ROLUL PSIHOLOGIC I EDUCATIV AL AHULUI ASUPRA INDIVIDULUI I ELEVULUIn vederea unui rspuns fundamentat la ntrebarea dac omul are ntr-adevr nevoie de ah, trebuie-pe lng investigaii psiho-pedagogice-cercetai i ali factori sociologici: n plus, trebuie analizat opinia public i consultat istoria cultural a diferitelor popoare.Istoria dezvoltrii culturale dovedete un interes continuu, crescnd al omenirii pentru jocul de ah. n decursul a puine secole el s-a transformat dintr-un joc exclusivist al elitei nobilimii vremii ntr-o preocupare preferat a milioane de oameni. O rspndire deosebit de larg a cunoscut ahul n Rusia, aproape n toate rile Europei i n ultimul timp se fac investiii financiare deosebite n Asia de sud-est (China, Vietnam, India, Mongolia Iran). Deci, s-a dovedit c ahul este o arm a educaiei culturale i un mijloc incontestabil al dezvoltrii estetice, artistice, intelectuale a calitiilor volitive ale omului. ahul a primit nalte cuvinte de apreciere din partea unor personaliti de toate orientrile ca de exemplu: Puchin, Robespierre, Goethe, Dickens, Cervantes, Rousseau, Neruda, Hemingway; compozitorii Chopin, Beethoven; savanii Mendeleev, Eintein, Franklin, istoricul N.Iorga, ca i din partea altor remarcabili creatori.Ei au vzut n ah o gimnastic original a spiritului, un mijloc folositor de educare a caracterului i o anumit form a imaginaiei estetice. Pablo Neruda a accentuat faptul c ahul ar fi poezie lupt, raiune i voin. Preocuparea ahist dezvolt gndirea logic i creatoare, ndeamn la analiz i rezolvare de probleme, toate acestea aduc numai beneficii unui viitor specialist n orice domeniu. n prezent n plin perioad a exploziei informaionale, problema dezvoltrii capacitilor analitice ale omului i revine o importan deosebit. Aceasta este condiionat de o cretere clar a greutii specifice a muncii intelectuale n toate domeniile de activitate. S-a schimbat de asemenea caracterul muncii intelectuale: volumul de informaii care trebuie prelucrat s-a mrit considerabil i aceasta foreaz pe fiecare s nlocuiasc, mai mult dect pn acum, nvarea faptelor prin studiul metodelor; prin aceasta poate s generalizeze puternic materialul faptic i s-l interpreteze critic. Rolul benefic al ahului n pregtirea omului pentru rezolvarea unor astfel de probleme s-a dovedit hotrtor.Un anume profesor Klaus a constatat: Dup prerea mea este mai uor s se formeze o gndire logic exact prin intermediul jocului de ah, dect prin mijlocirea unei cari de logic, nefiind ns voie ca elementele jocului confundate cu distracia neserioas; dup cum bine se tie, omul nva mai cu plcere un joc, dect dac este instruit. Valorosul pedagog rus Suhomlinski a concentrat i el rezultatele cercetrilor sale, dup cum urmeaz; Jocul de ah este o excelent coal a gndirii logice exacte.Din experiena mea, cele mai multe poziii din ah sunt pline de probleme, adic n ele nu este posibil s se indice o cale absolut de conducere a jocului. De aici, juctorul plonjeaz, adesea, n necunoscut, el trebuie s se lase condus de intuiie i s accepte riscurile. Jocul de ah ajut s se dezvolte intuiia i gndirea creeatoare.Jocul de ah cere o atenie intens i de durat. Se poate ncepe excelent o partid i s se obin o poziie ctigat, ns este suficient s se piard doar pentru cteva secunde concentrarea i deja, roadele eforturilor precedente sunt pierdute. In jocul de ah este de asemenea necesar s se prevad mintal schimbrile intervenite n poziionarea figurilor pe tabl. Prin aceasta se dezvolt inevitabil puterea de imaginaie. De asemenea, nu se poate concepe ca un bun juctor s nu dispun de capacitatea de reinere a diferitelor variante care apar n decursul jocului. Anumii psihologi au observat aceast particularitate a ateniei la ahiti puterea de imaginaie i memoria i nc din anii 1920 au efectuat o serie de cercetri experimentale. Dintr-o analiz comparativ a capacitilor de care dispun ahitii cu a acelora care nu joac ah de la vrsta de 12-16 ani, a rezultat