1

Coordonator : Ing. ADRIAN TEBAN

Redactor :

Culegere text :

Foto :

Cuprins

.

............

...........................................

2

Domnule primar Adrian Teban, anul acesta sărbătorim cea de-a XV-a ediţie

a Festivalului “Toamna Cugireană”. Din punct de vedere al programului pregătit,

putem vorbi de o toamnă bogată sau mai puţin bogată?

Ca în �ecare an, reuşim să organizăm această sărbătoare cu sprijinul comunităţii locale, a agenţilor economici din oraşul Cugir, a căror sponsorizări completează efortul �nanciar al administraţiei locale. Majoritatea �rmelor din oraş s-au implicat şi au susţinut, în măsura posibilităţilor, diferite acţiuni din cadrul festivalului, motiv pentru care le mulţumim. Pe lângă ajutorul �nanciar primit, trebuie spus că bugetul local a fost scutit anul acesta de cheltuiala pe care o presupunea festivalul de la Vinerea, care a fost realizat din fonduri europene. Astfel, am putut să ne organizăm mult mai uşor de “Toamna cugireană”.

În ceea ce priveşte programul, nu aş spune că este bogat sau mai puţin bogat, ci doar că am încercat să mulţumim �ecare generaţie. La spectacolul de muzică populară avem interpreţi îndrăgiţi şi ansambluri profesioniste. În ceea ce priveşte concertele de muzică uşoară, am dorit să satisfacem atât plăcerea celor tineri, invitând formaţia Voltaj, cât şi a celor mai puţin tineri care cred că sunt încântaţi să-i revadă pe cei din trupa Phoenix. Calitate şi profesionalism avem şi la expoziţiile de artă, unde, pe lângă picturile tinerilor noştri talentaţi, avem plăcerea să vedem operele a doi pictori profesionişti, Lucian Văidean şi Daniela Bucur Paleogianni, cugireni stabiliţi pe alte meleaguri.

Referitor la activităţile sportive, ediţia a XV-a a festivalului “Toamna cugireană”, găzduieşte o competiţie naţională de tenis, un campionat interjudeţean de karturi şi o �nală de campionat la fotbal.

Fără a greşi, aş putea spune că �ecare acţiune a festivalulul aduce o noutate, dorită sau mai puţin dorită, cum este cazul paradei portului popular care, va pleca din centrul localităţii şi se va opri în faţa primăriei, aşa cum a fost la Festivalul Internaţional de Folclor. Cu toate că ne-am � dorit să putem păstra obiceiul împământenit în conştiinţa cugirenilor, acela că parada are loc pe traseul cuprins între Fabrica de sus şi primărie, acest lucru este imposibil datorită lucrărilor de modernizare care au loc pe str. 21 Decembrie 1989.

Extrapolând întrebarea anterioară la nivelul administrativ, v-aş întreba în ce situaţie ne găseşte această toamnă din punct de

vedere al realizărilor locale?

Chiar dacă nu putem vorbi de investiţii de anvergură în cele 9 luni de zile, parafrazând o zicală aş spune că “semne bune toamna are”. Avem 99% şanse să primi �nanţare europenă pentru implementarea a două proiecte importante pentru Cugir, unul referitor la infrastructura stradală, iar celălalt la infrastructura spitalicească.

După mai bine de trei ani de aşteptare, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a aprobat cererea de �naţare a proiectului privind reabilitarea şi modernizarea a şapte străzi din localitate: Strada Drăgana,1 Mai, Avram Iancu, Mihai Viteazu, Vasile Alecsandri, Râul Mic din Cugir şi strada Eroilor din Vinerea. Implementarea acestuia va îmbunătăţii considerabil infrastrctura stradală, �ind prevăzute lucrări de reabilitare şi modernizare a celor şapte străzi, precum şi re-alizarea reţelelor de apă şi canal, acolo unde este cazul. Urmează să depunem în termen de 6 luni documentaţia tehnică completă, aferentă Cererii de Finanţare.

Un semnal pozitiv avem şi în cazul proiectului destinat modernizării şi echipării ambulatoriului de specialitate din cadrul Spitalului Orăşenesc Cugir, a!at în aşteptare din 2010. La începutul acestei luni, posibilitatea �nanţării a fost discutată în Comisia Regională de Dezvoltare la care am fost prezent şi care şi-a dat avizul verbal, urmând să ni-l comunice şi în mod o�cial. Peste 1.300.000 euro vor � investiţi în reabilitarea şi dotare cu aparatură performantă şi echipamente de transport a clădirii ce adăposteşte secţiile de urgenţe, interne şi chirurgie. Va � un pas mare înainte în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor din spital şi a calităţii actului medical de care vor avea parte cetăţenii din Cu-gir. Legat de acest subiect este bine să amintim că am reuşit să atragem la Cu-

3

gir doi medici chirurgi şi suntem în discuţii cu un tânăr rezident care intenţionează să vină să profeseze în oraşul natal.

Probabil că va mai dura un timp derularea acestor investiţii.

Referindu-ne la cele actuale, ne-am referi la str. 21 Decembrie de care

aminteaţi anterior. Cred că mulţi cetăţeni se întreabă de ce avansează

atât de greu lucrările?

După cum ştiţi am !nalizat modernizarea străzii până la podul Cin-deni, iar în momentul de faţă lucrăm pe porţiunea cuprinsă între acest pod şi piaţa de sus. Din păcate lucrările merg foarte greoi, însă nu din vina administraţiei locale. In contextul săpăturilor care au avut loc pen-tru schimbarea reţelei de apă, compania de furnizare a gazului a decis să introducă la rândul ei conducte subterane de transport a gazului metan. Aşadar, suntem puşi în situaţia de a ne coordona lucrările în funcţie de cele ale EON Gaz. Ştim să sunt nemulţumiri din partea cetăţenilor cu privire la aceste întârzieri şi doresc să subliniez că şi noi, ca administraţie locală, manifestăm aceleaşi nemulţumiri. Din informaţiile pe care le avem, se pare că în data de 19 septembrie compania a dat un ordin de începere a lucrărilor, urmând ca în termen de 10 zile !rma care a câştigat licitaţia să preia amplasamentele şi să înceapă lucrările. Noi am contactat de nenumărate ori compania de gaz solicitându-i să urgenteze demersurile. Din păcate nu avem de ales, trebuie să aşteptăm să !e introduse reţelele de gaz înainte de a trece la refacerea drumului.

Pentru că vorbim destre infrastructură, ştim că aţi făcut demersuri pentru ca oraşul nostru să aibă acces direct la autostradă.

Avem vreo şansă în acest sens?

Ca administraşie locală am privit cu multă speranţă viitorul economic al oraşului în condiţiile construiri acestei autostrăzi. Am devenit mai sceptici în momentul în care am a#at că în proiectul tehnic nu este prevăzut nici un nod rutier sau o altă posibilitate de a ieşi direct în autostrada Orăştie- Sibiu. Am solicitat Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii să reevalueze situaţia şi să ia in calcul posibilitatea creări unei căi de acces în apropierea intersecţiei dintre DJ 704 şi DN 7. Imediat după numirea sa, ministrul Ovidiu Silaghi a venit în oraşul nostru unde am discutat posibilitatea realizării unui nod rutier, după care ne-am deplasat la punctul de lucru al autostrăzii de la Balomir, însoţiţi de prefectul Dan Simedru şi deputatul, Teodor Atansiu. Din păcate, am fost informaţi că nu pot ! făcute schimbări în proiectul tehnic întrucât investiţia este din fonduri europene, iar legislaţia în acest caz este restrictivă şi nu permite decât realizarea acelor lucrări deja avizate. E păcat că s-a întâmplat aşa, însă primăria nu a avut nici cea mai mică informaţie cu privire la acest proiect până ce nu a fost făcut public. Conducerile de atunci ale intituţilor din judeţ care au contribuit la realizarea lui, ar ! trebuit să manifeste interes pentru Cugir, şi nu să-l ignore, aşa cum au făcut-o. Chiar dacă nu poate ! realizat un nod rutier, în urma discuţiilor recente pe care le-am avut la minister avem speranţe cu privire la aprobarea unei soluţii mult mai simple privind ieşirea în autostradă.

Ce investiţii importante vor avea loc în perioada imediat următoare?

În toamna acestui încep lucrările de reabilitare a staţiei de epuare a apelor uzate ce se a#ă la intrarea în localitatea Cugir. Investiţia are o valoare de 1.000.000 de euro şi face parte din proiectul judeţean „Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Alba”, co!nanţat prin Programul Sectorial de Mediu. Prin acest proiect sperăm să rezolvăm şi problema canalizării din Vinerea, care nu funcţionează din cauza lipsei unei staţii de epurare. Directorul S.C. APA CTTA Alba ne-a garantat că va încerca racordarea canalizării din Vinerea, prin diferite fonduri, la staţia de epurare a apei Cugir, după ce aceasta va ! reabilitată.

Ştim ca aţi fost reales Vicepreşedinte al Regiunii de Dezvoltare VII din cadrul Asociaţiei Oraşelor din România. Are vreo

importanţă acest lucru pentru Cugir?

Asociaţia Oraşelor din România este o organizaţie nonguvernamentală, apolitică, din care fac parte primari din 216 localităţi. In cadrul întâlnirilor pe care le avem purtăm discuţii constructive asupra problemelor pe care le întâmpină !ecare administraţie în parte în diferite domenii. Acest lucru ne permite să avem o viziune complexă asupra situaţiilor în general, dar şi în particular. Reuşim să ne formulăm o poziţie comună care este discutată cu guvernul, în vederea îmbunătăţirii legislaţiei din majoritatea domenilor. Prin faptul ca ocup o funcţie de conducere în acest organism, Cugirul este mai vizibil iar problemele şi nevoile oraşului nostru sunt mai bine auzite.

Pentru că ne a#ăm la cea mai importantă sărbătoare locală, am vrea să a#ăm ce le doriţi cugirenilor?

A fost un an destul de agitat: cu alegeri locale, cu referendum, cu suspendări şi reveniri, cu anchetări, precum şi cu secetă, creşteri de euro şi unele scumpiri etc. O perioadă destul de grea de care unii pro!tă pentru a crea şi mai multă dezamăgire şi derută în rândul opin-iei publice. Eu vreau să le spun cugirenilor că trebuie să sperăm şi să credem în mai bine, că nu toţi politicienii sunt la fel, că mai există oameni politici care işi doresc să trăiască într-o ţară democrată, cu oameni liberi şi zâmbitori, care nu duc grija zilei de mâine. Asadar, dragi cugireni, vă doresc sănătate, multă încredere în viitor şi putere de muncă, pentru că fără muncă nu poate ! mai bine.

Domnule primar vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim la rândul nostru multă sănătate şi putere de muncă.

Luminița Birăesc

4

Printre trăirile omeneşti există şi legătura profundă indisolubilă, dintre individ şi lo-

cul de obârşie, dintre individ şi pământul natal. Este locul la care ori de câte ori zboară

gândul, ochii su�etului se umplu de lacrimi.

Indiferent pe unde te poartă căile destinului această legătură se păstrează în matricea

ta su�etească şi la ea faci referinţă cu nostalgie şi cu o dragoste inefabilă. Este una din

cele mai pure şi mai pofunde trăiri omeneşti. Este una din acele iubiri, ca să-l cităm pe

Robert Frost- care ard mocnit şi lasă în urma lor o cenuşă albă. Este cenuşa care rămâne

odată şi cu arderea ta ca �inţă.

Aşa se explică şi mândria, care poate părea deplasată străinului, cu care cugireanul de

baştină a�rmă "sunt cugirean"; aceasta şi ca un clivaj faţă de "barabele" oraşului.

Pe câţi însă vicisitudinile vieţii sau alte motivaţii nu i-au depărtat de locurile natale,

marea majoritate de la vârste tinere şi paşii i-au purtat în Cugir, unde s-au stabilit, au

întemeiat familii, şi-au pus întreaga abnegaţie şi muncă la propăşirea acestui oraş. Trăiesc

aici "de-o viaţă", au contribuit prin eforturile lor, egale cu ale băştinaşilor, la transfor-

marea localităţii din sat în oraş, la dezvoltarea sa economică, socială şi edilitară.

Firesc, atunci, să aibă sentimentul apartenenţei la acest spaţiu geogra�c şi su�etesc, la

această comunitate pe care au rostuit-o şi din care fac plenar parte. Firesc să considere şi

ei Cugirul ca spaţiul lor identitar, egal cu prima lor obârşie. Apa vie a gândului, a trăirilor, a su�etului îi identi�că cu acest spaţiu. Pe

bună dreptate pot a�rma, cu egală mândrie, - suntem şi noi cugireni.

Personalitatea multor generaţii s-a forjat pe băncile şcolilor cugirene, şcoli de calitate, în care li s-a inculcat alături de mân-

dria de a � român şi mândria de a � cugirean. Aşa cum în istorie educaţia a schimbat viaţa popoarelor, tot educaţia a schimbat şi viaţa

cugirenilor. Paul Valery spunea că "ideea de învăţământ şi cea de viitor sunt strâns legate una de alta".

Membrii acestor generaţii vor duce cu ei indiferent unde îi va purta viaţa sentimentul apartenenţei la comunitatea cugireană,

spaţiul lor identitar, spaţiul lor de su�et.

Pentru noi toţi se impune efortul de a îmbina trecutul is-

toric, tradiţiile şi moştenirea culturală şi arhitecturală cu nevoile

spirituale ale prezentului.

Spaţiul identitar l-am putea "de�ni" sub diferite forme şi

de varii dimensiuni. Două evenimente apreciem, sunt la acest mo-

ment festiv, importante în opinia noastră şi asupra cărora autori-

tatea publică locală îşi îndreaptă atenţia: spaţiul identitar �zic unde

se concentrează eforturile de dezvoltare şi modernizare edilitară

şi de valori�care a moştenirii arhitecturale (este cazul reabilitării

Turnului de Apă, un adevărat monument de arhitectură şi imagine

emblematică pentru urbe) şi spaţiul identitar de su�et, menit să

conserve şi să perpetueze tradiţiile şi obiceiurile, speci�cul locului

şi al zonei.

În acest perimetru de înţelegere se înscrie şi a XV-a ediţie

a Festivalului "Toamna cugireană", care semni�că mult mai mult decât un moment de loisir şi socializare, marcând sentimentul

apartenenţei la acest spaţiu de su�et, pentru noi toţi, numit Cugir.

Viceprimarul orașului Cugir,

Prof. Horia Rotche

5

Sunt, prin de�niţie, un luptător. Îmi aleg însă cu grijă războaiele şi niciodată nu ma întorc îm-potriva alor mei. Luptele mele se concentrează pe idei şi iniţiative, construcţie continuă, dezvoltarea paşilor cu sens unic spre înainte. Uneori pierd, şi învăţ ceva de aici, de cele mai multe ori câştig. Asta şi pentru că am fost construit dintr-un oţel catifelat, şlefuit pe măsura creşterii mele. Vin dintr-un loc binecuvântat de Dumnezeu, cu oameni frumoşi, cinstiţi, muncitori, caractere veritabile. Din-colo de aşezarea lui, întâmplătoare sau nu pe o hartă, farmecul oraşului meu de su�et se datorează oamenilor care trăiesc aici sau l-au locuit cândva, aceia pe care sunt mereu mândru să-i numesc de-ai mei.

Cugirul rămâne destinaţia cel puţin a gândurilor mele, atunci când simt nevoia unei guri de aer proaspăt. Când vreau să mă reculeg, să-mi revigorez puterile şi s-o iau de la capăt. Reuşesc de �ecare dată, pentru că sunt un luptător. Crescut la Cugir.

