 Juan J. Linz, „Democracy: Presidential or Parliamentary – Does It Make a Difference?“ (lucrare pregãtitãpentru Atelierul de Partide Politice în regiunea sudicã a Americii Latine, Woodrow Wilson International Centerfor Scholars, Washington, D.C., 1984). Argumentul lui Linz este contrazis de Scott Mainwaring ºi MathewShugart, „Juan Linz, Presidentialism and Democracy: A Critical Appraisal“ (Working Paper nr. 2000, HelenKellog Institute for International Studies, Universitz of Notre Dame, 1993).18 Walter Bagehot, „The English Constitution: The Cabinet“, în Arend Lijphart (editor), Parliamentary VersusPresidential Government (Oxford: Oxford University Press, 1992); eseul 1884 al lui Woodrow Wilson,„Committee or Cabinet Government“, retipãrit în acelaºi volum, are o argumentaþie similarã celei a luiBagehot. De asemenea, în colecþia lui Lijphart se poate gãsi analiza structurii politice a SUA, realizatã deComisia pentru sistem constituþional, pentru a marca bicentenarul din 1976. Comisia noteazã cã „separaþiaputerilor, ca principiu al structurii constituþionale, ne-a ajutat în prevenirea tiraniei ºi a abuzãrii înaltelor funcþiidin stat, dar a fãcut acest lucru prin încurajarea confruntãrii ºi a impasului, precum ºi prin difuzarearesponsabilitãþii pentru rezultatele acestora“.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13


Majoritãþile legislative sunt mai frecvente în prezidenþialism decât înparlamentarism: în 57,9 % din cazuri în prezidenþialism ºi în 49,0% din cazuri înparlamentarism.19 Dar, în 24,2% din anii prezidenþiali, numãrul locurilor pe carecel mai mare partid le deþine în legislativ a fost mai mic de jumãtate ºi mai maredecât o treime. De vreme ce proporþia necesarã anulãrii vetoului prezidenþialeste, de obicei, de douã treimi, aceste cifre indicã faptul cã sunt foarte frecventecondiþiile care determinã un impas executiv-legislativ în prezidenþialism.Numãrul mediu efectiv de partide este aproximativ acelaºi în cele douã sisteme:3,10 în parlamentarism ºi 3,05 în prezidenþialism. Totuºi, fracþionalizareaextremã, în care nici un partid nu controleazã mai mult de o treime din locurileparlamentare, este mai frecventã în prezidenþialism (intervenind în 18% dincazuri) decât în parlamentarism (intervenind în numai 8,9% din cazuri).

Linz are dreptate când vorbeºte despre durabilitatea aranjamentelorinstituþionale alternative. În perioada studiatã, 14 democraþii (sau 28% din cele50 de cazuri) s-au prãbuºit într-un sistem parlamentar. Una singurã (12,5% din8 cazuri) s-a prãbuºit într-un sistem mixt ºi 24 (52% din 46 de cazuri) s-aprãbuºit în prezidenþialism.20. Între acele democraþii care s-au prãbuºit înperioada cercetãrii noastre, sistemele parlamentare au durat în medie 8 ani, învreme ce corespondentele lor prezidenþiale au durat 9 ani. Dar sistemeleparlamentare care erau încã funcþionale în 1990 erau mai vechi: cu o medie deaproximativ 43 de ani, comparativ cu media de 22 de ani a regimurilorprezidenþiale. Probabilitatea ca o democraþie sã se prãbuºeascã subprezidenþialism în orice an dat din studiul nostru a fost de 0,049; comparativ,probabilitatea sub parlamentarism a fost de 0,014. Dacã aceastã diferenþã paremicã, sã ne gândim în termenii speranþei de viaþã: speranþa de viaþã a democraþieisub prezidenþialism este mai micã de 20 de ani, în timp ce sub parlamentarismeste de 71 de ani.

Aceastã diferenþã de durabilitate nu este un efect al nivelurilor de dezvoltareeconomicã la care regimurile parlamentare ºi prezidenþiale se aflau. În vreme cesistemele parlamentare se gãsesc, în medie, în þãrile mai bogate, democraþiileprezidenþiale sunt mai puþin durabile la aproape orice nivel de dezvoltare.Excluzând þãrile cu o populaþie, în 1990, mai micã de un milion (dintre caremulte au sisteme parlamentare) datele problemei nu se schimbã, (risculprobabilitatea condiþionatã ca un regim sã se prãbuºeascã, dat fiind faptul cã asupravieþuit atât de mult), este exact acelaºi. Aceastã diferenþã nu se datoreazãnici unor caracteristici ascunse ale Americii Latine: de fapt, regimurileprezidenþiale în America Latinã trãiesc mult mai mult decât acelea din alteregiuni, cu excepþia Statelor Unite. De aceea, viaþa democraþiilor prezidenþiale nueste scurtatã din cauzã cã se aflã în America Latinã.

19 Sã remarcãm faptul cã ne referim tot timpul numai la numãrul de locuri în legislativ al celui mai mare partid,fie cã acesta este sau nu partidul preºedintelui. Din 1968, în Statele Unite controlul a cel puþin uneia dintreCamerele Congresului s-a aflat în mâinile altui partid decât cel al preºedintelui în 80% din cazuri.20 Mainwaring a numãrat colapsuri democratice din anul 1945, gãsind 27 în prezidenþialism, 19 înparlamentarism ºi 4 în alte tipuri de regim. „Presidentialism, Multipartism, and Democracy: The DifficultCombination“, Comparative Political Studies 26 (1993): 198-228.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

Scott Mainwaring, la fel ca ºi Alfred Stepan ºi Cindy Skach, are, deasemenea, dreptate: democraþiile au o probabilitate scãzutã de a supravieþuiatunci când combinã prezidenþialism ºi un sistem de partide fragmentat.21

Combinaþia între prezidenþialismul cu un legislativ unde nici un singur partid nuare sistem majoritar reprezintã un sãrut al morþii: e de aºteptat ca asemeneasisteme sã trãiascã numai 15 ani. E de aºteptat ca democraþiile prezidenþiale încare un singur partid are o majoritate legislativã sã supravieþuiascã 26 de ani.„Blocajul“, o situaþie în care proporþia locurilor celui mai mare partid este întreo treime ºi o jumãtate, este fatal într-un grad mai mare pentru sistemeleprezidenþiale. Acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,038 (având o speranþã de viaþãde 26 de ani), atunci când nu este nici un blocaj, ºi cu o ratã de 0,091 (având osperanþã de viaþã de 11 ani), atunci când existã un blocaj. Mai mult, informaþiidescriptive despre parlamentarism sprijinã argumentul lui Scott Mainwaring ºiMatthew Shugart cã „Sistemele parlamentare cu partide disciplinate ºi un partidmajoritar oferã cel mai puþin control asupra puterii executive ºi, de aceea,promoveazã o abordare de genul «câºtigãtorul ia totul», mai mult decât sistemeleprezidenþiale“.22 Majoritãþile formate dintr-un singur partid nu determinãsupravieþuirea democraþiilor parlamentare: acelea în care un singur partid aremajoritatea locurilor în camera inferioarã a legislativului au o speranþã de viaþãde 55 de ani, în vreme ce sistemele parlamentare care nu au o astfel de majoritateau o speranþã de viaþã de 111 ani. Totuºi, aceastã diferenþã nu este semnificativãstatistic.

Cât de bune sunt aranjamentele instituþionale alternative în confruntarea cucrizele economice? Atunci când economia este în declin într-un an dat,democraþiile parlamentare se prãbuºesc cu o ratã de 0,039: acestea se pot aºteptasã trãiascã 26 de ani în asemenea condiþii. Atunci când economia este într-operioadã de ascensiune, rata de prãbuºire este 0,007, iar speranþa de viaþã este143 de ani. De aceea, sistemele parlamentare sunt vulnerabile la crizeeconomice. Sistemele prezidenþiale sunt mai puþin sensibile, dar ele se prãbuºesccu rate mult mai ridicate, în orice condiþii. Când economia se aflã în declin,acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,064, având o speranþã de viaþã de 16 ani.Când economia se aflã în creºtere, acestea se prãbuºesc cu o ratã de 0,042, avândo speranþã de viaþã de 24 de ani. Democraþia este vulnerabilã la crizeleeconomice sub ambele sisteme instituþionale, dar sistemele prezidenþiale au oprobabilitate mai scãzutã de a supravieþui în condiþii economice bune decâtsistemele parlamentare, în condiþii grele.

Analizele statistice oferã dovezi chiar mai puternice în favoareaparlamentarismului. Speranþa de viaþã a sistemelor prezidenþiale depinde de


21 Mainwaring, „Presidentialism in Latin America“, în Latin American Research Review 25 (1990): 157-179.Alferd Stepan ºi Cindy Skach, “Meta-Institutional Frameworks and Democratic Consolidation“, în WorldPolitics 46 (1993): 1-22.22 Mainwaring ºi Shugart, în „Juan Linz, Presidentialism and Democracy“, discutã în contradictoriu cu Linz:în opinia lor, parlamentarismul majoritar, mai degrabâ decât prezidenþialismul, este cel care creºte mizelepolitice. Totuºi, chiar dacã sistemele parlamentare majoritare dureazã mai puþin decât cele minoritare,democraþiile parlamentare de orice tip dureazã mai mult decât regimurile prezidenþiale. Cu toate acestea, nuputem ºti dacã aceastã diferenþã se datoreazã intensitãþii conflictelor politice.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

nivelul de dezvoltare, de creºterea economicã ºi de existenþa majoritãþilorlegislative. Poate chiar mai surprinzãtor, analiza statisticã atestã faptul cãsistemele prezidenþiale sunt puternic vulnerabile la blocajele dintre legislativ ºiexecutiv. Dimpotrivã, în ciuda cifrelor descriptive citate mai sus, pentrusistemele parlamentare nici distribuþia locurilor, nici creºterea economicã nusunt un predictor semnificativ statistic al supravieþuirii democraþiei. Statisticileconfirmã, totodatã, cã regimurile prezidenþiale au o probabilitate mai scãzutã desupravieþuire în þãrile care nu erau independente pânã în 1950 (numite astfelpentru a fi diferenþiate de þãrile latino-americane), în vreme ce sistemeleparlamentare au aceeaºi probabilitate de a supravieþui atât în þãrile independentede mai mult timp, cât ºi în cele care ºi-au dobândit de curând acest statut. Înschimb, numai sistemele parlamentare sunt sensibile la fragmentarea etnicã apopulaþiei. Dar, acest efect, atunci când este semnificativ statistic, influenþeazãfoarte puþin speranþele lor de viaþã. Astfel, democraþiile prezidenþiale sunt pur ºisimplu mai fragile.

Pentru a concluziona, supravieþuirea democraþiilor depinde de sistemele lorinstituþionale. Regimurile parlamentare dureazã mult mai mult decât celeprezidenþiale. Instituþiile electorale ce produc majoritãþi conduc la supravieþuireasistemelor prezidenþiale: cele care se confruntã cu blocaje legislative sunt în modspecial fragile. Ambele sisteme sunt vulnerabile în faþa performanþeloreconomice slabe, dar democraþiile prezidenþiale au o mai micã probabilitate de asupravieþui chiar ºi când economia creºte, comparativ cu sistemele parlamentareaflate în situaþia unei economii în declin. Dovada cã democraþia parlamentarãsupravieþuieºte mai mult ºi într-un spectru mai larg de condiþii decât demo-craþiile prezidenþiale pare astfel incontestabilã.

Alegerea instituþiilor. De vreme ce democraþiile parlamentare dureazã maimult, este uimitor faptul cã atât de multe democraþii adoptã prezidenþialismul. Cedeterminã alegerea iniþialã a instituþiilor democratice? O mare parte a rãspunsuluipoate fi spicuitã la o privire obiºnuitã a istoriei. Þãrile care au avut monarhii, darnu au experimentat nici o revoluþie au transferat exercitarea responsabilitãþiiguvernamentale din faþa Coroanei în faþa parlamentului, sfârºind prin a adoptaun sistem parlamentar. Þãri în care monarhia a fost abolitã (Franþa în 1848 ºi, dinnou, în 1875, Germania în 1919) ºi colonii care s-au rãzvrãtit împotriva puterilormonarhice (Statele Unite ºi America Latinã la sfârºitul secolului al XVIII-lea –începutul secolului al XIX-lea) au înlocuit monarhii cu preºedinþi. Aºa cumSimon Bolivar spunea odatã, „Alegem monarhi pe care îi numim preºedinþi“.Þãrile care au ieºit de sub dominaþia colonialã dupã Al Doilea Rãzboi Mondial aumoºtenit în mod tipic parlamentarismul de la colonizatori. Totuºi, în modcaracteristic, aceleaºi þãri au instituit sisteme prezidenþiale, dacã ºi atunci cânddemocraþia iniþialã s-a prãbuºit. La fel de caracteristic este faptul cã democra-tizarea dictaturilor a tins sã menþinã prezidenþialismul.

Potrivit numãrãtorii noastre, dintre cele 35 de þãri care s-au democratizatîntre 1974 ºi 1990, 19 au adoptat sisteme prezidenþiale, 13 au ales parla-mentarismul ºi 3 au optat pentru sisteme mixte. Dacã mizele politice sunt


58-75.qxd 10.06.2002 12:13

într-adevãr mai mari în prezidenþialism, este greu sã identificãm cauzele pentrucare acest sistem s-ar instaura în condiþiile în care partidele politice sunt perfectde bine informate ºi nefiind dispuse sã îºi asume riscuri. O explicaþie ar putea ficã partidele sunt nerealist de optimiste: fiecare se vede câºtigãtor la urne ºipresupune cã va câºtiga funcþia prezidenþialã. Totuºi, suspectãm cã alegereaprezidenþialismului nu este doar o decizie a partidelor politice.

Sã observãm cã între þãrile care au fost democratice înainte de actualatranziþie spre democraþie, aproape toate au ales acelaºi sistem pe care îl aveauînainte de regimul nedemocratic.23 Aceastã continuitate, în special în AmericaLatinã, poate sã-i mulþumeascã pe cei cãrora le place sã gãseascã explicaþii înculturã sau tradiþii.24 Totuºi, este mai probabil cã aceasta reflectã rolul politiccontinuu al armatei, care pare sã aibã o preferinþã pentru regimurileprezidenþiale, probabil pentru cã ele oferã o ierarhie mai clarã. Acest motiv îi estesuficient armatei pentru a pleda în favoarea prezidenþialismului când problemainstituþiilor democratice apare pe agenda tranziþiei. Tiparele empirice par sãsprijine aceastã aºteptare: în vreme ce 10 din cele 17 regimuri democratice cares-au nãscut în urma dictaturilor civile au optat pentru prezidenþialism, în timp ceun numãr copleºitor de þãri, 22 din cele 28 de democraþii care s-au nãscut înurma dictaturilor militare au fãcut aceeaºi alegere. Astfel, prezidenþialismul paresã fie cel puþin în parte, o moºtenire a guvernãrii militare.

O datã ce am aflat cã sistemele prezidenþiale prezintã o probabilitate maimare sã fie adoptate când regimul anterior a fost unul militar, întrebarea normalãcare se ridicã este dacã nu cumva toate datele descoperite cu privire lalongevitatea democraþiilor prezidenþiale sunt greºite. Democraþia poate fi maifragilã sub prezidenþialism tocmai din cauza faptului cã acest set de instituþii esteales când armata joacã un rol activ în politicã. Într-o anumitã mãsurã, lucrurilestau în felul urmãtor: în vreme ce speranþa de viaþã a democraþiilor prezidenþialece se nasc în urma dictaturilor civile este de aproximativ 24 de ani, sistemeleprezidenþiale ce se nasc în urma dictaturilor militare se pot aºtepta sã durezedoar 17 ani. Însã democraþiile parlamentare ce urmeazã unei guvernãri militaredureazã pur ºi simplu, mai mult: 71 de ani.25 Prin urmare, s-ar pãrea cãprezidenþialismul per se este cel ce face democraþia mai fragilã.

O datã ce excludem instituþiile moºtenite de la guvernanþii coloniali, nivelulde dezvoltare la care are loc tranziþia la democraþie pare sã aibã un anumit impact


23 Numai Pakistan a trecut de la parlamentarism în 1950-1955 la prezidenþialism în 1972-1976, pentru a revenila parlamentarism în 1988. Numai Ghana, Nigeria, Coreea de Sud (care a fost democraþie parlamentarã timpde un an în 1960) ºi Turcia au ales un sistem prezidenþial dupã experienþa democraþiilor parlamentare. În celedin urmã, numai Surinam a optat pentru un sistem mixt dupã experienþa prezidenþialismului democratic.24 Acesta este argumentul comisiei de redactare a constituþiei nigeriene din 1976: „Într-adevãr, tendinþatuturor oamenilor din întreaga lume este sã înalþe o singurã persoanã pe poziþia de conducãtor. În contextulAfricii, diviziunea (puterilor) nu este numai lipsitã de înþeles, ci este dificil de a fi menþinutã în practicã. Secunoaºte foarte bine cã nici un ºef de stat african nu este mulþumit cu poziþia de figurant“. A se vedea raportulcomisiei în Lijphart, Parliamentary Versus Presidential Government.25 Numai douã democraþii parlamentare s-au nãscut în urma unei dictaturi civile ºi s-au prãbuºit înainte de1991. Speranþa lor de viaþã este de 22 de ani, dar numãrul infim de þãri incluse diminueazã mult încrederea înaceste cifre.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

asupra instituþiilor ce sunt alese: între 1950 ºi 1990, nivelurile medii de dezvoltarela care instituþiile parlamentare au fost alese a fost de 2945 de dolari, în vremece instituþiile prezidenþiale au fost alese la un nivel mediu de dezvoltare de 2,584de dolari. Modalitatea de tranziþie, cel puþin aºa cum este indicatã de greve ºi alteforme de nemulþumire socialã (aºa cum este codificatã de Arthur S. Banks), paresã nu afecteze alegerea instituþiilor.26

Ne concentrãm pe momentul tranziþiei de vreme ce, o datã stabilite,anumite cadre instituþionale tind sã persiste, de parcã „nu ar putea suportarenegocierea“. Aºa cum aratã recentul referendum brazilian ce a respins opropunere de schimbare a sistemului într-unul parlamentar, dificultateaschimbãrii aranjamentelor instituþionale complexe este cã statu quo-ul, oricare seîntâmplã sã fie acesta, este favorizat. Dacã susþinãtorii schimbãrii oferã numai unslogan, „parlamentarismul“, atunci apãrãtorii statu quo-ului pot sã cearã detaliilegate de noul aranjament instituþional; dacã susþinãtorii schimbãrii oferãasemenea detalii, atunci apãrãtorii pot întotdeauna sã gãseascã nenumãratedefecte ale noului sistem. Pe tot parcursul perioadei dintre 1950 ºi 1990, auexistat numai trei cazuri în care regimurile democratice au trecut de la un sisteminstituþional la un altul: Franþa a trecut în 1958 de la un sistem parlamentar launul mixt, în vreme ce Brazilia a trecut în 1960 de la un sistem prezidenþial launul mixt, doar pentru a reveni la prezidenþialism în 1963. Ambele cazuri au avutloc în condiþii excepþionale. Þãrile ce adoptã instituþii prezidenþiale când sunt întranziþia la democraþie, rãmân credincioase acestor instituþii ºi nu le schimbã.27

Concluzii. Rezultatul central la care am ajuns este importanþa factoriloreconomici în susþinerea democraþiilor. În vreme ce teoria modernizãrii a greºitîn a considera cã dezvoltarea economicã sub dictaturã dã naºtere la democraþie,Lipset a avut dreptate argumentând cã, o datã stabilitã într-o þarã bogatã,democraþia are ºanse mai mari de supravieþuire. Într-adevãr, am descoperit cã odatã ce o þarã este suficient de bogatã, având un venit per capita de peste 6.000de dolari, supravieþuirea democraþiei este sigurã, în ciuda oricãror dificultãþi carepot sã aparã. ªi, în vreme ce factorii internaþionali, la fel ca ºi instituþiile politice,sunt importanþi pentru durabilitatea democraþiei în þãrile mai puþin bogate,performanþa economicã conteazã: într-adevãr, democraþia are ºanse mai mari dea supravieþui într-o economie în curs de dezvoltare cu un venit per capita maimic de 1.000 de dolari, decât într-o þarã unde venitul per capita este între 1.000


26 A se vedea Banks, Cross-National Time-Series Data Archive. Între cele 35 de tranziþii ce au avut loc dupã 1973,instituþiile parlamentare au fost alese în 13 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare de 3.414 dolari, instituþiileprezidenþiale în 19 cazuri, la nivelul mediu de dezvoltare, de 2.591 de dolari, fãcând ca efectul sã fie ºi maipronunþat.27 Acesta nu este un argument în favoarea faptului cã þãrile care au adoptat instituþii prezidenþiale în timpulrecentelor tranziþii la democraþie ar trebui sã încerce imediat sã treacã la parlamentarism. Oricând alegereainstituþionalã este prezentã pe agenda politicã, conflictele substanþiale, chiar ºi cele minore, tind sã-ºi muteconcentrarea pe problemele instituþionale. Asemenea situaþii sunt periculoase pentru democraþie, de vreme cesemnificã faptul cã nu existã reguli clare prin care conflictele substanþiale sã fie rezolvate. Prin urmare, a aveaun sistem instituþional stabil este mai important decât a avea unul perfect. Îi datorãm aceastã observaþie luiHyug Baeg Im.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

ºi 4.000 de dolari, dar care este în declin economic. Democraþiile pot supravieþuichiar ºi în cele mai sãrace þãri dacã reuºesc sã genereze dezvoltare, dacã reducinegalitatea, dacã climatul internaþional este propice ºi dacã au instituþiiparlamentare.

Totuºi, pentru o multitudine de motive, aceasta nu este o concluzieoptimistã. Sãrãcia este o capcanã. Puþine þãri cu venit anual per capita mai micde 1.000 de dolari se dezvoltã sub orice regim: rata lor medie de creºtereeconomicã este mai micã de 1% pe an; multe dintre ele cunosc un declineconomic prelungit. Atunci când þãrile sãrace stagneazã, orice democraþie seîntâmplã sã ia naºtere, ea tinde sã se prãbuºeascã rapid. Sãrãcia dã naºtere lasãrãcie ºi la dictaturã.

Alegerea instituþionalã oferã o scãpare parþialã din aceastã capcanã:sistemele parlamentare din þãrile sãrace, cu toate cã sunt foarte fragile, au ºansede supravieþuire aproape duble faþã de democraþiile prezidenþiale ºi de patru orimai mari atunci când cresc din punct de vedere economic. Totuºi, de vreme cese pare cã þãrile sãrace tind mai degrabã sã aleagã prezidenþialismul, existã o slabãconsolare cã se va putea apela vreodatã la ingineria constituþionalã ºi la avantajelecare decurg din ea. În mod egal, o slabã consolare este oferitã de studiul politicii.Cele mai multe þãri ce revin la democraþie se întorc la constituþia pe care au avut-o în trecut, chiar dacã aceasta nu a funcþionat niciodatã, cum e cazulArgentinei, unde prima alternare democraticã la guvernare sub constituþia din1853 revizuitã, deja violase prevederile acesteia.28

În cele din urmã, nu am gãsit nici o dovadã a „consolidãrii“. O democraþiedevine „consolidatã“ dacã „rata hazardului“ pe care o presupune ºi care a fostmenþionatã anterior scade o datã cu vârsta sa, astfel încât, aºa cum susþineaRobert Dahl, democraþiile au o probabilitate mai mare de a supravieþui dacã audurat o anumitã perioadã.29 Am gãsit unele dovezi cã acest lucru este adevãrat,dar, de asemenea, cã democraþiile sunt eterogene. O datã ce controlãm din punctde vedere statistic nivelul de dezvoltare, eterogenitatea dispare ºi ratele de hazarddevin independente de vârstã, semnificând faptul cã, pentru un nivel dedezvoltare dat, democraþiile au ºanse aproape egale sã se prãbuºeascã la oricevârstã.

De vreme ce democraþiile au ºanse mai mari sã supravieþuiascã atunci cândexistã în þãri dezvoltate, aceste rezultate ar indica faptul cã ratele de hazard(necorectate pentru nivelul de dezvoltare) scad foarte mult deoarece þãrile sedezvoltã din punct de vedere economic, ºi nu din cauzã cã o democraþieexistentã de un timp are ºanse mari sã persiste.

În mod clar, nu considerãm „consolidarea“ a fi doar o problemã de timp,


28 Constituþia din 1853 fixeazã perioada dintre alegeri ºi numire la nouã luni, deoarece atâta le lua electorilorsã cãlãtoreascã din interiorul þãrii pânã la Buenos Aires. Transferul guvernãrii de la preºedintele Raul Alfonsinla nou alesul preºedinte Carlos Menem a fost scurtatã în urma unei înþelegeri mutuale sub presiunea unei crizeinflaþioniste.29 Robert A. Dahl, „Transitions to Democracy“ (prelegere susþinutã la simpozionul „Voices of Democracy“,Universitatea din Dayton, Centrul pentru studii internaþionale, 16-17 martie 1990).

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

de un anumit tip de „acomodare“ sau de „instituþionalizare“ mecanicã.30 Amdescoperit cã democraþiile au ºanse mai mari de a supravieþui la niveluri maiînalte de dezvoltare economicã. Dar am descoperit, de asemenea, cãdemocraþiile supravieþuiesc dacã genereazã creºtere economicã ºi dacãcontroleazã presiunile de distribuire a bunãstãrii, permiþând un anumit nivel deinflaþie ºi reducând inegalitatea veniturilor. Aceasta nu înseamnã cã negãm faptulcã instituþiile conteazã: de fapt, instituþiile conteazã, ºi nu numai parlamen-tarismul ºi sistemele electorale, ci ºi altele, pe care nu le-am luat în consideraredin lipsã de date. Abilitatea democraþiei de a supravieþui este o problemã depoliticã ºi politici publice, precum ºi de noroc. Totuºi, dimpotrivã, dacãdemocraþiile devin „consolidate“ din indiferent ce motiv, atunci ar trebui sãobservãm cã, la orice nivel de dezvoltare, simpla trecere a timpului face caprãbuºirea lor sã fie mai puþin probabilã. Oricum, acest lucru nu-l observãm ºideci concluzionãm prin a spune cã „procesul de consolidare“ este un termenlipsit de conþinut.

Pe scurt, secretul durabilitãþii democratice pare sã stea în dezvoltareaeconomicã, nu sub dictaturã, aºa cum susþinea teoria dominantã în anii ’60, cisub democraþie bazatã pe instituþii parlamentare.

Anexã: clasificarea regimurilor

Definim democraþia ca fiind un regim în care poziþiile de decizie sunt obþinuteca urmare a alegerilor competitive. Numai dacã opoziþiei i se permite sãconcureze, sã câºtige ºi sã preia guvernarea, se poate spune cã un regim estedemocratic. În mãsura în care se concentreazã pe alegeri, aceastã definiþie este,în mod evident, minimalistã.

Aceastã definiþie are douã pãrþi: „poziþiile decizionale“ ºi „competiþia“. Înnici un regim nu sunt ocupate toate poziþiile decizionale exclusiv prin alegeri.Esenþial pentru a considera un regim democratic este faptul cã douã tipuri depoziþii decizionale sunt ocupate prin alegeri: ºeful executivului ºi locurile încorpul legislativ.

Competiþia are loc atunci când existã o opoziþie care are unele ºanse de acâºtiga poziþiile decizionale în urma alegerilor. Adoptãm aproape textualdictonul lui Przeworski, potrivit cãruia „Democraþia este un sistem în carepartidele pierd alegerile“: oricând avem o îndoialã, clasificãm ca fiind democraþiinumai acele sisteme în care partidele ce deþin puterea chiar pierd în realitatealegerile. Alternanþa la putere constituie o dovadã de primã mânã a competiþiei.

În schimb, competiþia încorporeazã trei caracteristici: 1) nesiguranþa exante; 2) ireversibilitate ex post ºi 3) repetabilitate.


30 Guillermo O’Donnell, „Partial Institutionalization: Latin America and Elsewhere“ (Lucrare prezentatã laconferinþa „Consolidating Third Wave Democracies: Trends and Challenges“, Taipei, Taiwan, 27-30 august1995), presupune cã „instituþionalizarea“ poate fi înþeleasã în douã moduri: fie ca un proces de stabilizaregradualã a aºteptãrilor cã un sistem instituþional dat va orienta acþiunile politice, fie ca o sincronizare crescândãîntre instituþii formale ºi practici concrete. Dacã „instituþionalizarea“ este consideratã în primul sens, ea estelegatã tautologic de „consolidare“. Dar este o problemã empiricã dacã democraþia poate supravieþui atuncicând instituþiile formale nu descriu practici concrete.

58-75.qxd 10.06.2002 12:13

Prin „nesiguranþa ex ante“ înþelegem faptul cã existã o anumitãprobabilitate pozitivã cã cel puþin un membru al coaliþiei de guvernare poatepierde poziþia decizionalã într-un anumit tur de scrutin. Nesiguranþa nu estesinonimã cu imprevizibilitatea: probabilitatea distribuirii de ºanse electorale esteîn mod tipic cunoscutã. Tot ceea ce este necesar pentru ca rezultatele sã fienesigure este ca un anumit partid care deþine puterea sã piardã alegerile.

Prin „ireversibilitate ex post“ înþelegem asigurarea cã aceluia (oricine ar fi)care ar câºtiga i s-ar permite sã ocupe poziþiile decizionale. Rezultatele alegerilortrebuie sã fie ireversibile în democraþie, chiar dacã opoziþia câºtigã. Consecinþapracticã a acestei caracteristici este excluderea alegerilor trucate ºi a perioadelorde liberalizare. Regimurile dictatoriale concep liberalizarea ca pe o deschiderecontrolatã faþã de spaþiul politic. Atunci când eºueazã, adicã atunci când opoziþiacâºtigã, urmeazã uneori o perioadã de interdicþii. Prin urmare, nu existã nici osiguranþã cã opoziþia ar putea sã îºi celebreze victoria.

Ultima caracteristicã a competiþiei este cã se aºteaptã ca alegerile sã serepete. Indiferent cine câºtigã un tur de scrutin nu poate folosi putereadecizionalã pentru a împiedica forþele politice competitoare sã câºtigeurmãtoarele alegeri. Democraþia, cum spunea cândva Juan Linz, este guvernarepro tempore. Toate rezultatele politice trebuie sã fie temporare: perdanþii vor aveadreptul de a candida ºi în viitor, de a negocia din nou, de a influenþa legislaþia,de a presa birocraþia sau de a face recurs în tribunale. Nici prevederileconstituþionale nu sunt de neschimbat; regulile, de asemenea, pot fi schimbate înconcordanþã cu alte reguli.

Din punct de vedere operaþional, un regim este catalogat ca democraþiedacã nu a încãlcat nici una dintre cele patru reguli enumerate mai jos. (Regulilenoastre de sincronizare sunt dupã cum urmeazã: codificãm regimul ce a prevalatla sfârºitul anului, chiar dacã a ajuns la putere la 31 decembrie , cum, spreexemplu, a ajuns la putere dictatura în Nigeria în 1983. Tranziþiile la autoritarismsunt semnalate de o loviturã de stat. Tranziþiile la democraþie sunt datate demomentul depunerii jurãmântului de cãtre guvernul nou ales, nu de alegeri. Încâteva cazuri, cum ar fi acela al Republicii Dominicane în 1963, unde un regimdemocratic a durat ºase luni, sau Bolivia în 1979, unde situaþia s-a schimbat decâteva ori, informaþia despre regimuri care au început ºi s-au prãbuºit în acelaºian este pierdutã). Un regim este catalogat ca dictaturã dacã cel puþin una dintreaceste condiþii este îndeplinitã.

Regula 1: „Selecþia executivului“. ªeful executivului nu este ales.Regula 2: „Selecþia legislativului“. Legislativul nu este ales.Regula 3: „Partidele“. Nu existã mai mult de un partid. Mai exact, aceastã regulã se

aplicã dacã:1) nu existã nici un partid sau 2) existã numai un singur partid sau 3) deþinerea puterii decizionale s-a sfârºit prin stabilirea unei guvernãri unipartidiste sau

nonpartidiste, sau 4) cei care deþin puterea au dizolvat legislativul în mod neconstituþional ºi au rescris

regulile în favoarea lor. Alternanþa la guvernare nesocoteºte guvernarea prin


58-75.qxd 10.06.2002 12:13

partide: Jamaica, unde un singur partid a deþinut în acelaºi timp, înproporþie de 100%, locurile în legislativ ºi, totuºi, dupã ce a pierdutalegerile, a pãrãsit guvernarea. Jamaica a fost catalogatã ca democraticãpentru întreaga perioadã în discuþie.

Cu toate acestea, aceste trei reguli nu sunt suficiente pentru a clasifica aceleregimuri care organizeazã alegeri în mod regulat, permit diverse grade delibertate pentru opoziþie ºi sunt totdeauna învingãtoare. Existã câteva regimuricare nu pot fi clasificate fãrã nici o ambiguitate, pe baza tuturor dovezilorproduse de istorie: nu avem cum sã spunem dacã cei ce deþin puterea ar organizaalegeri fãrã a fi siguri cã le vor câºtiga. În asemenea cazuri, trebuie sã decidemce eroare preferãm sã evitãm: catalogarea ca democraþii a regimurilornedemocratice sau necatalogarea ca democraþii a regimurilor care de fapt auacest statut. Greºeala e de neevitat; singura problemã este în ce direcþie greºim.Am decis sã greºim având o abordare conservatoare, descalificând ca democraþiiregimuri ce îndeplinesc primele trei reguli, dar nu ºi pe urmãtoarea:

Regula 4: „Eroare de tip II“. Cei ce deþin puterea au deþinut-o ºi în trecutul apropiat,în virtutea faptului cã au fost aleºi pentru mai mult de douã mandate sau fãrã sã fi fost aleºiºi, pânã în prezent sau în momentul în care au fost detronaþi nu au pierdut nici un scrutin.

Pe parcursul acestei discuþii ne-am concentrat asupra democraþiei.Abordãm dictatura pur ºi simplu ca pe o categorie rezidualã, probabil mainimerit numitã „nedemocraþie“. De vreme ce ni se spune deseori cã democraþia„este“ o variabilã continuã, iatã motivele pentru care insistãm sã dihotomizãmregimurile politice: 1) În vreme ce unele democraþii sunt mai democratice decâtaltele, dacã nu existã o competiþie pentru poziþiile decizionale, atunci nici unregim nu ar trebui sã fie considerat democratic. Kenneth A. Bollen ºi Robert W.Jackman în eseul lor din American Sociological Review din anul 1989,„Democracy, Stability, and Dichotomies“, confundã argumentul cã uneledemocraþii sunt mai democratice decât altele cu pretenþia cã se poate distingegradul de „democraþie“ pentru orice pereche de regimuri. 2) Ideea cã ar trebui,aºa cum sugereazã Bollen ºi Jackman în discuþia lor despre „cazurile extreme“,sã plasãm cazurile care nu pot clasificate fãrã ambiguitate, date fiind regulilenoastre, într-o categorie „intermediarã“, la jumãtatea distanþei dintre democraþieºi dictaturã, mi se pare ridicolã. 3) „Cazurile extreme“ constituie fie erorisistematice, fie nesistematice. Erorile sistematice pot fi tratate de reguli explicite,cum este regula noastrã privind eroarea de tip II, iar consecinþele lor pot fiexaminate statistic. O datã ce aceastã decizie este luatã, clasificarea este lipsitã deambiguitate. 4) În schimb, unele erori ce sunt aleatorii în ceea ce priveºte regulilevor persista ºi va trebui sã le acceptãm prezenþa. Dar nu existã motive a priorisã credem cã o clasificare mai rafinatã va avea o eroare de mãsurare mai micã. Oscalã mai nuanþatã genereazã erori mai mici, dar mai numeroase, în timp ce oscalã mai grosolanã genereazã erori mai mari, dar mai puþin numeroase. Dacãdistribuþia observaþiilor adevãrate este unimodalã ºi aproape simetricã, oclasificare mai rafinatã va avea o eroare mai micã, dar, de fapt, observaþiile din


58-75.qxd 10.06.2002 12:13

toate scalele polihotomice tind sã aibã o distribuþie în formã de „U“, careavantajeazã o clasificare dihotomicã.

Oricare ar fi particularitãþile regulilor noastre, clasificãrile ce rezultã diferãpuþin de abordãrile alternative: scala Coppedge-Reinecke pentru 1978 prezice92% din regimurile noastre, scala Bollen din 1965 prezice 85% ºi scalele Gurrale autocraþiei ºi democraþiei din 1950-1986 prezic împreunã 91%. Scala Gastila libertãþilor politice ce acoperã perioada dintre 1972 ºi 1990, prezice 93,2% dinclasificarea noastrã; scala sa pentru libertãþi civile prezice 91,5 % ºi cele douãscale reunite prezic 94,2 % din regimurile noaste. De aceea, nu existã nici unmotiv sã credem cã rezultatele noastre sunt idiosincratice în clasificareaparticularã a regimurilor.

De vreme ce distincþia dintre sistemele parlamentare ºi prezidenþiale estenecontroversatã, o prezentãm numai pe scurt. În sistemele parlamentareadunarea legislativã poate demite guvernul, în timp ce în sistemele prezidenþialenu poate. Acest criteriu coincide perfect cu modul de selectare a guvernului: decãtre legislativ în sistemele parlamentare ºi de cãtre alegãtori (direct sau indirect)în sistemele prezidenþiale. În cadrul fiecãrui tip de design instituþional existãdiferenþe semnificative. Cea mai importantã dintre acestea o reprezintã sistemulelectoral. Unele tipuri de sisteme electorale tind sau nu sã genereze majoritãþilegislative.

Totuºi, unele aranjamente instituþionale nu se încadreazã în nici unul dintreaceste tipuri pure: ele sunt „premier-prezidenþiale“, „semiprezidenþiale“ sau„mixte“, potrivit unor terminologii diferite. În asemenea sisteme, preºedinteleeste ales pentru un mandat fix ºi are anumite puteri executive, dar guvernele suntla discreþia parlamentului. Aceste sisteme „mixte“ nu sunt omogene: cele maimulte se înclinã mai aproape de parlamentarism atâta vreme cât guvernul esteresponsabil în faþa legislativului; altele, Portugalia, între 1976 ºi 1981, oferãpreºedintelui puterea de a numi ºi demite guvernele ºi, prin urmare, înclinã maiaproape de prezidenþialism.

Între cele 135 de þãri care sunt incluse în eºantionul nostru, s-au numãrat 50de democraþii parlamentare, 46 prezidenþiale ºi 8 mixte. În afara Americilor, s-au numãrat 9 democraþii prezidenþiale: Congo (1960-1962), Ghana (1979-1980), Nigeria (1979-1982), Uganda (1980-1984), Bangladesh (1986-1990),Coreea de Sud (1988 - pânã în prezent), Pakistan (1972-1976) ºi Filipine înaintede 1964 ºi apoi din 1986 pânã în prezent.

În America Latinã, singurele regimuri parlamentare au fost încercarea descurtã duratã în Brazilia, ce a precedat lovitura de stat din 1964, ºi Surinam. Celemai multe þãri vest-europene au sisteme parlamentare, dar democraþiiparlamentare pot, de asemenea, fi gãsite în cele mai multe pãrþi ale lumii.

Traducere de Aurelian Muntean


58-75.qxd 10.06.2002 12:13

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ*

Amartya Sen**

Abstract:

The rise of democracy is the most important development in the 20th century. This is a crucialfact to be taken into account when talking about the developing countries: democracies are notperforming economically worse than autocracies, and no substantial famine has ever occurredin an independent and democratic country with free press, no matter how poor this country is.But democracy has not only instrumental value, to create wealth and spread social best practicesthrough free communication; it has also intrinsic value for the human life. Moreover, it is avery general concept that can be adapted locally. As a result, particular cultural traditionscannot be used as a ground for rejecting the democratic institutions. Key words: political culture, values, Confucianism, Islam, development, famine

În vara anului 1997, am fost întrebat de un important ziar japonez care credeu cã a fost cel mai important eveniment care s-a întâmplat în secolul al XX-lea.Întrebarea mi s-a pãrut neobiºnuit de provocatoare, întrucât multe evenimentegrave au avut loc în ultimii o sutã de ani. Imperiile europene, în special celbritanic ºi cel francez, care au dominat în secolul al XIX-lea, s-au prãbuºit. Amfost martorii a douã rãzboaie mondiale. Am vãzut ascensiunea ºi decãdereafascismului ºi a nazismului. Acest secol a inclus ascensiunea comunismului ºicolapsul sãu (în fostul bloc sovietic), dar ºi transformarea sa radicalã (în China).Am observat, de asemenea, trecerea de la dominaþia economicã a Occidentuluila un nou echilibru economic mult mai dominat de Japonia ºi de þãrile din Asia

* „Democracy As an Universal Value“, Journal of Democracy, 10:3 (1999), 3-17. © The Johns HopkinsUniversity Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns HopkinsUniversity Press. ** Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru Economie în anul 1998, este Master al Trinity College(Cambridge) ºi Professor Emeritus la Universitatea Harvard.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

de Est ºi Sud-Est. Chiar dacã aceastã regiune trece acum prin unele dificultãþifinanciare ºi economice, acest lucru nu va anula schimbarea de echilibru îneconomia mondialã, schimbare care s-a produs pe durata mai multor decenii (încazul Japoniei, pe durata aproape întregului secol). Ultimii o sutã de ani nu duclipsã de evenimente importante.

Oricum, din marea varietate de evoluþii care au avut loc în secolul al XX-lea, pânã la urmã nu am avut nici o dificultate în a alege cea mai senzaþionalãevoluþie a acestei perioade: ascensiunea democraþiei. Aceasta nu echivaleazã cuo negare a faptului cã ºi alte evoluþii au fost importante, dar aº îndrãzni sã spuncã în viitorul îndepãrtat, când oamenii vor privi înapoi, la ceea ce s-a întâmplatîn acest secol, nu vor putea sã nu acorde prioritate emergenþei democraþiei dreptcea mai acceptabilã formã de guvernare.

Originile democraþiei se aflã, desigur, în Grecia de acum mai bine de unmileniu. Eforturi treptate fãcute în sensul democratizãrii au fost fãcute ºi în altepãrþi, inclusiv în India.1 Dar, de fapt, în Grecia anticã a prins formã conceptulde democraþie, acolo fiind ºi aplicat (deºi la o scarã limitatã), înainte de a seprãbuºi ºi de a fi înlocuit de forme de guvernare asimetrice ºi autoritare. Acestlucru nu s-a întâmplat nicãieri altundeva.

Ulterior, democraþia, aºa cum o cunoaºtem astãzi, avut nevoie de mult timppentru a se impune. Instaurarea sa gradualã ºi, pânã la urmã, triumfãtoare casistem de guvernare operabil a fost susþinutã de multe evoluþii, de când a fostsemnatã Magna Carta în 1215, trecând prin perioada revoluþiilor francezã ºiamericanã din secolul al XVIII-lea ºi pânã la extinderea dreptului de vot înEuropa ºi America de Nord în secolul al XIX-lea. Totuºi, abia în secolul al XX-lea, conceptul de democraþie s-a impus ca o formã „normalã“ de guvernare lacare orice naþiune este îndreptãþitã, fie ea din Europa, America, Asia sau Africa.

Ideea de democraþie ca angajament universal este destul de nouã ºi eareprezintã, în mod esenþial, un produs al secolului al XX-lea. Rebelii care aurestrâns puterea regelui Angliei prin Magna Carta au simþit democraþia ca pe onevoie în întregime localã. Spre deosebire de ei, luptãtorii americani pentruindependenþã ºi revoluþionarii din Franþa au contribuit extrem de mult laînþelegerea nevoii de democraþie ca un sistem general. Cu toate acestea, impactulcererilor lor practice a rãmas local, limitat, de fapt, la cele douã þãrmuri aleAtlanticului de Nord ºi bazat pe istoria economicã, socialã ºi politicã specificãregiunii.

Pe toatã durata secolului al XIX-lea, teoreticienii democraþiei au consideratcã este foarte firesc sã discute dacã o þarã sau alta este „potrivitã pentrudemocraþie“. Acest mod de gândire s-a modificat abia în secolul al XX-lea, odatã cu recunoaºterea faptului cã întrebarea era greºit pusã: o þarã nu trebuie sãfie sortitã a se potrivi democraþiei, mai degrabã ea trebuie sã devinã potrivitãpentru democraþie prin aplicarea acesteia. Aceasta este, cu adevãrat, o schimbare

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃ 77

1 În romanul lui Aldous Huxley Punct contrapunct, aceastã realitate pare sã fi fost suficientã pentru a-i furnizascuze credibile unui soþ care îºi înºela soþia. El îi spunea soþiei cã trebuie sã meargã la Londra pentru a studiaproblema democraþiei în vechea Indie, la biblioteca de la British Museum, când, de fapt, mergea sã îºiîntâlneascã amanta.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

esenþialã, care duce la extinderea sferei potenþiale de influenþã a democraþieipânã la cuprinderea a miliarde de persoane, cu istoriile ºi culturile lor diverse, caºi cu nivelurile disparate de bogãþie.

Tot în acest secol oamenii au acceptat, în cele din urmã, cã „dreptul de votpentru toþi adulþii“ trebuie sã se refere cu adevãrat la „toþi“, nu numai la bãrbaþi,ci ºi la femei. Când în luna ianuarie a acestui an am avut ocazia sã mã întâlnesccu preºedintele elveþian Ruth Dreyfuss, o femeie extrem de distinsã, am pututsã-mi aduc aminte cã numai cu 25 de ani în urmã femeile din Elveþia nici mãcarnu aveau posibilitatea sã voteze. Am ajuns, pânã la urmã, sã recunoaºtem cãacoperirea universalitãþii, ca ºi calitatea compasiunii, nu este exageratã.

Nu neg cã existã contestãri ale pretenþiei de universalitate pe care o aredemocraþia. Aceste contestãri apar în multe forme ºi provin din direcþii diferite.Aceasta ar fi o parte a temei eseului de faþã. Va trebui sã examinez pretenþiademocraþiei de a fi o valoare universalã ºi disputele care vin sã o conteste.

În orice epocã sau context social existã unele credinþe puternice care par sãse bazeze pe necesitatea existenþei respectului ca regulã generalã, ca un fel de„default setting“ dintr-un program de computer. Ele sunt considerate corectenumai dacã nu cumva pretenþia lor este cât de cât negatã. Câtã vreme democraþianu este încã acceptatã în mod universal, nici acceptatã în mod uniform înclimatul general mondial, guvernarea democraticã a ajuns sã fie consideratã îngeneral corectã. Mingea este pe terenul acelora care doresc sã critice asprudemocraþia, ei trebuind sã-ºi justifice atitudinea.

Aceastã schimbare istoricã s-a produs doar cu puþin timp în urmã, cândsusþinãtorii democraþiei din Asia sau Africa au trebuit sã argumenteze înfavoarea ei cu spatele la zid. În vreme ce avem destule motive sã-i contrazicempe cei care, implicit sau explicit, resping necesitatea democraþiei, trebuie sã fimfoarte atenþi la modul în care climatul general al opiniei publice s-a modificatfaþã de secolele anterioare. Nu trebuie sã stabilim de fiecare datã dacã o þarã saualta (Africa de Sud, Cambodgia sau Chile) este „potrivitã pentru democraþie“ (ochestiune care a dominat discursul secolului al XIX-lea). Acum luãm acest lucrude bun. Aceastã recunoaºtere a democraþiei ca un sistem universal relevantreprezintã o revoluþie majorã a gândirii ºi una dintre principalele contribuþii alesecolului al XX-lea. Exact în acest context suntem chemaþi sã examinãmchestiunea democraþiei ca valoare universalã.

Experienþa indianã

Cât de bine a funcþionat democraþia? Deºi nimeni nu pune cu adevãrat îndiscuþie rolul democraþiei în, sã spunem, Statele Unite, Marea Britanie, elcontinuã sã fie controversat în multe dintre þãrile mai sãrace ale lumii. Nu estemomentul sã cercetãm în detaliu contextul istoric, dar aº spune cã democraþianu a funcþionat suficient de bine.

Desigur, India a fost una dintre principalele arene în care s-a desfãºurataceastã dezbatere. Negând independenþa Indiei, britanicii ºi-au exprimat


76-90.qxd 10.06.2002 12:13

neliniºtea faþã de capacitatea indienilor de a se guverna. India se afla într-o starede confuzie în 1947, anul când a devenit independentã. Avea un guvern fãrã nicio experienþã, cu o fragmentare neasumatã, alinieri politice neclare, combinate cuo violenþã comunitarã ºi o dezordine socialã la scarã largã. Era dificil sã fiiîncrezãtor în viitorul unei Indii unite ºi democratice. ªi, totuºi, o jumãtate desecol mai târziu, am descoperit cã democraþia a funcþionat remarcabil de bine,acceptându-i bunele ºi relele. Diferenþele politice au fost dezbãtute într-un cadruconstituþional, iar guvernele au ajuns la putere ºi au pãrãsit-o în conformitate curegulile electorale ºi parlamentare. Deºi a inclus o combinaþie stângace,improbabilã ºi neelegantã de diferenþe, India supravieþuieºte, oricum, ºifuncþioneazã remarcabil de bine ca o entitate politicã cu sistem democratic.Unitatea ei este asiguratã de o democraþie funcþionalã.

India a supravieþuit, totodatã, încercãrii extraordinare de confruntare cu ovarietate de limbi importante ºi cu un spectru de religii. Diferenþele religioase ºicomunitare sunt, desigur, vulnerabile, în sensul cã pot fi exploatate de politicienicare reprezintã diverse secte, lucru care s-a ºi întâmplat de câteva ori (inclusiv înlunile din urmã), cauzând îngrijorare maximã în þarã. Totuºi, faptul cã îngrijorareapreîntâmpinã violenþa ºi cã atitudinea de condamnare a unei asemenea violenþecaracterizeazã toate sectele din þarã oferã în cele din urmã cea mai bunã garanþiedemocraticã împotriva exploatãrii facþionale limitate a sectarismului. Acest lucrueste, cu siguranþã, esenþial pentru supravieþuirea ºi prosperitatea unei þãri atât demarcate de varietate precum este India, care include nu numai o majoritate hindu,dar care reprezintã ºi a treia þarã din lume cu populaþie musulmanã, care includemilioane de creºtini ºi budiºti, ºi cei mai mulþi sikh, parºi ºi jainiºti.

Democraþie ºi dezvoltare economicã

Se susþine deseori cã sistemele nedemocratice au mai multe ºanse sã generezedezvoltare economicã. Aceastã opinie poartã câteodatã numele de „ipotezaLee“, de la numele celui care a susþinut-o, Lee Kuan Yew, lider ºi fost preºedintedin Singapore. El are cu certitudine dreptate cã unele state în care sepromoveazã o disciplinã de fier (precum Coreea de Sud, Singapore ºi China dedupã începerea reformelor) au avut rate de creºtere economicã mai mari decâtþãri mult mai puþin autoritare (India, Jamaica, Costa Rica). „Ipoteza Lee“, totuºi,este bazatã pe dovezi empirice sporadice care genereazã informaþii foarteselective ºi limitate, mai degrabã decât testãri statistice ale numeroaselor datedisponibile. O relaþie generalã de acest tip nu poate fi stabilitã pe baza unordovezi foarte selective. De exemplu, nu putem considera creºterea economicãputernicã din Singapore sau China ca o „dovadã definitivã“ cã autoritarismuleste mai eficient în generarea creºterii economice ºi nici nu putem emiteconcluzia opusã cã Botswana, þara cu cea mai bunã creºtere economicã dinAfrica ºi una dintre cele mai bune creºteri economice din întreaga lume, a fost ooazã de democraþie pe acel continent în ultimele decenii. Avem nevoie de studiiempirice mai sistematice care sã lãmureascã opiniile pro ºi contra.


76-90.qxd 10.06.2002 12:13

De fapt, nu existã dovezi generale convingãtoare cã guvernarea autoritarã ºisuprimarea drepturilor civile ºi politice sunt cu adevãrat benefice pentrudezvoltarea economicã. Tabloul statistic general nu ne permite sã inducem acestlucru. Studii empirice sistematice (de pildã, cele ale lui Robert Barro ºi AdamPrzeworski) nu vin în sprijinul ideii cã existã un conflict general între drepturilepolitice ºi performanþa economicã.2 Legãtura pare sã depindã de multe altecircumstanþe ºi, în vreme ce unele investigaþii statistice scot în evidenþã o relaþieputernic pozitivã, altele gãsesc una puternic negativã. Dacã toate studiilecomparative sunt luate în considerare împreunã, ipoteza cã nu existã o relaþieclarã între creºterea economicã ºi democraþie, în orice direcþie (pozitivã saunegativã) rãmâne extrem de plauzibilã. De vreme ce democraþia ºi libertateapoliticã sunt importante prin ele însele, cazul rãmâne deschis.3

Aceastã chestiune include, totodatã, o problemã fundamentalã legatã demetodele cercetãrii economice. Nu trebuie sã privim doar la corelaþiile statistice,ci sã examinãm cu maximã atenþie ºi procesele cauzale implicate în creºterea ºidezvoltarea economicã. Politicile ºi circumstanþele economice care au condus lasuccesul economic avut de þãrile din Asia de Est sunt pânã acum înþelese într-omanierã rezonabilã. Deºi diferitele studii empirice au variat în problemeleaccentuate, s-a ajuns pânã acum la un consens larg privitor la o listã de „politiciutile“ care includ deschiderea cãtre competiþie, folosirea pieþelor internaþionale,prevederile publice referitoare la încurajarea investiþiilor ºi a exporturilor, unnivel înalt de alfabetizare ºi ºcolarizare, reforme agricole de succes ºi alteoportunitãþi care lãrgesc participarea în procesul de expansiune economicã. Nuexistã nici un motiv sã presupunem cã oricare dintre aceste politici esteincompatibilã cu democraþia ºi cã trebuie impusã cu forþa de elementeleautoritarismului care întâmplãtor erau prezente în Coreea de Sud, Singapore sauChina. Existã dovezi cu adevãrat copleºitoare care aratã cã, pentru generareaunei creºteri economice mai rapide, este necesar un climat economic favorizant,ºi nu un sistem politic constrângãtor.

Pentru a încheia aceastã idee, trebuie sã trecem dincolo de limitele restrânseale creºterii economice ºi sã cercetãm cu atenþie cerinþele mai generale aledezvoltãrii economice, inclusiv necesitatea siguranþei economice ºi sociale. Înacest context, trebuie sã privim legãtura dintre drepturile politice ºi civile, pe deo parte, ºi prevenirea dezastrelor economice majore, pe de altã parte. Drepturilecivile ºi politice le dau oamenilor ocazia de a atrage atenþia asupra nevoilorgenerale ºi de a solicita acþiunea publicã adecvatã. Rãspunsul dat de un guvernsuferinþelor acute ale poporului sãu depinde deseori de presiunea care existãasupra sa. Exercitarea drepturilor politice (precum dreptul de vot, de criticare,de protestare ºi altele asemenea) poate face diferenþa asupra imperativelor carefuncþioneazã în privinþa unui guvern.

Am discutat cu altã ocazie faptul remarcabil cã atunci când ne referim la


2 Adam Przeworski et al., Sustainable Democracy (Cambridge: Cambridge University Press, 1995); Robert J.Barro, Getting It Right: Markets and Choices in a Free Society (Cambridge, Massachusetts.: MIT Press, 1996).3 Am examinat dovezile empirice ºi legãturile cauzale în detaliu în cartea mea Development as Freedom, careurmeazã sã aparã la editura Knopf în 1999.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

teribila istorie a foametei din lume nu putem vorbi de situaþii de foamete extremãîn nici una din þãrile independente ºi democratice, cu o presã relativ liberã.4 Nuputem identifica excepþii ale acestei reguli, indiferent unde le-am cãuta: foametearecentã din Etiopia, Somalia sau alte regimuri dictatoriale; foametea din UniuneaSovieticã din anii ’30; foametea din China din anii 1958-1961, care a marcateºecul „Marelui Salt Înainte“* sau, chiar mai devreme, foametea din Irlanda ºiIndia aflate sub stãpânire strãinã. China, deºi în multe privinþe avea o situaþieeconomicã mai bunã decât India, a „reuºit“ (spre deosebire de India) sã treacãprintr-o perioadã de foamete, cea mai gravã din istoria mondialã: aproape 30 demilioane de persoane au murit din cauza foametei între anii 1958-1961, în vremece politici guvernamentale greºite au rãmas necorectate timp de trei ani. Politicilenu au fost criticate din pricina inexistenþei partidelor de opoziþie în parlament, aunei prese libere ºi a alegerilor multipartidiste. Exact aceastã absenþã acompetiþiei a determinat ca politici greºite fundamental sã continue sã opereze,chiar dacã ucideau milioane de oameni în fiecare an. Acelaºi lucru poate fiafirmat în legãturã cu alte douã perioade de foamete din lumea contemporanã,cele care se întâmplã chiar acum în Coreea de Nord ºi Sudan.

Foametea este deseori asociatã cu ceea ce pare un dezastru natural, iarcomentatorii preferã deseori sã explice simplist foametea scoþând în evidenþãaceste evenimente: inundaþiile din China în timpul „Marelui Salt Înainte“ eºuat,seceta din Etiopia sau pierderea recoltelor din Coreea de Nord. Cu toate acestea,multe þãri care au probleme naturale similare sau chiar mai grave se descurcãfoarte bine, pentru cã un guvern responsabil intervine ºi ajutã la atenuareafoametei. De vreme ce primele victime ale foametei sunt oamenii sãraci ºinevoiaºi, moartea lor poate fi prevenitã prin generarea de noi venituri (deexemplu, prin programe de angajare), care sã facã hrana accesibilã potenþialelorvictime ale foametei. Chiar ºi cele mai sãrace þãri care s-au confruntat cu secetã,inundaþii sau alte dezastre naturale (precum India în 1973 sau Zimbabwe ºiBotswana la începutul anilor ’80) au avut capacitatea sã îºi hrãneascã populaþiafãrã a trece prin experienþa foametei.

Foametea poate fi uºor prevenitã dacã se fac eforturi serioase în acest scop,iar un guvern democratic, confruntat cu perspectiva alegerilor ºi a criticilorvenite din partea partidelor de opoziþie ºi a ziarelor independente, nu poate sãnu facã astfel de eforturi. Nu este surprinzãtor cã, în vreme ce India a continuatsã aibã perioade de foamete sub guvernarea britanicã pânã la independenþã(ultima foamete pe care mi-o amintesc, copil fiind, a fost în 1943, cu patru ani


4 A se vedea articolul meu, „Development: Which Way Now?” în Economic Journal 93 (Decembrie 1983);Resources, Values, and Development (Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1984); ºi „Rationalityand Social Choice,” prelegere la Asociaþia Economicã Americanã, publicatã în American Economic Review înmartie 1995. A se vedea See also Jean Drèze þi Amartya Sen, Hunger and Public Action (Oxford: Clarendon Press,1987); Frances D’Souza (editor), Starving in Silence: A Report on Famine and Censorship (Londra: CentrulInternaþional Împotriva Cenzurii Articolul 19, 1990); Human Rights Watch, Indivisible Human Rights: TheRelationship between Political and Civil Rights to Survival, Subsistence and Poverty (New York: Human Rights Watch,1992); ºi Federaþia Internaþionalã a Crucii Roºii ºi a Semilunei Roºii, World Disaster Report 1994 (Geneva: RedCross, 1994).* Nota traducãtorului: În anul 1958, Mao a lansat sub acest nume politica sa de colectivizare.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13


înainte de proclamarea independenþei), aceste perioade au încetat brusc, o datã cuinstaurarea unei democraþii multipartidiste ºi cu funcþionarea unei prese libere.

Am discutat aceste chestiuni în altã parte, în special în lucrarea scrisãîmpreunã cu Jean Dreze, prin urmare nu le voi mai aprofunda aici.5 Problemafoametei este doar un exemplu al impactului democraþiei, deºi este, din multepuncte de vedere, cel mai simplu caz analizat. Rolul pozitiv al drepturilor civileºi politice se aplicã la prevenirea dezastrelor economice ºi sociale, în general.Când lucrurile merg bine, mai ales acest rol al democraþiei nu trebuie pierdut dinvedere. Când lucrurile se agraveazã, dintr-un motiv sau altul, imperativelepolitice oferite de guvernarea democraticã dobândesc o mai mare valoarepracticã.

Cred cã aici avem de învãþat o importantã lecþie. Mulþi tehnocraþi econo-miºti recomandã folosirea imperativelor economice (pe care le oferã sistemuleconomiei de piaþã), în vreme ce imperativele politice (pe care sistemele politicele-ar putea garanta) sunt ignorate. Aceasta înseamnã cã se opteazã pentru un setde reguli extrem de dezechilibrate. Puterea protectoare a democraþiei poate sã nufie luatã prea mult în seamã când o þarã este suficient de norocoasã sã nu aibãde a face cu vreo calamitate serioasã, când totul merge destul de bine. Totuºi,pericolele incertitudinii, care izvorãsc din circumstanþele economice schimbate,din alte de condiþii sau din greºeli necorectate în politicile publice, pot umbriceea ce are aparenþa unui stat sãnãtos.

Problemele recente din Asia de Est ºi Sud-Est aduc la suprafaþã, printrealtele, pierderile produse de o guvernare nedemocraticã. Acest lucru este valabilîn douã privinþe. În primul rând, adâncirea crizei financiare în unele dintre acesteeconomii (care includ Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia) este strâns legatã delipsa transparenþei în sectorul de afaceri, în principal de lipsa participãrii publiceîn supervizarea aranjamentelor financiare. Absenþa unui forum democraticeficient este cauza centralã a acestui eºec. În al doilea rând, o datã ce crizafinanciarã a condus la o recesiune economicã generalã, puterea protectoare ademocraþiei, aceea care previne foametea în þãrile democratice, a fost puternicdesconsideratã în þãri precum Indonezia. Problemele persoanelor care au avutacum de suferit nu au fost ascultate aºa cum era nevoie.

O scãdere a produsului intern brut de, sã spunem, 10% în fiecare an poatesã parã mare dacã se produce în urma unei rate a creºterii de 5 sau 10% înfiecare an din ultimele decenii. Totuºi, acest declin poate decima vieþi omeneºtiºi crea situaþii extrem de dificile pentru milioane de oameni, dacã povaradeclinului nu este împãrþitã, ci lãsatã pe seama acelora (ºomeri ºi persoanedezavantajate economic) care o pot suporta cel mai puþin. Persoanelevulnerabile din Indonezia pot sã nu fi apreciat prea mult democraþia cândlucrurile aveau un curs ascendent, dacã aceastã lacunã le-a determinat sã nu aibãprea multe de spus atunci când criza inegal împãrtãºitã s-a accentuat. Rolulprotector al democraþiei este puternic desconsiderat atunci când este cea maimare nevoie de el.

5 Drèze þi Sen, Hunger and Public Action.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13


Funcþiile democraþiei

Am dat posibilitatea pânã acum ca scopul acestui eseu sã fie înþeles clar de criticiidemocraþiei, în special de criticii economiºti. Mã voi reîntoarce la critici, dar avenit timpul sã aprofundez analiza pozitivã a ceea ce reprezintã democraþia ºi aceea ce stã la baza pretenþiei sale de universalitate.

Mai exact, ce este democraþia? Nu trebuie sã identificãm democraþia cudomnia majoritãþii. Democraþia necesitã asigurarea unor condiþii complexe, careinclud, cu siguranþã, dreptul de vot ºi respectarea rezultatelor alegerilor, dar ºiprotejarea libertãþilor, respectul pentru lege, garantarea dreptului la liberãexprimare, distribuþia necenzuratã a informaþiilor ºi comentariile corecte. Chiaralegerile pot avea rezultate grave dacã diversele pãrþi implicate nu au ºanse egalesã-ºi prezinte programele sau dacã electoratul nu se poate bucura de libertateade informare ºi de cântãrire a opiniilor protagoniºtilor care concureazã pentruvoturi. Democraþia este un sistem cu multe exigenþe ºi nu doar o condiþiemecanicã (precum domnia majoritãþii), consideratã izolat.

În aceastã luminã, meritele democraþiei ºi pretenþia sa de a fi o valoareuniversalã pot fi legate de anumite virtuþi distincte care þin de practica sa lipsitãde constrângeri. Putem distinge trei modalitãþi diferite în care democraþiaîmbogãþeºte vieþile cetãþenilor. În primul rând, libertatea politicã este o parte alibertãþii umane, în general, iar exercitarea drepturilor civile ºi politice este oparte crucialã a vieþilor indivizilor în ipostaza lor de fiinþe sociale. Participareapoliticã ºi socialã are o valoare intrinsecã pentru viaþa umanã ºi pentruprosperitatea individualã. Obstrucþionarea participãrii la viaþa politicã acomunitãþii este o privare majorã.

În al doilea rând, tocmai am susþinut (contrazicând ideea cã democraþianu este compatibilã cu dezvoltarea economicã) faptul cã democraþia are oimportantã valoare instrumentalã în a mãri gradul în care indivizii suntascultaþi în legãturã cu exprimarea ºi sprijinirea cerinþelor lor în atenþiapoliticienilor (inclusiv cerinþele de satisfacere a unor nevoi economice). Înal treilea rând (ºi aceasta este chestiunea care va fi exploratã în continuare),practica democraþiei le dã cetãþenilor oportunitatea de a învãþa unii de la alþiiºi ajutã societatea sã-ºi formeze valorile ºi prioritãþile. Chiar ideea de„nevoi“, inclusiv înþelegerea „nevoilor economice“, necesitã o dezbaterepublicã ºi un schimb de informaþii, opinii ºi analize. În acest sens,democraþia are o importanþã constructivã, pe lângã valoarea intrinsecã, pentruvieþile cetãþenilor ºi importanþa instrumentalã în deciziile politice. Pretenþiademocraþiei de a fi o valoare universalã trebuie sã þinã seama de aceastãdiversitate de perspective.

Conceptualizarea (chiar comprehensiunea) a ceea ce conteazã ca „nevoi“,inclusiv ca „nevoi economice“, poate sã necesite exercitarea drepturilor civile ºipolitice. O înþelegere corectã a ceea ce înseamnã nevoile economice (conþinutulºi forþa lor) poate necesita dezbateri ºi schimburi intelectuale. Drepturile civile ºipolitice, în special acelea legate de garantarea discuþiilor deschise, a dezbaterilor,

76-90.qxd 10.06.2002 12:13


a criticii ºi opoziþiei, sunt centrale în procesul de generare a unor opþiuniinformate ºi bine cântãrite. Aceste procese sunt cruciale pentru formareavalorilor ºi a prioritãþilor ºi nu putem, în general, sã le favorizãm independent dedezbaterea publicã, adicã fãrã a þine cont dacã schimbul deschis ºi dezbatereasunt sau nu permise.

