TEOLOGIA anul IX, nr. 2, 2005

Revista Teologia public studii, traduceri din Sfintii Printi, note, comentarii, si recenzii.

NOT CTRE AUTORI Autorii sunt rugati s trimit materialele ce se ncadreaz n rubricile revistei dactilografiate la dou rnduri. Responsabilitatea asupra continutului acestora revine n exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.

Coperta: Clin Lucaci Coperta I: Icoana Maicii Domnului biserica memorial Mihai Viteazul din Alba-Iulia, pictor Blan Bradu Nicolae Coperta IV: Cldirea Faculttii de Teologie Ortodox din Arad

Editura Universittii Aurel Vlaicu ARAD

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX

TEOLOGIA

ANUL IX, NR. 2, 2005 ARAD

4

COMITETUL DE REDACtIE PREEDINTE DE ONOARE: P.S. dr. TIMOTEI SEVICIU, Episcopul Aradului si Hunedoarei PREEDINTE DE REDACtIE: Pr. prof. univ. dr. CONSTANTIN RUS, Decanul Faculttii de Teologie REDACTOR COORDONATOR: Pr. conf. univ. dr. IOAN TULCAN MEMBRI: Lect. univ. drd. CAIUS CUTARU Asist. univ. drd. CRISTINEL IOJA Asist. univ. drd. LUCIAN FARCAIU Asist. univ. drd. FILIP ALBU SECRETAR DE REDACtIE: Pr. conf. univ. dr. MIHAI SSUJAN Culegere text, corectur, traducere n limba englez a rezumatelor: SIMONA tEREI Tehnoredactare: CLIN CHENDEA

TEOLOGIA Orice corespondent se va adresa: FACULTATEA DE TEOLOGIE 310096 ARAD Strada Academiei Teologice Nr. 9 Tel/Fax: 0040-257-285855

TEOLOGIA Totute correspondence sera envoyee a l'adresse: FACULTATEA DE TEOLOGIE 310096 ARAD Strada Academiei Teologice Nr. 9 Tel/Fax: 0040-257-285855

5

CUPRINS

EDITORIAL In memoriam. Ioan Paul al II-lea om al Bisericii ........................................ 7

STUDII Emanoil Bbus Conflictul n traditia coranic si la Bizant .......................... 11 Nicolae Belean Elemente de mariologie si antropologie soteriologic n creatia imnografic a Sf. Roman Melodul .......................... 38 Lucian Farcasiu Semnificatia teologico-duhovniceasc si rnduiala liturgic a duminicilor premergtoare Postului celui Mare ............ 48 Cristinel Ioja Aspecte fundamentale ale misticii n teologia ortodox .... 65 Adrian Murg Planul lui Dumnezeu n scrierile Sfntului Evanghelist Luca ..................................................................... 99 Mihai Ssujan Preotul, profesorul si istoricul Teodor Botis (1873-1940) Date bio-bibliografice ...........................................................125

6

Teologia, 2/ 2005

Nicolae Rzvan Stan Asceza cale spre ndumnezeire ........................................156 Marius tepelea Hristologia si Teologia n antichitatea crestin ................199 Todea Adina Constiinta moral n cugetarea patristic (partea I) ......210 LISTA AUTORILOR .......................................................................235

7

EDITORIALIn memoriam

Ioan Paul al II-lea om al BisericiiTrecerea la cele vesnice a episcopului Romei, care pentru lumea apusean romano-catolic a fost Suveranul Pontif, pstorul suprem al Bisericii, a fost evenimentul care a influentat ntr-un fel sau altul, ntreaga omenire. Pstorirea sa n fruntea Bisericii romano-catolice s-a extins pe o perioad de timp de aproape trei decenii, evidentiindu-se ca una de o mare complexitate, ce a atins nu numai zona religiosului, ci si a politicului, a socialului, influentnd evolutia unor evenimente majore, ce s-au derulat n istoria recent a umanittii. Ca si ortodocsi, nu putem face abstractie de acest eveniment, ce s-a ntmplat nu de mult, ci ntr-un fel ne priveste si pe noi, amintind doar faptul c Romnia a fost prima tar cu o populatie majoritar ortodox, pe care Suveranul Pontif a vizitat-o si unde a avut parte de o primire clduroas, emotionant, din partea credinciosilor. Nu este n intentia noastr acum de a ntreprinde o evaluare exhaustiv a pontificatului su, lucru ce nici nu ar fi posibil n iconomia intentiei de fat, ci doar de a surprinde cteva semnificatii importante ce se desprind din momentul trecerii sale n vesnicie.

8

Teologia, 2/ 2005

Ceea ce a surprins cu totul plcut, dar si emotionat, a fost vibratia profund, la unison, a miliarde de oameni, crestini si necrestini. Moartea lui Ioan Paul al II-lea nu a divizat ori nvrjbit planeta ci, dimpotriv, a unit-o. Indiferent de aspectul confesional al credintei, ori de religia pe care au avut-o cei din Europa, Statele Unite, Asia, Africa, etc., s-au simtit ntr-un oarecare mod implicati, dar si influentati de evenimentul la care au participat fie la Roma, fie pe canalele mass media. efii de state si de guverne din ntreaga lume au fost prezenti la funeralii ntr-un numr mare, prilej cu care au comunicat ntre ei, si-au mprtsit gnduri, temeri, dorinte, pe care altminteri, nu le-ar fi putut exprima, iar unii dintre ei nici nu doreau s se ntlneasc ori s-si vorbeasc unii altora, naintea participrii lor la aceste evenimente. De asemenea, s-a putut constata puterea enorm pe care o are mass media n popularizarea unui eveniment att de important si care de fapt a declansat acest val de simpatie si de emotie n onoarea celui care s-a pus n slujba lui Dumnezeu si a Bisericii Sale - Carol Wojtyla. Interesul att de mare pe care l-a strnit trecerea la cele vesnice a Suveranului Pontif a mai scos n evident si un alt aspect: dincolo de secularizarea att de evident, prezent n multe prti ale lumii, si dincolo de tendinta de a reduce viata doar la materie, afaceri, bani, etc. s-a putut retine si aceea, c n fond problema sacrului, a religiosului nu poate fi izgonit cu totul din constiinta omenirii. Dintr-o dat, aceasta s-a trezit din somnul materiei la o perceptie asupra unei realitti care transcende materia si satisfactiile superficiale ale vietii. n felul acesta sacrul, religiosul fascineaz, atrage, uneste, solidarizeaz. Acest simtmnt l-au avut toti cei care au participat ntr-un fel sau altul la ultimele zile din viata papei Ioan Paul al II-lea, dar si la nmormntarea sa. El a dat o lectie referitoare la asumarea suferintei, a vietii si a mortii, pentru a le recstiga plenar, dincolo de moarte. A fost

