rezumat teza de doctorat iulian veghes

Universitatea Bucureşti

Şcoala doctorală de ştiinţe ale comunicării

TEZĂ DE DOCTORAT

-rezumat-

Relaţiile publice în societatea interconectată.

Analiză la nivelul ţărilor membre UE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Prof. Univ. Dr. Monica Spiridon

Doctorand Iulian Vegheş

2014

Rezumat

Relațiile publice reprezintă o industrie comunicațională care își are atât rădăcinile, cât și motivul

existenței în aplicabilitatea practică. Arealul relațiilor publice, fiind un domeniu de sine stătător,

și-a dezvoltat în timp, prin intermediul cercetătorilor și a mediului academic, un fundament

teoretic util care a facilitat şi sprijinit procesul de acumulare/învățare a viitorilor specialiști din

domeniu. Astfel s-a urmărit teoretizarea domeniului, a activitaților specifice, a proceselor -

tocmai pentru a veni în întâmpinarea necesităților industriei care, în creștere fiind, avea nevoie

atât de formarea, cât şi de perfecţionarea de specialişti.

În ultimii ani majoritatea proceselor comunicaționale de masă au fost influențate, într-o măsură

mai mică sau mai mare, de apariția Internetului. Acest conglomerat de mai multe media, care este

utilizat de aproximativ o treime din populația globului, nu avea cum să lase indiferente

industriile de comunicare.

Relațiile publice nu fac exceptie și, uneori entuziast, alteori șovăitor, au apelat și la aceste medii

pentru a transmite mesajul către publicurile de interes. Utilizarea acestei media a condus la noi

provocari şi întrebări în cercetarea activiăţii de PR. A modificat această media activitatea de

relații publice? Au rămas acestea la fel? Obiectivele rămân aceleași? Modul în care ele sunt

urmărite s-a modificat? Dacă da, în ce fel și cu cât? Cadrul de lucru a suferit și el schimbări? Au

apărut noi procese în cadrul activității? Cu alte cuvinte: “au apărut schimbări substanțiale în

activitatea de relații publice odată cu apariția Internetului? Dacă da, care sunt acestea?” Lipsa

răspunsurilor la aceste numeroase întrebări, obligă, prin nevoia impusă de cerinţele pieţei într-o

continuă dezvoltare şi nevoia aferentă de personal calificat, mediul academic şi cercetătorii

relaţiilor publice să identifice răspunsurile necesare şi să le sistematizeze într-un cadru teoretic

coerent. Acestă sistematizare este necesară atât celor care vor să se pregătească pentru a lucra în

această industrie, cât și celor care își doresc o formare continuă pentru a putea ține pasul cu

schimbările sau cu evoluțiile domeniului în care activează.

Pentru a conchide, este datoria mediului academic și a cercetătorilor să identifice eventualele

schimbări survenite și, printr-o teoretizare adecvată, să sprijine în continuare formarea la un nivel

Rezumatul tezei “Relatiile publice in societatea interconectata” Page 1

corespunzător a viitorilor specialiști ai relațiilor publice.

În acest context, o cercetare care să analizeze eventualele modificări apărute în activitatea

domeniului este nu doar de dorit, ci reprezintă o necesitate stringentă pentru a evita riscul căderii

în anacronism a cadrului teoretic existent.

Prezentarea tezei

Tema centrală a acestei lucrări o reprezintă cercetarea modului în care organizaţiile comunică cu

publicuri ţintă în noua societate interconectată. Cercetarea se bazeaza pe observarea şi analizarea

acestui fenomen în ţările membre ale Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, este analizat modul în

care relaţiile publice s-au adaptat la comunicarea online în ţările menţionate.

În urma cercetării am ajuns la identificarea existenţei unei tipologii comunicaţionale, pe care am

intitulat-o modelul ‘One of Many’. În încercarea de a explica acest model comunicaţional din

perspectiva relaţiilor publice am întâlnit dificultăţi din cauza lipsei unui cadru conceptual coerent

şi precis, cadru care să permită descrierea exactă a fenomenelor social-comunicaţionale

existente.

Acest aspect a condus la îndreptarea atenţiei spre teorii ale comunicării de masă online (cum ar fi

cele ale lui Manovich, Lister, Scolari sau cea a lui Morris şi Ogan) şi teorii social-

comunicaţionale (Actor Network Theory, Social Construct of Technology, Teoria Sistemelor

Sociale a lui Luhmann).

În aceste teorii am găsit concepte care puteau descrie doar părţi din fenomenele social-

comunicaţionale ale organizaţiilor în online. Am folosit aceste concepte (cum ar fi puterea,

interactivitatea, comunicarea many-to-many, societatea informaţională) şi am constatat că, deși

puteau surprinde părţi din fenomenele existente, acestea nu puteau explica înlănţuiri de acţiuni,

care să descrie corespunzător fenomenele comunicaţionale existente.

Pentru a rezolva această problemă, am adaptat o serie de concepte existente la specificul

Internetului (exemplu: sistem social – sistem social online, putere - puterea sistemelor sociale

online, actor social – tipologie actori sociali, capital social – capital social online). Această


adaptare a unor concepte pentru a putea surprinde mai bine realitatea a sprijinit demersul, dar în

continuare exista o lipsă semnificativă de operatori care să-mi permită descrierea adecvată a

fenomenelor şi proceselor existente.

Din acest punct am început să analizez ce operatori ar mai fi necesari pentru o descriere cât mai

fidelă şi a urmat construcţia conceptelor pe care le-am considerat necesare în acest demers

(exemple: scena, actor caterva, funcţia entropică a sistemelor, relaţionarea din cadrul sistemelor

sociale online etc).

În această lucrare am simţit nevoia să parcurg în sens invers acest demers construit în anii

precedenţi, pentru a face accesibilă şi coerentă informaţia prezentată, urmărind în acelaşi timp să

acopăr lipsa teoretică acută actuală din spaţiul românesc în acest segment al ştiinţelor

comunicării.

Pentru a facilita urmărirea firului logic, l-am sistematizat în următoarea schemă:


Detalierea structurii

Pentru o parcurge mai facila a structurii, vom prezenta in continuare capitolele si subcapitolele

tezei, urmand ca ulterior sa parcurgem o descriere sumară a acestora.

Introducere

Capitolul 1. Societatea informațională, comunicarea de masă și relațiile publice în epoca

Internetului – privire critică și interferențe

1.1 Dinamica relației societate informațională - bunuri culturale

1.2 Comunicarea de masă în contextul societății interconectate. Considerații teoretice.

1.3 Cercetarea în relațiile publice între dinamica ridicată a practicii în era Internetului și inerția

cristalizărilor teoretice

Capitolul 2. Repoziționarea comunicării în sistemele sociale online. Delimitări și dezvoltări


conceptuale - selectarea, elaborarea și operaționalizarea conceptelor de lucru

2.1 Implicații ale hardware-ului asupra comunicării online

2.2 Sisteme software și dezvoltarea de ansambluri comunicaționale pe Internet

2.3 Sisteme sociale online

Capitolul 3. Analiza relațiilor publice online - necesitate, căi și obiective

3.1 Necesitatea cercetării comunicării online în activitatea de relații publice

3.2 Ipotezele cercetării

3.3 Obiective

Capitolul 4. Cercetarea evoluției relațiilor publice în ţările UE în societatea interconectată

4.1 Opțiunile metodologice și realizarea cercetării ‘Online PR in EU’

4.2 Corpusul și rezultatele cercetării ‘Online PR in EU’

Concluzii

Teme de bază din această lucrare, cum ar fi societatea interconectată, circulaţia informaţiei în

această societate, dar şi comunicarea de masă online, sunt reflectate foarte slab sau uneori chiar

inexistente în planul teoretic românesc şi, în consecinţă, am urmărit acoperirea lor pentru a putea

avea o bază teoretică pe care să poată fi analizat corespunzator fenomenul comunicării

organizaţionale online.

Aspectele menţionate le regăsim în capitolul 1 - Societatea informaţională, comunicarea de

masă şi relaţiile publice în epoca Internetului – privire critică şi interferente. În această

secţiune sunt analizate aspecte ce ţin de societatea informaţională, de modificările apărute în

procesul economic de producţie, distribuţie şi consum al produselor culturale şi informaţionale.