De fapt, impactul ºi eficienþa dialogului deschis sunt deseori subestimate înafirmarea problemelor politice ºi sociale. De pildã, dezbaterea publicã are un rolimportant de jucat în reducerea ratelor ridicate ale fertilitãþii care caracterizeazãmulte dintre þãrile în curs de dezvoltare. Existã dovezi substanþiale cã declinuladânc al ratelor fertilitãþii în statele cele mai alfabetizate din India a fost cu multinfluenþat de discuþia publicã a efectelor negative pe care fertilitatea ridicatã o areasupra comunitãþii ca întreg, ºi, în special, asupra vieþii tinerelor femei. Dacã înstatele indiene Kerala ºi Tamil Nadu s-a reuºit inducerea ideii cã, în epocamodernã, o familie fericitã este o familie micã, multe discuþii ºi dezbateri aucontribuit la formarea acestei perspective. Kerala are acum o ratã a fertilitãþii de1,7 (similarã cu aceea din Marea Britanie ºi Franþa ºi mai micã decât cea de 1,9din China) ºi acest lucru a fost realizat fãrã nici o constrângere, ci, în principal,prin emergenþa unor valori noi, un proces în care dialogul politic ºi social aujucat rolul cel mai important. Rata ridicatã de alfabetizare din Kerala (care odepãºeºte e cea din oricare provincie chinezã), mai ales în rândul femeilor, acontribuit foarte mult la realizarea unui asemenea dialog social ºi politic.

Mizeria ºi privaþiunile pot fi de diverse tipuri , unele mai influenþabile prinremedii sociale decât altele. Totalitatea necazurilor umane ar reprezenta o bazãlargã pentru identificarea „nevoilor“ noastre. De exemplu, sunt multe lucruri pecare am putea avea motive serioase sã le valorizãm ºi care, astfel, ar putea ficonsiderate „nevoi“, în cazul în care sunt realizabile. Ne-am putea, chiar, dorinemurirea, aºa cum Maitreyee, acea minte strãlucitã din Upanishade, dorea înconversaþia ei de 3000 de ani cu Yajnvalkya. Dar noi nu considerãm nemurireao „nevoie“ pentru cã este chiar irealizabilã. Concepþia noastrã despre nevoi sebazeazã pe convingerea cã privaþiunile pot fi evitate ºi pe înþelegerea moduluicum pot fi ele rezolvate. În formarea înþelegerii ºi a credinþelor desprefezabilitatea (în special, fezabilitatea socialã), discuþiile publice joacã un rolcrucial. Drepturile politice, incluzând libertatea de exprimare ºi dezbatere, suntnu numai centrale în inducerea reacþiilor sociale la nevoi economice, dar sunt ºiîn centrul conceptualizãrii nevoilor economice.

Universalitatea valorilor

Dacã analiza de pânã acum este corectã, atunci pretenþia democraþiei de areprezenta o valoare nu se bazeazã pe un singur merit. Existã o pluralitate devirtuþi aici, incluzând, în primul rând, importanþa intrinsecã a participãrii politiceºi a libertãþii pentru viaþa umanã; în al doilea rând, importanþa instrumentalã aimperativelor politice în menþinerea guvernelor responsabile în faþa cetãþenilor;în al treilea rând, rolul constructiv al democraþiei în formarea valorilor ºi în

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

înþelegerea nevoilor, drepturilor ºi a îndatoririlor. În lumina acestui diagnostic,ne putem referi acum la chestiunea care motiveazã aceste eseu, anume cauzapentru care considerãm democraþia o valoare universalã.

În dezbaterea acestei pretenþii, se susþine, uneori, cã nu toatã lumea este deacord cu privire la importanþa decisivã a democraþiei, mai ales atunci când intrãîn competiþie cu alte lucruri dezirabile pentru atenþia ºi loialitatea noastrã. Acestlucru se întâmplã ºi nu este nici o unanimitate aici. Aceastã absenþã aunanimitãþii este consideratã de unele persoane ca o dovadã suficientã cãdemocraþia nu este o valoare universalã.

În mod clar, trebuie sã începem prin a pune o întrebare de naturãmetodologicã: Ce este aceea o valoare universalã? Pentru ca o valoare sã fieconsideratã universalã, trebuie sã întruneascã consensul tuturor? Dacã acestlucru este cu adevãrat necesar, atunci categoria valorilor universale ar trebui sãfie goalã. Nu am cunoºtinþã de nici o valoare (nici chiar maternitatea, mãgândesc la Mommie Dearest) faþã de care sã nu fi existat nici o obiecþie. Aºsusþine cã nu este nevoie de un consens general pentru a putea avea o valoareuniversalã. Mai degrabã, pretenþia unei valori universale este cã oamenii depretutindeni pot avea motive de a o considera universalã.

Când Mahatma Gandhi a argumentat valoarea universalã a nonviolenþei, elnu susþinea cã oamenii de pretutindeni au acþionat deja în conformitate cuaceastã valoare, ci cã ei au motive puternice de a o vedea ca valabilã. În modsimilar, când Rabindranath Tagore a argumentat în sprijinul „libertãþii minþiiumane“ ca valoare universalã, el nu spunea cã acest lucru este acceptat de toatãlumea, ci cã toatã lumea are motive sã îl accepte, motive pe care sã le explorezeºi sã le propage.6 Înþeleasã în acest fel, orice pretenþie cã un lucru este o valoareuniversalã implicã o analizã contrafactualã, în particular referitoare laposibilitatea ca oamenii sã surprindã valoarea într-o pretenþie pe care nu au luat-o suficient în considerare. Toate pretenþiile de valoare universalã, nu numaicea a democraþiei, au aceastã presupoziþie implicitã.

Aº spune cã în legãturã cu aceastã presupoziþie, deseori implicitã s-a produscea mai mare modificare atitudinalã cãtre democraþie în secolul al XX-lea. Înluarea în considerare a instaurãrii democraþiei într-o þarã unde nu existã ºi undemulþi oameni pot sã nu fi avut ocazia sã o ia în considerare ca posibilitatepracticã, se presupune acum cã persoanele implicate ar aproba aceastãposibilitate o datã ce devine o realitate a vieþii lor. În secolul al XIX-lea, aceastãasumpþie nu ar fi fost fãcutã, dar presupoziþia cã este consideratã naturalã (sau,cum am numit-o mai devreme, poziþie „default“) s-a schimbat radical în timpulsecolului al XX-lea.

Trebuie, de asemenea, subliniat faptul cã aceastã schimbare este, în maremãsurã, bazatã pe observarea istoriei secolului al XX-lea. Pe mãsurã cedemocraþia s-a rãspândit, numãrul aderenþilor sãi a crescut, nu s-a diminuat.Pornind din Europa ºi America, democraþia ca sistem a atins multe þãrmuriîndepãrtate, unde a fost întâmpinatã cu dorinþa de implicare ºi cu toleranþã. Mai


6 A se vedea articolul „Tagore and His India,” în New York Review of Books, 26 iunie 1997.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

mult, când o democraþie existentã este rãsturnatã, au loc proteste pe scarã largã,chiar dacã aceste proteste sunt deseori suprimate cu brutalitate. Mulþi oameni audorit sã îºi riºte vieþile în lupta pentru reinstaurarea democraþiei.

Unele persoane care nu sunt de acord cu statutul de valoare universalã aldemocraþiei îºi bazeazã argumentul nu pe absenþa unanimitãþii, ci pe prezenþacontrastelor regionale. Aceste presupuse contraste sunt puse uneori în legãturãcu gradul de sãrãcie al unor naþiuni. În conformitate cu acest argument, oameniisãraci sunt interesaþi ºi au motive sã fie interesaþi de obþinerea hranei zilnice, ºinu de instaurarea democraþiei. Acest argument mult-prea-repetat este eronat ladouã niveluri diferite.

În primul rând, aºa cum am discutat anterior, rolul protector al democraþieipoate fi în mod particular important pentru cei sãraci. Aceasta se aplicã, evident,în ceea ce priveºte potenþialele victime ale foametei care se confruntã cuproblema inaniþiei. Se aplicã, totodatã, oropsiþilor care se prãbuºesc de pe scaraeconomicã într-o crizã financiarã. Oamenii cu nevoi economice trebuie sã aibãºi ei o voce politicã. Democraþia nu este un lux care poate aºtepta instaurareaprosperitãþii generale.

În al doilea rând, existã foarte puþine dovezi cã oamenii sãraci preferã sãrespingã democraþia, dacã li se dã posibilitatea sã aleagã. Este, de aceea, deoarecare interes faptul cã atunci când un fost guvern indian de la mijlocul anilor’70 a încercat un argument similar pentru a justifica presupusa „stare deurgenþã“ (ºi suprimarea variatelor drepturi civile ºi politice) pe care o declarase,alegerile au divizat votanþii exact din acest motiv. La acele alegeri, a cãror temãcentralã a fost chiar aceastã chestiune, suprimarea drepturilor politice ºi civile debazã a fost respinsã cu hotãrâre, iar electoratul indian, unul dintre cele mai sãracedin lume, a arãtat cã nu este dispus sã protesteze mai puþin faþã de negareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale, decât faþã de privaþiunile economice.

În mãsura în care a existat vreo testare a propoziþiei cã sãracilor nu le pasãde drepturile civile ºi politice, dovezile vin cu totul împotriva acesteia. Afirmaþiisimilare pot fi fãcute prin observarea luptei pentru libertãþi democratice dinCoreea de Sud, Thailanda, Bangladesh, Pakistan, Birmania, Indonezia ºi deoriunde altundeva din Asia. În mod similar, în timp ce libertatea politicã estenegatã în Africa, au existat miºcãri ºi protest împotriva acestei reprimãri oricândcircumstanþele le-au permis sã se manifeste.

Argumente pentru diferenþele culturale

Existã ºi un alt argument în apãrarea unui presupus contrast regionalfundamental, legat nu de circumstanþele economice, ci de diferenþele culturale.Poate cã cele mai faimoase dintre aceste opinii sunt cele legate de ceea ce poartãnumele de „valori ale Asiei“. Se susþine cã asiaticii valorizeazã prin tradiþiedisciplina, iar nu libertatea politicã ºi cã, astfel, atitudinea faþã de democraþietrebuie în mod inevitabil sã fie mai scepticã în aceste þãri. Am discutat aceastãtezã mai detaliat cu ocazia prelegerii Morgenthau Memorial, susþinutã la


76-90.qxd 10.06.2002 12:13

Consiliul Carnegie pentru Eticã ºi Afaceri Internaþionale.7.Este foarte greu sã gãsim vreo bazã realã pentru aceastã opinie intelectualã

în istoria culturilor din Asia, mai ales dacã ne concentrãm pe tradiþiile din India,Mijlociu, Iran ºi alte pãrþi din Asia. De pildã, una dintre primele ºi cele maicategorice declaraþii care promovau toleranþa pluralismului ºi obligaþia statului dea proteja minoritãþile poate fi gãsitã în scrierile împãratului indian Ashoka, dinsecolul al III-lea înainte de Christos.

Asia este, desigur, un spaþiu foarte extins, care cuprinde 60% din populaþiaîntregii lumii, iar generalizãrile despre un set atât de vast de popoare nu suntuºoare. Uneori, cei care susþin existenþa unor „valori ale Asiei“ tind sã priveascãmai ales în direcþia Asiei de Est, ca regiune specificã pentru acestea. Tezageneralã a unui contrast între Asia Orientalã ºi Asia Occidentalã se concentreazãdeseori asupra teritoriilor din estul Thailandei, chiar dacã existã ºi o opinie maiambiþioasã, potrivit cãreia restul Asiei este destul de „similar“. Lee Kuan Yew,cãruia trebuie sã îi fim recunoscãtori pentru cã a fost un atât de clar comentator(ºi pentru a fi articulat de la un cap la altul ceea ce deseori este afirmat vag înaceastã literaturã întortocheatã) prezintã „diferenþele fundamentale dintreconcepþia occidentalã ºi cea asiaticã asupra societãþii ºi modului de guvernare“,explicând cã „atunci vorbesc de þãrile din Asia de Est, mã refer la Japonia,Coreea de Sud, China, Vietnam, distingându-le de cele din Asia de Sud-Est, caresunt o mixturã între cultura chinezã ºi cea indianã, deºi cultura indianã însãºipune accentul pe valori similare.“8

Asia de Est, totuºi, este ºi ea extrem de diversã, cu multe variaþii care pot fiidentificate nu numai între Japonia, China, Coreea de Sud ºi alte þãri din regiune,ci ºi în interiorul fiecãrei þãri în parte. Confucius este cel mai citat autor când sepune problema interpretãrii valorilor asiatice, dar el nu reprezintã singurainfluenþã intelectualã în aceste þãri (în Japonia, China ºi Coreea de Sud, deexemplu, existã tradiþii budiste foarte vechi ºi larg rãspândite, puternice de maimult de un mileniu ºi jumãtate, ºi existã ºi alte influenþe care includ o prezenþãcreºtinã considerabilã). Nu se poate vorbi de o venerare omogenã a ordinii îndauna libertãþii în nici una dintre aceste culturi.

Mai mult, Confucius însuºi nu a recomandat o loialitate oarbã faþã de stat.Când Zilu îl întreabã: „Cum ar trebui tratat un prinþ?“, Confucius rãspunde (cuo afirmaþie pe care cenzorii regimurilor autoritare ar putea dori sã o cântãreascãmai bine): „Spuneþi-i adevãrul chiar dacã îl supãrã.“9 Confucius nu respingeideea de a fi prevãzãtor ºi de a avea tact în plan practic, dar nu renunþã la aceastãrecomandare, ca act de opoziþie faþã de un guvern rãu (plin de tact, dacã este


7 Amartya Sen, „Human Rights and Asian Values,“ Morgenthau Memorial Lecture (New York: ConsiliulCarnegie pentru Eticã ºi Afaceri Internaþionale, 1997), publicatã într-o formã restrânsã în The New Republic, 14-21 iulie 1997.8 Fareed Zakaria, „Culture is Destiny: A Conversation with Lee Kuan Yew,“ Foreign Affairs 73 (Martie-Aprilie1994): 113.9 The Analects of Confucius, Simon Leys, trans. (New York: Norton, 1997), 14.22, 70. [Nota traducãtorului: A sevedea ºi versiunea în limba românã: Confucius, Analecte, traducere din limba chinezã veche, studiu introductiv,tabel cronologic, note ºi comentarii de Florentina Viºan; Humanitas, Bucureºti, 1995]

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

necesar): „Când în stat predominã lucrurile bune, vorbiþi ºi acþionaþi cu hotãrâre.Când statul este în derivã, acþionaþi hotãrât ºi vorbiþi cu prudenþã.“10

Într-adevãr, Confucius oferã o sugestie clarã cã cele douã temelii aleedificiului imaginar al valorilor asiatice, loialitatea faþã de familie ºi obedienþa faþãde stat, pot fi într-un conflict sever una cu alta. Mulþi dintre cei care susþinputerea „valorilor asiatice“ considerã rolul statului ca o prelungire a roluluifamiliei, dar, cum a observat Confucius, pot exista ºi tensiuni între cele douã.Guvernatorul din She i-a spus lui Confucius: „Printre supuºii mei, existã un omcu o integritate desãvârºitã: când tatãl lui a furat o oaie, el l-a denunþat.“Confucius i-a replicat în felul urmãtor: „Printre oamenii mei, cei care suntintegri procedeazã diferit: tatãl îl acoperã pe fiu, iar fiul pe tatã, iar în ceea ce facei existã integritate.“11

Interpretarea monoliticã a valorilor asiatice ca fiind ostile democraþiei ºidrepturilor politice nu este validatã printr-o examinare criticã. Presupun cã nu artrebui sã critic prea mult lipsa argumentelor teoretice care stau la baza acestorcredinþe, de vrme ce aceia care au avut aceste opinii nu sunt cercetãtori, cipoliticieni, deseori purtãtori de cuvânt oficiali sau neoficiali ai guvernelorautoritare. Cu toate acestea, este interesant sã observãm cã în timp cecercetãtorilor din mediul academic le lipseºte simþul practic, când este vorba depolitica practicã, politicienii pot, în schimb, sã fie lipsiþi de simþ practic când vinevorba de cercetarea academicã.

Nu este greu, desigur, sã gãsim scrieri autoritare în tradiþiile asiatice. Dar nueste greu sã le gãsim nici în operele clasicilor occidentali. Nu trebuie sã cãutãmmai departe de operele lui Platon sau Toma d’Aquino, pentru a vedea cãataºamentul pentru disciplinã nu este o trãsãturã specific asiaticã. A respingeposibilitatea ca democraþia sã fie o valoare universalã din pricina unor scrieriasiatice despre ordine ºi disciplinã ar fi un act similar cu respingerea democraþieica formã fireascã de guvernare în Europa ºi America de astãzi, pe baza scrierilorlui Platon ºi Toma d’Aquino (ca sã nu mai menþionãm literatura medievalãsubstanþialã în sprijinul Inchiziþiei).

Pe baza experienþelor luptelor politice contemporane, în special în OrientulMijlociu, islamul este deseori portretizat ca fiind ostil faþã de libertateaindividualã. Dar, prezenþa diversitãþii ºi a varietãþii în interiorul unei tradiþii seaplicã ºi în cazul islamului. În India, Akbar ºi cei mai mulþi dintre împãraþiimoguli (cu excepþia notabilã a lui Aurangzeb) oferã exemple ilustrative atâtpentru teoria, cât ºi pentru practica toleranþei politice ºi religioase. Sultanii turcierau deseori mai toleranþi decât contemporanii lor europeni. Exemplenenumãrate pot, de asemenea, fi identificate printre conducãtorii din Cairo ºiBagdad. În secolul al XII-lea, marele învãþat evreu Maimonide a trebuit sãpãrãseascã o Europã intolerantã (unde se nãscuse) ºi sã se fereascã depersecutorii evreilor, refugiindu-se în atmosfera sigurã a unui Cairo civilizat ºitolerant, sub protecþia sultanului Saladin.


11 The Analects of Confucius, 13.18, 63.10 The Analects of Confucius, 14.3, 66.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

Diversitatea este o trãsãturã a celor mai multe dintre culturile lumii.Civilizaþia occidentalã nu reprezintã o excepþie de la aceastã regulã. Practic,democraþia care a câºtigat teren în Occidentul modern este în mare parterezultatul unui consens ale cãrui origini se gãsesc în Iluminism ºi în RevoluþiaIndustrialã ºi, în special, în ultimul secol. A vedea în aceasta un ataºament istoricla Occidentului, de-a lungul mileniilor, faþã de democraþie ºi a-l opune apoitradiþiilor nonoccidentale (tratate nediferenþiat) ar însemna sã facem o maregreºealã. Aceastã tendinþã spre suprasimplificare poate fi identificatã nu numaiîn scrierile unor reprezentanþi guvernamentali din Asia, dar ºi în teoriile unoradintre cei mai subtili învãþaþi occidentali.

Ca sã dau un exemplu din scrierile unui scriitor foarte important ale cãruiopere, în multe alte privinþe, au fost impresionante, îmi permit sã îl citez peSamuel Huntington cu teza sa despre ciocnirea civilizaþiilor, în careeterogenitãþile din cadrul fiecãrei culturi nu sunt recunoscute aºa cum ar trebui.Studiul sãu ajunge la concluzia clarã cã „un simþ al individualismului ºi o tradiþiea drepturilor ºi libertãþilor“ pot fi gãsite în societãþile occidentale, care sunt„unice printre societãþile civilizate.“12 Huntington susþine, de asemenea, cã„trãsãturile centrale ale Occidentului, acelea care îl disting de alte civilizaþii,precedã modernizarea Occidentului.“ În opinia sa, „Occidentul a fost Occidentcu mult înainte de a fi modern.“13 Exact aceastã tezã este cea care, aºa cum amargumentat, nu supravieþuieºte examinãrii istorice.

Fiecãrei încercãri a unui reprezentant guvernamental asiatic de a opunepresupusele „valori asiatice“ celor presupus occidentale, pare sã îi corespundã oîncercare a unui intelectual occidental de a propune un contrast din punctul devedere opus. Dar chiar dacã fiecare asalt asiatic este urmat de o respingereoccidentalã, cele douã împreunã nu prea reuºesc sã distingã pretenþiademocraþiei de a reprezenta o valoare universalã.

Unde se desfãºoarã dezbaterea

Am încercat sã abordez un numãr de chestiuni legate de opinia cã democraþiaeste o valoare universalã. Valoarea democraþiei include importanþa sa intrinsecãpentru viaþa umanã, rolul sãu instrumental în generarea imperativelor politice ºifuncþia sa constructivã în formarea valorilor (ºi în înþelegerea forþei ºi fezabilitãþiinevoilor, drepturilor ºi îndatoririlor). Aceste merite nu au un caracter regional,dupã cum un astfel de merit nu îl are nici promovarea disciplinei ºi a ordinii.Eterogenitatea valorilor pare sã caracterizeze cele mai multe, poate chiar toateculturile majore. Argumentul cultural nu exclude alegerile pe care le putem faceîn prezent ºi nici nu impune vreo constrângere asupra lor.

Aceste alegeri trebuie fãcute aici ºi acum, þinând cont de rolurile funcþionaleale democraþiei, de care pledoaria pentru democraþie în lumea contemporanã


12 Samuel P. Huntington, The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order (New York: Simon andSchuster, 1996), 71.13 Huntington, The Clash of Civilizations, 69.

76-90.qxd 10.06.2002 12:13

depinde. Am argumentat cã aceastã pledoarie este, într-adevãr, foarte puternicã,nefiind dependentã de folclorul regional. Forþa argumentului cã democraþia esteo valoare universalã stã, în cele din urmã, în acest avantaj. Acesta este contextulîn care se desfãºoarã dezbaterea. El nu poate fi respins de tabuuri imaginare saupredispoziþii civilizaþionale impuse de trecutul nostru diferit.



76-90.qxd 10.06.2002 12:13

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREADEMOCRAÞIEI*

Guillermo O’Donnell**

Abstract:

The general optimism that followed the third wave of democratization was grounded in theunilinear, stadial notion of democratic consolidation: once the transition is completed, there canbe only one way of political development in the new democracies that is, towards the model ofthe advanced Western societies. In fact, such optimism is unwarranted. Undemocratic gamesare possible within the formal democratic frameworks, especially in societies withclientelar/particularistic traditions. Vicious equilibria in which the lack of accountability andundemocratic practices can coexist with formal democratic rules are stable in the long run. Key words: polyarchy, accountability, informal rules, consolidation

Pânã nu de mult, democraþiile erau puþine la numãr, iar cele mai multedintre ele erau localizate în partea nord-vesticã a emisferei nordice. Cu toateacestea, în ultimele douã decenii, multe þãri au abandonat regimurile autoritare.Sunt multe diferenþe între aceste þãri. Unele au revenit la noi tipuri deautoritarism (chiar dacã, din când în când, organizeazã alegeri), în vreme ce alteleau adoptat în mod clar democraþia. Alte þãri par sã fie fixate într-o zonã gri. Elepãstreazã asemãnãri cu democraþiile solide, dar unele atribute cheie ale acestorafie le lipsesc, fie existã în forme precare. În prezent, cantitatea uriaºã de literaturãacademicã ne spune cã aceste democraþii „incomplete“ nu reuºesc sã devinãconsolidate sau instituþionalizate.

* „Illusions About Consolidation“, Journal Of Democracy, 7:2 (1996). © The Johns Hopkins University Pressand National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press. ** Guillermo O'Donnell este profesor onorific Helen Kellogg de guvernare ºi studii internaþionale laUniversitatea Notre Dame. A scris: Modernization and Bureaucratic Authoritarianism (1979); BureaucraticAuthoritarianism: Argentina, 1966-1973, in Comparative Perspective (1988); ºi, în colaborare cu PhilippeSchmitter ºi Laurence Whitehead, Transitions from Authoritarian Rule. (1986).

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

De aici rezultã douã sarcini. Una este de a stabili un punct determinant careseparã toate democraþiile de toate nondemocraþiile. Localizarea acestui punctdepinde de întrebãrile pe care le punem ºi, de aceea, este totdeauna arbitrarã. Aufost propuse o mulþime de definiþii ale democraþiei.1 Conceptul de „poliarhie“ allui Robert Dahl este cel pe care îl consider cel mai util. O datã ce se obþine unset rezonabil de limitat de democraþii, a doua sarcinã este de a examina criteriilepe care un anumit corp de lucrãri le foloseºte pentru a compara cazurile careaparþin acestui set. Dacã aceste criterii sunt considerate dezirabile, urmãtorul paseste de a promova concepte alternative pentru aceste comparaþii. Exact acestlucru îl voi urmãri în articolul de faþã, chiar dacã într-o manierã preliminarã ºischematicã.

America Latinã contemporanã este punctul meu empiric de referinþã,deºi discuþia mea se aplicã, probabil, ºi altor þãri democratizate recent, din altepãrþi ale lumii. Principalul argument este cã, în contradicþie cu ceea ce susþin celemai multe lucrãri de cercetare, problema multora dintre noile poliarhii nu este cãle lipseºte instituþionalizarea. Mai degrabã, felul în care politologii contemporaniconceptualizeazã, de regulã, unele instituþii ne împiedicã sã recunoaºtem cãaceste poliarhii au, de fapt, douã instituþii extrem de importante. Una este foarteformalizatã, dar intermitentã: alegerile. Cealaltã este informalã, permanentã ºipredominantã: particularismul (sau clientelismul, definit în sens larg). Un faptimportant este cã, spre deosebire de perioadele anterioare de autoritarism,particularismul existã acum într-o tensiune neconfortabilã cu regulile ºiinstituþiile formale din ceea ce eu numesc „pachetul instituþional complet“ alunei poliarhii. Aceste argumente deschid drumul unor serii de chestiuni pe carele voi analiza în studiile viitoare în detaliul ºi cu nuanþa pe care o meritã; scopulmeu acum este de a furniza unele elemente din ceea ce eu cred cã sunt revizuirinecesare în agenda conceptualã ºi comparativã pentru studierea tuturorpoliarhiilor existente, în special acelea care sunt instituþionalizate informal. 2

Aºa cum este definitã de Dahl, poliarhia are ºapte atribute: 1) oficialitãþialese; 2) alegeri libere ºi corecte; 3) sufragiu inclusiv; 4) dreptul de a candidapentru funcþii publice; 5) libertatea de exprimare; 6) existenþa surselor alternativede informare; 7) autonomie asociativã.3 Atributele de la 1 la 4 ne spun cã un


1 Ilustrând lipsa criteriilor clare din literatura de specialitate, David Collier ºi Steven Levitsky au fãcut uninventar ºi au discutat despre cele peste o sutã de adjective care au fost ataºate termenului „democraþie“. Prinmulte dintre aceste adjective se intenþioneazã sã se indice cã situaþiilor respective le lipsesc, într-o anumitãmãsurã, atributele democraþiei depline, aºa cum a fost ea definitã de fiecare autor. A se vedea Collier ºiLevitsky, „Democracy 'With Adjectives': Finding Conceptual Order in Recent Comparative Research“(manuscris nepublicat, Universitatea Berkeley, California, Departamentul de ºtiinþe politice, 1995). 2 Am încercat fãrã succes sã gãsesc termeni potriviþi pentru ceea ce literatura numeºte democraþiiinstituþionalizate versus democraþii neinstituþionalizate (sau slab instituþionalizate) sau democraþii consolidateversus democraþii neconsolidate, cele mai vechi poliarhii încadrându-se în prima pereche de termeni, iar celenoi, în a doua pereche. Din motive care urmeazã sã fie clarificate în continuare, am optat pentru a numi primulgrup de þãri „instituþionalizate formal“, iar pe al doilea „instituþionalizate informal“, nu fãrã îndoieli: în primulset de þãri, multe lucruri se întâmplã în afara regulilor instituþionale prescrise formal, în vreme ce al doilea setinclude o instituþie foarte formalizatã, alegerile.3 Aceastã listã este din cartea lui Robert Dahl, Democracy and Its Critics (New Haven: Yale University Press,1989), 221. Cititorul poate cerceta mai multe detalii legate de aceste atribute, discutate de Dahl în cartea tocmaicitatã.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

aspect fundamental al poliarhiei este cã alegerile sunt inclusive, corecte ºicompetitive. Atributele de la 5 la 7 se referã la libertãþile politice ºi sociale caresunt minim necesare nu numai în timpul alegerilor, ci ºi între acestea, ca ocondiþie pentru ca alegerile sã fie corecte ºi competitive. În conformitate cuaceste criterii, unele þãri din America Latinã nu sunt în prezent poliarhii:Republica Dominicanã, Haiti ºi Mexic au avut recent alegeri, dar ele au fostmarcate de serioase neregularitãþi înainte, în timpul ºi dupã încheierea votãrii.

La lista lui Dahl trebuie adãugate ºi alte atribute. Unul este cãoficialitãþile alese (ºi, unele, numite) nu ar trebui sã îºi piardã arbitrar funcþiaînainte de sfârºitul mandatelor constituþionale (Alberto Fujimori în Peru ºi BorisYelþîn în Rusia pot sã fi fost aleºi în alegeri libere, dar ei au abolit poliarhia cândau dizolvat parlamentele ºi i-au concediat pe membrii curþilor supreme dejustiþie). Un al doilea atribut de adãugat este cã autoritãþile alese nu ar trebui sãfie supuse unor constrângeri severe, dreptului de veto sau excluderii de laanumite domenii de politici publice din partea altor actori, nealeºi, în special dinpartea forþelor armate.4 În acest sens, Guatemala ºi Paraguay, precum ºi,probabil, El Salvador ºi Honduras, nu se calificã drept poliarhii.5 Chile este uncaz ciudat, unde restricþiile de acest tip fac parte dintr-o constituþie moºtenitã dela regimul autoritar. Totuºi, Chile întruneºte cele ºapte criterii ale lui Dahl. Perueste un alt caz îndoielnic, de vreme ce alegerile prezidenþiale din 1995 nu au fostnepãtate, iar forþele armate îºi menþin puterea tutelarã asupra unor zone depolitici publice. În al treilea rând, ar trebui sã existe un teritoriu naþionalnecontestat care defineºte populaþia cu drept de vot.6 În cele din urmã, odefiniþie potrivitã a poliarhiei ar trebui sã includã ºi o dimensiune inter-temporalã: aºteptarea generalã ca procesul electoral corect ºi libertãþile conexeacestuia sã continue pe termen nelimitat.

Aceste criterii permit sã mai rãmânã în categoria poliarhiilor doarColumbia, Costa Rica ºi Venezuela, ale cãror origini democratice se aflã înaintede valul de democratizare care a început la mijlocul anilor ’70, ºi alte nouã þãricare s-au democratizat dupã acest val: Argentina, Bolivia, Brazilia, Ecuador,Nicaragua, Panama, Uruguay ºi, cu avertismentele deja notate, Chile ºi Peru.Numai în cea mai veche poliarhie latino-americanã (Costa Rica) ºi în douã cazuride redemocratizare (Chile ºi Uruguay) ramura executivã, parlamentul, partidele

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEI 93

4 A se vedea mai ales J. Samuel Valenzuela, „Democratic Consolidation in Post-transitional Settings: Notion,Process, and Facilitating Conditions“, în Scott Mainwaring, Guillermo O'Donnell ºi J. Samuel Valenzuela(editori), Issues in Democratic Consolidation: The New South American Democracies in Comparative Perspective (NotreDame, Indiana: University of Notre Dame Press, 1992), 57-104 ºi Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl,„What Democracy Is…and Is Not“, în Journal of Democracy 2 (Vara 1991): 75-88. (Nota traducãtorului: Ase vedea ºi traducerea în limba românã a acestui text, publicatã în acest numãr al Revistei Române de ªtiinþePolitice - Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, Ce este ºi…ce nu este democraþia, traducere de MagdaFerchedãu-Muntean).5 A se vedea Terry Lynn Karl, „The Hybrid Regimes of Central America“, în Journal of Democracy 6 (Iulie1995): 73-86 ºi „Imposing Consent? Electoralism vs. Democratization in El Salvador“, în Paul Drake ºiEduardo Silva (editori), Elections and Democratization in Latin America, 1980-1985 (San Diego: Centrul pentrustudii iberice ºi latino-americane, 1986), 9-36.6 A se vedea în special Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: SouthernEurope, South America, and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996) ºi PhilippeSchmitter, „Dangers and Dilemmas of Democracy“, în Journal of Democracy 5 (Aprilie 1994): 57-74.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

ºi puterea judecãtoreascã funcþioneazã într-o manierã care este rezonabil deapropiatã de regulile instituþionale formale, fãcându-le sã fie noduriinstituþionale eficiente în fluxul puterii politice ºi al politicilor publice. Columbiaºi Venezuela au funcþionat în acest fel, dar nu o mai fac în prezent. Aceste douãþãri, alãturi de Panama ºi Peru (un set care include marea majoritate apopulaþiilor latino-americane ºi a volumul de PIB), funcþioneazã în moduri pecare teoria democraticã actualã nu ne-a prea pregãtit sã le înþelegem.

Trebuie sã ne întoarcem la definiþia poliarhiei. Aceastã definiþie, precisã înceea ce priveºte alegerile (atributele de la 1 la 4), este plinã de respect faþã detrãsãturi instituþionale precum parlamentarismul sau prezidenþialismul,centralismul sau federalismul, majoritarismul sau consensualismul ºi prezenþasau absenþa unei constituþii scrise sau a procesului de verificare aconstituþionalismului legilor. De asemenea, definiþia poliarhiei nu spune nimicdespre teme importante, dar eludate, cum ar fi condiþiile, modul ºi mãsura încare guvernele sunt responsabile faþã de cetãþeni între alegeri, precum ºi gradulîn care domnia legii depãºeºte teritoriul geografic ºi social al þãrii.7 Faptul cãaceste lucruri sunt lãsate sub tãcere este oportun: definiþia poliarhiei, sã neamintim, stabileºte un punct crucial clar, unul care separã situaþiile în care existãalegeri inclusive, corecte ºi competitive ºi libertãþi de bazã, de toate celelaltesituaþii, incluzând nu numai regimurile autoritare arogante, dar ºi þãri careorganizeazã alegeri, deºi în lipsa unor caracteristici care, împreunã, definescpoliarhia.

Între poliarhii, cu toate acestea, existã multe diferenþe. Acestea suntempirice, dar pot fi ºi evaluate normativ, iar efectul lor probabil asupraperspectivelor supravieþuirii fiecãrei poliarhii poate fi în cele din urmãdeterminat. Acestea sunt chestiuni importante, care meritã o oarecare clarificareconceptualã.

Prin definiþie, toate cazurile latino-americane pe care le-am numit poliarhiisunt astfel pentru un fapt simplu, dar crucial: alegerile sunt instituþionalizate.Prin instituþie, înþeleg un tipar regularizat de interacþiune care este cunoscut,practicat ºi acceptat (dacã nu chiar aprobat) de actori care se aºteaptã sã continuesã interacþioneze dupã regulile sancþionate ºi sprijinite de acel tipar.8 În modtipic, instituþiile sunt acceptate, în existenþa ºi continuitatea lor, de actorii careinteracþioneazã cu ele ºi prin ele. Instituþiile sunt, de regulã, instrumenteincontestabile de reglementare a aºteptãrilor ºi comportamentelor. Uneori,instituþiile devin organizaþii complexe: se presupune cã ele opereazã într-uncadru foarte formalizat ºi explicit de reguli ºi se materializeazã în clãdiri, ritualuriºi oficialitãþi. Acestea sunt instituþiile asupra cãrora se concentreazã atât ºtiinþapoliticã „precomportamentalã“, cât ºi cea mai mare parte a ºtiinþei politice neo-instituþionale contemporane. O caracteristicã neobiºnuitã a alegerilor în ipostazalor de instituþii este cã sunt extrem de formalizate prin reguli detaliate ºi


7 Pentru o listã utilã a acestor variaþii instituþionale, a se vedea Schmitter ºi Karl, „What Democracy Is…andis Not“. 8 Pentru o discuþie detaliatã a instituþiilor, a se vedea articolul meu, „Delegative Democracy“, în Journal ofDemocracy 5 (Ianuarie 1994): 56-69.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

explicite, dar funcþioneazã cu intermitenþe ºi nu au totdeauna un corporganizaþional permanent.

În toate poliarhiile, mai noi sau mai vechi, alegerile suntinstituþionalizate atât în ceea ce le priveºte direct, cât ºi în eficienþa rezonabilã9 acondiþiilor conexe de libertate a expresiei, acces la informaþii alternative ºiautonomie organizaþionalã. Liderii ºi votanþii sunt încredinþaþi cã, în viitor, voravea loc la termenul stabilit alegeri inclusive, corecte ºi competitive, cã votanþiivor fi înregistraþi cum trebuie ºi cã nu vor suferi coerciþii fizice, iar voturile lorvor fi numãrate corect. Este, de asemenea, luat de bun faptul cã învingãtorii îºivor prelua funcþiile publice, iar mandatele lor nu vor înceta într-o manierãarbitrarã. Mai mult, pentru ca acest proces electoral sã existe, trebuie, totodatã,sã existe libertatea de opinie ºi de asociere (inclusiv libertatea de a înfiinþa partidepolitice), precum ºi o presã necenzuratã. Þãrile unde alegerile nu au acestecaracteristici nu pot fi catalogate ca fiind poliarhii.10

Cei mai mulþi cercetãtori ai democratizãrii sunt de acord cã noilepoliarhii sunt, în cel mai bun caz, slab instituþionalizate. Puþine dintre ele par sãfi instituþionalizat altceva decât alegerile, din ceea ce ne-am aºtepta sãinstituþionalizeze când ne gândim la experienþa polarhiilor mai vechi. Daraparenþele pot fi înºelãtoare, de vreme ce multe alte instituþii pot exista, chiardacã ele pot sã nu fie cele pe care cei mai mulþi dintre noi le-ar prefera sau le-arrecunoaºte cu uºurinþã.

Teorii ale „consolidãrii“

Când sunt instituþionalizate alegerile acestora, s-ar putea spune cã poliarhia (saudemocraþia politicã) este „consolidatã“, adicã existã probabilitatea ca ea sã fietrainicã. Aceasta, alãturi de prevederea absenþei puterii de veto asupraautoritãþilor alese, constituie influenta definiþie a „consolidãrii democratice“oferite de Juan J. Linz, care o numeºte o stare de fapt „în care nici unul dintreactorii politici majori, partide sau grupuri de interese, forþe sau instituþiiorganizate nu considerã cã existã o alternativã la procesele democratice decâºtigare a puterii ºi… nici o instituþie sau grup politic nu pretinde dreptul deveto împotriva decidenþilor aleºi democratic… Simplu spus, democraþia trebuieconsideratã «singurul joc acceptat» (the only game in town)“.11 Aceastã definiþieminimalistã are avantaje importante. Totuºi, eu vãd puþine câºtiguri analitice în


9 Recunosc cã termenul „rezonabil“ este ambiguu. Aceste libertãþi nu sunt nicãieri complet neafectate, dacãnu prin altceva, mãcar prin consecinþele politice ale inegalitãþii sociale. Prin „rezonabil“ înþeleg cã nu existã niciinterdicþii de jure asupra acestor libertãþi, nici eforturi sistematice ºi, de regulã, pline de succes ale guvernuluisau actorilor privaþi de a le anula. 10 Pe de altã parte, alegerile pot deveni în mod autentic mai competitive prin, sã spunem, adoptarea unormãsuri care sã diminueze avantajele celor care se aflã în funcþii publice sau ale partidelor puternice din punctde vedere economic. Desigur, acestea sunt chestiuni importante. Dar, ceea ce vreau sã arãt acum este cã acestediferenþe intervin în þãrile care sunt deja catalogate ca poliarhii. 11 Juan J. Linz, „Transitions to Democracy“, în Washington Quaterly 13 (1990): 156. Aserþiunea „singurul jocacceptat“ presupune unele ambiguitãþi pe care le voi discuta în acest articol.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

ataºarea termenului „consolidatã“ lângã ceva care, probabil, deºi nu sigur, vadura: „democraþie“ ºi „consolidatã“ sunt termeni prea polisemantici pentru aforma o bunã pereche.

Alþi autori oferã definiþii mai extinse ale consolidãrii democratice, multe dintreele centrate pe obþinerea unui grad foarte mare de „instituþionalizare“.12 De regulã,aceste definiþii nu considerã cã alegerile sunt o instituþie.13 Ele se concentreazãasupra unor organizaþii complexe, în principal executivul, partidele, parlamentul ºi,uneori, puterea judecãtoreascã. Multe studii de valoare au fost concepute din acestpunct de vedere. Prin însãºi logica pe care o folosesc când afirmã cã multe noipoliarhii sunt neinstituþionalizate, totuºi aceste studii presupun, ca etalon com-parativ, o perspectivã genericã ºi cumva idealistã asupra vechilor poliarhii. Sensulacestui etalon mã uimeºte cu totul: deseori, este neclar dacã se aseamãnã cu o mediede caracteristici observate în cadrul vechilor poliarhii, un tip ideal generat de uneledintre aceste caracteristici, o generalizare a întregului set de caracteristici a unoradintre poliarhii sau o declaraþie normativã a caracteristicilor preferate. Mai mult,acest mod de gândire conþine o puternicã aromã teleologicã. Situaþiile concrete carenu au „ajuns“ la instituþionalizare deplinã sau care nu par sã se deplaseze în aceastãdirecþie sunt considerate subdezvoltate, îngheþate, clar neconsolidate ºi aºa maideparte. O asemenea perspectivã presupune cã existã sau cã ar trebui sã existefactori care lucreazã în favoarea consolidãrii sau instituþionalizãrii crescute, dar cã„obstacolele“ contracarante pun piedici unui proces de schimbare care, altfel, s-arderula liber.14 Faptul cã unele dintre aceste poliarhii au fost într-o stare de „clarãneconsolidare“15 timp de 20 de ani sugereazã cã acest mod de gândire este extremde straniu.

O carte recent publicatã despre consolidarea democraticã în Europa Sudicã


12 Chiar dacã cele mai multe definiþii ale consolidãrii democratice sunt centrate pe problema „instituþionalizãrii“(fie explicit, fie implicit, prin afirmarea acceptãrii sau aprobãrii instituþiilor democratice ºi a regulilor lorformale), ele oferã o mare varietate de criterii adiþionale. Numai eu am numãrat peste 12 astfel de criterii, la orecentã trecere în revistã a literaturii de specialitate. A se vedea Doh Chull Shin, „On the Third Wave ofDemocratization: A Synthesis and Evaluation of Recent Theory and Research“, în World Politics 47 (Octombrie1994): 135-170. 13 Chiar dacã el nu se exprimã în aceºti termeni, o excepþie o constituie definiþia consolidãrii democratice oferitede J. Samuel Valenzuela. Definiþia sa se concentreazã asupra a ceea ce eu numesc instituþionalizarea alegerilor ºiabsenþa puterii de veto. A se vedea studiul sãu, „Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings“, 69. 14 A venit timpul pentru o autocriticã. Termenul „subdezvoltate“ l-am folosit împreunã cu Scott Mainwaringºi J. Samuel Valenzuela în introducerea volumului nostru Issues in Democratic Consolidation, 11. În plus, în capitolulmeu din acelaºi volum (pp. 17-56), am oferit o definiþie minimalistã a consolidãrii democratice ºi am propusconceptul de „a doua tranziþie“, de la guvernul ales democratic la un regim democratic consolidat. Acesteconcepte fac parte din teleologia pe care o critic aici. Aceastã perspectivã teleologicã este omoloagã celei folositeîn multe studii despre modernizare în anii '50 ºi '60. La vremea respectivã, a fost criticatã abundent, dar, evident,nu decisiv. Pentru o criticã a conceptului de „consolidare democraticã“ care este convergent cu al meu, a sevedea Ben Ross Schneider, „Democratic Consolidations: Some Broad Comparisons and Sweeping Arguments“,în Latin American Research Review 30 (1995): 215-234. Schneider concluzioneazã prin a avertiza împotriva „eroriiuniversalismului excesiv“ (p. 231). 15 Philippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl, „The Conceptual Travels of Transitologists and Consolidationists:How Far to the East Should They Attempt to Go?“ în Slavic Review 63 (Primãvara 1994): 173-185.16 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle (editori), The Politics of DemocraticConsolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University Press,1995).

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

este un caz care meritã discutat.16 Aceasta este prima dintr-o serie de cincivolume, rezultate dintr-un proiect desfãºurat timp de opt ani ºi care a implicat,drept coautori ºi participanþi la discuþii, pe mulþi dintre cei mai distinºi cercetãtoriai democratizãrii. Introducerea (pp. 1-32) ºi concluziile (pp. 389-413) scrise de co-editorii ºi codirectorii programului de cercetare oferã o decantare impresionant deeruditã a acestor schimburi academice extinse. Aceste texte sunt ºi ele ilustrativepentru perspectivele pe care le critic aici. Editorii folosesc conceptul de„traiectorii ale tranziþiilor ºi consolidãrilor democratice“, concept cu care, chiardacã avertizeazã cã el „nu ar trebui sub nici o formã înþeles ca implicând oprejudecatã conceptualã deterministã“, ei intenþioneazã sã „capteze ºi sãevidenþieze combinaþia particularã ºi jocul de libertate ºi constrângere la fiecarestadiu succesiv al procesului de democratizare“ (p. xvi, sublinierea autorului,G.O’D.). Mai departe, ei afirmã: „Considerãm miºcarea neîntreruptã cãtre tipulideal de consolidare democraticã foarte semnificativã“ (p. 9, sublinierea autorului,G.O’D.). În conformitate cu aceastã perspectivã, cele mai multe þãri latino-americane, spre deosebire de cele din Europa Sudicã despre care autorii spun cãau devenit democraþii consolidate în parte pentru cã au „sãrit“ etapele dedezvoltare ºi democratizare, sunt considerate ca „încã luptându-se cu problemeale tranziþiei de magnitudine ºi intensitate variate ºi, deseori, majore“ (p. xiv-xvi,sublinierea autorului, G.O’D.). O excepþie de la aceastã regulã este Chile, undetranziþia „se îndreaptã cãtre consolidare“ (p. 19. sublinierea autorului, G.O’D.) ºicare „pare sã fie pe drumul încheierii cu succes a etapei tranziþionale“ (p. 389,sublinierea autorului, G.O’D.). Þãrile din Europa Sudicã, dupã ce au ajuns înstadiul de consolidare, sunt considerate a intra într-un alt stadiu, „al persistenþeidemocratice“, care „este ultimul din procesul de democratizare“ (p. xiii).

Oricum ar sta lucrurile, poliarhiile care sunt considerate a fi neconsolidate,neinstituþionalizate sau slab instituþionalizate sunt definite negativ pentru ceea cele lipseºte: tipul ºi gradul de instituþionalizare pe care se presupune cã le-au atinsvechile poliarhii. Totuºi, definiþiile negative mutã atenþia de la construireatipologiilor de poliarhii pe baza caracteristicilor specifice ºi descrise pozitiv alefiecãrui tip.17 Asemenea tipologii sunt necesare, printre altele, pentruidentificarea probabilitãþii de trãinicie a fiecãrui tip în parte, pentru explorareatiparelor de schimbare ºi pentru clarificarea variatelor dimensiuni la nivelulcãrora problemele calitãþii ºi performanþei poliarhiei pot fi discutate ºi cercetate.

Nu existã nici o teorie care sã ne poatã spune din ce cauzã ºi în ce manierãnoile poliarhii care au instituþionalizat alegerile îºi vor „desãvârºi“ setul


16 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle (editori), The Politics of DemocraticConsolidation: Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1995). 17 Ar trebui sã ne amintim câteva tipologii care au fost propuse pentru poliarhiile instituþionalizate formal. Ase vedea în special cartea lui Arend Lijphart, Democracies: Patterns of Majoritarian and Consensus Government inTwenty-One Countries (New Haven: Yale University Press, 1984). Aceastã lucrare a fost extrem de utilã pentruînþelegerea acestor poliarhii, întrucât ea subliniazã necesitatea unor eforturi similare pentru întregul set depoliarhii care, de acum, s-a extins extrem de mult. Pentru o încercare fãcutã în aceastã direcþie, a se vedeaCarlos Acuna ºi William Smith, „Future Politico-Economic Scenarios for Latin America“, în William Smith,Carlos Acuna ºi Eduardo Gamarra (editori), Democracy, Markets, and Structural Reform in Latin America (NewBrunswick, New Jersey: Transaction, 1993), 1-28.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

instituþional sau, cu alte cuvinte vor deveni „consolidate“. Tot ceea ce putemspune acum este cã, atâta vreme cât alegerile sunt instituþionalizate, este probabilca poliarhiile sã fie trainice. Putem adãuga ipoteza cã aceastã probabilitate estemai mare în cazul poliarhiilor care sunt instituþionalizate formal. Însã aceastãafirmaþie nu este teribil de interesantã dacã nu þinem cont de alþi factori care,probabil, au puternice efecte independente în privinþa ºanselor de supravieþuireale poliarhiilor.18 În consecinþã, a numi unele poliarhii „consolidate“ sau„puternic instituþionalizate“ ar însemna nu mai mult decât a spune cã suntinstituþionalizate în maniere la care ne aºteptãm ºi pe care le aprobãm. Fãrã aexista o teorie despre modul în care se întâmplã acest lucru ºi despre cauzele carear sta la baza lui, este, în cel mai bun caz, prematur sã ne aºteptãm ca poliarhiilemai noi sã devinã în mod natural sau sã fie forþate sã devinã „consolidate“ sau„puternic instituþionalizate“. În orice situaþie, o asemenea teorie poate fielaboratã pe baza unei descrieri pozitive a caracteristicilor principale pe care leau cazurile relevante.

Importanþa regulilor informale

Poliarhia reprezintã rezultatul fericit al unor procese care au durat secoleîntregi, mai ales în þãrile din partea de nord-vest a globului. În ciuda multorvariaþii între aceste þãri, poliarhia este concretizatã într-un pachet instituþional:un set de reguli ºi instituþii (multe dintre ele organizaþii complexe), care esteformalizat explicit în constituþii ºi legislaþie auxiliarã. Se presupune cã regulileghideazã comportamentul indivizilor din instituþii ºi al indivizilor careinteracþioneazã cu instituþiile. Gradul în care comportamentul ºi aºteptãrile sedesprind de reguli sau deviazã de la ele este dificil de mãsurat empiric. Darcând estimarea este rezonabil de apropiatã de adevãr, regulile formale nesimplificã sarcina. Ele sunt predictori buni ai comportamentului ºiaºteptãrilor. În acest caz, se poate concluziona cã toate sau cele mai multereguli ºi instituþii formale ale poliarhiei sunt deplin sau aproape deplininstituþionalizate.19 Când estimarea este neclarã ºi, practic, inexistentã, suntemconfruntaþi cu dubla sarcinã de a descrie comportamentul real ºi de adescoperi regulile (de obicei, informale) dupã care comportamentul ºi


18 Adam Przeworski ºi colaboratorii sãi au descoperit cã o dezvoltare economicã puternicã ºi un regimparlamentar cresc media ratei de supravieþuire a poliarhiilor. Acestea sunt descoperiri importante, dar autoriinu au testat impactul inegalitãþii socio-economice ºi ale celei produse de instituþionalizarea informalã pe careurmeazã sã o discut. În aºteptarea unei cercetãri mai ample, este imposibil sã identificãm acum direcþia cauzalãºi greutatea tuturor acestor variabile. Presupunerea mea este cã inegalitatea socio-economicã puternicã este înstrânsã conexiune cu instituþionalizarea informalã. Dar nu ºtim dacã fie una dintre ele, fie ambele, direct sauindirect, afecteazã ºansele de supravieþuire ale poliarhiei sau dacã ar putea amâna efectele dezvoltãrii economicepe care Przeworski et al. le-au descoperit. A se vedea Adam Przeworski ºi Fernando Limongi, „Modernization:Theories and Facts“ (Working Paper nr. 4, Centrul pentru Democraþie din Chicago, Universitatea din Chicago,noiembrie 1994) ºi studiul lui Przeworski et al. din acest numãr al Journal of Democracy.19 Un subiect care nu mã preocupã în acest articol este mãsura în care regulile formale sunt instituþionalizateîn cazul diverselor poliarhii mai vechi ºi în cadrul a diverse arii problematice din interiorul lor, deºi variaþiilepar destul de importante în ambele cazuri.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

aºteptãrile se conduc cu adevãrat. În aceste împrejurãri, actorii sunt la fel deraþionali ca ºi în cele puternic formalizate, dar contururile raþionalitãþii lor nupot fi identificate fãrã a cunoaºte regulile reale ºi înþelesul comun al acestorreguli dupã care se conduc. Aceastã situaþie poate fi definitã negativ,subliniindu-se absenþa sincronizãrii dintre regulile formale ºi comportamentulobservat. Aºa cum antropologii cunosc de multã vreme, acesta nu reprezintãun substitut pentru studierea regulilor reale care sunt urmate ºi nici nuîndreptãþeºte presupunerea cã existã, cumva, o tendinþã cãtre respectarea, dince în ce mai mult a regulilor formale. Acest lucru este adevãrat în special cândregulile informale sunt împãrtãºite la scarã largã ºi adânc înrãdãcinate. În acestcaz, se poate spune cã aceste reguli (mai degrabã decât cele formale) suntputernic instituþionalizate.20

Într-o anumitã mãsurã, aceasta se întâmplã ºi în cazul vechilor poliarhii.Variatele lamentaþii, din toate pãrþile spectrului ideologic, despre decãdereademocraþiei în aceste þãri sunt în mare parte o consecinþã a discrepanþei vizibileºi, aparent, crescânde între regulile formale ºi comportamentul de orice tip alactorilor politici. Dar discrepanþa este chiar mai mare în multe dintre noilepoliarhii, unde regulile formale despre modul în care se presupune cãfuncþioneazã instituþiile politice sunt ghiduri ineficiente pentru ceea ce seîntâmplã în realitate.

Multora dintre noile poliarhii nu le lipseºte instituþionalizarea, darconcentrarea asupra organizaþiilor foarte formalizate ºi complexe ne împiedicãsã vedem o instituþie extrem de influentã, informalã ºi, uneori, mascatã:clientelismul ºi, mai general, particularismul. De dragul conciziei, voi lãsa la oparte detaliile ºi nuanþele21 ºi voi folosi aceºti termeni pentru a mã referi în senslarg la diferitele tipuri de relaþii neuniversale, care se întind de la schimburiparticulariste ierarhice, clientelism, nepotism, pânã la favoruri concrete care, în


20 Folclorul multor þãri este înþesat de glume despre strãinul naiv sau despre „fraierul“ aborigen care intrã înîncurcãturã urmând regulile formale pe care le presupune o situaþie datã. Am cercetat aceastã chestiune înlegãturã cu Brazilia ºi Argentina în „Democracia en la Argentina: Micro y macro“ (Working Paper nr. 2,Institutul Helen Kellogg pentru Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1983); „Y a mí qué me importa?Notas sobre sociabilidad y política Argentina y Brasil“ (Working Paper nr. 9, Institutul Helen Kellogg pentruStudii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1984) ºi „Micro-escenas de la privatización de lo público enBrasil“ (Working Paper nr. 21, cu comentarii de Roberto DaMatta ºi J. Samuel Valenzuela, Institutul HelenKellogg pentru Studii Internaþionale, Notre Dame, Indiana, 1989).21 În scopul argumentãrii generice prezentate în acest eseu ºi, nu fãrã o ezitare provocatã de caracterul sãuvag, de acum înainte voi folosi termenul „particularism“ pentru a mã referi la aceste fenomene. Pentrurelevanþa contemporanã a clientelismului, a se vedea Luis Roniger ºi Ayse Gunes-Ayata, editori, Democracy,Clientelism, and Civil Society (Boulder, Colorado: Lynne Rinner, 1994). Pentru studii despre America Latinã caresunt apropiate de perspectiva mea, a se vedea în special Roberto DaMatta, A Case e a rua: E espaco, cidadania,mulher e morte no Brasil (Sao Paulo: Editora Brasiliense, 1985); Jonathan Fox, „The Difficult Transition fromClientelism to Citizenship“, în World Politics, 46 (Ianuarie 1994): 151-184; Francis Hagopian, „TheCompromised Transition: the Political Class in the Brazilian Transition“, în Mainwaring et al., Issues inDemocratic Consolidation, 243-293; ºi Scott Mainwaring, „Brazilian Party Underdevelopment in ComparativePerspective“, în Political Science Quarterly 107 (Iarna 1992-1993): 677-707. Acestea ºi alte studii, aratã cãparticularismul ºi fenomenele care îl însoþesc nu sunt ignorate de cercetãtorii buni. Dar, demonstrând forþateoriilor dominante despre democratizare, în aceastã literaturã datele ºi descoperirile bogate care rezultã dinasemenea studii de caz nu sunt procesate conceptual ca o parte intrinsecã a problematicii democratizãrii sausunt considerate doar ca „obstacole“ care intervin pe drumul presupusei direcþii a schimbãrii.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

condiþiile regulilor formale din pachetul instituþional al poliarhiei, ar ficonsiderate corupte.22

Particularismul, la fel ca ºi corespondentele sale, perspectiveleneopatrimoniale23 ºi delegative, alãturi de practicile de guvernare, vine încontradicþie cu unul dintre aspectele importante ale pachetului instituþionalcomplet al poliarhiei: distincþia comportamentalã, legalã ºi normativã între sferapublicã ºi sfera privatã. Aceastã distincþie reprezintã un aspect important alinstituþionalizãrii formale a poliarhiei. Se presupune cã indivizii care îndeplinescroluri în instituþii politice ºi de stat sunt ghidaþi nu de motive particulariste, ci deorientãri universaliste cãtre o anumitã versiune a binelui public. Graniþele dintrepublic ºi privat sunt estompate deseori în vechile poliarhii, dar însãºi ideea degraniþã este larg acceptatã ºi, de multe ori, afirmatã puternic când ea pareafectatã de autoritãþi publice care acþioneazã din motive particulariste. Acolounde dominã particularismul, aceastã idee este mai slabã, mai puþin însuºitã ºirareori aplicatã.

Dar poliarhia are sens, chiar în sferele instituþionale care, în ciuda regulilorformale, sunt dominate de particularism. În parlament, puterea judecãtoreascã ºiunele acþiuni ale executivului, ritualurile ºi discursurile dau de înþeles cã regulileformale sunt cele care ghideazã comportamentul. Consecinþele sunt duble. Pe deo parte, închinându-se regulilor formale, aceste ritualuri ºi discursuri încurajeazãcererile ca regulile sã fie cu adevãrat respectate ºi ca manifestãrilecomportamentale ale guvernului orientate cãtre public sã domine. Pe de altãparte, ipocrizia ostentativã a multora dintre aceste ritualuri ºi discursuri hrãneºtecinismul cu care sunt privite instituþiile poliarhiei, deþinãtorii funcþiilor publice ºi„politicienii“, în general. Atâta vreme cât aceastã a doua consecinþã este foartevizibilã, particularismul este acceptat ºi practicat ca principala metodã de acâºtiga ºi de a exercita puterea politicã. În asemenea poliarhii, particularismuleste o importantã componentã a regimului.24 Poliarhiile sunt regimuri, dar nutoate poliarhiile sunt acelaºi tip de regim.

Vedem aici ambiguitatea aserþiunii fãcute de Juan J. Linz, Adam Przeworski25

ºi de alþii care susþin cã la stadiul de consolidare se ajunge când democraþia devine„singurul joc acceptat“ (the only game in town). Este clar cã aceºti autori se referã


22 Desigur, relaþii particulariste pot fi gãsite ºi în poliarhiile instituþionalizate formal. Aici, arãt diferenþele degrad care par destul de mari pentru a necesita o recunoaºtere conceptualã. Un semn important al acestordiferenþe este extraordinara îngãduinþã cu care, în poliarhiile instituþionalizate informal, liderii politici, cea maimare parte a opiniei publice ºi chiar curþile de justiþie trateazã situaþiile care în celelalte poliarhii ar ficonsiderate ca presupunând conflicte de interese foarte serioase.23 Pentru o discuþie a perspectivei neopatrimoniale, a se vedea articolul meu „Transitions, Continuities, andParadoxes“ în Mainwaring et al., Issues in Democratic Consolidation, 17-56. O discuþie interesantã mai recentã aneopatrimonialismului este cea propusã de Jonathan Hartlyn în articolul sãu „Crisis-Ridden Elections (Again)in the Dominican Republic: Neopatrimonialism, Presidentialism, and Weak Electoral Oversight“, în Journal ofInteramerican and World Affairs 34 (Iarna 1994): 91-144.24 Prin „regim“ înþeleg „setul de tipare efectiv dominante (nu neapãrat formalizate legal) care stabilescmodalitãþile de recrutare ºi accedere la roluri guvernamentale, precum ºi resursele permisibile care formeazãbaza aºteptãrilor de accedere la aceste roluri“, aºa cum am definit în cartea mea Bureaucratic Authoritarianism:Argentina, 1966-1973, in Comparative Perspective (Berkeley: University of California Press, 1988), 6.25 Adam Przeworski, Democracy and the Market: Political and Economic Reforms in Eastern Europe and Latin America(Cambridge: Cambridge University Press, 1991).

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

la regulile formale ale poliarhiilor. Mai general, chiar dacã pot sã nu se refere la„instituþionalizare“, autorii care se limiteazã la termenul „consolidare“ afirmã,totodatã, mai mult sau mai puþin implicit, aceeaºi sincronizare între regulileformale ºi comportamentul real.26 De exemplu, Przeworski susþine cã se ajungeîn etapa consolidãrii democratice, „când nimeni nu se poate vedea acþionând înafara instituþiilor democratice“. Dar aceasta nu împiedicã posibilitatea ca jocurile„din interiorul“ instituþiilor democratice sã fie diferite de cele dictate de regulileformale. Przeworski afirmã, de asemenea: „Mai tehnic vorbind, democraþia esteconsolidatã atunci când acordul (operarea din interiorul cadrului instituþional)constituie echilibrul strategiilor descentralizate ale tuturor forþelor relevante“.27 Înmod clar, Przeworski presupune cã existã doar un singur echilibru, cel generat deo strânsã sincronizare între regulile formale ºi comportament. Totuºi, oricât deinferioare pot fi în termenii performanþei ºi rezultatelor pe care le valorizãm, ºisituaþiile pe care le descriu eu constituie un echilibru.28

Un limb teoretic

Dacã principalul criteriu pentru consolidarea democraþiei sau pentruinstituþionalizare reprezintã, mai mult sau mai puþin explicit, o sincronizarerezonabil de strânsã între regulile formale ºi comportamentul real, atunci ceputem spune despre þãri precum Italia, Japonia ºi India? Acestea sunt poliarhiide duratã unde, dupã toate semnele, diverse forme de particularism se manifestãcu violenþã. Totuºi, aceste þãri nu apar ca problematice în literatura pe care o iauîn discuþie. Faptul cã ele sunt enumerate ca fiind „consolidate“ (sau, cel puþin,nu sunt catalogate ca „neconsolidate“) sugereazã cât de puternicã, dar ºi cât deinconsistentã este aceastã perspectivã. Ea ataºeazã eticheta „consolidate“ unorcazuri care, în mod clar, nu se potrivesc cu argumentele sale, dar care au rezistatpentru o perioadã semnificativ mai lungã decât au fãcut-o pânã acum noilepoliarhii. Aceasta este o anomalie paradigmaticã tipicã. Ea trateazã aceste cazuritrimiþându-le într-un limb teoretic,29 de parcã, pentru cã sunt cumva considerate„consolidate“, marile discrepanþe dintre regulile formale ºi comportamente ar fi


26 A se vedea, printre mulþi alþi autori care ar putea fi citaþi (unii dintre ei incluºi în articolul lui Shin, „On theThird Wave of Democratization“), definiþia consolidãrii democratice propusã de Gunther, Diamandouros ºiPuhle, în Politics of Democratic Consolidation, 3: „obþinerea unui sprijin atitudinal substanþial pentru acordulcomportamental cu noile instituþii democratice ºi cu regulile pe care acestea le stabilesc“. O definiþie mai largã,dar echivalentã, este oferitã dupã patru pagini.27 Przeworski, Democracy and the Market, 26.28 Într-o altã discuþie foarte influentã, Philippe C. Schmitter, chiar dacã nu foloseºte acest termen, exprimã oviziune similarã a consolidãrii democratice. A se vedea articolul sãu „Dangers and Dilemmas of Democracy“,în Journal of Democracy 5 (Aprilie 1994): 56-74. Schmitter începe prin a afirma: „În America de Sud, Europa deEst ºi Asia, spectrul care bântuie tranziþia… este neconsolidarea… Aceste þãri sunt «sortite» sã rãmânãdemocratice doar în lipsa altei variante disponibile.“ El recunoaºte cã atributele poliarhiei pot fi valabile înaceste þãri, dar, aceste „tipare nu se prea cristalizeazã“ (pp. 60-61). A spune cã democraþia existã „aproape dinîntâmplare“ (adicã este negativ definitã) ºi cã nu este cristalizatã (adicã nu formal instituþionalizatã) este o altãmodalitate de a afirma viziunea generalizatã pe care o discut ºi eu. 29 Excepþia o constituie lucrarea lui Gunther el al., Politics of Democratic Consolidation, în care Italia este unuldintre cele patru cazuri studiate. Maniera în care trateazã evenimentele recente este exemplarã pentru

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

irelevante. Este pãcat cã se întâmplã aºa, pentru cã variaþiile care sunt importanteteoretic ºi empiric pentru studiul întregului set de poliarhii existente rãmân,astfel, într-un con de umbrã.

O altã chestiune care stârneºte confuzii este generatã de necesitatea„legitimitãþii“, pe care unele definiþii ale consolidãrii o adaugã. Cine trebuie sãaccepte regulile democratice formale ºi cât de profundã trebuie sã fie aceastãacceptare? Aici, literatura oscileazã între a susþine cã numai anumiþi lideri trebuiesã adere la principiile democratice ºi a argumenta cã cei mai mulþi cetãþeni ai uneiþãri trebuie sã fie democraþi, pe de o parte, ºi a afirma necesitatea acceptãriinormative a acestor principii ºi a conþinutului rãmas, cu simpla percepere cã nuexistã nici o alternativã fezabilã a democraþiei, pe de altã parte. Dimensiuneaacestei aderenþe este, de asemenea, problematicã: este suficient cã ea se referã lainstituþiile formale ale regimului sau ar trebui sã fie extinsã ºi cãtre alte zone, cumar fi cultura politicã democraticã împãrtãºitã la scarã largã?

Dat fiind acest impas conceptual, nu este surprinzãtor faptul cã esteimposibil sã se specifice clar când o democraþie a devenit „consolidatã“. Pentrua ilustra acest lucru, sã considerãm „testele“ pe care le propun Gunther,Diamandouros ºi Puhle. Aceste teste se presupune cã ajutã la diferenþiereacazurilor consolidate din Europa Sudicã de cele neconsolidate din AmericaLatinã, din Europa de Est ºi din Asia. Indicatorii care „pot oferi dovezi cã unregim este consolidat“ sunt: 1) „alternanþa la putere a foºtilor rivali“;30 2) „sprijinºi stabilitate continue ºi largi în timpul perioadelor cu dificultãþi economiceextreme“; 3) „înfrângerea reuºitã ºi pedepsirea unor rebeli din poziþii strategice“;4) „stabilitatea regimului în faþa restructurãrii radicale a sistemului de partide“; ºi5) „absenþa unui partid sau a unei miºcãri anti-sistem semnificative din punct devedere politic“ (pp. 12-13).

