rodica nicoleta ion - cânturi printre rânduri
DESCRIPTION
Rodica Nicoleta ION - Cânturi printre rânduri (versuri) - În semn de preţuire pentru autor oferim ca premiu de excelenţă prezentul volum, apreciind astfel contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea amintirilor temporale din faptul serii prin intermediul reţelei sociale „Cronopedia” (http://lenusa.ning.com/). Biblioteca Cronopedia Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Rodica Nicoleta Ion şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean.TRANSCRIPT
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Rodica Nicoleta Ion şi al Bibliotecii Cronopedia realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului
şi pentru scopuri necomerciale.
Rodica Nicoleta ION
Cânturi printre rânduri
Rodica Nicoleta ION
2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
POPESCU RUSU, EMILIA Frescă pe zăpadă – poeme alese - /Emilia Popescu Rusu - Iaşi: Editura StudIS, 2015 ISBN 821.135.1-1
Redactor: Lenuş Lungu
Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web)
Corectură: Gabriela Mimi Boroianu
Tehnoredactare: Ioan Muntean
Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (colecţie foto web)
Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia
(http://lenusa.ning.com)
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului Rodica Nicoleta ION
şi reţelei Cronopedia.
Tipărit la Editura StudIS
Adi Center® Iaşi
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ION, RODICA NICOLETA Cânturi printre rânduri: versuri/Rodica
Nicoleta Ion - Iaşi: Editura StudIs, 2015 ISBN 821.135.1-1
Cânturi printre rânduri
3
Rodica Nicoleta ION
Cânturi printre Rânduri Cânturi printre rânduri
Editura StudIs
~ Iaşi, 2015 ~
Rodica Nicoleta ION
4
În semn de preţuire pentru autor oferim ca premiu de excelenţă prezentul volum, apreciind astfel contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea amintirilor temporale din faptul serii prin intermediul reţelei sociale „Cronopedia„ (http://lenusa.ning.com/).
Biblioteca Cronopedia
Cânturi printre rânduri
5
PPrriinnttrree rrâânndduurrii ggăăssiimm
mmiinnuunnaattee ccâânnttuurrii
Autoarea Rodica Nicoleta Ion, este membru al Cenaclului Epigramiştilor
Olteni pe care îl conduc de la înfiinţare şi a ajuns la peste 100 de membrii.
Am fost rugat să prefaţez volumul său de versuri intitulat „Cânturi
printre rânduri”, rugăminte la care răspund cu plăcere, dat fiind că prezenţa
autoarei la şedinţele Cenaclului este activă, prezentând poezii şi epigrame cu
emoţie şi discreţie.
Rodica Nicoleta Ion, nu este la prima sa apariţie, în anul 2005, apărând
volumul „Stele de catifea”, făcând o bună impresie cititorilor.
Noul său volum este secţionat în două cicluri, respectiv „Poezii de suflet”
şi „Pamflete, catrene şi epigrame”, în total fiind un număr de 85 de poeme şi
epigrame.
Autoarea îşi face curajos apariţia în volum, având o poezie preţenţioasă
ca formă şi ritm şi anume o glosă intitulată „Glosă iubirii”, respectiv ca prima
strofă de opt versuri care se găseşte în ultima strofă – a zecea – în care ultimul
vers devine primul. Strofele se regăsesc în număr de opt, începând fiecare cu
câte un vers luat din strofa de început.
Rodica Nicoleta ION
6
Glosa îmbracă haina frumoasă şi complexă a iubirii, cel mai nobil
sentiment al omului, care defineşte caracterul sensibil şi sentimental al
autoarei, precum şi neputinţa omului faţă de trecerea şi supremaţia timpului
faţă de existenţa omenească.
Admiraţia faţă de universul veşnic şi fără de margini este încrustată în
poeziile „Iubiri de stele”, „Stele de catifea”, „Stele căzătoare” şi în „Stele
căzătoare partea a IV-a”, „Stele căzătoare partea aV-a”, „Stele căzătoarea
partea a VI-a” sau „Iubiri de stele partea aVII-a”.
Faţă de imensitatea stelară, a contemplaţiei planetei şi dragostea născută
în sufletul autoarei o îndreptăţeşte să fie cuprinsă fotografic de trecerea
timpului:
„Din lacrimile albe cernite,
Un alt sistem celest s-a înfiinţat,
O lume de iubiri şi de poveste...
Şi timpul s-a oprit. Ce minunat!”
(Iubiri de stele partea a VII- a)
De altfel cu un secol în urmă un poet francez a imortalizat un vers
celebru: „O, timpule, opreşte mersul tău”.
De remarcat că fiecare poet are încrustat în conştiinţa sa satul în care s-a
născut, casa bătrânească, bunicii, poveştile la gura sobei, părinţii care i-au dat
viaţă, imagini de icoană pe care le întâlnim în mai multe poezii cuprinse în
volumul de faţă. Astfel bunica rămâne în amintire, cu imagini duioase, în
poezia „Bunicii mele în braţele căreia am renăscut” al cărei suflet „a hrănit cu
raze de lumină/ al vieţii mele fiecare vis”, considerând că la plecarea sa în
Paradis „S-a stins pe cer ultima stea”.
Mama este percepută în versuri calde şi duioase, în poemele „O, mamă,
dulce mamă!”, „Doar mama”, „O mamă pentr-un fiu”, „Mama – plug şi rug şi
rugă”.
„Cu voce duioasă
Te-aşteaptă acasă
Şi sufletu-i cânt, mângâiere.
Lumină şi pace,
Suspină şi tace,
Când pruncul durerea îşi cerne,
Doar mama...”
Cânturi printre rânduri
7
În afară de familie, autoare se opreşte şi asupra unor alte aspecte ale
vieţii pământeşti încrustând cu versurile sale cuprinse în poeziile „Imn femeii”,
„Pomul din stradă”, „Infinitul”, „Zimbrii”, „Istorie” sau „Scrisoare către Moş
Crăciun”.
Dar, las pe cititor să tresară cu linişte sufletească, la versurile îmbrăcate
în sentiment uman şi ademenitor.
Autoarea este influenţată şi de atmosfera Cenaclului Epigramiştilor
Olteni, unde este membră şi participă cu regularitate şi evlavie. Acestea se
observă în ciclul al doilea al cărţii, unde a scris „ Pamflete şi epigrame”,
arătând că este alături de colegii săi.
Iată un moment fotografic surprins în manifestările străzii, ocazionate de
zilele Craiovei:
„Zilele Craiovei – carnaval
Un carnaval fără de care
Craiova nici n-ar exista,
Se trag şi sfori, se trage tare,
Dar se şi trage la măsea.”
Desigur sunt unele strofe şi versuri care ar mai trebui „lucrate” în ceea ce
priveşte rima perfectă sau poantele în epigrame.
Cartea dată tiparului de către Rodica Nicoleta Ion, poetă autentică, se
citeşte cu plăcere şi o recomand cititorilor spre convingere.
Petre Gigea Gorun
Ambasador
Vicepreşedinte al Uniunii Epigramiştilor din România
Preşedinte al Cenaclului Epigramiştilor Olteni
Aprilie 2015
Rodica Nicoleta ION
8
Cânturi printre rânduri
9
PPooeezziiii ddee ssuufflleett
Rodica Nicoleta ION
10
Cânturi printre rânduri
11
GGlloossăă iiuubbiirriiii
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopţii taină
Te ascunzi în întuneric şi te pierzi, iubită doamnă,
Când frunzişul fiinţei mele, lutul, straniu modelează
Şi fantasmele durerii sub privirile-mi dansează,
Mă ascund în ceaţa pleoapei de smarald şi-n dulce somn
Îţi spăl tălpile de gheaţă şi sub vraja lor adorm.
În a timpului clepsidră îmi cern visele şi dorul
Şi las luna să răsară... las să-mi încolţească somnul...
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopţii taină
Las, sub valul mângâierii, umbra-n ceţuri să răsară,
Când înjunghiat de doruri, cad străin şi îmi astâmpăr
Setea crudă de săruturi cu duioase flori de nufăr,
Tu, iubito, dormi în taină! Dormi... căci veşnica-ţi chemare
Azi e-atâta de departe şi atât de aspru doare...
Îţi ating neiertătorul gând, cu marginea privirii
Şi cad pradă disperării în adâncurile firii.
Te ascunzi în întuneric şi te pierzi, iubită doamnă,
Stea la margine de lume, bântuit frunziş de toamnă,
Îmi cunoşti întunecarea, tu, stihie îmbrăcată
Azi, în rochie de iarnă... Pentru toate vinovată
Eşti! Şi plată ţi se cere... Tu te-ascunzi sau te arăţi
În a ochiului strânsoare... şi-ai să pleci doar când socoţi.
Însă, doamnă! Ia aminte! Suflet într-un pumn de lut,
Pentru tine voi rămâne, muritor, pe-acest pământ.
Rodica Nicoleta ION
12
Când frunzişul fiinţei mele, lutul, straniu modelează,
Scormoneşte-n pumnul celui, ce-n cuvinte re-crează
Trupul meu... şi din nisipul strâns în podul palmei tale
Fă mărgean de lacrimi calde, drum spre ultima chemare!
În ocean de îndurare lasă ţărm născut din mine
Şi înalţă-mă-n săruturi şi speranţe, către tine!
Dă-mi din falsa omenie, ideal al lumii mele,
Cheia fericirii care mă va înălţa spre stele.
Şi fantasmele durerii sub privirile-mi dansează
Hai, deschide poarta vieţii! Tainei mele tu veghează!
Parcă nu mai curge sânge-n trupul meu, curge lumină...
Eu sunt flamura dreptăţii, tu eşti stea diamantină.
Zbor de fluturi peste cerul gol de îngeri şi de stele,
Când o însetată umbră peste lume se aşterne...
Înghiţiţi de veşnicie, dintr-un pumn de oseminte
Am făcut alese versuri într-o salbă de cuvinte.
Mă ascund în ceaţa pleoapei de smarald şi-n dulce somn
Caut, frământată umbră, azi, la sânu-ţi să adorm...
Şi-mi ascund în lacrimi ochii şi-mi ascund în gânduri dorul
Şi sub dulcea-ţi mângâiere simt cum mă apucă somnul.
Nu mai ştiu, e vis, e noapte, este vrajă, gând sau faptă,
Ştiu că pentru toate astea numai tu eşti vinovată.
În mirajul fericirii, în prăpastia ce leagă
Astăzi fiinţă, trup şi suflet, numai umbra ta aleargă...
Îţi spăl tălpile de gheaţă şi sub vraja lor adorm
Şi-mi ascund în întuneric, veşnic, teama de nesomn,
Căci în feeria vieţii ce îmi ferecă făptura,
Nesupus de întuneric, caut buzele-ţi cu gura
Şi-mi spăl fiinţa cu lumină şi-mi spăl fiinţa de păcate
Şi în gândurile mele simt că nu mai este noapte.
Lin trec gândurile mele peste lumea în mişcare,
Mă scufund în valul vieţii, ploaie de mărgăritare...
Cânturi printre rânduri
13
În a timpului clepsidră îmi cern visele şi dorul,
Chiar de nu mai eşti aproape, chiar de nu mai vine somnul.
Te-am iubit, oh, ştii prea bine! Te-am chemat! Te chem mereu!
Şi trecând prin timpul vieţii mă topesc de dorul tău...
Mă ascund în lutul vremii, pier în lumea trecătoare
Şi în dulci metamorfoze, sunt pământul peste care,
Talpa ta, setoasă parcă de renaşterea-mi visată,
Caută să se ascundă azi, la fel ca altădată.
Şi las luna să răsară şi să mă cuprindă dorul
Şi mă nasc a doua oară... Nu sunt trupul, ci sunt omul
Ce-n sălbatică iubire şi în iureşul furtunii,
Pentr-un strop de fericire s-a luptat cu zeii lumii.
Nu sunt marea, nici nisipul, sunt un EU ce altădată
Te-am iubit cu-nfrigurare şi blestem, iubită fată...
Omul piere din iubire şi-n iubire se ascunde,
De aceea te tot caut, însă tu eşti... unde?! Unde?!
Şi las luna să răsară şi să mă cuprindă somnul
Şi-n a timpului clepsidră îmi cern visele şi dorul.
Îţi spăl tălpile de gheaţă şi sub vraja lor adorm
Mă ascund în ceaţa pleoapei de smarald şi-n dulce somn,
Trec fantasmele durerii, sub privirile-mi dansează,
Când frunzişul fiinţei mele, lutul, straniu modelează.
Tu te-ascunzi în întuneric şi te pierzi, iubită doamnă,
Când cad îngerii din ceruri, învrăjbiţi de-a nopţii taină.
Rodica Nicoleta ION
14
IIuubbiirrii ddee sstteellee
Pe colţul alb al fluturelui-stea
Zăresc stindardul tău, iubita mea...
Întâiul tău sărut, sărutul cast
Ce-n gânduri şi în suflet mi-a rămas.
Aş vrea să-mi crească aripi ca să zbor...
Zadarnic cer la tine ajutor...
În lumea ta de vise străluceşti...
Mă chemi în somn... dar oare mă iubeşti?
Mă doare pleoapa nopţilor de sticlă...
Din ochiul meu durerea se ridică
Şi lacrimi împletite-n raze ning
Cuvinte care sufletul ţi-ating.
Tu străluceşti mai tare-atunci şi plângi
În leagănu-ţi de lacrimi când te culci.
Sub pleoapa grea de plâns te doare geana
Şi nimeni nu-i să-ţi oblojască rana.
Mă chemi atunci la tine să mă-ntorc
Cu un mănunchi de umbre reci mă joc
Şi braţele-mi întind spre Demiurg
Şi-ncerc de-acum, lumina să-ţi ajung.
Se tremură-n adâncuri lacul... Trec
Să te cuprind de braţ în zbor, încerc
Dar ani-lumină încă ne despart
Şi ochii-ţi de rubin zadarnic ard.
Cânturi printre rânduri
15
Trec nopţi la rând... Şi câte zile trec!...
În lumi de galaxii şi-n vis mă-nec...
Mi-e trupul pasăre cu aripi frânte...
Când ochiul gol în vremuri mi se-ascunde.
Frânturi de ere-şi cern nemărginirea...
S-a stins demult în urmă-mi omenirea
Eu caut să peţesc steluţa care
S-a zămislit în neştiuta zare.
Şi iată c-am ajuns la Tatăl-noapte...
Călcam cu umbre de trecute şoapte
Pe pajiştea de stele adormite.
Mirific vis... Şi-acum mi-aduc aminte...
Îngenunchind cu gândul, cer iertare...
Mărite-Tată, stele căzătoare
Fruntea-şi apleacă... talpa ta de sticlă
Le poate sfărâma la o adică...
Dar inima de-acum înfrântă-ţi este...
O stea, dintr-o frântură de poveste,
În măreţia încă-i mă aşteaptă
Şi lent, de dor, se stinge biata fată...
– Şi ce-mi dai tu în schimbul ăstei stele?
– Îţi dau speranţa de-a mă înălţa.
– Lasă-mi iubrea vieţii pasagere
Iar ea-naintea ta, va-ngenunchea.
Dar oare ce fac eu fără iubire?
Sub care umbră să m-adăpostesc?
Nu voi găsi un strop de fericire
Şi-atunci ce rost că-n lume mai trăiesc?
Rodica Nicoleta ION
16
– Ne duelăm? Cu lacrima şi strofa
Pe umbra nopţii scriem: „Te iubesc”.