Nicio toamnă nu ar � întreagă, dacă nu ar � cugireană. Pentru unii e un eveniment �xat pe un calendar, pentru cei care îi înţeleg sensul şi rostul, e mult mai mult. E timpul în care toamna se desăvârşeşte, zilele în care oraşul şi cetăţenii lui sărbătoresc. Toamna cugirenilor e altfel. Mereu a fost aşa, pentru că cei cărora le aparţine Cugirul, după cum ei îi aparţin lui, indiferent unde îi poartă viaţa, sunt altfel. Speciali, în felul acela unic pe care e imposibil să îl înghesui într-o simplă înşiruire de cuvinte.

Oraşul Cugir reacţionează ca o inimă în care se pompează constant şi oxigenat, una care „bubuie” de bucurie atunci când cugirenii sunt acasă. Cugirul înseamnă istorie şi tradiţie, curajul de a lupta pentru libertate, credinţa că vremurile tulburi pot � limpezite, dorinţă şi capacitate de schim-bare în mai bine, personalitate şi caracter, vivacitate de sine stătătoare.

Deşi ultimele toamne au fost mai grele, cea cugireană nu s-a dezminţit niciodată. De la an la an, a părut mai frumoasă, mai bogată, mai efervescentă, poate şi datorită faptului că, mai ales în timpul ei, oraşul ca o inimă bate cu putere.

Înaintea unei alte toamne cugirene, gândurile mele alese se îndreaptă spre toţi ai mei. Oamenii luptători, solidari, frumoşi, de caracter, cei născuţi şi crescuţi la Cugir. Tuturor cugirenilor le doresc o toamnă de poveste, scrisă de ei înşişi, aşa cum îşi doresc. Împreună, acasă, în oraşul ca o inimă.

Dan Coriolan SIMEDRU,

Prefectul judeţului Alba

La mai bine de un deceniu şi jumătate de când a prins contur, festivalul „Toamna Cugireană” a devenit deja o tradiţie a locului, împământenind prilejul de a-i aduna pe toţi cei risipiţi departe, în patru zări ale lumii, dar şi pe cei din oraşul de la poalele Drăganei, îndepărtaţi doar de rutina zilnică şi grijile cotidiene. Mă întorc cu drag, în ceas de sărbătoare, de �ecare dată, în oraşul care s-a împletit cu vise, realizări şi, de ce nu, cu griji, pe destinul meu. La ceas de sărbătoare, mi-e drag să-i văd, să-i simt aproape pe cugirenii înveşmântaţi în portul popular al zonei cum îşi etalează cu mândrie tradiţia, priceperea în îndeletnicirile speci�ce locului, apartenenţa la aceste meleaguri încărcate de istorie.

Chiar dacă o parte dintre localnicii, aşi în meseriile lor, care au marcat profund istoria recentă a Cugirului au trecut în eternitate, sunt fericit şi mândru totodată de faptul că cei rămaşi în urma lor le cinstesc memoria dar le şi continuă tradiţia.

Cugirul nu a fost şi nici nu este un simplu oraş. Cugirul este o matriţă unică, un strigăt de luptă, un semn de recunoaştere pentru toţi cei de aici, născuţi sau doar crescuţi aici. Este stampa aplicată pe su�etul �ecăruia, medalia pe care �ecare, în stilul propriu, o onorează.

Indiferent de încercările la care a fost supus, oraşul şi oamenii săi au dovedit că au curajul să răzbată spre viitor cu fruntea sus. Au în�orit zgomotos destine, altele s-au frânt în tăcere, dar oraşul de la poalele Drăganei şi-a regăsit motivaţiile de a merge mai departe, prin istorie, tradiţie dar mai ales prin pruncii săi.

Şi pentru că de �ecare dată când au fost puşi să aleagă, au avut discernământul unei opţiuni corecte, cugirenii au acum un oraş modern, elegant, apropiat ca înfăţişare de cele din afară. De necontestat, este meritul administraţiei locale, dar mai presus, este meritul cugirenilor, care au încercat să înţeleagă şi să ajute la propăşirea oraşului lor, necontenit.

Iar acum, reuniţi cu toţii sub spectrul unei noi ediţii a festivalului în care se celebrează istoria acestui meleag de la poalele Drăganei – Toamna Cugireană - vă transmit gândurile mele cele mai bune, respect şi îndemnul: Fiţi cugireni! – doar atît, şi aşa voi � sigur de destinul implacabil spre bine al acestui oraş.

Vă felicit cu ocazia acestei sărbători şi vă urez sănătate şi fericire alături de cei dragi împreună cu o nestrămutată speranţă în victoria binelui.Deputat PNL de Alba

Teodor Atanasiu

6

româneşti. În privinţa atribuţiilor instituţionale însă, s-a încercat un „melanj” între atribuţiile prefectului de tip francez (eliberare paşapoarte, permise de conducere, înmatriculare vehicule, impli-care în soluţionarea situaţiilor de urgenţă, menţinerea ordinii şi siguranţei publice) atribuţiile privind controlul şi supravegherea emiterii actelor administrative de către autorităţile locale precum şi atribuţiile privind monitorizarea serviciilor publice deconcentrate. Din punct de vedere organizatoric, instituţia prefecturală este condusă la nivel central de Ministerul Administraţiei şi Interne-lor dar are şi funcţia de monitorizare a activităţii tuturor ministere-lor pe plan local, prin supravegherea serviciilor publice deconcen-trate. Ne dorim un stat de drept, cu o economie de piaţă concurenţială. Această idee a statului de drept evocă respectarea, deopotrivă, a regimului public şi a regimului privat şi utilizarea de către stat a regimului public drept o garanţie a regimului privat. Administraţia este cea care trebuie să intervină şi să menţină un raport de echilibru şi o cooperare armonioasă între cele două categorii de interese, interesele publice şi interesele private. Interesul particularului trebuie tot timpul să �e �ltrat, raportat şi valorizat prin prisma interesului public în condiţiile în care şi do-meniul public trebuie să asigure satisfacerea nu numai a unor inter-ese de ordin general al statului şi unităţilor administrativ teritoriale ci şi a unor nevoi legitime ale particularilor care, în mod �resc, se subordonează celor dintâi. Aşadar, statul de drept trebuie să �e , inclusiv sub aspectul instituţiilor dreptului administrativ, un „bun social” o dimensiune a societăţii şi a �ecăruia dintre noi. Din acest motiv, dar nu numai instituţiile publice şi mai ales instituţia prefectului trebuie cunoscută şi înţeleasă în conţinutul şi semni�caţia lor.

Subprefect de Alba

CORNEL MURG

„Nu există ţări bogate şi ţări sărace; există ţări bine conduse şiţări prost conduse” (Peter F. Druker)

Pentru a avea un viitor bun avem nevoie de o administraţie în stare să transpună în fapte bunele intenţii, cu o capacitate realmente creativă, îndrumătoare şi constructivă a redevenirii, în care acţiunea nu se confundă cu activismul lipsit de sens cu care s-a încercat şi se încearcă adeseori su-plinirea lipsei de substanţă. După cum se ştie, fondul adică substanţa dă greutate autorităţii, iar fondul înseamnă profesionalism, moralitate, respect faţă de lege şi faţă de semenul tău, acţiune în slujba binelui public. Fără o administraţie publică integrată şi modernă care să unească viziunea de ansamblu cu priceperea de specialitate şi deplina implicare este zadarnic să aşteptăm o nouă renaştere a ţării şi implicit a cetăţenilor ei. Modernizarea administraţiei publice implică modi�cări de substanţă a componentelor sale majore atât la nivelul administraţiei publice locale cât şi la nivelul administraţiei publice centrale şi a serviciilor publice în general. Administraţia publică se a!ă într-o strânsă interdependenţă cu mediul social, economic şi politic, de cele mai multe ori �ind rezultanta lor şi elementul de legătură prin care se in!uenţează reciproc. Ea trebuie să �e capabilă să �e receptivă la semnalele societăţii, să găsească soluţii, să medieze con!icte şi să propună politici publice cerute de nevoile sociale, să impulsioneze mediul de afaceri şi să asigure o dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor bazată pe speci�cul şi resursele �ecăreia şi o justă alocare a resurselor bugetare. În actualul context socio-politic şi instituţional, Instituţia Prefect-ului, prin natura şi atribuţiile ei, poate reprezenta liantul apt să capaciteze autorităţile administraţiei publice locale în realizarea sarcinilor ce le revin, asigurând totodată coerenţa acţiunii guvernamentale, în teritoriu. Aşadar se impune o proiecţie strategică permanentă a rolului Instituţiei Prefectu-lui, o regândire a competenţelor şi atribuţiilor sale, alocare unor mijloace materiale şi umane în măsură să asigure susţinerea proceselor de reformă şi accesul echitabil la resurse pentru o dezvoltare durabilă a tuturor zonelor din judeţ şi o reală coeziune economico-socială. Având în vedere aceste considerente, trebuie să se pornească în primul rând de la identi�carea şi formularea unei viziuni coerente privind rolul şi locul Instituţiei Prefectului în peisajul administrativ judeţean, con-siderând comunicarea ca �ind cheia identi�cării problemelor actuale dar mai ales a cauzelor acestora. Vizibilitatea rezultatelor depinde foarte mult de conştientizarea rolului instituţiei prefecturale şi asumarea acestui rol de �ecare membru al echipei în parte. În acest sens formularea unei viziuni asupra Instituţiei Prefectu-lui trebuie să ţină cont de evoluţiile ulterioare aplicării strategiei de mod-ernizare care s-a axat în special pe reorganizarea internă, informatizarea instituţiei, procedurile de audit-calitate, gestionare resurselor umane şi a fondurilor. Cadrul legislativ care reglementează funcţionarea Instituţiei Pre-fectului în România este reglementat de Legea nr. 340/2004 (cu modi�cările şi reglementările ulterioare). Elaborarea acestei legi, a avut în vedere iniţial modelul instituţiei prefecturale franceze, singurul capabil să ofere un exemplu, apropiat din punct de vedere socio-cultural de realitatea administraţiei publice

Instituţia Prefectului – Garantul profesionalismului în Administraţia Publică Locală

7

Involuntar, Festivalul Toam-na Cugireană este un moment de retrospectivă. Fără a îmi propune acest lucru, la �ecare ediţie a sărbătorii locale fac un bilanţ al perioadei scurse de la începutul anului şi până la momentul evenimentului. Satisfacţii şi insatisfacţii, reuşite şi nereuşite îmi de�nesc star-ea de spirit cu care întâmpin această sărbătoare tradiţională.

Obişnuim ca de "Toamna cugireană" să lăsăm de-o parte neajunsurile şi nemulţumirile, uitând în aceste zile de probleme, de încrânceneala politică, de antipatiile personale. Ne bucurăm că suntem acasă, că este sărbătoare, că ne

revedem familia, prietenii, cunoştinţele. Obişnuim să ne simţim mân-dri că suntem cugireni, evidenţiindu-ne, poate mai mult ca niciodată, realizările şi planurile de viitor. Si cand spun cugirean , spun cetatean al orasului Cugir fara nici o alta conotatie , lasand pe cei care citesc acest scurt articol sa judece daca ma exprim sau nu , corect.

Trebuie însă să îmi exprim regretul pe care-l am că această mândrie de a � cugirean nu se simte cu atâta intensitate şi în alte momente, în alte împrejurări importante pentru localitatea noastră. Din punctul meu de vedere, mândria de a aparţine unei comunităţi ar trebui să se mani-feste prin fapte care să vizeze binele acesteia. Din păcate, nu puţine au fost momentele în care am avut sentimentul că asist la un război cugireano-cugirean, nu de puţine ori orgoliul nemăsurat a dus la distrugerea unor proiecte bene�ce oraşului, de multe ori fapte care meritau a � cunoscute au fost estompate de invidia altora, nu de puţine ori se uită a se argumenta faptele şi se consideră ca unii sunt “ mai cu moţ “ ca ceilalţi , uneori conci-tadinii mei m-au dezamăgit prin atitudinea de infatuare şi dispreţ faţă de cugireni, mulţi m-au dezamăgit datorită negativismului a�şat sub masca “ atotştiutorului absolut“, dar �ind o �re optimistă am pus toate aceste

dezamăgiri pe seama încercărilor de a face bine comunităţii, �ecare în felul lui .

Probabil că dezbinarea politică şi socială la care am asitat în anii trecuţi şi la care, din nefericire, mai asistăm şi astăzi, a pătruns în subconştientul nostru individual şi colectiv, afectându-ne modul în care ne raportăm unii la ceilalţi şi la comunitate în general. Un efect produs pe nesimţite, dar cu rezultate nedorite asupra unităţii noastre locale.

Dar am convingerea că lucrurile se vor schimba în bine. Ca cetăţean al Cugirului, am încredere în oamenii din Cugir, în capaci-tatea lor de a strânge rândurile atunci când situaţiile o cer. De-a lungul timpului, cugirenii au dovedit că pot face acest lucru şi sunt convins că şi în viitor vor da dovadă de aceeaşi determinare. Ca om politic ştiu că niciodată Cugirul nu va � o masă amorfă, tăcută şi resemnată, ci dimpotrivă, va � întotdeauna o comunitate activă cu iniţiativă, de care judeţul trebuie să ţină cont. Trebuie doar ca vocea acestei localităţi să se facă auzită prin liderii săi politici, a căror datorie este să apere şi să se lupte pentru interesele oraşului.

Îmi menţin punctul de vedere exprimat cu alte ocazii, şi anume că NOI, CUGIRENII suntem singurii care ne putem ajuta. Trebuie doar să lăsăm de o parte orgoliile, să încercăm să ne respectăm pe noi înşine înainte de a cere să �m respectaţi de alţii şi să ne manifestăm cu unitate atunci când este vorba de interesele Cugirului, mai ales în aceste zile în care dezbinarea românilor este o armă de care se folosesc cei care ilegitim stau cocoţaţi în scaune înalte.

Dacă vom reuşi acest lucru, atunci vom putea avea un oraş aşa cum ne dorim- dezvoltat din punct de vedere economic şi edilitar, cu oameni veseli şi tineri, pentru că tinereţea este o stare de spirit pe care o doresc veşnică în Cugir.

Şi pentru că festivalul "Toamna Cugireană" a devenit o sărbătoare de su�et care ne aduce împreună, revigorând mândria noastră de cu-gireni, nu pot decât să-mi doresc o "toamnă cugireană" în �ecare zi.

Consilierul dumneavoastră judeţean,

Mihai Nicusor

STAR TRANSMISSION CUGIR S.R.L. (STC) este un furnizor internațional de componente pentru industria de automobile. Ca între-prindere mixtă între Daimler AG-Compartimentul de producţie cutii de viteză şi Ministerul Industriilor din România îmbinăm, la locaţiile din Cugir si Sebes, know-how-ul ambilor parteneri în ceea ce priveşte prelucrarea metalelor.

Cu un numar de aproximativ 800 de angajați și vânzări de circa 30 milioane de Euro pe an, încurajăm dezvoltarea economică locală.

Ești interesat să lucrezi într-o echipă tânără şi dinamica unde dez-voltarea profesională şi personală este foarte importantă? Atunci, ești binevenit să te alături echipei STC!

STAR TRANSMISSION CUGIRO COMPANIE A DAIMLER AG

8

La poalele Dragănei este organizat an de an Festivalul „Toamna Cugireană”, un festi-val tradiţional, original, care se adreseză cugirenilor de pretutin-deni, acesta este demult intrat în conştiinţa locuitorilor ca �ind sărbătoarea oraşului.