Editorial

9

consecvent cu el nsusi si cu credinta n Iisus Hristos, pe care a mrturisit-o ntr-o lume a contradictiilor, marcat de secularizare, de ignorare a valorilor morale ale Evangheliei, de consumism si erotism. Acestor evolutii negative ale umanittii contemporane episcopul Romei le-a opus statornic solutiile Bisericii, ale credintei crestine, caracterizat prin iertare, dragoste si solidaritate cu toti cei aflati n suferint. A fost statornic animat de apropierea dintre crestini si ndeosebi de cei ortodocsi, mergnd chiar pn acolo - caz unic n istoria Bisericii romano-catolice de a-si pune spre dezbatere teologic cele dou mari teme care mentin n separare Ortodoxia de Romano catolicism: primatul si infailibilitatea papal. Aceast propunere a fost att de ndrzneat si neasteptat, nct nici teologii apuseni, nici cei ortodocsi nu s-au ncumetat s se apropie de ea pe calea dialogului teologic, neprndu-li-se verosimil. Totusi, n ciuda unor roade att de bogate ale pstoririi sale, sunt si cteva directii n care pontificatul su s-a lovit de niste limite reale. n primul rnd, papa Ioan Paul al II-lea dorea s ating mai multi pasi concreti pe calea unittii n credint cu Bisericile ortodoxe locale. ns, n afara unor relatii privilegiate cu Ortodoxia romneasc, o apropiere mai clar de celelalte Biserici Ortodoxe locale nu a fost posibil. Constitutia european a fost adoptat fr nici un fel de referint la rdcinile crestine ale Europei, n ciuda interventiilor repetate ale sale de a se lua act de o realitate pe care nu trebuie n nici un caz s o negm, n calitate de locuitori ai btrnului continent. Acest refuz al politicienilor europeni de a consemna valoarea crestinismului n documentele oficiale, i-a produs, desigur, mult amrciune, omului Bisericii, care a fost papa Ioan Paul al II-lea. Aducndu-i un pios omagiu, ar fi de dorit ca lucrarea sa pastoral s aib consecinte pozitive n relatia frteasc dintre crestini, impulsionnd nu numai dialogul teologic ntre Biserica

10

Teologia, 2/ 2005

apusean si cea rsritean, dar si pe cel interreligios, att de necesar ntr-o lume att de tensionat si intolerant cum este cea de astzi. Dialogul pe multiple planuri ar putea detensiona aceste stri de lucruri, prin iubirea lui Hristos lucrtoare prin mintea, inima si bratele ct mai multor crestini. Pr. Ioan TULCAN

Studii

11

STUDIIEmanoil Bbus

Conflictul n traditia coranic si la BizantResum Le christianisme prch par Jsus se prsente ds son origine comme une religion de paix, rprouvant et condamnant lusage de la violence et des armes. A la fin du XIe sicles, pourtant, le pape Urbain II prche la croisade, expdition de guerre sainte prescrite aux chevaliers chrtiens en rmission de leurs pches, destines reprendre par la force le Saint-Spulcre de Jrusalem, tomb quatre sicles et demi plus tt entre les mains des musulmans. Cest dire que lattitude de lEglise chrtienne face la guerre a, au cours de ces onze sicles, connu une volution si profonde, un changement si radical, quil vaudrait mieux parler son propos de rvolution doctrinale. Contrairement au christianisme occidental, les chrtiens du Byzance et les musulmans nont pas connu semblable bouleversement. Cette diffrence fondamentale rsulte, dans le cas des musulmans, de lattitude de Mahomet, qui ne rpudie pas lusage de la violence et accepte la guerre sainte, le jihad. Ses successeurs amplifient cet aspect et tendent laire dapplication: les conqutes arabes des VIIIe et IXe sicles, ralises au dtriment de lEmpire romain ou des royaumes chrtiens qui lui ont succd, saccomplissent au nom de la foi musulmane, ce qui nexclut nullement une certaine forme de tolrance envers les religions du Livre dans les territoires conquis pour lislam.

12

Teologia, 2/ 2005

Primul mileniu dup Hristos a fost dominat de dou mari Imperii, care si-au lsat amprenta ideologic si cultural asupra civilizatiilor rsritene si apusene, pn n zilele noastre. ntre ele au existat nenumrate interferente si conflicte. De asemenea, att spatiul bizantin, ct si cel musulman au fost dominate de dou religii care au influentat anumite atitudini si decizii. Crestinismul, religia ntemeiat pe jertfa Mntuitorului Hristos, propovduieste pacea si iubirea ntre semeni cu scopul de a ajunge ntr-o mprtie care nu se afl n aceast lume, mprtia lui Dumnezeu. De aceea atitudinea ntemeietorului precum si a primilor crestini este expresia docrinar a unei religii refractar la violent si rzboi. mpratul Constantin cel Mare se considera protectorul si garantul linistii si a bunului mers al vietii Bisericii, iar aceast conceptie l-a determinat ceva mai trziu pe Heraclius s ntreprind la un moment dat una dintre cele mai cunoscute campanii militare mpotriva persilor, cei care jefuiser provinciile din Asia Mic a Imperiului. Este cunoscut faptul c persii au confiscat Bisericii una dintre cele mai scumpe relicve, Crucea, pe care a fost rstignit Mntuitorul Hristos. n aceste conditii rzboiul initiat de Heraclius gseste o justificare: pedepsirea necredinciosilor pentru sacrilegiu svrsit. Forma autentic de conflict se ntlneste ns n islam. Rzboiul religios este un conflict purtat n numele lui Dumnezeu, prin care se urmreste eliminarea celor care nu aveau aceesi credint cu initiatorii lui. Dusmanii comunittii sunt dusmanii lui Dumnezeu, iar dusmanii lui Dumnezeu sunt dusmanii comunittii. Exist ns cteva diferente n modul de percepere a rzboiului sfnt la Bizant si n islam, ce izvorsc din natura si aplicabilitatea lor. Expansiunea musulman a urmat cuceririlor fcute de rzboinicii si. Jihadul primelor secole ale erei musumane este un rzboi de cucerire. Principiu coranic fr constrngeri n materie de religie este n general aplicat. Locuitorii teritoriilor cucerite sunt autorizati s-si pstreze credinta n anumite conditii, dac este vorba totusi de religii monoteiste. Pgnii politeisti nu sunt tolerati: ori se convertesc ori mor. Crestinismul are poate aceleasi principii de tolerant, dar le-a aplicat ceva mai strict.1 O alt1 Jean Flori, Guerre sainte, jihad, croisade, violence et religion dans le christianisme et lislam, ed. Du Seuil, Paris, 2002, p.242.