Capitolul urmăreşte apoi evoluţia comunicării de masă în contextul societăţii interconectate şi a

unor construcţii teoretice dezvoltate pe această direcţie. Partea a treia a acestui capitol este

reprezentată de o aprofundare a situaţiei cercetării domeniului relaţiilor publice şi, beneficiind de

baza teoretică din primele două subcapitole a situaţiei cercetării, dar şi specificităţilor relaţiilor

publice online.

Cadrul teoretic existent este resimţit de autor ca fiind insuficient de specific pentru a putea

descrie cu acurateţe procesele comunicaţionale actuale şi, în consecinţă, se propune un sistem

care ar putea răspunde acestor cerinţe în capitolul 2: Repoziţionarea comunicării în sistemele


sociale online. Delimitări conceputale – selectarea, elaborarea şi operaţionalizarea

conceptelor de lucru, această sistematizare urmărind trei planuri distincte: hardware, software şi

social.

În capitolul 3 – Analiza relaţiilor publice online – necesitate, căi şi obiective, este prezentată

motivaţia aprofundării domeniului, dar şi ipotezele şi obiectivele propuse, respectiv urmărite, în

cercetarea care a stat la baza acestei lucrări.

Necesitatea diminuării sincopelor existente în cunoaşterea modului în care organizaţiile

comunică cu publicurile ţintă prin intermediul Internetului, a condus la realizarea cercetării

menţionate: ‘Online PR in EU’. Prin această cercetare empirică s-a urmărit analizarea

modului/modalităţilor în care diferite organizaţii din ţările Uniunii Europene folosesc

comunicarea online în activitatea de relaţii publice. Cercetarea a fost realizată pe 27 din cele 28

de ţări componente ale Uniunii Europene (la momentul cercetării, Croaţia încă nu era membră a

Uniunii). Implementarea aesteia şi rezultatele obţinute sunt detaliate în capitolul 4 – Cercetarea

evoluţiei relaţiilor publice în ţările UE în societatea interconectată. Prin intermediul

sistemului propus în capitolul 2, la finalul capitolului dedicat cercetării este detaliată

identificarea, dar şi explicat şi asamblat teoretic un model comunicaţional foarte utilizat în

practica relaţiile publice online: Modelul One of Many.

Cadrul teoretic

Baza teoretica pe care este construita aceasta teza porneste de la teoria sistemelor sociale a lui

Luhmann, discursul acestuia remarcându-se prin coerenţă şi rigurozitate, adaptându-l însă la

constrânsul specific al “lumii virtuale” şi preluând din conceptele existente în STS (Science and

Technology Studies), SCOT (Social Construct of Technology), dar şi parţial din conceptele

folosite în ANT (Actor-Network Theory).

Comunicarea online şi interacţiunea actorilor implicaţi în acest tip de comunicare au specificităţi

care derivă din capabilităţile, dar şi limitările acestei media. Pentru a putea înțelege corect și

acoperitor modul în care se desfășoară aceste procese comunicaționale avem nevoie să înțelegem


cadrul funcțional și modul în care acesta operează la diverse niveluri, cum ar fi nivelul fizic

(hardware), nivelul aplicație (software) sau nivelul social (interacțiunile sociale online).

Orice proces comunicațional este influențat de aceste planuri care se întrepătrund. De exemplu,

doi actori sociali nu pot comunica online dacă rețelele la care sunt aceștia conectați nu sunt

interconectate. În același timp, chiar dacă rețelele sunt interconectate, fără aplicații care să

sprijine comunicarea aceasta iar nu poate avea loc. Sunt componente care sunt specifice

comunicării online și, așa cum în televiziune analizăm modul în care redarea imaginii în mișcare

ne permite să transmitem un mesaj, la fel și în comunicarea online trebuie avute în vedere

limitările și specificitățile acestei media. Analizarea comunicării online printr-o intersecție între

planul comunicațional (social) și planurile hardware și software este susținută de mai mulți

cercetători printre care amintim pe Manovich (2001, 63-65) şi pe Scolari (2009, 959-960).

Straturile hardware și software permit sau nu comunicarea între punctele terminale ale rețelelor

(respectiv intre actori sociali – in acceptiunea stratului social). Lucrul acesta presupune că stratul

software poate subscrie și limita capacitatea hardware-ului de a schimba date cu fiecare punct

terminal al rețelei.

Ambele straturi menționate (hardware s software) definesc limitele sau îngrădirile în cadrul

cărora actorii sociali pot acționa. Un exemplu de îngrădire hardware este imposibilitatea de a

trimite un mesaj unui utilizator care nu este conectat la o rețea care ar putea intra în legătură cu

rețeaua la care este conectat expeditorul. În ceea ce privește modul de funcționare al software-

ului, nu poți expedia un email dacă nu ai acces la o aplicație de email. Sau nu poți coresponda

prin intermediul unui sistem de chat pe un website cu ceilalți utilizatori ai site-ului dacă aplicația

de web nu are implementată o funcție de chat.

Din perspectiva stratului social, in lucrare sunt adaptate si adaugate o serie de concepte menite sa

sprijine descrierea cat mai fidela a proceselor social-comunicationale online. Le vom prezenta in

continuare pe scurt.

Actorii reprezintă entitatea care are o reprezentare online în jurul căreia este clădită o rețea și

care poate demara un eveniment (direct sau prin intermediul rețelei sale). Actorii sunt divizați în

patru categorii: persona (actorul individ), caterva (actorul organizatie), cognitivă (actorul idee) și

referință (actorul obiect- referință). Pentru că trebuie să descriem locul unde actorii


comunică/interacționează, am denumit acest loc virtual - scenă. Este locul de acțiune unde

actorii (persona, caterva, șamd) fac schimb de informații. Fiecare rețea are o scenă proprie. Este,

de fapt, locul comun unde comunicarea are loc și care permite informației să circule între actori.

Alte concepte adaptate sau create si folosite in aceasta dezvoltare sunt: sistemele sociale online,

capitalul social online, puterea, jucabilitatea, evenimentul, etc.

Concluzii

A. Cercetări în domeniul relațiilor publice în spațiul european

Cercetarea ‘Online PR in EU’ se alătură unui număr foarte restrâns de cercetări pe domeniul

relațiilor publice din spațiul european, alături de cercetarea ‘European Communication Monitor’

condusă de Andreas Zerfass și alături de studiul ‘Delphi’ realizat de o echipă coordonată de

Betteke van Ruler și Dejan Vercic.

‘European Communication Monitor’ este un studiu orientat către observarea evoluției activității

de relații publice la nivel european, ‘Delphi’ reprezintă o cercetare bazată pe metoda omonimă

care a urmărit identificarea specificităților activității de relații publice în țările europene.

Spre deosebire de cercetările menționate, ‘Online PR in EU’ a urmărit identificarea modificărilor

apărute în demersul de relații publice - din perspectiva utilizării comunicării online - în

organizațiile din spațiul european, mai exact în 27 din cele 28 de țări ale Uniunii Europene (în

studiu nu se regăsește Croația care în anul 2012, când a fost realizat studiul, nu era încă o țară

membră a Uniunii). Cercetarea s-a bazat pe analizarea răspunsurilor a peste 1400 de specialiști

de relații publice din spațiul european.

B. Necesitatea cercetării evoluției relațiilor publice în contextul societății interconectate în România

La nivelul anului 2013 piața de relații publice din România era estimată la aproximativ 25-30 de

milioane de euro (Stan Rousseau, BDR Associates, 2013), în timp ce piața globală era estimată la


aproximativ 11 miliarde USD (Holmes, 2013, 5). Aceste estimări se referă la piața agențiilor de

relații publice și nu includ și specialiștii angajați în cadrul companiilor, astfel încât piața totală a

acestei industrii este semnificativ mai mare decât aceste date prezentate. Informațiile despre

industria de PR ne prezintă o piață semnificativă atât la nivel national, cât și internațional, piață

care are nevoie de specialiști pregătiți pentru una din principalele încercări prin care trece

comunicarea organizațională, respectiv impactul comunicării online și a noilor tehnologii, după

cum reiese din același studiu al activității de relații publice la nivel mondial, studiu condus de

Paul Holmes (Holmes, 2013, 27-38).