În ceea ce priveºte America Latinã, trebuie comentat în legãturã cu fiecaredintre aceste puncte cã: 1) alternanþele la guvernare prin procese electoralepaºnice au avut loc în America Latinã la fel de des ca ºi în Europa Sudicã; 2) înprima, sprijinul pentru stabilitatea regimului a persistat (în Argentina, Brazilia ºiBolivia, între alte þãri) chiar în condiþiile unei recesiuni mult mai acute decât înEuropa Sudicã ºi în contextul unei inflaþii de patru ori mai mari; 3) dovezile depedepsire sunt foarte puþine, deºi cu excepþii importante în ambele regiuni; 4)chiar atunci când ne gândim la Italia din zilele noastre, este greu sã ne imaginãmrestructurãri ale sistemului de partide mai radicale decât cele care au avut loc în


problemele de naturã conceptualã pe care le discut aici. Ei afirmã cã în Italia „câteva importante regimuriparþiale … au fost contestate, s-au deconsolidat ºi au intrat într-un proces semnificativ de restructurareîncepând cu anul 1991“ (p. 19). La aceeaºi paginã, cititorul aflã cã aceste regimuri parþiale includ nu mai puþindecât „sistemul electoral, sistemul de partide ºi însãºi structura statului.“ (Mai târziu, la acestea s-au adãugat„natura primarã a relaþiilor dintre executiv ºi legislativ“ [p. 394]). Totuºi, „democraþia italianã rãmâne puternicãºi plinã de mobilitate“, dupã ce, practic, toate aspectele importante ale regimului sãu, ºi chiar ale statului, s-au„deconsolidat“ (p. 412). Dacã autorii vor sã spunã cã, în ciuda unei crize severe, poliarhia italianã este probabilsã fie una trainicã, sunt de acord cu ei. 30 De fapt, acest prim „test“ este destul de ambiguu. Chiar înainte de articularea listei lor de teste cu acestape prima poziþie, autorii afirmã cã „resping [alternanþa paºnicã la guvernare a unor partide care în trecut s-auaflat într-o opoziþie violentã]“ ca o condiþie absolut necesarã pentru a considera cã un regim este „consolidat“(sublinierea autorului, G.O'D.). A se vedea Gunther et al., Politics of Democratic Consolidation, 12.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

Bolivia, Brazilia ºi Ecuador; ºi 5) partidele politice „anti-sistem“ sunt la fel deabsente în poliarhiile din America Latinã precum sunt ºi în cele din EuropaSudicã. Indicatorii consolidãrii democratice invocaþi de aceºti autori (ºi cu caresunt de acord mulþi alþii) suferã de o ambiguitate extremã.31 În cele din urmã, s-ar putea observa cã argumentarea lor ne îndreaptã în direcþia reducerii laabsurd, pentru cã s-ar putea susþine, pe baza logicii sale, cã poliarhiile latino-americane sunt, de fapt, „mai consolidate“, întrucât au trecut prin mai multe„teste severe“ (p. 12) decât corespondentele lor din Europa Sudicã.

Poliarhii, particularism ºi responsabilitate

Aproape cã nu mai este nevoie sã spunem cã toate cazurile reale prezintã diversevariante de combinaþii de-a lungul diverselor dimensiuni relevante. Aceastãobservaþie, totuºi, nu ar trebui sã conducã la soluþia procustianã de a strângelaolaltã toate cazurile. Diferenþele în grad în care fiecare caz aproximeazã un polsau altul pot justifica clasificarea ºi analiza lor separatã. Desigur, am puteaprefera, din variate motive, un proces politic care aderã destul de îndeaproape laregulile formale din pachetul instituþional al poliarhiei. Cu toate acestea, existãpoliarhii, unele la fel de vechi precum Italia, India ºi Japonia sau, în AmericaLatinã, Columbia ºi Venezuela, care sunt încã trainice, deºi nu funcþioneazã dupãcum dicteazã regulile lor formale. Pentru a înþelege aceste cazuri, trebuie sã ºtimce jocuri sunt, în realitate, jucate ºi dupã ce reguli.

În multe þãri din estul sau sudul mapamondului, existã o veche ºi adâncãfracturã între pays réel ºi pays légal. Astãzi, când multe dintre aceste þãri pretindcã sunt democraþii ºi adoptã un cadru constituþional, persistenþa ºi mareavizibilitate a acestei fracturi pot sã nu ameninþe supravieþuirea poliarhiilor, darnici nu faciliteazã vindecarea fracturii. Instituþiile sunt viguroase, mai ales cândau rãdãcini adânci, ºi particularismul nu este o excepþie. El este o trãsãturãpermanentã a societãþii umane. Numai de curând ºi numai în unele contexteinstituþionale s-a reuºit temperarea lui de norme ºi reguli universaliste. În multedintre noile poliarhii, particularismul sãlãºluieºte în cele mai multe instituþiipolitice formale; totuºi ocuparea înaltelor posturi guvernamentale este decisã deprocesul universalist al numãrãrii corecte a voturilor. Acest lucru poate sunaparadoxal, dar nu este aºa. El aratã cã acestea sunt poliarhii, dar ele nu sunt nicicele pe care teoria democraþiei le imagina când se nãºtea din reflecþia asupraregimurilor politice din nord-vest ºi nici ceea ce multe studii ale democratizãriipresupun cã ar trebui sã fie sau sã devinã democraþia.

Faptul cã anumite poliarhii sunt instituþionalizate informal are consecinþeimportante. Doresc sã accentuez aici una care este strâns legatã de estompareagraniþelor dintre sferele publicã ºi privatã: responsabilitatea, un aspect crucial al


31 În textul pe care îl comentez, problema este amplificatã de folosirea unor categorii precum „consolidareparþialã“ ºi „consolidare suficientã“ (despre care autorii spun cã precede „consolidarea deplinã“ în unele dintrecazurile sud-europene). Ei chiar vorbesc de un stadiu al „persistenþei democratice“, care se presupune cãurmeazã atingerii stadiului de „consolidare [democraticã] deplinã“.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

poliarhiei instituþionalizate formal este serios obstrucþionatã. Instituþionalizareaalegerilor înseamnã cã existã o responsabilitate electoralã retrospectivã, iar opresã rezonabil de liberã ºi diversele segmente active ale societãþii se îngrijesc caunele acte strident de ilegale ale guvernului sã fie expuse publicului (chiar dacãrar sancþionate). Poliarhia, chiar dacã nu este instituþionalizatã formal,marcheazã o victorie uriaºã asupra regimurilor autoritare de toate tipurile. Ceeace lipseºte foarte mult, totuºi, este o altã dimensiune de responsabilitate, pe careeu o numesc „orizontalã“. Prin aceasta înþeleg controlul pe care instituþiilepublice ar trebui sã îl exercite unele asupra altora. Toate poliarhiile instituþio-nalizate formal includ diverse agenþii dotate cu o autoritate legal definitã pentrua sancþiona acþiuni ilegale sau nepotrivite ale instituþiilor statului. Aceasta este oexpresie, deseori trecutã cu vederea, a domniei legii într-o zonã în care este celmai greu de implantat, adicã împotriva instituþiilor de stat ºi, mai ales, a înalþilorfuncþionari. Ideea de bazã este cã instituþiile formale au graniþe bine definite ºilegale, care delimiteazã exercitarea autoritãþii lor, ºi cã existã agenþii de statîmputernicite sã controleze ºi sã corecteze trecerile ilegale ale acestor graniþe decãtre vreun funcþionar sau de vreo agenþie. Aceste graniþe sunt strâns legate degraniþa public-privat, prin faptul cã aceia care îndeplinesc roluri publice trebuiesã respecte regulile universaliste ºi orientate cãtre public, ºi nu sã îºi urmãreascãpropriile interese. Chiar dacã funcþionarea realã a acestei graniþe este departe dea fi perfectã, aceastã reþea de graniþe ºi responsabilitãþi este o componentãimportantã a instituþionalizãrii formale a întregului pachet al poliarhiei. 32

În contrast, în cele mai multe dintre noile poliarhii existã puþinãresponsabilitate orizontalã. Mai mult, în multe dintre ele executivul face eforturiaprige ºi, deseori, încununate de succes, pentru a eroda urmele deresponsabilitate orizontalã care într-adevãr existã. Combinaþia de alegeri institu-þionalizate, particularism ca instituþie politicã dominantã ºi o mare discrepanþãîntre regulile formale ºi maniera în care cele mai multe instituþii politicefuncþioneazã în realitate, face sã existe o afinitate puternicã faþã de noþiunile deautoritate politicã delegativã, ºi nu reprezentativã. Prin aceasta înþeleg unexecutiv dictatorial ºi plebiscitar care, o datã ales, se considerã împuternicit sãguverneze þara aºa cum crede el cã e bine. Consolidându-ºi poziþia în contextulpresiunii crizelor socio-economice accentuate ºi fiind în acord cu vechileconcepþii neindividualiste, volkisch despre politicã, practicile delegative se luptãcu toate puterile împotriva instituþionalizãrii politice formale. Puterea legislativã,cea judecãtoreascã ºi diversele agenþii de stat cu rol de control sunt considerate


32 Se poate ca eu sã fi pãrut naiv în comentariile mele anterioare asupra modului în care indivizii care îºiîndeplinesc rolurile publice trebuie sã fie ghidaþi de orientãri universaliste cãtre o anumitã versiune a bineluipublic. Acum pot adãuga faptul cã, dupã cum ºtiau ºi cei care au scris The Federalist Papers, aceasta nu este numaisau în cea mai mare parte o problemã legatã de intenþiile subiective ale acestor indivizi. Ea depinde în maremãsurã de aranjamentele instituþionale în privinþa controlului ºi a responsabilitãþii, precum ºi de aºteptãrileconstruite în jurul acestor aranjamente, ele furnizând imperative (inclusiv ameninþãrile cu sancþiuni severe ºidiscreditare publicã) pentru acest tip de comportament. Cã aceste imperative sunt deseori insuficiente nu artrebui sã permitã estomparea diferenþelor în cazurile în care aranjamentele instituþionale sunt nonexistente sauineficiente. Aceste situaþii oferã tentaþii enorme care deseori acompaniazã deþinerea puterii politice. Doresc sãîi mulþumesc lui Adam Przeworski ºi lui Michael Coppedge cã mi-au atras atenþia asupra acestei chestiuni, înconversaþii particulare.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

obstacole plasate în calea unei preluãri a sarcinilor pe care alegãtorii le-au delegatexecutivului. Eforturile acestuia de a slãbi puterea unor asemenea instituþii, de atrece peste autoritatea lor legalã ºi de a ale diminua prestigiul reprezintã uncorolar logic al acestei perspective.33 Pe de altã parte, aºa cum avertiza MaxWeber, instituþiile deposedate de putere ºi responsabilitate reale tind sã acþionezeîn moduri care par sã confirme motivele aduse în spijinul acestei deposedãri. Încazurile care ne preocupã aici, particularismul devine chiar mai agresiv îninteriorul parlamentului ºi al partidelor politice, tribunalele eºueazã în aadministra justiþia, iar agenþiile de control sunt reduse la a avea doar un rol pasiv.Acest context încurajeazã continuarea erodãrii autoritãþii stabilite prin lege, faceca graniþa dintre public ºi privat sã fie din ce în ce mai firavã ºi creeazã tentaþiienorme în sensul corupþiei.

În aceastã mare de particularism ºi graniþe înceþoºate, cum reuºeºte oare sãsupravieþuiascã procesul universalist de alegeri corecte ºi competitive?Guvernele care doresc sã violeze legea nu sunt garante solide ale integritãþiiproceselor electorale. O parte a rãspunsului, cel puþin în legãturã cu alegerilepentru poziþiile cheie ale statului, o reprezintã atenþia internaþionalã ºi procesulde relatare în strãinãtate a neregulilor electorale. Alegerile corecte suntprincipala, dacã nu chiar singura trãsãturã care atestã, în ochii altor guverne ºi aopiniei publice internaþionale, faptul cã unele þãri sunt democratice. În zilelenoastre, aceastã atestare prezintã importante avantaje pentru þãrile în cauzã ºipentru aceia care le guverneazã. În interiorul þãrii, alegerile reprezintã unmoment când funcþioneazã ceva similar responsabilitãþii orizontale: partideleopuse celui de la guvernare sunt prezente în secþiile de votare, având interesulcomun de a preveni fraudele. Alegerile creeazã o concentrare maximã asupraproblemelor de naturã politicã, dar ºi asupra simbolurilor ºi ritualurilor careînsoþesc actul votãrii. În acest moment, simþul cetãþenilor pentru o corectitudineelementarã se manifestã cu o intensitate specialã. Violãrile de orice tip suntimediat anunþate public. Confruntate cu protestele care ar putea urma ºi curepercusiunile acestora în presa internaþionalã ºi þinând cont de dificultãþilesuplimentare care ar rezulta din încercarea de a mãslui rezultatele votului, celemai multe guverne doresc sã-ºi asume riscurile unor alegeri corecte ºicompetitive.

Particularismul dominant, guvernarea delegativã ºi slaba responsabilitateorizontalã au cel puþin douã consecinþe negative serioase. Prima este cã absenþageneralizatã a controlului face posibil ca practicile autoritare sã se reafirme.34

Cea de-a doua este cã, în þãrile care au adoptat poliarhia în condiþii de inegalitate


33 Cititorul a observat, cu siguranþã, cã mã refer la þãri cu regimuri prezidenþiale ºi cã, în consecinþã, trec curapiditate peste argumentele (propuse pentru prima datã de Juan J. Linz ºi adoptate de alþi cercetãtori)referitoare la avantajele parlamentarismului în comparaþie cu prezidenþialismul ce caracterizeazã AmericaLatinã. Deºi, în mod teoretic, aceste argumente mã conving ºi pe mine, din pricina caracteristicilor pe care ledescriu sunt sceptic în legãturã cu consecinþele practice pe care le-ar presupune încercarea de implantare aparlamentarismului în aceste þãri.34 Pentru analize ale unora dintre aceste situaþii, a se vedea Paulo Sergio Pinheiro, „The Legacy ofAuthoritarianism in Democratic Brazil“, în Stuart S. Nagel (editor) Latin American Development and Public Policy(New York: St. Martin's, 1995), 237-253; ºi Martha K. Huggins (editor), Vigilantism and the State in Modern Latin

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

profundã ºi crescândã, crearea ºi implementarea politicilor devine din ce în cemai favorabilã grupurilor de interese extrem de bine organizate ºi de puternicedin punct de vedere economic.

În þãrile de care ne ocupãm aici, libertãþile democratice pur politice sunt învigoare: vot lipsit de constrângeri; libertatea de opinie, miºcare ºi asociere ºi alteledeja enumerate. Dar, pentru mari segmente ale populaþiei, libertãþile fundamentaleliberale sunt inexistente sau cãlcate în picioare în mod curent. Drepturile femeiloragresate de a-ºi da în judecatã soþii ºi drepturile þãranilor la un proces cinstitîmpotriva deþinãtorilor de pãmânt, inviolabilitatea domiciliilor în cartierele sãrace ºi,în general, drepturile celor sãraci ºi ale diverselor minoritãþi la un tratament decentºi la accesul liber în agenþiile publice ºi în sãlile de judecatã sunt deseorinerecunoscute. Eficienþa întregului ansamblu de drepturi (democratice ºi liberale) stãla baza cetãþeniei politice ºi civile depline. În multe dintre noile poliarhii, indiviziisunt cetãþeni numai în relaþie cu o singurã instituþie care funcþioneazã într-o manierãapropiatã de ceea ce prescriu regulile sale formale, alegerile. Cât despre cetãþeniadeplinã, numai membrii unei minoritãþi privilegiate se bucurã de ea.35 Poliarhiileinstituþionalizate formal prezintã diferite combinaþii de democraþie, liberalism ºirepublicanism (înþeles ca o perspectivã care concureazã cu liberalismul în trasareaunei distincþii clare între public ºi privat, dar care adaugã o concepþie înnobilantã cesolicitã participarea individului în sfera publicã). Poliarhiile instituþionalizate informalsunt democratice în sensul care tocmai a fost definit. Când adaugã, aºa cum facdeseori, componenta plebiscitarã a guvernãrii delegative, ele sunt ºi puternicmajoritare. Însã componentele lor liberale ºi republicane sunt extrem de slabe.

Eliberarea de unele iluzii

Am acoperit cu mare rapiditate un teren complicat.36 Ca sã nu fie nici oneînþelegere, voi insista asupra faptului cã ºi eu prefer situaþiile care se apropiede respectarea realã a regulilor formale ale poliarhiei, cetãþenia care aprobã ferm


America: Essays in Extralegal Violence (New York: Praeger, 1991). A se vedea, de asemenea, o analizãîngrijorãtoare, bazatã pe date ale Freedom House, pe care o face Larry Diamond în articolul sãu „Democracyin Latin America: Degrees, Illusions, and Directions for Consolidation“, în Tom Farer (editor), BeyondSovereignty: Colectively Defending Democracy in the Americas (Baltimore: Johns Hopkins Universitz Press, 1996). Înultimii ani, indicii Freedom House dezvãluie faptul cã mai multe þãri din America Latinã mai degrabã auregresat decât au avansat. Pentru o discuþie a diverselor aspecte legate de distrugerea domniei legii ºi slãbireacetãþeniei, a se vedea Guillermo O'Donnell, „On the State, Democratization and Some Conceptual Problems:the Latin American View with Glances at Some Post-Communist Countries“, în World Development 21 (1993):1355-1369.35 Existã o temã adiacentã uriaºã pe care nu o voi discuta aici: legãtura acestor probleme cu sãrãcia foarterãspânditã ºi, chiar mai mult, cu inegalitãþile profunde de diverse tipuri.36 Evident, avem nevoie de analize care sã fie mai nuanþate, mai cuprinzãtoare ºi mai dinamice decât cea fãcutãaici de mine. Lista de teme pe care le propun a fi studiate mai în profunzime sunt: oportunitãþile care pot fideterminate de cererile pentru comportament guvernamental mai universalist ºi mai orientat cãtre public;strania coexistenþã a particularismului dominant cu moduri de decizie foarte tehnocrate în zona politiciloreconomice; efectele cererilor internaþionale (în special ale acelora care privesc corupþia ºi incertitudinea dinlegislaþie ºi din procedurile de judecare) de a exista o mai mare concordanþã între comportamentuloficialitãþilor publice ºi regulile formale; ºi dezagregarea diverselor tipuri de instituþii ale clientelismului ºiparticularismului. O altã chestiune majorã pe care o ridic aici, propusã de Larry Diamond într-o conversaþie

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

procedurile ºi valorile democratice, aplicarea corectã a legii în toate mediilesociale ºi geografice, precum ºi o inegalitate scãzutã. Exact datoritã acesteipreferinþe am argumentat în sprijinul necesitãþii de a ne îmbunãtãþiinstrumentele conceptuale pentru complexa sarcinã de a studia ºi comparaîntregul set al poliarhiilor existente. Numai printr-o analizã pozitivã, non-teleologicã ºi non-etnocentricã a caracteristicilor principale pe care le aupoliarhiile, putem noi, cercetãtorii, sã contribuim la un progres atât de necesar.Acest lucru este în special adevãrat când vorbim de poliarhiile care suntinstituþionalizate în moduri pe care nu le agreãm ºi pe care deseori le trecem cuvederea, chiar dacã ele nu se aseamãnã îndeaproape ºi chiar dacã unele dintre elepoate cã nu se vor asemãna niciodatã cu „democraþiile consolidate“ din nord-vest.

În acest scop, trebuie sã începem sã ne eliberãm de unele iluzii. În calitateamea de autor care a comis cele mai multe din greºelile pe care le critic aici,bãnuiesc cã noi, cercetãtorii democratizãrii, suntem încã influenþaþi de spiritulepocii noastre, potrivit cãruia multe þãri au depãºit recent, mai mult sau maipuþin, cele mai mari dificultãþi. Credem cã democraþia, chiar sub masca destul demodestã a poliarhiei, este de departe preferabilã varietãþii de regimuri autoritarepe care le-a înlocuit. Am fost fericiþi atunci când aceste regimuri s-au prãbuºit,iar unii dintre noi au participat chiar la aceste evenimente istorice. Acestea aufost momente pline de speranþã ºi de un uriaº entuziasm. Mulþimile au cerutdemocraþie, iar opinia publicã internaþionalã i-a sprijinit. Cererea pentrudemocraþie a avut multe înþelesuri, dar în toate cazurile ea a avut un numitorcomun foarte puternic: „Nu mai vrem sã ne întoarcem de unde am plecat!“37

Oricât de confuze, utopice ºi limitate erau ideile susþinute în privinþademocraþiei, era clar cã toatã lumea dorea sã scape o datã pentru totdeauna dedespoþi. Democraþia, chiar dacã sau poate tocmai din pricinã cã avea atât demulte ºi diferite înþelesuri ataºate, a constituit imperativul mobilizator centralcare trebuia sã fie atins ºi pãstrat pe termen nelimitat. Se simþea cumva cã aceastãdemocraþie va ajunge curând sã se asemene tipului de democraþie admiratã laþãrile din nord-vest (admirate pentru regimurile lor trainice ºi pentru bogãþia lor,dar mai ales pentru faptul cã ambele lucruri pãreau sã meargã mânã în mânã). Înaceste þãri, dupã tranziþie, democraþia avea sã fie stabilizatã sau consolidatã;Nord-Vestul era vãzut ca un punct final al traseului care ar fi în mare partetraversat prin îndepãrtarea conducãtorilor autoritari. Aceastã iluzie era extremde folositoare în perioadele incerte ale tranziþiei. Rãmãºiþele sale sunt încã destul


particularã, este de a localiza punctul în care violarea drepturilor liberale ar trebui interpretatã ca o anulare sauo diminuare a libertãþilor politice conexe procesului electoral. În cele din urmã, Philippe C. Schmitter emite oopinie interesantã atunci când recomandã ca poliarhiile sã fie dezagregate în diverse „regimuri parþiale“. Celemai multe dintre acestea ar arãta destul de diferit când ar fi comparate cazurile instituþionalizate formal cu celeinstituþionalizate informal. A se vedea Schmitter, „The Consolidation of Democracy and Reprezentation ofSocial Groups“, în American Behavioral Scientist 35 (Martie-Iunie, 1992): 422-449.37 Acesta a fost sloganul din rapoartele comisiilor care au investigat cazurile de violare a drepturilor omuluidin Argentina ºi Brazilia. Pentru o discuþie mai amplã a ceea ce eu numesc starea antiautoritarã dominantã dintimpul tranziþiilor, a se vedea articolul meu „Transitions, Continuities, and Paradoxes“ ºi articolul lui NancyBermeo „Democracy and the Lessons of Dictatorship“, în Comparative Politics 24 (Aprilie 1992): 273-291.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

de puternice pentru a face ca democraþia ºi consolidarea sã fie termeni puterniciºi, în consecinþã, valizi din punct de vedere pragmatic, ai discursului politic.38

Puterea lor analiticã de convingere este un cu totul alt subiect.Pe de altã parte, întrucât valorile care au inspirat nevoia de democraþie sunt

mai importante ca niciodatã, articolul de faþã reprezintã un efort de a deschidecãi mai ordonate pentru studierea unei teme ºi a unei preocupãri pe care oîmpãrtãºesc asemenea celor mai mulþi dintre autorii pe care i-am discutat aici:calitatea (în unele cazuri este destul de deprimantã) a vieþii sociale care seîntrepãtrunde cu funcþionarea diverselor tipuri de poliarhii. Modul cum aceastãcalitate ar putea fi îmbunãtãþitã depinde, în parte, de cât de realist înþelegemtrecutul ºi prezentul fiecãrui caz în parte.



38 Ilustrând simptomatic rãmãºiþele discursului ºi speranþelor tranziþiei, precum ºi influenþele reciproce dintrediscursurile politice ºi cele academice, de câteva ori, guvernele din þãrile pe care le cunosc mai îndeaproape(Argentina, Brazilia, Chile ºi Uruguay) au proclamat triumfãtoare cã democraþiile lor au devenit „consolidate“.

91-108.qxd 10.06.2002 12:14

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ*

Marc F. Plattner**

Abstract:

Even though liberalism and democracy are not the same thing, the former containts withinitself the seeds of its own democratization. Once the liberal principles were accepted in politics,the property qualifications of voting were gradually removed and the universal suffrage becameinevitable. Other barriers, such as the exclusion of women, were also removed subsequently.History proved that decion-making by majorities did not undermine the economic basis ofprosperity. If anything, the revival of liberalism in the last two decades signals an even moreprofound understanding of the concept: limiting the excesses of the democratic governments andprotecting individual rights are more important that simply translating public sentiment intopublic policy. Key words: liberalism, suffrage, rights, property, accountability.

În zilele noastre, se face referire la cele mai multe regimuri liberale din lume,acele regimuri din þãrile vestice avansate, fie prin a le numi regimuri liberale, fie,mai des, pur ºi simplu democraþii. Acest lucru reflectã unul dintre cele maiºocante moduri în care liberalismul secolului al XX-lea diferã de liberalismulclasic, apãrut la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul secolului al XVIII-lea.În prezent, liberalismul (înþeles ca guvernare constituþionalã ºi limitatã, domnialegii ºi protecþia drepturilor individuale) este aproape invariabil asociat cudemocraþia (înþeleasã ca selecþie a oficialitãþilor guvernamentale prin sufragiuuniversal). Totuºi, reciproca a devenit în ultimele decenii din ce în ce mai puþin

* „From Liberalism to Liberal Democracy“, Journal of Democracy, 10:3, (1999), 121-134. © The JohnsHopkins University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the JohnsHopkins University Press. ** Marc F. Plattner este coeditor al Journal of Democracy ºi codirector al Forumului Internaþional pentru StudiiDemocratice.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

adevãratã. O datã cu scãderea numãrului regimurilor autoritare, începând cu1975, ºi cu înlocuirea lor cu guverne alese mai mult sau mai puþin liber, existãacum multe regimuri ce pot fi caracterizate, în mod plauzibil, ca fiinddemocratice, dar nu liberale. Drept urmare, relaþia dintre liberalism ºi democraþiea devenit încã o datã subiect de intense dezbateri intelectuale ºi politice.

Probabil cel mai cunoscut exemplu de acest tip este articolul din 1997 al luiFareed Zakaria, „The Rise of Illiberal Democracy“, publicat în Foreign Affairs.1

Zakaria subliniazã un aspect ce a fost deja subliniat de alþi observatori, maiînþelegãtori faþã de încercãrile noilor aºa-zise democraþii liberale din lumea post-comunistã ºi din cea în curs de dezvoltare: chiar unele regimuri ce au organizatcu succes alegeri cu adevãrat libere au punctat slab la criterii cum ar fi liberalismulca domnie a legii ºi protecþia drepturilor individuale. Observatorii cei maiînþelegãtori tind sã sublinieze importanþa „consolidãrii“ acestor democraþii noi,a conservãrii realizãrilor din punct de vedere electoral, în timp ce caracteristicilesale liberale sunt întãrite. Cu toate acestea, Zakaria concluzioneazã cã deficitulliberal al acestor regimuri a apãrut nu în ciuda ci, într-o anumitã mãsurã, dincauza adoptãrii mecanismului democratic al alegerilor populare. Astfel, el punesub semnul întrebãrii caracterul înþelept al încurajãrii þãrilor de a-ºi alegeconducãtorii mai înainte de a întãri fundamentele liberalismului.

Zakaria accentueazã distincþia dintre liberalism ºi democraþie. Subliniindfaptul cã, în opinia sa, liberalismul este mai important decât democraþia, elargumenteazã cã autocraþia liberalã este superioarã democraþiei neliberale.Aceasta a stimulat discutarea viabilitãþii autocraþiei liberale (sau, generic vorbind,a liberalismului nedemocratic) în lumea contemporanã, în ciuda faptului cãsingurul exemplu clar de autocraþie liberalã în secolul al XX-lea, pe care îl dãZakaria este Hong Kong-ul aflat sub guvernare colonialã britanicã. Principalulsãu exemplu îl constituie monarhiile constituþionale din Europa secolului alXIX-lea, care au avut, cu siguranþã, multe elemente liberale înainte ca ele sã fiadoptat votul universal. Dar, de asemenea, este demn de luat în seamã faptul cãtoate aceste nondemocraþii liberale de dinaintea secolului al XX-lea au devenitacum democraþii. Acest lucru ridicã întrebarea de ce toate regimurile liberale autins sã evolueze într-o direcþie democraticã. Se datoreazã cumva acest lucrucircumstanþelor întâmplãtoare sau factorilor neesenþiali ori este cumva legat deprincipiile intrinseci ale liberalismului? Aceasta este problema pe care doresc são studiez în acest articol.

Liberalism ºi egalitate

Liberalismul este în mod esenþial o doctrinã dedicatã protejãrii drepturilorindividuale la viaþã, libertate, proprietate ºi urmãririi obþinerii fericirii. Existenþastatului (a guvernãrii, n. trad.) este necesarã pentru protejarea acestor drepturi,


1 Fareed Zakaria, „The Rise of Illiberal Democracy“, în Foreign Affairs 76 (Noiembrie-Decembrie 1997), 22-43.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

dar, de asemenea, le poate ºi ameninþa. Deci, în plus, este esenþialã prevenireaviolãrii acestor drepturi de cãtre cei ce guverneazã. Astfel, liberalismul susþineexistenþa unui stat limitat de o constituþie ºi de domnia legii. La o primã analizãnu pare sã existe, în principiu, nici un motiv pentru care o asemenea guvernaresã fie aleasã de popor în mod obligatoriu. O guvernare constituþionalã formatãdintr-o singurã persoanã sau din mai multe ar putea sã guverneze în asemeneafel încât sã protejeze drepturile indivizilor. Într-adevãr, existã motive sã netemem cã o guvernare responsabilã în faþa majoritãþii indivizilor va fi tentatã sãvioleze drepturile indivizilor sau minoritãþilor care nu sunt populare. Înconsecinþã, mulþi liberali s-au opus în secolele trecute extinderii sufragiului lanivelul tuturor cetãþenilor, temându-se tocmai de asemenea urmãri. Totuºi,pretutindeni, eforturile de a împiedica extinderea sufragiului au eºuat, iarliberalismul s-a transformat în democraþie liberalã. ªi, departe de a fi distrus dedemocratizarea sa, liberalismul ca întreg a prosperat. Aceasta sugereazã cãtensiunea dintre liberalism ºi democraþie nu este aºa de mare precum au crezutunii. De fapt, aº merge mai departe ºi aº sugera cã filozofia liberalismului conþineîn ea însãºi sãmânþa democratizãrii sale.

În primul rând, ne putem referi la faptul extrem de important cã declaraþiileclasice ale principiilor liberale au promovat nu numai doctrinele drepturilorindividuale ºi ale guvernãrii limitate, ci ºi doctrinele egalitãþii umane. DeclaraþiaAmericanã de Independenþã proclamã primul dintre adevãrurile sale evidenteprin ele însele, „cã toþi oamenii sunt creaþi egali“. Declaraþia francezã aDrepturilor Omului ºi Cetãþeanului afirma în primul din cele 17 principii ale sale:„Oamenii s-au nãscut ºi continuã sã fie liberi ºi egali în ceea ce priveºtedrepturile lor“. Aceastã legãturã profundã dintre drepturile sau libertãþile omuluiºi egalitatea lor mutualã, poate fi uºor urmãritã înapoi în timp, pânã în paginilelucrãrii clasice a teoriei politice liberale, Al doilea tratat despre cârmuire, de JohnLocke. În dezvoltarea subiectului originilor puterii politice legitime, Lockepleacã de la „starea în care se aflã oamenii în mod natural“. El argumenteazã cãaceasta nu e numai „o stare de perfectã libertate“ ci, de asemenea, „o stare deegalitate, în care toatã puterea ºi jurisdicþia se exercitã mutual ºi în mod egal niciun individ nefiind privilegiat faþã de altul“.2

Legãtura dintre libertatea naturalã ºi egalitatea naturalã este clarã. Dacãoamenii nu sunt egali în drepturi naturale, adicã, dacã unii oameni au dreptul dea-i conduce pe alþii, atunci oamenii nu sunt liberi în mod natural. ªi, în modcorespunzãtor, dacã toþi oamenii sunt liberi în mod natural, atunci nici unul nupoate avea dreptul natural de a-i conduce pe ceilalþi. Al doilea tratat al lui Lockeeste, cu siguranþã, o continuare a Primului tratat, o combatere a doctrinei puteriipaternale, a lui Sir Robert Filmer. Potrivit lui Locke, baza sistemului lui Filmer este urmãtoarea: „Oamenii nu s-au nãscut liberi ºi, prin urmare, nu arputea sã aibã niciodatã libertatea de a alege nici guvernanþii, nici formele de

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 111

2 John Locke, Second Treatise of Government, editor Thomas P. Peardon (Indianapolis: Bobbs-Merrill, 1952),capitolul 2, secþiunea 4, 4. (Al doilea tratat despre cârmuire, traducere în limba românã de Silviu Culea, Bucureºti:Nemira, 1999).

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

guvernare“.3 Dupã ce a arãtat punctele slabe ale argumentului lui Filmer în ceeace priveºte supunerea naturalã a oamenilor, Locke începe cel de-Al doilea tratatsusþinând cã dacã înºelãtoria ºi violenþa nu sunt singura bazã a guvernãrii, artrebui gãsitã o nouã bazã pentru puterea politicã. Locke o gãseºte înconsimþãmântul oamenilor. Tocmai datoritã faptului cã oamenii sunt „liberi,egali ºi independenþi de la naturã, nici unul nu poate fi scos din aceastã stare ºisupus puterii politice a altcuiva fãrã consimþãmântul sãu“.6 O datã ce alteprincipii ale legitimitãþii politice sunt subminate, rãmâne numai consimþãmântulcelor guvernaþi.

A spune cã guvernarea legitimã se bazeazã pe consimþãmântul celorguvernaþi este echivalent cu a spune cã oamenii (poporul), un termen carepentru Locke nu semnificã „cei mulþi“, ca opuºi nobililor, ci se referã la toþi ceicare aparþin societãþii, sunt în fond suverani. Ei sunt întemeietorii societãþiipolitice, ei decid unde sã învesteascã puterea de a crea legi ºi ei au „un drept dea reveni la libertatea iniþialã“ ºi de a alege o nouã putere legislativã, în cazul încare cea existentã le trãdeazã încrederea.5 Totuºi, în ciuda acestor aspecteegalitare sau democratizatoare ale doctrinei lui Locke, el nu concluzioneazã pebaza acestora cã oamenii înºiºi (sau reprezentanþii lor aleºi) ar trebui în modnecesar sã guverneze. În schimb, el argumenteazã cã, atunci când oamenii seunesc pentru prima datã într-o societate politicã, majoritatea pot alege sã nu seînvesteascã ei înºiºi ca putere legislativã (situaþie pe care Locke o numeºte„democraþie perfectã“), ci sã învesteascã în puþini oameni sau într-un singur om,sau în asemenea „forme de guvernare mixte sau compuse pe care ei le considerãbune“.6 Spre exemplu, în Anglia, el sugereazã cã ataºamentul oamenilor faþã devechile lor aranjamente constituþionale este cel care îi aduce înapoi la „vecheaputere legislativã formatã din rege, lorzi ºi comune“7 Pe scurt, formelenedemocratice de guvernare pot fi legitime dacã se bucurã de consimþãmântulpoporului.

Aceastã teorie nu este nerezonabilã ºi constituie o viziune care a prevalat,cel puþin un secol, între suporterii drepturilor omului ºi ai guvernãmântuluilimitat. Dar gradual ºi inexorabil, concepþia cã guvernãmântul trebuie sã sebazeze pe consimþãmântul popular a dus la ideea cã guvernarea trebuie sã fie apoporului, de cãtre popor, pentru popor. De ce s-a întâmplat acest lucru? Poatecã s-ar putea atinge aceastã problemã, întrebând de ce oamenii ar putea sãîncuviinþeze o guvernare ce nu e în mâinile lor sau ale reprezentanþilor aleºi deei. Cineva poate, bineînþeles, sã rãspundã cã, în primele secole, oamenilor nu lis-a dat niciodatã cu adevãrat dreptul de a alege ºi, dacã li s-ar fi dat, ei ar fi alesguvernarea popularã*. În mod alternativ, se poate ajunge la un acord cu Locke,


3 John Locke, First Treatise, în Peter Laslett, editor, Two Treatises of Government (New York: New AmericanLibrary, 1960), capitolul 1, secþiunea 5, 178.4 Locke, Second Treatise, capitolul 8, secþiunea 95, 54.5 Ibid., capitolul. 19, secþiunea 222, 124.6 Ibid., capitolul. 10, secþiunea 132, 74.7 Ibid., capitolul. 19, secþiunea 223, 125.* guvernarea în care oamenii sã aibã cu adevãrat un cuvânt de spus - n. trad.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

în ceea ce priveºte faptul cã „oamenii nu-ºi pãrãsesc atât de uºor vechile tipare,aºa cum sugereazã unii. Cu greu se lasã convinºi sã îndrepte greºelile recunos-cute din cadrul cu care s-au obiºnuit“.8 În secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea,principiile monarhice ºi aristocratice au guvernat nu numai lumea, ci ºi spirituloamenilor. Se poate spune cã oamenii doreau sã consimtã sã fie conduºi de alþiitocmai pentru cã principii diferite de cel al consimþãmântului, aveau încã, oinfluenþã mare. Dar subscrierea publicã ºi acceptarea crescândã a principiiloregalitãþii naturale ºi ale guvernãrii prin consimþãmânt erau destinate sã erodezedorinþa oamenilor de a accepta cârmuirea nedemocraticã.

În coloniile americane, unde ideile lui Locke erau cel mai larg acceptate ºiunde monarhia ºi aristocraþia se bucurau de mult mai puþin sprijin decât însocietãþile tradiþionale ale Europei, a fost clar dupã Revoluþie faptul cã oamenii nuar accepta altceva decât guvernarea popularã.9 Revoluþia Francezã s-a îndreptatrapid înspre o respingere categoricã a oricãror componente ale monarhiei sauaristocraþiei. Chiar ºi în Marea Britanie, unde ataºamentul popular faþã de „vechileforme“ a rãmas mult mai puternic, cererile pentru sufragiu universal dateazã celpuþin din anii 1770,10 iar secolul al XIX-lea a fost marcat de o largã dezbaterepublicã privind extinderea dreptului de vot, care a avut în final succes.

Extinderea dreptului de vot

O modalitate folositoare de a explora dinamica ce a dus la democratizarealiberalismului este aceea de a considera punctele de vedere exprimate de uniigânditori liberali de primã importanþã din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. Unprim exemplu de invocare a egalitãþii naturale ºi a consimþãmântului oamenilor,ca bazã pentru respingerea oricãror forme de guvernare, mai puþin guvernareapopularã, poate fi gãsit în opera lui Thomas Paine, pe baza cãreia se pot trage celemai radicale concluzii din doctrina lui Locke, cu privire la drepturile naturale. Înlucrarea sa Dissertation on First Principles of Government (1795),11 Paine susþine cãexistã numai douã „diviziuni de bazã“ ale guvernãrii: „Prima este guvernarea prinalegeri ºi reprezentare; a doua este guvernarea prin succesiune ereditarã“. Paineconsiderã cã prima este „fundamentatã pe drepturile omului“, în vreme ce ultimaeste „fundamentatã pe uzurpare“. Potrivit lui Paine, guvernarea ereditarã „nu arenici un drept de a exista“. Este posibil ca parlamentul englez sã fi avut dreptul dea-i aduce pe tron pe William ºi Mary în 1688, deoarece „fiecare naþiune,deocamdatã, are dreptul de a se autoguverna dupã cum doreºte“. Darparlamentul nu avea nici un drept sã constrângã generaþiile viitoare de englezi sãfie guvernate de urmaºii lui William ºi ai lui Mary.


8 Ibid., capitolul 19, secþiunea 223, 125.9 A se vedea Clinton Rossiter, editor, The Federalist (New York: New American Library, 1961), nr. 39, 240.10 S. MacCoby, editor, The English Radical Tradition, 1763 - 1914 (Londra: Nicholas Kaye, 1952), 31-32, 36, 39-40.11 Thomas Paine, Dissertation on First Principles of Government, în Nelson F. Adkins, editor, Common Sense andOther Political Writings (New York: Liberal Arts Press, 1953), 155-174. Toate citatele din Paine sunt din aceastãlucrare.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

Cât priveºte guvernarea reprezentativã, singura sa bazã este egalitatea îndrepturi: „Fiecare om are dreptul la numai un singur vot în alegereareprezentanþilor“. Cu toate cã Paine nu se referã la problema dreptului de votpentru femei, condamnã ca fiind nedrept punctul de vedere potrivit cãruiaproprietatea ar trebui sã devinã criteriul acordãrii dreptului de vot. Excludereade la vot este ofensatoare, deoarece „implicã aplicarea unui stigmat pe caracterulmoral al persoanelor excluse“, iar proprietatea nu justificã un asemenea stigmat.„Dreptul de a vota reprezentanþii“, susþine Paine, „este dreptul primar prinintermediul cãruia sunt protejate alte drepturi. Anularea acestui drept înseamnãreducerea omului la nivelul sclaviei, deoarece sclavia presupune cã un individeste supus voinþei altui individ, iar acela care nu are dreptul de vot în alegereareprezentanþilor este în aceastã situaþie“.

În final, citez un pasaj care, atunci când se þine cont de retorica excesivã alui Paine, oferã o anumitã înþelegere a procesului istoric prin care excluderea dela dreptul de vot a ajuns sã parã intolerabilã:

Atunci când oamenii puteau sã fie convinºi cã nu au nici un drept saucã acele drepturi aparþin numai unei anumite clase de oameni, sau cãguvernarea este un lucru ce existã prin sine însuºi, nu era dificil sã fieconduºi în mod autoritar. Ignoranþa în care au fost þinuþi ºi superstiþiileîn spiritul cãrora erau educaþi au oferit mijloacele guvernãrii autoritare.Dar, atunci când ignoranþa dispare o datã cu superstiþia, când oameniidevin conºtienþi de lucrurile care li se impun din afarã, când eiconsiderã cã atât cultivatorul, cât ºi manufacturierul sunt principaliiagenþi care creeazã toatã bogãþia ce existã în lume, în afarã de ceea cenatura produce în mod spontan, când ei încep sã simtã urmãrile ºibeneficiile activitãþilor lor, precum ºi drepturile lor ca membri aisocietãþii, nu mai este posibil sã fie guvernaþi la fel ca înainte. O datãdescoperitã, înºelãtoria nu mai poate fi pusã din nou în scenã.

Un alt sprijin pentru extinderea dreptului de vot a venit din parteautilitarismului, care, cu toate cã respingea doctrina drepturilor naturale, a preluattotuºi ca principiu cãlãuzitor dictonul lui Jeremy Bentham „Fiecare e rãspun-zãtor pentru sine ºi pentru nimeni altcineva“. Expresia clasicã a gândirii politiceutilitariste este consideratã a fi lucrarea lui James Mill, Essay on Government(1820).12 La fel ca ºi Paine, James Mill priveºte sistemul de reprezentare ca fiindcheia pentru o guvernare bunã. Evitând orice limbaj ce solicitã dreptulindivizilor de a-ºi vota reprezentanþii, el argumenteazã cã „beneficiile sistemuluide reprezentare se pierd în toate cazurile în care interesele corpului alegãtorilornu sunt aceleaºi cu cele ale comunitãþii“. Totuºi, aceastã potrivire de interesepoate exista ºi în condiþiile inexistenþei sufragiului universal, cu condiþia cainteresele celor excluºi de la dreptul de vot „sã fie incluse fãrã doar ºi poate în


12 James Mill, An Essay on Government (Indianapolis: Bobbs-Merrill,1955). Toate citatele sunt din capitolul 8,72-82.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

interesele celorlalþi indivizi“ care au dreptul la vot. Pe aceste argumente îºijustificã Mill excluderea femeilor de la dreptul de vot, „interesul lor fiind inclusîn acela al taþilor ºi soþilor lor“ ºi e pregãtit sã accepte excluderea bãrbaþilor sub40 de ani, deoarece justificarea era cã „este în interesul bãrbaþilor de 40 de ani sãasigure ºi bunãstarea celor mai tineri decât ei“.

James Mill prezintã, de asemenea, un argument lung ºi întortocheat înfavoarea ideii ce condiþioneazã dreptul de vot de proprietate. El respingecriteriul deþinerii unei proprietãþi mari pe motiv cã acesta ar conduce la formareaunui guvernãmânt al celor puþini, care, þinând cont de natura umanã, ºi-ar urmãripropriile interese pe socoteala intereselor comunitãþii. Cu toate cã el recunoaºtefaptul cã existenþa unui nivel mai mic al proprietãþii, care sã permitã exercitareadreptului de vot pentru marea majoritate a oamenilor, nu ar fi ceva „rãu“,conchide, de asemenea, cã aceasta nu ar fi „de nici un folos“, de vreme ceacceptarea dreptului de vot pentru încã un segment de populaþie nu ar schimbaprea mult situaþia. În celebra sa recenzie (1829) a lucrãrii Essay a lui Mill,Thomas Babington Macaulay interpreteazã opiniile lui Mill ca fiind opuseoricãrui criteriu al proprietãþii ºi discutã cu el aceastã chestiune încontradictoriu.13 (De asemenea, Macauley obiecteazã împotriva raþionamentuluilui Mill cu privire la problema dreptului de vot al femeilor, învinuindu-l pe acestacã „reduce la nivelul unei dogme interesele unei jumãtãþi din rasa umanã“).

Pentru Macaulay, care se opune fundamental abordãrii deductive a politiciide cãtre Mill ºi punctului de vedere rapace asupra naturii umane, problema„criteriului pecuniar“ pentru acordarea dreptului de vot este „problema practicãcea mai importantã din întregul eseu“. El argumenteazã, în mod opus lui Mill,cã, de vreme ce „se întâmplã sã existe în toate comunitãþile civilizate ominoritate de oameni bogaþi ºi o majoritate de oameni sãraci“, ar fi într-adevãrîn interesul celor sãraci, dacã ar deþine dreptul de vot, sã îºi foloseascã putereapoliticã pentru a-i deposeda de averi pe cei bogaþi. Într-o salvã retoricãextraordinarã, Macaulay înfãþiºeazã pericolele acordãrii dreptului de vot pentrucei sãraci:

Este posibil ca în sânul civilizaþiei sã ia naºtere maladia care o vadistruge? Este posibil ca instituþiile sã poatã fi înfiinþate ºi, fãrã„ajutorul“ cutremurelor, foametei, molimelor sau sãbiilor strãinilor, sãanuleze ceea ce au obþinut atât de multe secole de înþelepciune ºi glorie,iar apoi sã ºteargã definitiv gusturile alese, literatura, ºtiinþa, comerþul,meºteºugurile, totul în afarã de treburile mãrunte necesare pentru aduce o viaþã de animal? Este posibil ca, în douã sau trei sute de ani, omânã de pescari deºiraþi ºi sãrãcãcios îmbrãcaþi sã poatã pune stãpânirepe ruinele celor mai mari oraºe europene cu pãsãri ºi animale sãlbatice,sã-ºi poatã spãla nãvoadele în mijlocul relicvelor din apele civilizaþieieuropene ºi sã-ºi construiascã colibele lângã capitelurile impunãtoa-


13 Thomas Babington Macaulay, „Mill on Government,“ în The Works of Lord Macaulay (New York: Hurd andHoughton, 1878), 2: 5-51. Toate citatele din Macaulay sunt din acest eseu.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

relor catedrale? Dacã principiile domnului Mill sunt solide, putemspune, fãrã ezitare, cã forma de guvernãmânt pe care o recomandã vaproduce, cu siguranþã, toate aceste lucruri. Dar dacã aceste principii nusunt solide, dacã raþionamentele prin care ne-am opus lor sunt juste,clasele superioare ºi mijlocii sunt reprezentantele naturale ale raseiumane. Interesul lor poate fi opus în anumite privinþe aceluia pe care îlau contemporanii lor mai sãraci. Dar el este identic cu acele alenenumãratelor generaþii care urmeazã.

Imnurile de laudã pe care Macaulay le aduce splendorilor civilizaþiei ºi prozasa incomparabilã nu ar trebui sã complice ºi mai mult faptul cã aceasta rãmâneo disputã despre „criteriile pecuniare“, care se învârte în primul rând în jurulsorþii probabile a proprietãþii într-un regim caracterizat prin existenþa sufragiuluiuniversal. Aceasta este o controversã despre care cineva ar putea spune cã areloc într-un cadru care poartã amprenta lui Locke. Adevãrata problemã este dacãdreptul de proprietate e ameninþat de extinderea dreptului la vot. Disputa despredemocraþie a devenit tot mai mult o disputã în interiorul liberalismului, în vremece suportul pentru instituþiile ereditare a pãlit o datã cu triumful principiiloregalitãþii naturale ºi ale guvernãrii prin consimþãmânt.

Caracterul inevitabil al sufragiului universal

În cadrul dezbaterii privind consecinþele posibile ale eliminãrii criteriilor deproprietate, exemplul Americii a fost deseori scos în relief. În critica sa la adresaargumentãrii lui James Mill în favoarea sufragiului universal, Macaulay afirmã,„Cazul Statelor Unite nu este adecvat subiectului“ deoarece, în aceastã þarã, spredeosebire de þãrile mai stabile, sãracii au o ºansã rezonabilã de a deveni bogaþi.Apoi, invocând doctrina malthusianã potrivit cãreia o populaþie crescândã vaduce la inegalitate mai mare de condiþii, el concluzioneazã: „Cât priveºteAmerica, aºteptãm secolul al XX-lea pentru a vedea dacã aceste lucruri suntadevãrate sau nu“.

Desigur, Tocqueville a oferit în cartea sa Despre Democraþie în America unputernic arsenal de idei pentru cei care credeau cã sufragiul universal ar ficompatibil cu securitatea proprietãþii. Dintre multele pasaje în care Tocquevillevorbeºte despre respectul americanilor pentru proprietate, putem cita: „În nici oþarã din lume dragostea pentru proprietate nu e mai activã ºi mai neliniºtitoaredecât în Statele Unite; nicãieri majoritatea nu aratã mai puþinã aplecare spre aceleprincipii care ameninþã sã afecteze, în vreun fel, legile proprietãþii“.14

Pe lângã argumentul mai general pe care îl aduce, ºi anume faptul cã de 700de ani lumea trece printr-o revoluþie providenþialã ºi irezistibilã, Tocquevilleoferã, de asemenea, ºi un argument mai specific cu privire la întrebarea de ceextinderea continuã a sufragiului este inevitabilã:


14 Alexis de Tocqueville, Democracy in America , editor Phillips Bradley (New York: Vintage, 1960) 2: 270.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

Atunci când o naþiune începe sã modifice criteriul ce stabileºte cine aredrept la vot, poate fi uºor prevãzut faptul cã, mai devreme sau maitârziu, acel criteriu va fi în întregime abolit. Nu mai existã regulãinvariabilã în istoria societãþii: cu cât sunt extinse mai mult drepturileelectorale, cu atât este mai mare nevoia de a le extinde, deoarece dupãfiecare concesie creºte forþa democraþiei, iar necesitãþile sale cresc odatã cu forþa sa. Setea de putere a celor care se aflã sub procentulstabilit este stimulatã proporþional cu numãrul celor care se aflã pesteacest procent. În final excepþia devine regulã, concesiile determinã alteconcesii, ºi acest lucru nu se poate opri decât o datã cu introducereasufragiului universal.15

Descriind procesul prin care au fost eliminate gradual criteriile deproprietate ce au existat înainte de Revoluþia Americanã, Tocqueville noteazã cãaceste schimbãri au fost votate de oamenii din clasele înalte, aceºtia urmãrind cuorice preþ binele oamenilor. Într-un anumit fel, aceasta pare sã fi caracterizat ºiprocesul din Marea Britanie. Istoricul Gertrude Himmelfarb descrie luptapentru Actul Reformator din 1867 dintre conservatorii lui Disraeli ºi liberalii luiGladstone în termenii urmãtori: „Ceea ce e interesant este faptul cã nureformiºtii din interiorul sau exteriorul Camerei au impus preþul reformei, ci,mai degrabã, înºiºi liderii celor douã partide.[Partizanul liberal al sistemuluiparlamentar Robert] Lowe descria partidele ca fiind în competiþie unul cu celãlaltîntr-o licitaþie jalnicã, în care constituþia a fost adjudecatã de cel mai slabofertant. Un conservator s-a plâns cã colegii sãi încearcã sã supraliciteze PartidulLiberal pe piaþa liberalismului“.16

În urma adoptãrii Actului Reformator, chiar ºi cei mai sceptici cu privire lasufragiul universal i-au recunoscut caracterul inevitabil. În lucrarea Liberty,Equality, Fraternity (1873), James Fitzjames Stephens scria:

Teoria acceptatã a guvernãrii pare sã se prefigureze în direcþia cã fiecare artrebui sã aibã dreptul la un vot, cã legislativul ar trebui sã fie ales prin acestevoturi ºi cã guvernul ar trebui sã conducã afacerile publice ale þãrii prinintermediul unei comisii care în acel moment are succes în obþinereaîncrederii. Mai presus de orice îndoialã, aceastã teorie s-a dezvoltat ºi sedezvoltã cucerind adepþi, dar ºi cu scopul de a cuceri în continuare.Triumful sãu este la fel de clar precum e soarele la prânz, iar probabilitateaca triumfurile sale sã continue pentru un timp mai îndelungat decât am dorisã ne imaginãm e la fel de mare cât poate fi orice probabilitate de acesttip… Dacã sunt întrebat: „Ce propunere ai pentru înlocuirea sufragiuluiuniversal? Din punct de vedere practic ce poþi sã recomanzi?“, rãspund peloc cã nu pot sã recomand nimic. Întregul curent de gândire ºi întregul val


15 Ibid., 1: 59.16 Gertrude Himmelfarb, Victorian Minds (New York: Harper & Row, 1970), 348. Marc F. Plattner 133.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

de preocupãri umane sunt îndreptate cu o forþã irezistibilã în acea direcþie.Vechile moduri de viaþã, multe dintre ele fiind la fel de greºite în vremea lorcum sunt ºi mecanismele din zilele noastre, se prãbuºesc în întreaga Europãºi plutesc de colo-colo precum cãpiþele de fân pe apã, în timpul inundaþiilor.De aceea, nici nu vãd de ce un om înþelept sã-ºi dea osteneala pentru a salvaresturile acestora. Apele au ieºit din matcã ºi nici o forþã umanã nu le poateîntoarce, dar nu vãd de ce o datã ce urmãm curentul de apã trebuie sã maiºi cântãm Aleluia drept mulþumire zeului apei.17

Critica democraþiei, întrucâtva ºovãielnicã, a lui Stephen, se concentreazã peimportanþa cunoaºterii specializate ºi a constanþei în problemele guvernamen-tale, precum ºi pe ignoranþa ºi nestatornicia maselor cu drept de vot. Deasemenea, el repetã o parte din conceptele promovate de John Stuart Mill cuprivire la „mediocritatea“ societãþii ºi a guvernãrii contemporane.18 Stephenatribuie, parþial, entuziasmul privitor la egalitate, „dezvoltãrii enorme abunãstãrii în Statele Unite“. La fel ca ºi Macaulay, Stephen se întreabã cât timpvor continua americanii „sã susþinã necesitatea egalitãþii, în condiþiile în carepopulaþia va deveni din ce în ce mai numeroasã“ ºi concluzioneazã întrebându-se dacã „apariþia rapidã a unei multitudini de oameni obiºnuiþi, autosuficienþi ºi,în mod esenþial, neînsemnaþi, chiar reprezintã o realizare în faþa cãreia întreagalume trebuie sã se închine ºi sã-ºi exprime veneraþia“.

Afirmaþiile lipsite de speranþã ºi eficienþã ale lui Stephen reflectã în maremãsurã ceea ce avea sã devinã o atitudine de opoziþie faþã de sufragiul universal,atitudine care s-a transformat dintr-un program politic într-o lamentaþieculturalã. O datã cu prima jumãtate a secolului al XX-lea, excluderea femeilor dela dreptul de vot a fost înlãturatã. Astfel, în 1948 Naþiunile Unite au adoptatDeclaraþia Universalã a Drepturilor Omului care prevedea la articolul 21: „Oricepersoanã are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale þãrii sale,fie direct, fie prin reprezentanþi liber aleºi….Voinþa poporului trebuie sãconstituie baza puterii de stat; aceastã voinþã trebuie sã fie exprimatã prin alegerinefalsificate, care sã aibã loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal ºiexprimat prin vot secret sau urmând o procedurã echivalentã care sã asigurelibertatea votului“. Evident, cele mai multe dintre prevederile articolului 21 au


17 James Fitzjames Stephen, Liberty, Equality, Fraternity (Cambridge: Cambridge University Press, 1967), 210-12. Acest citat, precum ºi citatele care urmeazã din Stephen sunt din capitolul 5, 179-229.18 John Stuart Mill ocupã un loc aparte în evoluþia gândirii asupra extinderii sufragiului. În lucrarea sa,Considerations on Representative Government (1861), el argumenteazã cã „este o nedreptate personalã sã se respingãoricãrei persoane, în afarã de cazul când se previn astfel rele mai mari, privilegiul normal de a se þine cont depãrerea sa în rezolvarea problemelor în care are acelaºi interes ca ºi celelalte persoane“. El nu numai cã seopune criteriilor proprietãþii, ci ºi respinge în mod vehement argumentul tatãlui sãu, James Mill, în ceea cepriveºte respingerea dreptului de vot pentru femei. Oricum, el apãrã ideea respingerii acordãrii dreptului devot pentru analfabeþi, pentru cei ce nu plãtesc nici o taxã ºi pentru cei ce beneficiazã de asistenþã socialã. Maimult decât atât, el nu numai cã acceptã aceste excepþii în introducerea sufragiului universal, dar ºi respingeprincipiul sufragiului egal. Astãzi, argumentul sãu în favoarea acordãrii unor voturi multiple celor ce posedã„superioritate intelectualã individualã“ (fapt indicat de profesia lor sau de nivelul de educaþie) pare chiar maiînvechit decât argumentele în favoarea restrângerii sufragiului. A se vedea John Stuart Mill, Considerations onRepresentative Government (New York: Liberal Arts Press, 1958), 127-147.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

fost violate în mod constant de multe din statele membre ale ONU ce suntconduse de guvernãri dictatoriale sau cu un singur partid. Dar, chiar ºi cele maimulte dintre aceste state (exceptând, cu siguranþã, Africa de Sud în perioadaapertheid-ului) ºi-au organizat alegerile false sub semnul regulilor ce prevãdsufragiu universal ºi egal.

Democraþia ºi renaºterea liberalã

Ce concluzie se poate trage din aceastã scurtã trecere în revistã a evoluþieiliberalismului la democraþia liberalã contemporanã? În primul rând, rãspândireaideilor liberale despre libertatea naturalã ºi egalitatea tuturor oamenilor acondamnat orice privilegii speciale ºi substanþiale care se obþin pe bazã ereditarã.Cu toate cã monarhia ºi chiar ºi ramura aristocraticã a legislativului poate sã fi fostîn unele þãri pãstrate în forma lor, în toate þãrile dezvoltate au fost „golite“ de oriceputere politicã substanþialã. În al doilea rând, aceleaºi idei liberale sunt cele care, încele din urmã, au subminat orice efort de a exclude indivizi de la participarea politicãpe baza unor factori precum rasã, religie sau sex. În al treilea rând, încercarea de alimita dreptul de vot pe baza criteriului proprietãþii a fost cel mai mare obstacolpotenþial pentru democratizarea liberalismului, deoarece putea pretinde o bazã încaracterul sacru al proprietãþii private care e susþinut de liberalismul însuºi.

Tensiunea realã sau perceputã dintre majoritarismul politic ºi politicile carepromoveazã creºterea economicã ºi prosperitatea constituie o temã de reflecþiemereu actualã, mulþi comentatori susþinând cã reformele economice eficientenecesitã separarea guvernanþilor de majoritãþile electorale. În acelaºi timp, istoriaultimelor douã secole a demonstrat clar cã introducerea sufragiului universal nutrebuie sã ducã la deposedarea desãvârºitã a bogaþilor ºi distrugerea uneieconomii productive ºi a unei societãþi civilizate. Tocqueville a avut dreptate ºiMacaulay a greºit. Cazul Statelor Unite din perioada secolului al XIX-lea a fostîntr-adevãr grãitor. Vitalitatea sa economicã ºi stabilitatea politicã nu au fostnumai un produs al unei populaþii risipite, în stare sã se extindã pe un continentvast ºi fertil. La fel, în Lumea Veche, societãþile liberale au tins sã genereze maidegrabã largi clase de mijloc decât sã fie divizate într-o mânã de oameni bogaþiºi o vastã minoritate sãracã.

În acelaºi timp, pânã acum douã decenii s-ar fi putut argumenta în modplauzibil cã, din cauza politicilor sociale ºi economice implementate demajoritãþile populare, liberalismul a început sã „moarã“ lent. O datã curãspândirea industriei de stat, creºterea ireversibilã evidentã a statului bunãstãriiºi povara crescândã a taxelor necesare pentru plata sa, nu era nerezonabil sã seconsidere creºterea puterii politice a maselor ca desfãºurându-se în tandem cunaþionalizarea gradualã a economiei. Ideea drepturilor de proprietate pãrea sã-ºipiardã tot mai mult bunul renume. O dovadã clarã pentru acest lucru a fostomiterea din Convenþia Internaþionalã a ONU privind Drepturile Economice,Sociale ºi Politice (1966) a oricãrei menþiuni cu privire la dreptul de proprietate(care era subliniat în textul Declaraþiei Universale din 1948). Acele forþe politice


109-121.qxd 10.06.2002 12:14

ce se autointitulau liberale (în sensul european) constituiau o minoritate ce-ºipierdea din importanþã, iar partidele aflate la guvernare în multe democraþii seautointitulau socialiste sau social democrate. Termenul democraþie socialã (sauchiar socialistã) înlãtura deseori termenul democraþie liberalã. ªi desigur, lumeademocraticã era ameninþatã de un adversar comunist puternic, ce declara atâtegalitarismul sãu, cât ºi ostilitatea faþã de liberalism.

Totuºi, ultimele douã decenii au marcat o renaºtere remarcabilã aliberalismului. ªtiinþa economiei de piaþã a revenit la modã. Industriile de stat suntprivatizate, iar beneficiile bunãstãrii s-au redus. Importanþa criticã a protejãriidrepturilor de proprietate a fost recunoscutã nu numai în înþelegeri internaþionaleºi în noile constituþii naþionale, ci ºi de o literaturã academicã influentã. Partide decentru-dreapta ºi cu poziþii pro-piaþã explicite au guvernat democraþiile avansatede-a lungul anilor ‘80. Partidele de centru-stânga, dintre care multe au revenit laputere în anii 90, au abandonat în mare mãsurã economiile centrate pe intervenþiastatului ºi au redescoperit virtuþile pieþelor ºi ale antreprenoriatului. ªi toateacestea au fost acompaniate ºi accelerate de cãderea comunismului.

Cum a fost afectat rolul politic al majoritãþilor populare de aceste dezvoltãriºi de renaºterea liberalismului pe care acestea au promovat-o? Cred cã trebuiefãcutã o distincþie crucialã, o distincþie care e înrãdãcinatã în adevãratele principiiale liberalismului. Aº spune cã principiul includerii universale, potrivit cãruianimeni nu trebuie sã fie privat de dreptul egal în alegerea celor care guverneazã,nu a fãcut decât sã devinã sacrosanct. Totuºi, în acelaºi timp, s-a redus în modclar opinia potrivit cãreia majoritãþile populare ar trebui sã joace un rol mai activîn procesul de decizie asupra politicilor guvernamentale.

Ultima afirmaþie este reflectatã în mai multe feluri, dar probabil nu mai puþinîn conotaþia nefavorabilã pe care cuvântul populism a ajuns sã-l obþinã în noiledemocraþii din lumile în curs de dezvoltare sau postcomuniste. Mai general, nu aexistat nici o tendinþã, nici în democraþiile noi, ºi nici în democraþiile înrãdãcinate,de a face guvernele sã fie mai direct responsabile în faþa electoratului prin metodetradiþionale, cum ar fi reducerea duratei mandatului. De fapt, a existat o tendinþãcrescãtoare în ce priveºte sporirea puterii justiþiei ºi a agenþiilor autonome, acelepãrþi ale guvernãrii care sunt cele mai izolate de populaþie. Verificarea constitu-þionalitãþii legilor a fost vãzutã mult timp ca o instituþie „antidemocraticã“,oferind putere judecãtorilor ce nu sunt aleºi, în defavoarea majoritãþii populaþiei.Totuºi, în ultimii ani, verificarea constituþionalitãþii legilor, ce era odatã oparticularitate a Statelor Unite, s-a rãspândit atât în noile democraþii, cât ºi în celevechi. Nu numai cã a întâmpinat o opoziþie slabã, dar, în multe þãri post-comuniste, sondajele de opinie demonstreazã un nivel ridicat al sprijinuluipopular de care se bucurã curþile constituþionale.19

Probabil chiar mai ºocantã este înfiinþarea, mai ales în noile democraþii, aagenþiilor independente, ce s-au dorit a fi în mod explicit libere de controlul political guvernului. Aceste agenþii includ instituþii cum ar fi bãncile centrale, comisiile


19 În ceea ce priveºte rãspândirea verificãrii constituþionalitãþii legilor, a se vedea Nathan Brown, „JudicialReview and the Arab World“ ºi Herman Schwartz, „Eastern Europe's Constitutional Courts“ în Journal ofDemocracy 9 (Octombrie 1998): 85-114.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

electorale, comisiile pentru drepturile omului, agenþiile anticorupþie, avocatulpoporului ºi cele asemenea lor.20 Noua importanþã a agenþiilor de acest tip, evidentreflectã în parte suspectarea reprezentanþilor aleºi ai poporului ºi percepþia faptuluicã în aceºtia nu se poate avea încredere cã se vor abþine de la a urmãri avantajepersonale sau partizane în defavoarea binelui public. Dar, reflectã, de asemenea,un triumf al modului liberal de a gândi, înþelegerea faptului cã limitarea exceselorguvernului ºi protejarea drepturilor individuale sunt de o importanþã mai maredecât transpunerea sentimentele populare imediate în politici publice. Un alt semnal aceleiaºi tendinþe este accentul crescut pe care politicienii, la fel ca ºi politologii,îl pun pe probleme cum ar fi constituþionalismul, domnia legii, echilibrul ºicontrolul reciproc, instituþional, al puterilor (institutional checks and balances) ºirãspunderea. Se poate spune cã aceºtia redescoperã înþelepciunea din FederalistPapers, cãutând protecþie împotriva tendinþelor periculoase ale guvernãriipopulare, prin remedii ce sunt ele însele compatibile cu guvernarea popularã. Defapt, popularitatea atacului împotriva democraþiei neliberale poate fi ea însãºiprivitã ca un semn al triumfului liberalismului.

În cea mai mare parte, rãspunsul la critica lui Zakaria nu a luat formaargumentelor ce reduc importanþa unor asemenea deziderate liberale cum ar ficonstituþionalismul, domnia legii ºi drepturile individuale comparate cuimportanþa alegerilor cu largã participare a indivizilor. În principiu, toþi cei ce sealãturã dezbaterii au cãzut de acord asupra valorii acestor scopuri liberale. Înschimb, dezbaterea a avut în centrul ei întrebarea dacã nu cumva în societãþilecãrora le lipseºte o puternicã tradiþie liberalã, guvernul ales sau cel autoritar esteo cale mai sigurã pentru a realiza aceste scopuri. Adevãrata problemã este dacãsuccesiunea din secolul al XIX-lea, - întâi liberalism apoi democraþie - poatefuncþiona în zilele noastre, când progresul ideilor liberale a subminatrevendicãrile tradiþionale nedemocratice de legitimitate politicã.21

Meritã a fi notat faptul cã, spre deosebire de extinsa experimentare curentã adiferitelor tipuri de echilibru ºi control reciproc al puterilor ºi de agenþiiindependente, practic, nu a existat nici un experiment cu sufragiu limitat (cel puþinîn societãþile liberale ce se autoguverneazã). Mai curând, dreptul la sufragiu universalºi egal este astãzi mai puþin contestat decât a fost vreodatã ºi este greu sã se constatepe ce baze acceptabile sã fie introduse limitãri ale sufragiului. Dacã, pe de o parte,sunt puþine manifestãri pentru o guvernare mai populistã, pe de altã parte, nu semanifesteazã deloc pentru un guvern exclusiv. Este exact triumful principiuluiliberal, potrivit cãruia toþi oamenii sunt creaþi egali, ce face ca liberalismuluinedemocratic sã-i fie imposibil sã prospere în lumea contemporanã. La bine ºi lagreu, viitorul liberalismului este indisolubil legat de viitorul democraþiei liberale.