Studii

13

diferent const n faptul c jihadul este nc de la nceput un rzboi de cucerire, iar a treia diferent ar consta din rolul detinut de locurile sfinte. Jihadul este legitimat prin necesitatea de a apra mica comunitate de la Medina, iar ulterior de recucerirea locurilor sfinte de la Mecca. Dup atingerea acestor obiective, jihadul nu nceteaz, ci se amplific, sustinnd campamnia de cuceriri ce vor forma Imperiu musulman.

I. Conflictul religios n islam 1.CORANUL (al Qurm) Tot mai des auzim si citim n presa audio-vizual si cea scris despre Islam si institutiile sale. Unul din cuvintele cel mai des utilizate n legtur cu Islamul este cel de jihad. Pentru cei mai multi dintre noi tot ceea ce stim despre jihad se reduce la traducere lui prin termenul de rzboi sfnt ; nu avem nici cea mai mic idee cum a aprut el si cum este el fundamentat n lumea arab. S vedem dac gsim temeiuri pentru jihad n cele dou surse principale ale Legii islamice: Coranul si Traditia islamic (Hadith). nainte de aceasta s desprindem si sensurile termenilor cu care lucrm. Potrivit definitiei musulmane Coranul este cuvntul arab inimitabil, revelat profetului Mohamed, Allah este venerat prin recitarea lui, care a ajuns la noi prin transmitere succesiv2 ; iar potrivit definitiei de dictionar, el este : Cartea sfnt a musulmanilor, continnd revelatiile transmise de Mohamed, apoi adunate si conservate sub o form fix prin scris.3 Cuvntul arab al Qurm poate fi explicat ca derivnd din verbul quaraa care apare n Coran cu sensul de a recita, a predica. Sensul n care se utilizeaza mai trziu este cel de culegere de revelatii sub forma scris 4 . Alte sinonime folosite pentru a desemna Coranul,Coranul cel Sfnt si traducerea sensurilor n limba romn, Timisoara, 1999, p.XXX. Un alt scriitor musulman, Frithjof Schuon l defineste ca: Marea teofanie a Islamului; acesta se prezint ca discenamnt (furqn) ntre adevr si eroare, idem, Sa ntelegem Islamul, Bucuresti, 1994 3 Encyclopdie de lIslam, nouvelle dition, tome V, Paris, 1986, p.401 4 Nadia Anghelescu, Introducere n Islam, Bucuresti, 1993, p.18. Cu privire la etimologie: E.J.Brills First Enciclopaedia of Islam, p.1063; Encyclopdie de lIslam, nouvelle dition, p.401-4022

14

Teologia, 2/ 2005

sintetiznd de fapt contitul su sunt : al-Kitab (Cartea), al-Furquan (ndreptar), al-Zikr (ndemnare, avertisent). Din punct de vedrea al structurii, Coranul cuprinde 114 capitole sau sure (sg. sra, pl. suwar) divizate la rndul lor ntr-un numar de versete (sg. aya, pl. ayat), variind ntre 3 si 286 (sau 287), n total Coranul numrnd 6236 versete. Termenul de sura este de origine necunoscut, iar la nceput denumea revelatiile separate primite de Muhommed la Mecca si Medina. Fiecare sura are un nume specific : a vacii, a pesterii, a albinei, a mesei. Acesta provine fie de la cuvinte cu care ncep, fie de la subiectul tratat n cuprinsul lor. Aceste titluri pe care le-au primit diversele sure, nu fac parte din textul revelat. Ele se generalizeaz n a doua jumtate a sec. al VIII-lea, fiind amintite si n scrierile Sfntului Ioan Damaschin.5 Un loc special trebuie acordat surei fatiha, cea care deschide, folosit ca rugciune si ultimelor dou care reproduc vechi formule incantatorii. Surele au fost separate de la nceput una de alta prin basmala (n numele lui Allah cel Milostiv si ndurtor) pus la nceputul fiecreia. Lipseste numai la sura a 9-a, deoarece este posbil ca ea s fi fost unit cu sura a 8-a. Cuvntul aya nseamn semn, dovad a existentei lui Dumnezeu si a puterii Sale nemrginite. Utilizarea cuvntului cu sensul de diviziune a Coranului mai mic dect sura se leag de conceptia pe care o are Muhammad n legtur cu misiunea sa : revelatiile care i sunt transmise sunt singurele miracole pe care le revendic pentru sine ca semn al investiturii sale divine.6 Cu privire la modul n care Muhammed privea revelatia aflm c ea a venit din cer si a fost luat din tabla bine pstrat (al-lawh al-mahfuz), maica scripturilor (scriptura original). Profetul nu a primit ntraga carte, ci numai prti izolate din ea, care au fost date n limba arab. El primeste revelatia nu direct de la Allah, ci prin intermediul arhanghelului Gabriel, n noaptea predestinrii. Potrivit conceptiei lui Muhammed, aceast scriptur cereasc st la baza revelatiei primilor profeti si a scripturilor sfinte ale evreilor si crestinilor, ceea ce explic faptul c toate trei coincid n parte. Mesajul n haina araba care i se transite lui Muhammed vine s restituie revelatia n puritatea sa initial care a fost uitat, ignorat sau5 6