c primii stteau mai bine n ceea ce privete intensitatea ateniei ( n special lipsa deconcentrrii ), precizia puterii de imaginaie i realizrile memoriei. S-a constatat, pe baza observaiilor facute de-a lungul anilor, ndrznesc s afirm, c multe cazuri de lips de concentrare, determinate cu claritate la copii i tineri, coincid cu nceputul interesului lor serios pentru jocul de ah. Aceasta este, fr ndoial urmarea particularitilor tocmai menionate, a influienei pe care o exercit ahul asupra psihicului.Jocul de ah influieneaz nu numai funciile intelectuale ci i caracterul omului n ansamblul su. Psihologii au relevat: ahul nu este doar o confruntare a forelor spirituale,el reprezint i o lupt intelectual ntre diferitele caractere. n ah imitarea oarb a unor exemple recunoscute este la fel de lipsit de perspective ca i pasivitatea. ahul cere capacitatea de a pune singur probleme i de a le rezolva singur, adic el nva- n cel mai larg sens al acestei noiuni- s se experimenteze. Asupra dezvoltrii independenei i activitii personalitii au atras atenia Binet, Netciaiev i ali savani.ahul promoveaz poziia realist, obiectiv fa de partener i fa de sine nsui. Partida de ah decurge n condiiile unei critici neexprimate. Fiecare parte se strduiete s descopere greeli n aciunea adversarului i s le exploateze. Pierderea este urmarea inevitabil a unei greeli proprii. A atribui cuiva vina pentru propria nfrngere, reprezint un non-sens. De aceea, eecurile propun n mod obiectiv o analiz proprie critic i devin prin urmare un mijloc al propriei educaii.Fiecare nfrngere pe care ne-o administreaz adversarul reprezint o critic a cunotinelor noastre ahiste, a concepiilor noastre teoretice i a practicii proprii de joc. ahul reprezint o remarcabil coal a voinei; el imprim stpnirea de sine i severitate fa de tine nsui.Jocul de ah cere hotrre, curaj, bucuria riscului i n acelai timp simul rspunderii. Toate acestea formeaz mpreun o combinaie ciudat de genul unui curaj precaut i duc la un anume raionalism. Din partea ahitilor bine pregtii se aud arareori regrete inutile despre posibilitile pierdute; ei sunt contieni de situaia real: mutarea a avut loc, o ntoarecere nu mai exist.Tot ceea ce s-a spus, vorbete despre influena dezvoltrii gndirii i a caracterului. n plus, trebuie plecat de la ideea c ahul poate juca un rol deosebit de benefic n fiecare capitol al vieii, n care se accentueaz bazele caracterului i a stilului de gndire individual, adic la vrsta colar. Promitor pare a fi gndul de a introduce ahul ca specialitate didactic. Este adevrat, aceast propunere este dezbtut de mult vreme i anume chiar de la nceputul secolului trecut, cnd Tarrasch, Marco i altii au militat pentru introducerea nvrii ahului n coal. ahul ar trebui s aib prioritate ncepnd de la grdini (vrst 6 ani) i clasele 1-4, ca un element al culturii spirituale i anume, chiar aici unde educaia spiritual ocup un rol deosebit i are forme i elemente specifice de lucru. n ultimii ani nvarea ahului se face n colile din Moscova n multe orae din Rusia, dar i n Germania, Danemarca, Asia de sud-est, China-Academie de ah, India-toate rile din aceast zon, nu mai vorbesc de rile Balcanice i toi vecinii notri experimenteaz i militeaz pentru introducerea ahului n coli. Cu toate acestea, nvarea ahului n coal are n acest moment de luptat cu anumite dificulti metodice. Lipsesc n primul rnd recomandrile precise n ceea ce privete numrul de ore. Nu exist manuale obligatorii, de asemenea nici programe de nvmnt. Acestea sunt ns probleme deosebit de importante n faa crora se vd puse cluburile de ah i instituiile sistemului de nvmnt. Din pcate ahul nu este recunoscut de toi colaboratorii sistemului de educaie. Muli pedagogi nu-l privesc dect ca o mpovrare suplimentar pentru deja mult prea ncrcatul plan de nvmnt, un orar foarte ncrcat i ajung la concluzia c acest lucru este imposibil. Greeala const n urmtoarele: n era exploziei informaionale nu mai este