S-a stins apusul zilelor de mâine
Dar sângerânde răni mai strălucesc.
Pe ametistul grav al înserării
Un el şi-o ea de mână s-au luat...
Iubirea a invins eternitatea
Şi soarta lumii noastre s-a schimbat.
Sunt candele aprinse sub vulcanul
Iubirii voastre. Şi ecouri reci
Ţi-ademenesc aducerile-aminte
În lumea lor dac-ai să vrei să treci
Prelung ca versul unui clopot trece
Timpul rămas în versuri de demult
Şi din această filă de poveste
Eu începutul încă-l mai ascult.
Cânturi printre rânduri
17
SStteellee ccăăzzăăttooaarree
Pe colţul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerşindu-ţi dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalţă...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viaţă.
În lumi călătoresc şi mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aş fi dorit să fie viaţa moarte
Să-mi ţes tristeţea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Şi stânca ta de vis şi dor, iubite ...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu „au fost odată
Într-un regat de gheţuri, crini şi perle
Paşii iubirii unei lumi eterne”.
Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis... Şi domn
S-a aşezat pe-al nemuririi tron.
Nu ştiu să fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfăţişare, nici alt dor...
De-atunci tu eşti un răsărit de soare,
Iar eu, al său apus biruitor.
Rodica Nicoleta ION
18
Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevarat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.
Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veşnică şi teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...
Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n uşa sufletului meu
Şi îi deschide tot aceeaşi eu.
Comete-n zbor îşi caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un Sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.
De ce-n tăcerea nopţilor de sticlă
Te-ntinzi cu braţe de argint şi dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?
Vino aici să prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviţi de griji şi amăgiri.
Cânturi printre rânduri
19
SStteellee ddee ccaattiiffeeaa
În noaptea asta te aştept să vii!
Îţi scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simţi, de tine, cât îmi e de dor?
Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunţii mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.
În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Şi caste constelaţii de iubiri.
În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Şi frumuseţea vieţii a pierit.
Nu mă mai cauţi să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăceşte-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
Să pot să dau vieţii mele sens!
Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de paşi de dor...
Mă cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morţii să cobor.
Rodica Nicoleta ION
20
Tu nu-mi mai cauţi paşii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce să te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?
De ce în pumnu-mi, lacrima-ţi să cadă?
E tulbure şi plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe eşti... Zadarnic te mai strig!
Vino şi frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeaşi fi-va lacrima durerii
Şi-acelaşi trup de piatră fi-voi eu.
Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viaţă
Şi-n clipa cea din urmă te-am strigat.
Cânturi printre rânduri
21
SStteellee ccăăzzăăttooaarree ppaarrtteeaa aa IIVV--aa
Pe colţul alb al fluturelui-stea,
Răpită de-o iubire incoloră,
Îşi duce dorul, azi, iubita mea,
De vise şi de dragoste frivolă.
Trădat, plângând, spre cer mă-nalţ în zbor
Să îmi salvez iubita de ispită;
În aripi de mătase mă-nfăşor
Şi de iubirea mea neprihănită.
E drumul lung şi piedici mă supun,
Umil, să îmi aplec privirea-n vise...
Nimic nu m-ar putea opri din drum:
Stihii, dureri, vulcani, iubiri promise.
Alunec ca o lacrimă-n pridvor,
Sub talpa providenţei plec privirea...
Sunt trup de stea şi sunt vulcan de dor,
Sortit să-şi prindă-n păr nemărginirea.
Cu moartea chezăşie am legat
Şi vulturi-universuri mă condamnă...
Eu, chip de lut, de zei pietrificat
Să port în suflet lacrimi de aramă!?
– Iubita mea, întinde-ţi braţul stâng!
– Un înger-zeu mi-a fermecat privirea...
– Se strâng frânturi de suflet, iată, plâng!
Numai la mine vei găsi iubirea.
Rodica Nicoleta ION
22
– Dar chipul tău oglindă-i şi apus,
Pe când eu sunt de-un timp nemuritoare.
Du-te pe calea ta! (Şi s-a tot dus...)
Şi-acum mai umblă rătăcind sub soare...
– Întoarce-te! (Un clopot-vânt trezi
Hora de stele). Vreau să îmi oferi
Sărutul unui răsărit de zi,
Iar eu să-ţi dau în schimbu-i tot ce-mi ceri.
Hai, strânge-mi mâna! Nu mă amăgi!
Ia-mă cu tine-n zborul către mâine!
Numai pe tine-am să te pot iubi...
Pe veci, aici, eu n-am să pot rămâne.
În zbor de aripi frânte şi de vis,
Îngeri de sticlă au căzut pe mare...
Din valuri, o sirenă s-a desprins,
Călătorind spre ţărmul de candoare.
E sângeriu apusul, de tristeţi,
Dar el şi ea rămân în amintire,
Ca Prometeul unei alte vieţi –
Poem de viaţă şi nemărginire.
Cânturi printre rânduri
23
SStteellee ccăăzzăăttooaarree ppaarrtteeaa aa VV--aa
Te-am ridicat pe-al stelelor altar
Şi ţi-aş fi oferit în dar de nuntă
Sărutul meu şi-al viselor pojar
Şi ochii mei sălbatici de cucută.
Dar umbre sidefii ţi-au adâncit
Trupul străin, în universuri stranii.
Zadarnic... tu nu ştii cât te-am iubit
Şi n-ai să-mi poţi plăti cu lacrimi anii.
Cu braţul tremurând, îngenunchiat
La tâmpla ta de marmură, sub valuri
De pleoape de granit, am lăcrimat
Şi s-au aprins în noapte mii de flamuri.
Genunchiul s-a-mpietrit şi am rămas
De straje, pentru zeci de constelaţii.
Ascultă plânsul versului-meu-glas
Şi crede-mă: „aşa iubesc bărbaţii”!
Ţi-aş da Edenul să-l măsori... Să treci
Sub streaşina privirii mele caste...
Ce nu ţi-aş da?! Dar vreau să mă iubeşti!
Să fim noi doi un piedestal de astre!
Te-am ridicat pe-al stelelor altar,
Dar umbre sidefii te-au adâncit...
Chiar dac-am să te caut e-n zadar!
Tu nu ai înţeles cât te-am iubit.
Rodica Nicoleta ION
24
Acum că s-a sfarşit povestea mea,
Rămân al nimănui... înger de sticlă...
Se pierde-n constelaţii dragostea
Şi pleoapa de tăcere, se ridică.
Cânturi printre rânduri
25
SStteellee ccăăzzăăttooaarree ppaarrtteeaa aa VVII--aa
Luceafăr blând al existenţei mele,
În câte constelaţii să conjug,
Sub plugul sufletului, praful dens de stele,
Apoi, în râu de lacrimi să tot curg?
Pe-al visurilor rug, demente umbre
Îşi plimbă trupul, căutând un sens
Trăirilor atât de insalubre
Din fiecare lacrimă şi gest.
Zadarnic cauţi raze de lumină...
Sub geana mea, un tulbure destin,
Durerea altor mii de vieţi ascultă –
Fâşie ruptă din incest divin.
Sunt albatroşi ce zboară-n universul
Scăldat în ape tulburi şi stihii...
Azi, mângâiere-mi este numai versul
Ce-a izvorât din nopţile pustii.
Un clopot de tăcere-mi rupe gândul
În două lumi: trecut şi viitor.
Sălbatice secunde-mi scaldă trupul
În lacul de secunde incolor.
Nu vreau să vii să îmi pătezi cu ură
Atingerea petalelor de jad.
De mult mă doare strângerea-ţi de mână...
Mă balansez între pământ şi iad...
Rodica Nicoleta ION
26
Dezleagă-mi zborul! Vreau să plec departe...
Mi-e aripa rănită, dar alerg,
Căci sufletu-mi mereu lipsit de moarte
E-un bastion de suflete întreg.
Sunt un bastard răpit de generaţii,
În căutarea unei alte lumi...
Nu vreau iubire, temeri sau tentaţii!
Mă pierd în ploi de stele şi-n furtuni...
Cânturi printre rânduri
27
IIuubbiirrii ddee sstteellee ppaarrtteeaa aa VVIIII--aa
Pe colţul-alb al fluturelui stea
Ninge tăcut cu fulgi de catifea...
Iubire nepermisă, călătoare
Transcendental... Şi nu mai e culoare
În universul dintre noi şi stele...
Şi nu mai e nici ură, nici păcat.
Pe drumul alb al fericirii mele
S-a risipit motivul „vinovat”.
Din lacrimile albe, ceruite,
Un alt sistem celest s-a înfiinţat,
O lume de iubiri şi de poveste...
Şi timpul s-a oprit... Ce minunat!
Pe sânul tău eu am pictat săruturi...
Cu buzele, vin să-mi culeg recolta,
Căci am trecut spre alte începuturi
O viaţă-mi e de-ajuns a fi Golgota.
Rătăcitori pe drumuri de lumină,
Pudraţi cu fin polen interstelar,
Am căutat, din nouă rădăcină
Să naştem un alt imn galileean.
Pe coapse-alunecând spre frontiere
Vulcanice şi de nestăpânit,
Am desenat tăcut o nouă eră...
Femeie-stea, de vrajă învrăjbit,
Rodica Nicoleta ION
28
Am desenat pe talpa ta de gheaţă
Eternitatea verbului „a fi”,
Iubirea să n-o pot vreodată pierde,
Permis şi veşnic să putem iubi.
Leagăn de stele, vise de mătasă...
Un om şi o zeiţă stăpânesc
Ca un ecou întinderea albastră...
Iubirea lor?! Un mit, un cânt, un vers...
Cânturi printre rânduri
29
PPoommuull ddiinn ssttrraaddăă
Sunt un pom, un pom... oricare
Rod... cu rod trudind pământul,
Răsărit dintr-o-ntâmplare,
Din sămânţă aruncată
Între piatră şi bordură,
Luând pieptiş şi griji şi doruri
Pe-o claviatură spartă...
Mi-amintesc, copilărie,
Truda boilor înjugaţi,
Setea, foamea şi durerea,
Dar şi dragostea de fraţi.
M-aplecam copil, în coate,
Buchiseam şi-n călimară,
Puneam întru veşnicie
Must de lacrimă amară.
Oh, ce viaţă chinuită!
Rădăcinile înfipte
Între piatră şi bordură,
Azi au început să doară
De aducerile-aminte.
Trecător grăbit şi bun,
Doar o clipă poposeşte
La copacul de acum
Cât cu dragoste rodeşte!
Udă-mi trunchiul obosit
De frecuşurile sorţii...
Te voi răsplăti cândva
Umbra mea – cuvânt de pace,
Arşiţa-ţi va alina.
Trecătorul plânge, tace...
Pentru fapta ta de-acum,
Sus în ceruri ţi-e răsplata!
Trecătorule străin, ştii,
Rodica Nicoleta ION
30
Copacul este „TATA”,
Iată-l astăzi aplecat,
Murmurând poveşti de artă,
Iată-l, un copac bătrân,
Aplecat de griji şi soartă.
„Am două ramuri, tinere vlăstare!”
Şopteşte vântul timpurilor noastre,
„Iar ele au, azi, două flori şi-o floare,
Un zâmbet – rază caldă de lumină,
Crescute dintr-o singură tulpină”.
Iar cerul azi e cânt şi sărbătoare.
Cânturi printre rânduri
31
AAddiioo,, ttaattăă......
În noaptea asta tristă, fără tine,
Dau curs întregii suferinţi. Te-ai dus...
De-acum pe umăru-ţi nu voi mai plânge...
Tu doar mă vei privi, plângând, de sus.
Te-aşteaptă grebla-n colţ, iubite tată,
Aş vrea, cuminte, să i te supui.
Dar dormi de-acum, nimic nu te deşteaptă...
Un somn al tuturor şi-al nimănui...
Cete de îngeri ridica-vor trupul
Acestui suflet... Ne vei aştepta
Pe-ale Edenului cărări, când timpul,
Cândva, spre tine, ne va înălţa.
În urmă laşi, din inimi sfâşiate,
Lacrimi curgând, curgând spre nicăieri,
Curgând spre viaţă dincolo de moarte,
În mări de suferinţă şi tăceri.
În raclă dormi cuminte, dragă tată,
Tu suferinţă-n urmă ai lăsat...
Noi am rămas şi plângem, plângem, plângem...
De ce? De ce, tăicuţă, ai plecat ?
Apusul unei vieţi şi-o lumânare,
Numele ce mereu îl vom urma
Dorul ce-l laşi, iubire călătoare,
Mormântul trist şi rece, dragostea.
Rodica Nicoleta ION
32
De flori şi stele-ncununată-i crucea...
Tu vei zbura cu-al îngerilor cor
În locul hărăzit de Providenţă,
Acolo,-n timpul nostru viitor.
Te bucură în pace, printre stele,
Iar când cu toţii te vom însoţi
Povestea vieţii noastre va rămâne
Un răsărit la margine de zi.
Cânturi printre rânduri
33
BBaallaaddaa uunnuuii ttaattăă
Sătul de suferinţă, la o poartă,
Ş-aşteaptă fiica, azi, acelaşi tată.
De-o vreme-l macină singurătatea...
N-are odihnă ziua şi nici noaptea.
Răpus de bătrâneţe plânge încă,
Şi cât e rana-n suflet de adâncă!
O surdă suferinţă îl apasă:
I-e dor de fiica nevenită-acasă
S-a dus departe-n lume-n ţări străine
S-a dus... şi dacă-ar şti acum că vine...
Ş-ascunde faţa-n palme... parcă plânge...
Cine-ar putea durerea să-i alunge?
– Da bună ziua, biet bătrân, ţi-oi spune,
Căci nu ştiu cum ţi-or zice după nume.
(Îşi ridică privirea-nlăcrămată)
– Să-ţi fie ziua bună, dragă tată!
– Aş poposi în poarta casei tale,
Mi-e sete şi mi-e cald şi mi-este foame...
Cu mâna tremurândă-i prinse mâna;
– Vino în casă, iaca, stă bătrâna.
Ţi-om pune masa, iar de ţi-o fi sete
Te-aşteaptă vinu-n ploscă, mai, băiete.
– Ţi-oi mulţumi, da spune-mi cum îţi spune
Om bun demult îndepărtat de lume.
– Mi-s Ion al lui Ion, aşa mă cheamă
Şi anii mi-s trecuţi de-acum în palmă
Cu lacrima şi cu sudoarea plată
Am dat să pot avea şi eu o fată
– „Departe-i”, zise el şi prinse-a geme
„S-o văd, mă tem că nu mai este vreme”
Muiere, bat-o vina depărtare
Dă şorţul jos şi pune de mâncare!
Dă ăstui om şi apă că-i e sete!
Rodica Nicoleta ION
34
– Şi cu ce griji pe-aici prin sat, băiete?
(Cu mâna pusă streaşină la ochi)
– Al cui eşti, să nu-ţi fie de deochi?
Căci eşti frumos şi-nalt precum e bradul,
Cine să fie-n satul ăsta taf-tu?
– Mai ştiu şi eu din neamul cui fac parte?
Ştiu doar că mă grăbesc să trec prin moarte.
– Urâte vorbe spui acum, copile.
– Îs numărate, taică, ale mele zile.
Mi-e dor de casă, de pământ, de iarbă,
De satul meu şi de măicuţa dragă...
Şi nu m-aş fi întors aşa, deodată,
Dar am lăsat cândva, aici, o fată.