First Enciclopaedia of Islam, p.1072 Ibidem, p.19

Studii

15

chiar falsificat n celelate doua religii. Revelatia ptrunde nu n mintea ci chiar n corpul profetului ales pentru a o exprima discursiv, iar rostirea ritual a Cuvntului Divin aduce, cnd este corect si complet interiorizat, la identificarea celui care l rosteste cu autorul textului.7 n conceptia musulanilor, Coranul nu poate fi rezumat, ceea ce este valabil si pentru crtile celorlalte mari religii. Dezordinea aparent a Coranului ascunde o unitate care rezult din afirmarea monoteismului absolut, din ndemnul la respectarea legamntului ncheiat ntre Dumnezeu si oameni din preeternitate, din anuntarea Judectii de Apoi. Dou mari perioade cuprinde elaborarea Coranului, acoperind cei 20 de ani ai predicii sale (612-632) : o perioada la Mecca, cu caracter vizionar si prevestitor, sub form de proza poetic ritmat, dominat de afirmarea absolutei unicitti a lui Dumnezeu si de anuntarea iminentei Judectii de Apoi, apoi o peroad la Medina n care, prin fraze mai aple si un stil mai putin poetic, se face condamnarea politeismului, ruptura cu evreii si afirmarea misiunii politice a lui Muhammad, continnd mai multe formulri juridice cu privire la organizarea religioas si social a comunittii. Nutrit din poemele si legendele Arabiei si ale altor culturi din Orientul Apropiat de atunci, Coranul cuprinde putine povestiri cu adevrat istorice si ai degrab istorii ; cele mai numeroase dintre acestea privind personaje biblice, cele mai des citate fiind Iosif, Abraham, Moise, Solomon, Noe, Ismail, Iona, Iov ca si Ioan Boteztorul si Iisus. Coranul nu este o carte liturgica n sensul curent al termenului, el contine scene dramatice, predici tratnd subiecte care nu sunt tratate nicieri sau mesaje cu caracter juridic, politic sau moral.8 Se stie ca Mohamed nu si-a notat n scris revelatiile, desi scrierea era cu sigurant rspndit n cetatea comercial care era Mecca din acele vremuri si el nsusi, dupa cte se pare, stia s scrie si s citeasc. Termenul ummi, care i se aplic n Coran, nu nseamn analfabet, cum nseamn astzi, ci om de rnd, necunosctor al legii divine. Numerosi tovarsi ai lui Muhammed stiau pe de rost sure din Coran sau chiar Coranul7 8

Frithjof Schuon, S ntelegem Islamul, p.222 Yves Thoraval, Dictionar de civilizatie musulman, Bucuresti, 1997, p.90

16

Teologia, 2/ 2005

n totalitatea lui, iar unii aveau notat n scris prti din Carte, pe omoplati de camil, pe foi de palmier sau pergament. nc de atunci existau unele variante, ele se nmultesc fatal dup moartea profetului, care ar fi putut arbitra eventualele dispute. n aceast perioad circulau versiuni alctuite de: Zayd b. Thabit, Obayy b. Ka?b, ?Abd-Allah b. Masud, Abu Musa si Miqdad b. ?Amr, iar diferentele existente ntre ele au dus la nvrjbire n rndul musulmanilor, una din versiuni fiind adoptat la Damasc, alta la Kufa, a treia la Basra si a patra la Homs. Primul calif, Abu Bakr, constient c textul sacru se afl n primejdie, l-a nsrcinat pe unul dintre scribii lui Mohamed, Zayd b. Thabit, s grupeze revelatiile si s dea un text complet. Textul ntocmit de acesta a trecut la califul Omar si de la acesta la fiica sa Hafsa, una din vduvele profetului, care l-ar fi pus, se pare, la dispozitia unui grup nsrcinat de califul urmtor, Othman, s ntocmeasc un text definitiv. Acesta stabileste textul ofcial. Originalul a rmas la Medina, iar copii ale sale au fost trimise n orasele n care se rspndiser diversele variante. Textul utilizeaz o scriere incoplet, care nu nota vocalele si utiliza acelasi semn pentru mai multe consoane diferite. De aceea s-a pus problema definitivri lui si eliminrii ambiguittilor. Desi scrierea arab obisnuit nu noteaz nici pn astzi vocalele, n textul Coranului au fost introduse ntr-o peroad care nu poate fi stabilit cu exactitate, dar care este plasat nainte de 728. Diferente de lectur, chiar dac nesemnificative, continu s existe chiar si dup aceasta dat. Exist cteva lecturi recunoscute oficial: 7, 10 sau 14. Astzi sunt n uzul general dou versiuni: cea a lui Hafs ?an ?Asin (190/805), care a supravietuit de-a lungul secolelor n cele mai multe regiuni si a primit o recunoastere oficial n anul 1923, fiind folosit pentru editia egiptean standard ; si cea a lui Warsh ?an Nafi (197/812) urmat n parti din Africa, altele dect Egiptul. Editia egiptean standard este considerat astzi ca fiind cel mai bun text disponibil al Coranului, cu toate c nu concord ntotdeauna cu sursele cele mai vechi.9 O ntreag literatur se naste pentru a explica miracolul Coranului, frumusetea sa de neatins, caracterul su inimitabil.10 ntreaga conceptie9 Cu privire la istoricul alctuirii Coranului: Nadia Anghelescu, op.cit., p.19-20; Encyclopdie de lIslam, p.405-410; Dominique Sourdel, Islamul, Bucuresti, 1993, p.53; First Enciclopaedia of Islam, p.1068-1078 10 Pentru musulmani, Coranul este inimitabil deoarece: 1.este imposibil de imitat n privinta stilului si a cuvintelor sale, 2. este imposibil de imitat n privinta clarittii si a