Aşa cum se întamplă la orice mare sărbătoare, aceasta este un bun prilej pentru ca oamenii să se revadă, să se reîntalnească, un bun prilej pentru reîntorcerea cugire-nilor plecaţi departe, pentru re-intregirea familiilor care timp de mai multe luni sau chiar ani, stau despărţite de mii de kilometri, şi asta doar pentru ca cei care rămân acasă să poată avea un trai mai

bun. Aşa cum poate uşor ați intuit vorbim aici despre cugirenii plecaţi peste

hotare la muncă, şi care, aşa cum rezultă şi din numeroasele discuţii avute cu ei, sunt cu su�etul şi inima alături de Cugir, alături de ţară şi de familiile lor care au ramas acasă, şi la care se vor întoarce negreşit dupa ce vor reuşi să pună ceva deoparte pentru a-şi indulci traiul pe melegurile natale.

Ştim că după anul 1990 foarte mulţi dintre compatrioţii noştrii în căutatrea unui trai mai bun au plecat prin toată Europa, America şi chiar Australia cu intenţia de a pune ceva de-o parte pentru ei şi copii lor. Mare parte dintre aceştia, ştiu că într-o zi se vor întoarece, dacă nu au făcut-o deja, şi işi vor continua viaţa alături de familii, prieteni etc aici pe “plaiuri mioritice” unde viaţa este grea dar frumoasă.

Piaţa muncii din România ultimilor 20 de ani a fost puternic in�uenţată de transformarea economică, politică şi socială. După mai multi ani de creştere economică şi reducere a sărăciei, unda de şoc a crizei economice şi �nanciare globale a scos in evidenţă dezechilibrele şi vulnerabilitatea economiei romaneşti, caracterizată de o slabă ges-tionare economică şi de o lungă listă de reforme neterminate.

Printre ţările de destinaţie preferate de cugireni in ultimi ani se numără: Spania, Italia, Germania, Franta, Danemarca, Marea Britanie şi Austria. Majoritatea cererilor de locuri de muncă in state-le europene au vizat sectoare ca: agricultură, construcţii, industria prelucrătoare, industria hotelieră, industria alimentară. Totusi, nu trebuie neglijate solicitările acestora pentru profesii înalt cali�cate pre-cum: ingineri, IT, doctori şi chiar profesori.

Din pacate criza economică globală a afectat puternic piaţa mun-cii din toate statele Uniunii Europene (UE), iar transformările suferite de economiile acestor ţări au avut la radul lor repercursiuni asupra migraţiei forţei de muncă. Sectoarele de activitate predominant ocu-pate de către migranţi, cum ar � construcţiile sau serviciile au fost cele mai lovite de criza economică, cauzâd pierderea locurilor de muncă şi şomaj crescut în special în râdul lucrătorilor migranţi. Din aceasta cauza o parte dintre cei care şi-au pierdut locul de muncă au ales sa se reîntoarcă în ţările de origine.

Festivalul „Toamna Cugirenă”, prilej de bucurie şi sărbătore, poate �, de ce nu o bună oacazie pentru ca cei plecaţi departe (�e în ţări străine �e chiar în alte localităţi din ţară ), să se reîntoarcă, şi să resimtă pentru cateva zile, împreună cu prietenii, foştii şi actualii colegi, fami-lie, până la urmă împreună cu toti cugirenii, ca cel mai bine este acasă, iar acasă este la Cugir.

Consilier judeţean PDL Ec. Truţă Nicolae

NECESITATEA existenţei unui muzeu al oricărei comunităţi este evidentă şi putem spune, vitală. Citatul “cei care nu-şi cunosc trecutul, nu-şi pot construi viitorul” consemnat în albumul editat de Primăria Cugir sub titlul “Parfum de altădată”, este de asemeni convingător şi edi�cator. Incepând cu anul 2007, s-au făcut numeroase demersuri pentru în�inţarea muzeului oraşului Cugir. In toată această perioadă administraţia publică locală, în mod constant a susţinut demersurile efectuate pentru în�inţarea muzeului. In prezent s-au reluat acţiunile pentru a se identi�ca şi stabili o locaţie potrivită pentru muzeu. Astfel clădirea identi�cată ca �ind cea mai potrivită este Clubul Copiilor din Cugir, situat în incinta Colegiului David Prodan.

In acest sens Comitetul Cetăţenesc pentru punerea în valoare a pat-rimoniului local Cugir, a adresat memorii pe tema muzeului, instituţiilor şi demnitarilor care pot sprijini demersurile pentru în�inţarea muzeului, astfel: Consiliul Local Cugir şi �ecărui consilier în parte; Consiliului de Administraţie a Colegiului David Prodan şi separat �ecărui membru al acestuia; Inspectoratul Scolar Judeţean Alba şi tuturor liderilor politici ai partidelor semni�cative din Cugir. Clădirea Clubului Copiilor din Cugir, corespunde cerinţelor pentru amenajarea unui muzeu al oraşului deo-arece: Este proprietatea Consiliului Local care poate aproba locaţia prin hotărâre; Este administrată de către Colegiul David Prodan, unitate cu vocaţie de punere în valoare a tot ceea ce este mai reprezentativ pentru oraşul nostru. Colegiul foloseşte parţial parterul acestei clădiri. Clubul Copiilor îşi desfăşoară activitatea la et.1 şi parţial la parterul şi et.2. Palatul Copiilor din Alba Iulia, coordonatorul activităţilor tuturor cluburilor copiilor din judeţ şi-a exprimat punctul de vedere astfel: “Pentru spaţiile excedentare din clădire, suntem de acord cu amenajarea muzeului”. In-spectoratul Scolar al judeţului Alba a exprimat acelaşi punct de vedere;

CARACTERISTICILE SI CONDITIILE locale care fac potrivită locaţia pentru muzeu sunt: Cladirea se a�ă în stare foarte bună; Spaţiul neutilizat este constituit din 22 încaperi a câte 35 mp, 4 încăperi a câte 5mp si 2 a câte 70 mp, în total 900 mp, suprafaţă ideală pentru amena-

jarea muzeului; Cladirea dispune de centrală termică proprie şi sistem de contorizare a consumului electric; Posedă două scări de acces la extremităţile clădirii; Clubul Copiilor are secţie de muzeologie ca ac-tivitate extrasolară şi catedră de specialitate inclusiv persoană cu studii superioare de specialitate-salariată; In club se a�a deja un minimuzeu situat în două încăperi conţinând obiecte deosebit de valoroase; Ter-enul din jurul clădirii poate � amenajat ca parc de agrement şi în afara acestuia o parcare auto cu 20 de locuri. De alfel la aprox. 75 m se a�ă parcarea M.S.R (domeniul public); Staţia de autobuz a liceului Da-vid Prodan se a�ă la 100 m distanţă de clădire, strada Aleea Victoriei alaturată clubului este asfaltată. O�ciul Poştal se a�ă la aprox.40 m de cladire;

In apropiere se a�ă Colegiul Naţional David Prodan, Colegiul Tehnic I.D.Lăzărescu, Scoala Gimnazială nr.3, Scoala Gimnazială Sin-gidava adică unităţile în care studiază o mare parte a elevilor din oraş . Hotelul Drăgana şi bulevardul Al.Sahia , complexul comercial şi Cat-edrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului sunt tot în apropiere. Pe o rază de 1 km. se a�ă 30-35% din populaţia oraşului ca şi potenţialii turişti.

UN ARGUMENT DEOSEBIT pentru în�inţarea muzeului este că oraşul Cugir dispune de 5 bunuri de patrimoniu unice în România.

Obiectele descoperite în mormântul princiar dacic de pe Dealul Cetăţii Singidava; Tehnica , tehnologia şi produsele de tehnică militară;

Obiceiul păştenilor , tradiţie existentă de veacuri la Cugir şi Vi-nerea; Sistemul hidrotehnic cu apeductul Waserlein;

Cele mai importante bunuri de patrimoniu sunt oamenii, cugire-nii care sunt deosebiţi în România şi care merită să li se păstreze peste ani, munca, speranţele şi împlinirile.

Președinte Ing. Voicu Aurel

Vicepreședinte Dr. Ing. Sudrijan Mihai

Secretar Blaga VistianComitetul Cetăţenesc pentru muzeu

MUZEUL ORAȘULUI CUGIR - Între năzuinţe şi certitudini -

9

A venit iar toamna, cu aerul ei cald nuanțat în culorile arămii ale frun-zelor, ce au căzut la cea mai mică adiere de vânt pe potecile neumblate, pe cărările pe unde doar gândul ne poartă.

“E timpul când îmbracă ţaraCulori ce-au fascinat poeţii...”Toamna se numără bobocii… recoltele, nostalgiile, speranțele și

chemările, realizările, împlinirile... Moment de bilanț și pentru Parcul Industrial Cugir, care împlinește în acest sfârșit de septembrie 10 ani de la în�ințare. Da... s-au scurs în clepsidra timpului deja 10 ani de la în�ințarea Parcului Industrial Cugir.

Obiectivul principal avut în vedere încă de la început a fost încura-jarea creșterii economice a zonei, atragerea investițiilor locale și străine, stoparea migrării specialiștilor în străinătate, stimularea mediului de afac-eri pe plan local și național.

Astăzi, la 10 ani de la în�ințare, Parcul Industrial Cugir a atras prin poziția geogra�că și prin accesul direct la infrastructura tehnică și edilitară necesară desfășurării activităților economice, un număr de 33 de societăți de producție industrială și servicii din cele mai diverse dome-nii de activitate: prelucrări mecanice prin așchiere, tratamente termice, reparații utilaje industriale, confecții metalice, prelucrarea lemnului, pre-lucrarea pielii, producție de mobilă, comerț cu amănuntul, consultanță tehnică, economică, juridică, CAR, școala de șoferi, fabricarea articolelor de papetărie, croitorie; în�ințându-se în total peste 400 de noi locuri de muncă.

Pentru o funcționare optimă a parcului industrial au fost efectuate lucrări de amenajare și igienizare, reparații. Astfel, la �nele anului 2011 volumul de investiții în Parcul Industrial Cugir era de 1.631.703 lei, investiții concretizate în rețele proprii de distribuție utilități (gaz, apă și canalizare, energie electrică – cu post de transformare); iluminat perime-tral, amenajarea parcării, reabilitarea fațadei sediului administrativ, rea-menajarea spațiilor proprii prin recompartimentări , tencuieli, zugrăveli și lucrări la instalațiile sanitare.

Anul 2012 înregistrează o nouă investiție de proporții menită să rea-biliteze și să modernizeze căile de acces și transport în parcul industrial. Momentul �nalizării investiției în curs va aduce cu sine intrarea în vigoare a Regulamentului de organizare și funcționare a Parcului Industrial Cu-gir, care prevede modalitatea de a utiliza corect infrastructura (utiliza-rea parcărilor amenajate, respectarea semnelor de circulație în interiorul incintei, accesul pe bază de legitimație etc.).

Și bilanțul nu se încheie aici... Parcul Industrial Cugir a devenit în anul 2005 membru principal al

Asociației Parcurilor Industriale,Tehnologice, Științi�ce și a Incubatoare-lor de Afaceri din România (APITSIAR), asociație menită să asigure un climat economic și de afaceri prietenos pentru toate parcurile industri-ale, de a corela standardele industriale cu cele ale Uniunii Europene astfel încât, prin intermediul legăturilor și cooperării între organizațiile în do-meniu, asociația să stimuleze în mod real dezvoltarea mediului de afaceri în plan local, național și european.

Rolul asociației este acela de a se constitui într-un partener o�cial in plan profesional, juridic și social, în relațiile cu instituțiile statului, cât și cu autoritățile publice locale, în scopul de a atrage investiții românești și străine și accesarea de fonduri structurale.

Constituit în 27.03.2012 și având ca inițiatori Consiliul Județean Alba, Agenția pentru Dezvoltare Centru, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Universitatea 1 decembrie 1918 Alba Iulia, Parcul Industrial Cugir, Primăria Alba Iulia și Primăria Cugir, Po-lul de Competitivitate Prelucrări Metale Transilvania, un Cluster Inovativ Național, are sediul în Cugir, strada Victoriei nr. 8A, în cadrul Parcului Industrial Cugir, care este și unul dintre membrii fondatori, are ca scop creșterea competitivității �rmelor prin accesul la consultanță și la cerc-etare aplicată.

Această formă liberă de asociere, care include atât mediul economic,

cercetarea și inovarea, instuituțiile statului cât și autoritățile publice, poate contribui în România la dezvoltarea economiei naționale.

Clusterul înseamnă cooperare, informare, rezolvarea problemelor împreună. Prin cluster �rmele nu își pierd autonomia, ci conlucrează. Membrii clusterului pot �: universități, instituții de cercetare, societăți comerciale, asociații profesionakle în domeniu, autorități publice, agenți, instituții, consultanți, toți trebuie să colaboreze ca o mare indus-trie. Împreună pot rezolva probleme privind pregătirea profesională, programe, brand, marketing, tehnologii, inovații, legislație.

Parcul Industrial Cugir deține de curând și calitatea de mem-bru partener în cea mai mare uniune interprofesională şi politic independentă a IMM-urilor din Germania şi Europa - BVMW - Uni-unea germană a IMM-urilor. Atât în Germania cât şi în România şi Elveţia, BVMW-ul reprezintă vocea IMM-urilor.

În prezent, contextul economic în care IMM-urile îşi exercită activităţile a devenit atât de complex, încât efortul depus pentru a deveni, respectiv a rămâne competitiv atât pe piaţa locală, cât şi pe cea internaţională şi de a oferi servicii de o calitate superioară, cu un consum minim de resurse sunt imposibil de realizat fără sprijin. Una dintre soluţii este ca �rmele să facă parte dintr-o reţea precum BVMW, ce pune la dispoziţie o platformă colaborativă unde membrii pot obţine sprijin şi pot genera şi dezvolta iniţiative antreprenoriale, proiecte concrete şi noi idei de afaceri.

Și nu în ultimul rând, proiectul P.I.C. – performanță, inovație, cali�care, reprezintă un parteneriat între Consiliul Județean Alba și Parcul Industrial Cugir în scopul derulării programelor de formare profesională, programe menite să deschidă noi orizonturi de dezvol-tare pentru spațiul economic local și regional.

Prin urmare, toamna când se strâng recoltele, când pe lista “ de rezolvat” tragem linie și bifăm realizările, aducem mulțumiri colabo-ratorilor, bene�ciarilor, precum și Consiliului Județean Alba pentru sprijinul acordat, asigurându-i că vom continua dezvotarea și ridi-carea nivelului calității serviciilor pe care le oferim, astfel încât Parcul Industrial Cugir să devină o zonă industrială aliniată standardelor europene.

În prag de dublă sărbătoare: Toamna Cugireană și 10 ani de parc industrial la Cugir, urăm cugirenilor sănătate, realizări numeroase și... să-și păstreze vie mândria de a � cugirean, orinde îi vor purta valurile vieții.

Administrator Unic SC Parcul Industrial Cugir SADr.Ing.Emil Nicolae Muntean

10

Toamna şi-a intrat în drepturi depline, iar la �-

nal de septembrie, răspundem din nou PREZENT la

ediţia cu nr. 16 a Festivalului Toamna Cugireană.

Aceste zile de sărbătoare, dedicate cugirenilor,

presupun împărtăşiri de sentimente, exprimări de

opinii şi alcătuiesc bilanţul evenimentelor la niv-

el de oraş, stabilind punctul de plecare în agenda

priorităţilor.