Acum mă duc la ea să-mi cer iertare,
Căci am greşit plecând în depărtare,
Credeam că banul îţi plăteşte dorul
Şi va-mbuna o vreme viitorul.
Ştiu doar că mi-am plătit singurătatea
Cu grija, cu tristeţea şi cu moartea.
– Ne-asemănăm copile şi văd bine
Ne-nţeapă doar acelaşi mărăcine.
E greu să ştii că-mbătrâneşti sperând
Şi ţi-au rămas tristeţea şi-aşteptarea
Şi liniştea de gheaţă din mormânt.
Oh, luminează-mi, Doamne, astăzi calea!
De ce te chinui cu-ale mele griji?
Ia şi mănâncă, şi-om vorbi apoi!
Om bea din istă ploscă nişte vin
Şi om uita de griji şi de nevoi.
Pierdut în norii fumului de vis
Se ospăta băiatul...
– Mulţămire! Mi-a mai slăbit al morţii mele chin,
Pare de-o vreme că mă simt mai bine.
Privea în vremea asta-n urma lor,
Rămasă-n pragul uşii, o copilă;
Cânturi printre rânduri
35
– Tăicuţă dragă, iată, m-am întors!
Sunt fiica ce ţi-ai fi dorit să vină...
Bătrânul, tremurând, se răsuci privind în gol:
– Eşti fiica mea, copilă?
Vezi? Mult e tare de când nu mai văd.
Vino aici şi strânge-mă de mână!
– O, iartă depărtarea dintre noi,
De plâns mi-e ochiul greu şi încă doare...
De-acum, tăicuţă, m-am întors la voi,
Fii-va-n orice zi o sărbătoare!
– Mi-aţi alinat durerea. Undeva
Şi fiica mea-şi aşteaptă tatăl. Mâine
Poate că n-am să vă mai pot vedea,
Deci, vă mai spun odată „mulţămire”.
– Ce boală porţi în suflet, tu, străine?
– E-o boală fără leac. Rămâneţi dară...
Se lasă seara, iată, peste sat
Şi candela-n perete-aprinsă-i iară.
Se-aude-un clopot... Cin' să fi murit?
Ce suflet, Doamne,-ai luat?
Sunt lacrimi multe...
E pruncul din străinătăţi sosit.
(Tu, viaţă, eşti şirag de pietre scumpe)
Cu sufletul iertat s-a-ntors din drum.
Tu odihneşte-l, Doamne, fă să-i pară
Viaţa cea de dincolo de noi
Mai bună ca aici şi mai uşoară.
Un tată-s eu, un tată-a fost şi el
Şi depărtarea i-a răpit iubirea,
Mormintele doar ne vor fi la fel
Şi-n noi se va-ncrusta nemărginirea.
– Tăicuţă, intră-n casă, s-a-nserat!
– O lumânare încă-mi arde-n suflet,
De-acum mi-e gândul, taică, la băiat,
Îi văd pe drum al umbrei sale umblet.
Rodica Nicoleta ION
36
În liniştea de gheaţă dintre noi
Îi simt privirea... Cât îmi e de-aproape...
Eu vă mai am aici, ce-i drept, pe voi...
...
Povestea lui se pierde-n nopţi şi şoapte...
Cânturi printre rânduri
37
BBăăttrrâânnuull ttaattăă
Bătrânul tată care ne-a crescut
S-a dus de printre noi, e mort demult...
Nici lacrimile nu-l întorc din drum,
Speranţele-i sunt azi, făcute scrum.
Şi-aşteaptă-n locul lui menit din cer
Feciorii, la o margine de drum,
În lumea-mbălsamată de mister
Brodată cu al sufletului fum.
Ce rost că-n urma lacrimi au rămas?
Ce rost un doliu fluturând în gând?
Mormântul gol de suflet şi de ceas
Rămas e-n noi şi-n fiecare rând.
Ceva mi-o aminti, cândva, de el...
Nu numele pe cruce scris, nici visul,
Speranţa că-ntr-o zi am să-i aştern
Sub talpa lui bătrână, paradisul.
Lumina lumânării am s-o las
Să lumineze moartea nopţii sale,
Să-mi strige jalea a clopotului glas
Iar el să nu mai rătăcească-n zare.
Ce lungă-i calea în eter... Va fi
O zi pentru o-ntreagă omenire.
Murim, ne naştem, spre a retrăi
Aceeaşi veche, nesfârşită lume.
Rodica Nicoleta ION
38
Bătrâne tată, voi veni şi eu...
În lume voi lăsa doar amintirea.
Mă cheamă urma celor care-au fost...
Le răsplătesc acum, nemărginirea.
Cânturi printre rânduri
39
GGlloossăă ttooaammnneeii îînn ccaarree aaii pplleeccaatt
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul visului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiaşi dicton prenupţial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Şi stropi de zgură pică pe asfalt...
Vârtej de clipe... Non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit!
Nici nu mai ştiu când din furtuni şi semne,
Covorul bătrâneţii ne-am croit.
Nici nu mai ştiu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai păşit către altar,
Într-un divin şi infinit integru...
Iar eu... iar eu acum ce rost mai am?!
Şi stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătătorit de paşii mei stingheri,
Iar eu, eu am rămas cu amintirea
Şi fericirea clipelor de ieri...
Cad frunze în dantele de lumină,
În arabescul templului solar,
Iar tu veghezi tăcut iubirii noastre –
Un pact – acelaşi dicton prenupţial.
Rodica Nicoleta ION
40
Tu, draga mea, pe banca noastră-n parcul
Unde ne-am întâlnit întâia oară,
Aştept să-ţi fiu acelaşi sincer mire
Şi-n act de adormire triumfală,
Pe lespezi vechi, de lacrimi şi speranţe
Să-mi duc din nou mireasa la altar
Pe braţele de crini şi de lumină,
În veşnicie, iar... şi iar... şi iar...
Letopiseţe încă se vor scrie
Şi se vor naşte sute de iubiri...
Dar fi-va doar un act de tragedie –
Acela scris de vremuri în psaltiri.
Împodobit cu lacrimi şi cununi,
Va fi de veacuri un sfârşit – acelaşi
Şi-un glas de clopot lung, şuierător...
O ultimă secundă şi... tăcere...
Un tremur... şi... o lacrimă de dor...
Cânturi printre rânduri
41
DDaattoorr ccuu uunn ssffâârrşşiitt
Dator cu un sfârşit
Te-ai risipit în ceţurile morţii
Şi te-ai întors acasă-n Dumnezeu...
În hăuri te-au trimis gonacii sorţii...
Nu ştie nimeni cât ţi-a fost de greu.
N-ai mai bătut la uşa încuiată...
În somn profund te-ai adâncit şi dormi,
Ţi-e sufletul polen spre devenire
Chiar dacă-n urmă ai lăsat ninsori.
În suflet doliul flutură... Şi ninge
Durere-n ochii-nlăcrămaţi de-acum...
Oricât ar vrea cei mulţi de-acum să strige,
Oricât ar plânge, nu te-ntorc din drum.
Cu grijă-ntru cei sfinţi te-ai dus din lume...
În legile credinţei ai slujit...
Tot astfel pentru prunci tu vei rămâne
Un pom rodind în cer abia sădit.
Trei candele-ţi slujesc spre nemurire...
În neguri ard trei flăcări vii de dor.
Prin legile lumeşti tu vei rămâne
De-a pururi, peste timpuri, tatăl lor.
Mioara şi Mitel, în clipa morţii
Ţi-au stat alături... Dar i-ai părăsit,
Lăsând un gol în inima lor sfântă
Şi în tăceri, spre ceruri ai privit.
Simona, Gigi, toţi aflară vestea
Şi mare întristare i-a răpit...
Tu ai plecat o pasăre spre ceruri
Şi-n ceruri ca un vis te-ai risipit.
Rodica Nicoleta ION
42
Any şi Cristi cu durere mare
Pe cel din urmă drum te duc... Tu taci şi treci
Pe-un catafalc de lacrimi şi petale
Atât de triste şi atât de reci!
În doliu, îngenunche lângă cruce
Cea care-o viaţă-ntreagă ţi-a slujit...
Zadarnic plângi, iubita mea mătuşe!
Trăind, era dator cu un sfârşit...
Cânturi printre rânduri
43
UUnn ttaattăă ssiinngguurraattiicc,, aaccoolloo--nn iinnffiinniitt......
„Trăit-am luni în întuneric mare
Şi nimeni n-a voit să-mi dea crezare”
Zise bătrânul tată într-un vis.
„Şi porţile în urmă-mi s-au închis...
Am suferit şi-am plâns în necredinţă
Căci v-am lăsat trudind cu mama voastră.
Acum privesc povestea vieţii mele
De la a infinitului fereastră.
Patru vlăstare am lăsat în urmă
Şi trupul-mamă... Cât mi-a fost de greu!...
Apoi muşcând din rodul geloziei,
Prohod de ploi în urma am lăsat,
Ploi de dureri, de jale şi de lacrimi...
Pentru acele vremuri m-aţi iertat?
Credeam în forţa mea şi în mândria
De-a fi bărbat... Acum ştiu c-am greşit.
E prea târziu, da, ca să-mi cer iertare
Şi să vă spun că totuşi v-am iubit.
De-aş mai trăi acum încă odată
N-aş mai greşi faţă de mama ta...
Credeam atunci în forţa palmei mele
Nu m-am gândit că nu mă veţi ierta”
„Ştiu c-ai muncit ca să ne ai aproape
Şi că gândeai acolo-n lumea ta
La fiicele ce le-ai lăsat în urmă,
La cât le-a fost viaţa lor de grea.
Dar te-ai întors schimbat, bătrâne tată.
Când sprijin cu privirea îţi ceream
Ţipai şi-nlăcrămată mă lăsai...
Să mă iubeşti numai aşa puteai.
Mi-ncrucişam privirea cu a mamei
Şi-aceeaşi veche ură ne unea
Eu sufeream cu mama mea alături...
Rodica Nicoleta ION
44
Nu-mi cere încă să te pot ierta.
Nu-s de ajuns nici lacrimile noastre...
Ai apărut în vis la patul meu,
Venisei să îţi ceri din nou iertare.
Bătrâne tată, să te iert mi-e greu.
Te-ai adâncit tu insuţi. Din lumina
Ce-i cauţi umbra, n-ai să poţi gusta,
Căci chiar şi-n clipa cea mai de pe urmă
Tu ai ştiut că este vina ta.
În datini ortodoxe, după lege,
Aşa cum se cuvine, preaslăvim
Prezenţa ta... Greşeala-i omenească
Şi s-ar fi cuvenit să te iubim.
Stă sufletu-ţi mereu de noi alături,
Dar niciodată n-am ştiut „de ce
Tată, erai aşa de dur cu mama?
Din ură, tată, sau din dragoste?
În gânduri ne urmezi... Să-ţi fim alaturi
Zadarnic speri... Dar poate că-ntr-o zi
Vom şti să te iubim cum se cuvine,
Căci „a ierta” înseamnă „a iubi”.
Cânturi printre rânduri
45
DDooaarr mmaammaa
Cu voce duioasă
Te-aşteaptă acasă
Şi sufletu-i cânt, mângâiere...
Lumină şi pace,
Suspină şi tace
Când pruncul durerea îşi cerne,
doar mama.
Un înger, o nimfă,
Din vis se ridică
Şi stele-i renasc peste umeri,
O lacrimă caldă
În suflet tresaltă,
Străină în valea de plângeri,
doar mama.
Cuvântul rostit
De-un prunc fericit,
Întâiul cuvânt de iubire,
Un zâmbet de prunc,
Pe braţe îl duc
Părinţi ce-şi doresc fericire.
Şi pasul dintâi,
Un braţ căpătâi,
Lumina credinţei şi viaţă,
Un dans repetat,
Un zbor în înalt,
Parfumul iubirii pe faţă,
doar mama.
Rodica Nicoleta ION
46
În pântece prins
Suav ca un vis,
Mireasmă de miere şi pin,
În râuri de taină,
Cu suflet de mamă
M-aşteaptă mereu acasă să vin
doar o mamă.
Când mâna-i sărut,
Îmi spune: -ai crescut!
Eşti mare de-acum... Fii cuminte!
La ea îngenunchi,
Cu gânduri mănunchi,
Poem de aduceri aminte.
Şi plângem de dor
Şi plângem uşor,
O lacrimă-n suflet – lumină,
Pe umerii grei
Eu simt ochii ei –
Aceeaşi fărâmă divină.
doar mama.
Şi plângem din nou,
În cer un ecou,
Oh, plângem cu mama de mână!
Un clopot târziu,
La tine-am să viu,
Un râu într-o matcă străbună,
Oh, mamă!!!
Cânturi printre rânduri
47
MMaammaa -- pplluugg şşii rruugg şşii rruuggăă
Suflet de părinte – plug
Drum pe cer şi cuib în zare,
Mama, pruncului cărare
Doar prin lacrimă şi faptă,
De iubire-i vinovată, pentru prunc.
Mama – lacrimă şi faptă
Te alintă şi te iartă de greşeli
Se ascunde-n clipele de ieri,
Când te legăna şi cu poveşti
Te-adormea de fiecare dată.
Mama – minunat copac cu flori,
Niciodată prea bătrână,
Prinde-n caierul de lână,
Amintiri şi clipe dragi,
Chiar de lacrimi are-n suflet şi ninsori.
Mama – veşnic rug şi rugă,
Paşi înspre Dumnezeire
Se tot roagă pentru pruncii-i
La icoană. Chiar de are răni adânci,
Tu mereu la ea te duci – Maică scumpă.
Mama – plug şi rug şi rugă,
Un luceafăr pentru prunc,
Ară-n nopţile durerii,
(Pe chip lacrimile-i curg) –
O fâşie de cămaşă ruptă...
Suflet de părinte – rug,
Mama – lacrimă şi faptă,
Mama – un copac cu flori,
Mama – plug şi rug şi rugă,
Toate-s ale mamei încă!
Rodica Nicoleta ION
48
Mamă, pentru tine plâng!
Tu mă iartă, mamă scumpă!
Mă înalţ în rug şi-n rugă,
Scormonesc cu-al vieţii plug
În ţărâna adormită,
Mamă-n braţe să te strâng,
Maică prea iubită!!!!!!
Cânturi printre rânduri
49
OO mmaammăă,, dduullccee mmaammăă
O mamă, dulce mamă, cu mâinile-obosite
Îmi mângâi iarăşi părul... Şi-acum mi-aduc aminte...
Spuneai poveşti cu zâne şi-ţi adormeam în poală...
Eram copil... Şi astăzi mi-aduc aminte, mamă.
Trudeai să-ţi vezi copiii crescând... A fost ca mâine
Focul ardea în sobă... Coceai în vatră pâine...
Întâiul pas cu tine făcut-am, mamă bună...
Priveam zâmbind la tine, iar tu priveai în urmă.
Plângeai de bucurie şi când ţi-am spus pe nume
Credeai că nimeni altul nu-mi seamănă pe lume.
Iubirea de părinte e astfel concepută
Că unde-ai fi în lume, de suflete ascultă.
Când ai părinţi cu tine te-nalţi oricât spre soare
Dar mare ţi-i durerea când rădăcina-ţi moare
Atunci stingher pleci capul şi plângi singurătatea
Şi-astepţi din umbra nopţii să te răpună moartea.
Rodica Nicoleta ION
50
OO mmaammăă ppeennttrr--uunn ffiiuu......
Păduri de vise... Dormi! În somn, copile,
Priveşte-ţi mama ce-ţi veghează gândul!