Studii

17

cu privire la revelatia ncheiat pe care o reprezint Coranul, ca sii cu privire la perfectiunea de neatins a formei sale, justific atitudinea autorittilor religioase n legtur cu posibilitatea traducerii. n principiu, Coranul este intraductibil, pentru c orice traducere este o interpretare, ceea ce nseamn c traductorul adaug gndirea sa uman cuvntului lui Dumnezeu, revelat n Coran n form perfect.11 De asemenea, traducerea Coranului ar nsemna ruperea comunittii islamice, care se bazeaz pe limba arab a Coranului. Cu toate acestea, au aprut, mai ales n sec. al XIX-lea, o serie de traduceri,12 care au fost ns acceptate numai ca explicatii ale sensurilor Coranului, dar care nu pot nlocui n nici un fel textul sacru. Cnd Coranul este citit ntr-o ceremonie public sau religioas, ntotdeauna este recitat n arab si niciodat n traducere. O disput interesant s-a purtat cu privire la dogma Coranului creat sau increat. S-a afirmat c doctrina despre Coranul necreat a aprut ca rezultat al ntlnirii cu dogma crestin despre Logos. Dup cum crestinii l numesc pe Iisus, Cuvntul lui Dumnezeu si are dou naturii : una dumnezeiasc si una omeneasc, unite ntr-o singur persoan, si musulmanii au folosit, prin analogie, aceast doctrin la Coran, Cuvntul lui Dumnezeu fcut carte. Musulmanii cunosteau dogma crestin ; califul al- Mamun (218/833), care sustinea teoria Mu? tazilit, potrivit creia Coranul a fost creat, scria unuia dintre guvernatorii si c teoria despre Coranul necreat se aseamn cu cea crestin potrivit creia Iisus, fiind Cuvntul lui Dumnezeu, este necreat. n scurta perioad ct s-au aflat la putere Mu? tazilitii, credinta n Coranul increat a fost interzis, aceastantocirii lui, 3. este imposibil de imitat n privinta sensurilor sale care dezvluie adevrul despre om si menirea lui n aceast lume, 4. este imposibil de imitat n privinta ideiilor stintifice si a informatiilor transmise, pe care stiinta modern le-a comfirmat, 5. este imposibil de imitat n privinta legislatiei sale si a aprrii drepturilor omului, n scopul edificrii unei societti ideale, n care toat lumea s fie fericit. Coranul cel Sfnt, p.XLV-XLVI 11 Traducerea ntr-o limb strin nu poate fi numit Coran, cci Coranul este un miracol prin limba si prn sensurile sale. Dar ntruct traducerea este un mijloc pentru a trnsmite unele sensuri si a usura ntelegerea Coranului de ctre aceia care nu cunosc limba arab, ea trebuie ntreprins, pentru a cluzi omenirea si pentru a-i transmite cuvntul lui Allah., Coranul cel Sfnt, p.LXXIX 12 Unul dintre cei mai cunoscuti traductori musulmani n limba englez, Marmaduke Pickhall, si-a intitulat traducerea sa nu Coranul, ci The Meaning of the Glorious Qur?an.

18

Teologia, 2/ 2005

provocnd o opozitie puternic. Coranul a fost declarat ca fiind creat si aceia care se opuneau au fost persecutati.Aceast perioad de persecutii este cunoscut sub numele de mihnah (218-232/833-847). n cel din urm prigoana a ncetat si dogma cu privire la Coranul vesnic a fost din nou adoptat, ea rmnnd normativ pn n zilele noastre.13 Importanta Coranului n lumea musulman poate fi surprins din cuvintele: Coranul a modelat valorile si modul de a privi lumea al comnittii islamice cu nu a fcut-o nici o alt fort. El continu s fie un puternic factor viu n lumea conteporan la fel cum a fost un element fundamental n formarea culturii islamice n trecut. mpreun cu Biblia, Coranul trebuie recunoscut ca una din cele mai citite, studiate si mai influente crti din istoria umanittii.14 2.Traditia (Hadth) n limba arab, pentru a desemna diferitele forme de traditie, exist mai multi termeni. Printre acestia sunt : khabar (noutate, informatie) este folosit cnd pentru traditiile Profetului, cnd pentru cele ale nsotitorilor sau ale urmasilor si ; athar (urm, vestigiu) este folosit n general pentru traditia nsotitorilor sau urmasilor, dar termenul este uneori utilizat pentru a desemna traditia Profetului ; sunna (obicei) desemneaz cutuma normativ a profetului sau a comunittii primare. ns cel mai des utilizat este cel de hadth, cuvnt ce nseamn n primul rnd comunicare, vorbire sau povestire, apoi are sensul particular de amintire a actiunilor si spuselor Profetului si tovarsilor si. n ultimul sens, ntreg corpul de traditii sacre al lui Muhammad este numit Hadth, iar stinta care se ocup cu studiul lui se numeste ?Ilm al-Hadth.15The Concise Encyclopedia of Islam, p. 231 The Encyclopedia of Religion, editor Mircea Eliade, vol.12, p.156. Despre modul n care Muhammad si Coranul au influentat si modificat modul de viat si felul de a gndi al arabilor; precum si reinterpretrile pe care le face Coranul asupra unor actiuni si stri de fapt dejea existente n lumea arab, Hamilton A. R Gibb , Studies on the Civilization of Islam,London, 1962, pp. 187-196 15 Chiar dac ntre termenii de sunna si hadith exist confuzie, aceasta pornind si de la faptul c unele colectii de hadithe poart numele de Sunna,cei doi termni nu sunt sinonimi. Deosebirea dintre ei este artat de I. Goldziher, Le dogme et la loi de lIslam: Hadith est le document de la Sunna, p.3214 13

Studii

19

Fiecare credincios trebuie s-si ca exemplu modul de viat al Profetului si al tovarsilor si n toate treburile cotidiene si orice efort trebuie fcut pentru a fi pstrat informatia referitoare la acesta. La nceput, oamenii care au trit n apropierea profetului (sahabis) au fost cea ai bun autoritate pentru cunoasterea sunnei lui Muhammad. El l ascultaser pe Profet si fuseser martori la actiunile sale. Mai trziu, musulmanii au trebuit s se multumeasc cu comunicrile succesorilor (tabi?un), oameni care au trit n prima generatie dup Muhammad, care primiser informatia de la sahabis ; si apoi, n generatiile urmtoare, cu relatrile asa numitilor succesori ai sccesorilor, oameni din a doua generatie dup Muhammad, care s-au amestecat cu succesorii, si asa mai departe.16 Traditia pstreaz forma une mrturii personale. Fiecare hadth perfect este alctuit din dou prti : prima contine numele persoanelor care au transmis traditia de la una la alta, aceast parte este numit isnd (lant)-suportul. Cel care face comunicarea (A) spune : a auzit de la B (sau B mi-a spus) pe mrturia lui C si asa mai departe, unde ntreg lantul trebuie s urmeze ncepnd cu A, ultima autoritate, si sfrsind cu autoritatea originar. Cea de a doua parte este matn sau textul, substanta comunicrii. Dup moartea Profetului, ideile sale religioase nu au putut rmne nealterate. Datorit faptului c islamul a cucerit un teritoriu enorm, idei si institutii au fost mprumutate de la popoarele cucerite. Texte crestine, spuse ale Apostolilor si apocrife, aspecte iudaice, doctrine ale filozofilor greci care au prins n anumite cercuri musulmane, apar n hadthe ca spuse ale lui Muhammad. n lumea musulman hadthe-le se bucur de un mare respect alturi de Coran ; n anumite cazuri, se crede c adevratul cuvnt al lui Dumnezeu se poate gasi si n Hadth la fel de bine ca si n Coran.17 Traditiile ncepnd cu cuvintele Dumnezeu a spus sunt numite de ctre nvtatii musulmani hadthe divine (hadth kuds sau ilahi) nFirst Enciclopaedia of Islam, vol.III, p.189 Potrivit lui al-Shafi?i, Coranul si Sunna (sunna fiind nregistrat n hadth) au o important egal. Ambele sunt infailibile, Sunna nu poate abroga Coranul, dar nici Coranul Sunna, apud Albert Hourani, Histoire des peuples arabes, Editons du Seuil, 1993, p.10117 16