20 În ceea ce priveºte înfiinþarea acestor instituþii, a se vedea Andreas Schedler, Larry Diamond ºi Marc F.Plattner, editori, The Self-Restraining State: Power and Accountability in NewDemocracies (Boulder, Colorado: LynneRienner, 1999).21 A se vedea Marc F. Plattner, „Liberalism and Democracy“, în Foreign Affairs 77 (Martie-Aprilie 1998): 171-80.

109-121.qxd 10.06.2002 12:14

CE ESTE CONSOLIDAREADEMOCRATICÃ?*

Andreas Schedler**

Abstract:

The notion of democratic consolidation is used in many ways, which threatens o confusedemocratization policy agenda. By consolidation we mean sometimes simply a betterorganization of the current democratic institutions; alternatively, we may refer to the step fromelectoral to liberal democracy; or to the strategic shift from both to advanced, modern democracy.This is wrong, because the policy mechanisms for pursuing these aims are different. Byconsolidation we should not suggest a process of ‘deepening’, but simply refer to the democraticsurvival i.e. securing the institutions against authoritarian regression. This is important forpractical purposes because a democracy can be secure against reversals even though itsinstitutions are weak; and conversely, another democracy may break down in spite of the itsstrong institutional elements.Key words: consolidation, electoral / procedural / liberal democracy, breakdown,authoritarianism.

* „What Is Democratic Consolidation?“, Journal of Democracy, 9:2 (1998), 91-107. © The Johns HopkinsUniversity Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns HopkinsUniversity Press. ** Andreas Schedler, profesor invitat la Centro de Investigacion y Docencia Economicas (CIDE) din Mexic,predã de asemenea la Universitatea din Viena ºi la FLACSO - Mexic. Anterior, Schedler a fost lector universitarîn ºtiinþe politice la Institutul Austriac pentru Studii Avansate. Sunt recunoscãtor Academiei de ªtiinþe a Austriei pentru cã mi-a sprijinit munca la acest articol prin Programul Austriac pentruCercetare ºi Tehnologie Avansatã (PACTA). O versiune anterioarã a acestui articol a fost prezentatã sub titlul „Concepts ofDemocratic Consolidation“ la întâlnirea Asociaþiei de Studii Latino Americane de la Guadalajara, Mexic, 17-19 aprilie 1997.Pentru referinþe bibliografice mai extinse cititorul poate consulta aceastã versiune originalã extinsã. Pentru a obþine o copie puteþitrimite un e-mail autorului ([email protected]).

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

Pe parcursul ultimului sfert de veac, cel de-„al treilea val“ al democratizãriiglobale a determinat mai mult de 60 de þãri din întreaga lume sã treacã de laautoritarism la un anumit tip de regim democratic.1 Aceasta, cu siguranþã, nu eun lucru de neglijat, însã a devenit evident faptul cã menþinerea democraþiei estedeseori o sarcinã la fel de dificilã precum trecerea la democraþie. În perioadaimediat urmãtoare declanºãrii tranziþiilor democratice, au apãrut îngrijorãrilegate de modul în care trebuie sã fie întãrite ºi stabilizate aceste noi regimuri. Încontextul în care extinderea democraþiei cãtre alte þãri a încetinit, specialiºtii dinºtiinþele politice, precum ºi actorii politici din noile democraþii se concentreazãdin ce în ce mai mult pe ceea ce se numeºte „consolidare democraticã“.

Iniþial, termenul „consolidare democraticã“ descria provocarea securizãriinoilor democraþii, a extinderii speranþei lor de viaþã dincolo de viitorul apropiat,a imunizãrii lor împotriva ameninþãrii revenirii la autoritarism, a construirii„digurilor“ împotriva eventualelor „valuri inverse“. La aceastã misiune iniþialã dea face din democraþie „singurul joc acceptat“ (the only game in town), s-aadãugat un numãr nemãsurat de alte înþelesuri. Drept consecinþã, lista„problemelor consolidãrii democratice“ (precum ºi lista corespondentã a„condiþiilor necesare pentru consolidarea democraticã“) s-a extins atât de mult,încât cu greu pot fi identificate. Aceasta a ajuns sã includã elemente divergenteprecum legitimitatea popularã, rãspândirea valorilor democratice, neutralizareaactorilor anti-sistem, supremaþia sectorului civil asupra celui militar, eliminareaenclavelor autoritare, construcþia partidelor, organizarea intereselor funcþionale,stabilizarea normelor electorale, rutinizarea politicii, descentralizarea puterii destat, introducerea mecanismelor democraþiei directe, reforma puteriijudecãtoreºti, atenuarea sãrãciei ºi stabilizarea economicã.

În acest punct, când oamenii folosesc conceptul în orice sens doresc,nimeni nu poate fi sigur ce semnificã acesta pentru ceilalþi, dar cu toþii menþiniluzia cã vorbesc unii cu alþii într-un mod uºor de înþeles. Deºi „consolidareademocraticã“ pare sã fi fost un concept nebulos încã de la inventarea sa, ceaþaconceptualã care învãluie termenul a devenit din ce în ce mai densã, pe mãsurãce s-a rãspândit atât în lumea academicã, cât ºi în cea politicã. Dacã este adevãratcã „nici un domeniu ºtiinþific nu poate avansa prea mult în condiþiile în careparticipanþii nu împãrtãºesc o înþelegere comunã a termenilor cheie dindomeniu,“2 atunci studiul consolidãrii democratice, în stadiul actual de confuzieconceptualã, este condamnat la stagnare. „Consolidologia“, aceastã subdis-ciplinã care aspirã la obþinerea recunoaºterii, este aparent ancoratã într-unconcept neclar, inconsistent ºi nelimitat, dar, în realitate, nu este ancoratã deloc,ci pluteºte haotic în ape tulburi. Folosirea aceluiaºi concept pentru lucruri carediferã foarte mult doar simuleazã un limbaj comun. De fapt, dezordineaconceptualã ce guverneazã acþioneazã ca o barierã puternicã pentru comuni-carea academicã, construcþia teoreticã ºi acumularea de cunoºtinþe.

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ? 123

1 A se vedea Larry Diamond, Developing Democracy: Toward Consolidation (Baltimore: Johns Hopkins UniversityPress, în curs de apariþie), capitolul 2.2 Elinor Ostrom, „An Agenda for the Study of Institutions“, Public Choice 48 (1986): 4.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

Cred cã putem ordona ºi înþelege multiplele întrebuinþãri ºi sensuri ale„consolidãrii democratice“ privind realitãþile concrete, precum ºi provocãrilepractice cãrora termenul este destinat sã li se adreseze. Înþelesul pe care îlatribuim noþiunii de consolidare democraticã depinde de poziþia pe care nesituãm (consideraþiile noastre empirice) ºi de þinta pe care o avem în vedere(orizonturile noastre normative). Acest înþeles variazã în funcþie de contextele ºide scopurile pe care le avem în minte.

Consideraþii ºi orizonturi

Când cercetãtorii democratizãrii urmãresc sã clasifice regimurile, distincþia cheiese face, desigur, între cele care sunt democratice ºi cele care nu sunt democratice(ultimele fiind etichetate în general ca „autoritare“). Cele mai larg acceptatecriterii pentru identificarea unei þãri ca fiind democratice au fost oferite deRobert Dahl, drepturile civile ºi politice, plus alegerile corecte, competitive ºiinclusive.3 Dahl numeºte þãrile ce îndeplinesc aceste criterii „poliarhii“, dar elesunt numite de obicei „democraþii liberale“.

Alte douã subtipuri ale democraþiei au câºtigat recunoaºtere largã înliteratura de specialitate ce analizeazã noile democraþii. Pe de o parte, avem toateaceste cazuri limitã care posedã doar câteva caracteristici esenþiale aledemocraþiei liberale ºi, de aceea, se situeazã undeva între democraþie ºiautoritarism. Eu numesc aceste regimuri semidemocratice „democraþiielectorale“. Acest termen este acum folosit în general pentru a descrie un anumittip de semidemocraþie, unul care reuºeºte sã organizeze alegeri mai mult sau maipuþin inclusive, curate ºi competitive, dar eºueazã în menþinerea libertãþilorpolitice ºi civile esenþiale pentru democraþia liberalã. Aici, totuºi, voi folositermenul „democraþie electoralã“, în sens mai larg, drept termenul cel maiconvenabil pentru orice gen de „subtip diminuat“ al democraþiei.4

Pe de altã parte, avem acele „democraþii avansate“ care posedã, în modipotetic, anumite trãsãturi pozitive în plus faþã de criteriile definitorii minime aledemocraþiei liberale ºi, prin urmare, sunt superioare, din punctul de vedere alcalitãþii democratice, multora dintre noile democraþii. Acest termen riscã sãidealizeze ºi sã reifice democraþiile vestice bogate, dar, chiar dacã recunoaºtemcã referirile admirative la adresa „democraþiilor vestice consacrate“ se bazeazãdeseori pe stereotipuri, trebuie sã admitem cã formele discursive (cum ar fi„normalitatea democraticã“) sunt ºi ele realitãþi sociale.

Aceastã clasificare cu patru categorii (autoritarism, democraþie electoralã,democraþie liberalã, democraþie avansatã) corespunde, de fapt, modului în careDavid Collier ºi Steven Levitsky au ordonat universul semantic al democraþiei ºi


3 Robert Dahl, Poliarchy: Participation and Opposition (New Haven: Yale University Press, 1971). (Notatraducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã Poliarhiile: participare la opoziþie. Iaºi: InstitutulEuropean, 2000).4 Pentru „subtipuri diminuate“ ale democraþiei, a se vedea David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy withAdjectives: Conceptual Innovation in Comparative Research“, World Politics 49 (Aprilie 1997): 430-451.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

subcategoriilor sale. În efortul lor admirabil de a pune ordine în haosulnenumãratelor subtipuri ale democraþiei care se gãsesc în studiile contemporanede democratizare (numãrãtoarea lor s-a oprit la 550) ei au distins tocmai acestepatru tipuri mari de regim (chiar dacã le-au etichetat în mod diferit).5 Doresc sãarãt cã aceste categorii largi oferã, de asemenea, o bazã pentru reordonarea hãrþiiconceptuale a studiilor ce analizeazã consolidarea ºi pentru înþelegereamultiplelor moduri în care cercetãtorii democraþiei folosesc termenul„consolidare democraticã“.

Figura 1 prezintã grafic aceastã clasificare a familiilor de regimuri, de-alungul unui continuum unidimensional al „democratizãrii“, ce are plasate la uncapãt regimurile autoritare, iar la celãlalt, democraþiile avansate.6 Figura ilustreazãmodul în care aceste patru tipuri definesc contextele empirice, precum ºiorizonturile normative ºi obligaþiile practice ce caracterizeazã conceptualizãriledistincte ale consolidãrii democratice. Cele douã categorii de mijloc, democraþiaelectoralã ºi cea liberalã, reprezintã referenþii empirici ai întregii dezbateri cuprivire la consolidarea democraticã. În termeni normativi, autoritarismulformeazã orizontul exterior negativ pe care susþinãtorii democraþiei din acestedouã tipuri de regimuri încearcã sã le evite, iar democraþia avansatã formeazãorizontul exterior pozitiv pe care aceºtia încearcã sã-l atingã. În plus, democraþiaelectoralã ºi cea liberalã constituie, una pentru cealaltã, orizonturi normative. Învreme ce democraþia electoralã se prezintã ca orizontul proxim de evitat pentrudemocraþia liberalã, democraþia liberalã se prezintã ca orizontul proxim de atinspentru democraþia electoralã.

Acum, acei cercetãtori care privesc (cu teamã) de la nivelul democraþieielectorale sau liberale la autoritarism echivaleazã consolidarea democraticã cuevitarea regresiei spre autoritarism, o „moarte rapidã“ a democraþiei. Aceia careprivesc (cu speranþã) de la nivelul democraþiei electorale sau liberale lademocraþia avansatã, echivaleazã consolidarea democraticã cu fundamentareademocraþiei, cu creºterea calitãþii democraþiei. Aceia care privesc (cu îngrijorare)de la nivelul democraþiei liberale la democraþia electoralã echivaleazãconsolidarea democraticã cu evitarea unei „morþi lente“ a democraþiei, erodareaunor caracteristici fundamentale ale democraþiei. Iar aceia care privesc (cunerãbdare) de la nivelul democraþiei electorale la cea liberalã echivaleazã


5 A se vedea David Collier ºi Steven Levitsky, „Democracy 'with Adjectives': Finding Conceptual Order inRecent Comparative Research“ (lucrare prezentatã la întâlnirea anualã a Asociaþiei Americane de ªtiinþePolitice, Chicago, 31 august - 3 septembrie 1995). Aceastã discuþie nu apare în versiunea publicatã a lucrãrii lor,pe care am citat-o mai sus la nota 4.6 Poziþionarea regimurilor autoritare ºi democratice pe aceeaºi secvenþã temporalã sugereazã cã aceste tipuride regim sunt separate numai de diferenþe cantitative. Totuºi, aceasta nu este o asumpþie obligatorie. Întrucât,chiar dacã cineva crede, aºa cum eu o fac, faptul cã distincþia dintre democraþie ºi autoritarism este unacalitativã, o distincþie de clasã, o chestiune a anumitor instituþii care sunt absente sau prezente, cineva poaterecunoaºte cã problemele complexe ale pragului de distincþie apar imediat ce anumite elemente ale pachetuluicentral de instituþii ale democraþiei sunt fie slabe, fie absente. Ar trebui sã subliniez cã linia continuã pareînchisã la ambele capete, în vreme ce, de fapt, ea este închisã numai la capãtul ei autoritar (de totalitarism), dareste deschisã la capãtul ei democratic (pentru dezvoltãri viitoare ale democraþiei). În acest sens, metafora„orizontului“ pe care o folosesc în continuare este „realistã“ numai pentru acest capãt deschis al figurii: unorizont, în fond ºi la urma urmei, nu poate fi niciodatã atins, ci se retrage din faþa omului, pe mãsurã ce acestaînainteazã.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

consolidarea democraticã cu dezvoltarea democraþiei, cu furnizareacaracteristicilor ce-i lipsesc.

FIGURA 1 – CONCEPTE ALE CONSOLIDÃRII DEMOCRATICE

Putem încerca sã afirmãm cã aceia care sunt preocupaþi de stabilitateademocraticã ºi care încearcã sã evite regresia fie la regimuri nedemocratice, fie launele semidemocratice, sprijinã noþiuni „negative“ ale consolidãrii democratice,în vreme ce aceia care sunt preocupaþi de avansarea democraþiei ºi de încercãrilede atingere a progresului fie la democraþia liberalã, fie la o democraþie de foartebunã calitate, susþin noþiuni „pozitive“ ale consolidãrii democratice.7


7 Sã observãm cã aceastã distincþie între consolidarea „pozitivã“ ºi consolidarea „negativã“ este diferitã deaceea teoretizatã de Geoffrey Pridham. El asociazã „consolidarea negativã“ cu asigurarea supravieþuiriidemocraþiei ºi „consolidarea pozitivã“ cu legitimarea democraþiei la nivelul elitei ºi al masei. Totuºi, suporturileteoretice ale acestei distincþii, precum ºi relaþia dintre cele douã tipuri de democraþie par neclare. A se vedeaGeoffrey Pridham, „The International Context of Democratic Consolidation: Southern Europe in

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

Într-un fel, aceastã abordare, dependentã de context ºi perspectivã, încearcãsã reconstruiascã nucleul teleologic al conceptului. Desigur, nu sunt primul carea observat calitatea teleologicã a consolidãrii democratice. Atât Ben Schneider,cât ºi Guillermo O’Donnell au criticat în mod repetat „puternica aromãteleologicã“ a noþiunii de consolidare democraticã.8 Aceºti critici au dreptate.Consolidarea democraticã este într-adevãr un concept intrinsec teleologic.Totuºi, cred cã teleologia nu e greºitã prin ea însãºi, dacã sunt respectate treicondiþii: în primul rând, trebuie sã evitãm camuflarea sau complicarea sa,teleologia ascunsã fiind, într-adevãr, o teleologie greºitã. În al doilea rând, trebuiesã disociem teleologia de orice credinþã în progresul inevitabil: sprijinirea unuianumit telos, a unui scop normativ sau a unor lucruri reale este un subiect.Asumarea „unui anumit tip de progres automat sau natural“ pentru realizareaacelui scop este un cu totul alt subiect.9 În al treilea rând, trebuie sã recunoaºtemcã noþiunea consolidãrii democratice cunoaºte nu un singur telos caracteristic, cimai multe ºi, de asemenea, aceastã pluralitate de telosuri defineºte în modcorespunzãtor o pluralitate de concepte ale consolidãrii democratice.

Prevenirea colapsului democraþiei

O datã ce o tranziþie de la o guvernare autoritarã într-o þarã datã a ajuns la unpunct în care au loc alegeri (mai mult sau mai puþin) libere, corecte ºicompetitive, de obicei actorii democratici nu îºi pot permite sã se relaxeze ºi sãse bucure de „incertitudinea limitatã“ a guvernãrii democratice. „Incertitudinilenelimitate“ ce ameninþã regimul persistã mai des decât s-ar pãrea, iar îngrijorãrilefundamentale ale democraþilor se mutã de la stabilirea instituþiilor centrale aledemocraþiei la asigurarea a ceea ce au obþinut pânã în acel moment. Pentru aceºtiactori, consolidarea democraþiei semnificã reducerea probabilitãþii ca aceasta sãintre în colaps, pânã în punctul în care ei se pot simþi în mod rezonabilîncrezãtori în faptul cã democraþia va persista în viitorul apropiat (ºi îndepãrtat).


Comparative Perspective“, în Richard Gunther, P Nikoforos Diamandouros ºi Hans Jurgen Puhle, editori, ThePolitics of Democratic Consolidation Southern Europe in Comparative Perspective (Baltimore: Johns Hopkins UniversityPress, 1996), 169.8 Guillermo O'Donnell, „Illusions About Consolidation“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 38. A se vedea,de asemenea, „Illusions and Conceptual Flaws“, Journal of Democracy 7 (Octombrie 1996): 160-168; ºi Ben RossSchneider, „Democratic Consolidations: Some Broad Comparison and Sweeping Arguments“, Latin AmericanResearch Review 30 (1995): 215-234.9 Richard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans-Jurgen Puhle, „O'Donnell's 'Illusions': A Rejoinder“Journal of Democracy 7 (Octombrie 1996): 155. Dacã se pune problema unei opþiuni, toatã lumea va fi deacord cu aceastã observaþie precautã faþã de asumpþia prea facilã a progresului liniar. Literatura abundã deavertismente cã nimic nu e sigur, cã întoarceri la vechea stare pot sã se întâmple în orice moment ºi cã nicidemocraþiile „consolidate“ nu sunt imune la crize, „deconsolidãri“ ºi prãbuºiri. Totuºi, „consolidareademocraticã“ este unul dintre acei termeni care se referã atât la un proces dinamic (o democraþie ce seconsolideazã), cât ºi la rezultatele acestuia (o democraþie consolidatã). Iar atunci când diverºi autori folosescacest termen nu pentru a descrie rezultatul dorit (telosul) al consolidãrii democratice, ci procesul care duce laatingerea acestuia, este greu sã se evite conotaþii cu certitudinile progresive care se strecoarã în limbaj. Spreexemplu, expresii des folosite cum ar fi „procesul consolidãrii democratice“, „dinamica consolidãriidemocratice“ sau „logica consolidãrii democratice“ tind sã sugereze o realitate fundamentalã care se auto-propulseazã spre tãrâmul promis al consolidãrii.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15


Aceastã preocupare faþã de supravieþuirea regimului descrie înþelesul „clasic“ alconsolidãrii democratice. Ea oferã coerenþã unui câmp semantic larg ºi înþesatde o gamã considerabilã de etichete semantice care definesc acest telos fie înmod pozitiv, fie în mod negativ. În sensurile sale pozitive, aceastã ramurã astudiilor despre consolidare se pronunþã asupra obþinerii continuitãþii,menþinerii, fortificãrii, supravieþuirii, permanenþei, trãiniciei, persistenþei,mobilitãþii, viabilitãþii, durabilitãþii sau ireversibilitãþii democraþiei. La polul opus,sensurile negative invocã necesitatea depãºirii fragilitãþii, instabilitãþii,nesiguranþei, vulnerabilitãþii, reversibilitãþii democraþiei sau ameninþãriicolapsului. Oricare ar fi diferenþele de nuanþã, scopul acestui vocabularpolisemantic este clar: menþinerea în viaþã a democraþiei ºi prevenirea morþii eisubite.

În concordanþã cu atenþia acordatã pericolului pe care îl presupun loviturilede stat, aceastã primã noþiune a consolidãrii democratice se intereseazã maipresus de orice de actorii devianþi sau anti-sistem care nutresc motiveantidemocratice. În principiu, numãrul de actori care se aflã în mod real saupotenþial în aceastã categorie este nelimitat. În America Latinã, ce a avut parteîn istoria recentã de regimuri birocratico-autoritare, temerile legate de colapsuldemocraþiei au tins sã se concentreze asupra profesioniºtilor violenþei de stat,precum ºi asupra clasei oamenilor de afaceri, care a câºtigat o faimã anti-democraticã (pânã la ultimul ciclu al democratizãrii). Dar, de fapt, lista„asasinilor“ ºi „groparilor“ guvernãrii democratice (fie suspectaþi, fie con-damnaþi) este mult mai mare. Ea include soldaþi mercenari (gherile, carteluri aledrogurilor, protestatari violenþi de stradã), preºedinþi aleºi, care orchestreazãlovituri de stat sprijinite de militari ºi chiar populaþii nemulþumite, care pot sã sesature de o democraþie care nu le-a adus, în termeni materiali, decât greutãþieconomice ºi inegalitate socialã.10

Eliminarea, neutralizarea sau convertirea jucãtorilor neloiali reprezintãsarcina principalã în efortul de prevenire a colapsului democraþiei. Cu toateacestea, îmblânzirea duºmanului nu este sub nici o formã singura grijã practicãasociatã cu stabilizarea democraþiei. De vreme ce stabilitatea democraticã este unscop nobil ºi necontroversat, unii cercetãtori tind sã invoce orice lucru ce estevalorizat pozitiv în numele durabilitãþii democraþiei. Ei iau în discuþie, de pildã,performanþa economicã, construirea naþiunii ºi a statului, crearea legitimitãþii,difuzarea valorilor democratice, eliminarea moºtenirilor autoritare, institu-þionalizarea sistemelor de partide ºi aºa mai departe. Lista este fãrã sfârºit.Uneori aceste probleme sunt însoþite de teorii cauzale plauzibile despre cumafecteazã ele ºansele continuitãþii democratice, deºi uneori o fac prin lanþuricauzale lungi ºi indirecte.11

10 A se vedea, de exemplu, Samuel P. Huntington, The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century(Norman: University of Oklahoma Press, 1991); ºi Laurence Whitehead, „The Consolidation of FragileDemocracies: A Discussion with Illustrations“, în Robert A. Pastor, editor, Democracy in the Americas: Stoppingthe Pendulum (New York: Holmes and Meier, 1989), 76-95.11 Pentru o criticã a conceptelor cauzale ce combinã definiþia consolidãrii democratice cu explicaþia acesteia,a se vedea Andreas Schedler, „Expected Regime Stability: Rethinking Democratic Consolidation“ (Centro deInvestigacion y Docencia Economicas, Department of Political Studies, 1998, Working Paper 81).

122-137.qxd 10.06.2002 12:15


Prevenirea eroziunii democraþiei

Aºa cum au recunoscut rapid cercetãtorii consolidãrii democratice, concentrareaasupra politicii loviturii de stat clasice sau militare, ca subiecte preferate decercetare, poate fi discutabilã din punct de vedere empiric, politic ºi moral, înmãsura în care distrage atenþia de la alte probleme presante. Mai mult decât atât,poate sã se dovedeascã a fi o perspectivã care cautã pericolul acolo unde nu esteºi, de aceea, omite adevãratele ameninþãri care se ascund în locuri mai puþintradiþionale ºi evidente.

Multe democraþii noi înfruntã ameninþarea rãsturnãrii ilegale sau pseudo-legale de cãtre forþe antidemocratice. Dar, pe lângã riscul colapsului (alrevenirilor dramatice, bruºte ºi vizibile la o guvernare autoritarã), multedemocraþii noi trebuie sã se obiºnuiascã cu pericolul decãderii, al unor forme deregresie mai puþin spectaculoasã, mai sporitã ºi mai puþin transparentã. În vremece primul provoacã o discontinuitate radicalã cu politica democraticã(conducând la autoritarism deschis), ultimul implicã o degradare radicalã ceconduce la o democraþie confuzã, la un regim hibrid, aflat undeva întredemocraþia liberalã ºi dictaturã. Dacã primul concept al consolidãrii democratice,colapsul democraþiei, este echivalent cu o preocupare dominantã ºi cu un orizontdefinitoriu ce trebuie evitat, despre al doilea concept, eroziunea democraticã, sepoate spune exact acelaºi lucru.

Guillermo O’Donnell a fost cel care, la sfârºitul anilor ‘80, a prezentatprima formulare explicitã a acestui sens extins al consolidãrii democratice. Îninfluentul sãu eseu „Transitions, Continuities, and Paradoxes“, el a atras atenþiaasupra ameninþãrii regresiei tãcute de la democraþie la guvernare semidemo-craticã ºi a încorporat caracterul copleºitor al acestei ameninþãri în definiþia(largã) a consolidãrii democratice. Accentuând dimensiunea temporalã aobservaþiei sale, el a propus sã se facã distincþie între „moartea rapidã“ ºi„moartea lentã“ a democraþiei. În vreme ce prima se referea la loviturile de statpolitice clasice, O’Donnell a descris-o pe ultima ca „o diminuare progresivã aspaþiilor existente pentru exercitarea puterii civile ºi a eficacitãþii garanþiilorclasice ale constituþionalismului liberal“, ca un „proces lent ºi, uneori, opac deavansãri autoritare succesive“, care la final ar conduce la o democradura, odemocraþie represivã ºi de faþadã.12

Dar ce s-a întâmplat de la publicarea articolului lui O’Donnell? Cinicii arputea spune cã unele democraþii noi nu se mai aflã în faþa pericolului regresieispre o guvernare semidemocraticã, deoarece au ajuns deja în acest stadiu. Pentruasemenea societãþi, eroziunea nu mai reprezintã un risc, deoarece a devenit dejao realitate. Lãsând ironia deoparte, relevanþa politicã continuã a acestei problemeeste destul de evidentã. Într-un articol recent, Samuel P. Huntington a mers chiar

12 A se vedea Guillermo O'Donnell, „Transitions, Continuities, and Paradoxes“, în Scott Mainwaring,Guillermo O'Donnell ºi J. Samuel Valenzuela, editori, Issues in Democratic Consolidation: The New South AmericanDemocracies in Comparative Perspective (Notre Dame: University of Notre Dame Press, 1992), 17-56. Citatele suntde la paginile 19 ºi 33.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15


mai departe, afirmând cã, pentru democraþiile din cel de-al treilea val, „problemanu o reprezintã rãsturnarea, ci erodarea: slãbirea intermitentã sau gradualã ademocraþiei chiar de cãtre cei aleºi în fruntea regimurilor democratice“.13

În ultimii ani, cercetãtorii consolidãrii democratice ºi-au îmbunãtãþitcunoºtinþele referitoare la cãile diferite pe care o poate lua „moartea lentã“ ademocraþiilor. Reafirmarea supremaþiei militare, subliniatã de O’Donnell, estedoar una dintre posibilitãþi, chiar dacã una foarte... posibilã. Alte forme deerodare afecteazã alþi stâlpi instituþionali ai democraþiei. Spre exemplu, violenþade stat, la fel ca ºi slãbiciunea statului, poate submina domnia legii; ascensiuneapartidelor hegemonice poate sufoca competiþia electoralã; decãderea instituþiilorelectorale poate afecta corectitudinea numãrãrii voturilor; persoanele care deþinfuncþii publice pot sã se foloseascã de accesul privilegiat la resursele statului ºi lamass-media în moduri care violeazã standardele minime de corectitudineelectoralã ºi oportunitate egalã; sau introducerea unor legi pentru obþinereacetãþeniei discriminatorii poate viola normele democratice ale incluziunii.

Dezvoltarea democraþiei

În vreme ce democraþiile liberale înfruntã provocarea „negativã“ a preveniriieroziunii democraþiei ºi regresiei la o guvernare semidemocraticã, în modsimetric, „democraþiile electorale“ înfruntã provocarea „pozitivã“ a dezvoltãriidemocraþiei, a instaurãrii unei guvernãri pe deplin democratice. Cercetãtoriidemocraþiilor electorale deseori asociazã noþiunea consolidãrii democratice cuaceastã sarcinã, cu telosul îndepãrtãrii de unele „subtipuri diminuate“ aledemocraþiei spre o democraþie „nediminuatã“ sau, cum afirma cândvaGuillermo O’Donnell, cu desãvârºirea unei a „doua tranziþii“, de la o guvernaredemocraticã la un regim democratic.14 Când se discutã despre consolidareademocraticã, existã tendinþa referirii la scopul desãvârºirii unei tranziþiiincomplete la democraþie. Mai sugestiv spus, tendinþa este de a se privi nu numaiînapoi, la pericolele regresiei la un regim autoritar, ci ºi înainte, la perspectiveleprogresului democratic. Atunci când asemenea aºteptãri faþã de progresuldemocratic nu se materializeazã, cercetãtorii consolidãrii tind sã exprime aceastãinstituþionalizare frustrantã a guvernãrii semidemocratice prin concepte cum arfi „îngheþarea“ sau „scleroza“ democraticã.

Care sunt actorii, conflictele ºi localizãrile de bazã pentru dezvoltareademocraþiei? Depinde de tipul de „democraþie electoralã“ existent în acel loc. ÎnAmerica Latinã, au avut relevanþã specialã trei configuraþii. Pentru început,considerãm acele þãri în care regimul autoritar aflat în stare de colaps, a reuºit sãamendeze constituþia cu anumite norme nedemocratice. În asemenea cazuri deimperfecþiuni constituþionale, democratizarea completã necesitã ca aceste

13 Samuel P. Huntington, „Democracy for the Long Haul“, Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 9. Sãobservãm, totuºi, cã noþiunea pe care Huntington o oferã pentru eroziunea democraþiei este substanþial mailargã decât cea dezvoltatã aici ºi cã ea include, de exemplu, loviturile de stat orchestrate de guvern.14 A se vedea O'Donnell, „Transitions“, 18-19.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

moºteniri autoritare formale sã fie îndepãrtate. Cazul latino-american prototipicde semidemocraþie constituþionalã a fost reprezentat de Chile în perioada dedupã 1990, iar studiul clasic ce a modelat un concept general al consolidãriidemocratice, pornind de la direcþiile eronate pe care le prezintã cazul chilian, afost lucrarea lui J. Samuel Valenzuela, „Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings“.15 În opinia sa, abolirea „puterilor tutelare“, a „domeniilorrezervate“ ºi a „discriminãrilor majore“ din legea electoralã apãrea ca uningredient necesar pentru consolidarea democraticã. De atunci, acest concept alconsolidãrii democratice a beneficiat de o largã atenþie din partea cercetãtorilor.Spre exemplu, Juan Linz ºi Alfred Stepan au analizat pe larg acest tip dedezvoltare democraticã, centrat pe constituþie, sub titlul „consolidareaconstituþionalã“.16

Un alt tip de semidemocraþie care a adus în discuþie provocãri deosebite aleconsolidãrii democratice, privite ca dezvoltare a democraþiei, este sistemul cupartid hegemonic în crizã. În America Latinã, acest caz este (sau a fost)reprezentat de Mexic ºi Paraguay. În esenþã, problema este cum sã indicimomentul în care partidele hegemonice (autoritare) au devenit partide(democratice) dominante. Partidele hegemonice, dat fiind faptul cã se folosescde clientela de stat, controleazã mass-media, sunt adepte ale reprimãrii ºi („înultimã instanþã“) ale fraudei electorale, nu vor pierde ºi nu vor putea nici teoreticsã piardã alegerile. Din contrã, partidele dominante nu vor pierde cursaelectoralã, dar, în principiu, existã posibilitatea ca acest lucru sã se întâmple înrealitate. Totuºi, atâta vreme cât alternanþa la putere, ultima dovadã a existenþeiunui sistem electoral democratic, rãmâne doar o posibilitate, dar, de fapt, nu areloc, suspiciuni adânc înrãdãcinate vor persista privind posibilitatea ca partidulaflat la putere sã accepte sau nu pierderea unor alegeri naþionale.

Deºi moºtenirile constituþionale ale regimurilor militare, alãturi demoºtenirile structurale ale sistemelor cu partid hegemonic, ridicã susþinãtorilordemocraþiei importante probleme legate de pragul electoral, acestea nu sunt,pânã la urmã, foarte numeroase. În comparaþie cu acestea, o a treia varietate dedezvoltare a democraþiei apare ca având o relevanþã generalã mai mare pentruþãrile latino-americane: transformarea „democraþiilor neliberale“, unde domnialegii este distorsionatã ºi selectivã (sau chiar aleatorie), în democraþii liberale caregaranteazã eficient drepturile omului, precum ºi drepturile politice ºi civile debazã. Cu excepþia notabilã (ºi controversatã) a celor trei þãri din regiunea sudicã,democraþiile contemporane din America Latinã nu au urmat secvenþa istoricã a


15 A se vedea J. Samuel Valenzuela, „Democratic Consolidation in Post-Transitional Settings: Notions,Process, and Facilitating Conditions“, în Mainwaring et al., Issues in Democratic Consolidation, 57-104.16 A se vedea Juan J. Linz ºi Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe,South America, and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996). Totuºi, analiza efectivãa lui Linz ºi Stepan este deseori inconsistentã cu propriul lor concept al consolidãrii democratice. Spreexemplu, ei plaseazã Chile (în mod corect, cred) în categoria „democraþiilor incomplete“, ºi nu în cea ademocraþiilor „neconsolidate constituþional“ (aºa cum ar sugera conceptul lor de „consolidareconstituþionalã“). În esenþã, ideea lor de „consolidare constituþionalã“ este în dezacord cu propria lorasumpþie anterioarã, de la paginile 3-6, potrivit cãreia democraþia liberalã formeazã punctul de startindispensabil pentru consolidarea democraticã.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

dezvoltãrii politice întâlnite în Europa de Vest: în prima etapã, construcþiastatului; în a doua, ordonarea legalã a statului; în a treia etapã, ordonareademocraticã a statului. În schimb, aºa cum s-a întâmplat în multe democraþii din„cel de-al treilea val“ din alte regiuni, secvenþa a fost exact opusã. Democraþiileau fost create în contextul statelor a cãror existenþã este parþialã ºi precarã (atâtîn termeni teritoriali, cât ºi sociali) ºi cu sisteme juridice care deseori nu pot facemai mult decât sã administreze domnia anarhiei. În mod corespunzãtor, celedouã chei pentru a depãºi „starea neliberalã a «democraþiei» de azi din AmericaLatinã“17 sunt „reforma instituþiilor statului“ ºi „reforma judiciarã“, doi termenila modã, care deja au intrat chiar ºi în vocabularul agenþiilor financiareinternaþionale.

Fundamentarea democraþiei

Conceptul de consolidare democraticã pe care tocmai l-am discutat, desãvârºireatranziþiei democratice prin trecerea de la democraþia electoralã la cea liberalã,reprezintã o versiune „pozitivã“ ºi orientatã spre progres a consolidãriidemocratice. Înaintarea de-a lungul „liniei continue a democraþiei“, prinfundamentarea democraþiei liberale ºi apropierea ei de democraþia avansatã,reprezintã o a doua variantã pozitivã. Atunci când comparãm democraþiilecontemporane din America Latinã cu imaginile mai mult sau mai puþin optimisteale democraþiilor occidentale stabile, primele par sã eºueze din multe puncte devedere. Ele par sã aibã (sau sã fie dominate de) „dezavantaje comparative“ înaproape toate domeniile guvernãrii democratice. Lista presupuselor deficitestructurale acoperã domenii diverse cum ar fi: performanþa guvernamentalã,administraþia publicã, sistemul juridic, sistemul de partide, grupurile de interese,societatea civilã, cultura politicã ºi stilurile de luare a deciziilor. În toate acestedomenii ºi în multe altele, cele mai multe democraþii latino-americane aratã„subdezvoltate“ în comparaþie cu „democraþiile avansate“.

Cei mai mulþi autori care scriu despre consolidarea democraticã fie segândesc la primul nostru concept de consolidare democraticã, stabilizareademocraþiei, fie la acest ultim concept, fundamentarea democraþiei. Aceste douãconcepte ale consolidãrii democratice sunt de departe cele mai populare. Defapt, popularitatea academicã a ultimului concept nu este o surprizã. Cele maimulte dintre noile democraþii latino-americane care sunt în curs de maturizaretrebuie încã sã se îngrijoreze în legãturã cu supravieþuirea lor pe termen lung. Ca


17 Diamond, „Democracy in Latin America: Degrees, Illusions, and Directions for Consolidation“, în TomFarer, editor, Beyond Sovereignty: Collectively Defending Democracy in the Americas (Baltimore: Johns HopkinsUniversity Press, 1996), 73. Este instructiv sã privim „Map of Freedom“ publicatã regulat de Freedom Houseîn Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties. În raportul din 1995-1996, din toatã America Latinãnumai Chile, Argentina, Uruguay, Ecuador, Costa Rica ºi Panama sunt prezentate cu culoarea alba, indicându-se, astfel, statutul lor de þãri „libere“. Toate celelalte þãri sunt prezentate grafic cu nuanþe de gri, ce exprimãclasificarea lor inferioarã, nu mai mult decât la categoria societãþilor „parþial libere“. A se vedea Freedom House,Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties 1995-1996 (New York: FreedomHouse, 1996), 99.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

regulã, totuºi, aceasta nu mai este o preocupare imediatã, ci numai o problemãîntre multe alte probleme care necesitã concentrarea clasei politice. În prezent,problemele legate de calitatea democraþiei tind sã fie mult mai importante înpoliticile de fiecare zi decât problemele supravieþuirii democraþiei.

Organizarea democraþiei

Tipurile de consolidare „negativã“ pe care le-am discutat încearcã sã previnãregresia democraþiei cãtre acele orizonturi de temut care trebuie evitate. În modsimetric, cele douã tipuri de consolidare „pozitivã“ încearcã sã obþinã progresuldemocratic cãtre orizonturi valorizate care trebuie atinse. Tertium non datur?Nu cred. Între cele douã perechi de concepte se poate distinge, într-o poziþieintermediarã instabilã, o folosire „neutrã“ a consolidãrii democratice, care esteînþeleasã ca fiind „organizarea“ democraþiei.

Din aceastã perspectivã, consolidarea democraþiei necesitã mai mult decâtinstituþionalizarea regulilor de bazã ale democraþiei. Ea necesitã stabilirea regulilorsi organizaþiilor specifice democraþiei. Cu alte cuvinte, acest concept alconsolidãrii îºi mutã atenþia de la procedurile minimale ce definesc regimuriledemocratice, la normele ºi organizaþiile concrete care definesc diverse forme aledemocraþiei. Ea mutã nivelul de analizã de la regimuri la subsisteme sau, citându-lpe Philippe Schmitter, la „regimuri parþiale“18 Astfel, consolidarea democraticãdevine sinonimã cu „construcþia instituþionalã“. Aceasta implicã construireatuturor acelor organizaþii mari ce formeazã infrastructura caracteristicã pentrudemocraþiile liberale moderne: partide ºi sisteme de partide, corpuri legislative,birocraþii de stat, sisteme judiciare ºi sisteme de intermediere a intereselor.

În vreme ce Schmitter, dupã cunoºtinþele mele, meritã sã fie recunoscut cafiind cel ce a introdus ºi dezvoltat acest concept al consolidãrii democratice, alþiiau urmat calea sa, mai cu seamã specialiºtii din subdomeniile pentru care aceastãperspectivã a consolidãrii democratice oferã o oportunitate de conectare aintereselor lor particulare de cercetare cu discuþia generalã pe margineaconsolidãrii democratice.19


18 A se vedea, spre exemplu, Philippe Schmitter, „Organized Interests and Democratic Consolidation inSouthren Europe“, în Gunther et al., The Politics of Democratic Consolidation, 284-314. Cred cã e fals sã se descrieaceastã schimbare de nivel de analizã ca o „dezagregare“ (Schneider, Democratic Consolidation, 220-221). Îndefinitiv, relaþia dintre normele fundamentale ºi cele secundare nu este o relaþie între sumã ºi pãrþi (aºa cumsugereazã termenul dezagregare), ci mai degrabã, o relaþie între, sã spunem, bazã ºi suprastructurã.19 A se vedea Schmitter, „Organized Interests“. A se vedea, de asemenea, spre exemplu, Geoffrey Pridham,„Political Parties, Parliaments and Democratic Consolidation in Southern Europe: Empirical and TheoreticalPerspectives“, în Ulrike Liebert ºi Maurizio Cotta, editori, Parliament and Democratic Consolidation in SouthernEurope (Londra: Pinter Publishers, 1990), 225-248. Aceastã perspectivã „organizaþionalã“ a consolidãriidemocratice este deseori prezentatã împreunã cu ideea cã actorii politici trebuie sã accepte ºi sã se obiºnuiascãcu aceste mezo- ºi micro-aranjamente. Spre exemplu, Linz ºi Stepan vãd „consolidarea constituþionalã“ ademocraþiei ca fiind atinsã atunci când toþi actorii politici „acceptã ºi se obiºnuiesc cu rezolvarea conflictelorprin legi, proceduri ºi instituþii specifice, consfinþite prin noul proces democratic“. A se vedea Linz ºi Stepan,Problems of Democratic Trasition and Consolidation, 6.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

Aceastã a cincea perspectivã a consolidãrii democratice este „auto-referenþialã“ în mãsura în care democraþia liberalã îi serveºte atât ca punct deplecare, cât ºi de sosire. S-ar putea spune cã aceasta se îndreaptã de la democraþialiberalã spre nimic altceva. Unii autori sunt emfatici în accentuarea neutralitãþiiei în termeni normativi. Totuºi, decât sã fie neutru din punct de vedere normativ,conceptul pare mai degrabã sã fie normativ ambivalent. „Organizarea“ demo-craþiei poate sã ne aducã mai aproape de scopurile normative de a preveniregresiile democraþiei, pe de o parte, ºi de a genera progresul democraþiei, pe dealtã parte. Dar poate, de asemenea, sã ne îndepãrteze de la aceste scopuri. Totuldepinde de formele concrete în care se desfãºoarã procesul de organizare.

Nostalgii posttranziþionale

Ce imagine apare din aceastã reconstrucþie „teleologicã“ a conceptelorcoexistente ºi concurente ale consolidãrii democratice? Un rezultat fundamentaleste cã termenul de consolidare democraticã, aºa cum unii cercetãtori îl folosesc,reprezintã un concept cluster ce are o structurã inteligibilã, dar fãrã un nucleu,fãrã un numitor comun plin de înþeles. Toate conceptele pornesc de la un anumittip de regim democratic ºi þintesc cãtre îmbunãtãþirea statu quo-ului democraþiei.Totuºi, contextul lor empiric poate fi sau democraþia liberalã („realã“), sau(„semi“)democraþia electoralã, iar orizontul lor normativ poate fi sausupravieþuirea democraticã, sau progresul democratic. De fapt, aceste ideivariate cu privire la consolidarea democraticã nu au foarte multe în comun.

De aceea, consolidarea democraticã apare ca un concept „omnibus“,concept „cutie de gunoi“, concept „catch-all“, lipsindu-i un înþeles de bazã carear unifica toate utilizãrile sale. Dacã este adevãrat cã acest concept oferãfundamentul pentru ceea ce Schmitter a numit „o subdisciplinã embrionicã“ aºtiinþei politice, aceastã disciplinã nu se bucurã nici de o preocupare substanþialã,nici de un nucleu metodologic. Ea este unitã numai de un domeniu comun deaplicabilitate. Ea acoperã toate noile democraþii (inclusiv semidemocraþiile), care,prin definiþie, intrã în „faza consolidãrii democratice“ (sau, cel puþin, înfruntã„problemele consolidãrii“) în momentul în care încheie un tip de tranziþiedemocraticã. În acest sens, „consolidologia“ este nimic mai mult decât o etichetãpentru studiul noilor democraþii.

Mai rãu decât orice, cercetãtorii consolidãrii democratice tind sã ignoremultitudinea supãrãtoare de înþelesuri ale conceptului. Ei tind sã ignore caracterulvag ºi inconsistent al folosirii conceptului. Cu toþii folosesc termenul în orice modse potriveºte cel mai bine cu scopurile cercetãrii, nevoile de finanþare ºi strategiilede promovare, în vreme ce folosirea aceluiaºi concept cheie menþine iluzia uneipreocupãri comune, a unui scop comun, a unui limbaj comun, a unei „variabiledependente“ comune.

Se pot înþelege motivele practice pentru care s-a ajuns la aceastã situaþie, dar,în termenii cercetãrii academice, aceastã coexistenþã necontrolatã a sensurilorinconsistente ale conceptului, acest caz de omonimie scãpatã de sub control, este


122-137.qxd 10.06.2002 12:15

o stare de fapt nefericitã. Nu numai cã este pãgubitoare pentru construcþia teoriilorºi pentru acumularea de cunoºtinþe, dar ºi împiedicã operaþiuni elementare, cum arfi clasificarea cazurilor. În termenii consolidãrii democratice, aºa cum este folositazi conceptul, þãri cum ar fi Argentina ºi Polonia pot fi plasate oriunde în clasificãri.Descrierea lor ca þãri „puternic consolidate“ sau „neconsolidate persistent“depinde întru totul de sensul conceptului de consolidare democraticã adoptat. Aºacum stau lucrurile acum, utilitatea conceptului pentru clasificãri este aproape nulã.Graniþele sale sunt fluide ºi neclare. Conceptul nu ne permite ordonarea realitãþiiîn nici mod demn de încredere.

Cum putem sã schimbãm aceastã stare de fapt lamentabilã? O soluþieminimalã ar fi sã practicãm „toleranþa transparentã“, sã recunoaºtem sensurilemultiple ale consolidãrii democratice, sã fim clari ºi expliciþi când le utilizãm. Aºacum afirma Christoph Kotowski despre conceptul de revoluþie, „Dacãcercetãtorii nu atribuie acelaºi înþeles conceptului … ei ar putea cel puþin sãspecifice la ce «înþeles» se referã“.20

O asemenea recunoaºtere a diferenþelor poate reprezenta singura cale realistãpentru ieºirea din dezordinea conceptualã. Poate cã „multitudinea neobiºnuitã“ desensuri ale conceptului de consolidare democraticã îºi are locul aici. Atâta vremecât noþiunea de consolidare democraticã funcþioneazã ca o etichetã genericã pentrustudierea noilor democraþii (ºi a sistemelor aproape democratice), ar fi surprinzãtorsã vedem comunitatea academicã preferând o anumitã temã în defavoarea altora ºitinzând înspre o definiþie mai restrânsã ºi mai precisã a termenului. Cei mai mulþicercetãtori ar denunþa rapid o asemenea agendã unilateralã ca fiind neadecvatã dinpunct de vedere empiric, supãrãtoare din punct de vedere normativ, imprudentãpolitic ºi plictisitoare din punct de vedere academic. Ca o consecinþã, orice ambiþieîn vederea „legiferãrii“ câmpului semantic al consolidãrii democratice pentruobþinerea unitãþii poate fi sortitã eºecului.

În acest înþeles, reconstrucþia „teleologicã“ precedentã a conceptului deconsolidare democraticã ne-ar permite, cel puþin, sã urmãrim „melodii“ clare ºidistincte în actualul cor babilonian de voci care „cântã“ „melodii“ ale consolidãriidemocratice. Despãrþirea de înþelesul singular al conceptului de „consolidare ademocraþiei“ ºi îmbrãþiºarea pluralitãþii „tipurilor de consolidare democraticã“, ne-ar ajuta la compunerea „melodiilor“ discordante ale consolidãrii democratice înmoduri mai lucide, mai precise ºi, de multe ori, mai modeste.

Înapoi la origini

Coexistenþa paºnicã ºi recunoaºterea mutualã a diferitelor concepte aleconsolidãrii democratice ar fi de preferat stãrii actuale de confuzie conceptualã.Acelaºi lucru ar fi adevãrat pentru o altã opþiune: abandonarea conceptului ºirenunþarea la a mai discuta despre el. Totuºi, ambele alternative sunt soluþii de


20 Chritoph M. Kotowski, „Revolution“, în Giovanni Sartori, editor, Social Science Concepts: A Systematic Analysis(Beverly Hills: Sage Publications, 1984), 440.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

calitatea a doua. Preferinþa mea de primã calitate ar fi autocontrolul ºi încetareafolosirii termenului pentru orice am dori sã vedem cã se întâmplã în noiledemocraþii („condiþiile pentru consolidarea democraticã“) sau pentru oricecredem cã este problematic în aceste societãþi („problemele consolidãriidemocratice“). Mai degrabã decât sã folosim termenul în sensuri ambigue ºineconsistente, ar trebui sã-i atribuim un înþeles clar. Aºa cum Giovanni Sartoria declarat acum 15 ani, „lucrurile diferite ar trebui sã aibã nume diferite“.21

Cred cã ar trebui sã ne întoarcem la preocuparea iniþialã a conceptuluipentru supravieþuirea democraþiei. Ar trebui sã-i redãm sensul clasic, care esteacela de a pune în siguranþã nivelurile la care a ajuns guvernarea democraticãîmpotriva întoarcerii la autoritarism. Aceasta înseamnã cã ar trebui sãrestrângem folosirea conceptului la cele douã sensuri „negative“ pe care le-amdescris mai înainte: evitarea colapsului democraþiei ºi evitarea erodãriidemocratice. Termenul „consolidare democraticã“ ar trebui sã se refere laperspectivele continuitãþii regimului, ºi nimic mai mult. Drept consecinþã,conceptul de „democraþie consolidatã“ ar trebui sã descrie un regim democraticcare observatorii importanþi se aºteaptã sã dureze mult în viitor, ºi nimic maimult. De ce ar trebui sã se restrângã folosirea conceptului de „consolidaredemocraticã“ în aceastã manierã particularã, ºi nu în alta? Motivul principal estecã toate celelalte utilizãri ale conceptului de consolidare democraticã(dezvoltarea, organizarea ºi fundamentarea democraþiei) sunt problematice ºipot fi înlocuite cu concepte alternative superioare.

În primul rând, procesul (ºi provocarea) de a pune pe roate o tranziþieparþialã, blocatã, deviatã sau trunchiatã þine de esenþa studiilor de tranziþie. Nueste nevoie sã se amestece lucrurile ºi sã se introducã încã un termen pentrudesemnarea sa. În plus, în semidemocraþiile care se lovesc de sarcina dezvoltãriidemocraþiei, orice discuþie legatã de „consolidarea democraþiei“ induce îneroare. Aceasta sugereazã cã un regim democratic deja existã în acea þarã (ºi nue nevoie decât de consolidarea sa), când, de fapt, problema cea mai arzãtoareeste de a construi un regim pe deplin democratic.

În al doilea rând, evoluþia subsistemelor democraþiei, a actorilor colectivi ºia normelor în vigoare este în mod clar o problemã relevantã ºi de actualitate.Dar confundarea consolidãrii „regimurilor parþiale“ cu consolidarea democraþieica întreg ne priveazã de o distincþie analiticã importantã. Aceasta pune laolaltã,prin definiþie, douã lucruri care în realitate sunt numai vag asociate. Spreexemplu, o democraþie poate fi protejatã împotriva întoarcerii la autoritarism,chiar dacã sistemul sãu de partide este încã nedezvoltat ºi fluid. ªi, invers, odemocraþie se poate prãbuºi chiar dacã sistemul sãu de partide este puternicinstituþionalizat. Mai mult decât atât, dacã îmbinãm cele douã niveluri de analizã,nu mai putem emite judecãþi rezonabile cu privire la instituþiile centrale aleconsolidãrii democraþiei sau la un regim democratic ca atare. Deoarece, din


21 Giovanni Sartori, „Guidelines for Concept Analysis“, în Sartori, Social Science Concepts, 50 (a se vedea, deasemenea, 37-40).

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

aceastã perspectivã, atâta vreme cât orice subsistem al democraþiei (sistemul departide, organizaþiile ce reprezintã anumite interese, parlamentul, sistemul deguvernare) nu indicã gradul necesar de consolidare (care e dificil de definit altfeldecât prin a face referire la practicile „normale“ sau „cele mai bune“ îndemocraþiile avansate), trebuie sã clasificãm democraþia în cauzã ca fiind una„neconsolidatã“. ªi de îndatã ce orice subsistem experimenteazã schimbãristructurale radicale (aºa cum a experimentat sistemul de partide din Italia laînceputul anilor ’90), suntem siliþi sã descriem acea societate ca fiind „în curs dedeconsolidare“. Aceasta nu pare sã aibã sens.

În ultimul rând, asocierea consolidãrii democratice cu îmbunãtãþirea calitãþiidemocraþiei sau cu fundamentarea democraþiei reprezintã cea mai popularãnoþiune „pozitivã“ cu privire la consolidarea democraticã. Dar, de asemenea,pare sã fie ºi cea mai problematicã. Atât conceptul de „calitate a democraþiei“,cât ºi cel de „fundamentare a democraþiei“ sunt încã neclare ºi controversate. Învreme ce avem tone de literaturã, precum ºi un consens larg cu privire lastandardele minime ale democraþiei liberale, discuþia despre standardele calitãþiidemocratice este încã la început. Prin urmare, în actuala etapã a dezbaterii,conceptualizarea consolidãrii democratice sub forma fundamentãrii democraþieideschide uºile unei dezbateri cât mai extinse. Aceasta permite introducerea îndefiniþia consolidãrii democratice, într-un mod arbitrar ºi subiectiv, a oricãrortipuri de scopuri ºi criterii considerate indispensabile pentru o democraþie deînaltã calitate ºi, prin urmare, „consolidatã“ (care nu face decât sã devinã o altãetichetã vagã pentru democraþia „realã“). Aceasta nu poate decât sã conducã,desigur, la concluzii necontrolate ºi deplasate cu privire la starea empiricã aconsolidãrii democratice.

La un nivel mai important, „democraþia face imposibil sfârºitul dezbateriireferitoare la propria sa identitate“.22 Democraþia este o þintã în miºcare, unlucru în evoluþie ºi transparent ºi exact aºa este ºi fundamentarea ei. Orice înþelesfix pe care putem sã-l dãm conceptelor calitãþii ºi fundamentãrii democraþiei ºiorice consens la care putem ajunge cu privire la aceste concepte nu pot sã fiedecât „echilibre temporare“, deschise posibilitãþilor de revizuire ulterioarã.Drept urmare, dacã asociem consolidarea democraticã cu fundamentareademocraþiei, vom obþine un concept al consolidãri democratice care este atâtdeschis, cât ºi nemãrginit. În acest sens, nici o democraþie nu va fi vreodatã„consolidatã pe deplin“ ºi este de înþeles faptul cã autori care sprijinã oasemenea dimensiune a consolidãrii democratice se împotrivesc cu totulextinderii „certificatului de atestare“ a consolidãrii democratice.



22 Laurence Whitehead, „The Vexed Issues of the Meaning of 'Democracy'“ (manuscris nepublicat,Universitatea Oxford, 1997), 17.

122-137.qxd 10.06.2002 12:15

DEZVOLTARE ªI CULTURÃDEMOCRATICÃ*

Robert A. Dahl**

Abstract:

An advanced market society is not strictly necessary for the existence of a robust democraticculture, neither is it sufficient. The latter does not emerge automatically from the socio-economicmodernization, while the former can also constitute the basis for hierarchical and unequalarrangements. As a result, there is no unique path that links development, the type of politicalregime and the democratic culture, but three: the Western one, in which democratization andits values preceded and favored the economic modernization; the authoritarian modernization,in which the sequence was reversed; and a third, incremental one, in which all three elementsdevelop slowly and reinforce each other. In consequence, on the one hand, democratization doesnot have to pass through all the historical stages that define the Western experience, and hencecan proceed at a faster pace; on the other, authoritarian reversals are possible anytime in thoseplaces where democratic political culture is still weak.Key words: democratization, authoritarian reversal, political culture, development,modernization.

138

* „Development and Democratic Culture“, In: Diamond, L. et al (eds), 1997. Consolidating the Third WaveDemocracies. Johns Hopkins University Press, Baltimore. © 1997. (Copyright Holder). Reprinted by permissionof the Johns Hopkins University Press. ** Robert A. Dahl este Profesor de ºtiinþe politice la universitatea Yale ºi fost preºedinte al SocietãþiiAmericane de ªtiinþe Politice. A publicat: Noua (dez)ordine politicã din America (1994), Democraþia ºi criticii ei (1989)ºi Poliarhiile: participare ºi opoziþie (1970). Aceastã lucrare se bazeazã în mare mãsurã pe capitolul meu „Culturã politicã ºi dezvoltare economicã“, înRagnvald Kalleberg ºi Frederick Englestad (ed.), Timp social ºi schimbare socialã: Aspecte istorice în ºtiinþelesociale (în curs de publicare).

138-144.qxd 10.06.2002 12:15

Conform definiþiei lui Juan Linz ºi Alfred Stephan, o democraþieconsolidatã este un sistem politic în care „democraþia devine, atitudinal, singuruljoc acceptat; chiar ºi atunci când sunt confruntaþi cu crize politice ºi economicemajore, majoritatea convârºitoare a cetãþenilor cred cã orice schimbare politicãulterioarã trebuie sã se producã în parametrii procedurilor democratice.“1 Cualte cuvinte, o democraþie nu se poate consolida în absenþa unei culturi de-mocratice care sã asigure suportul emoþional ºi cognitiv necesar pentru a aderala procedurile democratice.2

Faptul cã am plasat conceptul de culturã democraticã în centrul analizeimele reflectã douã premise implicite. Prima dintre ele susþine cã toate sistemelepolitice, inclusiv cele democratice, se confruntã, mai devreme sau mai târziu, cucrize. Cea de-a doua afirmã cã o culturã democraticã solidã va permite unei þãrisã depãºeascã momentul de crizã. În timpul unei crize, liderii, sprijiniþi de cãtremase continuã sã urmeze procedurile democratice chiar ºi atunci când aceastãconduitã devine dificil de respectat.3

Este posibil - ºi dacã da, cum? - sã se creeze o culturã democraticã solidãîntr-o þarã în care aceasta fie nu a existat, fie a fost extrem de slabã, aºa cum estecazul celei mai mari pãrþi a lumii nedemocratice de astãzi ºi chiar al unora dintredemocraþiile noi? Pe cât de importantã pare aceastã întrebare, pe atât de micisunt ºansele noastre de a gãsi un rãspuns satisfãcãtor, cel puþin pentru moment.În loc sã încerc sã gãsesc un rãspuns, am ales mai degrabã sã comentez pemarginea unei explicaþii larg rãspândite care, deºi pare plauzibilã, în opinia meafurnizeazã o pistã greºitã.

Una din interpretãrile comune care se oferã la un volum impresionant de dateempirice este cã economia de piaþã este o condiþie necesarã ºi suficientã pentru oculturã democraticã solidã. Legãtura empiricã puternicã dintre democraþiilesecolului XX ºi o economie de piaþã avansatã este indiscutabilã. Dar, în ciudavalabilitãþii empirice incontestabile a acestei legãturi, natura exactã a relaþiei dintremodernizarea socio-economicã, democratizare ºi crearea unei culturi democraticeeste o enigma la fel de mare astãzi, ca ºi acum un sfert de secol.

DEZVOLTARE ªI CILTURÃ DEMOCRATICÃ 139

1 Vezi capitolul lui Juan Linz ºi Alfred Stepan din aceastã colecþie, 15. 2 Prin „culturã“, înþeleg un ansamblu de norme care ghideazã comportamentul, valori care influenþeazãjudecãþile ºi scheme cognitive care sunt larg rãspândite ºi care tind sã se rãmânã constante din generaþie îngeneraþie. Aceastã definiþie destul de largã este consistentã cu aceea furnizatã de A.L. Kroeber ºi ClydeKluckhon în 1952, dupã ce aceºtia au realizat o evaluare a câteva sute de definiþii ale culturii, în efortul de adecela un concept care sã fie general acceptabil. Vezi Milton Singer, „Cultura: conceptul de culturã“, în DavidSills, ed., Enciclopedia Internaþionalã a ªtiinþelor Sociale (New York: MacMillan, 1968), 527-43.3 Cea de-a doua premisã este doar atât - o presupunere. Dacã ne propunem sã testãm aceastã presupunere,ne vom confrunta cu probleme metodologice serioase, deoarece propoziþia empiricã devine circularã. Cumºtim dacã o culturã politicã sau un sistem de credinþe politice, într-o þarã democraticã, sunt suficient de solidepentru a oferi un sprijin adecvat procedurilor democratice, chiar ºi într-o situaþie de crizã majorã? ªtim astapentru cã democraþia a supravieþuit crizei. Dar de ce a reuºit democraþia sã supravieþuiascã crizei? A reuºitdatoritã soliditãþii credinþelor democratice. Cu toate cã propoziþia nu este inerent circularã, soliditatea relativãa credinþelor este greu de determinat. Dacã o þarã democraticã a supravieþuit multor crize în trecut, esterezonabil sã inferãm de aici cã, în acea þarã, credinþele democratice ºi cultura democraticã sunt suficient deputernice ca sã susþinã procedurile democratice de-a lungul unei eventuale noi crize. Dacã însã tranziþiademocraticã este recentã, cum putem totuºi sã determinãm profunzimea ºi forþa credinþelor democratice?Probabil cã nu putem sã evaluãm gradul de consolidare al unei democraþii decât dupã ce aceasta a traversat ocrizã majorã, iar instituþiile ei au supravieþuit intacte.

138-144.qxd 10.06.2002 12:15

Este adevãrat cã multe trãsãturi sistemice ale unei economii ºi ale uneisocietãþi de piaþã avansate sunt favorabile dezvoltãrii unei culturi democratice.Printre aceste trãsãturi putem include un sistem legal stabil; descentralizareadeciziilor economice; folosirea pe scarã largã a informaþiei, persuasiunii, astimulentelor sau a recompenselor în locul coerciþiei directe, pentru a influenþacomportamentul actorilor economici; crearea unei clase de mijloc; accesul lainformaþii suficient de credibile, ºi lista ar putea continua. Cu toate acestea,consider cã ar fi greºit sã presupunem cã o economie de piaþã avansatã ar fi fieindispensabilã, fie suficientã pentru a crea o culturã democraticã solidã.

Istoria democratizãrii în Statele Unite, Canada, Noua Zeelandã, Australia,Elveþia, þãrile scandinave, ºi fãrã îndoialã lista ar putea continua, demonstreazãcã societãþile de piaþã avansate au apãrut acolo unde existau deja de ceva timpcondiþiile pentru democratizare ºi pentru dezvoltarea unei culturi democraticesolide. Cele mai multe din trãsãturile sistemice asociate cu economiile de piaþãavansate menþionate mai sus puteau fi identificate în aceste þãri chiar ºi atuncicând ele nu erau decât societãþi preindustriale, predominant agrare. Cu multînaintea industrializãrii, existau deja structurile care au facilitat tranziþia lademocraþie ºi consolidarea acesteia prin acceptarea pe scarã largã a ideilordemocratice ºi prin dezvoltarea unei culturi democratice.

Istoria democraticã timpurie poate fi cu uºurinþã consideratã irelevantãpentru lumea contemporanã. Poate cã este adevãrat în cazul multor þãri.Consider însã cã reflectarea asupra acestor experienþe istorice timpurii poateconstitui un ajutor în efortul de a discerne mai clar acele tipuri de structuri carear putea contribui la crearea unei culturi democratice într-o þarã în care aceastaa lipsit dintotdeauna.4

Existenþa unei economii de piaþã avansate nu este o condiþie necesarã ºi nicisuficientã pentru dezvoltarea unei culturi democratice solide. Un argumentpentru este faptul cã sistemul de credinþe care face parte integrantã dinansamblul componentelor structurale ale economiilor de piaþã poate funcþionaºi în sensul susþinerii ierarhiei ºi a inegalitãþii, aºa cum s-a întâmplat ºi seîntâmplã în cadrul conducerii interne a întreprinderilor economice. Mai mult, nuexistã nici un motiv sã presupunem cã procesul de modernizare socioeconomicãeste însoþit automat de apariþia unei culturi politice democratice, ca un fel dedeus ex machina politic.

Supravieþuirea democraþiei în perioade de crizã este condiþionatã de douãpractici esenþiale, care au o bazã culturalã. În primul rând, principalele forþepublice de organizare a coerciþiei - poliþia ºi armata - trebuie controlate în modferm de cãtre liderii politici aleºi în mod democratic. O þarã democraticã areºanse de a supravieþui cu bine unei crize numai dacã aceastã normã este atât deadânc înrãdãcinatã, încât ideea unei lovituri militare este efectiv de neconceputatât pentru liderii civili, cât ºi pentru cei militari.


4 Gordon S. Wood a concluzionat, pe baza unor studii istorice recente, cã economia agricolã de piaþã a apãrutîn Noua Anglie abia dupã 1780. El argumenteazã, în continuare, cã „explozia puterii antreprenoriale“ înagriculturã a fost rezultatul schimbãrii instituþiilor politice ºi a ideilor. Vezi „Inventarea capitalismuluiamerican“, New York Review of Books, 6 Iunie 1994, 44-49.

138-144.qxd 10.06.2002 12:15

Cea de-a doua normã extrem de importantã, dar cu siguranþã extrem dedificil de menþinut în orice þarã, este tolerarea ºi, mai mult, protecþia legalã fermãa opiniilor ºi credinþelor conflictuale. Toleranþa mutualã are, fãrã îndoialã,limitele sale. Acordul asupra regulilor vieþii politice nu poate fi creat ºi nicimenþinut atâta timp cât existã dezacorduri fundamentale asupra substanþeipoliticilor sau a identitãþii naþionale. Fãcând abstracþie de complexitateaproblemelor morale, nu cred cã pot fi trasate, cu un grad oarecare de precizie,limitele empirice ale toleranþei reciproce. Putem ºti însã cu siguranþã unde segãsesc limitele exterioare. Aºa cum demonstreazã perioadele care au precedatprãbuºirea democraþiilor sau rãzboaiele civile, competiþia politicã vizând unelemoduri de viaþã care se exclud reciproc nu poate intra în limitele toleranþeimutuale.