N-ai să găseşti o astfel de iubire
Oricât de mult ai colinda pământul.
Sub pleoapa-nchisă, dormi, copilărie!
Adolescent visează-te... şi treci
Plimbându-ţi mama prin păduri de vise
Şi amintiri din ce în ce mai reci.
E flamura copilăriei tale
O aripă de înger, ce-şi ascunde
Sub clopotul de amintiri şi stele
Zâmbet de flori şi buze tremurânde.
Cânturi printre rânduri
51
IImmnn ffeemmeeiiii
Ce fericită eşti, femeie!
Căci ţi se-nchină versuri dulci...
Prolog de taină, mângâiere...
Altar spre neştiute rugi.
Şi câte gânduri se coboară
–N abisul sufletului tău!
Mamă, femeie sau fecioară,
Cu toţi te vor iubi mereu!
Îngeri cânta-vor printre stele
Imn pentru sufletul tău bun...
Te vor cinsti mereu, femeie,
Aşa cum te cinstesc acum!
Lumină – candelă spre care
Privirea pruncului se-ndreaptă...
Mamă, fecioară sau femeie,
Mereu la fel de minunată!
Tu eşti ocean, eşti cer şi munte
Şi dornici de a ta răpire,
Vin vulturi sfredelindu-ţi taina,
Să-ţi cânte imnuri de cinstire.
Vin farisei purtând în suflet
Dorinţa de a te avea,
Aceeaşi veşnică lumină,
Acelaşi colţ plăpând de stea.
Rodica Nicoleta ION
52
BBuunniicciiii mmeellee iinn bbrraaţţeellee ccăărreeiiaa aamm rreennăăssccuutt......
S-a stins pe cer ultima stea,
Aşa cum şi lumina sufletului tău s-a stins...
Sufletul ce-a hrănit cu raze de lumină,
Al minţii mele, fiecare vis.
Bunico, ai clădit cu viaţa ta,
Întâia treaptă către paradis.
Osana ţie! Braţului ce-a fost
Brăţara trupului tău fraged.
Ce rost că ţi-au urmat lacrimi deşarte,
Laude putrezite, vorbe-n van?!
Când ai plecat, tu le-ai uitat pe toate,
Căci toate, toate fost-au în zadar.
Eu am rămas, doar, umbra ce te cheamă
Să te întorci, în fiecare zi...
Sunt flacăra care-ţi lumină visul
Din noaptea ta de dincolo de zi.
Cânturi printre rânduri
53
LLaa ccaassaa bbăăttrrâânneeaassccăă
La casa bătrânească
Sunt lacăte... La poartă,
Pe bancă, nu-ţi poposeşte umbra,
Sunt trist şi singur, tată!
Şi sunt cu ochii-n lacrimi!
Privesc fotografii
Din vremurile-n care
Eu, ea... eram copii.
Întind spre ceruri mâna
Şi-n gândul meu socot
Că s-a sfârşit furtuna,
Ori strugurele-i copt.
Întâia sărutare sub nucul cel bătrân
Îmi stă în amintire,
Aceeaşi şi acum.
Eram un prunc de-o şchioapă
Şi alergam zglobiu
Pe câmpul numai iarbă...
Timpu-a trecut... Târziu,
Adorm cu tine-n gânduri
Şi te visez, tăicuţă...
Stai şi priveşti în zare
Şi mama-i pe băncuţă!
V-aţi aştepta feciorul!!!
Ştiu eu ce gând aveţi?!
V-a năpădit durerea
Eternei bătrâneţi...
Rodica Nicoleta ION
54
SSaattuull
E satul pustiit şi gol
Şi scârţâie a vechi fântâna...
Cu tălăi murdare de nămol,
O văd pe mama.
– Sărut mâna!
– Al cui eşti, maică?!
Ştii, de mult n-a mai trecut
Vreun călător...
Eu îi zâmbesc şi o ascult,
Apoi o mângâi şi o-ntreb:
– Tu ai fecior?!
– Am! Şi-a plecat în alte zări,
Nici nu mai ştiu nimic de el.
Cândva îmi trimitea scrisori,
Felicitări de sărbători...
Şi eu la fel.
– Măicuţă sfântă, glasul tău
Azi mi-e atât de cunoscut
Şi-atât de dor, maică, mi-era
Să îl ascult!
Văd bine, părul ţi-a albit,
Privirea ţi-e înceţoşată,
Năframa-i plânsă, pasul greu...
Măicuţă, ai îmbătrânit!
La fel şi eu!
– Al cui eşti, maică?! Să-mi răspunzi!
(El o privea cu ochii uzi)
Şi satul martor îi era...
– Eşti mama mea!
– Să nu glumeşti, că e păcat!
– Ştiu cât de mult m-ai aşteptat...
(Bătrâna cu tristeţe-n glas):
– N-ai mai venit la paraistas!
Cânturi printre rânduri
55
Şi uite, ruginită-i poarta
Şi plânge doliul după tata...
Vezi?! Flutură pustiitor
De-atâta dor.
– De-atâta dor în piept mă doare
Dorul de tine... şi-am venit
Dorul de mamă nu se uită,
Nici de pământ... e-un dor cumplit!
Îngenunchez, sărut pământul
Ce m-a hrănit copil fiind,
Apoi în braţele-mi vânjoase, te cuprind.
Şi-n poala ta, măicuţă bună,
Capul să-mi pun, să-mi povesteşti!
De câte s-au schimbat prin sat
Să-ţi aminteşti!
Rodica Nicoleta ION
56
RReettrroossppeeccttiivvăă rruurraallăă
Privesc în sat şi uliţa-i pustie...
Nici câinii nu mai latră, satu-i gol.
Mi-e dor de anii de copilărie!
De casa părintească mi-este dor!
Îmi chem din zare,-n lacrimi, amintirea...
M-aşteaptă doar potecile pustii...
Ce grea şi-nceţoşată-mi e privirea!
Au ruginit şi frunzele din vii.
Ramuri pletoase,-n plecăciuni şoptite
Poveşti de viaţă-mi spun. Şi ruginii
Îmi sunt de-acum aducerile-aminte...
Din vremea când... oh, când eram copii.
Şi ivărul e-nţepenit la poartă
Şi plângea-amar şi cumpăna fântânii,
În barba albă lacrimi mi se-nnoadă...
Îmi plâng în suflet, prea târziu, străbunii.
Sunt geamurile fumurii de toamne
Şi lacătul străinătăţii strânge
Amărăciune, suferinţi şi foame
Şi tulnicul dreptăţii noastre plânge!
Biserică îmi e de-acum pământul
Eu îngenunchi şi îl sărut. Mi-e dor
De lacrima ce-n sânge clocoteşte!
Străbunii mei s-au şi trezit din somn.
Cânturi printre rânduri
57
Îndemn mi-e crucea vieţii în înalt...
În plete albe-mi port drapelul ţării!
Oh, câte-n ţara asta s-au schimbat!
Sunt zorii unor timpuri iluzorii...
Rodica Nicoleta ION
58
DDiinn ssoommnnuull mmeeuu ddee vveeccii
Din somnul meu de veci,
Eu te privesc, copile.
Zadarnic astăzi treci
Cu lacrimi în privire.
În suflet, răni adânci,
Abisuri au deschis...
Când aşteptam răspuns,
Eu pleoapa mi-am închis.
Sunt candelă de-acum –
O slabă pâlpâire,
Mergând pe drumul meu,
Mergând spre nemurire.
Azi te veghez tăcut,
Atât mi-a mai rămas
Şi plâng măicuţă, plâng,
Căci n-am avut un ceas,
Să-ţi spun durerea mea,
Dorinţa de-a trăi,
Să ştiu să mor tăcut,
Alături de copii.
Zadarnic la mormânt,
Vii să-ngenunchi, copile
Zadarnic lăcrimezi!
Eu nu mai sunt cu tine...
Cânturi printre rânduri
59
În arca mea de-acum,
Când somnul mă cuprinde,
Eu trec pe-acelaşi drum,
Spre Cerurile Sfinte.
Îmi e mormântul greu!
Şi crucea vieţii-i grea!
Căci te-am iubi, oh, prunc!
Şi-n mine voi purta,
Cânt din cioplitul lut,
O lacrimă de-a ta...
Zadarnic mă priveşti!
Nu mă vei mai avea!
Zadarnic vii acum, copile,
În suflet, la mormânt, cu flori.
Zadarnic, fiindcă peste mine
Trecut-au sute de ninsori...
Rodica Nicoleta ION
60
PPoovveeşşttii llaa gguurraa ssoobbeeii
Stau lângă şemineu şi torc povestea
Bunicii mele, -n caierul de lână...
Ferestrele-s închise, -afară ninge
Şi bate vântul jalnic, a furtună.
E o căsuţă mică... -N fapt de seară,
Parcă mă văd copil visând palate...
Dar anii au trecut... Sunt ani de-atuncea!
E iarnă! Focu-n sobă încă arde...
Privesc în jur... sunt singură în casă...
Cu toate astea glasuri de copii
Îmi cer să le mai spun înc-o poveste,
Apoi, cuminţi, promit c-or adormi.
Şi simt cum prind tăcut polpoana hainei
Şi simt cum mâna-mi prind a rugăciune
Şi parcă-mi amintesc privirea mamei...
Parcă-i aud, în cor, strigându-mi: „Spune!”
– Era o iarnă grea, cum e aceasta...
Crăiasa desena pe geam poveşti...
Îl aşteptam pe Moşu-n noaptea-aceea...
Bunica îmi spunea: „tu ai să creşti!”
Împodobisem bradul cu betele
Şi globuri aurii... Ninsese mult!
Pământul tot era spuzit de stele
Şi îngeri coborau către pământ.
Cânturi printre rânduri
61
Ofta bunica... Omul de zăpadă
Veghea singurătatea... Şi lătrau
De gerul aspru, câinii de pe stradă
Şi lemne pentru foc nu mai erau...
Şi dintr-o dată a venit Crăciunul!
Alai de zâmbet şi colindători
Se perindau în casă câte unul...
Casa bunicii era câmp de flori...
Îmi amintesc întâia jucărie,
Apoi promisiunea că-ntr-o zi
Voi fi şi eu bunică... Oh, copile!
Şi voi avea şi eu nepoţi, copii...
Mi-e părul alb la tâmple ca ninsoarea...
Nici nu mai văd pe unde v-aţi pitit...
Dar înţeleg pe biata mea, bunica,
Ce simplu şi ce trainic m-a iubit.
– Vom fi şi noi cândva, bătrâni, ca tine?!
– Vom lăcrima şi noi?! Vom povesti?!
– Da, timpul trece, trece peste toate!
Veţi fi şi voi cândva bătrâni, copii!
...
Mai ştiu şi eu?! îmi tot spunea bunica,
Vei fi şi tu bunică într-o zi!
Sunt vremuri de demult, vremi despre care,
Cu mare drag, mereu voi aminti.
Rodica Nicoleta ION
62
DDee--aallee vviieeţţiiii
Urcuşul în viaţă nu-i lesne! Se uită,
În vârf, când ajungi, de trudă şi chin,
De plânsul de mamă, de frigul din iesle,
De rugă, de îngeri, de darul divin.
Atunci când eşti sus nu mai vezi împrejur.
Lumina, deodată, a ta ţi se pare
Şi-o altă speranţă va prinde contur –
Cuvânt de putere şi vis de-nălţare.
Acolo, în sacrul impropriu croit,
Bat fulgere stranii şi munţi se sfărâmă
Şi singur deodată te simţi... Şi sfârşit...
Priveşti cu durere în urmă...
Priveşti în pustiu... nisipoase plăceri
Pier clipă cu clipă în mâine.
Tu, cel mai bogat, mai puternic, de ieri,
Zadarnic te-ntrebi ce-ţi rămâne!
Te-apleci şi-ngenunchi şi te rogi către cer,
Dar nori grei, deodată, ca în suflet se-adună.
Maică Sfântă, Iisuse, azi iertare vă cer...
Mă salvaţi din a vieţii furtună!
– În pedeapsă te-ntorci risipit la pământ...
Unde-s pruncii hrăniţi din prinos, cu dreptate?!
Cei flămânzi şi săraci, cei plângând, unde sunt?!
Şi bogatul răspunde: Departe!
Cânturi printre rânduri
63
Cei ce-au plâns însetaţi, osândiţi de nevoi,
Unde sunt, te întreb! Care haină străluce
Dintr-un gest milostiv peste umerii goi?!
Când le-ai dat mângâieri?! Când le-ai dat să mănânce?!
Când cu sufletul trist, ca un bun credincios
Le-ai lăsat un bănuţ, ca firească pomană?!
I-ai scuipat, i-ai lovit... Când le-ai dat tu ceva?!
Pentru-acestea, străine, viaţa ta e amară.
Căci un suflet aveau, ca şi tine şi ei,
Ca şi tine acum, ei simţeau că îi doare
Vorba ta, gestul tău nefiresc, ca un pumn
Tu acum vei plăti pentr-a ta nepăsare.
În clepsidră se pierd depărtări sângerii
Şi bogatu-a-nvăţat lăcrima...
Ce-ai fi fost, de-ai fi fost suflet bun într-o zi?!
...
Cât de greu Dumnezeu va ierta?!
...
Şi striga! Şi striga! Şi striga mereu...
Şi striga mereu: „Nu se poate!
Acesta târându-se-n brânci nu sunt eu!”
Acum vei plăti pentru toate!
Rodica Nicoleta ION
64
TTuu,, OOMM
(o poezie având ca model poezia scrisă de Sf Ioan Hozevitul, la
îndemnul mamei unui preot)
Tu, OM, de vremuri muritor
Şi fără de-ascultare,
Răspunzi în faţa tuturor
De sute de greşale.
Sau cu cât eşti mai iertător,
Mai bun, cu luare-aminte,
Te-apropii fără ca să ştii
De cerurile Sfinte.
Că pilda ta o îndruma spre iad sau rai, nu şti,
Dar pentru ce înfăptuieşti
În ceruri vei plăti.
Să iei aminte cât trăieşti
Ce gânduri ai, ce fapte!
În ceruri toate le plăteşti... Şi dincolo de moarte,
Dac-ai să treci nespovedit şi plin de răni, creştine,
Degeaba-n lume ai trăit, căci nu ţi se cuvine,
Nimic din lutul cel lumesc, doar scrum şi nepăsare,
Căci n-ai cătat să te închini la sfintele icoane.
Pierind în neiertarea ta, ucis de valul sorţii,
Îţi plângi păcatele lumeşti
În veşnicia morţii.
Cuvântul tău de va-ntrista
Sau fi-va mângâiere, rodind sămânţa pusă-n el,
Te va-nălţa spre stele,
Sau plin de rod neîmplinit, sămânţă de neghină
Vei plânge-n iad, căci osândit vei fi pentru-a ta vină.
Cânturi printre rânduri
65
Cuvântul tău din zori de zi e leac sau e otravă,
De-aceea nu te osândi! Mergi iute şi te roagă!
Fii iertător! Fii blând şi bun!
Iubeşte adevărul,
Ca Mirele când va veni, să nu te-apuce somnul.
Şi fapta ta şi gândul tău, cărări sunt către mâine,
Căci tu eşti haina lui Hristos şi colţul său de pâine.
Tu ştii ce-n urmă ai sădit, tu ştii ce laşi în urmă,
Tu ştii ce trup ai osândit şi pruncii tăi ce-adună.