oricum posibil s se arunce o privire global asupra tiinelor. Trebuie s trecem de la nlocuirea memorrii faptelor i evenimentelor la nvarea de metode pentru obinerea i explicarea acestora ahul va ajuta pe fiecare elev s-i elaboreze metode exacte de gndire. Cu toate acestea, esena relaiei ntre ah i procesul de educare i formare din coal este o repetare-neneleas nc de toi.Dac se vorbete despre importana educativ a jocului de ah i de influena sa favorabil asupra caracterului i gndirii, nu trebuie s se uite c ahul este doar un mijloc, c efectul su benefic nu rezid n sine nsui ci este strns condiionat de factorii sociali: de relaiile sociale, de climatul socio-psihologic din cadrul colectivului, de maturitatea idiologic i moral a personalitii etc.n cazul greelilor de educaie ahul poate conduce la corectarea de trsturi negative de caracter. Jocul de ah este o lupt nverunat ntre individualiti, n care adversarul trebuie nvins neaprat. Pe parcursul confruntrii la tabl, ceilali (echipa, antrenorul, suporterii) nu au legtur nemijlocit cu rezultatul direct al jocului. De aceea, la un om insuficient de matur poate aprea impresia c un succes obinut reprezint doar realizarea sa personal. Dac un astfel de juctor este ludat peste msur iar legtura sa cu colectivul este nc slab, atunci poate cu uurin s ia atitudine de vedet. Deci aa ceva nu apare adesea, este foarte important s se duc o munc sistematic, tocmai pentru a se evita astfel de lucruri.n cele de mai sus am amintit de un psiholog pe nume Binet, din Frana care a fost primul psiholog care si-a ndreptat profesional atenia fa de ah. El a cercetat problemele psihologiei memoriei si s-a strduit s clarifice legitile reinerii lucrurilor complicate. Pe lng multe cercetri, Binet a inut o prelegere n 1893 la Sorbona, iar n 1894 a publicat o carte, n care s-a prezentat date despre memorie i pe lng acestea s-a reliefat i aspecte despre gndirea ahist i anume, importana jocului de AH-ORB, ct i pentru cel practic, la tabl.Binet a presupus c ntre matematic i ah nu ar exista o asemnare esenial total. Acestea sunt ntr-o oarecare msur paralele ale muncii spirituale. Presupunerea sa, s-a dovedit corect ( vezi cazul Nistor Nisipeanu). n lucrrile psihologilor rui s-a artat c ntre capacitile matematice i cele ahiste nu exist un raport direct. ahul, dup o apreciere corect a lui Binet, nu poate fi redus la puterea memoriei. De asemenea, bogia artei ahiste nu se poate explica prin metodele raionale pure. Relevnd importana intuiiei, Binet a scris: Eu o privesc (poziia de pe tabl ) la fel cum un muzician privete un acord, ca un ansamblu unitar. Totui, privit n ansamblu, meritele lui Binet la aprofundarea cercetriilor psihologice asupra ahului sunt de netgduit, caci el a reuit primul s caracterizeze convingtor preocuparea ahist drept o activitate ce reflect un coninut de idei profund creator.La ora actual, ahul s-a modernizat foarte mult datorit calculatorului. Se joac ah pe internet, arbitrajul n ah se face pe calculator, au aprut programe n domeniul deschiderilor, jocului de mijloc i finaluri selectate. Se fac meciuri ntre calculator i om i totui omul face fa calculatorului ! datorit faptului c omul are o calitate deosebit fa de calculator i anume: nelegerea poziiei.

Dintre raspunsurile primite cele mai interesante au fost declaratiile lui Tarrasch. El a scris, printre altele: Memoria mea se afla la un nivel ceva mai ridicat peste medie. Cu toate acestea, memorarea sumelor si a persoanelor este foarte slaba. Pentru lucrurile pe care le studiez cu interes am o memorie buna. Imi amintesc multe din Homer, Sofocle, Horatiu Memoria mea sahista este foarte buna pentru ca sahul ma intereseaza cel mai mult. In putin timp imi pot reaminti o partida pe care am jucat-o acum 12 ani la Berlin. Pentru aceasta imi vine mai intai ideea Sunt un matematician mediocru Calculele mentale sunt dificile pentru mine. Aceasta mi-a devenit clar, deja, de la