Cum formarea din cadrul universităților românești trebuie să urmărească formarea de specialiști

nu doar pentru piața românească, ci pentru întreaga piață comună europeană, piață de pe care

specialiștii români pot activa în totalitate de la începutul anului 2014 și, de ce nu, chiar pentru

piața mondială, considerăm că este imperios necesară analizarea evoluției relațiilor publice și

pregătirea, în consecință, a viitorilor specialiști pentru a putea fi într-adevar competitivi atât la

nivel national, cât și internațional. Prin competitivi înțelegem ca aceștia să cunoască modul de

operare folosit în prezent în piața comunicării organizaționale și să fie familiarizați cu strategiile

și instrumentele utilizate. Din considerentul menționat, cercetarea Online PR in EU reprezintă un

prim pas pentru școala românească, pas care ar trebui urmat de ancorări constante în evoluția

pieței și transformarea informațiilor culese în cunoștințe transmisibile viitorilor specialiști,

precum și integrarea acestora în programele de învățământ ale facultăților de profil.

Necesitatea unei asemenea cercetări o putem desprinde și din importantul sprijin și interesul

acordat de numeroase asociații profesionale de relații publice din țările europene, sprijin

manifestat prin recomandarea adresată membrilor asociațiilor să participe activ prin completarea

chestionarului, iar interesul exprimat pentru rezultatele cercetării fiind la fel de elocvent.

C. Scurt rezumat al cercetării si al rezultatelor obtinute

Analizarea stadiului actual al relațiilor publice, respectiv al utilizării acestora în cotidianul social

reprezintă, așa cum am menționat și anterior, un mod util de a sprijini cercetarea evoluției

domeniului comunicării organizaționale. Cercetarea empirică ne poate oferi o imagine a


concretului, imagine care poate fi folosită la actualizarea și dezvoltarea coerentă a ansamblului

teoretic.

În consecință, pentru verificarea ipotezelor cercetării, ipoteze expuse anterior, am decis să ne

adresăm practicienilor de relații publice prin intermediul unui chestionar care să urmăreasca

modul în care activitatea de PR a evoluat în contextul societății interconectate. Pentru a avea o

privire cât mai amplă asupra domeniului, am decis aplicarea acestui chestionar asupra

specialiștilor care activau în cele 27 de țări care, la momentul desfășurării cercetării (iulie-

septembrie 2012) erau membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,

Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,

Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Marea Britanie, Cehia, România, Slovacia, Slovenia,

Spania, Suedia, Olanda și Ungaria.

Pentru a limita costurile necesare acoperirii unui spațiu atât de întins, dar și pentru a putea face

cât mai facil pentru subiecți răspunsul la întrebări, am considerat oportună realizarea unui

chestionar online.

Această abordare oferă avantaje importante în comparaţie cu chestionarul scris sau oral: viteza,

costurile reduse, flexibilitatea privind locul şi timpul acordat completării, diminuarea riscului de

influenţare a intervievatului, riscul erorilor care pot apărea la introducerea datelor este limitat

sensibil, permite o colectare facilă și eficientă a informaţiilor (răspunsuri salvate automat într-o

bază de date, uşor de analizat şi interpretat ulterior), stabilirea exactă a perioadei de timp în care

chestionarul poate fi completat, designul atractiv.

Cum obiectivul propus al cercetării era stabilirea modului în care relațiile publice s-au adaptat la

societatea interconectată prin verificarea stadiului acestora în rândul specialiștilor care activează

în țările membre ale UE, cercetarea a fost intitulată ‘Online PR in EU’ și pentru realizarea ei a

fost lansat un site omonim: www.onlinePRinEU.org.

În cadrul site-ului menționat a fost realizat chestionarul (vezi Anexa 1) care a urmărit verificarea

ipotezelor enuntate anterior, folosind soluția tehnică pusă la dispoziție de către

SurveyMonkey.com.


http://www.onlineprineu.org/

Cercetarea realizată prin intermediul site-ului onlinePRinEU.org a beneficiat de sprijinul a

numeroase organizații profesionale din țările în care a fost derulată, menționând cu mulțumirile

de rigoare pentru implicare: Belgian Public Relations Consultants Association (BPRCA),

Federation SYNTEC - Franța, Estonian Public Relations Association (EPRA), Public Relations

Verband Austria (PRVA), Komora – Cehia, Asociación de Directivos de Comunicación

(Dircom) – Spania, Deutschen Public Relations Gesellschaft (DPRG) – Germania, Vereniging

voor Public Relations Adviesbureaus (VPRA) – Olanda, precum și Asociaţia Română a

Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP). Acestea au recomandat membrilor participarea și

completarea chestionarului online destinat cercetării.

Pe lângă asociațiile profesionale menționate atât European Public Relations and Research

Association (EUPRERA), cât și Global Alliance for Public Relations and Communication

Management și-au manifestat interesul față de această cercetare certificând prin aceasta

necesitatea și utilitatea pentru domeniul relațiilor publice a unui studiu pe aceasta temă.

În urma sprijinului acordat de asociațiile profesionale, în urma promovării studiului în publicații

de specialitate, în grupuri de discuții specializate pe comunicare organizațională de pe facebook,

linkedin sau xing, s-a reușit obținerea unui număr de 1411 răspunsuri.

Nr. crt. Țara Populație

Chestionare completate

Persoane / chestionar

1 Germania 82,369,548 57

1,445,080 2 Franța 64,057,790 64

1,000,903

3 Marea Britanie 60,943,912 58

1,050,757 4 Italia 58,145,321 58

1,002,506

5 Spania 40,491,051 63

642,715 6 Polonia 38,500,696 56

687,512

7 România 22,246,862 144

154,492 8 Olanda 16,645,313 61

272,874

9 Grecia 10,722,816 61

175,784 10 Portugalia 10,676,910 58

184,085

11 Belgia 10,584,534 53

199,708 12 Cehia 10,220,911 57

179,314

13 Ungaria 9,930,915 64

155,171


14 Suedia 9,045,389 55

164,462 15 Austria 8,205,533 52

157,799

16 Bulgaria 7,262,675 96

75,653 17 Danemarca 5,484,723 52

105,475

18 Slovacia 5,455,407 34

160,453 19 Finlanda 5,244,749 38

138,020

20 Iralanda 4,156,119 45

92,358 21 Lituania 3,565,205 39

91,416

22 Letonia 2,245,423 32

70,169 23 Slovenia 2,007,711 42

47,803

24 Estonia 1,307,605 31

42,181 25 Cipru 792,604 13

60,970

26 Luxemburg 486,006 13

37,385 27 Malta 403,532 15

26,902

TOTAL 491,199,260 1411

348,121

Completarea chestionarului pe tari

Dorim să menționăm că volumul datelor colectate în urma cercetării “Online PR in EU” –

aproape 45.000 de înregistrări, permite numeroase alte interpretări și analize, nu doar cele

prezentate în cadrul acestei teze și, în consecință, cercetarea acestora va fi continuată și ulterior.

Un aspect important care se desprinde din această cercetare îl reprezintă procentul, poate

neașteptat de mare, al utilizării comunicării online în activitatea de relații publice in tările UE.

Conform cercetării realizate, 59% din activitatea specifică se desfășoară prin intermediul

Internetului și a instrumentelor comunicaționale online.

Regiune Procentul utilizării comunicării online în activitatea de PR

Austria 57.10 % Belgium 50.40 % Bulgaria 61.05 % Cyprus 68.54 % Czech Republic 54.97 % Denmark 58.30 %


Estonia 51.61 % Finland 53.95 % France 63.59 % Germany 55.65 % Greece 56.50 % Hungary 61.28 % Ireland 57.01 % Italy 61.97 % Latvia 56.67 % Lithuania 56.12 % Luxembourg 59.08 % Malta 64.47 % Netherlands 52.66 % Poland 59.74 % Portugal 61.28 % Romania 62.56 % Slovakia 57.35 % Slovenia 55.71 % Spain 63.01 % Sweden 59.44 % United Kingdom 57.46 % UE 58.61 %

Conform matricii comunicaționale propuse în această lucrare (matrice propusa pentru a putea

crea premisele dezvoltarii unui cadru comparativ si evolutiv), se observă o relativă constanță a

indicatorilor analizați de-a lungul Uniunii Europene. Mai jos prezentăm această matrice cu

valorile medii obținute pentru țările din întregul spațiu analizat al Uniunii Europene.