Cărarea vieţii tale, tu o-nmiresmezi cu fapta
Şi şti că doar o cale e... şi-o viaţă ai... şi gata...
Deci, ia aminte cum trăieşti! Cu har sau cu ruşine,
Sculptează-ţi paşii tăi lumeşti spre nesfârşitul mâine!
O, OM, ce mari răspunderi ai! Tu ceri neprihănire?!
Iisus prin noi a suferit şi s-a jertfit pe Sine.
Şi cât de mult a suferit! Cu lacrimă de sânge
A plâns spre cer şi s-a rugat
Şi-a spus sfârşit: „Ajunge!
Iartă-i, căci ei sunt muritori! Nu ştiu ce fac... Îi iartă!
Tu, cel de vremuri iertător, Bunule, Sfinte Tată...”
Învaţă om şi tu să ierţi!
Iubeşte, râzi şi cântă,
Să poţi păşi neprihănit, înger, în lumea sfântă!
O, OM, perpetum muritor!
Osană Ţie, Tată! Şi Tie, Maică Sfântă!
De-om şti să fim mai buni, ori nu,
Tu ruga ne-o ascultă!
Ne-mpodobeşte cu iertări
Minunea de-a trăi,
Să ştim s-o respectăm şi noi în fiecare zi!
Mulţumesc doamnei Ileana Bâltac, cea care mi-a pus la dispoziţie textul
original şi la dorinţa căreia am creat acest text!
Rodica Nicoleta ION
66
ÎÎnnvvaaţţăă--mmăă,, DDooaammnnee!!
Învaţă-mă Doamne, să iert!
Învaţă-mă să pot învăţa să fiu doar a ta!
Să ştiu să ascult iubirea
Din sufletul celor ascunşi lângă mine,
Să pot alunga umbra ce alunecă
Deasupra capului meu.
În cuva ochilor din care se revarsă lacrimi fierbinţi
Să pot ascunde dunga presărata cu ură,
A viselor mele.
„Învaţă-mă, Doamne, să iert!” e tot ce-ţi pot cere.
Şi dacă va ploua cu durere
Peste sufletul meu, nu uita că sunt eu!
Un trecător muritor aşezat la tâmpla
Îngerului ce mă-nalţă spre Tine.
Cânturi printre rânduri
67
OOiillee lluuii IIiissuuss
Oh, dragii mei, eu v-am iubit
Şi steaua v-a călăuzit,
Voi mult prea grabnic m-aţi uitat –
Aţi plecat!
În hăuri fără de lumini
Aţi prins amare rădăcini...
Plângeam păstor fără de oi,
Pentru voi!
Aţi rătăcit în zări de vis
Şi idealuri aţi atins,
Dar sufletul v-aţi schimbat...
Ne-mpăcat,
V-am căutat şi am plâns,
Altar iubirii am pus trupul meu.
Am suferit pentru voi
Dar voi în seamă n-aţi luat.
Prin mine Tatăl Ceresc
V-a iertat.
Îngerii-n cer toţi plângeau,
Colinde-n zări se-auzeau –
V-am chemat.
V-am pus biserici în cale,
Credinţă mântuitoare,
Dar pentru voi nu erau.
Rodica Nicoleta ION
68
Vino oaste, te-ntregeşte,
Căci păstorul te iubeşte!
Oaie rătăcită, te-ai salvat!
Nu te mai aleargă lupii deznădejdii,
Ura şi minciuna,
Durerea şi teama
Dumnezeu prin Iisus te-a ajutat.
S-a pus paznic firii,
Dând lumini iubirii,
Te-a iubit!
Oaie rătăcită
Pe calea pierzării, te-a salvat.
Nu mai e-ntuneric dincolo de tine
Căci Iisus lumină-i, pace, adevăr,
Strigă peste ceruri,
Strigă pentru toţi:
„Eu te am pe tine, tu mă ai pe Mine,
Oaie altădată fără de păstor,
Vino, împreună,
Să-mpletim cunună
De fapte plăcute,
Pentru viitor!
Cânturi printre rânduri
69
RRuuggăă ccăăttrree MMaaiiccaa SSffâânnttăă
Maică, tainice ispite
Vor înjunghia menirea
De-a fi om. Şi suferinţa
Va străpunge omenirea.
Vor fi răni, va curge sânge,
Spaima-n chingi ne va cuprinde,
Însă nici atunci, de Fiu-Ţi,
Nu ne vom aduce-aminte.
Peste ţarini pârjolite,
Prunci vor adăpa pământul
Cu-al lor sânge... Şi din ură
Iadul vieţii va erupe.
Fum de patimă amară –
Goană după pietre scumpe...
Prunci înfometaţi la sânul
Mamei, împietrit de dor...
Ah, Iisus ne-ntinde mâna,
Însă câţi iudei îl vor?!
Se apleacă peste lume...
Lumea-i veşnic în ispită.
Roagă-te pentru iertarea
Noastră, Maică Prea Iubită!
Molima o-ndepărtează!
Fă din pită rugăciune,
Tu, a Domnului Mireasă,
Pentru ziua cea de mâine!
Fă din marea mâniată,
Maică, lacrimă creştină!
Şi ne mângâie, ne iartă!
Noi, cei nelipsiţi de vină...
Plânşi, în negura furtunii,
Lângă crucea lui Iisus,
Să putem găsi iertare
Pentru tot ce am ascuns.
Rodica Nicoleta ION
70
TTrrooiieenneellee dduurreerriiii
Priveşte! Pe ceruri troiene de nea
Vestesc azi întâia zăpadă...
Înfruntă nămeţii şi viaţa-i mai grea
Şi-n sobă, n-au lemne să ardă.
Bătrâni şi copii sărăciţi de prezent
Trăiesc în speranţa că mâine
Vor fi flăcări vii pentru focul ardent,
Cuvântul şi colţul de pâine.
Pe vatra bătrână de mult n-a mai ars
Un lemn... Şi ce sfântă durere
Vuind ca un clopot de dorul de-acas’
Mai cată-n tăceri mângâiere?!
Ce trist suflă vântul, zăpezi troienind
Şi gerul în suflet musteşte!
Bătrâni şi copii vezi ades suferind...
Cum ninge a tihnă... Priveşte!
Se roagă în colţul ades lăcrimând,
Se roagă la sfânta icoană,
Bătrânul... Şi pruncul mereu mai plăpând
Se roagă-n tăcere la Mamă.
Căzând sfâşiat, cu genunchiul zdrelit,
Se roagă bătrânul la Tată,
Iisuse, în lume de tot ce-am greşit,
În clipa aceasta ne iartă!
Cânturi printre rânduri
71
„Veniţi! Şi din plânsul copiilor mei,
Sorbiţi însetaţi de lumină
Aşa veţi simţi durerea din ei,
Lumina şi pacea divină!
Veniţi! Vă aşteaptă un suflet curat!
Colinde în lacrimi vă cântă...
Ei toţi sunt săraci, un colind repetat...
Ascultă-le plânsul!... Ascultă!”
Rodica Nicoleta ION
72
IInnffiinniittuull
Un infinit infirm, anost, banal.
Static şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.
Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii hrană să-i aducem
Şi neuitarea timpului să plângem.
Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii – lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Şi orbitează sufletele-floare,
Când nu-s decât o mână de cenuşă
Cele ce-au fost, doar tu îmi baţi la uşă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static şi cast... Din bolul de cristal,
Printre vulcani, lumini, luciri de stele,
Zăreşti de-acum şi umbra fiinţei mele,
Atât de slut şi aspru creionată...
Atât... Şi alte timpuri ne aşteaptă.
Cânturi printre rânduri
73
ZZiimmbbrriiii
Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Îngenunche timpului-ieri.
Vuieşte pământul sub copitele lor,
Gânduri se-ascund, plâng şi dor...
Închid ochii... Înnouratele pleoape
Plutesc peste ale clipelor ape.
Nuferi îndepărtaţi inundă zarea pustie...
Muguri de păpădie.
Tăcere apoi... aceeaşi cenuşă.
Plouă peste frunţile pudrate cu rouă.
Inorogi scormonesc
În schiţa pământului-mâine
Un alt colţ de prezent...
Amazoana luminii aruncă
Ca un văl de mireasă,
O mătasă albastră...
Se-ncinge cu brâul curcubeului-tată.
Ce zi minunată!
Este o zi sau este numai un vis?!
Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Au adormit...
Stânci şi râpe adânci
Şi un singur uliu cu chip de om,
Suferind de nesomn.
Rodica Nicoleta ION
74
IIssttoorriiee
Pe pleoapele vremelnic disecate
Nu mai avem credinţă, istorie, nici ţară,
Deşertăciunea desenează moarte...
Îşi pregătesc debutul „a fi” şi „să nu moară”.
Se scutură de sângeri istoria şi plânge...
Român cel oropsit cu neiertarea,
D-amar, de chin şi jale, cel de un neam şi-un nume,
Alungă-ţi astăzi toamna şi-ntristarea!
În catedrala sufletului încă arde
Tăcut şi grav, lumina şi speranţa...
Eşti un erou! În lumi transcendentale
Tu ai luptat de-a pururea cu viaţa.
Viaţa-i o lance! Scrie cu lumină
Istorii, fapte, crez... Deşertăciune!
În lumea ta te simţi tot mai străină
Ţară lipsită de iubiri şi nume.
Cânturi printre rânduri
75
SSttrriiggăătt ccăăttrree EEmmiinneessccuu
Din teiul eminescian am frânt un ram...
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot... şi eu, eram un psalm
Şi era lumea imn de fericire.
O lebădă pe lacul de argint
Plutea – un vis – deplină încântare!
Şi cerul pentru îngeri s-a deschis...
Concert... şi eminesciana mea chemare.
Ca nişte zâne sălcii îşi plecau
Chipul de îngerească strălucire...
Adolescente,-n visuri le chemau
Să-mpărtăşască tainele divine.
Nuferi, pe cer, în fulg de păpădii,
Îşi risipeau eterna puritate,
Iar Eminescu ne putea privi
Din lumea sa de dincolo de moarte.
Din teiul prea devreme scuturat
Ne mai lăsa un gând firav în palmă,
Luceafăr ce spre cer s-a înălţat
Din lanuri sângerii. Amar... amară!
În limba românească plâng tăcut
Cuvintele... Şi-n stiluri literare
Pe care „teiul” nu le-a cunoscut
Se nasc poeme convenţionale.
Luceafăr viu, priveşte înapoi!
Dă ordinea firească limbii noastre!
Căci fără tine-n suflet suntem goi
Şi ne pândesc dureri, tristeţi, dezastre...
Rodica Nicoleta ION
76
AAmm şşii uuiittaatt
Parcă am şi uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit şi zările-s pustii...
Tristeţea mea, cui aş putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldaţi... Mă dor!
Şi gândul parcă mi-e tot mai pustiu...
Să fii bătrân şi singur, nu-i uşor!
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură şi plâng în nopţi târzii,
Dar pruncii mei nu-mi mai aud chemarea.
Vuieşte ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună
Şi lângă mine-i numai Dumnezeu...
Şi clipele se risipesc, se curmă...
Se-aud în mine paşi şoptiţi şi ard,
Străin pribeag, de dor şi nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin şi cad...
Ai cui să fie paşii-aceştia oare?!
Şi plâng din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n fiinţa mea precum o noapte!
„Parcă am şi uitat că am copii!”
Se-aud în mine trist, atâtea şoapte...
Cânturi printre rânduri
77
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrăţişază-n umbre... Parcă ştiu
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe... Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniţi copii cât nu e prea târziu,
Să vă privesc şi vă simt aproape...
Sunt drumuri lungi până la voi! Iar eu
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Rodica Nicoleta ION
78
SSaallvvaaţţii ppllaanneettaa!!
Planeta, ulcerată de răni, este flămândă,
Şi-n sângerate versuri, adesea, ne corupe.
Pune un râu de lacrimi şi genelor ascultă!
Şuvoiul de lumină cu patimă se umple.
Fotoni strivesc sub talpă atomi din răsăritul
Suspicioasei umbre ce irisul zdrobesc.
Azi plânge universul... De arme nucleare,
Urgii şi suferinţă, toţi ochii strălucesc.
Sub pansamentul urii, cenuşa se crispează...
În lava spiralată adesea rătăcim...
Nu dezarmaţi! Veniţi! Salvaţi planeta!
Ea poate fi salvată cât încă ne iubim.
Cânturi printre rânduri
79
CChhiiaarr ddaaccăă......
Chiar dacă plâng, mi-e îngerul aproape...
Se-nalţă ca un porumbel spre zări de vis,
Ca ramuri de măslin să-mi dăruiască
Să fiu un foc etern, de neînvins.
Să port în mine lujerul credinţei,
În candelă îmi modelează trupul,
Să fiu şi eu un înger de lumină
Spre-a modela al sufletului lucru.
Chiar dacă plângeam când tu îmi eşti aproape
Fac catifea din pleoapele de plumb...
Dar vino! Vino! Vino lângă mine,
Iubirea şi credinţa să-ţi ajung.
Rodica Nicoleta ION
80
UUnn uunniivveerrss ppiieerrdduutt
La toţi ne vine timpul a ne duce,
Lumea ne este lacrimă şi jale...
Cu toţi avem pe umeri, grea, o cruce...
Dar când îşi cere lutul întrupare...
Mai ieri intram în curţi cu bucurie...
Acum sunt ferecate cu tristeţi
Şi două dolii flutură în poartă,
Căci s-au pierdut acolo două vieţi.
Nu-i timp prelung de când plecase mama...
Cu şase luni în urmă, doar atât!
Ei s-au chemat, căci s-au iubit o viaţă
Şi-n ochii noştri lacrimi au cernut.
Ei au cerut etern să locuiască,
Dar golul lor e fără de sfârşit,
În neuitata casă părintească
Unde cei patru prunci şi-au îngrijit.
Nu ne-a fost greu să vă iubim o viaţă,
Cum nici nu vrem în timp a vă uita,
Voi aţi lăsat mlădiţele iubirii,
Durerea-adâncă, dar şi dragostea.
Şi câinele vă plânge... Lut din lutul
Atâtor vremi prin lege blestemat...
Suntem un clopot sfredelind pământul,
Intrând într-un etern anonimat.
Cânturi printre rânduri
81
Icoana voastră-n suflete rămâne...
Veniţi în vise şi ne mângâiaţi
Cu gândul nostru, suflete bătrâne...
E semnul că nici voi nu ne uitaţi.
Un univers pierdut... Fără de margini
O lume-n care plouă cu dureri
Lăsând în urmă un poem de patimi
Şi-un răsărit de nesfârşite seri...
Rodica Nicoleta ION
82
CCăăllăăttoorriiee
Am pătruns prin efracţie
În ochiul pământului –
O lentilă concavă...
Convex, am fuzionat cu oceanul
De fluturi de sticlă
Din care lacrimi transparente
Şi reci,
Mereu se ridică...
Câteva secunde am călătorit
Pe aripi de vis.
Milenii înspre geneza pământului
Fuzionau cu geneza firii...
În peştera tăcerii am devenit
Celulă din carnea lui Iisus.
Coastă de Evă s-a făcut pod...
În minus infinit căutam ceasul,
Dar nu l-am găsit.
Am scormonit mai departe...
N-am găsit decât moarte –
Atomi risipiţi, căzuţi la-ntâmplare
În ochiul pustiu.
M-am întors, iar acum, în ochiul meu viu,
Privesc printre gene
O lume absentă,
Siberia vieţii eterne...