scoala.Desigur, sunt capabil sa aduc in fata ochilor intreaga pozitie, dar aceasta este obositor. in memorie ramane esentialul, miezul acestei sau acelei pozitii In esenta, intregul joc este construit pe baza memoriei logice Spre exemplu, mi se comunica faptul ca in partida nr. 4 s-a mutat Re8-d8. inand seama ca in capul meu domneste harababura, incep sa ma gandesc inapoi, la ce inseamna aceasta mutare. Imi reamintesc: era un Gambit al Regelui, imi propusesem sa sacrific nebunul la f7 acesta nu putea fi luat, de aceea regele a mers la d8. Acesta este lantul logic al amintirilor.Mai departe, cand s-a pronuntat in legatura cu imaginea mentala a figurilor si a tablei Tarrasch a remarcat ca gandirea sahistului face abstractie de forma si culoarea figurilor si ca opereaza cu raporturile functionale ale figurilor aflate pe tabla.'Caracteristicile exterioare sunt neimportante. Eu nu le sesizez. Eu vad planul.Pe langa aceste cercetari, Binet a tinut o prelegere in 1893 la Sorbona, iar in 1894 a publicat o carte. Rezultatele cercetarii au fost mai bogate decat s-a presupus. Binet a intentionat sa prezinte date despre caracteristicile memoriei, totusi, rezultatul a fost o lucrare instructiva nu numai despre memorie, ci si despre gandirea sahista si anume in aceeasi masura utila pentru jocul de sah orb, cat si pentru cel practic, la tabla. Pentru psihologia generala si pedagogica s-au dovedit extrem de interesante concluziile elaborate de Binet:1. Intre dezvoltarea memoriei si a gandirii exista o anumita dependenta, insa aceasta nu este una directa - adica dezvoltarea memoriei nu trebuie stabilita prin raportare la taria intelectului si nici invers. 2. Memorarea in conditiile unei activitati practice dificile se bazeaza clar pe alegere. Incercarea memorarii cuvant cu cuvant' este inutila si nerealista. 3. In procesul memorarii elementelor logice cu sens le revine o importanta predominanta. Totusi, iti aduci mai bine aminte de idei, daca ele sunt legate de anumite reprezentari vizuale (cu imaginile raporturilor de dependenta ale figurilor de pe tabla, ale mutarilor esentiale etc). 4. Scoaterea in evidenta a anumitor elemente pline de sens in memorare si reproducere depinde de sarcinile activitatii. Rezultatele au reprezentat o contributie importanta la dezvoltarea psihologiei gandirii si memoriei. Binet a folosit datele astfel valorificate si pentru a intocmi teste de inteligenta. El a exprimat si multe idei valoroase despre specificul activitatii procesului de gandire sahista. Binet a ajuns la concluzia fundamentala ca joaca mai bine acela care apreciaza mai exact pozitia si calculeaza mai departe variantele. Aceasta teza este astazi pe deplin confirmata. Este adevarat, Binet a supraapreciat puterea de calcul a sahistului, mai ales ca l-a crezut pe cuvant pe Rosenthal, care l-a inselat - declarand ca el ar putea calcula variante cu cateva sute (!?) de mutari in avansBinet a presupus ca intre matematica si sah nu ar exista o asemanare esentiala totala. Acestea sunt intr-o oarecare masura paralele ale muncii spirituale. Presupunerea sa s-a dovedit corecta. In lucrarile psihologilor rusi s-a aratat ca intre capacitatile matematice si cele sahiste nu exista un raport direct. Sahul dupa o apreciere corecta a lui Binet nu poate fi redus la puterea memoriei. De asemenea, bogatia artei sahiste nu se poate explica prin metodele rationale pure. Relevand importanta intuitiei, Binet a scris: Eu o privesc (pozitia de pe tabla - N.K.) la fel cum un muzician priveste un acord, ca un ansamblu unitar.Psihologul francez a subliniat faptul ca gandirea sahista este extrem de complicata si multilaterala. Daca ar fi posibil sa se priveasca in capul unui sahist, atunci am gasi acolo o intreaga lume de sentimente, idei, emotii si pasiuni, ca si o neincetata excitare a starilor de constiinta, in comparatie cu care chiar descrierile noastre grijulii ar fi doar niste schite grosolane.Binet a exagerat