20

Teologia, 2/ 2005

opozitie cu traditiile ordinare sau obisnuite, numite hadthe-le profetului (hadth nabawi). Pentru a fi considerat credibl isnd-ul uneii traditii trebuie s formeze o serie nentrerupt de autoritati credibile. n clasificarea traditiilor exist mai multe criterii. Unul dintre ele este cel al lantului transmittorilor. Aici se disting trei categorii : 1. n care isnd-ul nu este slab ; 2. n care isnd-ul nu este complet sau nu exist un consens complet privind autoritatea transmittorilor (ele sunt numite frumoase) ; 3. n care isndul este slab datorit con este slab datorit continutului sau c unul sau mai multi transmittori sunt considerati ca necredibili sau chiar ca neortodocsi (sunt numite slabe). Un alt criteriu este cel al continutului unei traditii : 1. traditii care contin mrturii despre profet ; 2. traditii care se refer numai la spusele si faptele celor care au trit n apropierea Profetului ; 3. traditii care cuprind spuse si fapte ale succesorilor.18 La nceput, colectiile de traditii erau aranjate dup cei care le-au transmis si se numeau musnad. O astfel de colectie este Musnad a lui Ahmad b. Hanbal (241/855) si cea a lui Tayalisi (203/818). Aceast aranjare a materialului prezenta inconvenientul c, atunci cnd cineva voia s consulte traditiile ntr-o anumit chestiune trebuia s citeasc toate capitolele fr interes pentru el pn s ajung la ceea ce l interesa Colectiile mai trzii sunt aranjate dup continutul traditiilor. O astfel de colectie aranjat pe capitole este numit musannaf (aranjat). Sase din aceste Musannaf au fost recunoscute ca avnd autoritate n lumea ortodox musulman, toate fiind scrise n secolul al III-lea al erei musulmane, autorii lor fiind: al-Bukhr (256/870) Muslim (261/875) Abu Dwd (275/888) al-Tirmidh (279/892) al-Nas (303/915) Ibn Mdj (273/886)19 Aceste lucrri sunt cunoscute sub numele de Cele sase crti (al kutub al-sitta) sau Cele sase Sahihs (colectii de ncredere). Ele suntFirst Enciclopaedia of Islam, vol.III, p.191. Pentru alte clasficri pp.191-192 Encyclopdie de lIslam, tome III, p.25; First Enciclopaedia of Islam, vol.III, pp.192-19319 18

Studii

21

privite ca si crti sacre de rang secund dup Coran. Colectia lui al-Bukhar ?i cea a lui Muslim sunt tinute la mare cinste, ele fiind cunoscute ca Cele dou sahihs. Aceste colectii includ numai traditii care sunt recunoscute ca avnd o autoritate absolut. Ele nu contin numai traditii prvitoare la jurisprudent si la ceea ce este ngduit si la ceea ce este oprit, ci si multe traditii istorice, etnice si dogmatice. Pe de alt parte, traditiile incluse n lucrrile celorlalti patru compilatori se refer n principal la traditii si uzante. De obicei ele sunt puse laolalt si sunt numite Cele patru crti sunna. Ele nu contin numai tradtii care sunt considerate de ncredere ci si pe cele frumoase si n general toate traditiile n care nvttura concord cu legea, chiar dac exist ndoieli cu prvire la isnad. Cnd compilatorii cred c una dn traditiile prezentate trebuie respins atrag atentia cititorilor aspra acestui fapt. Prestigiul de care s-au bucurat cele sase crti n Islam este usor de explicat. n sacolul al III-lea circumtantele erau favorabile pentru munca copilatorului de traditii. Se ajunsese la o anumit unanimitate cu privire la chestiunile de lege si de doctrin si o opinie definitiv privind valoarea majorittii traditiilor fusese formulat de nvtatii musulmani. Acum era posibil s se treac la colectarea tuturor acelora care fuseser recunoscute ca fiind de ncredere. Meritul lui al-Bukhar ?i al celorlalti compilatori const nu att n faptul c ei au decis pentru prima dat care din numeroasele traditii aflate n circulatie erau adevrate si care erau false, dar mai ales n faptul c ei au adunat la un loc tot ceea ce era recunoscut ca adevrat n cercurile ortodoxe din timpul lor. Cu tot respectul si autoritatea de care se bucur cele sase colectii, au existat si critici la adresa lor. De exemplu, ?Al al-Draktn (385/995), a scris o lucrare ?n care demonstra slbicunea a 200 de traditii date n alBukhar ?i Muslim. Cea de-a doua mare ramur a Islamului, shi??ii, judec Hadth din punctul lor de vedere si consider c numai acele traditii bazate pe autoritatea lui ?Ali si a imamilor shi??ii, n special a lui Jafar al-Sadiq. Ei au propriile lor lucrri n materie de acest subiect si tin la mare pret n mod special urmtoarele cinci lucrri : Al-Kf a lui Muhammad b. Ya?kub al Kuln (328/939) Man l yastahdiruhu l-fakh a lui Muhammad b. Ali b. Bbuya al Kumm (381/991)