Cânturi printre rânduri
83
LLeerruu--ii lleerr
În suflet mă colindă leru-i ler
Lumini de stele... din vrăjitul cer
Aud povestea Sfântului Iisus.
Şi magi călăuziţi de stea s-au dus
Cu daruri pentru Sfânt venit din cer,
Născut în frig, în staul, leru-i ler
Boii suflau, căldură să îi facă
Marelui Prunc, în ieslea cea săracă.
Magii s-au închinat, punând în dar
Smirnă, tămâie, aur... Şi cu har,
Iisus. mângâietor, îi mântuia...
Şi Îl vegheau Iosif şi Mama Sa.
Apoi pământul tot s-a-nlăcrimat –
Irod mare măcel a comandat.
Pruncii au fost ucişi, mame plângeau,
Cu sabia prin prunci soldaţi treceau.
Iisus crescând, un bun învăţăcel,
La Sinagogă, drept, sluji şi el.
Apoi porni în lume să vestească
Că va urma furtună omenească.
Sluji-n dreptate şi dădu-nzecit...
Multe minuni, atunci a-nfăptuit...
Celui ce-i puse inima în plamă,
Viaţa nu-i mai fu la fel de-amară.
...
Rodica Nicoleta ION
84
L-au răstignit. Golgota sângera,
Iar El, umil, la Tatăl se ruga
Să-i ierte. Morţii se va da în schimb,
Coroana îl ardea pe frunte – nimb.
Lângă tâlhari l-au pus. N-a fost tâlhar!
A suferit, a suferit amar!
Tâlharului care-a crezut în Sine
I-a dat întru vecie mântuire.
Şi l-a iertat, l-a plâns, l-a mântuit
Căci a-nţeles în viaţă c-a greşit.
„Că te căieşti de fapta-ţi de ruşine,
Îţi jur acum: în Rai vei fi cu mine!”
Cerul a plâns... Ce mâniat mormânt!
Plângea, plângea în ceruri Tatăl Sfânt...
Şi Maica Sa şi cei ce-au preacinstit-o
Pentru acei ce moartea i-au dorit-o.
Iisuse blând, te naşti... Este Crăciun!
Fă sufletul acesta mult mai bun!
Noi suntem răi, viaţa noastră-i cruntă...
Iisuse, dar, Tu ruga ne-o ascultă!
Durerea, viaţa,-i tot mai grea, mai crudă,
În inimă am strâns mâhnire multă...
Iartă, Iisuse, omul! El greşeşte
Însă pe Tine-n taină te iubeşte.
Uitând de traiul slujnic şi mizer,
Lumină, Sfinte, calea către cer,
Cu sufletul să fim din nou acasă...
Vrem viaţa să ne fie mai frumoasă.
Un altfel de Crăciun
Cânturi printre rânduri
85
Pustii sunt serile de sărbători...
În nori mi-ascund tristeţea uneori,
Iar pleoapa mea, ades bacoviană
Se-ascunde-n lacrimi, seară după seară.
Ascult colindul trecerii spre mâine...
Se-aude-ndepărtat, lătrând, un câine.
Şi el şi eu ne-asemănăm durerea.
De fericire nu ne este vremea.
Şi ninge-n noi şi viscoleşte dorul...
Târziu e... noapte... nu ne prinde somnul...
Cu ce-am greşit?! Pe cine-am mâniat?!
Ori poate suntem singurii din sat!?
Îmi pare cineva că-mi bate-n uşă...
Sub ramuri frânte, obosit de drum,
Mi-a poposit în poartă Moş Crăciunul...
Se cade să mai cred în el acum?!
Deşi-s sărac, deşi demult sunt singur,
Deşi nimic azi nu mi-aş mai dori,
O ultimă dorinţă port în gânduri...
Ca fericit de-acum să pot muri.
– Oh, dragul meu, atât amar de vreme
Te-am aşteptat... Aş vrea să fiu copil...
Hai în odaia mea! Cu bucurie
Şi ultimul Crăciun să îl cinstim...
Mi-e inima bătrână şi bolnavă
Poate-am trăit destul şi s-ar cădea
Să plec de-acum... Aici nu mai am treabă,
Căci nimeni nu mă poate mângâia.
Rodica Nicoleta ION
86
Şi-a adormit sub streaşina uitării,
Împodobit cu vis şi promoroacă...
...
Plecau spre cimitir un om şi-un câine...
În lumea asta toate se îngroapă.
Cânturi printre rânduri
87
PPaammfflleettee,, eeppiiggrraammee şşii
ccaattrreennee
Rodica Nicoleta ION
88
Cânturi printre rânduri
89
MMooaarrtteeaa ccrreeşşttiinnuulluuii
Hei, omul vru să moară creştineşte
Grijit şi spovedit... cum se cuvine...
Să-şi dea cu sârg şi ultima suflare.
În preacinstirea sferelor divine.
Porni grăbit feciorul la biserici...
Zadarnic la icoane se ruga,
Căci se apropia mai mult sfârşitul
Tatălui pământesc. La trup slăbea.
Îl ţintuise-o suferinţă mare
Şi-n suflet slujnic parcă îl ţinea
Şi şi-ar fi dat şi ultima suflare,
Dar timp pentru aceasta mai era.
Porni fecioru-n grabă către casă
Cu preotul în patrafir gătit
Şi pregătit pios de toate cele...
De taxă, nici măcar n-a amintit.
Nici că s-ar ţine mortul la capelă,
Nici că ar fi dator cu cotizaţii...
Uitase sfântul astăzi toate-acestea
(Era lumesc a-şi ajuta confraţii).
La capul suferindului spre moarte
Ajunse popa. Şi citi vârtos...
Dădu şi pilde de la învăţaţii
Ce timpul vieţii-l rostuiau frumos.
Făcea mătănii, rugi, citi din carte,
Adică tot ce-i creştinesc şi sfânt,
Ca „omul” meu să plece fără teamă,
Cu gânduri bune, de pe-acest pământ.
Din cupa de argint, Sfinţitul Sânge
Al lui Hristos, în lacrimi se scurgea,
Aşa cum viaţa omului se scurge.
Deci, prinsea-l griji Sfinţia Sa.
Rodica Nicoleta ION
90
Şi-atunci fiindu-i cea din urmă clipă
Îşi dete omul ultima suflare,
Dar prinse omul fără rea-voinţă,
Ah, linguriţa popii din dotare.
Na! Ce să faci?! Zadarnic rugăminte!
Zadarnic aminti ameninţări –
Mortul stătea cu linguriţa-n gură,
Iar popa pe spinare cu fiori.
Şi zise-atunci ca dintr-o întâmplare:
– Ţi-aduci aminte, taică, de Frusina?!
Am prins-o într-o noapte cu vicarul.
Ce fericiţi erau, bătu-i-ar vina!
...
La vestea asta cum să stai departe?!
Mortul căscă uimit... Şi popa-şi luă
Lingura de argint. Şi-ntâia oară
Îl şi făcu vicarul fericit.
Căci linguriţa (TREBUI SĂ SE ŞTIE)
Era luată, vezi, pe inventar.
...
(Maestre, mă gândisem astă noapte
Că nu era o pagubă prea mare
Să plece-n alte lumi cu cele sfinte ...
La vămi plăteşte taxe, osanale,
Impozit, loc de veci, capelă, cruce
Şi clopotar, pomeni şi toate cele)
De unde are-atâţia bani, maestre?!
Te miri de ce-a ajuns oase şi piele?!
Şi-apoi ăl mort cu... cuiul lui Pepelea
Bătut de jos în sus, tot l-a-ngropat.
De ce atunci atâta tavertură?!
Aşa a fost să fie! S-a-ntâmplat.
Că înghiţise omul linguriţa,
Cu ce era el, bietul, vinovat?!
Zâmbiţi, vă rog! Să vină ziua dară!
Cu-n zâmbet! Precum noaptea s-a lăsat,
Zâmbeşte şi mata, nene Vanghele,
Fiindcă povestea asta ţi-am suflat...
Cânturi printre rânduri
91
SSccrriissooaarree ccăăttrree MMooşş CCrrăăcciiuunn
Moşule, se-aude vorba circulând pe internet
Că faci daruri virtuale, dar... şi pene de curent,
Cu lanterna intri-n case şi-ntr-un ritm tot mai alert
Laşi bugetul să plutească-ntr-un dezinteres latent.
S-a dus dracului factura, banii de economie
Şi tăiem de-o vreme porcul de pe listă... Ce să fie?!
Aşadar nu sunt sarmale, tobă sau cârnaţi. Belea!
Ce aduci mata în traistă?! Sania de ce e grea?!
Ai pesemne daruri multe, te aşteaptă mulţi copii,
Însă nu ţi-e clar, la mine, dacă trebuie să vii.
Ia aminte! Printre daruri, dă-mi un card. Nu este greu!
Mi-aş putea plăti la vreme datoriile şi eu.
Şi deşi am diabetul, moşule, de ani de zile,
Un bărbat de ciocolată tot cred că mi se cuvine.
De-o fi una, de-o fi alta, „La anul şi la mulţi ani!”
Mi s-a terminat hârtia şi să cumpăr nu am bani.
Am să-ţi las uşa deschisă să pui ceva în papuci,
Că-s atâtea în revistă... Şi apoi poţi să te duci,
Iar de-o fi să-mparţi cu mine pe din două un ciolan,
Eu te-aştept, mă jur, bătrâne, poate-n fiecare an.
Rodica Nicoleta ION
92
DDee ssăărrbbăăttoorrii îînn lluummeeaa ssăărrăăcciieeii
Dacă fac un calcul simplu şi trag linie apoi
Constat... vai, ce tragedie! Nimeni nu mai e ca noi!
Ne-ncălzim de la o vreme în sistem centralizat...
Tremurăm ca o piftie... Ce mai! Viaţă de rahat.
Vine moşul... Las să vină! Ştiu facturile din start.
Fac economii zadarnic. Sunt doar plombe pe asfalt.
„Unde dai şi unde crapă!” zice-o vorbă din popor...
Unde dai, unde plezneşte?! Traiul nu ne e uşor!
Iau „Pufina”... Doar cu asta mă răsfăţ de-o vreme-ncoa.
Toate s-au scumpit... Aiurea! Şi să mori e o belea.
Bani îţi cere clopotarul, popa, chiar şi cei cu crucea,
Iar de sus, bătu-i-ar toaca, stau şi ne privesc ca mucea.
Caut, printre artificii, să nu explodez cumva
De atâta Coca-Cola. Că de când n-am ce mânca
Stau ascunsă ca o nimfă printre globurile mele
Şi ca semn că sunt în viaţă, ronţăi stiksuri, acadele...
Mă ajunge oboseala şi-mi las trupul stafidit
Să alunece pe lespezi... Şi când toţi au adormit,
Caut câte-un colţ de pâine în containerele goale...
Toţi suntem săraci, vezi bine! Moşul a venit cu FOAME...
Cânturi printre rânduri
93
CCoolliinndd –– HHaazz ddee nneeccaazz ((ppaammfflleett))
Aho, aho, că vin şi eu!
Mâine anul se-noieşte,
Taxele sigur vor creşte,
Alte legi ne-or cocoşa,
Viaţa e mereu mai grea.
Iarna-i lungă, geru-i ger,
Ce folos calorifer,
Dacă stă închis, că plata
E mai mare cum nu-i alta?!
T.V.A-ul creşte, creşte,
Doar bugetul nu sporeşte,
S-a vândut pământul tot,
Ţara-i plină de borhot,
Pute a spitalizări...
Ne mai arde de urări?!
De n-o fi cu supărare,
Vin şi eu, urez şi plec
Cu ceva în buzunare
Că mi-e portofelul sec.
Ioane, ia tigaia, taică
Şi zi una ca la capră,
Ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa
Viaţa e mereu mai grea.
Hei, vin şi eu, veni-mi-ar rău,
Cu vorbe-n vânt, capu-n pământ,
La uşi bat iar
Să-mi daţi în dar
Dac-aţi putea, doar o sarma,
Slană şi carne, că mor de foame.
Un loc de muncă, cârnaţi şi şuncă,
Bani, ajutoare umanitare...
Rodica Nicoleta ION
94
Să-mi daţi, de-o fi, tobă, piftii,
Vin, cozonaci, pâine, colaci.
Frunză de dud, mi-e traiul crud!
Moşu-a venit, m-a sorcovit
Şi mi-a lăsat, ceva din sac,
Of, o belea, vai, viaţa mea!
Mi-a dat pe cap, gripă – ce chin,
Căci numai asta nu-mi trebuia.
Fir de mălin, augumentin,
Faringosept, iau conştient,
Bioparox, ceaiuri, lămâi,
M-am săturat, sincer vă spui.
Economie fac la hârtie,
Mă doare-n gât... Nu mai am mult!
Tremur, mi-e sete
Nu am nici ghete, nici ce-mbrăca,
Vai, viaţa mea!
Plătesc facturi, mă doare-n cot
Că-ntr-un târziu n-am să mai pot.
Calorimetrul e-un bibelou,
Mă uit la el şi-mi vine rău,
Factura creşte... Doamne fereşte!
Ochii-or să-mi iasă privind la masă,
E goală, vai... E greu când n-ai!
N-am ce găti azi la copii –
Cetini de brazi, ciorbă de praz.
Sacul e gol, nu mi-e uşor.
De la U.E. iau ce şi ce.
La primărie sunt pe hârtie
Cu ajutoare, că n-am parale.
Vreau să muncesc, nu să cerşesc,
La anul şi la mulţi bani,
Pentru oamenii sărmani!
Cânturi printre rânduri
95
UUrrăărrii llaa mmooddăă
Foaie verde de mohor,
Veniţi-mi în ajutor,
Luaţi-mi greul din spinare
Da-ţi-mi bani şi ajutoare!
La mulţi ani cu sănătate,
Toţi avem un drum – spre moarte
La mulţi ani, veniţi la anu
Cu colacii şi cu banu...
Foaie verde şi-o negară,
Vrem schimbări bune în ţară,
Locuri de muncă şi bani...
La anu şi la mulţi ani!
La W.C. hârtii pufoase,
Că sunt vremuri... (ştiţi voi cum)
Suntem slabi, fără de dânsa
Cum slabi suntem şi acum,
La anu şi la mulţi ani!
Vrem o Grasă de Cotnari,
Pe masă praz şi cârnaţi...
Vrem mai multe... Dar ne daţi?!
Şi dac-o fi cu putinţă
Vrem o nouă locuinţă
Credite, subvenţii multe,
Mai marii să ne asculte!
Vrem şi bani de-nmormântare
O nouă subvenţionare
Pomeni parlamentare bune,
Lume, lume şi iar lume!
Biruri, taxe, mai puţine,
T.V.A.-ul în scadenţă
Să trăim şi noi mai bine
La siptalul de demenţă.
Rodica Nicoleta ION
96
Buzunarele ni-s goale,
Suflă vântul, leru-i ler,
Îngheţăm şi facem spume
Că n-avem calorifer.
Şi în parlament, adică,
Pentr-o Roşie Montană,
Vrem şi noi un loc ca lumea,
S-avem ce băga în oală.
Porcul nu mai e pe listă,
Îl vedem doar în revistă,
A ajuns oase şi piele
La aşa dinţi şi măsele.
Şi sub bradul de Crăciun
Nu vreau bani şi ciocolată,
Vreau iubiţi parlamentari,
Să vă văd agăţaţi odată.
Foaie verde, foaie lată,
Ia sarmaua preferată!