importanta monologului interior in timpul desfasurarii procesului de gandire: Vorbirea interioara este folosita continuu in ganduri si calcule. Fara indoiala, fiecare jucator isi exprima gandurile sale in soapta si in timpul jocului el vorbeste incet cu sine insusi - numai mutii tac.' Cercetarile ulterioare, mai ales cele ale lui Blumenfeld, nu au confirmat aceasta. S-a stabilit insa ca vorbirea interioara in decursul jocului are loc doar foarte limitat, sau lipseste in totalitate.Totusi, privit in ansamblu, meritele lui Binet la aprofundarea cercetarilor psihologice asupra sahului sunt de netagaduit, caci el a reusit primul sa caracterizeze convingator preocuparea sahista drept o activitate ce reflecta un continut de idei profund creator.In lucrarea publicata in 1926 Psihologia jocului de sah, Djakov, Petrovski si Rudik au incercat sa descopere pe cai experimentale specificul proceselor psihice la sahisti. Rezultatele obtinute (s-a stabilit o psihograma a sahistului, care insu-meaza 16 calitati) au fost totusi doar de natura generala si nu au permis sa se raspunda la intrebarile formulate.Dintre lucrarile lui Blumenfeld, incercarile sale de a cerceta formele intuitive ale gandirii (acuitatea vizuala, cum a desemnat-o el) sunt cele mai interesante. El scria: Cateodata, un sahist poate vedea dintr-o data o serie de mutari succesive care trec cu o asemenea rapiditate pe langa ochiul sau spiritual, incat constiinta nu gaseste suficient timp sa surprinda toate situatiile intermediare. Blumenfeld impartasea opinia ca in cazul acuitatii vizuale nu ar fi necesara o atentie deosebita la fiecare actiune, cu atat mai mult cu cat aceasta s-ar derula atat de repede incat un control constient asupra elementelor intermediare ar lipsi oricum. Dupa cuvintele lui Blumenfeld, acuitatea vizuala reprezinta o premisa importanta, caci s-a gasit ideea pentru desfasurarea jocului mai departe in plus, ea s-ar instala involuntar. Deosebit de important ar fi rolul acuitatii vizuale in criza de timp.Desi nu toate ideile lui Blumenfeld sunt de necontestat (de exemplu, cele despre aparitia involuntara a acuitatii vizuale), el a fost, totusi, unul dintre primii cercetatori care s-au straduit sa explice esenta proceselor intuitive.O contributie importanta la cercetarea problemelor psihologiei gandirii au reprezentat-o anchetele lui Tihomirov, profesor la Universitatea din Moscova. In cartea aparuta in 1969 (Structura activitatii gandirii omenesti) si in alte lucrari el s-a bazat in esenta pe analizarea materialului sahist. Tihomirov scrie: In sensul cel mai general, se poate spune ca sahul este un caz de exceptie al acelui proces in care o actiune practica este aleasa intr-o situatie concreta pe baza studiului caracteristicilor acestei situatii. Practica acestui proces cuprinde toate felurile activitatii umane.In cercetarile sale, Tihomirov s-a folosit de metode de cercetare multilaterale, printre care rotirea cinematografica a miscarii ochilor in timpul meditatiei la o mutare, fotografierea miscarilor mainilor la sahistii orbi si altele.Astfel s-a stabilit o schema generala a activitatii de gandire a sahistului, ce cuprinde cateva meca-nisme care reglementeaza scurtarea sau largirea procesului de cautare. Cercetarea a aratat ca activitatea sahistului este orientata spre intelege-rea continutului schimbarii sensului pozitiei. In aceasta activitate schimbarile de pozitii care au loc sunt comparate cu ipotezele, prognozele si planurile formulate anterior.Experientele au aratat ca procesul de cautare a mutarilor incepe cu analizarea sensului actiunilor adverse (ce se ameninta?). In decursul analizelor jucatorul poate sa se intoarca de mai multe ori la una si aceeasi mutare. Aceasta aparitie nu trebuie considerata drept indecizie, sau o lipsa a gandirii (astfel de cercetari repetate apar adesea si la jucatorii puternici), caci ea reprezinta in multe cazuri o premisa necesara pentru