Dezvoltarea economică locală este un concept

larg şi reprezintă acel proces de unire şi combinare a

eforturilor reprezentanţilor tuturor sectoarelor - gu-

vernamental, mediul de afaceri şi societatea civilă

- cu scopul formării unor condiţii favorabile pentru

creşterea economică şi crearea noilor locurilor de

muncă. Aceste eforturi necesită a � orientate în �nal

spre un scop unic - creşterea bunăstării populaţiei.

Locul şi rolul SC Uzina Mecanică Cugir -

producător tradiţional pentru piaţa internă şi externă, cu o vechime ce a atins 213 ani - este plin de semni�caţie. De-a lungul timpului, la Cugir

s-a creat un adevărat brand şi o dorinţă de a duce mai departe valoarea şi tradiţia, Uzina devenind EMBLEMA oraşului. Uzina Mecanică Cu-

gir, ca �lială a Companiei Naţionale ROMARM, îşi derulează activitatea în cadrul sectorului de apărare şi are ca obiect principal de activitate

fabricarea de armament şi muniţie.

Obiectivele generale ale societăţii sunt menţinerea şi accentuarea unui trend crescător în toate domeniile de activitate, păstrarea echili-

brului bugetar, creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor inutile ce îngreunează obţinerea de rezultate pozitive în activitatea de ex-

ploatare, buna organizare şi îmbunătăţirea relaţiilor cu furnizorii, partenerii interni şi mai ales cei externi. Optimizarea condiţiilor de muncă şi

desfăşurarea activităţilor într-un cadru decent reprezintă una dintre preocupările majore a factorilor decizionali în ceea ce priveşte procesul de

producţie. Respectul şi grija faţă de angajaţii societăţii este o prioritate pentru orice manager ce are ca ţintă PERFORMANŢA, COMPETITIVI-

TATEA şi EFORTUL CONTINUU. Performanţa la locul de muncă este rezultatul nemijlocit al efortului angajatului, in�uenţat de abilităţile

sale şi de perceperea sarcinilor ce-i revin.

Principalii clienţi pentru produsele realizate de societate sunt organisme militare ale statului roman şi �rme comerciale autorizate pentru

produse de tehnică militara din ţară şi din străinătate. Există o satisfacţie deplină în ceea ce priveşte relaţiile comerciale ale societăţii cu part-

enerii săi, seriozitatea şi respectarea prevederilor contractuale �ind

punctele cheie în sporirea credibilităţii în faţa acestora.

Rezultatele înregistrate de societate în ultima perioadă sunt no-

tabile şi constituie premise convingătoare în crearea unei viziuni

optimiste pe viitor. Dacă în anul 2007, Uzina avea 542 de angajaţi,

din care o mare parte erau protejaţi prin OUG 95/2002 din cauza

lipsei de comenzi, interesul mare pentru produsele realizate la Cu-

gir şi calitatea acestora a condus la angajarea de personal. Astfel,

la această oră societatea bene�ciază de aproape 1000 de angajaţi.

La nivelul lunii iulie 2012, Uzina a realizat pro�t atât în activitatea

de exploatare, cât şi în cea �nanciară, producţia marfă realizată şi

costurile aferente respectând estimările şi previziunile efectuate la

început de an.

Şi pentru că toamna ne duce cu gândul la adunarea roadelor,

credem cu tărie în perspective frumoase la Uzina Mecanică Cugir.

Şi, ar � folositor, dacă am contribui �ecare dintre noi la nuanţarea decorului de toamnă, aici, în oraşul în care trăim, muncim şi ne creştem

copiii.

Biroul de Presă al SC Uzina Mecanică Cugir SA

11

Ca individ care m-am nascut si m-am format ca om în spațiul Cugir-Vinerea, împărtășind

aceleași valori, tradiții, nevoi și interese, faptul acesta crează în noi o vibrație interioară care

ne face să ne simțim atașați pentru totdeauna unii de alții. Da, domnul Teban are dreptate

când spune toate acestea în Cuvântul înainte la Monogra!e. Să ne simțim atașați pentru tot-

deauna unii de ceilalți. Așa am fost eu cu voi, așa sunt și astăzi. Recunosc, am avut unele

rătăciri, dar până la urmă am înțeles că nu putem răzbate decat împreună: Cugirul și Vinerea.

Și mă pregăteam să mă întorc. Viața a vrut altfel și a trebuit, am fost nevoit să-mi văd de

rosturi, desparțit de voi.

Toamna nu este numai anotimpul tristeții, melancoliei și culorilor pălinde! Toamna este

și anotimpul cînd se numără bobocii, al realizărilor, ori nu ai cum să nu vezi câte s-au realizat:

modernizarea bulevardului Alexandru Sahia, investițiile la spital, reabilitarea Turnului de

apă, renovarea bazelor sportive din Cugir și Vinerea, construirea a șapte drumuri forestiere

(în derulare), parcările din oraș și altele folosind fonduri europene și guvernamentale.

Cu regretul că nu pot ! printre voi să închin un pahar de must și să ne bucurăm împreună

de toamna asta cugireană, vă transmit sănatate și voie bună.

Actor, Valentin Uritescu,

Cetãţean de Onoare al oraşului Cugir

Toamna cugireană

Într-o perioadă scurtă relativ, petrecută într-un an de zile, am început să explorăm o idee, aparent simplă prin care am încercat să demonstrăm că un grup mai numeros de oameni este mai inteligent decât o minoritate chiar !e ea şi de elită. Cu condiţia să se dorească a acţiona în direcţia propusă cu înţelepciune şi dorinţă de-a reuşi.

Ideea ne-a venit la una din întâlnirile noastre din cadrul O.N.G.-ului „ Câmpul Pâinii” când ne-am gândit să plani!căm activităţi cuprinzătoare la care să participe cât mai multă lume din comunitatea noastră şi nu nu-mai.

Fiind destul de mulţi prezenţi, s-au !xat activităţi pentru !ecare lună a anului ţinând cont de evenimentele şi sărbătorile religioase de peste an ce trebuiau respectate musai, pentru că ele veneau dintr-o îndelungată vreme şi tradiţie ajungând până la noi, deci avem obligaţia morală de a le duce mai departe.

Aşadar prima dintre activităţile consemnate a fost petrecerea de lăsatul postului de Crăciun, tot ca un eveniment din viaţa satului păstrat de la strămoşi, unde încă se mai mănâncă preparate speci!ce şi se bea ghinars şi ghin, se cântă şi se joacă atât cât să ajungă până după Crăciun.

De Colinde, nu ne-am făcut că am uitat a colinda, ci abia am apucat să arătăm tuturor că la Vinerea s-au păstrat şi colindele pe lângă alte obi-ceiuri şi-am colindat întregii ţări la Sala Radio la Bucureşti alături de alte grupuri reprezentative din ţară şi împreună cu Grigore Leşe.

Către începutul primăverii în pragul postului de Paşti cu ajutorul bisericii au fost organizate evenimente speci!ce. Părintele Petru Ioan a susţinut o seară duhovnicească despre fapte bune în folosul su'etelor. Iar de Paşti după ce-am împlinit cele creştineşti împreună cu „leatul de 60 de ani” care a organizat şi-n anul acesta frumoasa sărbătoare, ne-am pus pe treabă dar altfel de data aceasta, pentru a sprijini buna organizare a spec-tacolului Tradiţii Pascale Vinerene care este deja la a treia ediţie.

La Rusalii am avut bucuria de a participa alături de întregul sat la slujba o!ciată de preoţii celor două biserici „ în capătul din sus a satu-lui” pentru s!nţirea holdelor, îmbrăcaţi în haine româneşti aşa cum era odinioară în satul nostru.

Am avut apoi comemorarea dr. Ioan Mihu din 2 iulie, unde ne-am adus aportul şi nu oricum ci aşa cum se cădea la un astfel de eveniment.

Odată cu venirea lunii august vinerenii au retrăit bucuria împo-dobirii satului pentru un nou festival. Şi aici s-ar cuveni laude pentru atâţia şi atâţia oameni de nădejde care şi-au dat mâna şi-au unit gân-durile bune pentru ca Festivalul Naţional de dansuri şi tradiţii popu-lare din Poiana cu goruni de la Vinerea să !e un eveniment reuşit. Să bucure participanţii în calitatea lor de interpreţi, dansatori, meşteri populari ori simpli spectatori sau organizatori.

Şi pe toate le-am îndeplinit.Poate de aceea la această oră încă a bilanţului socotim că un grup

mai numeros de oameni inimoşi este mai inteligent decât o minori-tate !e ea chiar şi de elită dacă se acţionează în direcţia propusă cu înţelepciune şi dorinţa de-a reuşi!

Înv. Anca Herlea

Scurtă prezentare ca la Vinerea

12

iubire mai mare,

Despre toamnă Toamna

Despre toamnă, mama spune Vara caldă a plecat.C-are multe lucruri bune, Ce păcat!Însă mie mi se pare Tare mult ne-am mai jucat!Că toamna-i plictisitoare. Însă toamna ne-a încântat!

Păsărelele se duc, Cu livezi pline de fructe, Vântul bate cam năuc, Cine vrea să se înfrupte;Soarele e mai zgârcit, Mere, pere, nuci, gutui,Frunzele-au îngălbenit. Pentru po�a orişicui.

Plouă mult, e frig afară Cerul este-ntunecat,Însă noi ne-adunăm iară, Păsări multe au plecat,Clopoţelul a sunat, Vântul bate-ncetişorLa rând ne-a încolonat. Şi aduce înc-un nor. În clasă toţi am intrat Frunza-n pomi a ruginit,Doamna ne-a întâmpinat Ploaia cade potolit,Manuale noi ne-a dat Peste �orile frumoase,Şi mult succes ne-a urat! Bruma încă n-a sosit. Colhon Alexandru Mihai Costin Robert

Clasa a IV-a A Clasa a IV-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Nr.3 Cugir Şcoala cu clasele I-VIII Nr.3 Cugir

13

mare

Poenar Iulia

14

O școală e o casă. O școală e o familie, e un camin. Ea adapostește și crește copiii, le modelează mințile și su�etul.

Așa este școala noastră: o clădire ca oricare alta pe dinafară, o inimă ce palpită intens pe dinauntru.

În această toamnă ea implinește 35 de ani! ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.3 CUGIR are o vârstă frumoasă. Mii de copii i-au trecut pragul, mii de absolvenți și-au luat zborul din acest lăcaș al culturii. Cine poate uita prima zi de școală? Cine poate uita pe doamna învățătoare sau pe domnul învățător? Cați elevi nu au luat ca model pe profesorul de limba română, sau pe cel de matematica, de istorie sau de biologie?

Generații de copii aplecate asupra cărții au dezlegat enigmele lumii, au biruit tainele labirintului și au ieșit în lume. Rezultatele școlare obținute, fundamentul solid creat, le-au permis să construiască apoi castele. Sunt mulți cei care s-au a�rmat, care au dus faima școlii în țară sau

peste hotarele ei. Acestia au fost mereu cartea de vizită a școlii în care au învățat să discearnă ce e bine și ce e rău, să aleagă calea dreaptă, printr-un comportament civilizat și responsabil.

Andrei Pleșu spune că “Suntem, în bună măsură, suma întâlnirilor de care am avut parte”. Impactul cu ȘCOALA NR.3, cu acest “edi�ciu afectiv”, a stârnit în mințile fragede ale elevilor dorința de a cunoaște, aspirația spre ințelepciune, curiozitatea de a descoperi lumea.

Dar toate acestea nu s-ar � putut întampla fără prezența ocrotitoare a dascălilor școlii. Un colectiv de oameni inimoși și implicați au condus cu profesionalism și răbdare generație după generație. Dacă ar putea vorbi, școala ar povesti despre atașamentul și spiritul de sacri�ciu al slujitorilor ei, mai ales în perioada de dinainte de Revoluție: pentru ca școala să �e frumoasă și primitoare, pentru ca elevii să se simtă bine, chiar în lipsa unor mijloace materiale necesare învățării. Învățători și profesori au daruit școlarilor lumina cunoașterii și înțelepciunea de a alege drumul drept în viață.

La ceas aniversar, dascăli și elevi privesc cu nostalgie trecutul, cu împlinirile sau esecurile lui, dar, în același timp, deschid porțile viitoru-lui cu optimism și încredere. LA MULȚI ANI, școala noastră dragă!

LA MULȚI ANI, profesori, învățători,elevi, părinți! Prof. Angela Pacurar

SCOALA CU CLASELE I-VIII NR.3 CUGIR

Momentele festive presupun bilanţul, dar şi meditaţia asupra lucru-rilor care decurg din deciziile tale sau ale celorlalţi. Un astfel de moment îl reprezintă începutul unui nou an şcolar. Comunitatea de la poalele Drăganei, aici unde localnicii se simt în vecinătatea cerului, a trecut de-a lungul ultimilor 23 de ani prin convulsii şi transformări care au marcat-o adesea dureros. Aceste transformări s-au oglindit, cum e şi �resc, şi în învăţământul cugirean. Educaţia reprezintă una din principalele coordonate ale societăţii româneşti, rămânând însă şi o problemă mondială. Pedagogii vorbesc despre o adevărată “ criză a educaţiei”. E �resc, deci să reprezinte o preocupare şi pentru activi-tatea Şcolii Gimnaziale “Singidava” devenită de la 1 septembrie o nouă entitate prin fuziunea Şcolii cu cls. I-VIII Nr. 2 cu Şcoala cu cls. I-VIII “Sin-gidava”. Într-un câmp educaţional în continuă mişcare, în continuă reformare, noua instituţie şcolară va dezvolta un curriculum speci�c, cen-trat pe nevoile elevului, comunităţii şi adaptat cerinţelor instructiv–educative prezente şi de perspectivă. În acest context instituţia noastră dezvoltă mai multe rute educaţionale (alternative educaţionale), �ind singura şcoală din Cugir preocupată să răspundă, în felul acesta, nevoilor copiilor şi tiner-ilor: învăţământul tradiţional, alternativa “Step by Step”, A doua şansă şi învăţământul special. O preocupare permanentă a reprezentat, de-a lungul ultimilor ani, asigurarea unui cadru ambiental adecvat desfăşurării procesului instruc-tiv-educativ. Cu sprijinul Consiliului Local Cugir, al Primăriei oraşului Cugir, al Comitetului de părinţi şi cu suportul cadrelor didactice şi per-sonalului auxiliar, cele cinci localuri al şcolii sunt pregătite pentru începu-tul noului an şcolar.