La anu şi la mulţi ani,
Mulţi fură şi mulţi n-au bani...
Cânturi printre rânduri
97
MMoottiivv ddee ddiivvoorrţţ
Răspunsul tău e structurat,
Dacă-l diseci, în părţi distincte...
Ceva, adică, s-a-ntâmplat,
Dar tot nu-ţi mai aduci aminte.
Că bunăoară, la-nceput,
Tu crezi că te-a atras maşina,
Deşi, subtil, ai conceput
Jocul „cocoşul şi găina”.
Când insul, bine îmbrăcat,
Într-un costum de patru stele,
Împarfumat şi ras, pudrat,
Ţi-a arătat ceva lovele,
Deşi râvneai la el cu jind
Întocmai cum gândeai la ele,
Te-ai prefăcut că îl ignori...
Că ai putea da de belele...
Dar vânătoare, de-nţeles,
La prada asta de plăcintă,
Continua-ntr-un stil pervers
Şi-o manieră mai succintă.
– Ce s-a-ntâmplat apoi?! te-ntreb
– Am fost la un local de lux.
– Şi-apoi?! eu mă interesez...
– Stătea cu un etaj mai sus.
– Aha! Deci, el te-a invitat.
– Da, contracost, să-i fac menajul...
– Iubito, eşti de-apreciat!
Drept mulţumire-ţi cer partajul
Şi dreptul meu. Incendiar!
Rodica Nicoleta ION
98
Deci, vezi, sunt două părţi distincte
De care seama n-ai luat
Sau nici nu ţi-ai adus aminte,
Căci una e să-i faci menajul
Şi alta e să-i cazi la pat.
Oh, da, sunt două părţi distincte...
DE... ce-o să fie şi... ce-a fost.
Să divorţăm, iubită doamnă,
Căci prea mult timp m-ai luat de prost.
Cânturi printre rânduri
99
CCoonnssttaattaarree
Ce iei acum din piaţă când te duci?!
O chită de verdeaţă... şi iei seama,
Că nu mai ştii încotro s-o apuci
Şi-ţi vine să-ţi tai venele cu lama.
Trăieşti modest şi vegetarian
Eşti salcie bătută-n dos de foale,
Îţi iei mereu verdeaţă de doi lei
Şi te gândeşti la cura de banane.
Când pleci acasă cu stomacul gol
Şi tragi de-ţi cântă maţul tricolorul,
Şi-ai datorii la bancă, nu-i uşor,
Îţi pierzi credinţa, sufletul, umorul...
Rodica Nicoleta ION
100
DDee vvoorrbbăă ccuu MMooaarrtteeaa
N-am bani nici de pomană şi tu ştii...
N-am bani nici de maşină mortuară,
La popă, taxă n-am cu ce plăti,
Mai bine, du-te! Du-te-n altă ţară!
Că n-am unde munci m-am plâns mereu...
De-o vreme poate ştie lumea toată...
Mă plâng într-una, oh, aşa sunt eu,
Nu mai am bani... Aveam şi eu odată!
Cu toate astea ieri am fost la vot...
Mi-a năzărit aşa, o nebunie
Să sper întru minuni cât am să pot...
Dar votul, votul meu e o prostie.
Parc-o pomană mi-a căzut din cer –
Un ajutor – cupon cu alimente...
Păi, ţi-ai găsit?! Acum ai vrea să pier?!
Am cotă parte şi din dividente.
Mai am de luat un coş cu bunătăţi
De la U.E. Păi, asta da, pomană!
Şi astfel, cu aşa un ajutor,
Să îşi găsească un român să moară?!
Am şi subvenţii la calorifer...
Cu toate astea n-am servici, nici leafă,
Deci, aş putea muri afară-n ger.
Problema-i cu ce dracu’ mă îngroapă?!
Cântă pe nas cu nasu-n patrafir
Mai mult din milă, prea sfinţitul popă
Şi cioclii mă urmează-n cimitir
Mai toţi înveşmântaţi în neagră robă.
Mai bine, Moarte, dacă tot mai treci
Prin ţara noastră mândră ca o floare,
Fă un contract cu-aceia care au
Şi de săraci ca mine-n cot îi doare.
Cânturi printre rânduri
101
CCooaassttaa ddee AAzzuurr –– ppaarrooddiiee
Vrând 'neaei să-şi ieie dreptul,
Fiindcă Eva se numea,
A lovit, cică-n instanţă,
Toată opoziţia.
De drept, coasta-i aparţine
De când fuse universul...
Nu ştia că Adam al dânsei
Îi e infidel, perversul.
Ba că lui i se cuvine...
El de-acum o stăpâneşte!
– Hai, Adame, zise Eva:
Să vedem cine loveşte!
Şi instanţa, probatoriu
Se convinse de-adevăr:
– Coasta de Azur e-a Evei!
Nu mai contraatacăm!
Rodica Nicoleta ION
102
UUrraarree uunnuuii şşeeff oolltteeaann ssiinngguurr aaccaassăă
Anul Nou să vă aducă
Mult noroc şi bani în pungă,
Fericire, sănătate şi mese îmbelşugate,
Sănătate, fericire, sufletul plin de iubire
Şi de s-ar putea, maestre
Şi vreo două, trei neveste,
Cozonac, „Sânge de Taur”,
Chiar şi bătrâneţi de aur,
Piftie şi ţuică fiartă,
Praz şi pâine coaptă-n vatră,
Trei maşini să ai la scară
Şi o soră... medicală.
Prima, să fie salvarea,
Până nu te duci de tot
Spre maşina mortuară.
Să n-ai bani nici de compot!
Când mi-oi da salariul mie
Şi cu bonurile toate,
Să ai pompieri la poartă
Şi poliţia la spate!
Şi să fie pe deplină
Urarea, să ai mereu
Grija zilelor de mâine,
Precum am avut-o eu.
Cânturi printre rânduri
103
CCâânndd vveecciinniiii ffaacc ssccaannddaalluurrii şşii CCuu ccee--ll aaşştteepptt ppee mmooşş CCrrăăcciiuunn
Moşule, când ai să treci
Cu desaga ta în spate
Lasă-mi, moşule şi mie
Linişte, măcar o noapte.
Moşule, când vii la noi
Îngheţat, cu traista goală,
Eu te-aştept cu-n praz voinic,
Cu o ceapă şi cu slană.
Rodica Nicoleta ION
104
PPaarrooddiiaa aallccoooolliicciilloorr
Bea bărbate, bea mereu!
De azi, am să beau şi eu,
Că alcoolul ne menţine...
Hai să bem fără ruşine!
Sticla-i jumătate goală,
Nu ne-ajunge pân' diseară.
Eu zic să mai luăm, Mărine,
C-am să beau eu pentru tine.
Ce-ţi mai trebui' vin cu cana
Când e plină damigeana?
Hai să bem fără măsură!
Apă, ştii că nu e bună...
Dacă uliţa e strâmtă
N-o să vină lume multă...
Şi tavanu-i mai aproape...
Hai să bem, să bem, bărbate!
Lustra a băut pesemne
De s-a-ntors cu susu-n jos...
Toarnă vin pe gât, bărbate,
Că ne este de folos.
Iacă, vaca-i adormită
Şi căţeaua leşinată
C-au trecut pe lângă mine
Şi s-au îmbătat deodată.
Cânturi printre rânduri
105
Toarnă vin să bem, bărbate
Şi de birtul s-o goli,
Nu mai beau, dar sparg pahare
Până când m-oi linişti
P.S.
E Crăciunul şi mânia
Nu e bună la nimic...
Lasă dracu’ băutura
C-ai ajuns om de nimic.
Răcoreşte-te odată
Până când nu-i prea târziu,
Dacă bei în ritmul asta,
Eu, a ta, n-am să mai fiu.
R.
Hai să bem, să bem, să bem amândoi!
Tu bei de necazuri, eu beau de nevoi
Hai să bem, să bem, vin, nu apă plată,
Vreau să îţi arăt cât sunt de dotată.
Super-biberonul cu ţuică de prună
Le-a golit copilul de o săptămână
Ah, amar ţi-e visul, nu mai bea, bărbate,
Fii anti alcoolic, dacă se mai poate.
Nu uda ficatul, căci la steatoză,
Iei Esenţiale. Viaţa nu ţi-e roză.
Însă crezi că-mi pasă? Eu am aşteptat
Să renunţi la sticlă. Nu ai renunţat.
Rodica Nicoleta ION
106
Nu mă vrei pe mine. Sticla te corupe...
Ia şi bea, bărbate şi pahare-ţi umple!
Când dă la prea-plin, dormi la demi-sol
Şi să ştii, mai bine-i să dormi pe covor!
Cânturi printre rânduri
107
CCrrăăcciiuunnuull aallccoooolliicciilloorr
În oraşul nostru ninge... Ninge liniştit,
Focul arde-n sobă, pruncii-au adormit...
Plânge sărăcia-n cartier la noi,
Moşu-a poposit cu desagii goi.
N-a venit fireşte cu întârziere,
Însă ce s-aducă unei lumi mizere?
Bicicleta-i este mult prea ramolită,
N-are combustibil (ţuica-i favorită).
Dar în colţ la cramă cineva se vede,
– ’N aburii beţiei prea curând se pierde...
Caută căţeii faţa să-i sărute,
Dar se-ndepărtează. Prea amarnic pute.
Vine moş-Crăciunul lor de-o veşnicie,
Vine ca să facă cu ei o beţie...
Şi acum zace-n şanţuri rupt de oboseală...
Vrem şi noi o sticlă, că-i Crăciunul doară!
Rodica Nicoleta ION
108
RRăăssppuunnss llaa cceerreerree ppeennttrruu lliissttaa ddee îînnssccrriieerrii ((ppaarrooddiiee))
Să mă înscriu pe lista ta, vezi bine,
Deşi nu-s prima, încă am curaj...
Să vii odată-n trecere la mine!
Aş vrea să văd ce urme poţi să laşi!
Cu o cafea nu poţi nimic plăti...
Nici chiar un zâmbet nu-mi putea-vei smulge...
Maestre, puţin timp ţi-a mai rămas!
Solicită-ţi speranţele la sânge!
Sunt falită şi, un bonus
N-ar strica în buzunar...
Şi cum lista ţi-e deschisă,
Nu sunt prima în zadar...
Falimentul dezmembrează
Orice vis şi... e haios...
De când nu mai am „parale”
Nu mai dorm sau... dorm pe jos...
Dacă lista ţi-e deschisă
Şi mă vei sponzoriza...
Zi mersi pe-o întâlnire
Şi o ceaşcă de cafea...
Cânturi printre rânduri
109
LLiissttăă ddeesscchhiissăă ((ppaarrooddiiee))
E lista peţitorilor deschisă...
Am 40 de ani, dar nu-s bătrână...
În lupte am învins ş-am fost învinsă...
Mai am un ochi doar, un picior şi-o mână.
Vă dăruiesc cu drag la fiecare
Averea mea... Un suflet minunat
Şi portofelul plin de sentimente,
De vise şi speranţe fisurat.
În coatele tocite de sudură
Mi-am infiltarat pivot de mic poet.
Când dau din coate nu mai dau din gură,
Căci mi-a pus soţul lacăt permanent.
O razie de îngeri... Noapte albă...
Încep scandalul la etajul trei...
Noroc că-s în duet cu Falconetti
Şi prindem în cădere leii grei.
Atenţie! Lista-i deschisă încă...
Vreau un bărbat frumos, deştept, bogat,
Căci în parchet e-o gaură adâncă...
O, Doamne! Chiar şi geamul mi s-a spart...
Au nu sunt eu Ileana Cosânzeana?...
Nevoi financiare, plăţi, facturi...
Să vină să-mi tămăduiasă rana
Un Prâslea Cel Voinic din alte lumi!
Rodica Nicoleta ION
110
Cel care va veni să-mi ceară mâna,
Îi dau averea tatii, undiţa,
Să pescuiască... c-are balta peşte...
Să mânce peşte şi familia...
Eu una sunt la mama, dragii mei,
De-aceea am pretenţii... Nu e greu
Atâta timp cât lista e deschisă
Să-l întâlnesc pe Făt-Frumos şi eu.
Non-conformişti, înscrieţi-vă! Lista,
Precum o cifră-n soclu de argint,
Vă va păstra sentinţa... Ştiţi, desigur,
Că azi am învăţat şi eu să mint.
Cânturi printre rânduri
111
OOddăă bbăărrbbaaţţiilloorr
De ziua voastră, astăzi, domnilor,
Poftiţi cu noi, rapid la bătător!
Luaţi mopu-n mână şi ştergeţi pe jos!
E ziua voastră... nu aşa-i frumos?!
Cu Pronto daţi pe mobilă, căci praful,
De-o săptămână a-mpânzit dulapul!
Chiuveta este plină de vase... Nu rataţi
Odată-n an, fireşte, să deveniţi bărbaţi!
Frecaţi şi aragazul! Triumful vă aşteaptă
Maşina de spălat, de rufe-i cocoşată!
Şi să nu pierdeţi timpul, grăbiţi-vă!
Gătiţi! Şi către seară, femeia vă răsfaţă...
Ce febră musculară! Biete femei! Armata
E frecţie cu apă la oasele lui tata.
Încă o zi ca asta şi totul se sfârşeşte!
Să fiu femeie-odată?! Parol! Doamne fereşte!
Mă-nchin supus, femeie, spre seară. Nu mai pot!
Paharele sunt pline... Nici nu le mai socot.
Cad mort de oboseală şi patul se roteşte
Şi cu acestea toate femeia mă iubeşte.
Nici duşul nu-mi mai place! Fă-mi o cafea fierbinte,
Să-mi treacă mahmureala de lucrurile sfinte!
Vreau să-mi aplec genunchiul şi să-ţi sărut menirea!
...
Cu umbre de speranţă, semnează FERICIREA...
Rodica Nicoleta ION
112
MMiittrraalliiiinndd eexxpprreessiiii şşii ccuuvviinnttee,, lluuii NNoobbiilliiss vviinn ssăă--ii aadduucc aammiinnttee......
Se războiesc expresii şi cuvinte
În clasica chemare către stele
Şi, ca răspuns, vreau să-ţi aduc aminte,
Că lumea noastră-i plină de mistere.
Război sfârşit al fiecărei clipe,
Începe alt război, căci e firesc,
Pe soclu fără rid, să se ridice
Un adevăr fanatic, retrovers.
Vin gunoieri să treacă-n nemurire
Trecutul dureros al lumii noi,
Dar leşuri, rând pe rând, puţind a moarte,
Fac grave premoniţii de război.
În impurificata existenţă,
Spre ocultism şi imperfect plutim.
Ne ducem traiul zilnic în demenţă,
Dar căutăm dumnezeieşti să fim.
Punem la zid şi moartea şi cuvântul
Ce s-a lăsat manipulat de vis...
Vin îngeri să mitralieze gândul
Şi să dicteze un destin nescris.
Cad umbre peste trupurile morţii
Şi doliu urme-acoperă, destine,
Furtuni închid în noi tăcerea nopţii
Mitraliind cuvinte de iubire...
Cânturi printre rânduri
113
Sunt zeci de stele strălucind pe cerul
Atâtor vise... dar aici, tăcut,
Timpul rămâne pentru fiecare,
Un nou război, un drum neînceput.
Învinşi ne trecem fiecare clipă
Şi ne scăldăm privirea-n adevăr,
Dar nu vom da secunda de dreptate
În vidul unui suflet călător.