patrunderea mai profunda in esenta complicatiilor pozitiei.A fost scos in evidenta faptul ca procesul de cautare a deciziei (respectiv a unei mutari) consta in doua faze: mai intai se jaloneaza domeniul aproximativ in care, probabil, se gaseste solutia si apoi se stabileste zona precisa a actiunii de cautare care urmeaza. Daca mutarea gasita este apreciata ca nefavorabila, atunci cautarea se intoarce din nou la prima faza. Tihomirov a atras atentia ca activitatea emotionala (care, in mod obiectiv, este traita cu siguranta) are o puternica importanta la trecerea spre faza a doua cu atat mai mult cu cat ea stabileste intr-o oarecare masura valoarea subiectiva a acesteia sau acelei directii de cautare. In ultimii ani Tihomirov s-a orientat, inainte de toate, in directia cercetarii influentei efectelor psihologice asupra activitatii de gandire, care schimba starea emotionala. In vederea determinarii influentei psihologice, el s-a folosit de sugestia hipnotica. Tihomirov scria: L-am invitat pe ex-campionul mondial Tal in laboratorul nostru, unde a jucat cu o persoana-subiect sase partide. Subiectul a jucat trei partide sub hipnoza, sugerandu-i-se modelul lui Paul Morphy, un remarcabil maestru sahist din trecut. Celelalte trei partide le-a jucat in stare normala, adica fara hipnoza. Tal a castigat. Dupa joc el a dat urmatoarea apreciere: Inainte de hipnoza am jucat cu un om care muta, cu chiu cu vai, figurile ici si colo. Sub stare de hipnoza se afla in fata mea un cu totul altfel de om incordat, energic, curajos care a jucat cu doua clase mai bine.In oscilatiile din jocul subiectului nu trebuie vazut nimic supranatural. Privit formal, el nu a jucat de loc mai bine. Totusi, prin acest experiment Tihomirov a demonstrat in mod convingator ca in cazul oricarei confruntari dintre oameni (printre care si partida de sah) actioneaza nu numai factorii logicii formale, ci si cei psihologici. Cand subiectul nu se afla sub hipnoza - intimidat de autoritatea adversarului a ramas la posibilitatile sale. In celelalte partide modelul lui Morphy l-a ajutat sa inlature complexul de inferioritate si a aratat tuturor de ce era el capabil. In pozitiile in care subiectul, in stare normala, pornea de la principiul nu pot, dar voi incerca, el a inceput sa joace sub deviza eu pot da totul, si asta chiar foarte bine! Aceste experimente reprezinta o dovada folositoare pentru importanta aplicarii psihologiei in lupta sahista.Pe langa studiul functiilor intelectuale (gandire, memorie si fantezie), oamenii de stiinta au folosit modelul sahist si pentru cercetarea personalitatii. In anul 1928 a aparut cartea Psihologia victoriilor si a infrangerilor in jocul de sah a profesorului Netciaev. El era interesat de problema influentei succeselor si esecurilor exercitate asupra activitatii umane. Pe baza materialului sahist el a ajuns la concluzia ca o stare sufleteasca si o activitate echilibrata favorizeaza in mare masura succesul. Trebuie insa subliniat ca aceste generalizari sunt prea abstracte. Personalitatea sahistului a constituit - din unghiul de vedere al psihanalizei obiectul de cercetare al multor autori (Jones, Carpman, Fine). Atentie merita lucrarile lui Fine, marele maestru de atunci. Din pacate, in operele sale (ca si in cazul altor savanti, care urmeaza ideile lui Freud), s-a facut incercarea compri-marii procesului de dezvoltare a capacitatilor sahiste in ingustul pat al lui Procust al teoriei psihanalitice. Astfel, la analizarea carierei lui Staunton, Anderssen, Euwe, Steinitz, Morphy, Lasker, Capablanca, Alehin, si Botvinnik Fine a incercat sa explice avanturile creatoare ale acestor maestri prin conceptia lui Freud despre personalitate (spre exemplu, prin complexul lui Oedip).Drept model de cercetare psihologica - activitatile incarcate de conflict ale sahului s-a folosit si autorul acestei lucrari. Pentru aceasta s-au avut in vedere obiectiile care se refereau la artificialitatea