22

Teologia, 2/ 2005

Thadhb al-Ahkm si Al-Istibsr fma Khtalafa fhi l-Akbr (extras din precedenta) a lui Muhammad al-Tus (459/1067) Nahdj al-Balgha (cupriznd afirmatiile lui ?Ali) a lui ?Ali b. Thir al Sharf al-Murtad (436/1044) sau a fratelui s?u Rd al-Dn al Baghdd. La acestea se adaug si lucrarea Musnad a lui Ibn Handbal, redactat de ctre fiul su ?Abdullah.20 Colectiile shi?te au fost scrise ?n perioada Buyid (320-454/9321062) si sunt n mod substantial mai mari dect cele sunnite si contin referinte care nu se gsesc n celelalte (n special la imami).21 3.Jihadul Etimologic, cuvntul jihad deriv din verbul jahaba care nseamn el s-a strduit iar prin extensie, efort ndreptat spre un scop determinat sau efort ndreptat asupra propriei persoane n scopul perfectionrii morale si religioase. Anumiti autori fac diferent ntre jihadul sufletelor sau jihadul major si jihadul corpurilor sau minor. Prima form de jihad se mai numeste si jihadul limbii sau al penitei, iar cea de-a doua jihadul sabiei.22 n mod curent cuvntul jihad desemneaz a doua form de efort23 . Din punct de vedere juridic, potrivit doctrinei clasice si n traditia istoric, termenul jihad nseamn o actiune armat n scopul expansiunii islamului si eventual n aprarea sa. El si are punctul de plecare n principiul universalismului islamului. Aceast religie trebuie s se ntind asupra ntregului Univers, la nevoie chiar prin fort.24 Acest principiu trebuie, ns, s se combine cu un altul, care tolereaz existenta n snul cominittiiEncyclopdie de lIslam, tome III, p.27; First Enciclopaedia of Islam, vol.III, p. 193; Remus Rus, Istoria filozofiei islamice, Bucuresti, 1994, p. 29 21 The Concise Encyclopedia of Islam, p. 141 22 The Encyclopedia of Religion, vol. 8, p. 88. 23 Antoine Moussali, Judaisme, christianisme et islam. tude compare, Paris, 2000, p. 94 : Sensul de rzboi sfnt (jihadul exterior) primeaz asupra celui de jihad interior. Diferenta ntre marele jihad si micul jihad reapare n sec. al IX-lea, cu sfrsitul primului val de cuceriri islamice. 24 Motivatia jihadului poate fi gsit n mprtirea lumii n dou categorii: Dr alIslm (casa islamului) si Dr al-Harb (casa rzboiului). Casa islamului se afl deja sub20

Studii

23

islamice, a adeptilor religiilor crtilor sfinte : crestini, evrei. Pentru acestia, jihadul se opreste la acceptarea supunerii fat de autoritatea politic a islamului si la plata tributului de capitulatie (djizya) si a impozitului funciar (khardj). ns aici a existat o controvers, de cele mai multe ori rezolvat n sens negativ, dac crestinii si evreii din peninsula Arabic au dreptul la un astfel de tratament. Dup prerea majorittii, convertirea lor la islam era obligatorie sub pedeapsa cu moartea sau sclavia. n principiu, jihadul este singura form de rzboi posibil n islam ; teoretic, islamul trebuie s constituie o singur comunitate organizat sub o autoritate unic, iar toate luptele ntre musulmani sunt interzise. Dar prin ruptura unittii islamice si prin aparitia, ncepnd cu secolul II/VIII, statelor independente s-a pus problema calificrii rzboaielor dintre ele. Ele nu puteau fi integrate n notiunea strict de jihad nici mcar n cazul rzboaielor dintre state de confesiuni diferite dect printr-un abuz al limbii. Cei care au pstrat terminologia exact l-au calificat drept kital, muktala (lupt, rzboi). Acestia au refuzat s aplice notiunea de jihad chiar si contra comunittilor de renegati musulmani. 25 Cu toate c nu face parte din cei 6 stlpi ai islamului, jihadul a fost considerat, n mod general, ca obligatie echivalent, practic, cu unul din acestia (kharidjitii l consider ca fcnd parte din ndatoririle fundamentale). n surele meccane ale Coranului se vorbeste rbdarea n fata atacurilor nici o alt atitudine nefiind posibil. Dar la Medina, apare dreptul de a rspunde la atac si, gradat, devine o datorie prescris de a lupta si de a supune pe meccani ostili. Cu toate c nu vorbeste dect despre rzboiul mpotriva celor din Mecca, o viziune universal asupra rzboiului sfnt era prezent n mintea Profetului. Aceast viziune s-a dezvoltat imediat dup moartea sa, cnd armatele musulmane au avansat n afara Arabiei. Acum el este o datorie a tuturor brbatilor liberi, adulti, sntosi mental siconducere musulman; casa rzboiului se afl sub un asediu continuu din partea musulmanilor pn va deveni cas a islamului. Unii nvtati recunosc existenta unei a treia categorii, Dr al-Sulh sau al-?Ahd, care nu se afl sub stpnirea musulman, dar care se afl n relatii tributare cu islamul (exist dou exemple istorice n acest sens: Nubia si Nadjrn). First Enciclopaedia of Islam, vol.II, p.917,919 25 Encyclopdie de lIslam, tome II, p.551

24

Teologia, 2/ 2005

trupeste si avnd destule mijloace s se alture armatei musulmane ; dar totusi nu este o datorie individual, fiind necesar participarea unui numr suficient din membrii unei comunitti, astfel considerndu-se ca fiind ndeplinit obligatia comunittii de a participa la rzboiul sfnt. Dac numrul participantilor este insuficient, pcatul cade asupra ntregii comunitti. Scopul ultim al jihadului este supunerea necredinciosilor si exterinarea necredintei. Acesta este nteles ns ca o ntindere a doinatiei islamului peste tot restul lumii. Vzut din acest punct de vedere, jihadul nu poate s se ncheie dect atunci cnd ntreaga lume va fi sub domnatia islamului. Dup perioada de cuceriri, juristii au stipulat datoria conductorului musulmanilor de a organiza o expeditie n teritoriul dusmanului mcar o dat pe an sau mcar s fac pregtiri anuale pentru una, n dorinta de a tine treaz ideea de jihad. De acum nainte el capt un caracter mai mult defensiv dect ofensiv. Populatia mpotriva creia este ndreptat jihadul, trebuie mai nt invitat s se converteasc la islam. Dac refuz, ei mai au nc o sans, se pot supune conducerii musulmane, devenind dhimmis, cetteni de rang inferior, si pltind un impozit sau s lupte. n primul caz, vietile lor, familiile si proprietatea le sunt asigurate, dar au un statut clar inferior, fr cettenie, fiind doar protejati. Dac lupt, ei si familiile lor pot fi nrobiti si toate propriettile lor confiscate ca prad, din care 4/5 revenea armatei cuceritoare. Dac mbrtisau islamul, si o puteau face si cnd cele dou armate erau fat n fat, ei devin parte a comunittii musulmane, cu toate drepturile si ndatoririle lor. Dac o tar musulman era invadat de necredinciosi, imamul poate convoca sub arme pe toti musulmanii de acolo, iar dac pericolul creste pot fi chemate sub arme din ce n ce mai multe regiuni, pn cnd ntreaga lume musulman este cuprins. Un musulman care moare luptnd n calea lui Allah (f sabl Allh) este un martir (shahd) si are asigurat Paradisul si plcerile lui. O astfel de moarte era privit, n perioada de nceput, ca o ncununare a unei vieti pioase.