Trei cãi posibile

Observaþia cã o economie de piaþa modernã nu este o condiþie nici necesarã, nicisuficientã pentru existenþa unei democraþii genereazã firesc constatarea cã nuexistã o cale unicã prin care sã se facã legãtura între dezvoltarea socioeconomicã,regimul politic ºi cultura democraticã.

Experienþa istoricã de pânã acum pare sã sugereze mai multe cãi posibile.Aº vrea sã subliniez trei dintre ele, asumându-mi simplificarea exageratã acomplexitãþii istorice.

1) Calea occidentalã tipicã: Democratizarea ºi cultura democraticã preced ºi favorizeazãdezvoltarea socioeconomicã. Aºa cum am sugerat mai sus, aceastã cale a fosturmatã de Statele Unite, þãrile scandinave ºi multe altele. Este un drumatât de familiar, încât probabil cã nu este nevoie sã mai adaug nimic.

2) Calea modernizãrii sub un regim autoritar: Dezvoltarea socioeconomicã precede ºifavorizeazã democratizarea ºi consolidarea culturii democratice. Schematic,autoritarianismul modernizator, care se transformã în final îndemocraþie, presupune câteva etape. Regimurile autoritare introduceconomia de piaþã avansatã, cu toate trãsãturile cheie pe care le-amdescris anterior, ºi creeazã astfel condiþii care stimuleazã cererile pentrudemocratizare, atât la nivelul elitelor, cât ºi la nivelul publicului larg.Formele anterioare de coerciþie devin din ce în ce mai dificile, maipericuloase ºi cu costuri din ce în ce mai mari pentru liderii care arîncerca sã le exercite asupra unui public mult mai mobilizat, mai informatºi mai încrezãtor în sine. Elita conducãtoare însãºi este divizatã întreautoritarieni ºi democraþi. Aceasta înseamnã cã unii dintre membriiconducerii regimului autoritar, care probabil formeazã o facþiunepronunþat democratã, dupã ce au propus, au observat ºi chiar auparticipat activ la beneficiile noii ordini economice ºi sociale, nu mai suntdispuºi sã accepte o politicã autoritarã, care ar pune în pericol realizãrileperioadei de deschidere a regimului, mai ales în ceea ce priveºte creºtereaeconomicã.


138-144.qxd 10.06.2002 12:15

Dezbaterea politicã - devenitã deja un fenomen larg rãspândit, cu toateprecauþiile necesare - este toleratã pe o scalã din ce în ce mai largã. Presa, careîºi câºtigase deja o autonomie destul de mare, devine liberã. Li se permiteliderilor opoziþiei sã participe la viaþa politicã. Este adoptatã o constituþie.Miºcãrile politice clandestine devin partide politice. Etapa cea mai criticã oconstituie organizarea de alegeri relativ libere ºi corecte. Oficialii aleºi, fie cãprovin din conducerea fostului regim, fie cã au aparþinut opoziþiei democratice,încep sã guverneze în conformitate cu practicile ºi instituþiile democratice. Înconcluzie, regimul autoritar a fost înlocuit de o guvernare democraticãsubstanþialã.

3) Democraþia se construieºte gradual, prin intercondiþionarea dezvoltãrii economice, acelei sociale ºi a celei politice. Sã considerãm un exemplu ipotetic: Lideriipolitici acþioneazã în mod deliberat în sprijinul creãrii elementelor uneieconomii de piaþã, al creºterii exporturilor ºi al stimulãrii creºteriieconomice rapide. Pe fondul noilor oportunitãþi create, apar din ce în cemai mulþi întreprinzãtori, oameni de afaceri ºi bancheri. Aceste grupuriîncep apoi sã exercite presiuni asupra conducerii politice, pentru permitedezvoltarea ºi mai substanþialã a sectorului privat. Liderii politicireacþioneazã pozitiv, datoritã beneficiilor aduse de creºterea economicã.Procesul atrage firesc dupã sine creºterea urbanizãrii, contractareasectorului agricol ºi dezvoltarea clasei de mijloc ºi a celei muncitoare.Creºte cererea pentru educaþie, pentru posibilitatea dezvoltãriiaptitudinilor specializate, pentru accesul la informaþie ºi la mijloacele decomunicare. Liderii politici reacþioneazã pozitiv ºi la aceaste cereri. Nouaclasã de mijloc urbanã, deja suficient dezvoltatã, formuleazã noi cereri:libertate mai mare de expresie, libertatea presei ºi accesul liber lainformaþie. Apar tot mai multe oportunitãþi de comunicare ºi de expresie,fie ele legale, cvasilegale sau chiar tehnic ilegale. Încep sã prindã conturrevendicãri mai substanþiale care solicitã statul de drept, alegeri libere,legislaturi responsabile, reforma constituþionalã etc. Astfel, se ajunge laun moment de rãscruce în care liderii politici trebuie sã aleagã între douãopþiuni: sã susþinã cererile de democratizare sau sã reintroducã un regimrepresiv care, lipsit fiind de legitimitate ºi de capacitatea de a asigura maideparte creºterea economicã, ar duce inevitabil de dezordine, opoziþieviolentã, ºi poate, chiar revoluþie. Liderii politici vor alege sã sprijinecererile democratice; astfel se încheie procesul de tranziþie democraticãîntr-o þarã în care procentul populaþiei educate este deja semnificativ,ceea ce oferã o bazã realã de sprijin pentru ideile ºi practiciledemocratice.

Chiar dacã aceastã descriere este schematicã ºi ipoteticã, ea mi se pare cãsurprinde cu mai mare fidelitate procesul modernizãrii sub un regim autoritardecât cea de la punctul 2). Totodatã, cred cã este consistentã cu descrierileacestui proces, aºa cum se desfãºoarã el în Asia. Schematizarea procesului de


138-144.qxd 10.06.2002 12:15

modernizare sub un regim autoritar pe care am încercat-o la punctul 2) ar puteafi uºor adaptatã astfel încât sã reflecte procesul incremental al dezvoltãrilorintercondiþionate.

Mi se pare interesant totodatã faptul cã evoluþia gradualã pare mai aproapede experienþa multor þãri democratice occidentale, decât secvenþialitatea rigidãpe care o sugereazã scenariul de la punctul 1) de mai sus. De exemplu, ea sepotriveºte mai bine cu extinderea treptatã a dreptului de vot ºi cu dezvoltarea întimp a partidelor politice ºi a culturii politice democratice.

Voi oferi câteva concluzii orientative despre legãtura dintre cultura politicãºi dezvoltarea socioeconomicã. Mai întâi, chiar dacã o societate de piaþã avansatãaduce cu ea multe structuri ºi credinþe favorabile democratizãrii, existenþa uneiastfel de societãþi de piaþã nu este nici necesarã, nici suficientã pentru a crea oculturã politicã suficient de solidã pentru a susþine democraþia de-a lungulperioadelor inevitabile de crizã ºi conflict.

În al doilea rând, nu existã, de fapt, o singurã cale care sã conducã de la unregim nondemocratic la inaugurarea instituþiilor politice democratice. Chiar dacãdiferã de procesul tipic pentru þãrile occidentale, calea modernizãrii autoritare adus la o democratizare semnificativã în câteva þãri, mai ales în Coreea de Sud ºiTaiwan.

În al treilea rând, fiind cunoscute instituþiile necesare democraþiilormoderne, procesul tranziþiei ºi al consolidãrii democratice ar trebui sã fie mairapid comparativ cu perioada mult mai lungã care a fost necesarã þãrilor occi-dentale pentru a descoperi aceste instituþii. Dar, chiar ºi cu un ritm al mo-dernizãrii mult mai rapid, într-o þarã în care experienþa democraticã fie esteminimã, fie lipseºte în totalitate, procesul necesitã timp. În Coreea de Sud ºiTaiwan, de exemplu, procesul de democratizare a durat aproape 40 de ani.5

În al patrulea rând, introducerea instituþiilor politice democratice într-o þarãlipsitã de o experienþã anterioarã semnificativã a democraþiei înseamnã oschimbare majorã, însã nu implicã automat ºi apariþia unei culturi democraticesolide, care sã susþinã aceste instituþii. Introducerea instituþiior politice aledemocraþiei este un pas important pe calea consolidãrii unui sistem democraticstabil, însã nu este un element suficient pentru a crea o culturã politicã puternicpro-democraticã.6


5 Nu am luat în discuþie costurile modernizãrii autoritare ºi nici ale modernizãrii în general. Este important,însã, sã recunoaºtem cã acestea sunt costuri foarte mari. Amartya Sen a arãtat cã, deºi speranþa de viaþa estemai mare în China decât în India, India a realizat un progres semnificativ de la câºtigarea independenþei prineradicarea foametei, progres ce poate fi atribuit existenþei sistemului democratic multipartidic. Prin constrast,perioadele de foamete care s-au succedat în China între 1958 ºi 1961 au ucis aproape 30 de milioane de oameni,aºa cum se aratã în „Libertãþi ºi nevoi“, New Republic, 10 ºi 17 Ianuarie 1994, 31-38. 6 Mãsura în care cultura post-confucianistã, de exemplu, ar putea împiedica dezvoltarea ºi consolidarea uneiculturi democratice solide este subiectul unor dezbateri aprinse. Sung Chul Yang descrie existenþa unor „valoriºi comportamente antidemocratice persistente“ în Coreea de Sud în Sistemele politice din Coreea de Nord ºi de Sud:O analizã comparativã (Boulder, Colo: Westview, 1994). Vezi, de asemenea, Chaibong Hahm, „Democraþie ºiautoritate în context post-Confucian“, în Sung Chul Yang, ed. , Democraþie ºi Comunism: Teorie, realitate ºiviitor“ (Seul: Asociaþia Coreeanã de Studii Internaþionale, 1995), 343- 59; ºi Daniel A. Bell , „Democraþia însocietãþile confuciene: Provocarea justificãrii“, în Bell ºi al., ed., Cãtre democraþii liberale în Asia Pacificã (NewYork: St Matin's: 1995), 17-40. O evaluare pozitivã este oferitã de Lee Teng-hui, preºedintele RepubliciiChineze, în contribuþia sa la aceast volum.

138-144.qxd 10.06.2002 12:15


În al cincilea rând, deoarece nu existã douã þãri cu aceeaºi experienþãistoricã, este nerealist sã se presupunã cã toate þãrile democratice vor avea culturipolitice identice. Culturile politice sunt considerabil diferite în þãrile democraticedin Europa ºi America ºi este probabil ca ele sã difere ºi mai mult dacã suntcomparate þãri din alte regiuni ale lumii.7

În al ºaselea rând, dacã instituþiile politice democratice ale unei þãri nu suntsusþinute de o culturã politicã democraticã solidã, este posibil ca ele sã cedeze înfavoarea unui regim autoritar, într-o situaþie de crizã majorã. ªi, mai devreme saumai târziu, orice þarã trebuie sã facã faþã unei crize majore.

Traducere: Raluca Maria Popa

7 Pentru o analizã a variaþiilor în atitudinile faþã de întinderea atribuþiilor guvernelor þãrilor din Europa veziOle Borre ºi Elinor Scarbrough, eds., The Scope of Government (Oxford: Oxford University Press, 1995); pentrucomparaþii care includ ºi Statele Unite, vezi Russell J. Dalton, Politica cetãþenilor, opinia publicã ºi partidele politice îndemocraþiile occidentale, ed. a II-a, (Chatham, N.J: Chatham House, 1996).

138-144.qxd 10.06.2002 12:15

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT*

Philippe C. Schmitter**

Abstract:

The existence of a strong civil society, though not a prerequisite for the demise of autocracyand a successful transition, contributes to the consolidation of democracy. Modern democraciesare complex institutional arrangements in which the political parties cannot channel all thecommunication between independent agents and the public sector. A high density of civil societyassociations is beneficial, but is not an automatic product of capitalism, urbanization andcognitive mobilization it requires explicit encouragement through public policies. While the“Asian societies” are too diverse to allow for non-trivial regional generalizations, it can be saidthat, overall, their civil societies have been by tradition been dependent on the public authority.In many Asian countries the modernization was a centrally-controlled experiment pursued bythe urban elite. The current challenge in the region is to integrate the local civil society with thenew political developments at the center, in order to make it a pillar of consolidated democracy. Key words: civil society, consolidation, modernization, capitalism, Asian societies.

* "Civil Society East and West", In: Diamond, L. et al (eds), 1997. Consolidating the Third Wave Democracies. JohnsHopkins University Press, Baltimore. © 1997. [Copyright Holder]. Reprinted by permission of the JohnsHopkins University Press. ** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºifost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

În cursul recentelor discuþii despre schimbãrile contemporane de regimpolitic ºi despre consecinþele probabile ale acestora, nici un alt concept nu a atrasatât de multã atenþie precum acela de „societate civilã“, cu singura excepþie aconceptului de „democraþie“. Prãbuºirea sau transformarea atât de multorregimuri autoritare, dintr-o gamã atât de largã de contexte culturale ºi localizãrigeografice, a împins noþiunea de societate civilã cu mult peste graniþele þãrilorvest-europene, unde îºi are originea. Fãrã nici o îndoialã, practicile societãþiicivile au apãrut iniþial în timpul primelor secole ale celui de-al doilea mileniu înaºa-numita „centurã a oraºelor–state“, care se întindea de la Londra pânã laFlorenþa ºi Siena, prin Þãrile de Jos, valea Rinului, câmpiile elveþiene ºi valeaPadului, de unde s-a rãspândit apoi treptat ºi inegal cãtre regiunile nordice, esticeºi sudice ale peninsulei europene. Fireºte, colonialismul a transplantat cu succesunele dintre practicile societãþii civile în pãrþile lumii unde europenii s-au stabilitca grup dominant, dar ce s-ar putea spune despre acele locuri care doar ausuferit efectele imperialismului european? Chiar mai important, cum ar putea ficaracterizate acele câteva popoare care au scãpat de sub dominaþia directã a unorasemenea puteri strãine ºi au pãstrat, astfel, o mai mare continuitate în controlulpropriilor instituþii ºi valori în timpul secolelor al nouãsprezecelea ºi aldouãzecilea?

Nu înseamnã, oare, cã am întinde prea mult conceptul de societate civilã,dacã ne aºteptãm ca el sã joace un rol similar în influenþarea rezultatelorprocesului de democratizare în fostele colonii britanice, franceze, olandeze ºibelgiene din Africa, Orientul Mijlociu ºi Asia? ªi nu ar fi chiar mai lipsit de logicãsã ne imaginãm cã ar exista efecte similare în Persia, China, Thailanda sauJaponia, ca sã nu mai menþionãm Taiwanul ºi Coreea, foste colonii japoneze?

Zece propoziþii generale

Prima propoziþie. Înainte de a ne aventura pe acest teren care se dovedeºte plinde riscuri, în special pentru cineva care nu are cunoºtinþe profunde referitoare laaceste pãrþi ale lumii, daþi-mi voie sã lãmuresc întâi care ar trebui sã fie relaþiadintre societatea civilã ºi democraþie: Prezenþa unei societãþi civile (sau, maicorect spus, a unor anumite intensitãþi, distribuþii ºi tipuri de societate civilã)contribuie în mod pozitiv la consolidarea (ºi, ulterior, la persistenþa) democraþiei.Nota bene, societatea civilã are o contribuþie la consolidãrea democraþiei, dar nureprezintã o cauzã a acesteia. Ea nu poate produce, în mod unilateral,democraþie ºi nici nu poate susþine singurã instituþiile ºi practicile democratice,o datã ce acestea sunt adoptate. Ergo, societatea civilã opereazã asupraprocesului democratic alãturi de alte instituþii, procese ºi calcule politice.

Societatea civilã poate fi definitã ca un set sau un sistem de grupuriintermediare cu organizare proprie, grupuri care: (1) sunt relativ independenteatât de autoritãþile publice, cât ºi de unitãþile private de producþie ºi reproducþie,adicã de firme ºi, respectiv, familii; (2) sunt capabile de a lua hotãrâri ºi de aacþiona colectiv în scopul apãrãrii sau al promovãrii propriilor interese ºi pasiuni;


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

(3) nu încearcã sã ia locul agenþilor statali sau unitãþilor de (re)producþie privateºi nici sã accepte responsabilitãþi pentru guvernarea întregii societãþi; (4) sunt deacord sã acþioneze conform unor reguli „civile“ prestabilite, care presupunrespectul reciproc.

Prin urmare, societatea civilã nu reprezintã o calitate simplã, ci unacompusã. Ea se sprijinã pe patru condiþii sau, mai bine spus, pe patru normecomportamentale: (1) autonomie dualã; (2) acþiune colectivã; (3) nonuzurpare;(4) respect. Mai mult, aceste norme comportamentale trebuie practicate încadrul societãþii civile de cãtre cele mai multe dintre unitãþile intermediare aleacesteia ºi respectate atât de autoritãþile publice, cât ºi de actorii privaþi de(re)producþie. Dacã prezenþa organizaþiilor intermediare este o probã necesarãpentru existenþa societãþii civile, ea singurã nu este însã ºi o probã suficientã.Aceste unitãþi intermediare pot fi manipulate de actori publici sau privaþi. Elepot fi simple faþade ce mascheazã acþiunile grupurilor sociale care intenþioneazãsã preia puterea de la autoritãþile legitime ale statului sau sã exercite dominaþieasupra altor grupuri sociale, într-o manierã „necivilizatã“.1

Consolidarea democraþiei poate fi definitã ca fiind procesul de transformare aaranjamentelor întâmplãtoare, a normelor de discreþionare ºi a soluþiilorimprevizibile ce se ivesc în perioadele de tranziþie, în relaþii de cooperare ºicompetiþie care sunt cunoscute ca prezentând încredere, sunt practicate curegularitate ºi acceptate voluntar de acele persoane sau colectivitãþi (i.e.politicieni ºi cetãþeni) care participã la guvernarea democraticã. Dacã seinstaureazã un regim democratic, el transmite o anumitã neîncredereinstituþionalã în privinþa unor roluri sau politici, însã cetãþenii vor putea fi siguricã procesul de competiþie pentru ocuparea poziþiilor decizionale sau pentruexercitarea influenþei va fi unul corect ºi circumscris unei game de consecinþeprevizibile. Democraþia reprezentativã modernã are la baza sa aceastã„nesiguranþã limitatã“, precum ºi „consimþãmântul parþial“ al actorilor de arespecta rezultatele procesului democratic.

Nucleul dilemei pe care o presupune consolidarea democraticã este, deci,crearea unui set de instituþii pe care politicienii sã le stabileascã de comun acord,

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENT 147

1 Cer scuze cititorului pentru faptul cã nu pot oferi citate pentru justificarea acestei definiþii a societãþii civile.Ea condenseazã lecturile mele din scrierile clasice ale unor autori precum Adam Ferguson ºi Adam Smithreferitoare la importanþa autonomiei raþionale ºi a limitelor impuse de sentimente morale; Montesquieu desprenoþiunea corpurilor intermediare; Burke despre „micile corporaþii“; Hegel despre necesitatea autonomieiduale; Tocqueville despre rolul procesului de deliberare internã ºi al învãþãrii politice; Durkheim despreaccentul pe care asociaþiile trebuie sã îl punã pe specializare ºi normare; von Gierke despre posibilitateapersoanei juridice ºi a autoadministrãrii ºi Gramsci despre caracterul central al statului în raport cu asociaþiilede clasã, sectoriale ºi (mai ales) profesionale.Am obþinut foarte multe beneficii intelectuale ºi din abordãrile contemporane ale acestor chestiuni, în specialdin Antony Black, Guilds and Civil Society in European Political Thought (Londra: Methuen, 1984) ºi JohnKeane, Democracy and Civil Society (Londra: Verso, 1988).Ca participant în proiectul Real Utopias despre asociaþii ºi democraþie (construit pe structura unei serii deseminarii ºi conferinþe finanþate de Centrul A.E. Havens pentru Studiul Structurii Sociale ºi al SchimbãriiSociale de la Universitatea din Wisconsin), am avut ocazia sã discut (ºi, câteodatã, sã fiu în dezacord) cu uniidintre cei mai buni teoreticieni care încearcã în prezent sã contribuie la calitatea gândirii despre societatea civilã:Joshua Cohen, Paul Hirst, Jane Mansbridge, Claus Offe, Joel Rogers et al., Associations and Democracy, editor ErikOlin Wright (Londra: Verso, 1995).

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

iar cetãþenii sã doreascã sã le sprijine. Obþinerea unei soluþii stabile nu este oîntreprindere uºoarã, mai ales într-un climat plin de aºteptãri exagerate, caretinde sã caracterizeze perioadele de tranziþie. Nu numai cã opþiunile presupunexistenþa unui conflict intern (partidele politice preferând stabilirea unor reguli caresã le permitã realegerea sau accesul la guvernare, iar diversele grupuri de cetãþenidorind reguli care sã asigure o mai mare responsabilizare a celor care îireprezintã), dar ele dau naºtere unor consecinþe exterioare lor. O datã ce aceste opþiuniinstituþionale se concretizeazã, prin alegeri cu rezultate imprevizibile, în guvernecare creeazã politici publice, ele vor afecta rata creºterii economice,disponibilitatea pentru investiþii, competitivitatea pe pieþele externe, distribuþiaveniturilor ºi a bogãþiei naþionale, accesul la educaþie, percepþiile referitoare lalipsurile culturale, echilibrul rasial ºi chiar identitatea naþionalã. Într-o anumitãmãsurã, actorii anticipeazã aceste probleme esenþiale ºi le încorporeazã încompromisuri procedurale, dar rãmâne posibilitatea de a face erori ºi de a generaconsecinþe neintenþionate. Pe termen scurt, consolidarea democraþiei depindede capacitatea actorilor politici ºi a cetãþenilor de a gãsi o soluþie conflictelorinterne pe care le presupun regulile. Pe termen lung, consolidarea democraticãva depinde de impactul extern pe care politicile rezultate din aceste reguli îl voravea asupra grupurilor din societatea civilã2.

Afirmaþiile de pânã acum nu conduc la concluzia cã societãþile civile nudiferã unele de altele în mod semnificativ. Intensitatea, distribuþia ºi tipul desocietate civilã pot avea un impact de duratã asupra consolidãrii democratice.

Când vorbim de intensitatea societãþii civile, avem în vedere faptul cã aceastanu monopolizeazã niciodatã pe deplin interacþiunile dintre stat ºi indivizi, firme,clanuri, ci opereazã alãturi de acestea, cu accent diferit asupra efortului de ainfluenþa cursul politicii publice. Cu cât aceste eforturi sunt canalizate mai multprin organizaþii intermediare, cu atât mai mare este intensitatea societãþii civileºi, pe cale de consecinþã, cu atât mai lipsitã de dificultãþi va fi, pe de altã parte,consolidarea democraticã.

Distribuþia societãþii civile presupune cã atributele acesteia pot fi mai bineaplicate unor subseturi de interese sau pasiuni decât altora. Cercetãrileacademice se concentreazã pe intermedierea liniilor funcþionale care producclivaje în societate (clase, sectoare economice, profesii) ºi pe dorinþa ca acesteconflicte deosebit de proeminente ale grupurilor funcþionale amintite sã fieabordate prin canalele organizate ale societãþii civile. Cum originile conflictuluise schimbã într-o societate concretã, poate deveni la fel de imperativ ca ºi „alte“tipuri de interese ºi chiar pasiuni sã fie reprezentate în aceeaºi manierã.


2 Aceastã abordare a procesului de consolidare a democraþiei este dezvoltatã conceptual ºi exploratã empiricîn capitolele 5 ºi 6 ale cãrþii mele aflate în curs de apariþie ºi care are titlul provizoriu Essaying the Consolidationof Democracy. 3 Pentru o prezentare detaliatã a implicaþiilor ºi a opoziþiilor pe care le presupune distincþia pluralism-corporatism, a se vedea lucrarea mea, „Consolidation of Democracy and Representation of Social Groups“,American Behavioral Scientist 35 (martie-iunie 1992): 442-49, precum ºi articolul meu, „Corporatism“, în JoelKrieger (editor), The Oxford Companion to Politics of the World (New York ºi Oxford: Oxford University Press,1993), 195-98.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

Tipul de societate civilã se referã la faptul cã normele de autonomie, acþiunecolectivã, nonuzurpare ºi respect pot sã se concretizeze în diverse moduri pentrua produce diferite configuraþii sau „sisteme de intermediere“. Normele cele maidiscutate dintre toate acestea implicã distincþia ideal-tipicã între pluralism ºicorporatism. Implicaþia suplimentarã este cã ambele configuraþii (precum ºipunctele care intervin pe linia continuã care le desparte) sunt compatibile cuprocesul de consolidare democraticã, dar cã prezenþa lor va avea un impactsemnificativ asupra performanþei, distribuþiei beneficiilor ºi a „calitãþii“democraþiei care se instaureazã3.

A doua propoziþie. Existenþa societãþii civile nu este o condiþie obligatorie pentruprãbuºirea autocraþiei sau pentru tranziþia cãtre democraþie ºi nici nu este, în mod obiºnuit,suficientã pentru a cauza o asemenea schimbare de regim. Cu toate acestea, tranziþia spredemocraþie este aproape întotdeauna însoþitã de ceea ce Guillermo O’Donnellºi cu mine am numit „resurecþia societãþii civile“, care se întâmplã, de obicei,dupã, ºi nu înainte de începutul tranziþiei4. O mare parte a entuziasmului iniþialse concretizeazã în miºcãri relativ spontane, dar, o datã cu convocarea alegerilorîn timpul tranziþiei, atenþia se deplaseazã preponderent cãtre partidele politice5.Dupã primele alegeri, totuºi, pe mãsurã ce societatea se stabilizeazã în limiteleunui conflict cu un grad mai mare de rutinã, procesul de consolidare tinde sãmãreascã rolul asociaþiilor de interese ºi al altor forme de societate civilã.

Aceastã dinamicã poate conduce la o anumitã confuzie în legãturã cu naturasocietãþii civile în noile democraþii, pentru cã acolo poate exista la începuttentaþia de a identifica prezenþa sau puterea acesteia prin spontaneitateamiºcãrilor sociale sau prin entuziasmul cetãþenilor care se alãturã acestora.Aceastã „prioritate“ acordatã miºcãrilor sociale se va diminua o datã cuschimbarea de regim, deoarece: 1) simpla instaurare a democraþiei satisface uneledintre cele mai pasionate revendicãri ale miºcãrilor sociale; 2) procesul deconsolidare încurajeazã indivizii ºi colectivitãþile sociale sã urmãreascãsatisfacerea unor interese de naturã privatã ºi sã profite, în acest sens, deeforturile altor semeni ai lor ºi 3) mecanismele democraþiei moderne tind sã


4 Guillermo O'Donnell ºi Phillippe C. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule: Tentative ConclusionsAbout Uncertain Democracies (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986).5 Prima aserþiune, conform cãreia, în mod normal, mobilizarea societãþii civile are loc dupã, ºi nu înainte cetranziþia va fi luat sfârºit ºi cã, de aceea, nu poate fi creditatã cu generarea tranziþiei, are atât de multe excepþiiîncât capacitatea sa descriptivã este îndoielnicã. Coreea de Sud, Filipine ºi, poate, Peru sunt cazuri în careputerea din stradã a poporului a determinat, probabil, atât declanºarea, cât ºi natura tranziþiei care a urmat. E.Gyimah-Boadi sugereazã în capitolul sãu din aceastã colecþie cã, în Africa, organizaþiile societãþii civile au avutun rol mai proeminent în impulsionarea schimbãrii de regim. Nefiind un expert al acestei zone, accept aceastãcorecþie, cu toate cã nu pot sã nu observ cã marea parte a acestor tranziþii generate de societatea civilã s-audovedit abortive, cum a fost cazul la începutul anilor '80 în Chile.A doua aserþiune, potrivit cãreia, în mod normal, resurecþia societãþii civile este urmatã de o demobilizare aunitãþilor sale constitutive, o datã ce au loc alegeri credibile ºi partidele politice preiau controlul, s-a doveditchiar mai plinã de controverse. Datorez cercetãrii doctorale a lui Tracy Fitzsimmons asupra situaþiei din Chilecorecþia conform cãreia multe organizaþii ale societãþii civile nu se demobilizeazã, ci se remobilizeazã în jurulaltor obiective, precum oferirea serviciilor directe cãtre membrii lor, o datã ce tranziþia este în desfãºurare.Fitzsimmons, „Paradoxes of Participation: Organization and Democratization in Latin America“ (disertaþiedoctoralã, Universitatea Stanford, 1995).

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

privilegieze interesele care vizeazã reprezentare teritorialã ºi funcþii (de aiciexistenþa partidelor politice ºi a asociaþiilor de interese), în dauna subiectelorconcentrate pe teme concrete (i.e. miºcãrile dedicate rezolvãrii unor problemepunctuale).

Cel mai important aspect care trebuie reþinut este cã societatea civilã estecompusã nu numai dintr-un singur tip de organizaþii intermediare, ci din variatetipuri, iar aceastã mixturã e de aºteptat sã se modifice în timp, ca urmare aschimbãrii de substanþã ºi intensitate a conflictului, precum ºi ca o consecinþã aatingerii unui nou stadiu de democratizare.

A treia propoziþie. Prezenþa unui sistem stabil ºi funcþional de partide (de orice tipar fi acesta) nu este singura dovadã a existenþei societãþii civile, de vreme ce nu e probabil capartidele politice sã poatã monopoliza funcþia de intermediere organizatã între indivizi ºifirme, pe de o parte, ºi autoritãþile publice, pe de altã parte. Fãrã nici o îndoialã,funcþionarea unui sistem viabil ºi competitiv de partide ar dobândi beneficii dinexistenþa unei societãþi civile, dar nu ne putem aºtepta ca un asemenea sistem sãreflecte toate interesele ºi pasiunile societãþii civile, cu atât mai puþin în timpulperioadelor destul de lungi dintre alegeri. Partidele politice vor încerca sãpãtrundã în instituþiile cheie ale societãþii civile (i.e. asociaþii ºi miºcãri) ºi sã ºi lesubordoneze, însã avem unele motive sã credem cã partidele ºi-au pierdutcapacitatea de a agrega interesele ºi pasiunile societãþii civile în programe,platforme electorale ºi ideologii.

În democraþiile occidentale stabile au avut loc schimbãri substanþiale înnatura ºi rolul partidelor. Ar fi anacronic sã presupunem cã partidele din tinereledemocraþii vor trebui sã parcurgã aceleaºi etape ºi sã îndeplineascã toate funcþiilepe care le-au îndeplinit predecesoarelor lor. Cetãþenii de astãzi, chiar ºi aceia dinsocietãþi care au suferit îndelung sub regimuri autoritare ºi care nu au o istorie asocietãþii civile, au abilitãþi organizaþionale destul de diferite, sunt mai puþinpredispuºi sã se identifice cu simboluri ºi ideologii partizane ºi apãrã un set multmai variat de interese. Mai mult, noile regimuri emerg într-un contextinternaþional aproape saturat de diverse modele de acþiune colectivã încununatãde succes. Este posibil ca toate acestea sã nu împiedice conturarea unui rolhegemonic al partidelor în reprezentarea societãþii civile, dar ele sugereazã cãpartidele vor fi mai mult concurate de asociaþiile de interese ºi de miºcãrilesociale decât au fost predecesoarele lor occidentale. Va trebui sã revizuimconcepþia noastrã despre democratizare, în funcþie de aceastã realitate.

A patra propoziþie. Democraþia modernã este un set complex de instituþii careimplicã multiple canale de reprezentare ºi numeroase oportunitãþi de luare a unor deciziiautoritare. Calitatea de cetãþean, bunul cel mai de preþ al democraþiei, nu estelimitatã la activitatea de a vota periodic la alegeri. Aceastã calitate se poateexercita prin influenþarea procesului de selectare a candidaþilor, implicarea înasociaþii sau miºcãri, trimiterea de petiþii cãtre autoritãþi, participarea la derulareaunor proteste „neconvenþionale“ ºi aºa mai departe. Nici responsabilitateaautoritãþilor faþã de cetãþeni nu devine realitate numai prin mecanismele


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

tradiþionale ale circumscripþiei teritoriale ºi ale procesului legislativ. Cea mai mareparte a activitãþii cetãþenilor poate ocoli aceste mecanisme partizane,concentrându-se direct, prin canalele funcþionale ºi prin procesele de negociere,asupra oficialitãþilor alese sau numite în aparatul de stat. Din aceste motive,democraþia modernã ar trebui conceptualizatã nu ca „un regim“, ci ca un ansamblude „regimuri parþiale“, fiecare dintre acestea fiind instituþionalizat în conformitate cu viziunidistincte de reprezentare a grupurilor sociale ºi de rezolvare a conflictelor care apar între ele.Partidele, asociaþiile, miºcãrile, elitele locale ºi alte tipuri de clientele politiceconcureazã ºi se intersecteazã prin aceste canale distincte, în efortul de a câºtigafuncþii publice ºi de a influenþa politicile publice. Autoritãþile cu funcþii diverseºi aflate la diferite niveluri de agregare teritorialã interacþioneazã cu reprezentanþiiacestor interese ºi pretind în mod legitim cã sunt rãspunzãtoare în faþa lor.

Desigur, constituþiile reprezintã un efort de a stabili un singur ºiatotcuprinzãtor set de „meta-reguli“ care sã asigure coerenþa acestor regimuriparþiale, prin atribuirea unor sarcini specifice pentru fiecare ºi prin impunereaunei relaþii ierarhice între ele. Însã documentele formale au rareori succes îndelimitarea ºi controlarea tuturor acestor relaþii. Procesul de convocare aadunãrii constituante, elaborarea unui proiect acceptabil de constituþie ºiratificarea lui prin vot parlamentar sau referendum reprezintã un momentsemnificativ pentru consolidarea democraticã, dar multe regimuri parþiale se voropri în acest punct. Cãci, tocmai între interstiþiile dintre diferitele tipuri dereprezentare în societatea civilã, normele constituþionale dovedesc a aveacaracterul cel mai vag ºi mai puþin prescriptiv. Sã ne imaginãm cã vom încerca sãdeducem din cele mai detaliate constituþii (ºi ele sunt din ce în ce mai detaliate)cum vor interacþiona partidele, asociaþiile ºi miºcãrile pentru a influenþa politicilepublice sau sã observãm cum proprietarii ºi angajaþii negociazã pentruîmpãrþirea acþiunilor, pe baza noilor reguli.

Dacã democraþia politicã nu este un regim, ci un ansamblu de regimuri,atunci strategia potrivitã pentru studierea relaþiei dintre consolidarea sa ºisocietatea civilã ar trebui sã se bazeze pe descompunerea elementelorconstitutive. Nu numai cã acest lucru este de dorit din punct de vedere teoretic,dar el este ºi fezabil din perspectivã empiricã. În Figura 1, am încercat sã schiþezconfiguraþia specificã a proprietãþii ºi sã sugerez care sunt câteva dintreregimurile parþiale pentru care existã probabilitatea de a se instaura. Axa verticalãdescrie spaþiul în termenii domeniului instituþional de acþiune, care variazã de laagenþii de stat definite în funcþie de nivelul de autoritate la care se aflã, pânã launitãþi ale societãþii civile autoconstituite. Axa orizontalã descrie gama de resurse aleputerii pe care actorii le aduc în sprijinul procesului politic pe cale de a seinstaura: numere, în cazul actorilor care se bazeazã mai ales pe numãrareavoturilor individuale; intensitãþi, pentru acei actori a cãror putere depinde decântãrirea contribuþiei unor grupuri particulare de cetãþeni. Teoriile concurentedespre democraþie (liberalã ºi etatistã, majoritarã ºi consociativã, unitarã ºifederalã, prezidenþialã ºi parlamentarã) au argumentat îndelung în favoareameritelor unor anumite localizãri din Figura 1. Toate aceste localizãri suntpotenþial democratice, cu condiþia sã respecte principiul atotcuprinzãtor al


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

cetãþeniei ºi un minimum de drepturi procedurale, alegeri corecte, dreptul lalibera asociere ºi aºa mai departe.

Figura 1. Schiþã a spaþiului proprietãþii care are rol în consolidarea regimurilor totalesau parþiale ale democraþiilor moderne

A cincea propoziþie. Ca rãspuns la oportunitãþile (ºi ameninþãrile) pe care leimplicã democratizarea, este probabil ca asociaþiile individuale existente deja în timpulvechiului regim sã fie nevoite sã îºi schimbe în mod semnificativ structurile interne ºi practicile


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

operative. Unele vor încerca sã îºi menþinã avantajele organizaþionale de care s-aubucurat întotdeauna. Altele vor profita de ºansa de a stabili o nouã legãturã cumembrii lor ºi de a se angaja în mod independent în procesul de creare apoliticilor publice. Aici sesizãm o ironie adânc înrãdãcinatã, întrucât este cel maipuþin probabil ca acele grupuri ale societãþii civile care au cea mai mare nevoiede acþiunea colectivã (cele ale cãror membri potenþiali sunt numeroºi, dispersaþiºi relativ afectaþi de sãrãcie) sã reuºeascã sã recruteze aceºti membri pe criteriiraþionale ºi voluntare. Grupurile mici, concentrate ºi favorizate ar trebui sã aibãmai puþine dificultãþi în atragerea resurselor, în contextul democraþiei. Nu numaicã ele au mai puþinã nevoie de resurse (de vreme ce membrii lor pot avearesursele adecvate pentru acþiuni individuale), dar aceste grupuri au fost, deregulã, ºi interlocutorii preferaþi ai vechiului regim. În absenþa constrângerilor,noul drept „liberal“ la asociere ar putea produce o suprareprezentare sistematicdenaturatã a intereselor clasei dominante, precum ºi a celor profesionale ºisectoriale (i.e. grupate în funcþie de specificitãþile rezultate din producereadiferitelor bunuri ºi servicii). Grupurile subordonate au, desigur, noile resurseale votului, ca un mijloc de urmãrire a intereselor generale, dar ele suntdependente de recunoaºterea statului, de licenþiere ºi de subvenþionãrilecaracteristice vechiului regim pentru a putea lua parte eficient la joculdemocratic, atunci când se pune problema îndeplinirii unor interese maispecifice. Cu alte cuvinte, balanþa se poate înclina cãtre tentaþiile practice aleneocorporatismului, în defavoarea atracþiilor ideologice ale pluralismului.

A ºasea propoziþie. În societãþile în care apar asociaþii de clasã, sectoriale sauprofesionale care au atât o capacitate strategicã6, cât ºi o sferã cuprinzãtoare de acþiune7, acestereprezentante ale societãþii civile joacã un rol mai important în procesul de consolidare decâtîn cazurile în care apar nenumãrate organizaþii cu specializare restrânsã, care se suprapun înaria de activitate ºi care depind în mare mãsurã de membrii ºi interlocutorii lor. Astfel,organizaþiile pluraliste slãbesc rolul intermediarilor, pe când cele corporatiste îl întãresc.Aceastã diferenþã afecteazã, totodatã, probabilitatea de instaurare a unorregimuri parþial stabile ºi, de aici, tipul de regim democratic. De pildã, creareaunor regimuri viabile „concentrate“ (cu asociaþii dependente unele de altele saude agenþiile de stat în cazul proceselor de negociere asupra politicilor economicesau sociale, atât la nivelul macro, cât ºi la cel mezo) depinde de dezvoltareacapacitãþii strategice ºi a unei sfere cuprinzãtoare de acþiune. O datã ceconcentrarea este iniþiatã, ea tinde sã încurajeze „asociaþiile participante“ sãdobândeascã mai multã autonomie faþã de membrii sãi ºi de interlocutorii dinpartide ºi sã-ºi extindã sfera de acþiune în sensul controlãrii unor domenii deinteres din ce în ce mai largi. La cealaltã extremã, noile democraþii se pot popula


6 Capacitatea strategicã este capacitatea organizaþiilor nou înfiinþate sau reactivate (cu resurse ºi autonomiesuficiente) de a defini ºi menþine pe termen lung un curs al acþiunii care nu este nici legat exclusiv depreferinþele imediate ale membrilor, nici dependent de politicile partidelor sau agenþiilor care nu intrã îndomeniul lor de activitate.7 Sfera cuprinzãtoare de acþiune este lãrgimea domeniului de interes, aºa cum este el definit de fiecare asociaþie înparte ºi acceptat de autoritãþi.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

cu o serie de „guverne care acþioneazã conform unor interese private“ în zonedelicate de politici publice. Consecinþele acestui tip de abordare pot fi profundepentru partidele politice ºi pentru clientelele locale, ca ºi pentru procesullegislativ ºi pentru capacitatea generalã de guvernare a realitãþii politice.

Dacã sfera cuprinzãtoare de acþiune ºi capacitatea strategicã sunt cele douãcaracteristici compuse ale asociaþiilor, relevante pentru a face predicþii în privinþarezultatelor, cele douã caracteristici care definesc cel mai bine natura sistemelorinterorganizaþionale din interiorul societãþii civile sunt guvernarea de clasã ºiconcordanþa.

Guvernarea de clasã presupune capacitatea de a dedica o întreagã categoriesocialã (de exemplu, proprietarii mijloacelor de producþie, muncitorii dinramurile industriale, liber-profesioniºtii din toate sectoarele) unei direcþii deacþiune comune ºi pe termen lung, precum ºi capacitatea de a oferi asigurãri cãtoþi aceia care au în comun o asemenea politicã i se conformeazã cu adevãrat. Înmod teoretic, acest lucru ar putea fi dus la îndeplinire de un partid politic, deºilogica competiþiei electorale perpetue tinde sã submineze aceastã abordare încazul muncitorilor manuali, prin aceea cã îi forþeazã sã opteze între intereselerestrânse de clasã ºi ofertele partizane largi, necesare pentru a câºtiga alegerile,iar partidele nu au îndeplinit aproape niciodatã aceastã funcþie pentru capitaliºti.În termeni practici ºi contemporani, dacã guvernarea de clasã ar urma sã devinão caracteristicã puternicã a societãþii civile, atunci asociaþiile de interesemonopoliste, coordonate ierarhic ºi cu impact naþional (care, de obicei,culmineazã într-o singurã asociaþie dominantã) ar trebui sã se ocupe de punereaei în practicã. Dacã sistemul/sistemele emergent(e) de intermediere suntmultiple ºi suprapuse unele altora sau dacã rãmân localizate pe o arie restrânsãsau dispersate, atunci societatea civilã va fi mai puþin capabilã sã ofere ºi sã aplicepacea socialã între clasele aflate în conflict. Cu toate acestea, chiar ºi în aceastãsituaþie, societatea civilã va fi mai deschisã, mai competitivã ºi mai inovativã8.

Concordanþa se referã la mãsura în care aria de acoperire, statutul de monopolºi capacitatea de coordonare a diferitelor tipuri de interese din cadrul societãþiicivile sunt similare. S-ar putea postula o tendinþã fundamentalã în direcþiaconcordanþei, în special între grupuri de asociaþii care reprezintã intereseconflictuale. Oricum, unele asociaþii pot experimenta (ºi, ocazional, importa)forme inedite de organizare internã care se difuzeazã ulterior ºi cãtre oponenþii sauimitatorii lor. Dat fiind gradul ridicat de incertitudine care caracterizeazã perioadade tranziþie, un anumit grad de neconcordanþã reprezintã un rezultat destul defiresc. Problema este dacã aceastã neconcordanþã persistã sau dacã împiedicãprocesul de consolidare a unui set de reguli democratice stabilite prin consens.

A ºaptea ºi a opta propoziþie. Prezenþa societãþii civile contribuie (în mod pozitiv)la consolidarea democraþiei prin intermediul urmãtoarelor procese:


8 Relaþia pozitivã dintre pluralism ºi democraþie a fost totdeauna acceptatã din start. Relaþia dintre corporatismºi democraþie a fost totdeauna contestatã. Pentru o imagine a acestor moduri de intermediere, a se vedeaarticolul meu, „Democratic Theory and Neocorporatist Practice“, Social Research (Iarna 1983): 885-928.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

(1) Stabilizeazã aºteptãrile din interiorul grupurilor sociale ºi, ca urmare,prezintã autoritãþilor informaþii mai concentrate, mai solide ºi maiapropiate de realitate, pe baza cãrora acestea sã poatã guverna.

(2) Inspirã concepþii ale interesului ºi norme de comportament care suntcivice, adicã atente la existenþa unitãþii ca întreg ºi cu respect faþã deprocesul democratic.

(3) Oferã canalele necesare propriei exprimãri ºi identificãri ale indivizilor ºifirmelor, existând, de aceea, o mai redusã probabilitate ca actorii sã seîndepãrteze de sistemul politic în momentul când formuleazã cereri, înspecial cãtre oficialitãþile guvernamentale centrale, de care îi desparte odistanþã considerabilã.

(4) Coordoneazã comportamentul membrilor sãi în ceea ce priveºteangajamentele colective, reducând astfel povara guvernãrii atât pentruautoritãþile publice, cât ºi pentru producãtorii privaþi.

(5) Oferã rezervoare importante, dar nu unice, de rezistenþã potenþialã laacþiunea arbitrarã sau tiranicã a conducãtorilor, fie cã ei sunt uzurpatorinelegitimi, fie cã reprezintã majoritãþi intolerante.

Societatea civilã nu este, cu toate acestea, o binecuvântare absolutã pentru democraþie. Eapoate afecta consolidarea ºi funcþionarea ulterioarã a democraþiei într-un numãr de modurinegative:

(1) Poate determina ca formarea majoritãþilor sã fie mult mai dificilã, maiîndelungatã ºi mai precarã, diminuând, ca urmare, legitimitateaguvernelor democratice.

(2) Poate constitui în cadrul procesului de configurare a politicilor publiceo distribuþie sistematic pãrtinitoare a influenþei, în special acolo undeprincipiile formatoare sunt strict liberale, adicã individualiste ºivoluntariste. (Dupã cum spune E.E. Schattsschneider, problema coruluide grupuri de interese în Statele Unite este cã vorbeºte pe limba claseiavute)9.

(3) Tinde sã impunã un proces elaborat ºi mai obscur de ajungere lacompromisuri în viaþa politicã, al cãrui rezultat îl pot constitui politici pecare nimeni nu le doreºte ºi cu care nimeni nu se poate ulterioridentifica.

(4) Poate reînvia tendinþa de adoptare a unor soluþii care presupuninvestirea unor fonduri de cãtre guvernul central în programe localepopuliste, de cumpãrare a voturilor; prin intermediul acestor programe,asociaþiile sau miºcãrile îºi satisfac propriile interese în dauna intereselorgenerale, ceea ce conduce la o economie ineficientã ºi inflaþionistã.

(5) Aspectul cel mai negativ îl constituie faptul cã se dovedeºte existenþa nua uneia, ci a mai multor societãþi civile, toate ocupând acelaºi spaþiu


9 E.E. Schattsschneider, The Semi-Sovereign People: A Realist's View of Demcoracy in America (New York:Harper and Row, 1960).

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

geografic, social ºi politic, dar organizându-ºi interesele în comunitãþicare sunt etnic, lingvistic sau cultural distincte, chiar exclusiviste. (Soluþiaadoptatã în Europa Occidentalã pentru aceastã „fragmentare“ asocietãþii civile a fost consociaþionalismul sau Proporz-demokratie.Aceasta nu poate fi o opþiune pentru toate noile democraþii, care s-arputea, ca urmare, sã se loveascã de perspectiva de nedorit a secesiunii.)

Orice societate civilã datã va produce o mixturã de efecte pozitive ºinegative menþionate anterior. Nu existã garanþii a priori cã efectele pozitive levor depãºi totdeauna ca numãr pe cele negative, deºi aºa a dovedit de-a lungultimpului experienþa europeanã. Din nefericire, este mult mai probabil ca actoriipolitici din noile democraþii sã se conducã dupã calcule cu bãtaie scurtã ºi, deci,sã nu fie doritori sã mizeze pe avantajele finale ale unei societãþi civile active ºiviabile.

Dacã modul cum a fost conceptualizatã pânã acum problema are vreovaliditate, ar fi posibil sã estimãm rezultatele probabile prin monitorizareaproprietãþilor capacitãþii strategice, sferei cuprinzãtoare de acþiune, guvernãrii de clasã ºia concordanþei, care emerg în decursul procesului de schimbare a regimului politic.Aceste proprietãþi, la rândul lor, depind de caracteristicile mai discrete pe careasociaþiile ºi miºcãrile le dobândesc (numãrul de organizaþii, densitatea de membri ºidomeniile de reprezentare), precum ºi de macrocaracteristicile sistemului deintermediere (aria de acoperire a intereselor ºi pasiunilor, mãsura în care au unstatut de monopol ºi gradul de coordonare).

A noua propoziþie. Societatea civilã nu este un produs automat ºi necontrolat alcapitalismului, urbanizãrii, alfabetizãrii, mobilizãrii sociale (deci al dezvoltãrii), deºi apariþiasa este favorizatã de toþi aceºti factori. Mai degrabã, emergenþa sa necesitã politici explicite dinpartea autoritãþilor publice ºi practici implicite ale (re)producãtorilor privaþi.

Politicile publice care stimuleazã apariþia societãþii civile implicã unansamblu complex de drepturi ºi obligaþii. Acest ansamblu a variat considerabilde-a lungul istoriei ºi, de aceea, este dificil sã se emitã judecãþi generale despretipul de politici care sunt recomandate. Oricum, aceste politici includ: (1)libertatea de asociere, petiþionare ºi întrunire; (2) recunoaºterea legalã ºiimunitatea; (3) existenþa unui tratament fiscal special; (4) stabilirea unor foruride reprezentare funcþionalã; (5) oferirea de garanþii privind accesul la procesulde decizie; (6) protejarea de interferenþa statului în problemele interne; (7)subvenþionarea cu fonduri publice; (8) obligativitatea de a avea membri ºisusþinãtori; (9) extinderea legalã a contractelor (Allgemeinverbindlichheit); ºi (10)descentralizarea responsabilitãþilor referitoare la implementarea politicilor10.

Practicile private care contribuie la o mai mare dependenþã de intermediariidin societãtea civilã sunt chiar mai dificil de identificat cu precizie, deºi ar puteainclude urmãtoarele: (1) conºtiinþa de clasã, sectorialã, profesionalã ºi de grup;(2) dorinþa de a contribui la acþiunea colectivã; (3) „sentimentele morale“ sau


10 Oficial, trebuie sã observ cã toate aceste condiþii „publice“ de facilitare implicã exercitarea relaþiilor deputere care sunt supuse nu numai implementãrii discreþionare, ci ºi schimbãrilor care au loc, pânã la urmã, lanivelul guvernului ºi partidelor politice aflate le guvernare.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

reþinerea de la urmãrirea intereselor de grup; (4) satisfacþia rezultatã dininteracþiunea cu semenii, adicã sociabilitatea; (5) încrederea în conducereagrupului ºi în potrivirea cu semenii; (6) un anumit grad de altruism îndreptat îndirecþia societãþii ca întreg; (7) înclinaþia de a accepta disciplina de grup; (8)dorinþa de a se abþine de la oportunitãþile care deschid calea spre obþinerea unorfavoruri speciale, adicã rezistenþa în faþa tentaþiilor clientelare; (9) simþuleficienþei personale ºi (10) suficiente abilitãþi organizaþionale11.

A zecea propoziþie. Dupã cum am vãzut pânã acum, emergenþa societãþii civile sepoate face sub forma unei mari varietãþi de configuraþii organizaþionale; oricum, este probabilca seria de posibilitãþi valabile în orice societate datã sã fie în mod considerabil mai restrânse.

E de aºteptat ca variaþiile de tip (mai ales de-a lungul liniei neîntrerupte caredesparte sistemul pluralist de cel corporatist) sã producã diferenþe considerabileîn distribuirea beneficiilor, performanþa economicã agregatã ºi capacitateapracticã de guvernare a democraþiei care se poate instaura în final. Pentruînþelegerea acestor diferenþe, de mare importanþã sunt cele douã proprietãþicompuse ale asociaþiilor sau miºcãrilor (capacitatea strategicã ºi sfera cuprinzãtoare deacþiune) ºi cele douã proprietãþi compuse care descriu sistemele emergente deintermediere (guvernarea de clasã ºi concordanþa). Cu cât sunt mai mari valorileacestor patru dimensiuni (ºi ele tind sã fie mai mari în sistemele corporatistedecât în cele pluraliste), cu atât mai mare va fi contribuþia pozitivã pe caresocietatea civilã o are în sensul consolidãrii democraþiei.

Aceasta nu înseamnã cã este uºor de fãcut predicþii sau de înþeles de ce osocietate datã va adopta o anumitã configuraþie sau alta. Este probabil ca unul dintrefactori sã îl reprezinte moºtenirea instituþiilor de la autocraþia încheiatã ºi mãsura încare tipul de tranziþie asigurã un anumit grad de continuitate. Tranziþiile debutateprin consens politic, de la un regim în cazul cãruia practicile corporatiste sunt adâncînrãdãcinate, pot oferi cel mai favorabil context. La polul opus, schimbãrile abruptesau violente de la autocraþii personale bazate pe relaþii clientelare („sultanistice“ estetermenul propus de Juan Linz pentru a desemna aceste cazuri, chiar dacã el poatenedreptãþi conducerea ordonatã ºi birocratizatã a Imperiului Otoman) par cele maiprobabile contexte pentru emergenþa unei societãþi civile slabe.

Mulþi alþi factori, fãrã îndoialã, contribuie în fundal la înclinarea societãþilorcivile emergente în balanþa uneia sau alteia dintre configuraþii. Nivelurile ridicatede urbanizare preindustrialã, dimensiunea micã a statului, dezvoltarea capitalistãîntârziatã, deºi cu un curs relativ rapid atunci când a avut loc, viziuneaconservatoare a „Marii Transformãri“ cãtre economia de piaþã, moduriconsecvent artizanale de producþie, politici de protecþionism agricol ºi,îndeosebi, puterea ideologiei social-democrate au fost asociate în EuropaOccidentalã cu rezultate corporatiste în timpul secolului al nouãsprezecelea ºi laînceputul secolului al douãzecilea. Totuºi, nu este deloc clar dacã aceste variabileau acelaºi efect sau dacã determinã aceeaºi direcþie.


11 Oficial, ar trebui sã avertizez cã toate aceste facilitãþi „private“ îºi au originea în factorii culturali despre careeste unanim cunoscut faptul cã sunt dificil de mãsurat ex ante ºi de blamat ex post.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

O contribuþie potenþial novatoare

O abordare destul de nouã ºi potenþial semnificativã este emergenþa a ceva ce seapropie de o „societate civilã transnaþionalã“. Reþelele de organizaþiineguvernamentale (multe cu baza în societãþi civile dezvoltate, de unde provinatât fondurile, cât ºi personalul) au dobândit o capacitate formidabilã deintervenþie în noile democraþii. Fiecare etapã succesivã de democratizare,începând cu anul 1974, a fost urmatã de înfiinþarea unor organizaþiineguvernamentale formale ºi a unor reþele informale dedicate apãrãriidrepturilor omului, protecþiei minoritãþilor, monitorizãrii alegerilor, consultanþeieconomice ºi încurajãrii schimburilor la nivel academic. Când au început primeleprocese de democratizare în Portugalia, Grecia ºi Spania la mijlocul ºi la sfârºitulanilor ’70, nu prea exista acest tip de infrastructurã. Câteva dintre lecþiileesenþiale învãþate din aceste experienþe au fost ulterior aplicate în alte pãrþi alelumii. Pânã acum, s-a înfiinþat o mare varietate de partide, asociaþii, fundaþii,miºcãri ºi reþele transnaþionale, gata sã intervinã pentru promovarea sauprotejarea democraþiei. În mãsura în care sprijinul internaþional pentru con-solidarea democraþiei s-a deplasat din ce în ce mai mult dinspre canalele publice,interguvernamentale de influenþã spre implicarea directã a organizaþiilorneguvernamentale private, se poate vorbi despre stimularea dezvoltãriisocietãþilor civile naþionale acolo unde nu ºi-ar fi fãcut altfel apariþia sau unde arfi putut fi absorbite fie de autoritãþile publice, fie de (re)producãtorii privaþi.

Nouã reflecþii despre societãþile din Asia

Vom începe printr-un act îndrãzneþ de extindere conceptualã: Deºi originile saleistorice sunt situate fãrã echivoc în Europa Occidentalã, normele ºi practicile societãþii civilesunt relevante pentru consolidarea democraþiei în orice arie culturalã ºi geograficã a lumii, cucondiþia ca tipul generic de democraþie pe care actorii politici încearcã sã îl consolideze sã fiemodern ºi liberal, cu alte cuvinte constituþional, reprezentativ, responsabil prin intermediulalegerilor multipartidiste, tolerant faþã de diversitatea socialã ºi etnicã ºi garant al drepturilorde proprietate.

Fie cã s-au impus prin decret imperial, prin acþiuni ale coloniºtilor europenisau prin procese de difuzare internaþionalã, normele ºi practicile societãþii civiles-au rãspândit dincolo de aria centralã în interiorul cãreia s-au dezvoltat iniþial.Dupã cum se ºtie, acest proces a fost inegal ºi impus peste tradiþii naþionaledestul de diferite. Este posibil ca unele societãþi din afara Europei sã fi avutinstituþii similare în trecut (sistemele de bresle din China sau din ImperiulOtoman), dar rãmâne de dezbãtut mãsura în care aceste moºteniri naþionale aurelevanþã în contemporaneitate.

Se poate, de asemenea, discuta dacã existã alte forme generice dedemocraþie care sã fie viabile ºi care sã reflecte normele culturale ºi aºteptãrilepopulare din societãþile naþionale, deºi mi-aº permite sã îmi exprim scepticismul


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

faþã de aceastã eventualitate. Nu numai cã noþiunea de democraþie „maiautenticã“ africanã, asiaticã („confucianistã“), latino-americanã („ibericã“), dinOrientul Mijlociu („islamicã“) sau chiar numai noþiunea de democraþie non-occidentalã au fost folosite pentru mascarea practicilor autocrate, dar ele au fostºi foarte rar însoþite de vreo dovadã cã cetãþenii dintr-o anumitã societate posedãcu adevãrat valori distinctive sau cultura politicã necesarã pentru responsa-bilizarea conducãtorilor.

Mai mult, e util sã ne amintim cã acei cercetãtori care se specializeazã încultura unei regiuni exotice a lumii au o tendinþa de a ataºa culturii pe care ostudiazã un caracter distinctiv, permanent ºi, de aceea, rezistent la secularizare,dezvoltare ºi occidentalizare. Sã ne aducem aminte cã, nu cu mult timp în urmã,specialiºti americani respectabili au ajuns la concluzia incompatibilitãþiipsihoculturale dintre confucianism ºi capitalism ºi a imposibilitãþii sistemelortotalitare de a se transforma în altceva, cu atât mai puþin în sisteme politico-economice de tip occidental.

Prima reflecþie. Lecturile mele din literatura despre Asia contemporanãsunt restrânse ºi fãcute în grabã, dar m-au convins cã societãþile asiatice sunt,probabil, prea diverse pentru a permite vreo generalizare valabilã ºi netrivialã pentru regiuneca întreg. Chiar dacã excludem statele predominant musulmane ale zonei sud-estice (Indonezia, Malaezia, Bangladesh ºi Brunei) ºi dacã alãturãm parteacatolicã a Filipinelor Americii Latine, de care aceastã þarã aparþine din punct devedere sociocultural, variaþiile în sistemele de credinþe, structurile de clasã,nivelurile de dezvoltare, relaþiile dintre centru ºi periferie, precum ºi în modul încare se implicã în economia mondialã sunt încã foarte mari.

Variaþia este chiar mai mare când se examineazã variabila dependentãreprezentând situaþia fiecãrei þãri în parte în ceea ce priveºte democratizarea.Thailanda este frecvent citatã ca un caz clasic de permanentã alternanþã întreautocraþie ºi democraþie, deºi existã exemple recente care aratã cã acest ciclu nuar mai fi valabil. Taiwan ºi Coreea de Sud au început tranziþii „impuse ºicontrolate“ de sus în jos, cu toate cã în ultimul caz se pare cã mobilizareamaselor ar fi forþat mâna elitelor conducãtoare. China ºi Vietnam afiºeazã cuhotãrâre modul de gândire conform cãruia „tranziþia economicã trebuie sãpreceadã tranziþia politicã“, în vreme ce Coreea de Nord pare sã fie prinsã într-o capcanã a timpului. Singapore a instituþionalizat o democradurã suigeneris, care nu presupune nici cea mai micã incertitudine în privinþa rezultateloralegerilor ºi, în consecinþã, nici o perspectivã realistã a rotaþiei consensuale laguvernare.

A doua reflecþie. Dupã câte îmi dau seama, toate societãþile asiatice au fostafectate de rãspândirea concepþiilor ºi practicilor occidentale ale societãþii civile. Nu mai estenevoie sã spunem cã þãrile cele mai afectate au fost cele care s-au aflat subdominaþie colonialã directã. Se poate emite ipoteza cã puterea influenþei în acesteþãri a fost direct proporþionalã cu puterea societãþii civile în þãrile de origine.Dacã acest lucru se aplicã, mutatis mutandis, oraºelor din China care au inclus


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

enclave strãine este o altã problemã, deºi lucrãrile lui Joseph Fewsmith ar pãreasã indice cã în Shanghai numãrul cazurilor de asociere era destul de important12.

Chiar acolo unde impactul influenþelor strãine a fost mediat de conducãtorilocali sau de instituþii autohtone, se pare cã a devenit imperativã copiereapracticilor asociative occidentale, cel puþin în acele sectoare economice care aufost cel mai des în contact cu strãinii. Negustorii ºi camerele lor de comerþ aufost primii care au urmat acest drum, urmaþi de diverse grupuri profesionaleprecum inginerii, avocaþii, doctorii ºi profesorii. Misionarii occidentali par ºi eisã fi constituit o sursã importantã de inspiraþie pentru noi forme de acþiunecolectivã voluntarã, deºi organizaþiile religioase locale aveau propriul repertoriude congregaþii, asociaþii, societãþi ºi fundaþii. Peste tot, impulsul cãtre auto-organizare al muncitorilor din mediul urban ºi politicile autoritãþilor privitoare laasociaþiile clasei muncitoare, sindicate, miºcãri ºi alte asemenea au urmat o logicãºi un tipar diferite, ceea ce este, întâmplãtor, caracteristic ºi pentru dezvoltareasocietãþilor civile occidentale.

În zilele noastre, contactul cu concepþiile ºi practicile strãine s-a intensificat,fiind impulsionat de eforturile organizaþiilor neguvernamentale transnaþionale ºifacilitat de noile tehnologii comunicaþionale, precum faxul ºi internetul. Nunumai cã dezvoltarea acestor tehnologii a condus la diversificarea surselor deinspiraþie ºi a fãcut ca ele sã fie mult mai dificil de controlat de cãtre lideriiautoritari, dar ele au avut un rol esenþial la extinderea substanþialã a bazei deasociere. Plecând de la o gamã relativ restrânsã de interese de clasã, profesionaleºi sectoriale din societãþile asiatice (aproape toate legate de cei care au avutlegãturi cu comercianþii ºi investitorii strãini), acum a devenit posibil ca ºi o marevarietate de pasiuni (pentru drepturile omului, protejarea mediului înconjurãtor,conservarea resurselor naturale, emanciparea femeilor, îmbunãtãþirea relaþiilorcu vecinii ºi aºa mai departe) sã gãseascã surse de inspiraþie ºi chiar sprijinfinanciar din surse externe (ºi neoficiale).

A treia reflecþie. Dupã câte pot spune, toate societãþile asiatice (cu posibila excepþiea Filipinelor) au o tradiþie autohtonã de organizare în societate13. Fie cã sunt organizateca bresle, fundaþii, frãþii religioase, societãþi în jurul templelor, asociaþii de sate,asociaþii familiale sau societãþi secrete, aceste organizaþii par sã fi asigurat funcþiade intermediere între indivizi ºi autoritãþile locale ºi chiar naþionale, din timpuriimemoriale, cu siguranþã înainte de pãtrunderea acceleratã a occidentalilor însecolul al nouãsprezecelea. Ceea ce nu îmi este clar este (1) dacã aceste instituþiitradiþionale au continuat sã existe pânã în prezent ºi, deci, au încã o influenþãmajorã asupra formelor de auto-organizare care sunt importate, ºi (2) dacãinstituþiile tradiþionale au reuºit sã atingã un grad semnificativ de autonomie faþã


12 Joseph Fewsmith, „From Guild to Interest Group: The Transformation of Public and Private Late QingChina“, Comparative Studies in Society and History 25 (1983): 617-40.13 Am fost corectat, în cadrul conferinþei unde îºi are originea prezenta lucrare, de o participantã din Filipine,care afirma cã þara sa are moduri distinctive ºi tradiþionale de auto-organizare societalã. Ceea ce nu îmi esteclar este dacã aceste grupuri sunt suficient de corporatiste în natura lor ºi dacã au un minimum de trãsãturi pecare le-am identificat anterior cu societatea civilã: autonomie dualã, capacitate deliberativã, nonuzurpare ºirespect reciproc.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

de stat ºi, prin urmare, sunt potenþial capabile sã reziste capcanelor ºiameninþãrilor venite din partea conducãtorilor autocraþi. Datã fiind varietatea deexperienþe naþionale din zonã, nu aº fi surprins sã mi se spunã cã rãspunsul laambele întrebãri pe care mi le-am pus sã fie cã „variazã de la þarã la þarã“ (sauchiar de la regiune la regiune).

A patra reflecþie. Aproape toate sursele pe care le-am consultat (ºirecunosc cã nu sunt complete) subliniazã cã fie ele de origine localã sau strãinã,organizaþiile din societatea civilã asiaticã sunt dependente, cel puþin din punctul de vedere alfuncþionãrii, de autoritãþile publice14. Foarte puþine dintre exponentele societãþii civilear fi putut fi organizate fãrã „bunãvoinþa“ statului ºi numai în momenteleexcepþionale de schimbare politicã au putut ele oferi o bazã pentru rezistenþafaþã de puterea statalã arbitrarã sau tiranicã15. Implicaþia clarã este cã, în ciudafaptului cã s-ar putea asemãna, prin profil ºi nume, asociaþiilor, cluburilor,sindicatelor, societãþilor, fundaþiilor occidentale, organizaþiile asiatice nu potîndeplini funcþiile pozitive ale democraþiei descrise în propoziþia a opta. Pe dealtã parte, ele nici nu pot fi fãcute rãspunzãtoare pentru funcþiile negative.

La prima vedere, s-ar pãrea cã existã un contrast evident cu literaturadespre Europa Occidentalã ºi America de Nord, care accentueazã gradul ridicatatât al autonomiei faþã de stat, cât ºi al spontaneitãþii de a forma grupuri, precumºi caracterul de voluntariat al implicãrii în grupuri. Se presupune cã numaiasociaþiile care au deja o istorie ºi o practicã de organizare independentã ar aveacapacitatea de a stabiliza aºteptãrile, de a agrega informaþii corecte, de a inspiraconcepþii alternative despre interese ºi valori, de a oferi canalele proxime deidentificare ºi exprimare, de a-ºi conduce în mod legitim membrii ºi de a susþineun rezervor cu semnificaþie potenþialã de rezistenþã atât faþã de conducãtoritirani, cât ºi faþã de majoritãþi intolerante.