si relativitatea activitatii sahiste. Pe drept cuvant a combatut Tihomirov acest punct de vedere: 'Artificialul este aparent in sah, inainte de toate prin reglementarea mutarilor diferite cu diversele figuri (si anume, prin regulile de joc). In schimb, in activitatea umana ne lovim mereu de obiecte care se deosebesc chiar prin caracterul lor, in principal chiar prin modul fix, social, al folosirii lor, ceea ce le permite sa realizeze diferite actiuni. Ne izbim mereu de faptul ca nu numai ustensilele indeplinesc anumite functii pentru activitatea umana, ci oamenii insisi indeplinesc functii atribuite lor (cateodata, chiar pentru o perioada de timp importanta); prin urmare, o caracterizare a jocului ca distribuire de posibilitati pentru diferitele figuri de a executa varii actiuni nu este reprezentativa doar pentru sah.' In favoarea atragerii modelului sahist spre cercetarea activitatilor conflictuale se pot aduce urmatoarele argumente: 1. Dupa originea sa, sahul a reprezentat incercarea de a reflecta nemijlocit conflictul razboinic dintre oameni. Prin urmare, acest raport a pierdut trasaturile externe directe, cu toate acestea jocul a pastrat o forma ce reprezinta lupta intre doua parti. 2. Esenta psihologica a conflictului sahist ascunde in el (in jocul de sah N.t.) multe trasaturi ale conflictelor obisnuite dintre oameni; ea consta in intelegerea strategiei comportarii adversarului si - tinand seama de aceasta in elaborarea unui mod propriu de actiune, care sa-i provoace acestuia dificultati maxime. Bazele actiunii si metodele influentarii psihologice a adversarului se aseamana in sah si cu alte forme de manifestare a actiunilor conflictuale (spre exemplu, principiile coordonarii si concentrarii fortelor, metodele de asteptare, mijloacele de atragere, crearea mai multor amenintari etc.). Aspectele psihologice ale procesului de cautare a deciziei (mutarii) se aseamana adesea la marii maestri sahisti cu modul de gandire al conducatorului armatei. Stemenko observa: Deosebirea dintre munca unui comandant si a unui civil consta in aceea ca vointei si ratiunii unui conducator de osti i se opune o vointa si o ratiune adversa, cu nimic mai putin puternica De aceea, actiunea conducatorului se refera la conflictul a doua inclestari de vointa, a doua ratiuni, a doua centre de inteligenta. In acest caz, comparatia cu doi comandanti opusi in jocul puternicilor maestri este foarte potrivita. 3. In situatiile de conflict multe decizii se iau sub semnul incertitudinii si cer o abordare creatoare. In cele mai multe pozitii de pe tabla de sah (in special cele din jocul de mijloc) apare ca imposibil sa se stabileasca o strategie optima care sa contina raspunsul la intrebarea care din parti castiga, sau daca partida se termina remiza. Necesitatea de a actiona fara o busola sigura activeaza gandirea creatoare. Evident, in sah - comparativ cu toate celelalte forme de aparitie a practicii creatoare a omului - se intalnesc mult mai des situatii pline de probleme si neprevazut. Totusi, aproape fiecare mutare cere rezolvarea de probleme in mod creator.4. Starea de nesiguranta solicita de la sahist asumarea riscului. Trebuie relevat faptul ca luarea de decizii care sunt legate de un risc este tipica pentru situatiile conflictuale.5. Gandirea sahista este legata nemijlocit de actiune. Mutarea pentru care te-ai decis trebuie efectuata pe tabla, dupa care numai este voie sa fie retrasa sau corectata. In plus, mutarea aleasa trebuie facuta in intervalul destul de strict limitat al timpului de gandire prestabilit. Toate acestea cer din partea jucatorilor un deosebit simt de raspundere, anume cel legat atat de rezultatul final al partidei, cat si intregul proces al activitatii de gandire. Concursurile de sah se remarca, de regula, printr-o tensiune interioara inalta.6. Claritatea si simplitatea relativa a regulilor de joc usureaza intreprinderea de cercetari asupra modelului sahist. Si