A. model comunicațional

{bidirecțional-informal, 32.3}{bidirecțional-formal, 32}{unidirecțional, 35.7}

B. tip comunicare

{directă, 88.03}{indirectă, 11.97}

C. caracteristici relevante

{comunicare directă, 24.18}{viteza comunicării, 25.52}

{interactivitate, 14.71}{multimedialitate, 7.66}

D. factori economici

{workload, 59}{buget, 32}


Precum se vede și din prezentata matrice, principala caracteristică a comunicării online care a

condus la adaptarea acestui tip de comunicare în activitatea de relații publice este reprezentat de

viteza comunicării (25,52%), procent relativ apropiat de cel obținut de comunicarea directă

posibilă prin intermediul Internetului (24,18%) (pentru mai multe detalii despre aceste

caracteristici care au influențat integrarea comunicării online, va prezentam mai jos rezultatele

centralizate unde puteți compara evoluția indicatorilor cuprinși în matrice la nivelul fiecărei țări

studiate).

Matricea comunicării online în activitatea de PR în UE și în țările membre

Multimedia

Austria 40.37% 27.48% 32.15% 90.02% 9.98% 23.66% 32.06% 9.92% 9.92% 57% 27%Belgium 41.49% 30.43% 28.07% 91.71% 8.29% 21.09% 28.91% 14.06% 9.38% 50% 28%Bulgaria 35.27% 32.50% 32.23% 86.45% 13.55% 25.35% 27.19% 11.06% 5.99% 61% 33%Cyprus 36.99% 33.53% 29.48% 88.20% 11.80% 16.67% 29.17% 20.83% 8.33% 69% 28%Czech Republ 37.10% 30.48% 32.42% 88.09% 11.91% 27.86% 25.71% 12.86% 11.43% 55% 29%Denmark 41.70% 29.50% 28.79% 92.14% 7.86% 31.15% 20.49% 15.57% 4.92% 58% 34%Estonia 35.16% 31.91% 32.93% 88.63% 11.37% 22.39% 31.34% 17.91% 2.99% 52% 26%Finland 39.30% 30.00% 30.70% 89.71% 10.29% 23.81% 25.00% 17.86% 4.76% 54% 37%France 34.40% 34.01% 31.58% 86.10% 13.90% 27.74% 24.52% 12.26% 9.68% 64% 34%Germany 40.09% 30.17% 29.74% 88.38% 11.62% 25.31% 30.25% 8.64% 12.35% 56% 36%Greece 36.66% 33.02% 30.32% 88.10% 11.90% 22.30% 21.62% 14.19% 8.11% 56% 31%Hungary 34.86% 32.44% 32.70% 88.10% 11.90% 21.05% 23.39% 21.05% 4.68% 61% 31%Ireland 33.02% 32.39% 34.59% 84.26% 15.74% 20.56% 30.84% 9.35% 7.48% 57% 35%Italy 32.63% 32.85% 34.53% 87.44% 12.56% 24.62% 22.31% 15.38% 7.69% 62% 30%Latvia 31.76% 33.03% 35.21% 86.44% 13.56% 21.05% 27.63% 23.68% 9.21% 57% 27%Lithuania 35.33% 33.19% 31.48% 87.52% 12.48% 25.26% 28.42% 17.89% 4.21% 56% 34%Luxembourg 37.37% 27.89% 34.74% 91.90% 8.10% 18.75% 21.88% 18.75% 9.38% 59% 32%Malta 38.40% 33.46% 28.14% 90.12% 9.88% 28.57% 22.86% 8.57% 2.86% 64% 36%Netherlands 39.08% 30.93% 29.99% 91.60% 8.40% 27.21% 25.74% 19.85% 7.35% 53% 31%Poland 34.49% 32.97% 32.54% 87.50% 12.50% 25.52% 26.21% 12.41% 8.97% 60% 35%Portugal 34.77% 34.87% 30.36% 88.21% 11.79% 26.24% 21.28% 15.60% 4.26% 61% 35%Romania 33.95% 32.01% 34.04% 86.97% 13.03% 20.85% 24.47% 12.99% 9.67% 62% 27%Slovakia 31.06% 33.33% 35.61% 88.37% 11.63% 22.89% 26.51% 18.07% 3.61% 57% 28%Slovenia 34.77% 33.96% 31.27% 90.15% 9.85% 19.61% 28.43% 15.69% 6.86% 56% 33%Spain 33.43% 33.62% 32.96% 86.22% 13.78% 28.67% 19.33% 15.33% 10.00% 63% 37%Sweden 35.35% 27.84% 36.82% 87.46% 12.54% 25.42% 27.12% 16.10% 5.08% 59% 29%UK 31.86% 32.70% 35.44% 87.71% 12.29% 22.06% 22.79% 17.65% 7.35% 57% 36%UE 35.72% 32.01% 32.27% 88.02% 11.98% 24.18% 25.52% 14.71% 7.66% 59% 32%

IndirectComunicare

directaViteza

comunicariiInteractiv

Work load

Buget

A B C D

DirectRegiuneone to many

many to many

one of many


Orientarea către comunicarea online a actorilor caterva (actorii organizație) a survenit, după

opinia specialiștilor de relații publice (așa cum reiese din cercetare), ca urmare a creșterii

așteptărilor comunicaționale a publicurilor țintă (vezi Anexa 12), creștere explicabilă prin

modificările specifice apărute în societatea interconectată.

O schimbare semnificativă în paradigma relațiilor publice este dată de apariția comunicării de

masă facile, fără investiții semnificative, aspect care a permis organizațiilor să comunice direct

cu publicurile lor, schimbând astfel fluxul în doi pași până la public (organizație, instituție

media, public) într-un flux direct și bidirecțional, apărând astfel premisele unui dialog real cu

publicuri sau indivizi componenți ai publicurilor. Această modificare importantă în demersul de

relații publice a fost rapid adoptată și putem constata că peste 88% din comunicarea online a

organizațiilor din țările europene este îndreptată către o comunicare directă.

Structura comunicării online în comunicarea organizațională din țările membre ale UE a

reprezentat un alt punct care a fost analizat prin prezentul demers. Ce mijloace comunicaționale

(din numeroasele existente pe Internet) sunt folosite și care este ponderea acestora în mix-ul

comunicațional online se poate observa detaliat în Anexele 5,6, 7 și 8. Prezentăm mai jos, succint

această structură a comunicării de relații publice online, în societatea interconectată, la nivelul

Uniunii Europene (mai puțin Croația).


Modalitatea de comunicare a organizațiilor din punct de vedere al fluxului mesajelor, dar și al

tipului de discurs în online, a fost un alt aspect urmărit în studiul Online PR in EU. Au fost

analizate trei tipuri comunicaționale: unidirecțional, bidirecțional formal și bidirecțional

informal. Tipologia bidirecțional-informală a fost denumită ca fiind modelul comunicațional

‘one of many’ și a fost tratată distinct în această cercetare, pentru că reprezintă un model relativ

nou în comunicarea organizațională, nou în principal din perspectiva procentului alocat acestui

model de comunicare – 32,27% (pentru detalii despre utilizarea modelelor comunicaționale

amintite, vezi Anexele 10 si 11 ale tezei).

Modelul ‘One of many’. Această tipologie comunicațională a fost introdusă la un nivel

semnificativ în relațiile publice în urma apariției și dezvoltării Internetului. Organizația a coborât

de pe piedestalul unde se autoinstalase, a părăsit rolul de orator în piață și a coborât în mulțime.

A ieșit din discursul formal care devenise anacronic și care nu-și mai avea locul în piața publică.