Renumele unei şcoli nu este dat doar de baza materială, ci şi de cor-pul didactic, deoarece “nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa”. De-a lungul timpului cadrele didactice ale celor două instituţii devenite, de curând, o nouă entitate, au dovedit competenţă şi dăruire profesională, pusă în slujba binelui copilului. Următoarea parabolă evidenţiază cel mai bine situaţia existentă:

“Un împărat dorind să probeze loialitatea supuşilor săi pune în mijlo-cul drumului un bolovan. Boierii şi sfetnicii credincioşi, trecând pe drum, au ocolit bolovanul, criticând pe cei responsabili de drum şi chiar pe împărat. Un om simplu, întors de la târg, vede bolovanul şi cu mari eforturi îl mută la marginea drumului. Întors la căruţă, vede în locul bolovanului o pungă cu bani, pusă de împăratul care-i spune că este răsplata pentru cel care nu a ocolit greutatea, ci a înfruntat-o.” Textul citat reprezintă o promisi-

une a colectivului Şcolii Gimnaziale “Singidava” care, cu siguranţă, nu va ocoli greutăţile şi conştientizându-le, va acţiona spre binele elevului. Într-o atmosferă încărcată de emoţie, îmi vin în minte ecourile unor cuvinte pline de înţelepciune ce pot � considerate un adevărat crez al dascălului: “ Succesul în viaţă nu are nimic de-a face cu ce câştigi sau cu ce clădeşti pentru tine însuţi. SUCCESUL ÎNSEAMNĂ CE FACI PENTRU CEILALŢI. ” Prof. Monalisa Borza

Prof. Gabriela Păştină

Gânduri la început de toamnă

15

Nimic nu poate � mai special decât candoarea, puritatea, gingăşia şi inocenţa micuţilor ce aleargă plini de curiozitate şi nerăbdare să intre într-o lume plină de feerie şi mister, în lumea basmelor. Această lume minunată i-a atras şi fascinat pe cei mai mici cugireni şi vinereni în aceastăa vacanţă educativă şi distactivă în acelaşi timp. Contactul cu această lume minunată a basmului şi a jocului a fost posibil datorită echipei deosebite a Cercului de teatru al Casei de Cultură, sub îndrumarea talentatei actriţe Maria Dodoc. Într-adevăr această vacanţă a fost unică, niciodată copilaşii nemai�ind atraşi într-un mod atât de deosebit şi organizat, într-o atmosferă caldă, primitoare minuţios pregătită, în curtea �ecărei grădiniţe din Cugir şi Vinerea. Astfel, începând cu data de 27.07.2012, ora 10.00, la Grădiniţa nr.5 din Cugir "Clovnii", i-au salutat pe micuţi antrenându-i prin jocul lor, iar apoi, împreună cu alte personaje din basme i-au acaparat total şi într-un mod simplu, inedit, s-au distrat şi s-au jucat împreună. Jocurile, apoi, picturile pe faţă au captivat mulţimea de copilaşi luminându-le drăgălaşele feţe, iar baloanele pe care le-au primit, le-au desăvârşit bucuria. Interacţiunea dintre copilaşi şi actori s-a dovedit un succes rezonant, care şi-a trimis ecoul mai departe, curtea Grădiniţei "Prichindel" dovedin-du-se aproape neâncăpătoare în data de 01.08.2012, când s-a jucaat piesa "Motanul încălţat", cu Maria Dodoc în rolul principal. În aceeaşi atmosferă incandescentă şi plină de mister s-a jucat şi piesa "Prinţesa şi broscoiul" la Grădiniţa "Voinicel", în data de 16.08.2012. Nenumăraţi copii au luat parte cu bucurie la întregul program de vacanţă dedicat lor. Este minunat când poţi aduce un strop de fericire, un zâmbet şi seninatate în ochişorii copiilor, când poţi dărui şi primi iubirea lor. Nu doar copiii din Cugir au avut parte de o vacanţă minunată în compania echipei Cercului de teatru al Casei de Cultură, ci şi cei din localitatea Vinerea, care s�oşi, delicaţi şi drăgălaşi în acelaşi timp, au participat activ la piesa de teatru "Motanul încălţat", în data de 29.08.2012. Şi aici jocurile pregătite, picturile pe faţă, precum şi baloanele modelate cu pricepere de către personajele de basm au adus fericire în su�etele copilaşilor şi i-au înveselit. Dar cum totul are şi un sfîrşit şi vacanţa s-a terminat, nu înainte însă de a mai antrena prin jocuri distractive şi a invita în lumea fermecată a basmului, pentru ultima dată în această vară, la Grădiniţa "Prichindel" toţi copiii dornici să-şi revadă personsjele deja îndrăgite, în piesa de teatru "Pinocchio". Atât copiii, cât şi părinţii şi bunicii care i-au însoţit au fost încântaţi de întregul program, atât de variat şi de complex desfăşurat de-a lungul unei mari perioade a vacanţei de vară, datorită muncii neîntrerupte a celor mai deosebiţi oameni: Dodoc Maria, Oprişiu Silviu, Török Larisa Andreea, Despa Gizela, Voina Octavian Ioan, Cetină Alexandru Vasile, Trif Paul, Florea Cătălin, Pop Lavinia Larisa, Târziu Bogdan Marius, Olaru Gheorghe Daniel şi Bugeag Ana. Acesta a fost doar un început, dar sperăm să devină o tradiţie, deoarece este nevoie să se perpetueze asemenea acţiuni bene�ce .

Ana Bugeag, Casa de Cultură

ASOCIAŢIA DE AMICŢIE

« PRO EUROPA – R. G. CHARDRONNET » CUGIRActivităţile asociaţiilor guvernamentale nonpro�t, la nivelul oraşului

nostru, sunt puţin cunoscute de către publicul larg. De cele mai multe ori, activitatea lor se a�ă sub semnul anonimatului rezultatele muncii în echipă reprezentând unica satisfacţie a celor care s-au dedicat voluntaria-tului în bene�ciul comunităţii locale.

Asociaţia de Amiciţie « Pro- Europa - R.G.Chardronnet » din Cugir a fost prima asociaţie de acest gen, în�inţată în 1990. De atunci şi până în prezent ea şi-a făcut simţită prezenţa în oraşul nostru prin proiecte care au adus bucurie în casele oamenilor cu mijloace materiale modeste, în su-�etele tinerilor cu rezultate deosebite la învăţătura de la Colegiul Naţional « David Prodan » şi a celor de la Casa de Tip Familial « Speranţa Copiilor », sau la Spitalul Orăşenesc Cugir.

Dar, înainte de a concretiza activităţile, trebuie să prezentăm minunata echipă, din care unii s-au implicat în viaţa cetăţii timp de peste douăzeci de ani: Albu Radu Şi Il-eana, Băcilă Vasile şi Ana, Băluţiu Gică ăi Adela, Bur Miron şi Viorica, Calica Elena, Câmpean Dorin şi Jeni, Ciulea – Prepeliţă Călin şi Zoriţa, Ene Ovidiu, Ana şi Dorina, Florea Nicolae, Bogdan şi Rodica, Leşnican Nicolae şi Maria, Mureşan Laurenţiu şi Dorina, Nicoară Cristina, Adrian şi Mirela, Păun Viorica, Pop Maria, Solomon Florin şi Liliana.

În timp componenţa acestui grup s-a schimbat �e datorită plecării unor mem-bri în străinătate, �e retragerii altora din diverse motive. Atât actualii cât şi foştii membri merită respect, stimă şi consideraţie. Oameni adevăraţi, de vârste şi profesii diferite, fără să aştepte o recompensă materială, aceşti cugireni au considerat că a te implica, a � generos, a-ţi respecta semenii, sunt adevăratele valori ale existenţei umane. Făcând o introspecţie, putem constata că pe parcursul existenţei sale, acestă asociaţie a stabilit legături trainice, în special în Franţa, cu : MJC Europe din Saint Egreve, Lyons Club Montpellier – Maguelonne, Asociaţia « Prietenii Cugirului » din Montpellier-Nîmes, liceele « Saint Gabriel » şi « Vauvernagues » din Saint-A!rique, « Georges Pompidou »

din Castelnau-le Lez şi Liceul de Artă din Aosta (Italia). Datorită aces-tor relaţii, peste o sută de elevi de al Colegiul Naţional « David Prodan » Cugir, însoţiţi de profesori au efectuat schimburi cu omologii lor în cadrul unor proiecte care vizau tradiţiile şi obiceiurile folclorice, sau conservarea resurselor de apă in condiţiile reducerii drastice a resurse-lor naturale. Alţi 150 de elevi cu rezultate deosebite la învăţătură şi cu resurse materiale precare au bene�ciat şi bene�ciază de burse şi aju-toare pentru începerea şcolii.

La Spitalul Orăşenesc din Cugir a fost adusă aparatură pentru ser-viciile de o#almologie, interne-cardiologie, iar în acest an pentru ORL şi pediatrie.

De o atenţie deosebită se bucură copiii de la Casa de Tip Familial « Speranţa Copiilor » care au nevoie, pe lângă îmbrăcăminte, încălţăminte, re-chizite şcolare şi hrană, de afecţiune şi generozitate, din partea noastră a tutu-ror.

Dacă în alte ţări, voluntariatul se bucură de multe avantaje, la noi totul se bazează pe investiţia materială, �zică şi psihică a celor care doresc să munc-esc pentru cei acre au nevoie de ajutor. Atunci când nu vom mai �, sau vom abandona nava din cauza vârstei, vor rămâne după noi : Monumentul Eroilor de pe str. 21 Decembrie 1989, actele de caritate pentru copiii bolnavi şi singuri,

sponsorizările pentru tratamente medicale, aparatura de la spital, recunoştinţa celor care au primit donaţii consistente de sărbători.

Suntem şi vom mai � prezenţi în viaţa oraşului nostru, pentru că suntem convinşi că generozitatea reprezintă o mână de ajutor întinsă de iubirea necondiţionată.

Rodica Cristina FloreaPreşedinte Asociaţia de Amiciţie

« Pro Europa – R.G. Chardronnet » Cugir

16

Motto: „Am impresia că oamenii nu sunt decât ceea ce spun sau fac.

Suntem scoşi din noi şi proiectaţi altundeva cu �ecare gest pe care îl

întreprindem. De aceea nu suntem în lume decât ceea ce se întâmplă să

�m. Un prieten, o dragoste, cărţile, lumea de ieri noapte, astea toate ne

construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire. Fiecare om este

dezordinea sa. Cum să ne păstrăm? Asta ar trebui ştiut.” (Constantin

Noica)

Cine-a spus că omul s-a născut om? Câteodată... suntem invincibili. Din când în când invincibili. E o chestiune de principiu. După cum spunea Jean Paul Sartre, „omul nu este, ci devine”. Și omul devine om prin ceilalți. Cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? – iată întrebările care mă fac pe mine, ca om, să �u identic cu tine și cu ceilalți. Iată ce ne unește. Câteva mistere cauzate de incapacitatea noastră de a înțelege care este rostul unei lumi în care ne dorim să �m actori principali. Câteva mistere cauzate de „cenzura transcendetă” de-spre care vorbea Lucian Blaga – „suntem creaturi înadins refuzate de adevăr, pentru a � destinate creației.” Acel Cineva își apără misterele și ne condamnă la libertate, la propria noastră creație. Suntem obligați să ne creăm propriul destin și pe noi înșine prin prisma semenilor noștri și a lumii mărginite de spațiu și timp, cei doi monștri care ne aruncă în permanență câte un strat de praf în ochi ca să nu putem vedea dincolo de ei.

Sunt o �inţă a�ată în toată splendoarea devenirii mele. Sunt situată între cer şi pământ, între mister şi revelaţie, între adevăr şi minciună, între azi şi mâine, între viaţă şi moarte, între aici şi acum. Sunt �inţa perfectei mişcări nesfârşite și mă îndrept neîncetat spre un alt moment al viitorului necunoscut. Aspir spre perfecţiunea vieţii de apoi situată în viaţa de aici şi acum şi-mi doresc să ating fericirea cu mâna.

Ziua de ieri este trecutul meu, astăzi este clipa efemeră care se descompune, ziua de mâine este speranţa într-o lume mai bună. Trecând prin �ecare clipă, mă îndrept spre un ideal, idealul �inţei per-fecte care se împlineşte în atingerea celuilalt. Am totuşi un nume, un loc şi o singură viaţă. Numele meu este efemerul şi mă reprezintă.

Locul meu? Locul meu este peste tot şi nicăieri, oriunde sunt oameni asemenea mie, eu sunt acasă. Viaţa mea este una şi se aproprie cu �ecare clipă de sfârşitul inevitabil. Se spune că toţi suntem datori cu o moarte. Aşa este! În această aşteptare şi pregătire, cursul vieţii, �ecare clipă care trece trebuie să �e mai aproape de perfecţiune. Fiind condamnaţi la libertate, suntem responsabili de �ecare clipă pe care o lăsăm să treacă peste noi. Avem datoria de-a nu o lasă să treacă oricum. Ne îndreptăm spre un ţel, spre �nalul glorios care este moartea noastră. Vom a�a care este scopul nostru, din păcate, doar când va � prea târziu ca să mai putem schimba ceva.

Dar să nu mergem atât de departe cu gândul, astăzi şi acum suntem la un început de drum, o nouă zi, o nouă clipă. Voi � acum o nouă �inţă în drumul spre desăvîrşirea propriei �inţe. Cine sunt eu? Bună sau rea, frumoasă sau urâtă, perfectă sau strâmbă, orice aş � în această clipă, orice aş alege să �u, mâine voi � alta, însă, întotdeauna rămân eu: identică cu mine în ciuda tuturor schimbărilor, în ciuda tuturor imperfecţiunilor şi contrazicându-mă singură, mă compun în oglindi-rea celuilalt diferit de mine. Mă contruiesc în contradicţia dintre mine şi mine, mă dezvolt în contradicţia dintre mine şi altul, atât de diferit de mine. Devin �inţă care-şi atinge ţelul în atingerea oglinzii care este

Distanța dintre mine și minealtul. Eu sunt oglinda ta, iar tu eşti oglinda a ceea ce sunt eu.

Nimeni și nimic nu a de�nit lumea mai bine decât conceptul de co-incidentia oppositorum, acest fapt �ind valabil inclusiv pentru oameni. Identitate și alteritate – iată o problemă îndelung dezbătută de către marii gânditori ai vremii, preocupați de întrebarea cine suntem noi și cum ne putem de�ni în raport cu ceilalți? Platon a�rma că alteritatea nu exprimă negarea absolută a Ființei, ci opusul acesteia, în sens meta�zic ne�ința �ind înțeleasă ca o alteritate a Ființei. Prin urmare, ne putem construi cu ajutorul ansamblului de antiteze care ne de�nesc. În acest sens, un exm-plu relevant pentru gândirea lui Platon îl constituie concepția lui Martin Heidegger conform căruia Dasein-ul (putința-de-a-�-în-lume), poate � de�nit numai prin prisma morții. Omul nu ar � om dacă nu ar muri, aceasta �ind condiția esențială a existenței. La fel cum binele nu poate ex-ista decât în raport cu răul, la fel cum noi nu putem exista decât în raport cu semenii noștri. Dacă ar � să de�nim lumea printr-un singur concept, atunci cel mai potrivit ar � acela de oglindă. Totul se oglindește în noi și noi ne oglindim în tot ceea ce ne înconjoară. Nu există decât imagini identice re�ectate și deformate peste tot în jurul nostru. Lumea înseamnă identitate alterată.

Încercarea de a ne de�ni sinele este valori�cată de Jean Paul Sartre prin intermediul „experienței rușinii”, conform căruia rușinea înseamnă recunoaștere: „eu recunosc că sunt așa cum mă vede celălalt”. Felul în care suntem percepuți de către semenii noștri nu face decât să ne construiască și să ne accentueze cunoașterea sinelui. Ne risipim în toți cei care ne înconjoară și adeseori nu ne putem aduna �ința. Negarea propriei im-agini pe care ne-o pun în față ceilalți nu ne face cu nimic mai speciali. Nu suntem așa cum vrem noi să �m, nici așa cum credem că suntem. Adevărata noastră față este cea pe care o percep ceilalți, pornind de la apropiați și oprindu-ne la cei mai îndepărtați. Și apoi, surprinzător, trecând prin atitudinea pe care o adoptăm față de întregul univers. Asfel, �ecare om ar trebui să conștientizeze că sensul acela pe care îl caută de când pășește în viață plângând, nu e nici suferința, nici căutarea fericirii, ci căutarea propriului sine. Ar trebui să ne construim viața după planul unei misiuni de căutare a unei comori, să adunăm toate imaginile re�ectate de oglinzile celorlalți și să construim din cioburi oglinda în care privindu-ne, să putem a�rma că ne vedem pe noi înșine.