Ceea ce aceastã abordare pierde din vedere este simplul fapt istoric conformcãruia pe continentul european, în Scandinavia ºi, ocazional, în Statele Unite ºiMarea Britanie, în prezent, multe asociaþii de clasã, sectoriale ºi profesionale îºidatoreazã existenþa unei dovezi trecute de bunãvoinþã din partea statului. Sepresupune prea des cã societatea civilã trebuie sã fie pluralistã în origine ºifuncþionare, în vreme ce acesta este mai degrabã excepþia decât regula. Tocmai


14 Îi sunt extrem de recunoscãtor lui Hal Kahn pentru cã mi-a atras atenþia asupra numãrului tematic „PublicSphere / Civil Society in China?“, Modern China 19 (Aprilie 1993). Aceastã publicaþie a avut un impact majorasupra percepþiei pe care o aveam despre acest subiect. Nu mai este nevoie sã spun cã studiile din acest numãrse limiteazã la China, deºi generalizãrile ar putea fi extinse ºi asupra diasporei chineze ºi a altor comunitãþiinfluenþate de cultura ºi practicile chineze. Dupã cum am observat în prima reflecþie, avem, totuºi, de-a face cuo regiune a diversitãþilor. Evenimentele recente din Coreea de Sud ºi Filipine sugereazã cu certitudine o maimare autonomie a asociaþiilor ºi miºcãrilor faþã de autoritãþile statului. 15 Ceea ce nu am gãsit, totuºi, este un fenomen care apare frecvent în cele câteva scrieri care se referã lasocietatea civilã islamicã, anume, rolul revoltelor, aparent spontane, ale populaþiei urbane periferice,nestructurate de organizaþii profesionale sau locale, dar manipulate într-o manierã clandestinã de conspiraþiioculte ale elitelor. Aceastã impresie poate proveni din cunoºtinþele mele limitate de istorie modernã a Asiei (ceam putea spune despre Revolta Boxerilor?), dar bãnuiala mea este cã e posibil ca marile oraºe din Asia sã fiavut o mai bunã structurã internã ºi, de aceea, sã nu fi fost la fel de vulnerabile în faþa insurecþiilor, precummarile aglomerãri din lumea arabã.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

pentru cã nu este un produs automat ºi necontrolat al capitalismului, urbanizãrii,alfabetizãrii, mobilizãrii sociale sau dezvoltãrii (propoziþia a noua), societatea civilãoccidentalã a depins frecvent de protecþia statului, subvenþionare publicã,recunoaºterea calitãþii de monopol, excluderea de la taxe fiscale, garantarea accesuluila deciziile publice, obligaþiile de a se finanþa prin contribuþii financiare, extindereacontractelor, concesionarea funcþiei de implementare a politicilor publice ºi aºa maideparte. Multe organizaþii proeminente din societãþile civile europene au beneficiatde câteva sau de cele mai multe dintre aceste instrumente corporatiste ºi ele continuãcã contribuie în mod semnificativ la stabilitatea democraticã.16

În concluzie, specialiºtii care cunosc cel mai bine continentul asiatic trebuiesã fie atenþi sã nu accepte o versiune a istoriei societãþii civile europene care esteprea retrospectivã ºi care nu ia în considerare diversele sale origini ºi practici. Nuexistã nici un motiv a priori pentru care organizaþii iniþial dependente de stat sãnu poatã dezvolta o mai mare autonomie, dacã li se oferã ocazia, de exemplu încursul democratizãrii.

A cincea reflecþie. Într-o manierã similarã, literatura despre societatea civilãasiaticã accentueazã cã, spre deosebire de experienþa occidentalã, a existat unantagonism mai puþin structurat ºi persistent între sfera privatã ºi sfera publicã. Graniþa dintreaceste douã sfere, care a constituit o problemã crucialã pentru gândirea liberalã,poate cã a fost mai uºor de traversat de o parte sau alta, deºi aproape imposibil dedistins, la începutul epocii de modernizare a Asiei. Între puþinele informaþii pe carele am despre filosofia tradiþionalã politicã ºi socialã a Asiei, nu am putut identificateoria potrivit cãreia lumea ar fi iniþial divizatã într-o sferã privatã care priveºteacþiunea raþionalã pur individualã, comportamentul care îºi urmãreºte propriileinterese ºi contractul voluntar, ºi abia ulterior în sfera publicã a identitãþii de grup,a responsabilitãþii colective ºi a obedienþei obligatorii faþã de autoritatea publicã. Numai este nevoie sã spunem cã strãinii care au ajuns în Asia au adus aceastã teorie cuei ºi s-au comportat în conformitate cu imperativele ei, dar se pare cã a fost dificilpentru asiatici de a atribui sensuri radical diferite comportamentului în familii,clanuri, sate, firme, asociaþii, fundaþii, autoritãþi provinciale, agenþii de stat ºi aºa maideparte. De aceea, am întâlnit frecvent nu numai tema cã anumite instituþii suntgreu de clasificat empiric ca fiind private sau publice, ci ºi ideea cã, în termeninormativi, actorii nu s-au aºteptat sã existe vreun conflict între cele douã sfere.

Iarãºi, cercetãtorii acestui continent ar trebui sã fie atenþi ºi sã nu presupunãcã existã un contrast prea mare faþã de situaþia europeanã, cu excepþia situaþieianglo-saxone. Numeroasele bresle meºteºugãreºti, ordine profesionale ºi cameresectoriale din Austria, Germania, Franþa, Italia ºi Þãrile de Jos, toate aveauidentitãþi ºi funcþii care îmbinau sferele publicã ºi privatã ºi, de aceea, sunt greu


16 Sã ne gândim la Germania, o þarã care a experimentat noi forme de auto-organizare societalã. Multe dintrecele mai importante grupuri profesionale sau de afaceri îºi datoreazã existenþa faptului cã au fost promovatede stat în timpul Grunderjahre din cel de-al doilea Reich. Chiar înainte de Machtergreifung ºi de Gleichsaltung dintimpul celui de-al treilea Reich, unele grupuri adoptaserã voluntar ideologia naþional-socialistã înainte de 1933.Astãzi, în condiþiile unui management ºi ale unor legi diferite, aceste grupuri reprezintã bastioane solide aleunei democraþii stabile. Observaþii similare ar putea fi fãcute despre multe dintre organizaþiile de bazã dinsocietãþile civile din Franþa, Olanda, Belgia, Italia, Spania ºi Portugalia.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

de clasificat ºi astãzi. Mai mult, nu ar fi simplu sã identificãm un tipar serios alantagonismului dintre aceste organizaþii ºi sponsorii sau agenþii statali. Uneori,instituþiile intermediare au servit drept agenþi relativ pasivi în domeniulpoliticilor publice, iar alteori, au devenit unitãþi de rezistenþã împotriva a ceea cese considera cã reprezintã o intervenþie nejustificatã în afacerile lor interne.

A ºasea reflecþie. Un lucru pe care eu, ca europenist, l-am consideratextrem de uimitor a fost afirmaþia cã în Asia, ariile principale de origine ºi dezvoltarea instituþiilor intermediare nu au fost marile centre urbane, ci oraºele mici ºi chiar satele. Aiciintervine principala diferenþã, de vreme ce în Europa societatea civilã esteaproape sinonimã cu societatea urbanã. Fireºte, au existat unele situaþii înEuropa în care mecanismele colective ale societãþii civile au fost folosite înmediul rural, de exemplu, în cazul pãºunilor comunale ºi pãdurilor din Alpi ºiPirinei, proiectelor de asanare a terenurilor ºi de îndiguire din Olanda, sistemelorde irigaþie din vãile râurilor, cum ar fi cel din valea Padului, în cazul creºterii oilorîn regiunea Meseta din Spania ºi în cel al breslelor meºteºugãreºti din micileoraºe. Cu toate acestea, ceea ce a deschis spaþiul sociopolitic pentru o asemeneadezvoltare istoricã a fost o serie de caracteristici distinctive ale marilor oraºecomerciale din perioada târzie a Europei medievale: complexitatea internã,simþul puternic al identitãþii locale, participarea la reþele extinse deinterdependenþã economicã, controlul asupra zonelor rurale care înconjuraumarile oraºe, capacitatea de a intra în competiþie cu lorzii feudali ºi cu aspiranþiila tron, formarea unor alianþe municipale defensive ºi, îndeosebi, capacitatea deautoguvernare. Germanii au chiar o expresie foarte nimeritã referitoare laaceastã situaþie unicã: Stadtluft macht frei! (Aerul oraºul te face sã te simþi liber!)

Nimic din ceea ce am citit (ºi recunosc cã nu reprezintã foarte mult) nusugereazã dezvoltãri similare în marile oraºe ale Asiei, dintre care multe par sã fiservit în principal ca centre de control imperial. În Europa, ocazia consolidãriiautonomiei municipale a fost oferitã de eºecul afirmãrii supremaþiei de cãtrepapalitate sau de cãtre Imperiul Roman (precum ºi de apriga competiþie dintreele). De aceea, cei aflaþi în cãutarea a ceva care sã semene unei societãþi civile înAsia au avut tendinþa sã se concentreze mai degrabã asupra micilor oraºe ºi asatelor, unde tipurile de organizare care au existat, totuºi, au fost totdeaunaprecare ºi dependente de evenimentele care aveau loc la nivel imperial17.Impresia mea este cã numai contextul „pluralist“ impus anumitor oraºe de cãtreconcesiunile strãine ºi enclavele coloniale precum Hong Kong, Macao ºiSingapore au fãcut ca aceste mari oraºe sã înceapã sã se dezvolte în ceva ce pãreamai apropiat de societãþile civile urbane din Europa.18


17 A se vedea capitolul lui Minxin Pei din acest numãr al Journal of Democracy. Poate nu din întâmplare, elsubliniazã schimbãrile de la nivelul de bazã, al guvernãrii din oraºe mici ºi sate ºi nu menþioneazã aproape delocschimbãri similare în marile oraºe ale Republicii Populare Chineze.18 Aceastã reflecþie mã face sã fiu tot mai uimit cã discuþiile despre societatea civilã dintre specialiºtii acestuicontinent sunt atât de impregnate de presupoziþiile despre sfera publicã. Noþiunea lui Habermas este dificil deaplicat ºi Europei (asemenea lui Marx, acesta pare sã fi fabricat un model european prin combinareasocioeconomiei continentului cu politica Marii Britanii), iar aplicarea ei nu poate constitui nicidecum punctulde plecare în contextul Asiei, unde Stadtluft nu a adus libertate oamenilor!

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

A ºaptea reflecþie. Un lucru pe care nu l-am putut descoperi în literaturadespre Asia a fost vreo urmã de conºtientizare a ceea ce am numit anterior„condiþia autonomiei duale“ (prima propoziþie). Se acordã multã atenþie graduluide autonomie (limitatã) a societãþii civile faþã de stat ºi de agenþii acestuia, dar nuse spune nimic despre autonomia exponentelor societãþii civile asiatice faþã de grupurile socialeprimare ºi ascriptive precum familia, clanul, satul sau firma. În viziunea mea, influenþatã,fãrã îndoialã, în aceastã privinþã, de Hegel, este la fel de important ca acestegrupuri cu organizare proprie sã fie capabile sã acþioneze cu hotãrâre fãrã a ficontrolate dincolo de faþadele formale de unitãþile primare de producþie ºireproducþie socialã. Pentru a avea acele virtuþi potenþial democratice pe care le-am descris în propoziþia a opta, aceste grupuri trebuie sã fie capabile sãguverneze din punct de vedere civic, ºi nu instinctiv sau tradiþional. Aceasta nuînseamnã neapãrat cã trebuie sã se guverneze „democratic“, într-adevãr,literatura social-ºtiinþificã asupra asociaþiilor ºi miºcãrilor de la Roberto Michelspânã în prezent este suprasaturatã de exemple despre oligarhii adâncînrãdãcinate. Totuºi, grupurile trebuie sã dovedeascã o anumitã putere de luarea deciziilor, care sã presupunã cã participanþii la procesul de deliberare au celpuþin interese ºi pasiuni presupus echilibrate. Dacã aºa-numiþii membri auaceastã calitate prin naºtere sau poziþie socialã ºi dacã ei se supun ordinelor caurmare a apartenenþei la familie, clan, grup etnic sau a altor forme de loialitatetradiþionalã, atunci ar fi o greºealã sã numim acea organizaþie o exponentã asocietãþii civile.

Citind printre rânduri, cu limita provenitã din faptul cã nu am putut gãsiprea multã literaturã monograficã despre modul cum anumite asociaþii au operatîn cadrul diferitelor societãþi ale Asiei, cred cã am descoperit un puternic curental dependenþei de unitãþile primare de producþie ºi reproducþie. Mã întreb cât demulte firme reflectã, de fapt, numai dominaþia unui anume grup etnic sau sat deorigine sau câte asociaþii rurale îºi datoreazã existenþa ºi primii paºi unei singurepersoane sau familii. În ce mãsurã este posibil sã depãºeascã þesãtura de relaþiiierarhice, interpersonale ºi interfamiliale care îi înconjoarã, pentru a ajunge sã setrateze unul pe celãlalt ca persoane egale, care au interese ºi pasiuni echivalente?Din nou, nu aº fi surprins sã aflu cã acest lucru „variazã“, cã ar fi, adicã, maiprobabil în Coreea de Sud decât în Taiwan. Sau poate cã unele minoritãþi etnice,sã spunem chinezii din Indonezia sau Malaezia, sunt capabile sã susþinã mai bineacþiunea colectivã prin sprijinul puternic provenit din legãturile de familie, neam,localitate, în vreme ce nativii acestor þãri sunt mai civilizaþi, dar mai prostorganizaþi ºi mai dependenþi de sprijinul statului.

A opta reflecþie. Toate societãþile capitaliste din Asia aflate în curs de modernizareau recurs, la un moment dat, la aranjamente etatist-corporatiste pentru a controla consecinþelepolitice ale transformãrilor prin care treceau. Acest lucru nu este deloc surprinzãtor devreme ce, dupã cum a prezis Mihail Manoilescu cu ceva timp în urmã, toateþãrile aflate la periferia sistemului capitalist mondial vor fi cel puþin tentate sãrecurgã la asemenea mecanisme, pentru a-i ajunge din urmã pe fruntaºiieconomici ºi politici. În recenzia mea asupra articolului sãu, „Secolul


145-167.qxd 10.06.2002 12:16

corporatismului“, am explorat schimbãrile care au avut loc în Europa de Sud ºiAmerica Latinã începând cu anii ’20 ºi ’30, când diferite tipuri de regimuriautoritare au încercat sã direcþioneze fonduri publice cãtre organizaþiimonopoliste, cu structuri ierarhice ºi mandatate oficial pentru a mobiliza ºicontrola anumite sectoare profesionale ºi pentru a preveni afirmarea miºcãrilorde clasã, al cãror comportament conflictual ar fi putut afecta proiecteleregimurilor de a iniþia modernizarea de sus în jos19. Doar mai târziu, mulþumitãstudenþilor cu care lucram împreunã cu Tang Tsou la Universitatea din Chicago,am conºtientizat faptul cã tendinþe similare erau prezente în principiileideologice din China republicanã condusã de Sun Yat-sen ºi de partidul sãu,Kuomintang*, tendinþe care ulterior aveau sã ghideze practicile asociaþionale alerepublicii Taiwan. Mai mult, Coreea de Sud, Indonezia ºi Thailanda de dupã AlDoilea Rãzboi Mondial au experimentat, de asemenea, aranjamente similarepentru corporatismul de stat20.

În cursul procesului mai recent de liberalizare, un numãr de þãri din Asia,incluzând Republica Popularã Chinezã (RPC) au instituþionalizat sisteme noi deînregistrare (ºi, probabil, monitorizare) a organizaþiilor sociale. Aparent, nu toateaceste sisteme includ prevederi corporatiste clasice, care sã permitã recunoaºtereaunei singure organizaþii pentru fiecare categorie21, care sã oblige organizaþiilerecunoscute sã se alãture unei organizaþii naþionale, recunoscute în mod similar (ºichiar mai mult controlate)22 ºi care sã-i oblige pe toþi potenþialii beneficiari sãcontribuie financiar asemenea membrilor23. Ceea ce nu este foarte clar în lucrãrilepe care le-am citit este dacã aceleaºi sisteme pot fi folosite ºi pentru scoaterea înafara legii a asociaþiilor care depãºesc anumite limite, opunându-se politiciloroficiale24. În cazul Taiwanului, pânã în anii ’80, controlul de partid ºi de stat a fost


19 A se vedea studiul meu, „Still the Century of Corporatism?“, în F.B. Pike ºi T. Stritch (editori), The NewCorporatism (Notre Dame, Indiana: Notre Dame University Press, 1974), 85-131. A se vedea, de asemenea, RobertBianchi, „Interest Group Politics in the Third World“, Third World Quaterly 8 (Aprilie 1986): 507-39.20 Cu întârziere, aº dori sã le mulþumesc lui Joseph Fewsmith, Dwight King, Jang Jip Choi, Marc Blecher ºi MontriChenvidyakarn, ale cãror lucrãri despre China republicanã, Indonezia, Coreea de Sud, China comunistã ºi Thailandami-au atras atenþia asupra acestor tentaþii corporatiste de stat. De asemenea, studiul fãcut de James Babb laUniversitatea Stanford despre asociere ºi strategiile de partid în Japonia postbelicã m-au convins cã aceastãgeneralizare este valabilã pentru þara în cauzã. 21 De fapt, în „Management Regulations on the Registration of Social Organizations“ în Republica PopularãChinezã (documentul nr. 43, octombrie 1989), se gãseºte o prevedere care limiteazã recunoaºterea unei singureorganizaþii pentru fiecare categorie de interes. În studiul sãu de caz, Jude Howell susþine cã acest lucru se circumscriefolosirii abile a unor titluri specializate. A se vedea Howell, „Interest Groups in Post-Mao China: Civil Society orCorporatism?“ (lucrare prezentatã la al XVI-lea Congres Mondial al Asociaþiei Internaþionale de ªtiinþe Politice,Berlin, 21-25 august 1994): 21-22.22 Înfiinþarea asociaþiilor naþionale în RPC este mult mai atent controlatã ºi restricþionatã decât a organizaþiilor deramurã. Howell, „Interest Groups in Post-Mao China“.23 Douã foarte interesante excepþii potrivit cãrora calitatea de membru este obligatorie în Xiaoshan (de presupuscã ºi în alte pãrþi ale RPC) sunt Asociaþia muncitorilor ºi Asociaþia antreprenorilor privaþi. Ibid., 23.24 Sursa pe care m-am bazat în cazul RPC sugereazã cã proliferarea poate sã fi atins un punct maxim în tumultosulan 1989, chiar înainte de instituirea sistemului de înregistrare în octombrie 1989. Ibid., 9.

* Nota traducãtorului: Sun Yat-sen, om politic chinez (1866-1925). În 1912, a fondat partidul politic Kuomintang (PartidulNaþionalist). Sun Yat-sen a fost ales preºedintele Chinei în 1921, dupã care a realizat o alianþã între Kuomintang ºi PartidulComunist Chinez. Dupã preluarea puterii de cãtre comuniºti în 1949, influenþa partidului Kuomintang s-a limitat la Taiwan.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

impus aproape asupra tuturor categoriilor de reprezentare a intereselor, în prezentacest tip de control pãrând a fi ireversibil înlãturat25.

Rezultatele ulterioare ar pãrea sã dovedeascã deplin dorinþa unora dintrecetãþenii din aceastã zonã a lumii (cel puþin cei din cea mai mare parte a Chinei,Taiwanului ºi Coreei de Sud) de a înfiinþa ºi de a intra în asociaþii care au scopulde a promova interese colective în mod independent, chiar agresiv, atunci cândoficialitãþile statului decid sã tolereze un asemenea comportament. Acest fapt artrebui sã risipeascã orice bãnuialã de duratã legatã de inhibiþiile culturaleîmpotriva acestui comportament de tip occidental, cu toate cã activitãþilechinezilor ºi coreenilor din diaspora reprezentau deja o dovadã suficientã acapacitãþii lor de a exploata ceea ce Tocqueville numea „arta asocierii“.

A noua reflecþie. Am lãsat la sfârºit cea mai dificilã întrebare: Va devenisocietatea civilã o componentã trainicã a schimbãrilor de regim care au început deja sã aibã locîn Asia? Vor avea aceste schimbãri o contribuþie semnificativã asupra consolidãrii democraticecare se va întâmpla, pânã la urmã, ºi în aceastã parte a lumii? O provocare ºi mai mare esteurmãtoarea: Emergenþa societãþilor civile în acele þãri ale Asiei care s-au opus cu atâtaînverºunare democratizãrii va face ca rezultatele finale ale acestora sã fie diferite?

Nu am pretenþia cã sunt un specialist al regiunii pentru a da eu rãspunsurilela aceste întrebãri. Pot, cu toate acestea, prin comparaþie cu acele pãrþi ale lumiipe care le cunosc mai bine ºi care au precedat, din întâmplare, þãrile din Asia înprocesul democratizãrii, sã ofer unele sugestii despre locul unde sã cãutãmaceste rãspunsuri.

1) Cum se transformã sistemele corporatiste de stat? Ar pãrea cã nu existã, pânãacum, vreo cale directã de la controlul de partid ºi de stat asupra dreptuluide asociere la un sistem corporatist „societal“, în care asociaþiilemonopoliste ºi structurate ierarhic, care reprezintã largi categorii decetãþeni, negociazã voluntar unele cu altele ºi cu statul în descentralizareaproblemelor majore de politici publice. Pe scurt, nu existã nici un druminstituþional continuu din Europa de Sud pânã în Scandinavia sau Austria.Brazilia, Grecia ºi Turcia demonstreazã cã este posibil sã se democratizezesistemele teritoriale de reprezentare partidarã ºi competiþie electoralã, fãrãa schimba în mod formal aranjamentele corporatiste de stat ale vechiuluiregim. Italia, Portugalia ºi Spania demonstreazã cã dacã aceste aranjamentesunt schimbate, urmeazã o perioadã de intensã asociere competitivã ºipluralistã, care poate conduce pânã la urmã la corporatismul societal. Înprezent, Mexic se aflã în cursul unei încercãri ambiþioase de „a schimbafãrã a schimba nimic“ din sistemul corporatist de stat pe perioadademocratizãrii (bãnuiala mea este cã aceastã încercare va fi sortitã eºecului).

2) Care este capacitatea asociaþiilor ºi a liderilor acestora de a exploata ocazia pe care le-ooferã echilibrul relativ nesigur de putere care are loc în cursul tranziþiei între forþedivergente? Deºi societatea civilã este rar în poziþia de a alege momentul când


25 Pentru o foarte convingãtoare interpretare a acestui proces, îi sunt îndatorat lui Ngo Takwing, „Civil Society andPolitical Liberalization in Taiwan“, Bulletin of Concerned Asian Scholar 25 (Ianuarie-Martie 1993): 3-12.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

sã se producã schimbarea de regim, precum ºi tipul de regim care va fiadoptat26, rolul sãu poate fi crucial în forþarea conducãtorilor autoritari sã-ºidepãºeascã intenþiile iniþiale de a face doar o liberalizare limitatã a regimului.Asociaþiile pot fi conjunctural mai bine plasate decât partidele politicepentru a exploata incertitudinile tranziþiei, pentru cã liderii lor pot fipercepuþi ca mai puþin ameninþãtori pentru conducãtorii aflaþi la guvernare,ei pot fi mai capabili sã acumuleze resursele strategice necesare pentruîndeplinirea unor sarcini specifice de guvernare ºi pot avea un mai buncontrol asupra membrilor decât liderii de partid. În consecinþã, asociaþiilepot ieºi din procesul de consolidare cu drepturi ºi privilegii relativ sigure.

3) Ce se poate spune despre domnia legii? Perspectivele pe termen lung în ceea cepriveºte societatea civilã din Asia sunt, de asemenea, conectate cu unproces gradual ºi discret, care se poate derula independent de schimbareade regim ºi de democratizare: afirmarea domniei legii. A fost extrem deimportant pentru rezultatele din Europa de Sud (cel puþin pentru Italia,Spania ºi Portugalia) ºi, în parte, pentru America Latinã (Chile ºi Uruguay)cã independenþa puterii judecãtoreºti ºi respectul pentru anumite principiigenerale de drept nu au fost complet distruse de conducãtorii autoritari ºicã ºi-a putut reveni rapid dupã prãbuºirea regimului autoritar. Unitãþileconstitutive ale societãþii civile depind de protecþia pe care le-o oferã legeaºi se pot dovedi foarte îndemânatice în exploatarea fisurilor ºi subtilitãþilorlegale în beneficiul propriilor membri. Dupã cum observã Minxin Pei, potexista motive independente pentru care conducãtorii autocraþi implicaþi înprocesul de transformare economicã gãsesc cã este în interesul lor sãaplice eficient ºi corect legile, în special pe acelea care au de a face cudreptul de proprietate ºi cu soluþionarea disputelor de naturã comercialã27.Într-o anumitã mãsurã, organizaþiile societãþii civile se pot preface cã nuobservã acest obiectiv, dar pot încerca ºi sã îl extindã, pânã ajunge sãacopere o gamã mai largã de obiective.

Sunt pe deplin conºtient cã am articulat cu mult mai multã siguranþã celezece propoziþii propuse în acest eseu, decât cele nouã speculaþii concentrate peregiunea Asiei. Speranþele mele sunt cã propoziþiile vor fi urmate de eforturi defalsificare empiricã din partea cercetãtorilor din lumea întreagã ºi cã reflecþiilevor inspira reconceptualizãri critice din partea acelora care s-au specializat înproblematica Asiei.



26 Asia oferã cel puþin douã cazuri, pânã acum, în care mobilizarea amplã a societãþii civile a avut cu adevãratun impact semnificativ asupra iniþierii schimbãrii de regim: Filipine ºi, chiar mai relevant, Coreea de Sud.Pentru clarificarea acestei chestiuni, îi sunt dator în special lui Sun-hyuk Kim, care a finalizat recent o lucrarede doctorat la Universitatea Stanford, despre societatea civilã din Coreea de Sud. Sun-hyuk Kim, „FromResistance to Representation: Civil Society in South Korean Democratization“ (disertaþie doctoralã,Universitatea Stanford, 1996).27 Ibid., 6-12.

145-167.qxd 10.06.2002 12:16

SFÂRªITUL PARADIGMEI TRANZIÞIEI*

Thomas Carothers**

Abstract:

The transition paradigm relies on five core assumptions: (i) any departure fromauthoritarianism can be considered a move towards democracy; (ii) democracy unfolds in apredetermined sequence of steps; (iii) elections are a crucial test; (iv) there are no specialprerequisites of democracy; (v) the third wave of democratization takes place in coherent,functioning states. In fact, in a way or another, the experience of the last decade proved thatthese assumptions cannot be taken for granted. As a result, while the number of statesqualified as dictatorships has reduced, the intermediary category of pseudo-democracies hasswollen. The new regimes display either the syndrome of feckless pluralism, or that ofdominant-power politics. Both are stable in the long run and detrimental to the quality ofdemocratic life. If foreign assistance for democratization is to be effective, it must address thespecific core syndrome that affects the political system in a country, and integrate the democracy-building and socio-economic aid. Key words: transition, prerequisites, pseudo-democracy, development, state-building, aid.

* „The End of Transition Paradigm“, Journal of Democracy, 13:1 (2002), 5-21. © The Johns Hopkins UniversityPress and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins UniversityPress. ** Vicepreºedinte pentru activitatea de studii ºi cercetare la Carnegie Endowment for International Peace, înWashington DC, ºi autorul lucrãrilor Aiding Democracy Abroad: The Learning Curve (1999) ºi Funding Virtue: CivilSociety Aid and Democracy Promotion (2000). Autorul mulþumeºte lui Jeffrey Krutz pentru contribuþia la munca de documentare necesarã redactãrii acestuiarticol ºi lui Daniel Brumberg, Charles King, Michel McFault, Marina Ottaway, Chris Sabatini, ºi MichaelShifter, pentru comentariile lor asupra primei versiuni.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

În ultimul sfert al secolului XX, ºapte regiuni diferite au fost marcate detransformãri care au acþionat convergent în sensul schimbãrii peisajului politic allumii: (1) cãderea regimurilor autoritare de dreapta din Europa de Sud, lamijlocul anilor '70; (2) înlocuirea treptatã a dictaturilor militare din AmericaLatinã cu guvernãri civile alese în mod liber, începând cu sfârºitul anilor '70 ºipânã cãtre sfârºitul anilor '80; (3) declinul regimurilor autoritare din unele pãrþidin Estul ºi Sudul Asiei, la mijlocul anilor '80; (4) colapsul regimurilor comunistedin Europa de Est, la sfârºitul anilor '80; (5) destrãmarea Uniunii Sovietice ºiconstituirea celor 15 republici post-sovietice, în 1991; (6) declinulunipartitismului în multe pãrþi din Africa sub-Saharianã, în prima jumãtate aanilor '90; (7) o tendinþã de liberalizare slabã, dar recognoscibilã, în unele þãri dinOrientul Mijlociu în anii '90.

Cauzele, forma ºi ritmul acestor transformãri variazã considerabil. Cu toateacestea, se poate vorbi despre o caracteristicã dominantã, ce reprezintã punctullor de convergenþã: miºcarea simultanã, cel puþin în câteva þãri din fiecareregiune, dinspre regimuri dictatoriale cãtre guvernãri mai liberale ºi adesea maidemocratice. Mai mult, cu toate diferenþele care le separã, aceste tendinþe detransformare s-au influenþat reciproc ºi, într-o oarecare mãsurã, s-auîntrepãtruns. Ca rezultat, mulþi observatori, mai ales occidentali, au considerat cãele pot fi integrate unei tendinþe globale de democratizare care, datoritã luiSamuel Huntington ºi-a câºtigat celebritatea sub numele de „al treilea val“ aldemocratizãrii.1

Acest flux impresionant de schimbare politicã a fost întâmpinat cuentuziasm atât de guvernul Statelor Unite, cât ºi de comunitatea, mai largã, acelor care se ocupã de politica externã a Statelor Unite. Încã de la mijlocul anilor'80, preºedintele Ronald Reagan, secretarul de stat George Schultz ºi alþi înalþioficiali americani se refereau în mod constant la „revoluþia democraticã globalã“.Pe parcursul anilor '80, a luat fiinþã un sector foarte activ care grupa organizaþiiguvernamentale, cvasiguvernamentale ºi nonguvernamentale dedicate promo-vãrii democraþiei. Noua comunitate pentru promovarea democraþiei avea nevoieacutã de un cadru analitic care sã conceptualizeze ºi sã rãspundã evenimentelorpolitice în desfãºurare. Confruntatã cu debutul celui de-al treilea val aldemocratizãrii - în Europa de Sud, America Latinã ºi în câteva din þãrile asiatice(mai ales Filipine) - comunitatea democraticã din Statele Unite a adoptat rapidmodelul analitic al tranziþiei democratice. Acesta a fost derivat în principal dinpropriile lor interpretãri ale modului în care se producea schimbareademocraticã ºi, într-o mãsurã mai micã, din lucrãri timpurii de „tranzitologie“,un domeniu academic care tocmai se constituia ºi a cãrui apariþie se leagã decercetãrile novatoare ale lui Guillermo O'Donnel ºi Philippe Schmitter.2

Pe mãsurã ce al treilea val a cuprins, în anii '90, Europa de Est, UniuneaSovieticã, Africa sub-Saharianã ºi alte regiuni, promotorii democraþiei au impusacest model ca paradigmã universalã de înþelegere a democratizãrii. Noua

SFÂRºITUL PARADIGMEI TRANZIÞIEI 169

1 Samuel P. Huntington, Al treilea val: Democratizare la sfârºitul secolului douãzeci (Norman: Oklahoma Press, 1991). 2 Gullliermo O'Donnel ºi Philippe C. Schmitter, Tranziþii de la regimuri autoritare: Concluzii provizorii despredemocraþiile nesigure (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986).

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

paradigmã de interpretare a devenit omniprezentã în cercurile specialiºtilor înpolitici din Statele Unite, ca mod de a vorbi despre, a gândi despre ºi de aconcepe intervenþiile în procesele de schimbare politicã, oriunde în lume. Maimult, noua paradigmã a rãmas remarcabil de constantã, în ciuda numeroaselorvariaþii în însãºi modelele de schimbare politicã pe care trebuia sã le explice,precum ºi în ciuda apariþiei unor opinii academice, din ce în ce mai numeroase,care propuneau interpretãri divergente asupra naturii ºi evoluþiei tranziþiilordemocratice.3

Paradigma tranziþiei a avut o oarecare utilitate într-o perioadã de rãsturnãripolitice turbulente ºi surprinzãtoare. A devenit însã din ce în ce mai clar cãrealitatea nu se mai conformeazã modelului. Multe din þãrile pe care cei ce seocupã de elaborarea politicilor de asistenþã, precum ºi cei ce stabilesc ºiimplementeazã intervenþiile de ajutor continuã sã le numeascã „þãri în tranziþie“nu sunt, de fapt, în tranziþie cãtre democraþie; iar dintre tranziþiile democraticecare sunt într-adevãr în curs, un numãr considerabil ies din tiparele modelului.A menþine paradigma tranziþiei înseamnã a încetini procesul de asistenþã pentruþãrile în curs de democratizare, pentru cã ea nu face decât sã ofere piste greºitecelor care se ocupã de elaborarea politicilor de ajutor.

E timpul sã recunoaºtem cã paradigma tranziþiei nu mai este utilã ºi sãîncepem sã cãutãm o lentilã mai bunã.

Premisele cheie ale paradigmei tranziþiei

În centrul paradigmei tranziþiei se aflã cinci premise fundamentale. Prima, care funcþioneazã ca un cadru general pentru toate celelalte, asumã

cã orice þarã care renunþã la un regim dictatorial poate fi consideratã o þarã întranziþie cãtre democraþie. Mai ales în prima jumãtate a anilor '90, când ritmulschimbãrii politice se accelera în multe pãrþi ale lumii, foarte mulþi dintre cei carese ocupau cu elaborarea ºi implementarea programelor de ajutor au aplicat,aproape din reflex, eticheta de „þarã în tranziþie“ oricãrui stat ex-autoritar careîncerca o formã oarecare de liberalizare politicã. Numãrul þãrilor „în tranziþie“ acrescut spectaculos, astfel încât aproape 100 de þãri (aproximativ 20 în AmericaLatinã, 25 în Europa de Est ºi fosta Uniune Sovieticã, 30 în Africa sub-Saharianã, 10 în Asia ºi 5 în Orientul Mijlociu) au fost aruncate în maºinãriaconceptualã a paradigmei tranziþiei. O datã etichetate ca „þãri în tranziþie“, viaþapoliticã din aceste state a fost analizatã automat sub aspectul mãsurii în care ease apropie sau se îndepãrteazã de modelul democraþiei, iar evoluþia lor a fost înpermanenþã comparatã cu aºteptãrile formulate de paradigma tranziþiei, aºa cum


3 Ruth Collier argumenteazã cã o paradigmã similarã a tranziþiei a dominat lucrãrile academice despredemocratizare. „Cercetarea academicã de acest tip, cunoscutã sub numele de 'literaturã despre tranziþii', estereprezentatã cel mai bine de lucrarea fondatoare a lui O'Donnel ºi Schmitter (1986) care a stabilit un cadruteoretic asumat implicit sau explicit de majoritatea contribuþiilor ulterioare.“ Ruth Berins Collier, Cãi cãtredemocraþie: Clasa muncitoare ºi elitele în Europa de Vest ºi America de Sud (Cambridge: Cambridge University Press,1999), 5.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

voi detalia în continuare. Un exemplu uimitor, care meritã menþionat, este cel alRepublicii Democrate din Congo (Kinshasa) pe care Agenþia Statelor Unitepentru Dezvoltare Internaþionalã (USAID) continuã sã o numeascã „o þarã întranziþie cãtre o societate democraticã ºi o economie de piaþã“4, deºi realitateaeste cea a unei þãri mãcinate de conflicte, care trece printr-un proces deschimbare politicã incert, adesea opac ºi de foarte puþine ori democratic.

Cea de-a doua premisã exprimã teza desfãºurãrii stadiale a procesului dedemocratizare. Paradigma tranziþiei considerã cã democratizarea are loc în etape.Prima etapã este cea a deschiderii - o perioadã de germinare democraticã ºiliberalizare politicã în care apar breºe în regimul dictatorial aflat la conducere, celmai important clivaj fiind cel dintre susþinãtorii radicali ai schimbãrii ºi ceimoderaþi. Dupã deschidere, urmeazã schimbarea - cãderea vechiului regim ºiapariþia rapidã a unui sistem nou, democratic, prin venirea la putere a unuiguvern ales democratic ºi prin înfiinþarea unei structuri instituþionaledemocratice care înseamnã adesea promulgarea unei noi constituþii. Dupãtranziþie, urmeazã consolidarea - un proces lent, dar constant evolutiv, în cursulcãruia formele democratice se transformã în conþinut democratic prin reformainstituþiilor de stat, reglementarea alegerilor, întãrirea societãþii civile ºi acomo-darea generalã a societãþii cu „regulile de joc“5 democratice.

Susþinãtorii democraþiei admit cã þãrile în tranziþie nu urmeazã neapãrat oevoluþie constantã de la etapa deschiderii, prin schimbare, cãtre consolidare.Þãrile în tranziþie, afirmã aceºtia, pot ºi chiar se întâmplã sã se întoarcã, sãstagneze sau sã evolueze mai rapid pe drumul jalonat de aceste etape. Cu toateacestea, chiar ºi devierile de la succesiunea normalã a etapelor, pe care aceiaºiobservatori sunt dispuºi sã le accepte, sunt definite în interiorul abordãriievolutive. Opþiniunile alternative sunt interpretate în termenii vitezei cu careþãrile se deplaseazã de-a lungul traseului prescris, precum ºi ai direcþiei pe care ourmeazã în acest parcurs, ºi nu în termenii non-conformitãþii cu modelul impus.Cel puþin în anii de vârf ai celui de-al treilea val, mulþi entuziaºti ai democraþieiau fost convinºi cã, deºi succesul zecilor de tranziþii care începuserã nu eraasigurat, democratizarea este în esenþã un proces natural, care se declanºeazã ºise dezvoltã în mod inevitabil, o datã ce s-a produs schimbarea politicã.Paradigma tranziþiei implicã, într-o mãsurã considerabilã, o teleologiedemocraticã, chiar dacã susþinãtorii ei neagã aceastã dimensiune.6


4 „Construirea democraþiei în Republica Democratã Congo“, www.usaid.gov/democracy/afr/congo.html. Peparcursul acestui articol, voi cita documente USAID pentru cã acestea sunt cele mai la îndemânã declaraþii aleautorilor programelor de asistenþã, în ceea ce priveºte direcþiile generale ale acestor programe, precum ºievaluãrile politice, dar consider cã analiza mea se aplicã la fel de bine ºi celorlalte organizaþii de promovare ademocraþiei, din Statele Unite ºi din afara lor. 5 Concepþia despre democraþie ca proces predictibil, de succesiune gradualã a unor paºi cunoscuþi esteexemplificatã de sistemul de evaluare al USAID bazat pe „managementul pentru rezultate“. Vezi Manualulindicatorilor programului pentru democraþie ºi guvernare (Wshington D.C.: USAID, August 1998). 6 Guillermo O'Donnell susþine dimensiunea teleologicã a conceptului de democraþie în „Iluzii despreconsolidare,“ Journal of Democracy 7 (Aprilie 1996): 34-51. O replicã la susþinerile lui O'Donnell o gãsim înRichard Gunther, P. Nikiforos Diamandouros ºi Hans Jurgen Puhle, „Un rãspuns la 'Iluziile' lui O'Donnell“,Journal of Democracy 7 (Octombrie 1996): 151-59.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

Cea de-a treia premisã este legatã de ideea cã democratizarea se bazeazã peo succesiune de etape fundamentale ºi exprimã credinþa în importanþadeterminantã a alegerilor. În ciuda opiniilor exprimate de critici, nu se poateafirma cã promotorii democraþiei s-au fãcut vinovaþi de a fi redus democraþia laalegeri. Aceºtia au susþinut ºi au pus în practicã programe de asistenþã careacoperã o arie mult mai largã decât cea orientatã exclusiv cãtre procesulelectoral. Cu toate acestea, s-au menþinut aºteptãri foarte mari în ceea ce priveºteimpactul pe care îl va avea asupra democratizãrii instituirea de alegeri autentice,susþinute la intervale regulate de timp. Convingerea cvasiunanimã era cã alegerilevor servi atât ca modalitate de legitimare a noilor guverne democratice,postdictatoriale, cât ºi ca mijloc de a lãrgi ºi adânci participarea politicã ºi de aresponsabiliza statul faþã de cetãþenii sãi. Cu alte cuvinte, mult timp s-a crezut cãalegerile democratice reprezintã, pentru þãrile care încearcã sã treacã lademocraþie, nu doar piatra de temelie, ci ºi unul dintre generatorii cheie aireformelor democratice ulterioare.

Cea de-a patra premisã este aceea cã variabilele de mediu, altfel spus,condiþiile care descriu specificul fiecãrei þãri în tranziþie - nivelul economic,istoria politicã, moºtenirile instituþionale, compoziþia etnicã, tradiþiilesocioculturale sau alte carateristici „structurale“ - nu influenþeazã major nicidebutul, nici rezultatul final al procesului de tranziþie. O caracteristicãremarcabilã a perioadei de început a celui de-al treilea val a fost aceea cãdemocraþia pãrea sã emeargã din locurile cele mai neaºteptate ºi mai puþinprobabile , cum ar fi Mongolia, Albania sau Mauritania. Pãrea cã democratizareanu are nevoie decât de o decizie a elitelor politice ale unei þãri de a se orientacãtre o politicã mai democraticã ºi de abilitatea aceloraºi elite de a para acþiunilecontrare ale forþelor antidemocratice.

Dinamismul ºi sfera de cuprindere remarcabilã ale celui de-al treilea val auanulat vechile presupoziþii deterministe ºi adesea nocive cultural despredemocraþie, cum ar fi cele care afirmau cã doar þãrile cu o clasã de mijloc de tipamerican sau care au moºtenirea individualismului protestant pot devenidemocratice. Pentru specialiºtii în elaborarea politicilor ºi pentru suþinãtoriiprogramelor de asistenþã, aceste schimbãri de perspectivã au însemnatdesprinderea de mentalitatea durabilã a Rãzboiului Rece, care considera cã celemai multe þãri în curs de dezvoltare „nu sunt gata pentru democraþie“,justificând astfel politicile Statelor Unite de susþinere a dictatorilor anticomuniºtidin diferite regiuni ale lumii. Unele dintre lucrãrile de început ale tranzitologieireflectau, de asemenea, viziunea democratizãrii „fãrã precondiþii“, o dimensiunede interpretare care se deschisese în literatura de specialitate o datã cu un articolfoarte influent al lui Dankwart Rostow, din 1970, „Tranziþiile cãtre democraþie:spre un model dinamic“7. Atât pentru comunitãþile academice, cât ºi pentru celepolitice, noua perspectivã „fãrã precondiþii“ a reprezentat un punct de vedereextrem de optimist, o viziune de-a dreptul eliberatoare care transmitea, peste


7 Vezi, de exemplu, Giuseppe Di Palma, Cum se construiesc democraþiile: Eseu despre tranziþiile democratice (Berkeley:University of California Press, 1991). Articolul lui Dankwart Rustow „Tranziþia la democraþie: Un modelcomparativ“ a apãrut iniþial în Comparative Politics 2 (Aprilie 1970): 337-63.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

orice graniþe, mesajul încurajator cã, atunci când vine vorba despre democraþie,„oricine poate sã o facã“.

În al cincilea rând, paradigma tranziþiei se bazeazã pe presupoziþia cã tranziþiilecãtre democraþie care compun cel de-al treilea val se produc în interiorul unor statecoerente ºi funcþionale. Paradigma tranziþiei recunoaºte cã procesul de democratizareimplicã o anumitã restructurare a instituþiilor statale - cum ar fi crearea de noiinstituþii electorale, reforma parlamentarã ºi reforma judiciarã - dar acest proces deremodelare se produce în interiorul unor state care funcþioneazã deja.8 Acest cadrude interpretare i-a împiedicat pe cei care s-au ocupat de programele de asistenþã sãacorde atenþia necesarã provocãrilor cu care se confruntã o societate care încearcã sãdevinã democraticã în acelaºi timp în care este nevoitã fie sã înceapã de la zeroconstrucþia statalã, fie sã facã faþã unui stat care, deºi existã, este în mare mãsurãnefuncþional. Aceste probleme nu apãruserã în Europa de Sud ºi nici în AmericaLatinã, cele douã regiuni care au servit ca bazã empiricã pentru formarea paradigmeitranziþiei. În mãsura în care promotorii democraþiei au luat în considerareposibilitatea ca procesul de tranziþie sã implice ºi construcþia statului, ei au lucrat cupresupoziþia cã procesul de construcþie a democraþiei ºi cel de construþie a statuluisunt douã eforturi care se susþin reciproc sau chiar douã feþe ale aceleiaºi monede.

Înãuntrul zonei gri

Propun sã ne deplasãm de la premisele fundamentale ale paradigmei la analizaexperienþelor concrete. Mulþi au respins ca fiind premature eforturile de a evaluaprogresele celui de-al treilea val. Democraþia, afirmã promotorii ei, nu seconstruieºte peste noapte ºi este încã mult prea devreme pentru a se emitejudecãþi asupra rezultatelor zecilor de tranziþii cãtre democraþie care s-au lansatîn ultimele douã decenii. Deºi este cert cã situaþia politicã a „þãrilor în tranziþie“nu este stabilizatã în acest moment, consider cã a trecut suficient timp pentru aexamina valabilitatea presupoziþiilor paradigmei tranziþiei.

Din cele aproape 100 de þãri considerate „în tranziþie“ în ultimii ani, doarun numãr relativ mic - probabil mai puþin de 20 - exhibã caracteristicile unordemocraþii funcþionale, de succes sau cel puþin au fãcut unele progresedemocratice ºi posedã încã o dinamicã pozitivã a democratizãrii.9 Lidereleacestui grup puþin numeros se gãsesc mai ales în Europa Centralã ºi în zonabalticã - Polonia, Ungaria, Republica Cehã, Estonia ºi Slovenia - deºi mai existãcâteva în America de Sud ºi Asia de Est, exemple notabile fiind Chile, Uruguaiºi Taiwan. Grupul celor care au fãcut mai puþine progrese, dar continuã evoluþiacãtre democraþie include þãri ca Slovacia, România, Bulgaria, Mexic, Brazilia,Ghana, Filipine ºi Coreea de Sud.


8 Lista de programe de guvernare pe care o conþine portofoliul de programe de asistenþã pentru democraþieal USAID nu conþine nici un exemplu de programe orientate cãtre construcþia statalã fundamentalã. Vezi„Obiective ale organizaþiei: guvernarea“, www.usaid.gov/democracy/gov.html.9 O analizã pãtrunzãtoare a celui de-al treilea val o oferã Larry Diamond, „S-a terminat cel de-al treilea val?“Journal of Democracy 7 (Iulie 1996): 20-37.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16


O primã evaluare aratã de departe cã majoritatea þãrilor celui de-al treilea valnu au devenit democraþii relativ funcþionale ºi nici mãcar nu par sã continue sausã aprofundeze progresele democratice limitate pe care le-au reuºit. Dimpotrivã,în unele þãri ca Uzbekistan, Turkmenistan, Belarus sau Togo, regimurileautoritare s-au reconsolidat, în ciuda unei perioade iniþiale de deschidere politicã.Dar aceasta nu este regula. Cele mai multe din þãrile „în tranziþie“ nu sunt nicidictatoriale, nici înscrise în mod clar pe drumul cãtre democraþie. Ele au intratîntr-o zonã politicã gri 10, ceea ce înseamnã cã, deºi au unele atribute ale vieþiipolitice democratice, incluzând un spaþiu politic, chiar dacã limitat, pentrupartidele de opoziþie ºi societatea civilã independentã, în paralel cu existenþaalegerilor libere ºi a constituþiilor democratice, aceste þãri suferã încã dedeficienþe grave ale democraþiei, printre care se numãrã reprezentarea slabã aintereselor cetãþeneºti, nivelul scãzut de participare politicã, alta decât votul,legitimitatea incertã a procesului electoral, încrederea scãzutã a opiniei publice îninstituþiile statale ºi performanþa instituþionalã constant slabã.

Pe mãsurã ce a crescut numãrul þãrilor al cãror regim politic se aflã undevaîn spaþiul dintre o dictaturã completã ºi o democraþie liberalã consolidatã,analiºtii politici au propus o serie de termeni care sã descrie aceastã situaþiehibridã: semidemocraþie, democraþie formalã, democraþie electoralã, democraþiede faþadã, pseudodemocraþie, democraþie slabã, democraþie parþialã, democraþieneliberalã ºi democraþie virtualã.11 Unii dintre aceºti termeni, cum ar fi„democraþie de faþadã“ sau „pseudodemocraþie“ au aplicabilitate doar pentruunele din þãrile subsumate zonei politice gri. Alte etichete, cum ar fi„democraþie slabã“ sau „democraþie parþialã“ pot fi aplicate în mult mai multecazuri. Cu toate cã aceºti termeni pot fi într-o oarecare mãsurã utili, mai alesatunci când sunt elaboraþi pe baza unor analize empirice ºtiinþifice, cum ar ficercetarea lui O'Donnell asupra „democraþiei delegative“, ei exprimã totuºi opoziþie normativã: atunci când descriu þãrile din spaþiul zonei gri ca tipuri dedemocraþii, analiºtii încearcã, de fapt, sã utilizeze paradigma tranziþiei pentru aexplica exact evoluþiile politice care o contestã12 Caracterizarea pe care aceºtitermeni o fac þãrilor analizate implicã faptul cã ele au stagnat undeva într-unpunct al succesiunii normale de etape, de obicei la începutul fazei de consolidare.

Zona gri circumscrie o diversitate vastã de modele politice care ar putea ficlasificate în numeroase subtipuri ºi subcategorii. Efortul de a înþelege naturazonei gri este abia la început ºi, categoric va necesita mult mai multã muncã decercetare. Un prim pas analitic ar fi recunoaºterea celor douã sindromurigenerale care afecteazã evoluþia politicã a þãrilor din zona gri. Aceste sindromurinu sunt tipuri delimitate de sisteme politice, ci mai degrabã modele politice care

10 Larry Diamond foloseºte termenul „zonã crepuscularã“ pentru a caracteriza un numãr mai mic, darsemnificativ de þãri - ºi anume democraþiile electorale care sunt într-o zonã de „persistenþã fãrã legitimare sauinstituþionalizare,“ în Dezvoltarea democraþiei: cãtre consolidare (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1999),22. 11 David Collier ºi Steven Levitsky, „Democraþie cu adjective: Inovaþie conceptualã în cercetareacomparativã,“ World Politics 49 (Aprilie 1997): 430- 51. 12 Guillermo O'Donnell, „Democraþia delegativã,“ Journal of Democracy 5 (Ianuarie 1994): 55-69.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16


s-au manifestat cu regularitate ºi care se bazeazã pe anumite tradiþii. Cu toate cãau unele caracteristici comune, cele douã modele diferã fundamental ºi, înesenþã, se exclud reciproc.

Primul sindrom este cel al pluralismului ineficient. În þãrile a cãror viaþãpoliticã este marcatã de pluralism ineficient regãsim trãsãturi ale vieþiidemocratice cum ar fi: alegeri libere, un nivel semnificativ de libertate politicã ºio realã alternanþã la putere a diferitelor grupãri politice. În ciuda acestor trãsãturipozitive, democraþia acestor þãri rãmâne superficialã ºi fragilã. Deºi prezenþa laurne este ridicatã, existã forme slabe de participare politicã în afara votului.Elitele politice ale principalelor partide ºi grupãri politice sunt acuzate decorupþie, interese egoiste ºi lipsã de onestitate. Opinia publicã se raporteazãnegativ la politicã astfel încât, deºi îºi menþine ataºamentul faþã de idealuldemocraþiei, este extrem de nemulþumitã de viaþa politicã a þãrii. În general,politica este perceputã ca un domeniu dominat de elite, perimat ºi corupt, în carese acþioneazã prea puþin pentru binele þãrii ºi care nu este demn de respect. Statulrãmâne în continuare slab. Politica economicã este prost conceputã ºi aplicatã,iar „performanþa“ economicã este de cele mai multe ori proastã ºi chiardezastruoasã. Reformele sociale ºi politice sunt insuficiente, iar guvernãrilesuccesive se dovedesc incapabile sã gãseascã soluþii pentru problemele majore cucare se confruntã þara, de la infracþionalitate ºi corupþie, pânã la sãnãtate,educaþie ºi bunãstare publicã, în general.

Pluralismul ineficient este o trãsãturã comunã a Americii Latine. Cele maimulte þãri din aceastã regiune aveau deja un sistem politic multipartid atuncicând ºi-au început presupusa tranziþie cãtre democraþie, dar erau marcatetotdodatã de o tradiþie bine înrãdãcinatã a performanþei constant slabe ainstituþiilor statale. Nicaragua, Ecuador, Guatemala, Panama, Honduras ºiBolivia constituie exemple care intrã în aceastã categorie, aºa cum era ºi cazulVenezuelei, în perioada anterioarã alegerii ca preºedinte a lui Hugo Chavez.Argentina ºi Brazilia oscileazã la limitã. În lumea postcomunistã, Moldova,Bosnia, Albania ºi Ucraina afiºeazã câteva din manifestãrile tipice alesindromului pluralismului ineficient, iar România ºi Bulgaria balanseazã pe omargine de siguranþã fragilã. Nepal este un exemplu clar în Asia; s-ar puteaargumenta cã ºi Bangladesh, Mongolia ºi Thailanda aparþin aceleiaºi categorii. ÎnAfrica sub-Saharianã, unele state cum ar fi Madagascar, Guinea-Bissau ºi SierraLeone pot fi considerate cazuri de pluralism ineficient, deºi alternanþa la putererãmâne o condiþie rar îndeplinitã de þãrile din regiune.

Existã numeroase varietãþi de pluralism ineficient. În unele cazuri, partidelecare alterneazã la putere sunt divizate de rivalitãþi care paralizeazã viaþa politicã,pentru cã fiecare din aceste partide îºi dedicã timpul cât se aflã în opoziþiecompromiterii ºanselor adversarilor lor de a-ºi realiza programele, aºa cum seîntâmplã în Bangladesh, de exemplu. În alte cazuri, principalele grupãri aflate încompetiþie politicã sfârºesc prin a se coaliza, astfel încât alternanþa la puteredevine din nou ineficientã, aºa cum s-a întâmplat în Nicaragua, la sfârºitul anilor'90. În unele þãri afectate de pluralism ineficient, competiþia politicã se

168-185.qxd 10.06.2002 12:16


desfãºoarã între partide politice adânc înrãdãcinate în structura socialã, careopereazã, în esenþã, ca niºte reþele de patronaj, cu o capacitate novatoare foartemicã, aºa cum se întâmplã în Argentina sau Nepal. În altele, grupãrile politicecare alterneazã la putere sunt extrem de instabile, ele reprezentând de fapt fiepartide cu o viaþã foarte scurtã, conduse de lideri carismatici, fie alianþetemporare fãra identitate politicã, aºa cum e cazul Guatemalei sau Ucrainei. Deºifoarte diferite, aceste exemple afiºeazã o trãsãturã comunã, care pare sã fie cauzaineficienþei pluralismului: întreaga clasã politicã, deºi pluralã ºi competitivã, esteizolatã complet de viaþa cetãþeneascã, ceea ce transformã politica într-unexerciþiu steril, neproductiv.

Politica puterii dominante

Celãlalt sindrom politic des întâlnit în þãrile zonei gri este reprezentat dedominarea vieþii politice de cãtre o singurã putere. Þãrile care exhibã acestsindrom posedã un spaþiu politic limitat, dar real, un anumit nivel de contestarepoliticã din partea grupãrilor de opoziþie ºi majoritatea formelor instituþionalede bazã ale democraþiei. Cu toate acestea, existã o grupare politicã - o miºcare,un partid, o familie extinsã sau chiar un singur lider - care dominã sistemulpolitic în aºa fel încât ºansele formãrii unei alternative la puterea existentã suntfoarte mici.

Spre deosebire de þãrile afectate de pluralism ineficient, în cele cu oputere politicã dominantã, principala problemã este neclaritatea distincþiei dintrestat ºi partidul de putere (sau forþa politicã dominantã). Principalele servicii ºiresurse ale statului - resursele financiare, locurile de muncã, informaþiile publice(via media de stat) ºi forþele poliþieneºti - sunt puse treptat în slujba partiduluidominant. Dacã în cazul regimurilor pluraliste ineficiente sistemul juridic este decele mai multe ori independent, în þãrile dominate de o singurã forþã politicãputerea judecãtoreascã este subordonatã celei politice, ca parte a controluluiunilateral al puterii. ªi, în timp ce în þãrile pluralismului ineficient alegerile suntde cele mai multe ori libere ºi corecte, în þãrile cu o singurã putere dominantãprocesul electoral este dubios, deºi nu complet farudat, în care grupul dominantpregãteºte un spectacol electoral satisfãcãtor, care sã îndeplineascã aºteptãrilecomunitãþii internaþionale, în timp ce în culise aranjeazã scena electoralã înfavoarea sa astfel încât sã îºi asigure victoria.

La fel ca în þãrile cu sisteme pluraliste ineficiente, cetãþenii þãrilor cu osingurã putere dominantã tind sã fie nemulþumiþi de politicã ºi, în general, nusunt angajaþi în alte forme de participare politicã în afara votului. Însã din cauzaabsenþei alternanþei puterii politice, cetãþenii þãrilor cu o singurã puteredominantã sunt mai puþin înclinaþi sã adopte perspectiva „un blestem asupratuturor caselor voastre“, atât de rãspânditã în þãrile pluralismului ineficient camod de raportare la partidele politice. Cu toate acestea, este greu pentrupartidele politice de opoziþie sã câºitige credibilitate publicã, din cauza statutuluilor de excluºi permaneneþi ai coridoarelor puterii. Singurele energii ºi speranþe

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

de coagulare a unei opoziþii eficiente la regim vin din zona societãþii civile, careeste reprezentatã de o serie de organizaþii nonguvernamentale ce au ca scopspijinirea democraþiei, precum ºi de mijlocele de comunicare independente.Aceste grupãri ale societãþii civile sunt adesea finanþate prin donaþii occidentaleºi ele contestã sau acuzã guvernul în probleme care se referã la protecþiadrepturilor omului, la îngrijirea mediului înconjurãtor, la înlãturarea corupþieisau la alte tematici de interes public.

Statul tinde sã fie la fel de slab ºi sã aibã o performanþã instituþionalã la fel deproastã în þãrile cu o singurã putere dominantã ca ºi în cele afectate de pluralismineficient, cu toate cã problema celor dintâi este mai degrabã inerþia birocraticã ºistagnarea implicitã în funcþionarea de facto a unui sistem monopartid, pe când celedin urmã se confruntã cu un managment statal dezorganizat ºi instabil, una dinconsecinþele acestuia fiind înlocuirea permanentã a miniºtrilor. Deþinereaîndelungatã a puterii de cãtre aceeaºi grupare politicã produce adesea corupþie lascara largã ºi capitalism „prietenos“. Datoritã existenþei unei oarecare deschideripolitice în sistem, conducãtorii politici simt adesea presiunea publicului în ceea cepriveºte înlãturarea corupþiei ºi a altor abuzuri ale statului. Ca rãspuns,conducãtorii politici afirmã periodic intenþia de a eradica orice forme de corupþieºi de a întãri domnia legii. Dar intoleranþa lor constantã pentru orice înseamnãopoziþie dezvoltatã plus configuraþia politicã pe care o conduc alimenteazã exactproblemele pe care liderii politici se angajeazã public sã le rezolve.

Regimurile cu putere dominantã sunt rãspândite în trei zone. În Africa sub-Saharianã, valul de democratizare primit cu atâta entuziasm, care a cuprins zonaîn primii ani de dupã 1990, a lãsat în urmã numeroase sisteme politice dominatede o singurã putere. În unele cazuri, statele cu partid unic au realizat reforme deliberalizare, însã nu au permis decât o deschidere politicã limitatã. Exempleleinclud Cameron, Burkina Fasso, Guinea Ecuatorialã, Tanzania, Gabon, Kenya ºiMauritania. În unele cazuri, cu toate cã vechile regimurile s-au prãbuºit sau aufost învinse, noile regimuri fie au alunecat finalmente tot cãtre structuridominate de un singur partid, aºa cum s-a întâmplat în Zambia în 1990, fie nuau reuºit sã pãstreze puterea, cedând-o, în cele din urmã, forþelor pe care leînvinseserã anterior, ca în Congo (Brazzaville).

Sistemele cu putere dominantã pot fi întânite ºi în fosta UniuneSovieticã. Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kîrgizstan ºi Kazakhstan intrã înaceastã categorie. Celelalte republici din Asia Centralã pot fi descrise maiexact ca fiind sisteme autoritare deschise. Tendinþa de liberalizare care s-amanifestat în Orientul Mijlociu începând cu mijlocul anilor '80, derulându-sede atunci în continuu, cu suiºuri ºi coborâºuri, a deplasat câteva þãri din sferaautoritarianismului în categoria sistemelor cu putere dominantã. În aceastãcategorie intrã Moroc, Iordania, Algeria, Egipt, Iran ºi Yemen. Sistemele cuputere dominantã se întâlnesc mai rar în alte regiuni decât cele menþionate.Malaezia ºi Cambodgia sunt exemplele asiatice. În America Latinã, Paraguaypoate fi un exemplu, iar Venezuela este destul de probabil sã devinãurmãtorul.

Sistemele cu putere dominantã variazã în funcþie de nivelul libertãþii politice


168-185.qxd 10.06.2002 12:16

ºi în funcþie de orientarea lor politicã. Unele din aceste regimuri au un spaþiupolitic foarte limitat ºi sunt foarte asemãnãtoare cu dictatura. Altele acordã multmai multã libertate, chiar dacã aceasta este în continuare limitatã. Unele þãri „întranziþie“, între care se numãrã cazurile foarte importante ale Africii de Sud ºiRusiei, sunt destul de aproape de acest sindrom, deºi nu îl afiºeazã încã. În acesteþãri existã un nivel satisfãcãtor de libertate politicã ºi, de asemenea, s-au susþinutalegeri competitive ºi relativ legitime (deºi, în cazul Rusiei, pretenþia delegitimitate este serios contestatã). Cu toate acestea, ele sunt conduse de forþepolitice care deþin puterea pe termen lung (dacã interpretãm trecerea de la Elþinla Putin ca fiind mai degrabã un transfer politic decât o alternanþã la putere) ºieste greu de imaginat cã vreunul din partidele de opoziþie va ajunge la putere înanii ce vor urma. Dacã menþin libertatea politicã realã ºi competiþia pentruputere, aceste þãri pot intra în categoria guvernãrilor democratice conduse pe oduratã lungã de un singur partid, categorie din care au fãcut parte Italia ºiJaponia, pânã în 1990 ºi în care se înscrie Botswana. Dar, din cauza fragilitãþiinoilor instituþii democratice din aceste þãri, ele se confruntã cu pericolul real dea aluneca spre regimuri cu putere dominantã.

Ca modele de organizare politicã, atât pluralismul ineficient, cât ºi politicaputerii dominante au o oarecare stabilitate. O datã ce unul din aceste sindromuris-a instalat, shimbarea se produce mai greu. Pluralismul ineficient are capacitateade a-ºi construi propriul echilibru disfuncþional - acesta se instaleazã înmomentul în care elitele politice aflate în competiþie, izolate de viaþacetãþeneascã, acceptã regulile unui joc în care puterea circulã între ele. Sistemelepolitice cu putere dominantã pot ajunge la o stabilitate relativã, atunci cândgruparea conducãtoare reuºeºte sã pãstreze opoziþia politicã sub control, dar sãpermitã în acelaºi timp suficientã deschidere politicã aptã sã dezamorsezepresiunea opiniei publice. Evident cã aceste modele nu reprezintã configuraþiipolitice permanente; nici o configuraþie politicã nu se constituie pentrutotdeauna. Schimbarea politicã poate ºi chiar se produce în unele þãri aparþinânduneia din cele douã categorii - fie în sensul trecerii de la o categorie la cealaltã,fie în sensul transcenderii acestor categorii cãtre un regim de democraþie liberalãsau, dimpotrivã, cãtre unul dictatorial. Pentru un timp, în anii '90, Ucraina apãrut încremenitã într-un regim cu putere dominantã, dar a oferit mai apoisemnele transformãrii într-un sistem al pluralismului ineficient. O datã cuvictoria opoziþiei în alegerile din 2000, Senegal pare a se transforma fie într-unregim de democraþie liberalã, fie într-unul al pluralismului ineficient, deºi pentrumult timp aceastã þarã a fost un exemplu clar de sistem politic dominat de osingurã putere.

Multe þãri din zona politicã gri sunt fie exemple de pluralism ineficient, fiede regimuri cu putere dominantã. Nu toate însã. Un numãr mic de þãri „întranziþie“ care au renunþat recent la autoritarianism au o traiectorie politicã încãneclarã. Indonezia, Nigeria, Serbia ºi Croaþia sunt patru exemple proeminenteale acestei categorii. Unele þãri care au experimentat o anumitã deschiderepoliticã în anii '80 sau '90 au fost atât de devastate de conflicte civile, încâtsistemele lor politice sunt mult prea instabile ºi incoerente pentru a putea fi


168-185.qxd 10.06.2002 12:16

categorisite în vreun fel. Se poate spune însã cu siguranþã cã ele nu sunt pedrumul spre democraþie. Republica Democratã Congo, Liberia, Sierra Leone ºiSomalia sunt toate în aceastã situaþie.

Prãbuºirea premiselor

Traiectoriile politice ale majoritãþii þãrilor celui de-al treilea val ridicã semne deîntrebare serioase asupra valabilitãþii paradigmei tranziþiei. Inadvertenþele devinevidente dacã revizuim principalele premise ale paradigmei prin prisma analizeide mai sus.

În primul rând, presupoziþia cã orice þarã care renunþã la un regimdictatorial devine o „þarã în tranziþie cãtre democraþie“, presupoziþie pe carepromotorii democraþiei au îmbrãþiºat-o aproape automat în anii de vârf ai celuide-al treilea val, s-a dovedit adesea inadecvatã ºi chiar eronatã. Unele din acesteþãri nu au devenit deloc mai democratice. Altele, deºi posedã la nivel superficialanumite trãsãturi democratice, nu semnaleazã un proces de democratizare maiprofund ºi, în mod sigur, nu urmeazã un scenariu de evoluþie predictibil.Modelele de transformare cel mai des întânite printre „þãrile în tranziþie“ - pecare le-am identificat mai sus ca fiind pluralismul ineficient ºi politica puteriidominante - deºi includ elemente de democraþie, trebuie înþelese ca direcþiialternative, ºi nu ca puncte de staþionare pe traseul cãtre democraþia liberalã.Promotorii democraþiei din Statele Unite persistã în folosirea limbajuluitranziþiei cu o rigiditate ridicolã, chiar ºi pentru a caracteriza þãri care nu seconformeazã în nici un caz vreunei paradigme de democratizare - ºi în aceastãcategorie intrã nu doar Congo, pe care l-am citat ºi mai sus ca exemplu, ci multealte þãri cum ar fi Moldova („Molodova face progrese în tranziþia cãtredemocraþie...“), Zambia („Zambia continuã procesul de creare a unei democraþiiviabile, multipartidicã...“), Cambodgia („Cambodgia a înregistrat în ultimele 18luni numeroase succese în politica de democratizare ºi de asigurare a uneiguvernãri mai bune“) ºi Guinea („Guinea a fãcut paºi majori cãtre construireaunei societãþi democratice“).13 Folosirea limbajului paradigmei tranziþieiconstituie un obicei periculos, care încearcã sã suprapunã o organizareconceptualã simplistã ºi uneori incorectã peste un tablou empiric extrem decomplex.