Comunicatele de presă care erau pâinea și sarea comunicării organizaționale trebuiau să fie

email, 15.82%

website, 14.47%

newsletter, 4.07%

social media, 12.89%

forum, 4.30%

mailing lists, 6.94%

corporate blogs/micro-blogs,

4.91%

bloguri ale terte parti/micro-bloguri,

3.51%

online mass media, 8.46%

intranet, 8.57%

extranet, 5.00%

chat, 5.65%a/v conf & tel IP ,

5.40%

Utilizarea diverselor instrumente comunicaționale online în relațiile publice în UE


construite pe structura și modul de alcătuire al știrilor care trebuiau să fie echilibrate, neutre, etc.

Avea șanse să fie preluat de vreo agenție de presă sau de un ziar un comunicat de presă care

începea cu... ‘Ce mai faci, prietene?’. Răspunsul este evident: nu. Din această cauză, chiar dacă

poate specialiștii de relații publice și-ar fi dorit o abordare mai informală a comunicării, nu-și

puteau permite din cauza limitărilor impuse de cei care mijloceau comunicarea. Între timp,

organizația poate comunica direct și se poate plasa în mijlocul publicurilor sale. Astfel a devenit

un simplu actor într-o mare de actori sociali. Doar unul din mulți. A trebuit să-și adapteze

comportamentul și discursul pentru a putea rămâne acolo. Altfel risca să fi fost marginalizat.

Această adaptare și reașezare a organizație ca un simplu actor într-o mulțime de actori egali a

permis apariția unui nou model în comunicarea de relații publice. Modelul intitulat ‘one of

many’.

În societatea online (Castells, 2009), văzută ca o rețea globală construită din subrețele de diferite

dimensiuni, putem identifica un număr important de sisteme sociale (de exemplu, Facebook). În

sistemele sociale online, actorii (indivizi, organizații) au capacități de comunicare egale pe scena

în care acestia activează. Atât actorii individuali, cât și organizațiile, reprezintă doar o simplă

pagină web (una din nenumăratele pagini valide din cadrul sistemelor sociale online) și folosesc

aceleași reguli programate și siteme de comunicare cu scopul de a interacționa cu ceilalți actori

din sistemele sociale online.

Actanții sunt reprezentați de paginile lor, de mesajele lor și de conexiuni (online). Având aceeași

modalitate de exprimare și de interacțiune (le putem vedea ca fiind egale) putem vedea această

schimbare de comunicare organizatională ca pe o reașezare majoră a discursului și relaționării cu

publicurile în relațiile publice.

Comunicarea nu se mai realizează doar într-o singură direcție – este interactivă. Comunicarea se

bazează pe răspândirea orizontală a informațiilor. Mesajul este adaptat la nivel de discurs

informal - cu toții se află într-o rețea de prieteni. Este normal, în consecință, ca discursul să fie

adaptat și adecvat existentului. Organizațiile au făcut același lucru. Discursul organizațional

evoluează cu rapiditate de la cel tradițional oficial, instituțional (formal) la cel comun, care

utilizează o abordare amicală (informală).


În societatea online discursul tradițional (informal) este atipic și cu șanse reale de a fi văzut de

alți actori ca fiind un mod necorespunzător și neadaptat de interacțiune. Aceștia ar putea, în

sfârșit, să se folosească de puterea pe care o au în cadrul unui discurs (Castells, 2009): să excludă

(respingă) actorul neadaptat din rețeaua lor. În consecință, organizațiile au fost forțate să-și

adapteze abilitățile de comunicare în conformitate cu noua societate în schimbare și cu regulile

acesteia. Dacă vorbim din punctul de vedere al sistemelor sociale online despre unul din multele

modele de comunicare observăm că actorii – persona și actorii – organizație (caterva) acționează

în același sistem social online și se supun acelorași reguli programate și sociale.

Evitând sau încălcând regulile sociale existente (stabilite în conformitate cu sistemul social

online menționat), relațiile existente între actori caterva și actori persona se pot deteriora și pot

conduce astfel la relații disfuncționale între actorii menționați. Acest lucru înseamnă că aceia

care încalcă regulile sociale existente se expun riscului de a fi eliminați din sistemul social online

de actorii dominanți numeric, respectiv cei care s-au adaptat la existent și respectă regulile

sociale scrise sau nescrise ale societății în discuție. Cercetarea Online PR in EU a urmărit să

creeze o legătură cât mai strânsă cu industria și activitatea de relații publice, cu o orientare

evidentă către componenta online, încercând astfel să contribuie la preluarea de tehnici și

activități și să le transpună într-un cadru coerent, transmisibil celor interesați. Acest studiu

reprezintă un prim demers și considerăm că este necesară o analiză și mai detaliată și în același

timp continuă. Din acest motiv, considerăm că ar fi indicată colectarea regulată de informații pe

această direcție, activitate care va permite atât o mai bună conectare a mediului teoretic și de

cercetare la universul practic, cât și crearea unei hărți evolutive a relațiilor publice, importantă

din perspectiva istoriei și prognozei în acest domeniu.

Dezvoltarea cadrului teoretic

În cadrul acestei lucrări, detalierea cadrului socio-comunicațional al societății interconectate, a

întâmpinat dificultăți ca urmare a existenței unui cadru teoretic deficitar și în multe cazuri

neacoperitor. Un exemplu elocvent este eliminarea unei organizații din cercul comunicațional al

unui individ printr-un simplu ‘unlike’, ‘unfriend’ sau ‘unfollow’. Atât mecanismele socio-

comunicaționale existente, cât și componentele acestor mecanisme explicau dificil, dacă puteau


explica, ce se întâmplă în asemenea situații, situații de altfel mai mult decât banale ale societății

actuale.

În efortul de a putea detalia riguros cadrul socio-comunicațional existent, dupa cum am mai

menționat, au fost preluate și adaptate concepte existente precum și propuse altele noi, concepte

care au avut rolul de a crea un cadru explicativ modular și flexibil, dar, în același timp, și

suficient de riguros pentru a putea recrea și, în consecință, reprezenta situații comunicaționale ale

societății actuale.

Utilitatea și modul de integrare a acestui cadru conceptual pot fi analizate în detalierea modelului

One of many. Este propus practic un ansamblu de concepte care urmărește să poată reasambla,

prin aducerea într-un cadru comun și coerent a componentelor necesare, fenomenele

comunicațion-interacționale din societatea interconectată, societate în care întâlnim de la sisteme

sociale online până la proiectări virtuale de scene în care joacă (comunică, interacționează,

distribuie) actori sociali fie ei persona, caterva, cognitivi sau referință.

Necesitatea actualizarii programelor de învațamant ale facultăților de comunicare și relații publice din România

Cu toate că o caracteristică relevantă a comunicării în societatea actuală o reprezintă

comunicarea online, observăm o reticență semnificativă în ancorarea facultăților de profil din

România în acest segment. Pentru a analiza acest aspect am studiat oferta programelor

universitare puse la dispoziție de trei din cele mai importante facultăți de profil din București:

Facultatea de Jurnalistică și Științe ale Comunicării (FJSC) din cadrul Universității București,

Departamentul de Comunicare și Relații Publice (CRP) din cadrul Facultății de Litere a

Universității București, precum și Facultatea de Comunicare și Relații Publice (FCRP) a Școlii

Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Astfel, în cadrul FJSC există câte o materie de comunicare online pentru fiecare din cele trei

specializări, respectiv Relații Publice online, Publicitate online și Jurnalism online. Nu urmărim

să intrăm într-o dezbatere a calității acestor cursuri, ci vom analiza strict cantitativ aceste

informații. Departamentul CRP are un singur curs de Publicitate online, iar FCRP nu are în cei

trei ani de studiu nici o materie dedicată acestui segment.


În contextul în care în țările Uniunii Europene media comunicării online în activitatea de relații

publice este de aproape 60 de procente, existența (în cel mai fericit caz) a unui singur curs de

specialitate în facultățile de profil analizate din România relevă o distanțare importantă între

oferta de formare existentă în învățământul universitar din România și practică, distanțare

aparută în urma neadaptării și în special a lipsei cercetării în acest domeniu. Acest aspect

dăunează imaginii învățământului universitar de profil, afectează formarea adecvată pentru piața

românească, europeană și internațională a studenților și afectează totodată și industria

românească de PR, respectiv competitivitatea ei la nivelul pieței comune.