Am fost creați înlănțuiți. Întreaga omenire poartă pe mâna stângă semnul unui lanț care ne leagă unii de alții și care asigură acele conex-iuni spirituale datorită cărora ne putem construi oglinda cunoașterii de sine. Și mai purtăm și amprenta neputinței de a acționa asupra trecutului, amprentă numită conștiință, dar, cu ajutorul căreia putem schimba viito-rul și pe noi înșine. Un ghem întortocheat de lanțuri zgomotoase – iată ce suntem noi, iată în ce constă lumea. „Fiecare om e dezordinea sa. Cum ne păstrăm? Asta ar trebui știut.” Ne păstrăm încercând să urmărim unde ne duce lanțul de pe mâna stângă, și nu zbătându-ne să ne rupem din nodul haotic din care facem parte. Ne păstrăm regăsindu-ne pe noi înșine în ceilalți.

Iulia ArionColegiul Național „David Prodan”, Cugir

Prof. coordonator: Alina Moldovan

17

“Toamna Cugireană “, o altfel de toamnă , ce-și face intrarea în explo-zia muzicală a soliștilor sau formațiilor de dansuri populare locale, este primenită anul acesta cu podoabe noi.

Pentru prima data Casa de Cultură a Orașului Cugir găzduiește expoziția pictorului Lucian Vaidean .

Un univers coloristic vibrant și armonios captivează privirea și linistește su�etul, ca într-o rugăciune. Compozițiile moderne au ca ele-ment central icoana. Severitatea picturii bizantine este indulcită sub tușa blândă a pictorului și doar astfel sunt însu�ețite .

Uriașa operă murala a pictorului aghiograf executat cu har în nume-roase biserici ortodoxe, mai ales din Grecia, și-a făcut loc în conștiința unui altfel de public prin această tehnică personalizată .

În a doua entitate a lucrărilor expuse sunt tablouri reprezentative pentru genul peisagistic, maritim. Culorile par a � retrase intenționat, iar rolul de protagonistă o are nuanța. Alternanțele ei într-un joc magic captează lumina pură, ape care retina pictorului o �ltrează spre a o reda , spre a o face atemporală.

Liniștea peisajelor grecești te fascinează, te pune pe gân-

duri. Te face să vrei să vizitezi chiar tu, locurile binecuvântate.Ai vrea sa � acolo.

Poate un pictor adevarat să iși dorească mai mult de la un privi-tor ?

Date biogra�ce Lucian Vaidean :Născut la data de 15 August 1971 în orașul Cugir din Romania.

Încă de la vârsta de 5 ani iubește foarte mult culorile și preferă să deseneze în loc să se joace cu copii. Așa primele expoziții le face în școala primară și continuă asta până la liceu, făcând expoziții în incinta școlii generale apoi a liceului nr.1 din Cugir.

Între anii 1987-1990 studiază la Școala Populară de Arte din Alba Iulia la secția de pictură-gra�că de unde a absolvit cu nota maxima 10. Din 1993 se stabilește în Athena, Grecia, unde a con-tinuat studiile picturii murale alături de pictori contemporani cunoscuți. Decorează casele multor oameni cunoscuți din Athena și alte orașe din Grecia.

În paralel studiază și arta picturii bizantine. Pictează mai multe biserici din Grecia dar și templele unor biserici din Romania, Ger-mania, Chicago, Miami și Florida. Între anii 2005-2007 studiază arta picturii pe ceramică in orașul Talavera de la Reina din Spania.

În toți acești ani colaborează și cu galerii cunoscute din România, Italia (Roma), Spania (Toledo, Madrid) dar și cu mulți colecționari de artă din România, Spania, Italia, Germania, Grecia și Statele Unite ale Americii.

18

Asigurarea unui climat de liniște, ordine și siguranță publică a reprezentat întotdeauna o priori-tate pentru societate, care, si-a creat în acest sens, structuri specializate care să poată să intervină și să o apere de faptele infracţionale care pun în pericol viaţa şi integritatea persoanei, avutul public şi privat, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor.

Vorbim aici, în sensul restrâns, de forţele de ordine publică ce includ doar acele forţe care asigură servicii de ordine și pază, de menţinere ori restabilire a ordinii publice, indiferent de acţiunile şi per-soanele care provoacă tulburarea acesteia, adică de forțele efectivelor de jandarmi şi poliţie. Acestea sunt așadar abilitate în prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, prin abordarea prioritară a ordinii şi siguranţei publice stradale.

Evoluția per ansamblu a societății în care trăim, caracterizată uneori prin derapaje de la normele legale, presupune, inclusiv la nivel local, aplicarea de măsuri stricte pentru ca siguranța şi liniştea publică să poată � respectate și tinute sub control, iar sentimentul de linişte şi încredere conferit prin aplicarea acestor măsuri, să sporească gradul de siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi să realizeze un parteneriat între societatea civilă și organele de ordine, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor.

În cadrul eforturilor depuse la nivelul orașului Cugir pentru a-i asigura acestuia statutul de oraş cu aspect de civiliaţie europeană se numără încercarea creării pentru cetăţenii săi, a unui climat de siguranţă, apărat de elemente antisociale, ferit de consecinţele nocive ale comerţului neautorizat, eliberat de teama confruntării cu unele comportamente agresive și inadecvate; la toate acestea se

adaugă și protocolul de colaborare încheiat între Poliția Locală Cugir și I.P.J Alba, care presupune acțiuni comune ale polițiștilor celor două instituții cu scopul păstrării ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor orașului nostru.

Asta nu înseamnă însă că toate problemele au fost şi rezolvate, deoarece fenomenele sociale speci�ce societăţii actuale sunt tot mai diversi�cate și comportă riscuri care ne erau necunoscute în urmă cu câțiva ani.

În condițiile în care siguranţa publică trebuie să constituie un pilon de bază al oricărei guvernării locale, nu poate nimeni să conteste rolul de garant pe care poliția locală îl are în acest sens.

Jr. Arion Florin, Șef Serviciu Poliția Locală

Asemenea anilor anteriori şi în acest an poliţiştii subunităţii noaste vor participa la măsuri de asigurare a unui climat de ordine şi siguranţă, cu ocazia desfăşurării Festivalului “Toamna Cugireană”. Pentru a preântâmpina unele evenimente care pot deranja cetăţenii care participă la manifestarile prilejuite cu această ocazie, dorim să-i informăm pe această cale în legatură cu urmatoarele aspecte :- Fiţi foarte atenţi în zonele aglomerate şi feriţi-vă de privirile indiscrete atunci când manevraţi banii;- Nu păstraţi niciodată portofelul , la vedere;- Nu vă lăsaţi atraşi în locuri izolate pentru a cumpăra diverse lucruri de ocazie, oricât de avantajos vi s-ar părea;- Nu păstraţi banii în buzunarele exterioare ale vestimentaţiei şi nici nu a�şaţi în mod ostentativ bijuterii de valoare;- Parcaţi autoturismele numai în locuri iluminate sau special amenajate;- Nu lasaţi în interiorul autoturismului , la vedere, bunuri şi valori tentante;- Asiguraţi-vă, atunci când scoateţi bani de la bancomat, că nu vă urmareşte nimeni iar aparatele nu au aplicate dispozitive improvizate de citire a cardurilor; Cu ocazia manifestărilor prilejuite de Festivalul Toamna

Cugireană, Poliţia oraşului Cugir cooperează şi cu alte forţe, respectiv cu Poliţia Locală Cugir precum şi alte structuri din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Pe această cale apelăm la spiritul civic al cetăţenilor oraşului Cugir, pentru ca festivalul să se desfăşoare în cele mai bune condiţii.

POLIŢIST DE PROXIMITATE

Agent şef de poliţie

MIZGAI MIRCEA

19

Reconstruirea unei societăţi nu este posibilă fără contribuţia tutu-ror. Pentru a crea, însă, trebuie ca lucrurile să �e gândite şi înţe¬lese. Să ne limităm la o mică grădină: a o aban¬dona, �e şi un singur sezon, înseamnă că va � năpădită de buruieni. Obraznice şi viguroase, acestea pun stăpânire pe tot, sufocând plantele nobile, care vor degenera de la o generaţie la alta şi vor dispărea. Înving de�nitiv buruienile… Ca plantele nobile sunt creatorii de ştiinţă, tehnică ori arte, oameni care pot � mod-ele pentru alţii. Grădina trebuie lucrată.

Este necesară şi o ierarhie clară a promovării valorilor. Comunismul a încurcat borcanele, cizmarul putând controla şi comanda un colectiv medical, iar croitoreasa – o trupă de teatru… A fost un ne�resc pe care societatea nu l-a putut digera niciodată. Dar acea gândire a avut seminţe care s-au împrăştiat şi iată că încă răsar modele organizatorice şi sociale cu această origine. Chiar dacă – aparent – nu mai au aceeaşi virulenţă, pe termen lung au efecte la fel de devastatoare. Cum a fost nivelarea oamenilor, aşa este şi actuala lipsă de ierarhie a valorilor.

Este uşor de demonstrat şi exempli�cat că, fără ancorarea în reali-tate, orice demers este sortit eşecului. Iar aceasta înseamnă întotdeauna tensionarea unor „corzi“ multiple, cu sensuri contrarii de tracţiune, care se anihilează reciproc şi generează un punct de stabilitate. Această regulă este derivată dintr-o teorie a echilibrului structurilor, �e el static sau di-namic. În ceea ce priveşte asistenţa sanitară, cele trei „corzi“ ale con-trariilor sunt: resursele societăţii, logica economică şi profesionalismul.

Societatea nu poate folosi decât o cantitate limitată de resurse �nan-ciare şi umane pentru asigurarea sănătăţii populaţiei. Este imposibil ca o ţară cu un venit per capita mai mic de 200 de euro, cum este România, să aloce cât un stat cu un venit de peste 3.000 de euro per capita (Luxem-burg). Este clar că, dacă trăieşti în România, nu poţi pretinde, ca pacient, să �i îngrijit din banii publici la fel ca în Luxemburg, Elveţia ori Nor-vegia, pur şi simplu pentru că nu se poate. A întinde această „coardă“ mai mult decât rezistă însemnă a o rupe şi a prăbuşi sistemul. De aici în sus, creşterea pretenţiilor este paralelă cu dimensiunea pungii, care trebuie să se deschidă corespunzător. Societatea poate deci să asigure un nivel bazal de sănătate, speci�c posibilităţilor sale de moment. Peste acest nivel trebuie să intervină cheltuiala privată.

Cercetarea comparativă anuală a sistemelor de sănătate din Europa clasează România pe poziţia 32 dintr-un total de 34 de state analizate, cu 489 de puncte, dintr-un maxim de 1000 posibile. Olanda se a�ă din nou în vârful clasamentului, cu 872 de puncte, �ind urmată de Danemarca (822 puncte), Islanda (799 puncte), Luxemburg (791 puncte) şi Belgia (783 puncte).

În raportul întocmit pe baza Indicelui European de Sănătate - Euro Health Consumer Index (EHCI) – se arată că în ciuda sprijinului primit din partea Uniunii Europene, este alarmant faptul că România, membră UE din 2007, nu a reuşit să facă progrese notabile în sectorul sănătăţii. Autorii raportului notează că doar o serie restrânsă de servicii , cum ar � cele de bază pentru copii (vaccinare) par să funcţioneze.

„România nu ar trebui comparată cu statele UE mai bogate. Situaţia altor ţări din regiune precum Croaţia (663 puncte), Macedonia (546 puncte) sau Albania (519 puncte) arată că România are un drum greu de parcurs. Şi situaţia va rămâne precară dacă o�cialii români nu vor reuşi să pună la punct un sistem în care doctorii care lucrează la stat sunt bine plătiţi şi nu trebuie să lucreze şi în clinici private”, spune Arne Bjornberg, şeful echipei care a întocmit studiul.

Trecând la a doua „coardă“, cea a raportului optim preţ/e�cienţă, constatăm că acesta nu poate � obţinut decât de personalul cel mai cali-�cat. Dar, cali�carea personalului în sine nu este su�cientă, dacă mi-jloacele de investigare şi tratament nu sunt şi ele performante. Aceste mijloace de investigare scurtează timpul până la obţinerea diagnosticu-lui de certitudine şi scad şansa de eroare diagnostică, care, la rândul lor, scad preţul pe caz tratat şi oferă şanse maximei e�cienţe. Însă cali�carea personalului şi achiziţia de tehnică modernă presupun cheltuieli din aceeaşi pungă socială limitată. Şi din acest punct de vedere este necesar

un raport optim, pe care nici măcar nu îl cunoaştem, dar ar putea � evaluat.

Astfel, din totalul cheltuielilor pe care o societate le susţine pentru sănătate, cele directe, la patul bolnavului, constituie doar o parte.

Ajungem şi la cea mai importantă „coardă“ a asistenţei sanitare, derivată din raţiunea sa de a �, la maximumul profesional. Evident, ea depinde de primele două „corzi“, dar, pentru corecta ancorare, trebuie să le întindă la maximum fără să le rupă. Dar ce înseamnă maximum de profesionalism? Nu doar a cunoaşte boala, ci şi bolnavul, având tot ce îţi trebuie pentru a-l trata. Adică individualizarea tratamentului pentru �ecare caz. Este ceea ce literatura medicală mondială actuală promovează sub eticheta de medicină centrată pe persoană, stadiul actual în medicina internaţională. A nu ţine cont de el înseamnă a te plasa în trecut.

Durata de spitalizare trebuie optimizată, dar nu prin măsuri ad-ministrative şi nu de către contabili, ci prin ghiduri terapeutice, care şi ele devin, odată adoptate, acte o�ciale ale MS. Ministerul trebuie să pretindă �ecărei comisii de specialitate din subordine să prevadă în ghidurile terapeutice timpii optimi de spitalizare, pe boli.

De cativa ani, un om în tricou albastru critica periodic sistemul sanitar, insistand pe fraude, grupuri de interese, afacerile �rmelor de medicamente si chiar atacând corpul medical, pentru ca ulterior să-l premieze cu cu distinctii importante.

"Ministerul Sanatatii trebuie sa inchida 200 de spitale mici, fara dotare, in care omul nu are nicio sansa aproape. I se da doar primul ajutor, oricum, acum si este trimis la Bucuresti cu o salvare. Incepe acest proces de inchidere a spitalelor si de transformare a lor, ca prima solutie, in azile pentru batrani si in crese, in functie de nevoile sociale ale zonei", spunea omul în tricou albastru.

Este greu de imaginat un sistem de sănătate mai prost decât cel din România de azi (exod al medicilor prost plătiţi, spitale care se închid din lipsă de fonduri, servicii insu�ciente, calitate slabă,…). Politicienii, singurii care pot schimba ceva, preferă să se trateze în străinătate decât să încerce să împingă reformele necesare.