În al doilea rând, nu este vorba doar despre inutilitatea conceptului ºi aetichetei de „þarã în tranziþie“, ci ºi despre inadecvarea la realitate a modelului„etapelor democratizãrii“. Þãrile cu unele dintre cele mai de succes exemple dedemocratizare din ultimii ani - Taiwan, Coreea de Sud sau Mexic - nu au parcursetapele paradigmatice, începând cu schimbarea democraticã, urmatã rapid dealegeri naþionale ºi de instituirea unui nou cadru instituþional democratic.Dimpotrivã, evoluþia lor politicã este definitã de un fenomen complet opus - un


13 Aceste citate sunt preluate din descrierile de þarã cuprinse în secþiunea dedicatã construcþiei democratice,pe pagina web a USAID, www.usaid.gov/democracy.html.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

proces de liberalizare extrem de gradual, incremental, cu o opoziþie politicãorganizatã (nu au existat „moderaþi“ în regim) care a fãcut presiuni pentruschimbare de-a lungul mai multor alegeri succesive ºi, în final, a câºtigat. Iar înþãrile care au experimentat într-adevãr ceea ce a putut pãrea o schimbaredemocraticã bruscã, succesiunea presupusã a transformãrilor - mai întâi sereglementeazã problemele constitutive ºi apoi se trece la reformele de ordinuldoi - nu a fost respectatã. Problemele constitutive au reapãrut în momenteimprevizibile, interferând cu ceea ce ar fi trebuit sã fie etapele târzii ale tranziþiei,aºa cum s-a întâmplat în crizele politice recente din Ecuador, Republica Central-africanã ºi Ciad.

Mai mult, diferitele presupuse componente ale procesului de consolidare -dezvoltarea partidelor politice, întãrirea societãþii civile, reforma judiciarã ºidezvoltarea mijloacelor de comunicare - nu au fost niciodatã conforme cuidealurile tehnologice ale succesiunii raþionale pe baza cãrora au fost elaboraþiindicatorii generali cu care lucreazã promotorii democraþiei ºi pe baza cãroraaceºtia ºi-au formulat obiectivele strategice. În locul presupusei succesiuniraþionale de etape, gãsim procese de transformare haotice, cu înaintãri, dar ºiîntoarceri „pe traseu“ sau devieri de la parcursul presupus, toate aceste miºcãrineavând nici o regularitate.

Nici cea de-a treia presupoziþie a paradigmei tranziþiei - ideea cã prinorganizarea de alegeri libere ºi corecte, la intervale regulate de timp, se va asiguranu doar legitimitatea democraticã a noilor guverne, ci ºi o participare politicãcrescutã a cetãþenilor ºi responsabilizarea democraticã a guvernanþilor - nu s-averificat. În multe din „þãrile în tranziþie“ se organizeazã alegeri corecte, laintervale regulate de timp ºi cu toate acestea participarea politicã, alta decâtvotul, rãmâne superficialã, iar gradul de responsabilitate al guvernanþilor estescãzut. În multe din aceste þãri, prãpastia adâncã dintre elitele politice ºi cetãþeniare rãdãcini în condiþii structurale cum ar fi concentrarea bunãstãrii sau anumitetradiþii socioculturale pe care doar alegerile nu le pot înlãtura. De asemenea, esteizbitor faptul cã, în þãrile din zona gri, de cele mai multe ori, competiþiaelectoralã stimuleazã mult prea puþin reconstrucþia sau dezvoltarea partidelorpolitice. Manifestãri atât de profund patologice cum ar fi partidele puternicpersonalistice, partidele tranziente sau schimbãtoare ºi politica stagnantã, bazatãpe patronaj, coexistã periode lungi cu pluralismul politic ºi competiþia relativlegitimã.

Aceste eºecuri nu înseamnã în nici un caz cã alegerile sunt inutile în astfelde þãri sau cã reprezentanþii comunitãþii internaþionale ar trebui sã înceteze sãmai facã presiuni pentru alegeri libere ºi corecte. Înseamnã doar cã ar trebui sãse aºtepte mai puþin de la alegeri ºi sã se renunþe la speranþa cã alegeriledemocratice vor genera de la sine schimbãri democratice profunde. Nepal esteun exemplu grãitor în acest sens. Începând cu anul 1990, în Nepal s-au organizatmai multe alegeri, în care au intrat în competiþie mai multe partide ºi s-aexperimentat frecvent alternanþa la putere. Cu toate acestea, publicul nepalezeste în continuare profund nemulþumit de sistemul politic, iar cetãþenii nu ausentimentul cã pot controla democratic procesul de guvernare.


168-185.qxd 10.06.2002 12:16

În al patrulea rând, în ciuda interzicerii entuziaste a oricãror „precondiþiipentru democraþie“, în anii de început ai celui de-al treilea val, a devenit din ceîn ce mai evidentã realitatea contrarã: faptul cã diferitele condiþii structuralejoacã un rol crucial în modelarea rezultatelor politice. Cele mai de succesexemple recente de democratizare, care în general sunt localizate în EuropaCentralã ºi de Sud, precum ºi Asia de Est aratã clar cã bunãstarea economicã ºiexistenþa unei experienþe anterioare a pluralismului politic mãresc ºansele uneiþãri de a se democratiza. De asemenea, o privire comparativã asupra diferitelorregiuni, fie cã este vorba despre fostul bloc comunist sau despre Africa sub-Saharianã, descoperã cu claritate cã moºtenirile instituþionale ale fostelorregimuri influenþeazã puternic evoluþia ºi rezultatul final al „tranziþiei“.

În timpul anilor '90, unii cercetãtori au început sã formuleze opinii criticela adresa perspectivei „fãrã precondiþii“, concretizate în analize ale rolului pecare bunãstarea economicã, moºtenirile instituþionale, clasele sociale sau alþifactori structurali îl joacã în procesul de tranziþie.14 Cu toate acestea,comunitatea promotorilor democraþiei a asimilat cu greu aceastã idee.Promotorii democraþiei se concentreazã asupra proceselor politice ºi asuprainstituþiilor. În viziunea lor, adãugarea perspectivelor economice sausocioculturale ar putea duce la dizolvarea sau reducerea asistenþei pentrudemocraþie. De asemeanea, fiind înfiinþate ca organizaþii cu o perspectivãexclusiv politicã, este dificil pentru grupurile de promovare a democraþiei sãincludã ºi alte tipuri de expertizã sau alte tipuri de abordãri.

În al cincilea rând, construcþia statului a reprezentat o problemã mult maicomplexã ºi mai serioasã decât prevãzuse iniþial paradigma tranziþiei. Contraraºteptãrilor iniþiale ale celor care s-au ocupat de programele de asistenþã pentrudemocraþie, multe þãri cuprinse în al treilea val s-au confruntat cu provocãrimajore în procesul de construcþie statalã. Aproximativ 20 de state din fostaUniune Sovieticã ºi fosta Iugoslavie au fost nevoite sã construiascã instituþiinaþionale de stat acolo unde acestea nu existaserã niciodatã. În majoritatea þãrilordin Africa sub-Saharianã, valul de liberalizare politicã al anilor 1990 s-a lovit cuputere de realitatea pesimistã a unor state devastate, extrem de slabe. În multepãrþi din America Latinã, Orientul Mijlociu ºi Asia, schimbarea politicã s-aprodus în contextul unor structuri statale stabile, însã performanþainconsecventã a acestor state a complicat procesul de transformare.

Acolo unde construcþia statului a pornit de la zero, impulsurile ºiinteresele individuale ale deþinãtorilor puterii - cum ar fi blocarea imediatãa accesului la resurse ºi putere - au acþionat în sens contrar a ceea ce ar ficerut construþia unui stat democratic. În þãrile în care statele existau, dar


14 Vezi, de exemplu, Michael Bratton ºi Nicholas van de Walle, Experimente cu democraþia in Africa: operspectivã comparativã asupra regimurilor în tranziþie (Cambridge: Cambridge University Press, 1997);Valerie Bunce, Instituþii subversive: Construcþia ºi distrugerea socialismului ºi a statului (Cambridge:Cambridge University Press, 1999); Ruth Collier, Cãi cãtre democraþie; Dietrich Rueschmeyer, Evelyne HuberStephens, ºi John D.Stephens, Dezvoltarea capitalismului ºi democraþia (Chicago: Chicago University Press,1992); Adam Przeworksi, Democraþia ºi piaþa: reforma politicã ºi economicã în America Latinã ºi Europa deEst (Cambridge: Cambridge University Press, 1991); ºi Adam Przeworksi ºi Fernando Limongi, „Regimurilepolitice ºi creºterea economicã,“ Journal of Economic Perspectives 7 (Summer 1993): 51-69.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

erau extrem de slabe eforturile de construcþie a democraþiei, sponsorizate deagenþiile donatoare au neglijat, de obicei, problemele legate de construcþiastatului. Aceste eforturi au pus accentul pe difuzarea puterii, pe slãbireaputerii relative a ramurii executive - prin întãrirea ramurii legislative ºi a celeijuridice a guvernãrii, încurajarea descentralizãrii, ºi construcþia societãþiicivile. De aceea, ele s-au concentrat mai degrabã pe redistribuirea puterii destat decât pe construcþia statului. Programele promotorilor democraþiei carevizau guvernarea s-au constituit mai degrabã în eforturi tehnocraticeminore, cum ar fi pregãtirea personalului ministerial sau ajutorul oferitbirourilor cabinetului, decât în eforturi majore de sporire a capacitãþiistatale.

Renunþarea

A venit timpul ca grupurile ºi organizaþiile de promovare a democraþiei sãrenunþe la paradigma tranziþiei. Analiza experienþelor concrete ale þãrilor pecare agenþii activi în domeniul asistenþei pentru democraþie le-au etichetat„în tranziþie“ aratã în mod evident cã nu mai este viabil sã se presupunã:

� cã majoritatea acestor þãri sunt în tranziþie cãtre democraþie;� cã þãrile care renunþã la autoritarianism încep un proces de

democratizare alcãtuit din trei etape: de deschidere, de schimbarebruscã ºi de consolidare;

� cã organizarea de alegeri libere ºi corecte, la intervale regulate de timpînseamnã nu doar asigurarea legitimitãþii democratice a noilorguvernãri, ci ºi un pas esenþial cãtre adâncirea, pe termen lung, aparticipãrii politice ºi a responsabilitãþii guvernanþilor;

� cã ºansele unei þãri de a se democratiza depind în primul rând deintenþiile ºi de acþiunile elitei sale politice ºi nu sunt influenþate majorde condiþiile ºi moºtenirile economice, sociale ºi instituþionale;

� cã procesul de construcþie a statului este subsumat celui deconstrucþie a democraþiei ºi, în general, primul este un efect secundaral celui de-al doilea.

Este greu sã se renunþe la paradigma tranziþiei, datoritã ordiniiconceptuale ºi a viziunii optimiste pe care le oferã. A abandona aceastãparadigmã înseamnã o rupturã importantã, dar nu totalã. Nu înseamnã sãnegãm faptul cã în numeroase þãri au avut loc reforme democraticeimportante în ultimele douã decenii. Nu înseamnã nici sã afirmãm cã þãriledin zona gri sunt fatal predestinate sã nu posede niciodatã o democraþieliberalã funcþionalã. Nu înseamnã nici cã în þãrile în tranziþie alegerile libereºi corecte sunt inutile ºi nu trebuie organizate. În sfârºit, nu înseamnã în niciun caz cã Statele Unite ºi alþi actori internaþionali ar trebui sã abandonezeeforturile de sprijinire a democraþiei în lume (dimpotrivã, dacã ne referim lao astfel de implicaþie, înseamnã cã aceste eforturi ar trebui dublate, având învedere dificulatea procesului de democratizare).

Renunþarea la paradigma „tranziþie“ înseamnã cã promotorii democraþiei


168-185.qxd 10.06.2002 12:16

ar trebui sã adopte premise cu totul diferite. Ei ar trebui sã înceapã prin apresupune cã ceea ce în mod obiºnuit se considerã a fi doar o situaþie detranziþie între o dictaturã totalã ºi o democraþie autenticã este de faptcondiþia politicã în care se aflã astãzi cele mai multe dintre þãrile regiunilorîn curs de dezvoltare sau ale lumii postcomuniste. Aceastã condiþie politicãnu este una excepþionalã, care ar trebui definitã doar negativ, prin raportarela ceea ce nu reprezintã; bunã sau rea, ea este o stare de normalitate pentrumulte societãþi. Surpriza aparent continuã ºi dezamãgirea pe care analiºtiioccidentali le exprimã în raport cu eºecul þãrilor „în tranziþie“ de a stabili odemocraþie autenticã ar trebui înlocuite cu aºteptãri realiste în ceea cepriveºte alcãtuirea probabilã a vieþii politice din aceste þãri.

Cei care se ocupã cu programele de asistenþã sau cu stabilirea politicilorde promovare a democraþiei ar trebui, atunci când analizeazã o þarã care arenunþat de curând la un regim autoritar, sã nu înceapã prin a întreba cumse desfãºoarã procesul de tranziþie, ci sã plece de la o întrebare cudeschidere mai mare cum ar fi: „Ce se întãmplã în viaþa politicã a þãrii?“.Prima abordare introduce automat o presupoziþie optimistã care conduce, deobicei, analiza pe o pistã moartã. Pentru a da un exemplu, în anii 1990,specialiºtii în politici din Occident au analizat evoluþia politicã a Georgieidupã 1991 ca pe o tranziþie democraticã, subliniind numeroasele succeseformale ºi menþinând, în general, o imagine pozitivã a þãrii. Apoi, deodatã,la sfârºitul deceniului, falsitatea procesului de tranziþie democraticã dinGeorgia a devenit mult prea evidentã pentru a putea fi ignoratã, iar acumaceasta este descrisã ca o þarã ameninþatã de riscul falimentului statului ºi alunor crize sociopolitice profunde.15

O întreagã generaþie de programe de ajutor se bazeazã pe paradigmatranziþiei, dintre ele distingându-se cele care pun accentul în mod tipic pe„lista de control“ a instituþiilor, ca bazã de creare a programelor, ºi peînfiinþarea unor portofolii standard de proiecte de ajutor, constând înaproape aceleaºi eforturi difuze pretutindeni - câteva reforme juridice,întãrirea parlamentului, asistenþa pentru societatea civilã, lucrul în domeniulmedia, dezvoltarea partidelor politice, educaþie civicã ºi programe electorale.Majoritatea programelor de ajutor care puteau fi concepute pe bazaparadigmei tranziþiei au fost epuizate. Acolo unde paradigma se adecveazãrealitãþii - în puþinele cazuri de tranziþii de succes - ajutorul nu este esenþial.Iar acolo unde asistenþa este necesarã cu adevãrat , adicã în þãrile zonei gri,paradigma aderã prea puþin la realitatea existentã.

Promotorii democraþiei ar trebui sã se concentreze mai mult asupraevoluþiei politice specifice a fiecãrei þãri în care se intervine, în loc sã încercesã realizeze „câte puþin din fiecare“, pentru a fi în acord cu un set de formeinstituþionale ideale. Acolo unde s-a dezvoltat sindromul pluralismuluiineficient, trebuie acordatã o atenþie sporitã altor douã probleme: (1) cum sepoate mãri varietatea ºi cum se poate îmbunãtãþi calitatea principalilor actori


14 Vezi Charles King, „Democraþie de tip Potemkin,“ The National Interest 64 (Summer 2001): 93-104.

168-185.qxd 10.06.2002 12:16

ai societãþii ºi (2) cum poate fi eludatã prãpastia dintre participareacetãþeneascã ºi sistemul politic formal. Ar trebui acordatã o atenþie mult maimare dezvoltãrii partidelor politice, în special prin încurajarea apariþiei de noiactori în sistemul de partide, prin schimbarea regulilor ºi a sistemului deavantaje care modeleazã structura sistemului de partide ºi prin realizareaunor legãturi puternice între partide ºi societatea civilã (mai degrabã decâtprin menþinerea organizaþiilor societãþii civile în afara politicii partizane).

În sistemele afectate de politica puterii dominante, promotoriidemocraþiei ar trebui sã acorde o atenþie semnificativã eforturilor de aîncuraja apariþia centrelor alternative de putere. Simpla finanþare pentruproliferarea organizaþiilor nonguvernamentale este o abordare inadecvatã înaceste cazuri. Încã o datã, dezvoltarea partidelor politice ar trebui sã fie oprioritate pe agenda programelor de asistenþã, mai ales prin mãsuri orientatecãtre schimbarea modului în care sunt finanþate partidele politice.Programele de asistenþã în aceste þãri ar trebui sã includã eforturi deexaminare a modului în care ar putea fi redusã supraconcentrarea puteriieconomice (o trãsãturã caracteristicã a sistemelor cu putere dominantã),precum ºi mãsuri direcþionate împotriva suprapunerii dintre partiduldominant ºi stat.

În alte tipuri de þãri din zona gri, promotorii democraþiei vor trebui sãinventeze alte abordãri. Mesajul este însã acelaºi pentru toate þãrile zonei gri:nu este suficient sã se implementeze o serie arbitrarã de programe deasistenþã pentru democraþie, pe baza unei presupuneri vagi cã ele vorcontribui laolaltã la un presupus proces de consolidare. Ajutorul pentrudemocraþie trebuie sã se bazeze pe o analizã profundã a sindromului centralspecific care defineºte viaþa politicã a fiecãrei þari, iar prioritatea agendeipromotorilor democraþiei trebuie sã devinã intervenþia pentru a înlãtura acestsindrom.

Renunþarea la paradigma tranziþiei înseamnã totodatã abandonareadiviziunii clasice între programe de ajutor orientate cãtre construcþiademocraþiei ºi programe direcþionate cãtre dezvoltarea socialã ºi economicã.USAID a iniþiat câteva proiecte în acest sens, însã ele reprezintã doarînceputul a ceea ce ar putea deveni un efort major de integrare a diferitelordomenii disparate din sfera programelor de ajutor. Un exemplu de problemãcare necesitã atenþia combinatã a celor care se ocupã de proiectareaprogramelor de ajutor economic ca ºi a promotorilor democraþiei suntprogramele de privatizare. Aceste programe au implicaþii majore asupramodului în care se repartizeazã puterea în societate, asupra modului în careforþele politice dominante îºi formeazã suportul social ºi asupra modului încare publicul participã la deciziile politice majore. Promotorii democraþieitrebuie sã manifeste un interes serios în aceste eforturi de reformare ºi sãconvingã economiºtii cã ar trebui sã îºi asume un rol activ în elaborareaacestor programe. Acelaºi lucru este valabil ºi pentru alte domenii alereformei socioeconomice care beneficiazã de atenþia specialiºtilor înprograme de ajutor economic ºi care au potenþial, efecte semnificative


168-185.qxd 10.06.2002 12:16

asupra domeniului sociopolitic, incluzând reforma pensiilor, reforma legiimuncii, politicile antitrust, reforma bancarã ºi reforma sistemului deimpozitare. Cei care elaboreazã programele de asistenþã pentru democraþietrebuie sã conºtientizeze necesitatea de a dezvolta o concepþie mai largãasupra a ceea ce înseamnã promovarea democraþiei, prin care sãdemonstreze cã sunt capabili sã contribuie semnificativ la efortul global dedezvoltare.

Acestea sunt doar sugestii provizorii. Multe alte provocãri ale „generaþieiurmãtoare“ rãmân neidentificate. Ideea principalã este însã clarã: paradigmatranziþiei a fost un produs al unui moment precis - anii de început ai celuide-al treilea val - ºi acest moment a fost depãºit. Este necesar ca cei caresunt activi în domeniul promovãrii democraþiei sã apeleze la cadre de analizãnoi, la dezbateri noi ºi, probabil, chiar la o nouã paradigmã de explicare aschimbãrii politice - una care sã fie adecvatã peisajului contemporan, ºi nudoar o rãmãºitã a speranþelor unei ere trecute.

Traducere: Raluca Maria Popa


168-185.qxd 10.06.2002 12:16

ROMANIA'S 'END OF TRANSITION'DECONSTRUCTED

Alina Mungiu-Pippidi1

Abstract.

Where does Romania stand on democracy a decade after the fall of the Communist regime?Has it become a consolidated democracy? Did democratic institutions gain the trust of themajority? Political transition is defined as the process of replacing formal institutions ofCommunist times with new, official and formal institutions, oriented towards free market anddemocracy. As this process is now largely over, Romania can be considered a consolidateddemocracy, but not, in every area, a substantial democracy, as the review of recent achievementsand setbacks for democracy shows. Previous bad experiences with civil servants turn out as apowerful predictor of mistrust in government and state in general in models of institutionalsocial capital. Residual communism and frustration with the transition are also causes formistrust in politics. Anti-democratic attitudes are mainly associated with advanced age, lowinstitutional trust, authoritarianism and lower political competence. The argument is madethat better governance is the only policy tool available to build trust and consolidate thelegitimacy of the political regime.Keywords: democratization, institutional social capital, Romania, authoritarianism.

POLSCI PAPERS

1 Alina Mungiu-Pippidi, PhD, Professor of Political Science at Romanian National School of Governmentand Administration, and UNDP Romania Human Development Report Coordinator.

186-195.qxd 10.06.2002 12:17

More than a decade after the fall of the Communist regime, when eventransition scholars seem to agree on putting a natural end to their discipline, andadmitting that some features of the transition may not be transitory after all2, itis worthwhile reviewing Romania's democratic performance. Is presentRomania a democracy? Did democratic institutions gain the trust of themajority? If not, what is to be done? Is the democratic process reversible? Is itstill evolving? These are a few questions that should be examined.

During its first years after the fall of the Ceausescu regime (1989), Romaniawas the perfect example of an 'electoral democracy'. Free and reasonably fairelections produced regular Parliaments (1990, 1992) and governments dominatedby the Communist successor parties. Once elected, these institutions operated inprinciple within the framework of procedural democracy, but, in practice, oftenbreaking the rules and norms accepted in the West as attributes of liberaldemocracy. However, public opinion was either too weak, too divided, or simplytoo indifferent to demand more accountability. The continuing impoverishment ofthe poorest, due to mismanagement of the economy, and rampant corruptionbrought the post-Communist regime to an end in 1996, prompting hopes that theelectoral democracy phase was over, and that a more substantial approach todemocratic institutions and government accountability would emerge. Four yearslater, when the loose and ineffective anti-Communist coalition lost the November2000 elections, in favor of Ion Iliescu and of his renovated party (currently knownas Social Democratic Party - PSD), many observers had the impression that thesame history would start all over again. However, things have evolved substantiallysince 1996, which suggests that the political transition is nearing to its end.

Political transition is the process of replacing formal institutions ofCommunist times with new, official and formal institutions, oriented towardsfree market and democracy. This process is now largely over in Romania.Having said this, it does not mean the Communist heritage was completelyliquidated. It took West Germany three decades to come at terms with its Naziheritage, and, it should be highlighted, Nazism did not so pervasively invade theday-to-day life of the West Germans, as Communism did for Romanians. Linzand Stepan consider a democracy to be consolidated when the democratic norm- basically free elections - becomes the 'new rule', and is accepted by all relevantactors. Undeniably, this is the case in Romania, which is not only a proceduraldemocracy, but also a consolidated democracy3. Again, this does not mean thatthe institutional transformation is over. Romania is engaged in a lengthy processof European integration, which means, above all things, a continuousinstitutional transformation.

ROMANIA’S ‘END OF TRANSITION’ DECONSTRUCTED 187

2 Carothers, Thomas, "The End of the Transition Paradigm", Journal of Democracy, 13:1 (2002)3 Robert Dahl classified democracies in formal or procedural (formal rules, from free elections to civiliancontrol over the military is accomplished) and substantial (not only the democratic norm is officially set, butcompliance with the norms is generalized behavior).

186-195.qxd 10.06.2002 12:17

However, the major political framework will endure in its current form - asshaped by the last decade, and especially by the last few years, during whichcertain events occurred, which prompt to the 'end-of-transition', namely:

1. The second democratic swing of power, following the 2000 elections.2. The continuation of the practice of sharing power both in regional

administration, as well as in central government, with the Hungarianminority. This practice started as a formal sharing of seats in central andlocal government between 1996 and 2000, when the Hungarian party(UDMR) was formally part of the government coalition, and it wascontinued after PSD, who had been at odds with UDMR for most of thelast decade, returned to government in 2000. As set in the cooperationprotocol between PSD and UDMR, even though the two parties are notformally governing together, UDMR provides parliamentary support toPSD, in exchange for positions within public administration. The latterarrangement actually leaves no important political party in Romania(with the exception of the radical Greater Romania Party), who wouldnot be willing to share power with the Hungarian minority.

3. Resolving the dichotomy between post-Communist and anti-Communistparties (a mirroring of the old divide between nomenklatura anddissidents, perpetrators and victims), and the perceived emergence of aunique 'political class'. Today, even historical inter-war parties are run byformer Communist party members, who replaced the former Gulagprisoners, and they seldom reflect normal left-right ideological dichotomy.Cross-party organizations, such as the Council for the Screening of theSecuritate's Archives (CNSAS) or the Broadcasting Boards (TVR, CNA),have become the norm, and whilst their performance is questioned, theirparty-appointed members behave similarly, giving the impression that themain cleavage is now between parties and civil society, rather thanbetween one political party and another.

4. The end of the symbolic war between anti-Communists and post-Communists (which has lasted for the whole decade), with an eventualrecognition by post-Communists, after their return to power in 2000, ofthe historical role of the monarchy. A highly symbolic event, in thiscontext, was the organization, by President Ion Iliescu, of a birthdayparty dedicated to King Michael's 80th anniversary, at the presidentialpalace, after a decade during which the king had been denied entry inRomania and his followers had been harassed. The insecurity of thepost-Communist political elite, which explains their past behaviortowards the former monarch, is now a thing of the past. The birthdayparty, held on November 8, 2001, can be seen as the 'official' end of thepolitical transition. The king is no longer perceived as a politicalchallenger, but rather as a historical character. The PSD Governmenteven returned to the king some of his real estate properties confiscatedby the communist regime.

188 ROMANIAN JOURNAL OF POLITICAL SCIENCE

186-195.qxd 10.06.2002 12:17

5. An eventual consensus on the basic economic institutions, materialized inthe passage and implementation, in 2001, of a law on property restitutionagreed upon by all political parties, and in the privatization to a foreigncompany of the steel plant SIDEX, a symbol of the Communist economy.

Thus, Romania seems to having made important progress in coming atterms with its recent past4, which can be considered as evidence that formaldemocracy is now consolidated. However, much remains to be done in terms ofsubstantial democracy.

A review of advances and setbacks for substantialdemocracy in 2001

Having said the above, the Romanian democracy has achieved importantprogress, in 2001, in some areas, but also suffered setbacks in other respects. Byand large, there are still many things to be done, in order for Romania'sprocedural democracy to fully become a substantial democracy as well. We shallreview accomplishments, as well as threats, in the following paragraphs.

Positive developments:

� Conclusion of a bilateral agreement between the government party, PSD,and the Hungarian alliance (UDMR); this allowed the government to relyon a stable majority in Parliament, which helped the institutionaladjustment effort, specially the adoption, at a faster pace, of the EUacquis. It also allowed Hungarians to keep their share of publicadministration, and helped to contain tensions during the negotiations onthe Hungarian Status Law.

� Isolation of the Greater Romania Party. The Government party initiallystarted on a good footing with PRM. Many MPs of the two parties hadcommon backgrounds and close views. However, due to the process ofinternal reform of the PSD, initiated by Prime Minister Nastase, thedistance between PSD and PRM grew gradually. In this context, thedemocratic opposition, composed of Liberals and Democrats, has takena wrong step by collaborating with Tudor's party in the no-confidencevote of December 2001.

� Beginning of the adoption of an effective transparency and anti-corruption legislation. The Freedom of Information Act promulgated byPresident Iliescu in October, and the Strategy to fight corruption adoptedby the Government last fall, are important steps towards curbingcorruption and changing the culture of the public administration (see the

ROMANIA’S ‘END OF TRANSITION’ DECONSTRUCTEDI 189

4 An important role in this process was played by President Iliescu, who initiated a campaign for "nationalreconciliation", soon after taking office at the end of 2000. In this respect, most observers remarked thesignificant change in President Iliescu's attitude, as compared to his previous mandates (1990-1996).

186-195.qxd 10.06.2002 12:17

chapter on corruption, in this report, which discusses in more detail themerits and flaws of the current anti-corruption campaign).

Threats:

� Continuation of the practice of politicizing the administrationAccording to a count by SAR and the Department of Civil Servants, at least

1,300 civil servants were severed by mid-March, 2001, all of whom should havebeen protected by the 188/1999 Law of civil servants (see EWR 1/2001).Lawsuits against the Government, by various plaintiffs, are pending in theadministrative and criminal courts. As many of these civil servants had beenappointed by the previous governments, the Government claimed that it wouldbe utterly unfair to grant tenure to politically appointed civil servants with adoubtful competence. The Civil service Law was part of the EU conditionalitywhen Romania was invited to start the negotiation process, at the HelsinkiSummit in late 1999. Its purpose was to insulate public officials from politicalpressure, and to institute a civil service with a European-style discipline,professionalism and esprit de corps. It is, however, debatable whether this wasa realistic goal, given the situation of Romania's public administration. A betteridea may have been to take the American model, where the politicization of thetop civil service is admitted openly, thus making official and regulating by law apractice, which is well entrenched anyway, and which is tacitly accepted inRomania. Nevertheless, when a Law of Civil service was adopted, thegovernments were expected to abide by it. Instead, the 2001 institutionalreshuffle - changing the name of government offices, such as PresidentialAdministration, instead of Presidency, in order to facilitate the purging ofunwanted civil servants - has sent a clear signal that domestic habits (such aspoliticization of the administration) override any laws or regulations. Both therepresentative of the European Parliament, Emma Nicholson, and the ECEnlargement Commissioner, Gunther Verheugen, highlighted in 2001 the needfor a thorough civil service reform, and for its de-politicization. More than thecivil service, the main casualty in this battle was the rule of law. The onlypositive outcome was the organization of a union of civil servants, which mayprovide more effective sheltering from political intervention in the future.

� Widespread practice of shifting political allegiancePolitical corruption is on the rise. 651 directly elected mayors out of the

2,957, that is to say more than a fifth of those who were elected in June 2000,shifted political allegiance after the November 2000 legislative elections5. 82% ofthese turncoats went to the victor PSD. The Alliance for Romania, a splinter ofPSD, which made the third Romanian party in June 2000, lost 73% of its mayorsafter losing legislative elections. There is no evidence that coercion played a part


5 Data released by the Pro-Democracy Association.

186-195.qxd 10.06.2002 12:17

in these shifts. Such moves are also frequent in the Parliament, as there is noregulation to prevent defection from one party to another, and some MPs tendto always be on the winning side. Such practices discredit politics and the parties,since constituents vote for one party only to see the elected move to anotherparty, according to their personal interests.

� Secret services not fully accountable Romania's secret services have always made headlines, and as long as they

continue to do so, this is an indication that they have not yet achieved thediscrete profile of secret services in democratic countries. This pattern has notchanged in 2001. The Romanian Intelligence Service (SRI) launched a paper lastfall, deploring the 'loss of sovereignty' by the state in the Hungarian-dominatedcounties of Covasna and Harghita, a material so groundless and inflammatorythat the Prime Minister had to scold the Service in public. For most of the year,SRI opposed resistance in passing the archive of the former Communistpolitical police, the Securitate, to the civilian authority entrusted by the law withits management, the CNSAS. Equally, SRI needed the pressure of Americansecret services for expulsing an Iraqi diplomat based in Bucharest, who wassuspected of being the main knot in a web of terror-related business. TheRomanian investigation was not considered thorough and convincing, and suchdoubts can weigh heavily on Romania's NATO application6.

� Tampering with public mediaIn 2001, the pattern of replacing the heads of the public media with the

Government's own favorites was resumed. At TVR, the major broadcaster, theexecutive director and the head of the News department were immediatelyreplaced, although the latter still had a valid management contract. Themembers of the board of the State Radio were fired after their activity reportwas rejected by the Parliament, mainly in order to dismiss Sorin Dimitriu, a free-marketer who had been supervising the company for the past two years, andwho had the reputation of being close to former President Constantinescu.TVR's yearly report was also rejected by the Parliament, so as to allow a smoothdeparture for the 1998 appointed Board, although the Board had complied withthe requested changes of personnel, mentioned above. The most seriousproblem, however, although with the smallest stake, relates to the state newsagency, Rompres. Rompres has traditionally been financed by the Government,which also used to appoint its head. In 2001, two Government ordinancesincluded Rompres fully in the government, specifically in the Department ofInformation. This provoked the rage of civil society, criticism from theEuropean Commission in its annual progress report, and triggered a draft lawmeant to pass Rompres under the supervision of the Parliament, which,however, has neither the means, nor the expertise to restructure a news agency.Unlike TVR, which still enjoys a monopoly in some rural areas, or the radio,


6 According to Wall Street Journal Europe, December 20, 2001, "Romania`s expulsion of Iraqi diplomatincreases suspicion of European spying" by Rick Jervis.

186-195.qxd 10.06.2002 12:17


which still has a national audience (although both are severely crippled byincompetent management and face increasing competition from the privatesector), Rompres is largely a 'ceremonial' agency, which is publishing officialversions of public statements more than producing news.

� An unbalanced political systemThe political opposition in Romania is, at present, extremely weak, and it

lacks resources in every sense. It has only one charismatic leader, Mayor TraianBasescu, who is under frequent attacks from the government controlled media.It is basically reduced to just two parties, National Liberals and Democrats,which do not seem to be able to get along with each other. The profiles of theleaders of these two parties, however, suggests that they are complementaryrather than competitive, since Basescu, the Democrat leader, is better withpublic and government management, whilst Valeriu Stoica, the Liberal leader, isbetter skilled in negotiations and internal management of parties and coalitions.Equally, whilst the Liberals incorporated the Alliance for Romania and recruitedpractically everyone available, regardless of his or her political past, Basescu'sparty7 went the opposite way, and got rid of much of its old guard from PetreRoman's time, and of Roman himself (who was reassigned to an inferiorposition). However, their only association in 2001 was to jointly support thepopulist motion 'Cold and Hunger', directed at the Nastase Government, whenthey also joined forces with Greater Romania Party.

Foundations of legitimacy and political trust

Regarding public opinion, 2001 brought additional anger towards politicians.The year had begun with an increase in political trust (an usual phenomenonshortly after elections), and the trust in the Prime Minister and in the Presidenthas largely endured. However, the institutions facing serious unpopularity arepolitical parties and the Parliament.

Romanians are, in majority, committed democrats, and perceive anyundemocratic option as being undesirable and unrealistic (see Fig. 1).

7 The Democrats produced a new leader, deputy Emil Boc, who authored the best interventions in theRomanian parliament, in 2001. Renewing leaders is the most urgent need for opposition parties, which, in thepast decade, relied largely on the same people.

186-195.qxd 10.06.2002 12:17


Fig. 1. The range of anti-democratic options8

Agree Disagree% %

If Parliament was closed down and parties abolished, would you... 19.4 71.8Best to get rid of Parliament and elections and have a strong l

eader who can quickly decide everything 30.2 65.1The army should govern the country 13.2 80.7We should return to Communist rule. 17.7 77.8A unity government with only the best people should replace

government by elected politicians 59.2 31.9

However, the anger towards politicians is considerable, specially in urbanareas (see Fig. 2).

Fig.2. Popularity of politicians

%

Conflict between political class and rest of Romanians 51

Blaming incompetent governments for the failure of transition 62

Comparative explanatory models9 of trust in government, public sectorand state can be seen in Fig. 3. The table clearly shows that lack of trust in thepublic sector and in the government (institutional social capital) is stronglyexperience-related. Previous bad experiences with civil servants represent apowerful predictor of mistrust in government and state in general. Residualcommunism and frustration with the transition are also causes for mistrust inpolitics. As these are largely independent factors, it is obvious that improving thequality of the administration, notably its transparency, responsiveness andaccountability, is the only way to increase institutional social capital.Interpersonal trust predicts trust in the public sector and trust in general, but itdoes not influence trust in government.

8 According to Eurobarometer, poll by CURS, October 2001.9 In order to identify the determinants of political trust and democratic orientation, we used four differentdependent variables. We built two aggregated indexes by principal component analysis, Trust Government(aggregated trust for Prime Minister, President, Parliament, KMO=0.641), Trust Public Sector (aggregatedtrust for public sector agencies), and, additionally, we used two direct questions: 'Can state institutions ingeneral be trusted?' (Trust State), and 'If the Parliament is shut down and elections abolished, would youdisapprove or would you approve?' (Democratic Orientation).

186-195.qxd 10.06.2002 12:17


Fig. 3. Trust in state, government and public sector (institutional social capital)

Predictors Trust in state Trust Govt Trust in public sector

SSTTAATTUUSSEducation 0.010 0.051 0.048Income -0.007 -0.032 -0.057Age 0.045 -0.082 * - 0.108 **Town size -0.043 * -0.072 * -0.073 *Sex (male) -0.002 0.140 0.045Regional development index 0.002 0.009 * 0.007 *

HHYYPPOOTTHHEESSIISS OONNEE:: FFRRUUSSTTRRAATTIIOONNSubjective welfare 0.105 * 0.226 * 0.181*Paranoia -0.036 -0.166 * -0.035Interpersonal trust 0.129 *** 0.037 0.141**

HHYYPPOOTTHHEESSIISS TTWWOO:: CCUULLTTUURREEPolitical competence 0.128 * 0.062 0.066Civic membership 0.093 0.049 -0.056Ideology 0.072 * 0.159 *** 0.023Communism good idea -0.127 * -0.242 * 0.066

HHYYPPOOTTHHEESSIISS TTHHRREEEE --PPEERRFFOORRMMAANNCCEEMistreated by a civil servant -0.137 * -0.215 * -0.317 **R2 0.137 0.193 0.102

Significance level: * = p< 0.05, ** = p< 0.001, *** = p< 0.000

Trust in itself cannot be equated with support for democratic or anti-democratic attitudes. Building a full model to explain what causes a citizen tolean towards either democratic or anti-democratic attitudes, reveals morepredictors, but trust also remains a predictor. Anti-democratic attitudes aremainly associated with advanced age, low institutional trust, authoritarianismand lower political competence (see Fig. 4).

Fig. 4. Explanatory model of anti-democrats

Predictors Regression Coefficient

(Constant) 2.626 ***Political competence -0.169 ***Mistrust in political system 0.224 ***Authoritarianism 0.244 ***Ex-Communist Party member 0.166 *Ideology irrelevant 0.379 ***Income N/SEducation N/SAge -0.075 *Town size N/SRegional development index N/S

Significance level: * = p< 0.05, ** = p< 0.001, *** = p< 0.000

186-195.qxd 10.06.2002 12:17

By definition, democracy is more procedural than substantial. Governingdemocratically does not necessarily imply governing well. The fundamentals ofthe Romanian democracy, such as political trust or defense of free elections, arethreatened by the poor quality of governance. Not only politics, but also policy-making should be reinvented in Romania, as every party is crippled by theabsence of qualified policy makers and experts, and the government as a wholeis a loosely coordinated, poorly tuned and often overloaded complex oforganizations. As it is, though, it seems to work infinitely better with one partyin government, as compared to a coalition. This one party has an importantresponsibility in redressing the public image of the political class, and of politicsin general. The solution for preserving the legitimacy of the political system liesin the quality of governance. The reform of the public administration, and ofthe state in general, is the key to democratic legitimization and to Europeanaccession.


186-195.qxd 10.06.2002 12:17

TENTAÞII NEOPOPULISTE ÎN EUROPA DE EST*

Adrian Cioflâncã**

Abstract:

The reinventing of politics in Eastern Europe brought about ambiguous side-effects. The mostsalient is populism, which surfaced again after an interruption of fifty years. The current EastEuropean populism is however more refined than its historical ancestor and relates well to theWestern neo-populism of our days. While extremism appears somehow appeased in the styleof these new parties the radical core of the doctrine is still there, keeping it a threat todemocracy.Keywords: populism, Eastern Europe, neopopulism, globalisation.

Pânã acum câþiva ani, neopopulismul era tratat ca un produs politiceminamente occidental sau, mai precis, specific democraþiilor consolidate.Existau mãcar douã motive temeinice sã se întâmple aºa. În primul rând,partidele neopopuliste au apãrut ºi s-au afirmat, în anii '80 ºi '90, exclusiv înEuropa Occidentalã, Statele Unite, Canada ºi Australia - adicã în zonele cudemocraþie consolidatã ºi economie de piaþã funcþionalã. În al doilea rînd, criticaneopopulistã avea relevanþã numai în legãturã cu realitãþi occidentale, cucontextul politic, economic, social ºi cultural din statele democratice, dupãmutaþiile produse în anii '70.

Din punct de vedere politic, neopopuliºtii s-au afirmat prin critica la adresaestablishment-ului postbelic - menþinut de consensul marilor partide, social-democrate ºi conservatoare, care au împãrþit puterea, alternativ, timp de patru

POLSCI PAPERS

* Acest text a fost prezentat la simpozionul „Populism, demagogie sau realism politic“, organizat la Iaºi, pe 6noiembrie 2001, de Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Goethe Zentrum ºi Fundaþia Konrad Adenauer.** Adrian Cioflâncã este doctorand, cercetãtor la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaºi, editorialist ºi ºefal Departamentului „Eveniment International“ la „Ziarul de Iaºi“ (fostul „Monitorul“).

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

decenii. Contextul economic exploatat de noii populiºti a fost marcat, pe de oparte, de criza din anii '70, care a încetinit ritmul creºterii economice ºi a pus subsemnul întrebãrii viabilitatea statului-bunãstãrii ºi a politicilor bazate pe reþetakeynesianã, iar, pe de alta, de postindustrializare ºi globalizare, fenomene care auprovocat importante mutaþii socio-economice. Translate în plan social, mutaþiiledin economie s-au tradus, printre altele, prin apariþia unor noi categorii denemulþumiþi, recrutaþi dintre cei afectaþi fie de scãderea veniturilor ºi ºomaj, fiede noile exigenþe ºi reprofilãrile profesionale. În fine, din punct de vederecultural, neopopuliºtii au profitat de relaxarea tabuurilor identitare postbelice(legate, în special, de extrema dreaptã ºi de colaboraþionism), au capitalizatelectorat pe seama temerilor provocate de globalizare ºi de extinderea UniuniiEuropene sau au oferit rãspunsuri terapeutice la critica postmodernã a valorilormodernitãþii etc.

Neopopulismul a atras atenþia analiºtilor ca fenomen în urma succesuluirelativ simultan ºi pe o arie geoculturalã uniformã a unor partide cu retoricãradicalã, care suscitau memoria extremei drepte interbelice, dar nu se reclamaudeschis de la ea1. Tentative de a structura partide politice pe baza mesajului deextremã-dreaptã au existat ºi în primele trei decenii de dupã cel de-Al DoileaRãzboi Mondial. Însã, ceea ce a caracterizat aceste partide a fost lipsa succesuluielectoral ºi a influenþei asupra aranjamentului politic postbelic. În schimb, noilepartide radicale afirmate în anii '80 ºi '90 au reuºit sã obþinã scoruri electoralebune (în preajma „cotei de avarie“ de 15%) ºi, mai ales, sã influenþeze agendapublicã ºi discursul politic general2. Dupã precedentul creat, în toamna anului1999, de intrarea Partidului Libertãþii al lui Jörg Haider în coaliþiaguvernamentalã austriacã, partidele neopopuliste au început sã aspire ºi laputere, renunþând la statutul (auto)impus de formaþiuni marginale în peisajulpolitic.

Ascensiunea simultanã a partidelor neopopuliste a impus cãutarea unorcauze comune, structurale ºi globale, ale succesului lor3. Cei mai mulþi dintrecercetãtorii care s-au ocupat de naºterea neopopulismului pornesc de la crizaeconomicã din anii '70. Acesta a fost momentul în care mecanismele economicepostbelice au dat semne de instabilitate ºi ineficienþã, ajungându-se de la creºtererapidã, acumulãri masive, mari investiþii, la scãderea producþiei, a cheltuielilorpublice ºi a veniturilor, la creºterea ºomajului, accentuarea decalajului întrestraturile sociale ºi la sporirea sentimentului de insecuritate socialã. Criza aprodus un prim val de defavorizaþi, care nu s-au mai simþit reprezentaþi ºiprotejaþi nici de instituþiile asistenþiale ale statului-bunãstãrii, nici de sindicate.Un al doilea val de defavorizaþi avea sã aparã dupã mutaþiile produse îneconomie, în ultimele trei decenii. Trecerea de la producþia industrialã de masãla un sistem productiv mai flexibil, mutarea accentului pe servicii, tehnologie ºi

TENTAÞII NEOPOPULISTE ÎN EUROPA DE EST 197

1 Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), The New Politics of the Right Neo-Populist Parties and Movements inEstablished Democracies, London, MacMillan, 1998.2 Paul Taggart, Populism, Buckingham, Open University Press, 2000, p. 73-76.3 Hans-Georg Betz, Introduction, în Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), op. cit., p. 1-9.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

procesarea informaþiei, accentuarea competiþiei la nivel mondial - toate aceste auredus oportunitãþile pentru muncitorii slab ºi mediu calificaþi ºi au afectat vecheaclasã de mijloc. Este vorba de acele categorii care au stat în spatele refaceriipostbelice ºi care au resimþit schimbãrile ca pe un semn al inechitãþii sistemului.

Politicile deflaþioniste, restrângerea statulu-bunãstãrii (care a continuat sã îiasiste doar pe insiders, pe muncitorii calificaþi ºi pe angajaþii sectoarelor protejate),scãderea veniturilor, mobilitatea pieþei muncii, instabilitatea sau absenþa loculuide muncã, creºterea nevoilor educaþionale au indus un climat de frustrare ºiinsecuritate care a diminuat încrederea în instituþii ºi în partidele politice. Acesteaau apãrut, pe de o parte, ca ineficiente, pentru cã nu au reuºit sã reducãsemnificativ costurile sociale ale schimbãrii, ºi, pe de alta, drept corupte, cazurilede corupþie din ultima vreme (probabil, nu mai multe decâît în perioadaanterioarã) provocând scandaluri politice fãrã precedent. Pe lângã scãdereaîncrederii în instituþii ºi partidele de sistem, un alt efect al schimbãriloreconomice rapide din ultimele douã decenii a fost destructurarea bazelorelectorale clasice ale marilor partide. Votanþii, inclusiv cei care optau în modtradiþional cu stânga, au început sã migreze dintr-o tabãrã în alta. Volatilizareaelectoratului, însoþitã de volatilizarea ideologiilor, a impus trecerea de larecrutarea politicã în funcþie de identitãþile sociale la strategii de tip „catch-all“,care au produs mobilizãri spontane ºi soluþii pe termen scurt, dar pe termen lungau redus loialitatea în partidele de establishment. 4

Sentimentul de alienare socialã al unor categorii slab reprezentate a cãpãtatnoi valenþe în contextul globalizãrii - „proces sociocultural care face distanþairelevantã“,5 suscitã noi dileme identitare ºi ridicã probleme în legãturã cuviitorul statului-naþiune. Critica neopopulistã la adresa globalizãrii se bazeazã, înfapt, pe o vulgatã, pe o lecturã mitologicã a fenomenului, care prezintãglobalizarea drept ameninþare destructivã la adresa specificului local/naþional, aautodeterminãrii, a cadrelor tradiþionale de identificare etc.6.

Acesta este mediul în care au apãrut cele mai serioase provocãri la adresaconsensului politic postbelic din partea unor noi partide. La centru-stânga s-auimpus verzii ºi libertarienii, iar la dreapta neopopuliºtii. Noile miºcãri de centru-stânga s-au grefat pe critica postmodernã a prezentului7, militînd pentrupromovarea valorilor postmateriale, a drepturilor minoritãþilor, a multicultu-


4 Stefan Immerfall, The Neo-Populist Agenda, în Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), op. cit., p. 249-261.5 Thomas Hylland Eriksen, Globalization and the Politics of Identity, „UN Chronicle“, autumn, 1999(http://www.sv.uio.no/~geirthe/UNChron.html); vezi ºi Michael Mandlebaum, The Future of Nationalism,în „The National Interest“, no. 57, Fall 1999 (http://www.nationalinterest.org/issues/57/57.mandel-baum.html).6 Inventare ale miturilor legate de globalizare au fost fãcute de numeroºi autori; vezi, de exemplu, Robert J.Holton, Some Myths about Globalization (http://www.roma.unisa.edu.au/herdsa97/holton.htm); Richard D.McCormick, 10 Myths about Globalization (http://www.uscib.org/news/rdmdenv.htm); Petru Dumitriu,Ipostaze non-obiective ºi excese ale globalizãrii, în „Sfera Politicii“, nr. 86/2000, p. 40-46; din pãcate, multedin lecturile româneºti ale fenomenului globalizãrii, mai ales la nivel politic (vezi, de exemplu, numãrul tematical revistei „Agora social-democratã“, an II, nr. 2/3, iunie 2000), sunt marcate de stereotipurile cansacrate devulgatã. 7 Pentru o prezentare a acesteia vezi Ronald Inglehart, Modernization and Post-Modernization: Cultural, Economicand Political Change in 43 Societies, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1997.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

ralismului, feminismului, ecologismului ºi a altor noi „isme“. Libertarianismuluiºi cosmopolitismului de centru-stânga, neopopuliºtii au opus o retoricã maitradiþionalistã ºi localistã, care simuleazã discursul conservator. Susþinãtoriineopopuliºtilor, deºi nu pun mare preþ pe instituþiile tradiþionale, preferã valorileautoritare, etica tradiþionalã a muncii, distribuirea preferenþial masculinã aprerogativelor în politicã ºi afaceri, restrângerea libertãþilor (în special a celorsexuale) etc.8.

Profilul neopopulismului

Neopopulismul ºi-a câºtigat prefixul operând câteva importante schimbãri deretoricã, strategie politicã ºi program faþã de populismul tradiþional, de extremã-dreaptã9. Spre deosebire de vechiul populism care era antisistem, autoritarist,corporatist, radical xenofob, care exalta valorile statului ºi organicismul social îndetrimentul opþiunilor individuale, care promova folosirea violenþei pentruproducerea schimbãrii politice, noul populism ºi-a rafinat discursul, admiþândjocul democratic, parlamentarismul ºi separaþia puterilor, regulile economiei depiaþã ºi filosofia politicã neoliberalã, individualismul ºi libertãþile personale.Populismul tradiþional era antisistem; noul populism este doar anti-establishment.Populismul clasic mobiliza ura; noul populism mobilizeazã doar resentimentele.Vechiul populism era, în general, centralist ºi etatist; noul populism este, în bunãmãsurã, anticentralist ºi regionalist. Vechiul populism era autarhist; noulpopulism este mai degrabã neutralist.

Acestea sunt lucrurile care le despart. Vechiul ºi noul populism împãrtãºesc,în schimb, un numãr însemnat de strategii ºi credinþe, care ne determinã sãîncadrãm ambele tendinþe în acelaºi gen proxim. Cea mai importantã strategieeste apelul la „popor“, pretenþia de a vorbi în numele unei majoritãþinediferenþiate, monolitice, localizate într-un spaþiu esenþial ºi idilic. Majoritateade la care se reclamã populiºtii este naturalmente superioarã moral ºi biologicminoritãþii conducãtoare, elitei „oligarhice“, „corupte“ ºi „decrepite“ care,ilegitim, deþine pârghiile puterii. Singura problemã a poporului este, în viziuneapopuliºtilor, dificultatea cu care acesta îºi comunicã sentimentele ºi îºi articuleazãpolitic ideile. Apelul la popor conþine, pe lângã sugestia antielitistã, imperativulsubordonãrii intereselor individuale celor comunitare. A doua strategieimportantã este apelul la simplitate. Marota populiºtilor o constituie „omulsimplu“, „cetãþeanul de rând“, „cu bun-simþ“, opus „aroganþilor“ (fie aceºtiapoliticieni, intelectuali sau birocraþi) sau „excentricilor“ (adicã marginalilorsociali ºi minoritarilor de orice fel). Soluþiile propuse sunt pe mãsura omuluisimplu: populiºtii proslãvesc virtuþile cotidianului ºi funcþionalitateagospodãreascã, fapt pentru care proiecteazã soluþiile domestice la scarãnaþionalã ºi internaþionalã, imagineazã realitatea, oricât de complicatã ar fi ea, pe


8 Stefan Immerfall, op. cit., p. 254-256.9 Pentru o prezentare a populismului tradiþional vezi Ghiþã Ionescu, Ernest Gellner (eds.), Populism. Its Meaningand National Characteristics, London, Weidenfeld and Nicolson, 1970.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

teritoriul locului comun. Preferinþa pentru simplitate explicã nostalgia,paseismul populiºtilor, precum ºi viziunile lor conspiraþioniste, tendinþa de aapela la explicaþiile gnostice monocauzale. În al treilea rând, populismul are uncult pentru directeþe. Pretinde participarea directã a poporului la putere, pe câtposibil fãrã intervenþia instituþiilor politice reprezentative ºi a celoradministrative de intermediere. Populiºtii tind sã respingã soluþiile intermediareºi intermediarii, speculaþiile ºi pe speculanþi. Apoi, populismul este moralist.Populiºtii refuzã compromisurile, gradualismul, pragmatismul, instrumen-talitatea. „Caracterul“ este, pentru ei, mai important decît eficienþa ºiperformanþa. Nu în ultimul rând, populismul promoveazã radicalismul de gândireºi de acþiune, imaginând politica doar în termeni refondatori ºi îndreptatãîmpotriva cuiva (populiºtii fiind experþi în construirea de demonologii).10

Neopopulismul occidental criticã aranjamentul politic postbelic bipolardespre care afirmã cã nu reprezintã fidel societatea ºi cã încurajeazã tendinþeleoligarhice ºi corupþia. „Clasa politicã“ este atacatã pentru incapacitatea de a facefaþã cu bine problemelor economice ºi, mai ales, celor sociale. Pretinzând cãvorbeºte în numele unei majoritãþi ºi a „bunului cetãþean“ care este prostreprezentat, neopopulismul propune trecerea la democraþia directã, la formeleplebiscitare de consultare a opiniei publice ºi de luare a deciziilor. Fiind adepþiisimplitãþii, noii populiºti cer reducerea complexitãþii instituþionale a statului,criticând mai ales birocraþia formatã de mecanismele asistenþiale ale statului detip „welfare“. În aceeaºi mãsurã, ei criticã birocraþia comunitarã a Bruxelles-ului,despre care afirmã cã are tendinþe centraliste ºi dominatoare. În fine, criticãalambicata organizare a partidelor moderne, propunând în schimb un model deconducere carismatic, bazat pe decizii de cabinet ºi reacþii rapide cu mare impactmediatic, pe comunicare itinerantã ºi directã. Neopopuliºtii nu lanseazãprograme articulate, ci doar exploateazã radical teme, în manierã jurnalisticã. Eisunt mai bine organizaþi decât populiºtii tradiþionali ºi decât stânga libertarianã,dar continuã sã afiºeze dispreþ pentru instituþii, care ar fi semne ale intermedieriiºi formalismului.

Aversiunea pentru intermediere se traduce ºi prin respingereacentralismului, a mecanismelor de impozitare ºi redistribuire instrumentate decapitalã. De aceea, neopopuliºtii sunt, pe de o parte, pentru mãsuri neoliberaleprecum reducerea impozitelor, diminuarea cheltuielilor publice, abolireasubsidiilor, privatizare la scarã largã ºi, pe de alta, pentru regionalism(exploatând, în special, parohialismul zonelor mai bine dezvoltate). Noiipopuliºti resping monopolismul, marile corporaþii transnaþionale ºi laudãvirtuþile întreprinderilor mici ºi mijlocii, care ar sta la baza singurului capitalismnecesar, cel cu beneficii domestice.

Cochetând cu neoliberalismul, neopopuliºtii nu sunt egalitariºti ºi recunoscindividualismul. Totuºi, sugereazã subordonarea eticii individuale la o eticã


10 Peter Wiles, A Syndrome, Not a Doctrine: Some Elementary Theses on Populism, în Ghiþã Ionescu, Ernest Gellner(eds.), op. cit., p.166-179; Sorin Ioniþã, În numele poporului. Scurtã analizã a populismului, ieri ºi azi, în Alina Mungiu-Pippidi (ed.), Doctrine politice. Concepte universale ºi realitãþi româneºti, Iaºi, 1998, p.197-210.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

comunitarã productivistã. În conformitate cu aceasta, neopopulismul îºiîndreaptã aversiunea spre cei care nu contribuie, prin muncã ºi impozite, labinele comunitãþii ºi, cu toate acestea, solicitã drepturi. Este vorba, în primulrând, despre imigranþi, azilanþi, marginali sociali - adicã paraziþii societãþii. Neo-populiºtii încurajeazã nativismul, însã „duºmanii“ sunt recrutaþi dupã criteriietnice doar în mãsura în care acestea sunt sursa marginalitãþii sociale. Prinurmare, neopopulismul nu se suprapune perfect peste naþionalism ºi xenofobie.Rare au fost cazurile în care rezidenþii strãini integraþi în societãþile occidentaleau fost þinte ale discursului radical. Soluþia pe care o întrevede neopopulismul înlegãturã cu categoriile „neproductive“ este nu violenþa, ca în cazul populismuluide extremã dreaptã, ci integrarea sau, mai cu seamã, excluderea prin instrumentelegislative. Antielitismul face ca în tabãra duºmanilor sã mai intre politicienii decarierã, birocraþii naþionali ºi internaþionali, intelectualii, reprezentanþii marilorcorporaþii etc., iar accentele conservatoare atrag sub aceeaºi umbrelãhomosexualii, feminiºtii, libertarienii ºi alte categorii protejate de corectitudineapoliticã ºi multiculturalism11.

O marcã importantã a neopopulismului este retorica disimulativã. De celemai multe ori, radicalismul (sau chiar extremismul) este doar sugerat, insinuat,atins într-o formulã eufemisticã sau în antifrazã. Noii populiºti sunt maeºtri aicameleonismului, specialiºti în formule disimulative care, în acelaºi timp,transmit mesajul, dar nu pot fi detectate juridic sau stigmatizate politic. Cel maifaimos caz în speþã este simpatia lui Haider pentru Germania hitleristã, sugeratãde câteva ori, dar niciodatã afirmatã explicit. Simpla transmitere a sugestiei, într-un mediu tabu, l-a ajutat pe liderul Partidului Libertãþii sã atragã electoralsusþinerea nostalgicilor austrieci ai celui de-al treilea Reich12 Dupã decenii în carememoria extremei drepte interbelice a fost reprimatã împreunã cu problemeleidentitare congenere, trecutã sub tãcere prin politici ale uitãrii, neopopuliºtii auavut abilitatea sã o resuscite, într-un discurs deculpabilizant.

Aºadar, neopopuliºtii denunþã clasa politicã ºi birocraþia; partidele deestablishment ºi instituþiile naþionale/transnaþionale birocratizate; centralismul ºiglobalizarea; imigranþii ºi marginalii sociali. Propun, prompt, aluziv ºispectaculos, soluþii simple ºi atrãgãtoare (bineînþeles, multe dintre eleimpracticabile).

Votantul tip al partidelor reprezentând noul populism este tânãr, fãrã studiisuperioare, slab calificat, locuieºte în spaþiul urban, nu are loc de muncã stabilsau pune la cale o micã afacere, este mai sceptic în privinþa viitorului decât


11 Hans-Georg Betz, Stefan Imerfall (eds.), op. cit.; Paul Taggart, op. cit., p. 72-88.12 „Fenomenul Haider“ este deja subiectul unui volum impresionant de literaturã politologicã. Personal, amconsultat, pe lângã lucrãrile citate pânã acum, în special excelentele paper-uri semnate de Max Riedlsperger,prezente pe web. Iatã câteva titluri: Heil Haider! The Revitalization of the Austrian Freedom Party since 1986, în„Politics and Society in Germany, Austrian and Switzerland“, vol. 4, nr. 3 (Summer, 1992), p. 18-47(http://www.ims.calpoly.edu/libarts/mriedlsp/Publications/gsa91.html); Haider's Reach for Power, paperprepared for the the 1999 meeting of the German Studies Association (http://www.dextro.org/krise/netz/hrfp/01.html); From Protest to Radical Right-Populism (http://www.ims.calpoly.edu/libarts/mriedlsp/Publications/gsa96.html); The FPÖ of Jörg Haider - Populist or Extreme Right-Winger? (http://www.doew.at/infor-mation/mitarbeiter/beitraege/fpoeenglbn.html); semnalez ºi o contribuþie româneascã demnã de atenþie:Diana Marian, Haider ºi noua dreaptã, în „Sfera Politicii“, nr. 82, an VIII (2000), p. 40-45.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18


pãrinþii, tinde sã fie izolat ºi sã-ºi reducã legãturile cu instituþiile socializante, sãîmpãrtãºeascã doar într-o micã mãsurã un stil de viaþã comun cu votanþiiaceluiaºi partid.

Existã, bineînþeles, o seamã de diferenþe locale ale partidelor neopopuliste,în funcþie de mediul în care s-au format ºi activeazã. În Peninsula Scandinavã,unde s-au constituit state model ale bunãstãrii, noul populism se opune poveriisistemului de impozitare ºi politicilor liberale privind imigraþia. În þãri cu maridiferenþe etnice ºi regionale, precum Belgia, Italia ºi Elveþia, noii populiºtiaccentueazã identitãþile etnice ºi regionale. În þãri în care legislaþia imigraþiei esteintens politizatã, cum sunt Austria, Franþa ºi Germania, noile comunitãþi deimigranþi furnizeazã þapi ispãºitori perfecþi, iar neopopulismul derapeazã spreretoricã radical naþionalistã13.

Tendinþe est-europene

Aºa cum am amintit deja, neopopulismul a fost privit iniþial ca fenomen tipicoccidental. În afarã de cele douã motive pomenite la început, ar mai exista cel puþinîncã douã explicaþii pentru aceasta. Pe de o parte, imediat dupã cãdereacomunismului, în Europa de Est a apãrut un numãr impresionant de partidepopuliste cu profil tradiþional ºi retoricã extremistã (xenofobã, antisistem,antioccidentalã), combinând ethosul fascist cu cel comunist. Pe de altã parte,populismul apãrea ca un fenomen cu mult mai extins decât în Occident, furnizândstrategii de accedere ºi menþinere la putere pentru toate marile partide ºi candidaþiila preºedinþie (dupã model sud-american)14. Aºadar, populismul est-european orinu-ºi lua precauþii retorice de felul celor din discursul neopopulist, ori contaminamarile partide, pierzând astfel o marcã importantã, anume marginalitatea ºi discursulanti-establishment. Aceste caracteristici ale vieþii politice postcomuniste fãceau ºimai dificilã eterna problemã teoreticã ridicatã de incertul „ism“ - anume dacã estepopulismul ideologia anumitor partide sau doar o tehnicã la dispoziþia oricui.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Peisajul politic s-a simplificat, s-auprodus aºezãri doctrinare ºi, mai ales, s-a construit, ca urmare mai ales apresiunilor occidentale, o anumitã corectitudine politicã, un set de norme alejocului politic „fair-play“, în relaþie cu care este evaluatã „principialitatea“acþiunilor politice. Ca urmare, populismul radical a devenit mai uºor depistabil,mai vizibil ºi, prin aceasta, mai uºor de amendat. Date de discurs cândva tolerate- violenþa de limbaj, naþionalismul radical, accentele xenofobe, telosul radical,promisiunile autoritare, antioccidentalismul furibund, etc. - au devenit, în ultimiiani, motiv de (auto)stigmatizare politicã, la nivel intern ºi internaþional.

13 Paul Taggart, op. cit., p. 76-77.14 Cas Mudde, Populism in Eastern Europe, în „East European Perspective, News and Views on Central andSouthern Europe“, 8 March 2000, volume 2, number 5 ºi 22 March 2000, volume 2, number 6(http://www.rferl.org/eepreport/2000/03/05-080300.html; http://www.rferl.org/eepreport/2000/03/06-220300.html); vezi ºi ciclul de articole cu titlul Radical Politics in Post Communist East Central Europe publicate deMichael Shafir în „East European Perspective, News and Views on Central and Southern Europe“, între 1999-2001.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18


În acest context, de câþiva ani încoace, analiºtii au început sã semnaleze„haiderizarea Estului“, apariþia ºi în Europa de Est a formelor rafinate,eufemistice, de populism, care dubleazã sau înlocuiesc populismul tradiþional,extremist.

Semnalul de alarmã a fost tras în mod oficial dupã succesul electoral, înAustria, al lui Jörg Haider, al cãrui Partid al Libertãþii a obþinut 27% din voturila alegerile din octombrie 1999. Atunci, câteva declaraþii-avertisment aleoficialilor europeni îndreptau atenþia spre Europa postcomunistã. Comisaruleuropean pentru extindere, Günther Verheugen, a afirmat la începutul anului2000 cã accesul la putere, în þãrile care au început negocierile de aderare la UE,a unor forþe politice extremiste, „naþionaliste sau populiste“, echivaleazã cu„neîndeplinirea criteriilor politice de aderare“, fapt ce atrage „blocareanegocierilor“. La rândul sãu, ºeful Comisiei Europene, Romano Prodi, a declaratpentru „Financial Times“: „Trebuie sã liniºtim opinia publicã a þãrilor aplicante.Altfel se vor crea sute de situaþii asemeni celei din Austria“15.

Într-o analizã realizatã în 2000, pentru prestigioasa revistã „Central EuropeReview“, Ian Hall ºi Megali Perrault încadrau mai multe partide est-europene încategoria neopopulismului16. Este vorba despre FIDESZ-ul lui Viktor Orbán, dePartidul Civic Democrat al lui Vaclav Klaus, de Partidul Sloven Social Democratal lui Janez Jansa, de mai multe formaþiuni importante din Slovacia. Cei doianaliºti au fãcut un inventar destul de cuprinzãtor al elementelor care indicautendinþa spre neopopulism: apelul recurent la naþionalism ºi antielitismul, criticivirulente la adresa Uniunii Europene ºi a instituþiilor supranaþionale, retoricaantiglobalizare, preferinþa pentru regionalism pe criterii de dezvoltare, rafinareaºi eufemizarea discursurilor radicale, preferinþa pentru politici simbolice ºispectaculare, atacuri (cu excepþia, uºor de înþeles, a lui Klaus) la adresa partidelorcare au dominat viaþa politicã în prima parte a anilor '90 etc.

Analiza semnatã de Ian Hall ºi Megali Perrault deschide calea interpretãriineopopulismului nu doar din punct de vedere genetic, ca un simptom alsocietãþilor postindustriale avansate, ci ºi din punct de vedere funcþional, castrategie utilizabilã în contexte diferite, atunci când sunt îndeplinite anumitecondiþii. Iatã, în continuare, câteva din aceste condiþii care, în aprecierea noastrã,favorizeazã apariþia în Europa postcomunistã a unor forme cosmetizate depopulism.

1. Extinderea europeanã

Procesul integrãrii europene a statelor est-europene creeazã presiuniextraordinare asupra mediului politic din þãrile candidate, organismele europene

15 Adrian Cioflâncã, Atenþie la Verheugen, în „Monitorul“, 11.02.2000, p. 6A; Idem, Ameninþãrile neopopulismului,în „Monitorul“, 26.02.2001, p. 4A.16 Ian Hall, Megali Perrault, The Re-Austrianisation of Central Europe? Assesing the potential of the „New“ far rightafter Haider, in „Central Europe Review“, vol. 2, nr. 13, 3 April 2000 (http://www.ce-review.org/00/13/esay13.html).