Ne reculegem... Vom schimba destinul
Acestei lumi murdare-n alte ere.
Dar fii atent! Să nu uiţi niciodată
Că lumea noastră-i plină de mistere.
Mărşăluim sub steaguri de credinţă,
Sub putrede dureri... Mărşăluim...
În ochi sclipind ca lama unei arme
Ce sângerează încă... şi iubim...
Înlănţuiţi şi sceptici totodată,
Croim un nou destin acestei lumi.
Mitraliind acum ori niciodată
În versuri şi expresii de furtuni.
Rodica Nicoleta ION
114
BBoouull şşii vveecciinnaa
A fost odată un bou, un bou de firmă...
Îi cam pică cu tronc a sa vecină...
Şi cum n-ar fi dorit s-o violeze,
O invită,-mpreună să cineze.
În fustă scurtă se-mbrăcă copila,
Însă făcea, parol, pe juvenila...
Nu că şi-ar fi dorit aşa de tare
Să creadă boul că-i de viţă mare.
Şampanie, pişcoturi, toate cele...
Un veşnic catalog de giuvaere
Şi portofelul doldora de bani...
Viva eroii sutelor de ani!
De-un timp se subţiase fericirea...
Se clătina şi pacea şi iubirea...
Morala? Bou normal sau bou de firmă,
E acuzat şi suspectat de vină
...
Şi uite-aşa veni din nou morala
Aşteaptă-ţi boul, până vine, seara!
Sunt boi şi vaci destui în cartiere
Ce n-ar putea nimic să-ţi mai ofere,
Dar boul tău, parol că te cunoaşte...
De-aceea, vezi... şi rumegă, şi paşte...
Cânturi printre rânduri
115
DDeeddiiccaaţţiiee ppeennttrruu ppiioonniieerr
Iată! Vin colindători,
Sufletul se-ntoarce-acasă...
Peste lume trec ninsori...
Viaţă, cât eşti de frrumoasă!
Pasul trece... S-a oprit
La căsuţa bătrânească...
Dragă mamă, am venit!
Tată, m-am întors acasă!
Scârţâie de dor ţâţâna
Uşii unse cu untură,
Tremură de-o vreme mâna
Lacrimii din bătătură.
Vântul ca un clopot suflă,
Îi dă inimii fiori,
Vrea aminte să-mi aducă
Cum era de sărbători.
Bradu-mpodobit aşteaptă,
Însă totu-a-mbătrânit,
Moşul meu de altădată
Iată!-n vis mi s-a ivit.
Trec pe uliţi ca oglinda
Prunci ce-mi seamană leit...
Bun venit, copilărie!
Câte nu mi-am amintit!
Rodica Nicoleta ION
116
Închid pleoapa... Focul arde ...
Arde-n sufletu-mi şi-n gând;
Chiar dacă-am rămas departe
Tot acasă mă ascund.
Văd pe masă pâinea caldă,
Friptura şi vinul roşu,
Văd părinţii cum m-aşteaptă...
M-a simţit venind cocoşul.
Stă pe gard vestind o veste...
Poate-i vestea de la mine...
Vin cu file de poveste
Şi frânturi de poezie.
„La mulţi ani!” măicuţă bună,
Taică, voi surori şi fraţi,
Cu gând şi inima bună
De mult timp mă ajutaţi.
Am să vin poate cu gândul
Şi cu visul uneori,
Să m-aşez cu voi la masă
În ajun de sărbători.
Luaţi cu voi fotografia,
Puneţi-o în locul meu,
Nu-mi îndepărtaţi prezenţa!
Mi-e şi-aşa destul de greu...
Cânturi printre rânduri
117
AAuuttooccrriittiiccăă llaa ssffâârrşşiitt ddee aann
Vrând bilanţul să mi-l fac –
Muncă, bani şi chin, migală,
Regret sincer şi constat
Că sunt doar un pierde-vară.
SSiinnddrroommuull vveessttiibbuullaarr
Mă tot gândesc şi eu la o adică
Să fac o faptă bună într-un an –
Să dau unui beţiv cu... consacrare,
O zi, sindromul meu vestibular.
UUnnoorr bbăărrbbaaţţii ccee ssuuffeerrăă ddee ccaallvviiţţiiee
Se prind cu mâinile de păr
De-aşa noroc în căsnicie,
Căci la bărbaţi, norocu-i chior,
Precum lucirea din chelie.
ZZiilleellee CCrraaiioovveeii –– ccaarrnnaavvaall
Un carnaval fără de care
Craiova nici n-ar exista...
Se trag şi sfori... se trage tare,
Dar se şi trage la măsea.
Rodica Nicoleta ION
118
PPee ccooaatteellee oolltteenniilloorr
În Craiova noastră scumpă
Vezi vedete colosale.
Cinci gândesc cu cotu-n sapă
Şi pe trei în cot îi doare.
CCee--mmii ddoorreesscc eeuu ddee MMooşş CCrrăăcciiuunn
Moşule, când vii la mine,
Adu-mi, dacă ai să poţi,
Mulţi, mulţi bani, zile senine
Şi-un merţan pe patru roţi.
DDooaammnneeii AArreetthhiiaa TTăăttăărrăăssccuu ddiinn TTâârrgguu JJiiuu ((mmooddiiffiiccăărrii......))
Artiştii pun, artiştii ia...
La ei e dalta şi ciocanul.
Eu, doamnei de Arethia
I-aş fi lăsat tot arsenalul.
MMuullţţuummiirree
Cănd mă plâng că nu mi-e bine
Am de toate,
Dar mă sapă alţii-n urmă
Pe la spate.
Cânturi printre rânduri
119
CCuunnooaaşştteerree
Tulburat de-ncântătoarea
Doamnă ce-i trecuse pragul,
Domnul „X”, în nori cu gândul,
Încercă tocul... cu capul...
RRuuggăă
Se tot ruga la Dumnezeu
Din cer să-i pice bani, o geantă.
Şi i-a picat... un diplomat...
Dar astăzi e spitalizată.
LLaa nneeuurroollooggiiee
Azi, la neurologie,
Un amănunt am constatat:
Nu sunt bolnavi doar cei cu... capul,
Ci şi acei ce i-au tratat.
EEppiittaaff llaa „„CCaarrtteeaa VViinnuurriilloorr””
„Cartea Vinurilor” pare
C-ar fi fost cum ar fi fost,
Dacă marea degustare
Nu s-ar fi făcut în post.
Rodica Nicoleta ION
120
ÎÎnnttrree mmeeddiicc şşii ffaarrmmaacciisstt
Mă întreabă farmacista:
„Cu ce mai venişi acuşi?”
Eu i-arăt cuminte lista –
„Este ţeapa lui Ţepuş.”
CCee ssee îînnttââmmppllăă llaa „„PPiivvnniiţţaa ŞŞttiirrbbeeii”” îînn CCaappiittaallăă
„Pivniţa Ştirbei” a ştirbit?!
Mă-ntreb. Şi fac o constatare:
La câţi beţivi or fi murit
Nu e un lucru de mirare.
UUnnuuii bbeeţţiivv ccee ssee îînnttooaarrccee aaccaassăă ppee ttrreeii ccăărrăărrii
Pe trei cărări, de gard te ţii
Şi-acasă nu mai ştii când vii,
Treci dintr-o cârciumă în alta
Iar când te-ntorci zici: Unde-i poarta?!
DDoorriinnţţăă
Moşule, când ai să vii
(Ştii că munca se împarte)
Vreau un loc în parlament
Şi doar două, trei palate.
Cânturi printre rânduri
121
SSffaattuurrii ppeennttrruu rrăăgguuşşeeaallăă
Ca să vă treacă răguşeala
Vă dau un sfat original:
Daţi peste gât cu merdeneaua
Şi luaţi o supă de oltean.
SSffaattuurrii ppeennttrruu rrăăgguuşşeeaallăă –– vvaarriiaannttăă
Cel mai bun remediu-n răguşeală
E-o olteancă roşie-n obraz,
Un vin fiert, băut cu tâlc, la oală,
Murături prăjite şi cu praz.
DDooccttoorruulluuii ŢŢeeppuuşş,, llaa uunn ccoonnttrrooll ppeennttrruu dduurreerreeaa îînn ggââtt
Sunteţi omul cu seringa
Sau cu ţeapa?! Mă-ndoiesc
Că mi-e dat să vă scot limba...
Aş putea să mă ţăpesc!
CCaallccuullaattoorruull
Mi-a dat de cap calculatorul
Şi rezultatu-i eronat,
Căci fiind întors pe dos, feciorul,
Când n-am ştiut, l-a parolat.
Rodica Nicoleta ION
122
CCuupprriinnss
Printre rânduri găsim minunate cânturi _________________________________ 5
Poezii de suflet _____________________________________________________ 9
Glosă iubirii __________________________________________________________ 11
Iubiri de stele _________________________________________________________ 14
Stele căzătoare ________________________________________________________ 17
Stele de catifea ________________________________________________________ 19
Stele căzătoare partea a IV-a _____________________________________________ 21
Stele căzătoare partea a V-a _____________________________________________ 23
Stele căzătoare partea a VI-a _____________________________________________ 25
Iubiri de stele partea a VII-a _____________________________________________ 27
Pomul din stradă ______________________________________________________ 29
Adio, tată...___________________________________________________________ 31
Balada unui tată _______________________________________________________ 33
Bătrânul tată _________________________________________________________ 37
Glosă toamnei în care ai plecat ___________________________________________ 39
Dator cu un sfârşit _____________________________________________________ 41
Un tată singuratic, acolo-n infinit...________________________________________ 43
Cânturi printre rânduri
123
Doar mama ___________________________________________________________ 45
Mama - plug şi rug şi rugă _______________________________________________ 47
O mamă, dulce mamă __________________________________________________ 49
O mamă pentr-un fiu... _________________________________________________ 50
Imn femeii ___________________________________________________________ 51
Bunicii mele in braţele căreia am renăscut... ________________________________ 52
La casa bătrânească ____________________________________________________ 53
Satul ________________________________________________________________ 54
Retrospectivă rurală ___________________________________________________ 56
Din somnul meu de veci ________________________________________________ 58
Poveşti la gura sobei ___________________________________________________ 60
De-ale vieţii __________________________________________________________ 62
Tu, OM ______________________________________________________________ 64
Învaţă-mă, Doamne! ___________________________________________________ 66
Oile lui Iisus __________________________________________________________ 67
Rugă către Maica Sfântă ________________________________________________ 69
Troienele durerii ______________________________________________________ 70
Infinitul ______________________________________________________________ 72
Zimbrii ______________________________________________________________ 73
Istorie _______________________________________________________________ 74
Strigăt către Eminescu __________________________________________________ 75
Am şi uitat ___________________________________________________________ 76
Salvaţi planeta! _______________________________________________________ 78
Chiar dacă... __________________________________________________________ 79
Un univers pierdut _____________________________________________________ 80
Călătorie _____________________________________________________________ 82
Leru-i ler _____________________________________________________________ 83
Pamflete, epigrame şi catrene _______________________________________ 87
Rodica Nicoleta ION
124
Moartea creştinului ____________________________________________________ 89
Scrisoare către Moş Crăciun _____________________________________________ 91
De sărbători în lumea sărăciei ____________________________________________ 92
Colind – Haz de necaz (pamflet) __________________________________________ 93
Urări la modă _________________________________________________________ 95
Motiv de divorţ _______________________________________________________ 97
Constatare ___________________________________________________________ 99
De vorbă cu Moartea __________________________________________________ 100
Coasta de Azur – parodie _______________________________________________ 101
Urare unui şef oltean singur acasă _______________________________________ 102
Când vecinii fac scandaluri şi Cu ce-l aştept pe moş Crăciun___________________ 103
Parodia alcoolicilor ___________________________________________________ 104
Crăciunul alcoolicilor __________________________________________________ 107
Răspuns la cerere pentru lista de înscrieri (parodie) _________________________ 108
Listă deschisă (parodie) ________________________________________________ 109
Odă bărbaţilor _______________________________________________________ 111
Mitraliind expresii şi cuvinte, lui Nobilis vin să-i aduc aminte... ________________ 112
Boul şi vecina ________________________________________________________ 114
Dedicaţie pentru pionier _______________________________________________ 115
Autocritică la sfârşit de an ______________________________________________ 117
Sindromul vestibular __________________________________________________ 117
Unor bărbaţi ce suferă de calviţie ________________________________________ 117
Zilele Craiovei – carnaval _______________________________________________ 117
Pe coatele oltenilor ___________________________________________________ 118
Ce-mi doresc eu de Moş Crăciun _________________________________________ 118
Doamnei Arethia Tătărăscu din Târgu Jiu (modificări...) ______________________ 118
Mulţumire __________________________________________________________ 118
Cunoaştere __________________________________________________________ 119
Rugă _______________________________________________________________ 119
Cânturi printre rânduri
125
La neurologie ________________________________________________________ 119
Epitaf la „Cartea Vinurilor” _____________________________________________ 119
Între medic şi farmacist ________________________________________________ 120
Ce se întâmplă la „Pivniţa Ştirbei” în Capitală ______________________________ 120
Unui beţiv ce se întoarce acasă pe trei cărări _______________________________ 120
Dorinţă _____________________________________________________________ 120
Sfaturi pentru răguşeală _______________________________________________ 121
Sfaturi pentru răguşeală – variantă_______________________________________ 121
Doctorului Ţepuş, la un control pentru durerea în gât ________________________ 121
Calculatorul _________________________________________________________ 121
Cuprins _________________________________________________________ 122
Rodica Nicoleta ION
126
De acelaşi autor...
Cânturi printre rânduri
127
http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia
În Biblioteca Cronopedia au apărut: Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă Duminica Sfinţilor Români (a doua duminică după Rusalii) Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu – Toamna Gabriela Mimi Boroianu - Balada iubirii Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Chronos - Peniţa de Aur, anul II, nr. 16-17-18, iunie – iulie - august, 2014 Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Constantin Mîndruţă - Mai apropape de lună Cuvinte sculptate - antologie de versuri Nicolae Doftoreanu - Tangouri altfel Zborul frunzelor în ceruri - antologie de versuri Nicu Doftoreanu ~ Tangouri de ieri, tangouri de azi Aurel Chiorean - Să ne jucăm de-a anotimpul Gabriela Mimi Boroianu - Cântând iubirea Toma – origine nume, semnificaţie, istoric, variante Cununi de flori pentru eroi - Flower crouns for the heroes Priveşte visând, iubito... (antologie) Lenuş Lungu - să ne iubim în toamnă În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Antologia bilingvă româno-italiană „Cuvinte pe aripi de iubire” Antologia bilingvă româno-franceză „Cuvinte pe aripi de gând” Marin Voican Ghioroiu – Maria Tănase spune Marin Voican Ghioroiu – Nuntă-n Grădinari Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Chronos – peniţa de aur – izvor de cultură” Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: [email protected], [email protected] tel: 0771647750, 0763450054
Rodica Nicoleta ION
128
GGGlllooosssăăă iiiuuubbbiiirrriiiiii
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopţii taină
Te ascunzi în întuneric şi te pierzi, iubită doamnă,
Când frunzişul fiinţei mele, lutul, straniu modelează
Şi fantasmele durerii sub privirile-mi dansează,
Mă ascund în ceaţa pleoapei de smarald şi-n dulce somn
Îţi spăl tălpile de gheaţă şi sub vraja lor adorm.
În a timpului clepsidră îmi cern visele şi dorul
Şi las luna să răsară... las să-mi încolţească somnul...