Recent, la Bucureşti, a avut loc o dezbatere reunind reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ai sistemului de asigurări de sănătate, ai Co-legiului Medicilor, alţi specialişti din sănătate, management, asigurări, oameni de afaceri, precum şi membri ai unor organizaţii non-guver-namentale. Unul dintre obiectivele întâlnirii a fost atragerea oamenilor de afaceri în susţinerea sistemului de sănătate, în edi�carea şi consoli-darea unui parteneriat public-privat e�cient. S-a subliniat de la început că, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, cetăţenii cer garanţii ca sănătatea publică să reprezinte prioritatea politicii de guvernare. Ten-tativa de privatizare masivă a stârnit proteste în lanţ, determinând anu-larea tuturor demersurilor legislative avansate până la acest moment. Iată de ce dezbaterea devine o necesitate, iar profesioniştii din dome-niul sănătăţii, reprezentanţii mediului de afaceri şi cei ai instituţiilor de reglementare sunt chemaţi să îşi spună opiniile.

Managementul sistemelor de sănătate este o temă de interes major în întreaga Uniune Europeană, iar problema e�cientizării costurilor şi resurselor existente se pune acut chiar şi în ţările cu economie solidă. Una dintre întrebările majore se referă la oportunitatea asigurărilor de sănătate în sine, publice sau private deopotrivă, dacă ele mai pot acoperi necesarul de servicii medicale.

In încheiere, reiau ideea care am mai scris-o de curând: O populaţie bolnavă şi care nu işi poate trata bolile este o populaţie săracă şi, la fel, ţara în cauză.

ING. Iulian Cristian SIMU

MANAGER SPITALUL ORĂŞENESC CUGIR

20

Profesioniştii implicaţi în asistarea persoanelor vârstnice au obligaţia de a diminua poziţia de marginalizare socială în care se a�ă bene�ciarii direcţi, dar şi cei indirecţi, prin organizarea, dezvoltarea şi menţinerea sistemelor formale şi informale de sprijin social.

În cadrul SPAS Cugir, prin toate serviciile furnizate se urmăreşte, ca principiu primordial, ca bene�ciarii să primească îngrijirea exact la nivelul pe care situaţia lor o cere. Serviciile trebuie să satisfacă întregul lanţ de nevoi �zice, clinice, personale, sociale, spirituale şi sociale ale acestora.

Nu se poate vorbi despre o abordare a tratamentului durerii fără o delimitare conceptuală a noţiunii de durere. Durerea este indisolubil legată de însăşi condiţia umană, ne însoţeşte pe parcursul existenţei noastre, o regăsim în expresii plastice, ne raportăm la ea ca la un „rău necesar” constant... Deşi tendinţa generală este aceea de a minimaliza durerea, de a o evita sau chiar de a o ignora, ea este prezentă mereu, ca un �r roşu al stării de alarmă...

Vârstnicii sunt afectaţi mult mai mult decât alte categorii de vârstă de problemele deteriorării stării de sănătate – bolile cronice care duc la moarte după perioade lungi de timp. Problemele de sănătate ale per-soanelor trecute de 75 ani sunt caracterizate la modul general printr-o multiplicitate de boli cronice, progresive, în general incurabile, care sunt asociate cu probleme semni�cative de sănătate mentală, cu prob-leme funcţionale şi sociale. Ca şi rezultat, îngrijirile de sănătate pen-tru aceşti indivizi ar trebui să se focalizeze nu pe aspectul curativ, ci

mai degrabă pe menţinerea statusului funcţional. Vârstnicii au tulburări funcţionale şi problemele lor de sănătate sunt în general complicate de tulburări semni�cative psihosociale ca demenţa sau depresia, la fel ca şi izolarea socială şi sărăcia. În cazul acestor vârstnici durerea este atât de natură �zică, cât mai ales de natură psiho-emoţională.

Pentru a realiza o reinserţie socială autentică, valorizând capacităţile creatoare ale unui număr mare de persoane vârstnice, tratamentul du-rerii ar trebui să se bazeze, deopotrivă pe asocierea mijloacelor bio-logice (medicamente) cu cele psihologice şi sociale. Fiind o unitate somatopsihosocială, omul are dreptul de a se bucura de privilegiile �ecărui mijloc în parte. Din această perspectivă, abordarea tratamentului durerii nu trebuie privit în termeni de opoziţie medicaţie versus consiliere, ci este de dorit o îmbinare a acestor mijloace în bene�ciul clientului.

Consilierea urmăreşte încurajarea clientului, reorientarea sensului existenţei şi folosirea capacităţilor restante în diferite forme de activitate, în funcţie de gradul de funcţionalitate al vârstnicului. Totodată, asisten-tul social urmăreşte ca prin consiliere să restabilească contactele sociale pierdute ale clientului, reînvăţându-l pe acesta abilităţile şi deprinderile sociale necesare creării şi menţinerii contactelor sociale. Este deasemenea de o importanţă vitală abaterea atenţiei bene�ciarului asupra diverselor tulburări şi dureri, ideal �ind ca asistentul social să-i insu�e clientului încrederea în forţele proprii pentru ca ulterior acesta să-şi poată depăşi singur problemele.

As.soc. Sulincean Carmen

În această perioadă în care tot mai multe persoane au nevoie de sprijin, economia socială vine în ajutorul celor defavorizați pentru a � (re) integrați pe piața forței de muncă prin utilizarea unor mecanisme cum ar �: servicii suport, transfer pe piața forței de muncă, cali�care, afaceri.

Centrul Comunitar Resursă Cugir este o componentă a Proiectu-lui ,,Incluziune socială și pe piața muncii prin intreprinderi sociale”. Acest proiect este �nanțat prin Fondul Social European și are ca par-teneri: Consiliul Județean Alba, Fundația Civitas, Structural Cosulting Group, CFCECAS si Die Querdenker Austria.

Obiectivele centrului sunt :Identi�carea și dezvoltarea oportunităților

comunitare și a resurselor personale, prin care persoanele vulnerabile trebuie să primească suport în pregatirea pentru piața muncii.

Susținerea persoanelor care se confruntă cu diferite limitări sociale, mentale, psihice sau �zice în accesarea pieței muncii.

Susținerea experienței pozitive în munca și îmbunătățirea relației dintre persoanele vul-nerabile și angajator.

Susținerea potențialilor dezvoltatori de întreprinderi de economie socială.

Promovarea conceptului și a modelului de economie socială.

Integrarea pe piața muncii a persoanelor vulnerabile, necesită su-port din partea unor servicii care să îmbine o abordare complexă a evaluării capacității de dezvoltare ocupatională, cu adaptarea progra-melor de formare vocațională la particularitățile de învățare a �ecărei persoane. Venind în întâmpinarea problemelor avute de persoanele cu dizabilități sau a�ate în situația de risc social (tineri șomeri, fa-milii monoparentale, familii cu venituri reduse) specialiștii centrului psiholog, asistent social, economist, specialist comunicare, pregătesc bene�ciarii tineri cu vârsta între 18 și 35 ani, în cadrul mai multor servicii.

Serviciul pentru formarea competențelor pentru o viața

autodeterminată, necesar dezvoltării deprinderilor de autonomie personală, plani�carea activității personale și prioritizarea acțiunilor.

Serviciul de consiliere vocatională se adresează oricărei persoane a�ate în căutarea unui loc de muncă, care va � susținută prin evaluare vocatională, elaborarea pro�lului vocațional orientare profesională, iden-ti�care loc de muncă și susținere post angajare.

Serviciul de self-marketing este un support pentru identi�carea cari-erei, cunoștințe referitoare la căutarea unui loc de muncă și pregătirea unui interviu.

Pregătirea competențelor sociale și profesi-onale, necesare alegerii unei ocupatii prin identi-�carea posibilităților și limitărilor personale dar și potențialul de dezvoltare profesională.

În cadrul dezvoltării abilităților personale ale bene�ciarilor care au parcurs serviciile de con-siliere, functionează un atelier de instruire în pro-ducerea bijuteriilor hand made.

Start-up program de formare a competențelor necesare dezvoltării și administrării unei afaceri în domeniul economiei sociale.

Servicii de formare a competențelor de muncă, prin care bene�ciarii care au parcurs serviciile de consiliere vocațional și de self-marketing optează să participle la stagii de practică derulate la com-paniile locale.

Printre alte activități desfășurate în cadrul centrului a fost anal-iza nevoilor comunității orașului Cugir prin cer-cetare sociologică de identi�carea persoanelor cu di�cultăți de integrare socială, întâl-niri cu administrația locală pentru susținerea activității centrului, cu reprezentanți ai mediului de afaceri din comunitate în scopul promovării serviciilor și de perfectare a stagiilor de practică a bene�ciarilor.

Prin intermediul acestor servicii de suport furnizate, Centrul Comu-nitar Resursa Cugir are rolul de a contribui la dezvoltarea comunitatii si cresterea accesului pe piata muncii a persoanelor vulnerabile.

Silviu Samoilescu

21

Preocuparea tot mai intensă de a menţine vii valorile tradiţionale

ale comunităţii locale prin organizarea unui festival dedicat cugire-

nilor, a fost şi este o oportunitate a Asociaţiei pentru Ecologie şi Tu-rism „NĂSÂPIŞTE” de a-şi evidenţia activitatea.

Astfel, an de an cetăţenii oraşului au putut comunica încă de la prima ediţie a Toamnei cugirene cu membrii asociaţiei, în principal prin intermediul expoziţiei de fotogra�e. Am apelat la această modali-tate de interacţiune conştienţi �ind de puterea şi forţa de transmitere a mesajului prin intermediul fotogra�ei. Imaginile care surprind frumuseţea zonei alpine limitrofe oraşului Cugir au fost completate cu cele în care au fost evidenţiate activităţile cu copii şi elevii din unităţile de învăţământ de pe raza oraşului. Ele sunt dedicate în principal înţelegerii şi promovării conceptului de turism responsabil, de păstrare şi cultivare a respectului pentru natură şi mediu înconjurător, iar în-demnurile scrise, ca şi comentariu al imaginii, re�ectă o componentă a preocupărilor educaţionale non-formale.

Tematicile propuse în expoziţie au surprins de asemenea şi im-agini din care rezultă activităţile cu caracter ecologic participativ re-zultate ca urmare a implicării civice a asociaţiei, speci�ce ONG-urilor. În acest context se înscrie parteneriatul cu Primăria oraşului Cugir în cadrul căruia anual participăm la Luna curăţeniei, acţiune ce are ca scop orientarea comunităţii locale în direcţia unei gestionări re-sponsabile a patrimoniului urban, menţinerea unui oraş curat �ind în primul rând un act de civism şi civilizaţie.

Împlinirea a 15 ani de existenţă a asociaţiei poate � şi un moment de bilanţ pentru noi, dar scopul nostru nu este neapărat de a enu-mera reuşitele, ci de a valori�ca experienţa acestor ani şi de a continua o activitate făcută cu pasiune, dăruire şi care merită să �e transmisă generaţiilor viitoare.

Este important în schimb să evidenţiem faptul că în �ecare an am prezentat în faţa cugirenilor atât pozele devenite „tradiţionale”, cât şi tematici noi. Anul trecut spre exemplu am evidenţiat potenţialul turis-tic oferit de şoseaua Transalpina. La capitolul turism local am prezen-tat de nenumărate ori traseele turistice de o zi în jurul Cugirului, dar şi cele care vizează parcurgerea unor destinaţii mai îndepărtate, con-text în care cazarea la Cabana „Năsâpişte” devine oportună, durata de deplasare pe acest traseu �ind de minim trei zile, ceea ce include şi vizitarea stânelor alpine şi nu numai.

De asemeni în acest an se împlinesc şi 35 ani de când un grup de

iniţiativă, pasionaţi ai turismului montan au decis să îşi asume responsa-bilitatea refacerii unui spaţiu de cazare a muncitorilor forestieri, în ceea ce avea să �e ulterior cunoscut ca şi Cabana „Năsâpişte”. Este evident că în prezent, la vârsta acestora s-au adăugat nu numai experienţa ci şi limitările biologice, ceea ce afectează potenţialul actual de dezvoltare, dar există preocupări de transfer a responsabilităţilor către o generaţie mai tânără. Totodată realitatea celor 22 de ani de democraţie postrevoluţionară a adus şi probleme a căror di�cultate a trebuit depăşită prin eforturi colective sau personale. Soluţia acestor probleme o constituie colaborarea/partene-riatul sau chiar admiterea de noi membri şi membri simpatizanţi.

În cadrul relaţiilor de colaborare ale asociaţiei este important de menţionat legătura constantă avută cu cadrele didactice, cele care au real-izat necesitatea existenţei unei relaţii biunivoce între sectorul neguverna-mental şi cel educaţional. Din acest punct de vedere colaborarea şi uneori chiar parteneriatul încheiat s-au dovedit oportune şi e�ciente.

În acelaşi registru al colaborărilor s-au înscris şi problemele legate de gestiune a proprietăţii şi care au fost reglementate cu noua conducere a Composesoratului Graniceresc Cugir, astfel că la momentul actual se poate vorbi de o situaţie reglementată juridic cu proprietarii de păduri.

Situaţia economică a ultimilor ani a afectat şi potenţialul �nanciar al asociaţiei, resursele �ind completate şi datorită înţelegerii unor salariaţi de a direcţiona 2% din impozitul pe venit către asociaţia noastră. Răspunsul nostru la acest act de civism este prezenţă constantă la Festivalul Toamna cugireană, în care dorim să ne promovăm activitatea şi să mulţumim cu această ocazie celor care ne-au sprijinit.

În încheiere, evidenţiem faptul că Asociaţia pentru Ecologie şi Tu-rism „NĂSÂPIŞTE” este înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor din România, are site propriu şi mai ales că are un portofoliu de acţiuni şi activităţi în cadrul unor proiecte locale, naţionale şi internaţionale. Este rezultatul unei munci de 15 ani în regim de voluntariat în domeniul aso-ciativ şi de peste 35 ani de administrare a unui patrimoniu în domeniul turismului montan. Cabana Năsâpişte nu aparţine numai membrilor fon-datori pasionaţi de practicarea turismului montan, ci şi acelora care şi-au identi�cat aspiraţiile de o viaţă cu cele ale muncii în folosul comunităţii în care trăiesc.

Tuturor acelora care şi-au dedicat o zi sau o viaţă acestor nobile ide-aluri privind natura şi mediul înconjurător, cele mai sincere mulţumiri şi gânduri bune.

Preşedinte,Constantin Mircea BÂRSAN

22

La inițiativa a 36 membri fondatori în anul 2001 a luat �ință Asociația Crescătorilor de Taurine Cugir. Din anul 2007 Asociația și-a lărgit activitatea, a mai primit 49 membri și și-a schimbat de-numirea în Asociația Crescătorilor de Animale din Orașul Cugir. Are sediul în Cugir, str. Victoriei, nr.9 și deservește crescătorii de animale pentru ameliorarea raselor de animale, are luate în chirie pășunile aparținând Primăriei Orașului Cugir pe care începând cu anul 2008 s-au făcut o serie de lucrări și investiții.

S-au înscris în Asociație crescători de animale persoanele din �rme mici de subzistență din localitatea Vinerea, Cugir și satele cu cătunele aparținătoare Cugirului de pe munții Cugirului, numărul acestora trecând de 200 persoane în decursul anilor până în anul 2012. Suntem bucuroși când la Asociația noastră aderă și alți membri pentru a se lărgi numărul să putem răzbi prin desișul legislației românești, problemele micilor fermieri �ind o prioritate pentru noi.

În decursul acestor ani ne-am lărgit activitatea, am curățit pajiștile, am făcut lucrări de investiții cu aducțiuni apă la Vinerea, Cugir și munte.

Am acoperit stânile montane cu tablă tip țiglă, am con-struit Stâne în Sâpcea 2008-2009; Prelucă 2010; Vinerea Stână Tradițională 2011-2012; Saivan ”După Vii” Vinerea; Două Stâne TABERE DE VARĂ pentru animale în munții Sasu şi Răchita prevăzute cu camere pentru prelucrarea laptelui şi dormitoare personal, ce deservesc pentru îngrijirea animalelor şi procesarea laptelui.