196-210.qxd 10.06.2002 12:18


impunând marginalizarea partidelor care nu respectã regulile jocului democraticºi ale economiei de piaþã, împreunã cu alte exigenþe reclamate de calitatea demembru al clubului european. Monitorizarea riguroasã fãcutã de UniuneaEuopeanã, în special prin Comisia Europeanã, a respectãrii criteriilor politice deaderare reduce spaþiul de manevrã al partidelor cu radicalism explicit, precum ºial formaþiunilor ce ar fi tentate sã colaboreze cu acestea. Debarcarea, în 1998, alui Vladimir Meciar s-a fãcut pe fondul unor puternice presiuni internaþionale,iar posibilitatea ca el sã revinã la putere dupã alegerile din 2002 creeazã furtunipolitice în Slovacia17. În România, colaborarea cu Partidul România Mare a fostuna din cauzele pentru care PDSR a avut o imagine proastã în Occident; dupãrevenirea la putere, în 2000, PDSR (rebotezat PSD) a exclus orice alianþã cuPRM. În Ungaria, simpla vehiculare, în presã, a posibilitãþii încheierii unei alianþede guvernare, dupã alegerile din 2002, între FIDESZ ºi Partidul Ungar al Justiþieiºi Vieþii, condus de Istvan Csurka, acest Le Pen al Ungariei, aduce prejudicii deimagine guvernului condus de Viktor Orbán18. Exemplele pot continua, darconcluzia este aceeaºi: presiunea exercitatã de organismele europene produceefecte politice majore în þãrile candidate. Iatã douã dintre aceste efecte, care neintereseazã aici: 1) marginalizarea partidelor populiste extremiste, adicã refuzulpartidelor de sistem de a colabora ºi a se alia cu acestea; de la sfîrºitul anilor '90,în nici o þarã angajatã serios în procesul de integrare europeanã nu au fãcut partedin coaliþii de guvernare partide populiste extremiste; 2) preluarea temelorpopuliste în manierã eufemisticã ori de cãtre marile partide (FIDESZ înUngaria, Partidul Civic Democrat în Cehia, PSD în România etc.), ori de cãtreformaþiuni nou apãrute (Miºcarea Naþionalã Simeon al II-lea în Bulgaria19 , înSlovacia - Smer, formaþiune de succes condusã de un „nou Meciar“ pe numeRóbert Fico, în Polonia - Platforma Civicã, partid condus de tehnocratulpopulist Andrzej Olechowski, care a obþinut 13% din voturi la alegerile dinseptembrie 2001, reuºind sã intre în Parlament în detrimentul partidului deguvernãmânt Alianþa Electoralã Solidaritatea20; fenomenul noutãþii în peisajulpolitic postcomunist este de urmãrit cu precãdere pentru cã favorizeazã, în ceamai mare mãsurã, apariþia neopopulismului), ori de cãtre partidele populistetradiþionale care înþeleg sã-ºi cosmetizeze imaginea (de câþiva ani, majoritateapartidelor radicale îºi iau precauþii în formularea opiniilor politice, pentru a evitaacuzaþiile frontale ºi ostracizarea politicã; cazul cel mai spectaculos este cel alpartidului lui Meciar, Miºcarea pentru o Slovacie Democraticã; la alegerile din2000 din România, ºi PRM a încercat sã-ºi revizuiascã imaginea, renunþând laviolenþa de limbaj, schimbând accentul de pe tema naþionalistã pe cea a justiþieisociale ºi lansând totodatã excesive declaraþii proeuropene )21

17 Adrian Cioflâncã, Naþionalistul Meciar se întoarce, în „Monitorul“, 9.07.2001, p. 4A.18 Laszlo Szocs, Hungary: Never Say Never, în „Transitions“, 6-12 November 2001.19 Adrian Cioflâncã, Lecþia bulgarã, în „Monitorul“, 20.06.2001, p. 6A.20 Left Victorious in Poland, BBC News, 24 September 2001 (http://news.bbc.co.uk/hi/english/world/europe/newsid_1559000/1559787.stm); Adrian Cioflâncã, Sfîrºitul iluziilor de dreapta în Polonia, 30.07.2001,p. 4A. 21 Idem, Vadim al II-lea, în „Monitorul“, 18.11.2000.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

Aºadar, temele radicale nu dispar, ci doar capãtã alte formulãri, mai subtile.Fenomenul cel mai interesant este cã partidele mari, din precauþie, dar ºi dinoportunism, tind sã confiºte sau sã interpoleze teme radicale, cu alibiul cã astfelle feresc de uzul riscant ºi iresponsabil al formaþiunilor extremiste. Sub acestpretext, radicalismul ajunge ºi la putere, la îndemâna partidelor de guvernãmânt.ªi, foarte important, prin aceasta se poate plasa direct în actul politic, deguvernare, fãrã a mai face ocolul prin discurs. De exemplu, rapoartele ComisieiEuropene din 2001 acuzã nerespectarea drepturilor minoritãþii rome dinUngaria ºi Slovacia, dar nu pot formula acuzaþii directe la adresa guvernelorcelor douã þãri, din cauzã cã în discursul public al acestora nu pot fi detectateintenþii radicale. Analizele de viitor privind populismul est-european se vor lovi,prin urmare, de o dublã dificultate: vor avea de decriptat formule eufemistice,încifrate cultural, ale radicalismului ºi vor trebui sã caute radicalismul mai puþinîn discurs ºi mai mult în politici guvernamentale.

Naþionalismul este sursa de teme radicale cel mai des folosite de partidelepostcomuniste. În noile formulãri, naþionalismul renunþã la xenofobie,exclusivism, autarhism ºi alte trãsãturi extremiste, pentru a pãstra doarconspiraþionismul, antielitismul, cultivarea suspiciunii, egoismul cultural,extrateritorializarea vinei etc. Un nou repertoriu al temelor ºi formulelornaþionaliste rãmâne a fi fãcut22. Pentru discuþia noastrã este important sã reþinemcã extinderea europeanã furnizeazã noi „oportunitãþi“ pentru discursul radical:euroscepticismul, cu toate criticile la adresa organismelor europene care decurgdin acesta (critica birocraþiei de la Bruxelles, a atingerilor aduse suveranitãþii ºiidentitãþii naþionale de mecanismele decizionale comunitare, a lipsei detransparenþã ºi raþionalitate a instituþiilor europene etc.), imigranþii (ºi alte„ameninþãri“ la adresa beneficiilor nou obþinute prin calitatea de membru alclubului european; imigranþii par un pericol chiar când sunt din aceeaºi etnie,ilustrativã fiind aici suspiciunea maghiarilor faþã de maghiarii din Transilvania),regionalismul (adicã reinterpretarea recomandãrilor UE pentru dezvoltarearegionalã în sensul revendicãrii de privilegii economice ºi culturale pentruregiunile mai bine dezvoltate; pentru aceasta, vezi miºcarea structuratã în jurultransilvanismului lui Sabin Gherman) º.a. Paradoxal, foarte multe din partidelemari est-europene ºi personalitãþile politice de prim rang care colaboreazã binecu organismele europene frecventeazã, din calcul electoral evident,euroscepticismul. Cazul cel mai cunoscut este cel al lui Vaclav Klaus23, unrãsfãþat al Occidentului, dar ºi unul dintre cei mai virulenþi critici ai UE. ViktorOrbán se înscrie adesea în acelaºi registru24, la fel ca alþi lideri politici est-europeni. Critica la adresa UE joacã un rol electoral compensatoriu, în condiþiile


22 Un punct de plecare de neocolit este lucrarea lui Vladimir Tismãneanu, Fantasmele salvãrii. Democraþie,naþionalism ºi mit în Europa post-comunistã, traducere de Magda Teodorescu, Iaºi, Polirom, 1999.23 Andrew Stroehlein, Jan Culik, Steven Saxonberg, Kazi Stastna, The Czech Republic 1992 to 1999: FromUnintentional Political Birth to Prolonged political Crisis, în „Central Europe Review“, vol. 1, no. 12, 13 September1999 (http://www.ce-review.org/99/12/stroehlein12.html); Vaclav Klaus, an unusualy combative Czech, în „TheEconomist“, February 1 2001; vezi ºi Adrian Cioflâncã, Excepþionalismul ceh, în „Monitorul“, 13.08.2001, p. 4A.24 Gustáv Kosztolányi, Hungarian Identity, Globalisation and EU Accession, în „Central Europe Review“, vol. 2,no. 6, 14 February 2000 (http://ce-review.org../00/6/essay6.html).

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

în care schimbarea, în þãrile candidate la aderare, este ghidatã dupã strictul reþetarcomunitar. Serveºte, deopotrivã, la extrateritorializarea responsabilitãþilor,mãsurile impopulare luate de guverne fiind puse adesea pe seama exigenþelorUE. Jucarea acestei cãrþi electorale este foarte riscantã, existând deja pericolul,semnalat de George Schöpflin, ca „Europa“ sã devinã o nouã formã demodernitate dictatã din exterior, asemenea comunismului25.

Schimbãrile impuse de tranziþie ºi de candidatura la UE complicã peisajulinstituþional al þãrilor est-europene ºi provoacã ample mutaþii sociale. Dar,pentru cã schimbarea este dictatã pe verticalã, de sus în jos, complexitateastructurilor instituþionale nu are un corespondent intelectual, cognitiv sausemantic în societate sau în cunoaºterea socialã26. Lipsite de capitalul culturalpentru lectura adecvatã a realitãþii, societãþile postcomuniste sunt predispuse sãaccepte lecturi simplificate, antielististe, bovarice, flatante, conspiraþioniste alerealitãþii, furnizate de populism. Deocamdatã, aderarea la UE este prezentatã înþãrile candidate drept sumã de beneficii. Însã, din momentul în care va deveniefectivã, aderarea va apãrea ºi ca sumã de obligaþii, ceea ce, fãrã îndoialã, vaprovoca ºocuri sociale cu magnitudine greu de anticipat.

2. Mutaþii politice

De la sfârºitul anilor '90, în peisajul politic est-european s-au produs câtevaschimbãri importante ale cãror consecinþe nu au fost deocamdatã atent evaluate:

a) Dispariþia distincþiilor „tari“ între partide, formulate în termeni maniheiºti.Astfel, nu mai sunt valabile cuplurile ideologice partide criptocomuniste -partide anticomuniste, partide antireformiste - partide reformiste, partide„pro-welfare“- partide „pro-market“, partide pro-occidentale - partideautohtoniste etc. Scãderea relevanþei criteriilor pentru desemnareadistincþiilor între „stânga“ ºi „dreapta“ produce fenomenul deconvergenþã ºi contagiune ideologicã27. Doctrinele ºi discursurilepartidelor seamãnã tot mai mult, rolul decisiv pentru aceasta avându-lprocesul extinderii europene ºi globalizarea. În aceste condiþii, partideleapeleazã tot mai des, pentru recrutarea susþinerilor electorale, la strategiide tip „catch-all“, care, pe lângã faptul cã volatilizeazã electoratele, creeazãvulnerabilitate la politici simbolice, spectaculare, charismatice, adicãinstrumentele pe care populismul de tip nou le utilizeazã cel mai bine.


25 George Schöpflin, Europa Centralã, Europa ºi globalizarea, în „22“, nr. 28, 10-16 iulie 2001, p. 10. Vezi ºiVladimir Tismãneanu, Ipoteze despre populism, în „22“, nr. 12, 21-27 martie 2000, p. 13; Idem, Gail Kligman,Romania's First Postcommunist Decade: From Iliescu to Iliescu, în „East European Constitutional Review“, volume10, number 1, Winter 2001 (http://www.law.nyu.edu/eecr/vol10num1/features/romaniafirstpostcomde-cade.html). 26 George Schöpflin, Definind Europa de Sud-Est, în „Polis“, vol.7, nr.1/2000, p. 73.27 Kenneth Ka-Lok Chan, Strands of Conservatism in Post-Communist Democracies, paper pentru ECPR JointSessions of Workshops, Mannheim 26-31 March 1999 (http://www.essex.ac.uk/ecpr/jointsessions/ Man-papers/w4/chan.pdf).

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

b) Revirimentul partidelor de centru-stânga ºi deruta formaþiunilor de centru-dreapta.Pe parcursul anilor '90, în fiecare din statele postcomunist, s-a crezut,dupã victoriile în alegeri ale formaþiunilor de centru-dreapta, cã iluziilede stânga s-au stins ºi cã partidele de centru-stânga, moºtenitoare sau nuale partidelor comuniste, au eºuat iremediabil. Însã nou botezateleleformaþiuni social-democrate, scãpate, dupã eºecul marilor coaliþiiantistânga, de sub stigmatul ideologic (care le atribuia antireformismul,criptocomunismul) ºi beneficiind de o largã bazã electoralã, formatã dindefavorizaþii tranziþiei, au avut puterea ºi resursele sã revinã, iarschimbarea de secol le gãseºte într-o situaþie de invidiat. Partidele decentru-stânga se aflã la putere în Cehia, Polonia, România, deþin opondere importantã în coaliþia de guvernãmânt din Slovacia, untreprezentate de nou alesul preºedinte al Bulgariei (ºi ar fi cîºtigat alegeriledin 2001 dacã nu ar fi fost inventat partidului lui Simeon al II-lea) ºiameninþã serios poziþia FIDESZ, în perspectiva viitoarelor alegeri. Departea cealaltã, formaþiunile de centru-dreapta, lipsite de umbrela marilorcoaliþii, se aflã în recul ºi puse în situaþia sã-ºi gãseascã noi strategiipentru mãrirea bazei electorale ºi pentru (re)câºtigarea popularitãþii.Fragmentate, mãcinate de lupte interne, fãrã o bazã electoralã stabilã ºibine definitã social (în condiþiile lipsei unei clase de mijloc consistente),cu mesaj steril ºi uºor de vulgarizat (fiind acuzate mereu cã promoveazã„fundamentalismul pieþei“, individualism extrem, atitudini radicale,dogmatice, cosmopolite ºi elitiste etc.), fãrã posibilitatea de a creºtesemnificativ pe baza mesajului „tradiþional“ - partidele de la dreaptaeºicherului politic sunt nevoite sã-ºi revizuiascã discursul ºi sã caute noiinstrumente pentru a deveni populare. Acest lucru se întâmplã, îngeneral, în trei feluri. În primul rând, profitând de fenomenul decontagiune ideologicã ºi împrumutând teme din discursul adversarilor.Iatã un exemplu din multele care pot fi date: FIDESZ a venit la putereîn 1998 în plin carnaval ideologic. Guvernul condus de Partidul Socialista impus mai multe mãsuri de austeritate, a redus dramatic cheltuielilepentru protecþie socialã, sãnãtate ºi culturã, a redus dimensiunile secto-rului de stat, a privatizat masiv în industria energeticã ºi alte ramuriindustriale majore etc. În schimb, „liberalul“ FIDESZ a fãcut campanieelectoralã ca un veritabil partid de stânga, cerând mãsuri de „welfare“(apelând la nostalgia comunismului „gulaºului“) - protecþie pentrufamilie, politicã pronatalistã, sprijinirea sãracilor ºi a ºomerilor, creºtereacheltuielilor pentru învãþãmânt, sãnãtate, protecþie socialã etc. În timp cePartidul Socialist a încurajat investiþiile strãine ºi a înregistrat recorduri laprivatizãri, FIDESZ a militat împotriva influenþei bancherilor ºi ainvestitorilor strãini, cerând, printre altele, limitarea vânzãrilor de pro-prietãþi funciare în folosul investitorilor strãini. În materie de politicãexternã, MSZP s-a remarcat prin susþinerea entuziastã a extinderiiNATO, în timp ce Orbán s-a arãtat mai degrabã sceptic. Preºedintele


196-210.qxd 10.06.2002 12:18

FIDEZS a declarat, în preajma referendumului din 1997 privind intrareaîn NATO, cã Occidentul nu a ajutat niciodatã Ungaria de-a lungulsecolului XX, în momente critice precum revoluþia din 1956. Mai mult,Orbán a subliniat cã Vestul este responsabil pentru tratatul de la Trianon,prin care Ungaria a pierdut douã treimi din teritoriul þãrii. Intrarea înNATO era vãzutã de viitorul premier ca singura soluþie a momentului,nicidecum ca o salvare. Despre Uniunea Europeanã, Orbán avea oopinie mai favorabilã, dar insista mereu cã este dreptul Ungariei de aaccede în Uniune ºi aceasta cât mai devreme28. În al doilea rând, discursulpolitic al dreptei se modificã prin tendinþa de deplasare dinspreliberalism spre neoconservatorism29. Simptomaticã este ieºirea FIDESZ,în 2000, din Internaþionala Liberalã ºi înscrierea în Partidul PopularEuropean30. Tendinþa, observabilã la nivelul întregii Europe de Est, seexplicã prin nevoia de a pregãti un discurs despre „solidaritatea“ socialã,care sã exploateze ethosul tradiþional ºi chiar naþionalismul, ºi sã fie ocontrapondere la discursul despre societate al stângii. O a treiamodalitate de adaptare la noile nevoi electorale este chiar apelul explicitla naþionalism ºi populism. Apelul se poate întâlni în forme „soft“, princonstruirea de cãtre marile partide, în special din þãrile mai avansate înnegocierile cu UE ºi aflate deja în NATO, a unor ideologii ale succesuluiºi „cãii proprii“, care îºi extrag energiile prin strategii de flatare a valorilorºi potenþialitãþilor naþionale; sau se poate întîlni în forme „hard“, înformule care urmãresc sã exploateze aprehensiunile naþionaliste, spaimafaþã de intervenþiile organismelor internaþionale, dilemele identitare înfaþa globalizãrii, aversiunea faþã de imigranþi etc. Naþionalismul este unuldin instrumentele de bazã prin care partidele de centru-dreapta oricontestã puterea (Partidul Civic Democrat în Cehia, Miºcarea pentru oSlovacie Democraticã ºi Smer în Slovacia, de curând Partidul NaþionalLiberal, în România), ori încearcã sã o conserve (FIDESZ în Ungaria,Miºcarea Naþionalã Simeon al II-lea în Bulgaria).

c) Simplificarea peisajelor politice. Din cele câteva sute de partide est-europenecare activau la începutul anilor '90, au rãmas în ultimii ani doar câtevazeci, pe fondul unei tendinþe bipolarizante, favorizatã fie de modificarealegilor electorale, fie de simpla maturizare politicã. Tendinþa neintereseazã aici din douã motive. În primul rând, pune partidele în situaþiade a cãuta modalitãþi de recrutare electoralã care sã le transforme înpartide de masã. Sub aceastã presiune, partidele sunt tentate sã caute ºi


28 Miklos Haraszti, Hungary's election results promise a new taste of political salami, în „Transitions“, 1998(http://archive.tol.cz/transitions/youngblo.html).29 Kai-Olaf Lang, Falling down. The steady decline of Central European Liberalism, in „Central Europe Review“, vol. 2, no. 31, 18 September 2000 (http://www.ce-review.org/00/31/lang31.html); Kenneth Ka-Lok Chan,op. cit.30 „The Budapest Sun“, November 2, 2000, Volume VIII, Issue 44.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

alte metode decât cele convenþionale, „fair-play“, de atragere asimpatiilor. Apelul populist este metoda cea mai la îndemânã ºi cea maides folositã. În al doilea rând, simplificarea peisajului politic face maiacutã problema gãsirii unui partener minor pentru coaliþiile de guvernare,în condiþiile în care pe poziþiile 3-4 în clasamentele electorale ajung deobicei partide populiste. În Polonia, Alianþa Stângii Democratice,câºtigãtoare a alegerilor din septembrie 2001, a avut de ales uncolaborator dintre trei partide populiste agrariene ºi radicalconservatoare, optând pânã la urmã pentru cel mai moderat dintreacestea31. În Cehia, între Partidul Social Democrat al premierului MilosZeman ºi Partidul Civic Democrat al fostului premier Vaclav Klaus, adicãîntre principalele forþe de la putere ºi din opoziþie, s-a încheiat uninteresant acord de colaborare pentru evitarea instabilitãþii politice, o„monstruoasã coaliþie“ contestatã puternic de partidele mai mici sau deformaþiunile populiste. În Ungaria, aºa cum am pomenit deja, problemapartenerului FIDESZ dupã alegerile din 2002 se pune stringent. ÎnRomânia, PSD ezitã între o colaborare oficialã cu UDMR ºi unaneoficialã cu PRM.

3. Mutaþii sociale

În fine, în Europa de Est, existã mediul social ºi cultural favorabil dezvoltãriipartidelor care exploateazã situaþiile de crizã. Aspectul s-a bucurat de o mareatenþie pînã acum32, aºa încât ne limitãm la puncta câteva date. Schimbãrile dinultimul deceniu au produs importante destructurãri sociale ºi profesionale, aufãcut vizibile ºi accentuat discrepanþele sociale, au acutizat, pe fondul lipseimijloacelor adecvate de protecþie ºi a scandalurilor de corupþie, sentimentul defrustrare socialã. Scãderea încrederii între oameni, în instituþii ºi în partidelepolitice atinge cote alarmante.33 Dilemele identitare, accentuate de globalizare,sunt cu atât mai acute cu cât nu a existat rãgazul pentru structurarea unorrãspunsuri autohtone, bine fundamentate cultural. Un amestec exploziv deincertitudine, frustrare ºi neîncredere constituie mediul propice dezvoltãrii unorformule politice „neconvenþionale“, prin intermediul cãrora puterea sã fiecâºtigatã ºi exercitatã în manierã populistã.


31 Adrian Cioflâncã, Adio anticomunismului, în „Monitorul“, 27.09.2001, p. 6A.32 Alina Mungiu-Pippidi, Denisa Mândruþã, Was Huntington Right? The Foundations of Democracy and DemocraticInstitutions in the Public Opinion of Eastern and Central Europe, în „Romanian Journal of Political Science“, volume1, number 1, January 2001, p. 59-92; Idem, Rãdãcinile populismului, în „22“, nr. 51, 19-25 decembrie 2000, p. 5;Vladimir Tismãneanu, Fantasmele salvãrii…, Dan Pavel, Triumful populismului, în „22“, nr. 49, 7-13decembrie 1999, p. 3; Pavel Câmpeanu, Noul extremism, în „22“, nr. 5, 30 ianuarie-5 februarie 2001, p. 4-5, etc. 33 Pentru moºtenirea leninistã în cultura politicã postcomunistã, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. TheLeninist Extinction, Berkeley, Los Angeles, London, University of California Press, 1992; George Schöpflin,Corruption, Informalism, Irregularity in Eastern Europe: a Political Analysis, în „Südosteuropa“, 7-8, 1984, 389-401;G. Eyal, I. Szelényi. E. Townsley, Capitalism fãrã capitaliºti. Noua elitã conducãtoare din Europa de Est, traducere deIonel Nicu Sava ºi Cristian Mihail Miehs, Bucureºti, Omega, 2001; Leslie Holmes, Post-Communism. AnIntroduction, Cambridge, Polity Press, 1997; Alina Mungiu-Pippidi, Denisa Mândruþã, op. cit.

196-210.qxd 10.06.2002 12:18

O concluzie ºi o recomandare

Încheiem prin a trage o concluzie preliminarã ºi a face un îndemn.Concluzia ar fi cã în Europa de Est existã mediul ºi semnele apariþiei unor noiforme de populism, mai rafinate, care îºi disimuleazã mai bine radicalismul.Extinderea europeanã, mutaþiile politice ºi mai ales cele social-culturale lanseazãprovocãri la adresa partidelor de sistem, care sunt puse în situaþia de a-ºi cãutanoi formule de supravieþuire politicã, ºi sunt mediu prielnic pentru partideleoportuniste, cu retoricã adaptivã neconvenþionalã.

Recomandarea este de naturã metodologicã. Aºa cum am punctat în maimulte rânduri, mãrcile populismului tind sã se schimbe, ceea ce reclamã ºi oadaptare a instrumentelor de analizã. Noul populism a renunþat la extremism,dar îºi menþine ethosul radical. Este, prin urmare, mai greu de detectat, dar numai puþin periculos.


196-210.qxd 10.06.2002 12:18

Lazãr Vlãsceanu, Adrian Miroiu, 2001. Democraþia ca proces.Alegerile 2000.Editura Trei, Bucureºti, 93 p.

Alegerile din noiembrie 2000, sunt ºi vor fi, probabil, în continuare, sursasau pretextul unui val de analize, comentarii, interpretãri ºi modele explicative.În acest trend se înscrie ºi cartea apãrutã la Editura Trei-Democraþia, ca proces.Alegerile 2000. Autorii, Lazãr Vlãsceanu ºi Adrian Miroiu ne propun douã studiiasupra alegerilor din 2000, ce se vor a fi abordãri complementare. Primul dintreacestea (Sindromul CVT ºi transformãrile sociale din România. Un exerciþiu depostdicþie) este o încercare de a crea un model explicativ al creºterii rapide ºineaºteptate a procentelor Partidului România Mare ºi a lui Corneliu VadimTudor, fenomen pe care autorul îl numeºte „sindromul CVT“. Cel de-al doilea(Cum va evolua sistemul de partide în România?) este un studiu de predicþieasupra modului în care va arãta scena politicã româneascã în urmãtorii ani.

În primul studiu al volumului, Lazãr Vlãsceanu îºi anunþã opþiunea pentruo abordare pe care o numeºte „rezidualistã“, ºi care pune în legãturãcomportamentul electoral la alegerile din 2000 cu transformãrile sociale care auavut loc în perioada postrevoluþionarã. Ne-am aºtepta deci la o abordareºtiinþificã, precisã, bazatã pe date ºi cercetãri empirice atât de necesaresociologiei. Autorul însã, încearcã sã includã societatea în ansamblul ei în câmpul

POLSCI REVIEWS

Concurs de recenzii pentru studenþi

SAR încurajeazã studenþii interesaþi sã trimitã la redacþie recenzii decãrþi nou apãrute, în þarã sau strãinãtate, sau traduse de curând în limbaromânã. Cãrþile trebuie alese cu prioritate dintre cele academice,fundamentale pentru disciplina ºtiinþe politice. Recenziile trebuie sãrespecte formatul standard ºi pot fi trimise în românã, englezã saufrancezã. Sunt încurajate stilul alert, observaþiile critice, redactarea într-olimbã strãinã, precum ºi recenziile tematice (discutarea comparativã amai multe cãrþi care abordeazã un subiect comun).

SAR va continua sã acorde premii în cãrþi celor mai bune recenziiprimite la redacþie.

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

explicativ, fãrã însã a argumenta poziþiile pe care se situeazã ºi alegerea tocmaiacestor ipoteze, ºi nu a altora. De exemplu, printre tendinþele majore aletransformãrilor societãþii româneºti este inclusã apariþia a douã categorii de forþepe fondul unui stat slab ºi lipsit de autoritate, cãruia i se substituie : „ intelectualiºi actori ideologici ºi politici asociaþi, care sunt orientaþi predominant moral „ (p.16) ºi „actori-patroni-politicieni“, consideraþi „forþe economice“, care tind spremaximizarea profitului propriu prin redistribuirea economicã pe care sunt înmãsurã sã o opereze. S-ar pãrea cã ambele categorii de forþe au, în opiniaautorului, o influenþã nefastã asupra sistemului politic, deoarece primii nu facaltceva decât sã moralizeze, fiind „demolatori ºi deconstructiviºti ideologici“ (p.17), iar cei din urmã nu-ºi urmãresc decât propriile interese. Prin contrast,majoritatea cetãþenilor este „ tãcutã „, dimensiunea participativã fiindu-i refuzatãimplicit de cãtre sistem.

Toate aceste afirmaþii nu au un fundament foarte explicit. În construcþiaipotezelor modelului explicativ care încearcã sã demonstreze apariþia„sindromului CVT“ abordarea este difuzã, lipsindu-i caracterul de ºtiinþificitatela care aspirã. Autorul nu face decât sã-ºi descrie propriile impresii despresistemul politic românesc, fãrã a face apel la date ºi exemple clare, dar ºi fãrã aexplica alegerea metodologicã. Mai mult, el nu este un observator imparþial, carepriveºte sistemul din afarã, ci se include pe sine în realitatea analizatã(„problemele cu care ne confruntãm“, p. 18, „am ajuns sã alegem“ p. 19, „noi,actorii acestor miºcãri“, precum ºi propoziþia puþin explicitã ºi cu tentãdeclamatorie „Am intrat astfel într-o perioadã a conflictelor perpetue ºi aaºteptãrilor fundamentale“ etc…). Aºadar, deºi tonul abordãrii se vrea obiectiv,apare o notã pregnantã de subiectivitate care dãuneazã expunerii. Demonstraþiaºi derivarea concluziilor din ipoteze se pierd sub un torent de opinii sau pur ºisimplu afirmaþii : „A fi ºi a face nu mai sunt deloc convergente, ne plaseazã înlumi ireconciliabile“. p. 21, „ …Era firesc sã aparã politicienii care pescuiesc inape tulburi“, p. 21, „A trebuit sã ne treacã glonþul pe la ureche pentru a-idescoperi forþa distrugãtoare“, p. 23), aceastã expunere a ipotezelor devenindmai degrabã un eseu decât prima parte a unui studiu.

A doua parte a studiului reabiliteazã calitatea abordãrii, propunând unmodel de distribuþie a voturilor electoratului în funcþie de trei axe : axaintereselor pragmatice, axa credinþelor ºi axa puterii (care se referã laparticipare). În funcþie de aceste trei axe, autorul identificã un „nucleu tare“ alsistemului politic, format din alegãtorii care au interese pragmatice bine definite,opþiuni partinice ferme ºi care participã la luarea deciziilor ºi care, cel mai adesea,fac parte din partide politice. O datã cu depãrtarea de acest nucleu, electoratuleste din ce în ce mai volatil ºi îºi poate schimba mai uºor intenþiile de vot. Însfârºit, ultima parte a studiului aplicã acest model la anumite date statisticepreluate de la Barometrul de Opinie Publicã al Fundaþiei pentru o SocietateDeschisã, din perioada preelectoralã, referitoare la percepþia subiectivã a stãrii desãrãcie ºi a gradului de implicare în luarea deciziilor. De aceastã datã, analiza estepertinentã, iar concluziile decurg clar din ipotezele asumate. Ele demonstreazãcã mesajul politic al PRM (pe care, iarãºi, autorul nu îl detaliazã, pornind


211-224.qxd 10.06.2002 12:18

probabil de la premisa cã este arhicunoscut) a preluat ca teme fundamentaleprincipalele nemulþumiri ale populaþiei : nivelul de sãrãcie, corupþia, neimplicareastatului în asigurarea bunãstãrii cetãþenilor. Acest mesaj a reuºit sã atragã o mareparte a celor 37 de procente de electorat volatil (conform unui sondaj MMT),care, în opinia autorului, au constituit baza electoralã a PRM. Acest electorat s-ar afla, conform modelului celor trei axe, la periferie : alegãtori fãrã intereseclar definite, cu convingeri difuze ºi fãrã ºanse de participare politicã.

Cel de-al doilea studiu pare mai degrabã un rezumat. Adrian Miroiupropune zece modele de structurare a spaþiului politic românesc, grupate îndouã mari categorii: cele care corespund unui tip majoritar de democraþie ºi celecare corespund unui tip consensualist. Totuºi, autorul nu aplicã modelul luiArend Lijphart la realitatea politicã româneascã, cum ne-am aºtepta, ci doar îlmenþioneazã; el nu se referã la acele caracteristici ale sistemului care ar puteaduce la stabilizarea unui tip predominant majoritar sau predominantconsensualist.

Autorul nu face un studiu predictiv, ci doar descriptiv, deoarece el nususþine cã vreunul din cele zece scenarii ale sale ar fi mai probabil decât celelalte.Cu toate acestea, ipotezele de la care porneºte autorul sunt bine structurate ºipertinente; modelele pe care le propune putând fi susþinute teoretic. Deasemenea, analiza se bazeazã pe date concrete, cum ar fi calculul numãruluiefectiv de partide rezultate în sistem dupã alegerile din 1992, 1996 ºi 2000 (esteevidenþiat faptul cã acesta tinde sa scadã, ceea ar putea duce la polarizareaspaþiului politic, trãsãturã specificã unui model de democraþie majoritarã). Foarteinteresantã este ºi ipoteza asupra principalelor clivaje care se încruciºeazã înspaþiul politic românesc, pe axele social-economicã, cultural-etnicã, de susþinerea regimului ºi de politicã externã. Ceea ce creeazã însã impresia de grabã estetrecerea foarte rapidã în revistã a scenariilor luate în calcul; dacã aceste scenariiar fi fost dezvoltate ºi detaliate, cu siguranþã cã analiza nu ar fi avut decât decâºtigat. Impresia generalã a cãrþii, de altfel, este aceea de lipsã de spaþiu. Ambelestudii conþin pãrþi foarte abrupte ºi puþin explicite, care ar merita sã fiedezvoltate. De asemenea, prezenþa unei bibliografii ar putea ajuta mult uneleeventuale clarificãri asupra surselor folosite.

RUXANDRA IVANMasterand în Relatþi Internaþionale

Facultatea de ªtiinþe Politiceanul I

e-mail: [email protected]

POLSCI REVIEWS 213

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

Adam Michnik, 2001. Restauraþia de catifea. Editura Polirom,Iaºi, 340 pg.

Al doilea volum1 al lui Adam Michnik apãrut în România cuprinde o seriede articole ºi interviuri din perioada 1987-2001 ºi preia titlul unuia dintre ele,apãrut în octombrie 1994. Restauraþia de catifea reprezintã un concept cheiepentru înþelegerea poziþiei lui Michnik faþã de noua guvernare de stânga dinPolonia: încercarea de restauraþie poate avea cel mult un impact scãzut, ea avândloc în limitele sistemului democratic; iar cum nu poate reproduce condiþiiledinaintea Revoluþiei, restauraþia va sfârºi prin a dezamãgi. Autorul nu dã preamare importanþã faptului cã „au câºtigat partidele postcomuniste“, pentru cãcea ce conteazã este eºecul partidelor post-Solidaritatea: „O datã cu revoluþia, atrecut ºi vremea Solidaritãþii ºi a lui Walesa“.

Pentru Michnik, revenirea la putere a partidelor postcomuniste nuconstituie o ameninþare în sine, dar devine problematicã prin discursul populistcare o însoþeºte ºi prin atitudinea pe care o produce în anumite cercuri:frustrarea de a nu fi dus pânã la capãt „lustraþia“, de a nu fi intentat un procescomunismului. Pentru Michnik însã, o asemenea idee este periculoasã pentru cãriscã a se transforma în obsesie, hrãnind astfel tendinþele naþionaliste, revigoratedupã cãderea comunismului. Trecutul trebuie depãºit, iar incapacitatea unora dea trece peste realitãþile altor vremuri este condamnatã atât pentru tensiunea pecare o produce în societatea polonezã, cât ºi pentru motivele ascunse,„populiste“, care se ascund de cele mai multe ori în spatele ei.

Populismul este, fãrã îndoialã, rãul principal identificat de Michnik înuniversul politic polonez. Înþeles de autor ca un discurs demagogic specificpoliticienilor carismatici, de tipul argentinianului Peron, populismul capãtã încontextul Poloniei de astãzi sprijinul naþionalismului. Incapabili de a aduce însprijinul poziþiilor lor teorii politice aºa cum o fãcea Zbigniew Zaluski pentrudreapta polonezã interbelicã, politicieni ca Stefan Niesolowski amestecã astãzi îndiscursul lor motive naþionaliste de tipul neîncrederii faþã de strãini, indiferent cãaceºtia sunt evrei, germani, ruºi sau lituanieni. Dar populismul foloseºte înretorica sa atât un „fundamentalism“ naþionalist, cât ºi unul religios, iar Michnikvede în poziþia Bisericii Catolice faþã de avort o ameninþare pentru Polonia deastãzi; ofensiva „catolicismului“ împotriva avortului constituie semnul unuiconflict având ca mizã „evanghelizarea forþatã a legilor statului“.

Nu este de mirare cã Michnik a fost puternic criticat atât pentru atitudineasa conciliatorie faþã de comuniºti (cartea conþine un dialog cu generalulJaruzelski), cât ºi pentru atacurile sale la adresa unor lideri ai Solidaritãþii ajunºila putere; suspiciunea sa în legãturã cu pretenþiile „catolicismului“ a generat ºi eamulte atacuri în presa polonezã. Michnik îºi asumã însã rolul de lider de opinie,susþinut prin activitatea Gazetei Wyborcza, cotidian pe care îl patroneazã ºi a cãruipoziþie se situeazã în apãrarea democraþiei poloneze:


1 Restauraþia de catifea, Editura Polirom Iaºi, 2001, traducere de Daciana Branea, Dana Chetrinescu, CristinaChevereºan, Dana Crãciun, Ioana Copil-Popovici, prefaþã de Andrei Pleºu

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

Pentru noi, Gazeta nu e doar un ziar, este o instituþie a societãþii civile,o instituþie a democraþiei poloneze... Dacã ne uitãm în jurul nostru,putem vedea cã democraþia este ameninþatã din trei pãrþi: populismul,fervoarea etnicã ºi fundamentalismul religios.2

Volumul trateazã pe larg trecutul de disident al lui Michnik: opþiunea pentrucomunism a tatãlui lui Michnik ºi originea sa evreiascã l-au þinut departe petânãrul disident de opozanþii catolici ai comunismului. „În acelaºi timp rebelantisovietic ºi marxist comunist“3, tânãrul Michnik i-a transferat eseistului deastãzi o anumitã dozã de neîncredere faþã de politica Rusiei, neîncredere care nuse regãseºte în atitudinea sa faþã de Germania - atât din cauza perceperiiGermaniei ca parte a Uniunii, cât ºi din dorinþa de trece peste trecutul vãzut caun obstacol.

Pentru cititorul român, multe dintre temerile mai profunde ale lui Michnikîn privinþa viitorului Poloniei sunt mai mult decât cunoscute: societateapolonezã este marcatã de un paradoxal antisemitism fãrã semiþi, de recursulnaþionalist la perioada interbelicã, de frica de pierdere a valorilor în faþa culturiide consum.2

În ceea ce priveºte integrarea europeanã a Poloniei, Michnik este îngrijoratde o preluare unilateralã a culturii occidentale:

„...Dar e uºor sã maimuþãreºti Europa sau America, ºi am vãzut astfel demaimuþãreli ... în felul în care mulþi dintre noi gândim“.4

Tendinþa definitorie pentru societatea polonezã de astãzi rãmâne cãutareaunor cãi proprii de exprimare culturalã; dincolo de recursul la trecut sau lascheme simplificatoare de tip populist, Polonia se aflã în cãutarea unui noulimbaj prin care lumea sã fie discutatã ºi evaluatã. Dar aflarea acestui limbaj nueste neapãrat un lucru pozitiv dupã Michnik: cum încã nici naþionalismul ºi nicicomunismul polonez n-au reuºit sã-ºi reinventeze retorica, gãsirea unor cãiproprii de exprimare s-ar putea sã le asigure acestora revirimentul.

Mihai VargaSNSPA

POLSCI REVIEWS 215

2 Michnik, Adam: Restauraþia de catifea, Ed. Polirom, 2001: pag. 241; 2443 Ibidem, pag. 2844 Ibidem.

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

Susan Strange, 2002 - Retragerea statului: difuziunea puterii îneconomia mondialã. Editura Trei, Bucureºti.

Semnalãm prima traducere a unui titlu purtând semnãtura Susan Strange.Editura Trei publicã Retragerea Statului - difuziunea puterii în economia mondialã, ocarte eveniment menitã sã acopere un important gol în bibliografia despecialitate accesibilã publicului român. Susan Strange este un nume greu alliteraturii de specialitate destinate relaþiilor internaþionale ºi în special economieipolitice. Formatã la London School of Economics, a fost deopotrivã jurnalist ºicercetãtor, bucurându-se de o recunoaºtere internaþionalã în ambele ipostaze. Afost corespondent pentru The Economist ºi The Observer, a desfãºurat cercetãri îndomeniul financiar internaþional sub egida Chatham House, a condus catedra derelaþii internaþionale la LES ºi Warwick. Ca o recunoaºtere a întregii saleactivitãþi, Asociaþia Americanã de Studii Internaþionale îi accordã în 1995 titlul depreºedinte. Moare în 1998 la vârsta de 75 de ani, lãsând în urmã o bogatã operãpusã sub semnul nonconformismului ºi cãutãrii din care trebuie amintite mãcarState Rivale, Firme Rivale - competiþia pentru piaþa mondialã1 ori State ºi Pieþe - ointroducere în economia politicã internaþionalã2 .

Susan Strange cautã un cadru teoretic pentru o lume în schimbare.Iconoclasmul sãu se manifestã în raport cu o linie de gândire fundamentatã peficþiunea distincþiei funciare dintre ierarhia internã ºi anarhia externã, pentrucare natura ordinii mondiale rãmâne în mod fundamental neschimbatã,dimpotrivã, pentru a putea înþelege noul tip de lume trebuie sã pãrãsim nivelulstatului ºi sã coborâm la nivelul pieþei ºi al resorturilor sale. Patru aspectedescriu, în viziunea sa, acestã lume - la nivelul relaþiilor interstate politicile axatepe relaþii de putere ºi prestigiu lasã locul celor axate pe raporturi economice ºiacces pe diferitele pieþe, la nivelul deciziei apare pe lângã constrângerearegimului politic internaþional cea a regimului economic; concomitent, la nivelulstatului, instituþiile politice pierd din putere în favoarea pieþelor, pentru ca, înfinal, sã asistãm, în cadrul unei economii transnaþionale, la un proces dedifuziune a autoritãþii care anuleazã distincþia clasicã între dimensiunea internãºi cea externã a puterii.

Ideea centralã din Retragerea statului … , carte scrisã în 19963, esteomniprezenþa fenomenului politic internaþional, începând cu nivelul simpluluiindivid ºi ajungînd la cel al guvernelor, firmelor transnaþionale, organizaþiilorinternaþionale ºi chiar al reþelelor crimei organizate. Totul porneºte de la ipotezacã graniþele teritoriale ale statelor nu mai coincid cu extinderea sau cu limitele autoritãþiipolitice exercitate asupra economiei ºi societãþii . Doi factori neglijaþi4 sunt rãspunzãtoride rãsturnarea echilibrului de putere stat/piaþã : tehnologia cu ritmul sãu fãrãprecedent de schimbare din ultimele douã decenii ºi problemele ce þin de


1 În colaborare cu John Stopford - Rival States, Rival Firms: Competition for World Market Shares, Cambridge,Cambridge University Press, 1991 2 Susan Strange, States and Markets: An Introduction to International Political Economy, Pinter, London, 19883 Susan Strange, The Retreat of State. The Diffusion of Power in The World Economy, Cambridge University Press,Cambridge, 19964 Nota autoarei

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

finanþarea acestui ritm. Urmând definiþia lui Easton, Susan Strange priveºtepolitica sub aspectul distribuþiei între grupuri ºi indivizi a patru valori de bazã -bogãþie, securitate, justiþie ºi libertate - problema autoritãþii cãutând rãspunsul laîntrebarea cine ia ce? Trei avantaje decurg, în viziunea autoarei, din aceastãalegere: ea permite depãºirea liniei, stabilite artificial de analizele realiste, întrepolitica internã ºi cea internaþionalã, face posibilã integrarea în acelaºi cadruconceptual a sistemului politic al statelor ºi a celui economic al pieþelor ºi, nu înultimul rând, faciliteazã înþelegerea ºi proiectarea la nivelul sistemuluiinternaþional a interacþiunilor ºi relaþiilor de putere stabilite între actorii statali ºicei nonstatali, indiferent de natura lor. Metoda, aºa cum se afirmã, ar putea finumitã funcþionalistã; ea porneºte, dupã cum subliniazã autoarea, de la diferitelefuncþii ale autoritãþii într-o economie politicã ºi întreabã cine sau ce exercitã acele funcþii ºi cuce efect. Abiþia recunoscutã este de a ni se explica, pe baza exemplelor, cum ºi dece statul ºi-a pierdut autoritatea asupra oamenilor ºi activitãþilor din interiorul graniþelorteritoriale, în timp ce actori de tip nonstatal influenþeazã din ce în ce mai mult aceºtioameni ºi aceste activitãþi. Structura cãrþii se adapteazã, în mod fericit ºi riguros,intenþiei de a stabili un nou model explicativ ºi de a-l susþine cu fapte empirice,prima parte fiind destinatã elaborãrii cadrului conceptual, a doua, testãrii sale iara treia, concluziilor. Întregul demers este susþinut de o bibligrafie bogatã ºirelevantã care sprijinã atât demersul conceptual cât ºi aplicarea acestuia faptelorrealitãþii.

Retragerea statului…este un titlu obligatoriu pentru toþi cei vor sau încearcãsã înþeleagã lumea relaþiilor internaþionale aºa cum se contureazã ea pentruurmãtorii ani.

Mircea Marin Relaþii Internaþionale

SNSPA

POLSCI REVIEWS 217

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

David Miller, 2000. Citizenship and National Identity, PolityPress, 2000, 214 pp.

D. Miller este cunoscut publicului cititor român în mod indirect, ca editorsau coordonator. În aceastã din urmã calitate îl regãsim în Enciclopedia Blackwella gândirii politice, apãrutã acum doi ani la Humanitas. Aceastã apariþie nu nespune însã nimic despre cel în cauzã, nu ºtim, cu alte cuvinte, cine este ºi ce afãcut domnul Miller pentru a ajunge într-o atât de prestigioasã funcþie decoordonator de enciclopedii. Fãrã sã fie un deschizãtor de drumuri sau uneminent ce relanseazã ºi revitalizeazã discuþiile devenite sterile ale filosofieipolitice cum este un Rawls, Miller este important (ar fi poate ºi în spaþiul publicautohton dacã ar fi tradus) din perspectiva subiectelor abordate ºi a tendinþei pecare o reprezintã. Mi se pare util de atras atenþia cã subiecte precumnaþionalitatea, cetãþenia, multiculturalismul, atât de actuale aici, sunt în acelaºitimp foarte actuale acolo. Este oare acesta un exemplu de sincronism ratat, desimultaneitate "surdã"? Problemele atât de presant ºi de semnificative politicprecum naþiunea, grupurile minoritare, raporturile acestora cu majoritarii"beneficiazã" de atenþia neinocentã a partidelor politice ºi a mass-media, dar lelipseºte un cadru conceptual care sã le înzestreze cu rezonabilitatea ºilimpezimea datorate dezbaterilor academice.1

Cartea de "cãpãtâi" a lui Miller este On Nationality 2 ale cãrei principii pot fiînsã regãsite ºi în cea recenzatã. Fãrã sã fie o carte dedicatã, cum este ceamenþionatã, unei principale teme, reuneºte mai multe eseuri care au în comundouã probleme : "ce înþeles poate avea cetãþenia în lumea de azi ºi dacãnaþionalitatea rãmâne un principiu viabil în funcþie de care se pot organizapoliticile noastre."3 "Lumea de azi" este cea a globalizãrii ( atât culturalã, cât ºieconomicã), prin care statul pierde controlul asupra politicilor economice ºiculturale, a naþionalismelor secesioniste care contestã legitimitatea statelor-naþiune existente ºi a identitãþilor "fragmentate" ale grupurilor consideratemarginale ( grupurile etnice, religioase etc). „Contra“ tendinþelor ce considerãidentitatea naþionalã ca rebut istoric ºi cetãþenia ca o minimã definiþie adrepturilor indivizilor, Miller promoveazã un sens republican al cetãþeniei, ce areca precondiþie naþionalitatea ºi ca model, democraþia deliberativã.

Cetãþenia republicanã (cap. 3, „Citizenship and Pluralism“) presupune oimagine a cetãþeanului activ, implicat în dezbaterea politicã ºi luarea deciziilorcare privesc binele comun al societãþii. Spre deosebire de concepþia liberalã care,dupã Miller, vede cetãþeanul ca individul depozitar al drepturilor, cea republicanãconstruieºte mai degrabã o eticã a cetãþeniei.4 Conform acestei etici, un cetãþean


1 Un bun exemplu în acest sens este legat de noþiunea de multiculturalism. Foarte folositã la un moment datºi referindu-se la o problemã specificã (a drepturilor legitime ale minoritãþii maghiare) este nesusþinutã de vreoteorie care sã îi expunã principiile ºi sã o facã astfel mai inteligibilã. Nu cã o astfel de teorie ar fi lipsit. Încãdin 1995, Will Kymlicka propunea o „Multicultural Citizenship“. A Liberal Theory of Minority Rights ( apãrutãla Clarendon Press, Oxford). În schimb, apare în 2001 Multiculturalismul liberal. Bazele normative ale existenþeiminoritare autentice, Levente Salat, Polirom, care este un comentariu mai elaborat al teoriilor lui Kymlicka. 2 On Nationality, Clarendon Press, Oxford, 19953 Citizenship and National Identity, p.14 "a citizen must be someone who thinks and behaves in a certain way", op. cit., p. 53

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

se identificã cu comunitatea politicã de care aparþine ºi promoveazã binelecomun al acesteia prin participare activã în viaþa politicã. Ce face însã acestmodel "maximal" nu numai al cetãþeniei, dar ºi al democraþiei sã fie diferit de celal lui Rousseau? Deseori aceastã definiþie a cetãþeniei pare cã cere drept condiþiesine qua non o comunitate restrânsã, omogenã, cu tradiþii comune, religie civilãîmpãrtãºitã de toþi membrii. Este oare posibil acest ideal în societãþilecontemporane a cãror trãsãturã distinctivã este pluralismul, diversitatea, ºi nuunitatea (ca sã nu mai adãugãm problemele ridicate de numãrul actorilorimplicaþi)? Rãspunsul la aceastã problemã se structureazã pe douã niveluri.

La nivelul participãrii politice, Miller atenueazã condiþia „tare“ a luiRousseau (voinþa individualã sã fie în acord cu cea generalã) de imparþialitateprintr-o minimã condiþie a discursivitãþii. Aceasta se bazeazã pe „bunãvoinþaindividului de a gãsi motive care pot convinge pe cei care iniþial nu sunt deacord“, (p. 55), fãrã a-l constrânge pe acesta sã renunþe la propriile saleconvingeri sau la interesele sale sau de grup. Pentru ca o deliberare sã fieposibilã, este necesarã însã aceastã condiþie a elaborãrii raþionale prin care defapt se explicã propunerile prin racordarea acestora la principii ce sunt generaleºi acceptate de toþi. Ce se cere este ca discursul sã fie moderat, susþinãtorul sãuabþinându-se de la radicalism, violenþã, coerciþie etc. Definiþia republicanã cerecetãþeanului douã lucruri - sã fie suficient de motivat în a se implica politic ºi asusþine diferite politici ºi, o datã implicat, sã fie responsabil, adicã sã aibã învedere mai degrabã interesele comunitãþii decât pe acelea personale sau de grup(cap. 5, „Bounded Citizenship“). Având în vedere cele douã condiþii de mai sus,se mai cere îndeplinitã încã una - „a te comporta ca un cetãþean responsabilpresupune a fi sigur cã marea majoritate a cetãþenilor vor face acelaºi lucru“ (p. 94).

La nivelul apartenenþei, Miller considerã drept condiþie a modelului sãudeliberativ "sentimentul comun al nationalitãþii ca fundament esenþial alpoliticilor de acest fel". Ultima condiþie descrisã mai sus, cea a reciprocitãþii, nupoate fi îndeplinitã, dupã autor, decât prin existenþa unei identitãþi naþionale.Naþionalitatea „rãspunde în acest fel uneia dintre problemele cele mai presanteale lumii moderne, anume cum sã se menþinã solidaritatea între populaþii largi ºianonime, în care cetãþenii lor nu sunt legaþi prin rudenie ºi nici nuinteracþioneazã faþã în faþã“ (p. 32, „In Defense of Nationality“). Conþinutulacestei identitãþi este însã flexibil, neputând fi monopolizatã de un program alvreunui partid. Identitatea nu este ceva imuabil, adevãr sau certitudine careodatã descoperitã devine dogmã. Ceea ce înþelege Miller prin identitate naþionalãeste doar acea „sursã colectivã a identitãþii personale“ care se distinge printrãsãturi ca credinþã ( în sens nonreligios) împãrtãºitã („o naþionalitate existãdoar atunci când membrii sãi cred cã existã“), extinsã în istorie, activã, legatã deun anume teritoriu, diferitã faþã de alte comunitãþi. Cetãþenia este o practicãsocialã ºi un ideal normativ în acelaºi timp. Pentru ca idealul republican sã steaîn picioare, are nevoie de „precondiþii empirice; nu se poate naºte ex nihilo“ (p. 96).

A defini apartenenþa unui autor la o ºcoalã de gândire politicã sau la un

POLSCI REVIEWS 219

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

anume curent de filosofie politicã este un lucru nu tocmai uºor, atunci cândînsuºi autorul se eschiveazã etichetãrii. Din fericire, nu este aici cazul. Încapitolul 6 („Communitarianism: Left, Right and Centre“), Miller se încadreazãîn disputa dintre liberali ºi comunitarieni în tabãra celor din urmã. Ce presupuneînsã aceastã disputã? Comunitarianismul considerã perspectiva individualistãasupra omului, prin care acesta este elementul fundamental al relaþiilor socialefiind dotat cu capacitatea de a îºi forma propriile convingeri, preferinþe ºiscopuri drept „ncoerentã“. Replica este cã nu se poate face abstracþie de anumite„identitãþi care nu pot fi reductibile la probleme de preferinþã contigentã“,comunitarienii postulând cã „eul nu poate fi înþeles fãcând abstracþie de relaþiilesociale în care este încastrat“ (p. 99). Pornind de la aceastã premisã generalã,Miller identificã trei forme de comunitarianism: de dreapta, de centru (sauliberal) ºi de stânga.

Forma liberalã a comunitarianismului acceptã faptul cã apartenenþa la grupînzestreazã indivizii cu "forme de viaþã valoroase ºi cu resurse pentru a deveniautonomi". Autonomia nu se atinge însã decât în momentul în care indivizii potreflecta critic asupra grupului de provenienþã. Forma de dreapta, spre deosebirede prima, pune accentul pe tradiþie ºi pãstrarea ei ca unicã soluþie a coeziuniisociale, respingând modelul autonomiei individuale într-o comunitate inclusivã.În fine, forma de stânga, la care autorul subscrie, pãstreazã autonomiapersonalã, însã într-un sens politic, limitâd intervenþia doar la aspectele publiceale acþiunilor individuale. În plus comunitatea trebuie sã se fundamenteze pevaloarea egalitãþii, „fiecare membru bucurându-se de egalitate de status“. Serespinge autoritatea tradiþiei, care este supusã revizuirii.

Dezbaterea liberali-comunitarieni este una din cele mai fructuoase ºisemnificative în contexul actual al revizuirii conceptelor de stat-naþiune,identitate naþionalã, dar ºi al punerii la îndoialã a liberalismului individualist clasicdrept unic promotor al drepturilor omului. Dezbatere care scoate în evidenþãcele douã „rolur“ ale individului contemporan - deþinãtor de drepturirecunoscute universal ºi membru al unei comunitãþi cu anumite tradiþii, istorii ºiobiceiuri. Spaþiul public românesc cunoaºte ºi el o dezbatere între „naþionaliºti“ºi „cosmopoliºti“, în care primii au la nivelul opiniei comune câºtig de cauzã.Este pãcat cã nu se face o legãturã între cele douã, având în vedere terenulcomun de confruntare.

Butoi Ionuþ, SPR. IV


211-224.qxd 10.06.2002 12:18

Lawson, Andrea Römmele and Georgi Karasimeonov, 1999.Cleavages, Parties And Voters: Studies From Bulgaria, The CzechRepublic, Hungary, Poland And Romania.. Praeger PublishingHouse, Wesport, USA.

This book is a collection of studies, each written by an author who isfamiliar with the political developments in the respective country, during andafter the 1989 revolutions. They are thus in a position to offer a clear analysis ofthe facts, based primarily on personal observation, and less on secondarysources. The causes and the effects of the revolutions are thoroughly studied inrelation to mainstream concepts of political science - such as cleavage, party,and voter.

The editors, Kay Lawson (professor of political science at San FranciscoState University and visiting professor at Sorbonne), Andrea Römmele (researchfellow at the Manheim Centre for European Social Research) and GeorgiKarasimeonov (professor of political science at Sofia University and managingdirector of the Institute for Political and Legal Studies in Sofia) have first drewa clear outline of their project, and then asked prepared people from each of thecountries in question to fill in the structure with proper studies. The Romaniancase is treated by Petre Datculescu, managing director of IRSOP, who is able tobase his claims on actual results of studies and polls conducted by the Institute.

The book follows the structure of the previous work of Seymour MartinLipset and Stein Rokkan, Party Systems and Voter Alignments, but applied tothe situation of the revolutions in Europe. Lawson, Römmele andKarasimeonov's book's declared purpose is to apply the concept of cleavage tothe emerging party systems in East and Central Europe after the revolutions,and to determine to what extent the definition presented in the original study isstill valid today. The editors also wanted to differentiate between WesternEuropean and Eastern European party systems, and to show whether or not theWestern model can be successfully copied in the East.

The book is divided into four main parts. The introducing chapters arewritten by each of the editors, and create the theoretical basis of the study.Andrea Römmele enlarges upon the definition of the basic concepts used in thestudy. Kay Lawson comments on how this book came into being and on themethods of analysis. He tries to establish whether or not the meaning ofcleavage has been modified or actually revived in the emerging political systemsin former communist countries, and what is the reaction of the voters to thesecleavages. The final target is to establish the relationship between cleavages,parties and voters.

Part II concernes itself with cleavages and parties prior to 1989. The caseof each country is presented commented upon separately and offers a goodinside view on the facts. Petre Datculescu begins his study with an analyticdescription of the origins and history of the Romanian party system. Heestablishes four sets of political conditions which have influenced itsdevelopment: (1) external pressure, (2) internal social structure, (3) limited and

POLSCI REVIEWS 221

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

fragile integration of the political community and (4) the national debates overthe coutry's model of development.

Among the first Romanian parties were the National Party, theConservative Party and the Liberal Party, resulted primarily from the cleavagesbetween the local and foreign landowners in Romania.

On December 20th, 1937, Romanians were participating in their last freeparliamentary elections for the coming half a century. Although, the liberalspractically won the elections, they were not strong enough to compete with therising left. The fascist organization Iron Guard became a mass movement andcame third in the 1937 elections, under the name of "Totul pentru Þarã". Theauthor explains the succes of the fascist movement by their ability to involvesocial strata which had been neglected by the democratic political forces. But thegreat strike which destroyed the political community and party system was ofcourse the communist dictatorship, following two other authoritarian regimes:King Carol II's (1938-1940) and Marshall's Ion Antonescu's (1940-1944).

The author briefly presents the political and economic situation under acommunist rule, and then enlarges upon the last years of communism and theinternal factors that may have caused the revolt. He finds two dominantgenerators of massive social cleavages: (1) a dramatic decrease of the livingstandard, combined with deliberate attempts to memodernize Romanian societyand (2) stricter control and domestic ideological repression associated with theattempt to isolate Romania from the outside world. The two major cleavagesgenerated by these were: (1) between the Communist Party and the workingclass and (2) between the Communist Party and the technical and cultural elite.

The author focuses then on the dominant political issues inherited by postdictatorial Romania after the collapse of the Communist rulership. The maincleavage after the revolution is the one between former members of theCommunist Party and the former disidents. Petre Datculescu tries to make adistinction here between the former members of the Party and the actualsupporters, because it is commonly known that many joined the party out ofoppotunism or because they were forced to. Another major afterwards cleavagewas the one between the Romanians and the Hungarian minority. This wasfueled by the constant fear of the Romanians for the Hungarian secessionismin Transylvania.

In Part III, (Cleavages and Parties after 1989), the authors analyze therebirth or the political systems in these countries, and the main problems theyhave to face in the new "free society". In the case of Romania, the authorattempts to verify the extent to which the new political parties are a translationof true divisions and conflicting interests in the political life. After a briefdescriprion of the social structure and poor economic development, PetreDatculescu traces an outline of the rebirth of the multiparty system, startingwith the formation of the National Salvation Front, and its fast metamorphosisinto a powerful party, winning the first elections. The example of the NSF wassoon followed by many others. By November 1996, there were almost 200registered parties in Romania. Here the author clearly states the difference


211-224.qxd 10.06.2002 12:18

between involved, influential, alive parties and the phantoms with a name, butno followers.

Further on, he touches upon the matter of placing the parties into the left-right tradition, which proves to be a difficult task. It seems all Romanian partiesafter 1989 have strikingly similar political programs, aiming at meeting thepeople's expectations.

After a short description of each of the most important parties, the authormoves on to depicting the reasons motivating parties. He analyzes the emotionaldivisions within and among parties, the images of the parties and how the votersconceive them.

When commenting upon how the expectations of the electorate were metby the elected parties, Datculescu notes that there has been a constantunconformity which developed into a true characteristic of the new politicalpattern in Romania.

Other issues in this chapter are the perpetuation of the "fight againstcommunism" after 1989, how the monarchy is perceived, the cleavages betweenRomanians and minorities and the process of economic reform and socialstandards. The conclusion of the author is that the political communityconcerns itself more with economical issues than with values and ideology, andthis is mainly because this is what the voters expect. He also concludes that thereare no true cleavages yet in Romania, and that there is a poor chance they willdevelop sometime soon, due to the lack of implication and the concern witheconomical issues.

The last chapter tries to find out how the voters respond. Petre Datculescutries to identify the voters, and what makes them vote like they do. He analyzesthe electoral records of 1990 and 1996 and watches the change in the social baseof different political parties. He, again, uses election results and public opinionpolls in order to establish patterns of voter alignment and to explain the socialand political origins of electoral change.

In the end, Datculescu concludes that political parties in Romania do nothave a distinctive social base, or a clear, strong, strategy to assure the loyalty ofthe same class of voters. By trying to address each segment of the population,the parties could only fail to meet the expectations of all those who voted forthem. This also determines the quick shift of votes from one party to the other.People always hope the next party will be better.

The author doubts there is a real cleavage in Romania now, but that onecould be born soon between the large groups of unemployed or poor peopleand the thin upper class. The middle class is almost extinct, and the twoextremes are more and more visible. If such a conflict bursts out in order toprotect the different interests of various social strata, Datculescu sees it apossible source of the restoration of the left-right.

The stated purpose of the volume is to study the cases of the post-communist countries and see if the old concept of cleavage is still valid here. Inthe end, it is not very clear whether the meaning of the word has taken on newsenses, or if the phenomena is not present here. But the studies are nevertheless

POLSCI REVIEWS 223

211-224.qxd 10.06.2002 12:18

useful. They offer various statistic to illustrate, sustain or just create a betterimage of the ideas in the text, thus making them credible and giving the studythe benefit of a scientific one. This adds to the fact that the structure of thestudy follows a clear train of thought, familiarizing even the most ignorantreader in these matters, with the subject.

Another observation is that the publishing house issuing this volume is notRomanian, and although it concerns us very much, it is nowhere to be found inRomanian libraries or bookshops. Maybe it can be found in some privatebookcases, handed by one of the authors, like the one I accidentally found. Butthat does not help much. I wonder whether it was really written for the bettercomprehension of the concerned parties of their own situation, or if it waswritten for the West to study and pity, once again, "the poor former communistcountries".

Andreea TãnaseFaculty of Political Science, 3rd year

University of Bucharest


211-224.qxd 10.06.2002 12:18

Revista Românã de ªtiinþe Politice / Romanian Journal of Political Science (PolSci)

Volume 2 Number 1 April 2002

CALL FOR PAPERS - INSTRUCTIONS FOR AUTHORS

The Romanian Journal of Political Science encourages contributions fromthe community members of Romanian social scientists regardless of age,academic background, and topic. We are mainly interested in theory-groundedpapers based on solid empirical work. Contributions drawing upon inferentialanalysis are especially encouraged, as are papers from fields currently under-covered, such as comparative politics, public policy, political economy, andpolitical psychology. Acceptable languages are English and Romanian. Pleaseuse endnotes only, mark them in the text with superscript fonts (so notautomatic), limit their number to a minimum, and use consistently one citationsystem throughout your article, electronic submissions are acceptable in MSWord for '95 and '98 only, at [email protected]. If you prefer snail mail, send afloppy disk with the article in MS Word for '95 and a hard copy to SocietateaAcademica din Romania, str. Petofi Sandor 15, Bucuresti 1, Romania. The ideallength of an article is anywhere between 4000 and 8000 words, but longer articlescan be considered on the basis of exceptional merit. Foreign policy scientistswriting on Romanian or broader Central European issues are also encouraged tocontribute. We do not publish unsolicited essays or op-eds.

This is the first Romanian peer-reviewed journal of political science. Paperswill be reviewed by board and staff members, and not only. The reviewers' namesare confidential, but authors will receive copies of the reviews and they may beasked to make some modifications in order to have the article published.Essential for a successful submission is that the article addresses an importanttopic, respects the canons agreed in the contemporary political science, andshows perfect knowledge of previous theoretical contributions, Romanian orinternational or both. Contributions are welcome at anytime of the years and willbe considered for the next issues.

SSOOCCIIEETTAATTEEAA AACCAADDEEMMIICCAA DDIINN RROOMMÂÂNNIIAA

-- RROOMMAANNIIAANN AACCAADDEEMMIICC SSOOCCIIEETTYY --

Str. Petöfi Sándor 15, Bucureºti 1, România++40-1-222.18.68 (tel/fax)

[email protected]

www.sar.org.ro

Cop 2-3.qxd 10.06.2002 12:10 Page 3

Volume 2 Number 1 April 2002

Ro

man

ian

Jo

urn

al

of

Po

liti

cal

Scie

nce

Volu

me

2 N

umbe

r 1 A

pril

2002

SAR

CONTENTS

FOCUS: DEMOCRATIZATION THEORY

Phillippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl - CE ESTE … ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA

Samuel P. Huntington -AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI

Larry Diamond -A LUAT SFÂRªIT CEL DE-AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI?

Adam Przeworsky, Michael Alvarez, Jose Antonio Cheibub ºi Fernando Limongi -

CE ANUME DETERMINÃ TRÃINICIA DEMOCRAÞIILOR?Amartya Sen -

DEMOCRAÞIA CA VALOARE UNIVERSALÃGuillermo O’Donnell -

ILUZII DESPRE CONSOLIDAREA DEMOCRAÞIEIMarc F. Plattner -

DE LA LIBERALISM LA DEMOCRAÞIE LIBERALÃAndreas Schedler -

CE ESTE CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ?Robert A. Dahl -

DEZVOLTARE ºI CULTURÃ DEMOCRATICÃPhilippe C. Schmitter -

SOCIETATEA CIVILÃ ÎN ORIENT ªI OCCIDENTThomas Carothers -SFÂRªITUL PARADIGMEI TRANZIÞIEI

PolSci PAPERS

Alina Mungiu-Pippidi - ROMANIA’S ‘END OF TRANSITION’ DECONSTRUCTED

Adrian Cioflâncã - TENTAÞII NEOPOPULISTE ÎN EUROPA DE EST

RECENZII

Concurs studenþesc de recenzii academice

Coperti 2.qxd 10.06.2002 12:09 Page 4

romanianjournalof political science · adoptã o perspectivã mai structuralã, a se vedea larry...

Documents