Propuneri pentru sprijinirea dezvoltării teoretice a relațiilor publice și a comunicării online în spațiul românesc și integrarea în spațiul cercetării europene de profil

În urma analizarii rezultatelor cercetării ‘Online PR in EU’, considerăm că este util și coerent, ca

o concluzie utilă a acestui demers, să formulăm câteva propuneri privitoare la studiul arealului

analizat.

i. Actualizarea programelor facultăților de PR. Considerăm oportună aprofundarea

studiului comunicării actuale de relații publice, în general, și a componentei

online, în special, pentru a putea oferi pieței (de studiu în domeniu) materiale de

formare adecvate. Din programa universitară lipsește atât componenta de new

media (evoluția media), în general, și media online, în special, iar pe lângă aceste

aspecte care pot oferi o privire de ansamblu utilă și ancorată în cotidian,

constatăm lipsa (și, în consecință, necesitatea studierii adecvate) unor materii de

comunicare organizațională online care să tindă spre cota pe care acest tip de

comunicare de relații publice o are (aproximativ 60%).

ii. Crearea unui centru de cercetare al comunicării online în România. Pentru a

putea recupera coerent și unitar din decalajul dintre piață și mediul de

cercetare/academic românesc, cât și pentru a putea diminua diferențele existente

față de piața internațională, considerăm oportună conturarea unui corp de

cercetători care să poată dezvolta unitar domeniul pe piața românească, creând

astfel premisele unei ancorări durabile în cercetarea comunicării online, în

general, și a relațiilor publice online, în particular. O posibilitate concretă pe


această direcție ar fi realizarea unei colaborări între Universitatea București,

respectiv facultățile de profil și Institutul Român de Cercetare în Comunicarea

Online, colaborare care ar putea conduce la o cercetare coerentă, pe de o parte, și

unitară, pe de altă parte, a acestui domeniu.

iii. Continuarea cercetării ‘Online PR in EU’. Pentru ca actualul demers să devină o

resursă cât mai utilă în cercetarea de relații publice din spațiul european,

considerăm adecvată urmarea exemplului cercetării ‘European Communication

Monitor’ și realizarea în mod repetat a acestei cercetări, pentru a putea oferi o

conectare constantă la evoluția componentei comunicării online în activitatea de

relații publice, cât și pentru a putea creiona evoluția în ansamblu, aspect util din

perspectiva istoriei relațiilor publice. În același timp, ar putea fi sesizate și

cercetate în detaliu aspecte și trenduri care pot fi desprinse dintr-o cercetare de

asemenea anvergură.

Există numeroase direcții posibile, utile și necesare care ar putea fi cercetate sau dezvoltate,

există încă numeroase aspecte care ar trebui analizate. Inclusiv datele oferite de această cercetare

nu reprezintă o certitudine, ci doar un prim pas în această direcție în spațiul cercetării românești

și a conectării acestui spațiu la ansamblul european din care facem în acest moment parte.

Societatea interconectată ne oferă noi încercări și răspunderea dezvoltării competitivității și în

domeniul relațiilor publice online este doar una din numeroasele aspecte pe care trebuie să le

avem în vedere. Și cum trăim în această societate, suntem obligați să ne ancorăm în cerințele și

în modelele ei. Alternativă viabilă nu există, așa cum anacronismul și marginalizarea socială nu

reprezintă direcții competitive nici social, nici economic și cu atât mai puțin academic.


Bibliografie

Andrejevic, M. (2008): Watching Television Without Pity: The Productivity of Online Fans,

Television & New Media, Sage Publications, nr. 9, 24-46

Aronson M., Spetner D., Ames C. (2007): The Public Relations Writer's Handbook: The Digital

Age, Jossey-Bass, San Francisco

Bailenson, J. N. (2006): Transformed Social Interaction in Collaborative Virtual Environments.

In Messaris, P. & Humphreys, L. (Eds.), Digital Media: Transformations in Human

Communication. Peter Lang, New York, 255-264

Benkler, Y. (2006): The Wealth of Networks. How Social Production Transforms Markets and

Freedom, Yale University Press, New Haven

Bentele, G. (2001): Grundlagen der Public Relations. Positionsbestimmung und einige Thesen.

In: Donsbach, W. (Ed.): Public Relations in Theorie und Praxis. Grundlagen und Arbeitsweise

der Öffentlichkeitsarbeit in verschiedenen Funktionen, München, 21-36.

Bentele, G., & Nothhaft, H. (2008): The Intereffication Model: Theoretical Discussions and

Empirical Research. In Public Relations Research, Zerfass, A., van Ruler, B., Sriramesh, K.,

(Eds.), VS Verlag für Sozialwissenschaften, Wiesbaden, 33-48

Bernays, E. (1928): Propaganda, Routledge, New York

Bertalanffy, L.,V. (1972): The History and Status of General Systems Theory. The Academy of

Management Journal, Vol. 15, Nr. 4, 407-426.

Besana, A. & Los, L.: Internet Marketing in Cultural Industries: from Movie to Arts, – accesat

la: http://mpra.ub.uni-muenchen.de/19825/ - MPRA Paper Nr. 19825, 19. ianuarie 2010

Bocu D. & Bocu R. (2011): Abstractization – A Fundamental Instrument for Describing and

Modeling Software Systems. International Journal of u- and e- Service, Science and Technology

Vol. 4, Nr. 3, Septembrie, 33-48.

Brabham, D.C. (2008): Crowdsourcing as a Model for Problem Solving. The International

Journal of Research into New Media Technologies, Sage Publications, Vol. 14(1), 75-90


BRODY, E.W. (1994): PR is to experience what marketing is to expectations. Public Relations

Quaterly, 39(2), 20-22

Brown R. (2009): Public Relations and the Social Web. How to Use Social Media and Web 2.0

in Communication, Kogan Page Limited, London

Butterick, K. (2011): Introducing Public Relations: Theory and Practice, London, Sage

Publication

Castells, M. (2001): The Internet Galaxy: Reflections on the Internet, Business, and Society,

Oxford University Press, Oxford

Castells, M. (2009): Communication Power, Oxford University Press, Oxford

Castells, M. (2004): The Network Society: A Cross-Cultural Perspective, Edward Elgar

Publishing, Cheltenham

Chaffee, S. H., & Metzger, M. J. (2001): The End of Mass Communication?, Mass

Communication & Society, 4(4), 365-379

Chipchase J., & Theaker A.,(2004): Using the internet effectively in public relations. In The

Public Relations Handbook, Theaker, A., (ed.), London, Routledge, 256-281

Clegg, S., & Wilson, F. (1991): Power, technology and flexibility in organizations. In Sociology

of Monsters: Essays on Power, Technology and Domination, Law, J. (ed), Routledge, London,

223-273

Cohen, D. (2003): Our Modern Times: The New Nature of Capitalism in the Information Age,

The MIT Press, London

Colley, T. (1999): Interactive Communication: Public Relations on the Web. Public Relations

Quarterly, 44, 41-42

Cooper, J., & Weaver, K. D. (2003): Gender and Computers: Understanding the Digital Divide,

Lawrence Erlbaum Associates, London


Cox, G., Krysa, J. & Lewin, A. (2004): An Introduction to Digital Culture Industry. Economising

Culture: On the (Digital) Culture Industry, Autonomedia, New York, 7-21

DeFleur, M., & Ball-Rokeach, S. (1989): Theories of Mass Communication, Longman, New

York

Dilenschneider, R. (2010): The AMA Handbook of Public Relations, AMACOM, New York

DiStaso, M. W. (2013): Perceptions of Wikipedia by Public Relations Professionals: A

Comparison of 2012 and 2013 Surveys. Public Relations Journal, Vol. 7, nr. 3

Edelman, R., et. al (2003): Inside the Minds: The Art of Public Relations, Aspatore Books,

Bellingham

Eichholz, M. (1998): PR im Internet: Der Status Quo in Deutschland: Ergebnisse einer

empirischen Studie. In Krzeminski, M., & Zerfass, A., (Eds), Interaktive

Unternehmenskommunikation, Frankfurt am Main, 53-71

Estellés-Arolas, E., & González-Ladrón-de-Guevara, F. (2012): Towards an integrated

crowdsourcing definition. Journal of Information science, 38(2), 189-200.