astfel, asa cum lumea sahista (constand din simple obiecte usor de descris, figurile si tabla, ca si legaturile, de loc complicate, dintre aceste obiecte) poate fi asemanata cu lumea reala tinand seama de multilateralitatea parametrilor sai tot asa, pentru cercetarea procesului gandirii creatoare, sahistul in sine, nu reprezinta o descoperire mai putin importanta decat drosophilele pentru geneticieni a scris Lausis. In multe activitati este destul de dificil sa se compare nivelul realizarilor, caci lipsesc criteriile exacte de apreciere. In sah, dimpotriva, astfel de procedee exista. Rezultatul concursului totalitatea victoriilor, remizelor si a infrangerilor da un raspuns clar la intrebarea legata de evolutia oricarui jucator. Lipsa de echivoc a rezulta-telor activitatii, posibilitatea de a obtine o documentare exacta si realizarea unui experiment de masa, cu aprecierea matematica a datelor colectate toate acestea usureaza formularea unor concluzii sigure din cercetarea jocului de sah.In ciuda acestor avantaje, modelul sahist sufera de anumite limite, ce trebuie avute in vedere. Una dintre ele consta in faptul ca in sah conflictul este cu preponderenta de natura individuala. De aceea, lupta sahista este comparabila in esenta cu situatiile conflictuale, in care un singur om poarta raspunderea pentru decizia luata.In opozitie cu sahul si intrecerile sportive, alte feluri de lupta dintre oameni exprima cel mai adesea contradictii sociale mai importante. Aceasta determina anumite deosebiri in motivatia care il face sa actioneze pe sportiv, respectiv comandant, judecator de instructie sau spion. Chiar daca o anumita unitate psihologica a tuturor felurilor de actiuni conflictuale este incontestabila, nu trebuie sa se ignore totusi deosebirea sociala dintre confruntarea din sport si celelalte conflicte umane. Eroarea lui Lasker a constat in aceea ca in acest raport a supraapreciat importanta sahului. El a explicat aparitia de razboaie si alte feluri de confruntari din nevoia innascuta a omului de lupta si a propus sa se lichideze contradictiile sociale prin raspandirea generala a jocului de sah.Folosind sahul drept model, autorul a elaborat un sistem de principii si metode ale actiunii in conditii de conflict si un program de studiu al psihologiei adversarului.Despre modelul sahist se vorbeste adesea si in legatura cu lucrarile ce se adreseaza crearii de programe pentru calculatoare electronice. Pina de curand, succesele in acest domeniu nu au fost foarte mari. Aceasta nu s-a datorat asa de mult dificultatilor tehnice, cat mai degraba abordarii nepotrivite si simplificate a analizei jocului de sah. Programatorii nu au tinut cont de fineturile esentiale in aprecierea pozitiei, care au adesea importanta hotaratoare, caci ei intampinau dificultati serioase cu descrierea formala.Am facut pana acum cunostinta cu cele patru importante directii de cercetare ale psihologiei sahiste.Sarcina pe care si-a asumat-o autorul acestei lucrari consta in primul rand in abordarea mai profunda a acelor probleme care il preocupa cel mai mult pe sahist din punctul de vedere al interesului practic, respectiv cum se pot folosi rezultatele psiholo-giei in lupta sahista. Rezolvarea acestei sarcini a necesitat studierea particularitatilor gandirii sahiste, a comportamentului jucatorului in situatiile de joc deosebit de importante, a influentei varstei, a indicelui temporal, precum si a caracteristicilor luptei pentru preluarea initiativei. Pe baza cercetarilor intreprinse s-a elaborat un program pentru studiul adversarului, care cuprinde o vedere de ansamblu asupra caracteris-ticilor sale psihologice.

J. R. Capablanca remarca:- Este usor sa inveti sah, este greu sa-l joci bine!- Inainte de a fi stiinta si arta, sahul este un joc. El are reguli, principii si legi care trebuiesc bine cunoscute pentru a juca bine sah.-(Manualul enciclopedic al jocului de sah.. M. Tal, N. Juravlev ).