Ne-am dotat cu freze de curățit pășuni, Tractor CASE 95 C.P.DT; Buldoescavator Caterpillar făcând o serie de lucrări în regie proprie astfel rezultând și economii. Cu acordul membrilor asociați în 2011 am achiziționat un teren pentru construirea unui târg de animale, a unui punct de tăiere autorizat, lucrări ce pre-conizam să le terminăm până la �nele anului 2012.

Ne-am dotat cu remorcă împrăștiat gunoi și remorcă trans-portat materiale cu care în anul 2012 transportăm materiale în muntele Tomnatec (Prislop) unde până la �nele anului 2012 vom

da în folosință o nouă stână/Tabără pentru animale pentru crescătorii de animale din Fețeni și Frăsinei.

În decursul acestor ani am achiziționat tauri pentru montă care i-am autorizat iar în anul 2012 am adus din Ungaria 5 tăurași pentru a deservi monta naturală în satele de munte din rasa de carne Charolaise.

Am supraînsămânțat pășunile, am făcut o serie de lucrări care necesită la pășuni în �ecare an pentru înmbunătățirea potențialului de masă verde dar necazul numărul unu este că ne găsim în al doilea an de secetă prelungită, care a scăzut apa în izvoare și pășunile suferă acut de apă, vegetația �ind compromisă.

Asociația își întărește eforturile având speranța că și natura nu ne va � potrivnică.

Președinte Asociația Crescătorilor de Animale

Burlan Ioan Mircea

23

Casa de Ajutor Reciproc CREDIT TEIUȘ , funcționează din anul 2006 cu personalitate juridică și este a�liată din anul 2007 la Federația Caselor de Ajutor Reciproc din Romania (FEDCAR) , federație care la rândul ei este membra din anul 2005 a Consiliului Mondial al Uniunilor de Credit – World Council of Credit Unions (WOCCU) , care este prezentă in 96 de țări cu un numar de 49.000 instituții �nanciare, având 177 milioane de membrii, și care pentru prima dată după mai bine de o jumatate de secol, a spart un monopol, a dovedit că încrederea și profesionalismul iși găsesc locul bine meritat, ca aspectul social al unei activități poate � acoperit și prin inițiativă privată.

Casa de Ajutor Reciproc CREDIT TEIUȘ , funcționează la nivelul județului Alba cu 5 sucursale, printre care și sucursala Cugir.

În decursul anilor am reușit să avem un parcurs ascendent constant atât ca performanțe economice, cât și ca dezvoltare instituțională și notorietate.

Suntem recunoscuți atât în țară, cât și în străinătate, suntem parteneri viabili atât pentru instituțiile statului, cât și pentru co-legii care nu sunt a�liați la Federație.

Se poate spune că C.A.R. CRED-IT TEIUȘ – I.F.N. și-a întărit structura �nanciară, s-a dezvoltat echilibrat în ciuda crizei �nanciare, atingându-și pe această bază menirea socială pe care și-a asumat-o.

Scopul C.A.R CREDIT TEIUȘ – I.FN. este dezvoltarea legăturilor de solidaritate sprijin și întraajutorare materială a mem-brilor săi, prin atragerea de fonduri sociale și acordarea de împrumuturi acestora.

Misiunea C.A.R. CREDIT TEIUȘ – I.F.N. este creșterea bunăstării economice și sociale a membrilor săi, cu ajutorul instrumentelor �nan-ciare oferite.

De ce C.A.R. CREDIT TEIUS – I.F.N.?- pentru că este o instituție �nanciară care prin serviciile ofer-

ite a reușit în scurt timp să atragă membrii din mai multe localități ale județului;

- pentru că oferă dobânzi consistente la depunerile de fond social;- pentru că oferă împrumuturi garantate cu fond social sau

giranți;

- pentru că împrumutul se acordă rapid la terminarea actelor necesare;

- pentru că la rambursarea anticipată a ratelor nu se percep comisioane, iar dobanda se recalculează în favoarea membrilor;

- pentru că fondul social al membrilor este purtător de dobândă real pozitivă, protejând sumele depuse de membrii în fața creșterii in�ației.

Edi�catoare sunt rezultatele obținute în cei 5 ani de activitate la nivelul C.A.R. CREDIT TEIUȘ și în mod direct la nivelul Sucursalei Cugir.

Numarul membrilor este de 4.656, din care 748 sunt la Sucursala Cugir.

Soldul fondului social este de 11.334.094 lei, la nivelul C.A.R CREDIT TEIUȘ, iar al Sucursalei Cugir este de 1.380.379 lei.

Soldul imprumuturilor este de 10.405.035 lei, din care 1.301.496 lei, repre-zintă soldul împrumuturilor la Sucursala Cugir.

Total active este de 12.866.435, din care 1.528.375 reprezintă activele Sucursalei Cu-gir.

O preocupare continuă a Consiliului Director a C.A.R. CREDIT TEIUȘ-I.F.N. și a conducerii sucursalelor, a constituit-o dezvoltarea bazei tehnicii materiale.

Cu exceptia sucursalei Blaj, celelalte sucursale iși desfasoară activitatea în sedii proprii, dotate exemplar cu aparatura bi-

rotica, mobilier și echipamente de pază și protecție.Sediul sucursalei Cugir se a�a pe str. Al .Sahia , nr.13.Bugetul de venituri și cheltuieli are prevăzut ajutoare de deces

pentru membrii, iar în viitorul apropiat sunt prevăzute în�ințarea de cabinete medicale la Teius, Cugir și Abrud, care să deservească mem-brii Casei de Ajutor Reciproc Credit Teiuș – I.F.N.

PRESEDINTE C.A.R CREDIT TEIUȘ-I.F.N Ing. OLARIU MIRCEA

Casa Cugireană, �rmă şi edi�ciu cu o arhitectură deosebită, clădire reprezentativă

pentru zestrea urbană a oraşului Cugir, şi-a început activitatea în urmă cu doi ani.

Situată în Cugir pe strada Tineretului, nr. 4, locaţia în care funcţiona vechea

cantină are astăzi o nouă identitate. Saloanele de la parter cu o arhitectură unică în oraş

oferă o atmosferă deosebită pentru orice gen de

ceremonii. Funcţionează atât ca bar cu program

zilnic, dar şi ca locaţie pentru onomastici, majo-

rate, botezuri, etc. Sala de la etaj cu o suprafaţă de

peste 600 mp oferă condiţii excepţionale pentru

nunţi sau orice fel de ceremonii având un număr

de peste 400 de locuri. Un personal primitor şi

profesionist oferă tuturor celor care ne trec pragul servicii de cea mai bună calitate.

Pentru a vă convinge vă aşteptăm cu plăcere.

Mihai Conţan, acţionar Casa Cugireană

Casa Cugireană- noua identitate a vechii cantine

24

Clubul Sportiv Orăşenesc Cugir în�inţat în anul 2008, subordonat Consiliului local Cugir,îşi desfăsoară activitatea în prezent pe 6 ramuri sportive: Fotbal, Hand-bal, Tenis de Câmp, Şah, Atletism, Box. Secţia de fotbal cuprinde 2 echipe de seniori, una la liga a-IV-a, cealaltă la liga a-V-a, amîndouă echipele �ind angrenate în lupta pentru promovarea într-o ligă superioară . Pe lîngă cele două echipe de seniori, sectia de fotbal mai are patru grupe de juniori (juniori A1, juniori C, juniori D, juniori E) şi patru grupe de copi-ii, un total de peste 100 copii și juniori care bene�ciază pe lîngă antrenori cali�caţi Ţimpea Emil, Kilin Alexandru, Pașcanu Cătălin, Avram Traian) de condiţii de pregătire dintre cele mai bune. Clubul dispune de 2 terenuri cu iarbă naturală şi un teren cu gazon sintetic. Secţia de handbal îşî desfăşoară activitatea în sala de sport de la Școala Generală Nr.3. Sub îndrumarea prof. Micu Petru se pregătesc zilnic peste 30 de copii, care din această toamnă vor activa în campionatul naţional de handbal (juniori V). Secţia de tenis de cîmp îşi desfăşoara activitatea pe terenurile de zgură din incinta arenei CSO, şi în sălile de sport de la Școala Gen. Nr.3 şi Colegiul Tehnic ID Lăzărescu. Zilnic 40 de copii se pregătesc pentru a repeta performanţele obţinute de copilul de aur al tenisului cugirean, Bogdan Borza(triplu campion european). Secţia de şah are la rîndul său 33 de sportivi legitimaţi care se pregătesc zilnic la Clubul elevilor cu prof. Lupu Vasile. Echipa de şah va participa în luna octom-brie la campionatele naţionale pentru accederea în elita şahului naţional (superliga naţională). Secţia de atletism împreună cu secţia de box sunt cele mai noi secţii în�inţate de CSO. -Şi aici se pregătesc zilnic peste 40 de copii şi juniori sub indrumarea prof.Hăprian Gheorghe(atletism) şi antrenor Constantin Gheorghe(box) Director CSO

prof. Mihai Adrian

Scurtă prezentare a Clubului Sportiv Orășenesc Cugir

Ce e viața? Dragoste, fericire, natură, o îmbrăţişare caldă, un zâmbet dulce, un sărut sincer, o rază de soare într-o dimineaţă de primăvară... cred că viaţa există în toate acestea şi multe altele care aşteaptă să le de-scoperim. Avem la dispoziţie atâtea locuri de vis pe care le-am putea cu-treiera întru șlefuirea noastră spirituală, însă tot ceea ce facem este să le neglijăm. De cele mai multe ori nu suntem capabili să preţuim la justa valoare ceea ce ne înconjoară.

Oamenii uită că viaţa nu ţine o veşnicie, lucru ce se întâmplă cu precădere din cauza grijilor de zi cu zi. Își doresc să �e fericiţi... dar se îndrăgostesc de bani, îşi doresc linişte su#etească, însă poartă mai mereu ură pe cei din jurul lor... Deşi �ecare am fost copil cândva, „maturizarea” prin care am trecut ne desparte atât de mult de acea perioadă pentru că atunci oricât ne-am � certat cu partenerii de joacă, peste cinci minute sau mai puţin ne-am � împăcat. Acum însă, mândria este pentru unii, mult mai importantă decât fericirea. O dată ce faci rău unei persoane în mod intenţionat, totul se întoarce împotriva ta ca un bumerang, mai devreme sau mai târziu, astfel încât vei avea parte de aceleaşi suferinţe, poate chiar mai mari şi mai dure. Oamenii uită... şi cred că este normal...însă consid-er că este anormal să-ţi aminteşti de o persoană doar atunci când ai nevoie de ea, când ştii că, apelând la aceasta pentru a-ţi face un serviciu, nu te va refuza. Iar tu, în schimb, îi vei „mulţumi” prin ignoranţă şi indiferenţă.

Avem o singură viaţă şi tocmai de aceea nu trebuie să se rezume totul doar la atâta...cred că avem atâtea posibilităţi de a ne bucura de ea, de a crea relaţii de prietenie, de iubire, de a � noi înşine, de a râde necontro-lat, de a iubi sincer, de a cunoaşte, de a călători, de a dansa, de a asculta muzica favorită, de a-i ajuta pe cei din jurul nostru din puţinul pe care-l avem, încât nu pot să nu mă bucur din tot su#etul că am o viaţă, însă pe care o pot trăi într-o mie de feluri... Da, viața înseamnă şi necazuri, însă Dumnezeu îi pune la încercare pe cei pe care-i iubeşte... De ce procedează aşa? Eu cred că motivul este dorinţa Sa de a-i ajuta să devină mai puter-nici, mai înţelepţi, să �e capabili să-I preţuiască marele dar - viaţa. Însă doar cei cu adevărat puternici reuşesc să iasă cu capul sus şi să zâmbească chiar şi după ce au căzut. Doar o dată cu trecerea timpului realizăm cât de mult face să ne bucurăm de momentele petrecute alături de cei dragi, să-i preţuim şi să nu le aruncăm vorbe urâte, pentru că nu se ştie niciodată ce ne rezervă viitorul, bun sau rău. Ajungi să conştientizezi că alături de atâtea zeci, poate chiar sute sau mii de persoane pe care le vei întâlni, eşti unic(ă) şi că îţi doreşti să �i respectat, motiv pentru care trebuie să oferi aceeaşi atitudine. Cu timpul îţi dai seama că lucrurile cu adevărat impor-

tante nu se rostesc uşor, pe când cele spuse la supărare pot ieşi chiar şi pe neaşteptate. Cu timpul realizezi că banii sunt greu de câştigat şi mult mai uşor de pierdut. Cu timpul ajungi să te bucuri de ceva pentru simplul motiv că s-a întâmplat, şi nu pentru că a luat sfârşit. Cu timpul îţi dai seama că nu contează doar hainele, banii şi maşinile, că ele nu sunt în măsură să dea naştere unui sentiment, precum iubirea, dacă aceasta nu a existat încă de la început. Cu timpul înveţi atâtea lucruri, şi totuşi avem o singură viaţă...

Aş vrea... aş vrea ca oamenii să conştientizeze că toate averile din lumea asta, scumpe şi multe, nu valorează cât timpul scurt care le este dat... să înveţe să nu pună cariera pe primul plan, ci să încerce �e să gasească un echilibru între aceasta şi familie, �e să îşi dea seama de ceea ce îşi doresc cel mai mult de la viaţă, şi atunci vor � cu siguranţă împliniți... să înveţe că o persoană nu este neapărat fericită atunci când zâmbeşte, şi nu este neapărat tristă atunci când plânge. De asemenea, ar trebui să înveţe că aparenţele sunt înşelătoare, iar în ziua de azi ele sunt din ce în ce mai mincinoase. Să înveţe ca viaţa se bazează în mod egal atât pe destin, cât şi pe caracter, că faptele şi deciziile pe care le luăm sunt cele care ne reprezintă în cea mai mare măsură, că multă lume ajunge să îşi risipească timpul pe care-l are la dispoziţie, iar la moarte ar mai da orice pentru câteva clipe...să înveţe că deşi trăim sub acelaşi cer, nu avem aceleaşi orizonturi, ceea ce face ca viaţa să �e mai palpitantă. Putem ajunge să învăţăm din greşelile celorlalţi, astfel încât să nu ne pierdem timpul şi sănătatea cu acele lucruri despre care ştim că ne vor face să suferim, la propriu sau la �gurat.

Prin urmare,să învăm să preţuim viaţa, pentru că nu este nici veşnică, şi, poate, nici măcar atât cât ne-am dori-o noi... Suntem in-capabili să ne dăm seama de statutul insigni�ant pe care-l deţinem în lume, dar asta nu înseamnă că nu suntem capabili să luptăm din toate puterile pentru a ajunge exact acolo unde ne dorim, să ne găsim per-soana care să ne facă fericiți, să gustăm viaţa prin dragostea de natură, de artă, prin retrăirea trecutului cu ajutorul amintirilor şi valori�carea prezentului prin momente de neuitat. Realizând aceste lucruri, nu cred că trăim o singură viaţă, ci atâtea vieţi câte ne dorim să avem de trăit... În de�nitiv, Dumnezeu e regizorul, iar noi actorii de pe scena vieții. Și, se știe, calitatea spectacolului atârnă covârșitor de modul în care actorul înțelege să îl joace.

Cîrneanu AndraColegiul Național „David Prodan”, Cugir

O singură viaţă...?!