Friedlaender, F. (1999): Online-Medien als neues Instrument der Oeffentlichkeitsarbeit, teză de

doctorat susţinută la Westfaelischen Wilhelms-Universitaet

Froehlich, R. (2002): Die Digitalisierung der PR. Forschungsstand, Erkenntnisinteresse und

Praxis-Beitrag der Kommunikationswissenschaft. Public Relations Forum, 3, 96-99

Fuchs, C. (2005): The Internet as a Self-Organizing Socio-Technological System. Cybernetics

and Human Knowing, Vol. 11, nr. 3, 57-81

Fuchs, C. (2007): Transnational space and the ‚network society’. 21st Centrury Society, Vol. 2

Nr. 1, Feb. 2007, 49-78

Fuchs, C. (2008): Internet and Society. Social Theory in Information Age, Routledge, New York

Gane, N. (2004): The Future of Social Theory, Continuum, London

Gane, N., Beer, D. (2008): New Media: The Key Concepts, Berg, Oxford


Gitelman, L., & Pingree, G.B. (2003): New Media, 1740-1915, The MIT Press, Cambridge

Gregory, A., & Watson, T. (2008): Defining the gap between research and practice in public

relations programme evaluation–towards a new research agenda. Journal of Marketing

Communications, 14(5), 337-350.

Grunig, J., & Hunt, T. (1984): Managing Public Relations, Holt, Rinehart and Winston, New

York

Grunig, J., & Grunig, L. (2008): Excellence Theory in Public Relations: Past, Present, and

Future. In Public Relations Research, Zerfass, A., van Ruler, B., & Sriramesh, K. (Eds.), VS

Verlag für Sozialwissenschaften, Wiesbaden, 327-348

Grunig, L., Grunig, J., & Dozier, D. (2002): Excellent Public Relations and Effective

Organizations: a study of communication management in three countries, Lawrence Erlbaum

Associates, Mahwah

Gitelman, L. (2006): Always Already New. Media, History, and the Data of Culture, MIT Press,

Cambridge

Gustavsen, P. A., & Tilley, E. (2003): Public relations communication through corporate

websites: Towards an understanding of the role of interactivity. PRism 1(1)

Haig, M. (2000): The Essential Guide to Public Relations on the Internet, Kogan Page, London

Hargittai, E. (2011): Minding the digital gap: why understanding digital inequality matters. In

Media perspectives for the 21st century : concepts, topics and issues, Papathanassopoulos, S.

(ed.), Routledge, New York, 231-240

Harlow R. (1976): Building a Public Relations Definition. Public Relations Review, vol. 2 issue

4 (winter), 34-42

Hassan, R. & Thomas, J. (2006): The New Media Theory Reader, Open University Press,

London

Heath, R., & Vasquez G. (2001): Handbook of Public Relations, Sage Publication, Thousand

Oaks


Heath, R. L. (2004): Encyclopedia of Public Relations, Sage Publication, Thousand Oaks

Hindman, M. (2009): The Myth of Digital Democracy, Princeton University Press, Princeton

Hoffjann, O. (2011): Public relations in society. A new approach to the difficult relationships

between PR and its environment. Central European Journal of Communication, 1, 63-76

Holmes, D. (2005): Communication Theory: Media, Technology and Society, Sage Publications,

London

Holmes, P. (2013): World PR Report 2013, The Holmes Group, New York

Holtz, S. (1999): Public Relations on the Net, AMACOM, New York

Horkheimer, M., & Adorno, T. (2002): Dialectic of Enlightement, Stanford Univeristy Press,

Stanford

Huberman, B. A., Romero, D. M., & Wu, F. (2009): Crowdsourcing, attention and productivity.

Journal of Information Science, 35 (6), 758-765

Huysman, M., & Wulf, V. (2004): Social Capital and Information Technology, MIT Press,

Cambridge

Ihlen, O., & van Ruler, B. (2007): How public relations works: Theoretical roots and public

relations perspectives. Public Relations Review, 33, 243-248

Ihlen, O., Fredriksson, M., & van Ruler, B. (2009): Public Relations and Social Theory,

Routledge, New York

Jenkins, H. (2006): Convergence Cultere: Where Old and New Media Collide, New York

University Press, New York

Jeremy, N. B. (2006): Transformed Social Interaction in Collaborative Virtual Environments,

publicat in Digital Media, editata de Paul Messaris & Lee Humphreys, Peter Lang, New York

Kent, M. L., & Taylor, M. (2002): Toward a dialogic theory of public relations. Public Relations

Review, 28, 21-37


Kiousis, S. (2002): Interactivity: a concept explication. New Media & Society, Vol. 4, nr. 3, 355-

383

Kitchen, P. J. (1997): Public Relations: Principles and Practice, International Thomson Business

Press, London

Krzeminski, M. (1998): Interaktivität und Vernetzung. Zur Rolle neuer Medien in der

Unternehmenskommunikation. In Interaktive Unternehmenskommunikation: Internet, Intranet,

Datenbanken, Online-Dienste und Business-TV als Bausteine erfolgreicher Öffentlichkeitsarbeit,

Krzeminski, M. & Zerfass, A. (Eds.), IMK, Frankfurt am Main, 13 - 28.

Kuecklich, J., & Fellow, M. C. (2004): Play and playability as key concepts in new media

studies. STeM Centre, Dublin City University.

Latour, B. (1987): Science in Action, Harvard Univeristy Press, Cambridge

Latour, B. (1988): The Pasteurization of France, Harvard University Press, Cambridge

Loeffelholz, M., & Schlueter, C. (2003): Die Zukunft im Blick. Wie Evolution und Perspektiven

medialer Kommunikation analysiert werden. In Die neue Kommunikationswissenschaft.

Theorien, Themen und Berufsfelder im Internet-Zeitalter - eine Einführung. Loeffelholz, M., &

Quandt, T. (Eds), Westdeutscher Verlag, Wiesbaden, 89-111.

Libert, B., & Spector, J. (2007): We are smarter than me: how to unleash the power of crowds in

your business. Pearson Prentice Hall.

Lih, A. (2009): The Wikipedia Revolution: How a Bunch of Nobodies Created the World's

Greatest Encyclopedia, Hyperion

Lin, N. (2003): Social Capital: A Theory of Social Structure and Action, Cambridge University

Press, Cambridge

Litwin, L. (2009): The Public Relations Practioner’s Playbook: A Synergized Approach to

Effective Two-Way Communication. Bloomington, AuthorHouse

Lister, M., Dovey, J., Giddings, S., Grant, I., & Kieran, K. (2009): New Media – A Critical

Introduction, Routledge, London


Luhmann, N. (1995): Social Systems, Stanford University Press, Stanford

Lunenfeld, P. (1999): Screen Grabs & Unfinished Business, The Digital Dialectic: New Essays

on New Media, MIT Press, Cambridge, 6-22

Manovich, L. (2001): The Language of New Media, MIT Press, London

Manovich, L. (2009): The Practice of Everyday (Media) Life: From Mass Consumption to Mass

Cultural Production?. Critical Inquiry, Vol. 35, Nr. 2 (Winter), 319-331

McKee K. B., Richardson K., & Lamb L. F. (2005): Applied Public Relations: Cases in

Stakeholder Management, Lawrence Erlbaum Associates, New Jersey

McLuhen, M. (2001): The Medium is the Massage, Ginko Press, New York

Mell P., & Grance T. (2011): The NIST Definition of Cloud Computing. National Institute of

Standards and Technology

Merten, K. (2009): Zur Theorie der PR-Theorien. Oder: Kann mann PR-Theorien anders als

systemisch modellieren?. In Theorien Der Public Relations, Roettger, U. (ed), VS Verlag für

Sozialwissenschaften, Wiesbaden, 53-70

Michaelson, D. & Macleod, S. (2007): The Application of “Best Practices” in Public Relations

Measurement and Evaluation Systems, Public Relations Journal, Nr. 1 (Fall)

Middleberg, D. (2000): Winning PR in the Wired World, McGraw-Hill, New York

Miller, D., & Dinan, W. (2008): A Century of Spin: How Public Relations Became the Cutting

Edge of Corporate Power, Pluto Press, London

Moloney, K. (2000): Rethinking Public Relations: The Spin and the Substance, Routledge,

London

Morozov, E. (2011): The Net Delusion. The Dark Side of Internet Freedom, Public Affairs, New

York

Morris, D. (2001): Direct Democracy and the Internet. Loyola of Los Angeles Law Review, Vol.

34, Nr.3, 1033-1053


Morris, M., & Ogan, C. (1996): The Internet as a Mass Medium, Journal of Communication

46(1), 39-50

Mueller, B. (2007): Communicating with the Multicultural Consumer: Theoretical and Practical

Perspectives, Peter Lang, New York

Narashimha, R. (2009): Effective Public Relations and Media Strategy, PHI Learning Private

Limited, New Delhi

Nunes, M. (2011): Error: Glitch, Noise, and Jam in New Media Cultures, The Continuum

International, New York

Nye, D. E. (2006): The consumer’s sublime. In Hassan, R., & Thomas, J. (Eds.), The New Media

Theory Reader, Open University Press, New York, 27-38

Oliver, S. (2004): A Handbook of Corporate Communication and Public Relations: Pure and

Applied, Routledge, London

O’Neill, S. (2008): Interactive Media: The Semiotics of Embodied Interaction, Springer Verlag,

London

Ordanini, A., Miceli, L., Pizzetti, M., & Parasuraman A. (2011): Crowdfunding: transforming

customers into investors through innovative service platforms, Journal of Service Management,

22:4, 443-470

Orlik, P.B., Anderson, S.D., Day, L.A., & Lawrence W.P. (2007): Exploring Electronic Media,

Oxford, Blackwell Printing

du Plessis, D. (2001): Introduction to Public Relations and Advertising, Claremont, Juta

Academic

du Plessis, C. (2005): A theoretical framework of corporate online communication: A marketing

public relations (MPR) perspective. University of South Africa, Pretoria.

du Plessis C., Angeloupulo G., du Plessis D. (2006) A conceptual framework of corporate online

communication: A marketing public relations (MPR) perspective, South African Journal for

Communication Theory and Research, Volume 32, issue 2, 241-263


Potter, W. (2010): Deadly Spin: An Insurance Company Insider Speaks Out on How Corporate

PR Is Killing Health Care and Deceiving Americans, Bloomsburry Press, New York

Qin, J., Zhou, Y., & Chen, H. (2011): A multi-region empirical study on the internet presence of

global extremist organizations. Information Systems Frontiers, Vol. 13, nr. 1, 75-88

Reagle, J. M. (2010): Good Faith Collaboration: The Culture of Wikipedia, The MIT Press,

London

Ronneberger, F., & Ruehl, M. (1992): Theorie der Public Relations: Ein Entwurf, West-

deutscher Verlag, Opladen

Roettger, U. (2009): Theorien der Public Relations, VS Verlag für Sozialwissenschaften,

Wiesbaden

Ruehl, M. (2009): Für Public Relations? Ein kommunikationswissenschaftliches

Theoriebouquet!. In Theorien der Public Relations, Roettger, U. (ed), VS Verlag für

Sozialwissenschaften, Wiesbaden, 71-86

Rushkoff, D. M. (2012): Monopoly Moneys. The media environment of corporatism and the

player’s way out. Teza de doctorat sustinuta la Utrecht University, Faculty of Humanities

Schaefer, M. T. (2011): Bastard Culture!, Amsterdam University Press, Amsterdam

Schiller, D. (2000): Digital Capitalism: Networking the Global Market System, MIT Press,

Cambridge

Schulze, H., & Mochalski, K. (2009): Ipoque internet study. Tech. rep., ipoque GmbH.

Schweiger, W. (2000): Media credibility - experience or image? A survey on the credibility of

the World Wide Web in Germany in comparison to other media. European Journal of

Communication, 15(1), 37-59

Scolari, C. A. (2009): Mapping conversations about new media: the theoretical field of

communication, New Media & Society, Los Angeles, Sage Publications, Vol 11(6), 943-964


Scolari, C. A. (2009): Transmedia storytelling, International Journal of Communication, Vol 3,

586-606

Shaviro, S. (2003): Connected, or What It Means to Live in the Network Society, Univ Of

Minnesota Press, Minnneapolis

Snickars, P., & Vonderau, P. (2009): The Youtube Reader, National Library of Sweden,

Stockholm

Spiridon, M. (2013): Popular Culture, Scrisul Românesc, Craiova

Stan Rousseau, C. (2013): Piata de PR este fluctuanta, austera si insuficient de ofertanta in

privinta clientilor mari, de Negraru C., in wall-street.ro, http://www.wall-

street.ro/articol/Marketing-PR/150417/stan-rousseau-bdr-associates-piata-de-pr-este-fluctuanta-

austera-si-insuficient-de-ofertanta-in-privinta-clientilor-mari.html, accesat la 15 iulie 2014

Stauber, J. C., & Rampton, S. (1995): Toxic Sludge is Good for You. Lies, Damn Lies and the

Public Relations Industry, Common Courage Press, Monroe

Tapscott, D. (2007): Foreward – Social Networking Works. In Liebert, B., & Spector, J. (Eds.),

We are smarter than me, Pearson Prentice Hall, vii-ix

Tench, R., & Yeomans, L. (2006): Exploring Public Relations, Pearson Education, Harlow

Turow, J., & Tsui, L. (2008): The Hyperlinked Society: Questioning Connections in a Digital

Age, The University of Michigan Press, Ann Arbor

Van der Meiden, A. (1993): Public relations and "other" modalities of professional

communication: Asymmetric presuppositions for a new theoretical discussion. International

Public Relations Review, 16(3), 8-11.

Van Dijk, J. (2006): Network Society, Sage Publications, London

Vercic, D. et. al (2001): On the Definition of Public Relations: a European view. Public

Relations Review, Nr. 27, 373-387

Veghes, I., & Grigore, B. (2003): Relaţiile publice şi publicitatea online, Polirom, Iaşi


Weaver, W., & Shannon, C. E. (1949, republicata in 1963): The Mathematical Theory of

Communication, University of Illinois Press, Illinois

Webster, F. (2002): Theories of the information society, Routledge, New York

Wehmeier, S. (2001): Online-PR: neues Instrument, neue Methode, neues Verfahren, neue

Disziplin, PR-Guide.de, dec. 2001

Wehmeier, S. (2009): Out of the Fog and into the Future: Directions of Public Relations, Theory

Building, Research, and Practice. Canadian Journal of Communication, Vol 34, 265-282

Wehmeier, S., & Winkler, P. (2013): Expanding the Bridge, Minimizing the Gaps: Public

Relations, Organizational Communication, and the Idea That Communication Constitutes

Organization. Management Communication Quarterly, 27(2), 280-290

Zerfass, A. (1998): Öffentlichkeitsarbeit mit interaktiven Medien: Grundlagen und

Anwendungen, in Krzeminski, M., & Zerfass, A. (Eds.), Interaktive

Unternehmenskommunication, Frankfurt am Main, 29-52.

Zerfass, A., & Fietkau, K. (2000): Interaktive Öffentlichkeitsarbeit – Der Einsatz von Internet

und Online-Dienste im PR-Management, Diskussionsbeitrag Nr. 89, Lehrstuhl fuer Allgemeine

Betriebswirtschaftslehre und Unternehmungsfuehrung der Universitaet Erlangen-Nuernberg,

Nuernberg

Zerfass, A. (2010): Unternehmensführung und Öffentlichkeitsarbeit: Grundlegung Einer Theorie

Der Unternehmenskommunikation und Public Relations, Springer, Wiesbaden

Zillien, N. (2006): Digitale Ungleichheit. Neue Technologien Und Alte Ungleichheiten in Der Informations- Und Wissensgesellschaft, VS Verlag für Sozialwissenschaften, Wiesbaden


rezumat teza de doctorat iulian veghes

Documents