Studii

25

nainte ca scopul final dominatia musulman asupra ntregii lumi s fie atins, starea de rzboi dintre statul islamic si regiunile nconjurtoare continu. Aceast situatie poate fi temporar ntrerupt prin armistitiu care poate fi ncheiat de conductorul statului cnd consider c este n interesul musulmanilor. Multi nvtati consider c armstitiul nu poate dura mai mult de 10 ani, durata Tratatului de la al-Hudaybiyah, ncheiat n anul 6 al erei musulmane (628) ntre Muhammad si adversarii si de la Mecca. Teoria despre jihad a sh??ilor este foarte asemntoare cu cea din doctrina sunnit cu o important deosebire : existenta datoriei jihadului depinde de prezenta imamului shi?t. Deoarece ultimul imam a disp?rut n 260/874, doctrina jihadului ar fi trebuit s-si piard din importanta sa pentru shi??i. Cu toate acestea, n ncercarea de a-si consolida pozitia vis-a-vis de stat, nvtatii shi??i au sustinut c reprezint n mod colectiv Imamul Ascuns, si de aici puterea de a proclama jihadul. Aceasta explic de ce, de-a lungul ultimelor secole, multe rzboaie dintre Iran si vecinii si au fost purtate sub stindardul Jihadului.26 4.Jihadul n Coran In aproape doua treimi din cazurile unde verbul jhada sau derivatele sale apar n Coran se refer la rzboi. Distributia sa ca si ce a verbului qtala (rzboi) reflect istoria nasterii comunittii islamice. Amndou cuvintele sunt folosite foarte putin n partea meccan a Coranului, revelata n perioada cnd musulmani erau ndemnati ndure comportamentul agresiv al necredinciosilor ; dar abund n capitolele de la Medina, scrise dup ce lupta dintre musulmani si adversarii lor meccani a izbucnit. Ele sunt adeseori insotite de cuvintele : pe calea lui Allah pentru a sublinia caracterul religios al luptei. Iar pentru a arta c aceast lupt trebuie s fie o preocupare a ntregii comunitti si nu numai a participantilor directi la ea, cuvintele : cu bunurile si cu viata lor sunt adeseori alturate acestor verbe. In mod traditional sura 22 : 39-40, revelat la putin timp dup emigrare lui Muhammad de la Mecca la Medina, n 622, este privit ca marcnd un punct de cotitur n relatiile dintre musulmani si necredinciosi. Aceast sur are urmatorul continut:26

The Encyclopedia of Religion, vol.8, p.90

26

Teologia, 2/ 2005

Li s-a ngaduit [s se apere] acelora care sunt atacati, cci ei sunt nedrepttiti. Iar Allah este n stare s-i ajute Pe aceia care au fost scosi din cminele lor pe nedrept, pentru c ei au zis : Domnul nostru este Allah!27 Multe versete trzi, care trateaz tema jihadului, cer credinciosilor s ia parte la incursiuni, promitnd rsplat cereasc celor care o fac si amenintnd cu pedepse severe in viata de apoi pe aceia care se sustrag acestei ndatoriri : Iat descrierea Raiului care le-a fost fgduit celor cu fric de Allah : n el sunt ruri cu ap care nu se stric si ruri cu lapte al crui gust nu se stric si ruri de vin spre plcerea celor care beau si ruri de miere limpede. i vor avea n el toate rodurile precum si iertare de la Domnul lor. [ Oare sunt ei ] ca acela care se va slsui vesnic n Foc si ca aceia crora li se va da s bea ap clocotit, ce le va sfsia mruntaiele ? ( 47 : 15) Unele versete trateaz probleme de ordin practic cum ar fi : exceptia de la serviciul militar : i nu este nici un pcat pentru cei slabi, nici pentru bolnavi si nici pentru aceia care nu au din ce s cheltuiasc [pe calea lui Allah], dac ei sunt cu credint fat de Allah si de Trimisul Su. (9 : 91) Nu este nici un pcat pentru cel orb, nici pentru cel schiop nu este pcat si nici pentru cel bolnav nu este pcat. (48 : 17) lupta n timpul lunile sfinte si pe teritoriul sfnt de la Meccca : Te ntreab despre luna ce sfnt si lupta n timpul ei : Lupta ntr-nsa e mare pcat, dar mpiedicare de la calea lui Allah, lepdare de El si de Moscheea ce Sfnt, precum si alungare neamului su din ea sunt si mai mare pcat naintea lui Allah, iar schisma mai mare pcat dect omorul. (2 : 217) Nu luptati mpotriva lor aproape de Moscheea cea Sfnt, doar dac ei se lupt cu voi n ea. Iar dac lupt mpotriva voastr,27 Citatele din Coran sunt din versiunea: Coranul ce Sfnt si traducerea sensurilor n limba romn,ed. a II-a, Editura Islam, Timisoara, 1999. Exist diferente fie de mprtire, fie de numerotare a versetelor, ntre versiunea n romma si cele n frencez si n englez; si chiar si ntre cele dou versiuni n romn citate la bibliografie. Cea care corespunde ntru totul cu versiunea n romn utilizat este traducerean englez a lui Mohammed Pickthall, The Meaning of The Glorious Koran .

Studii

27

omorti-i, cci aceasta este rsplata celor fr de credint! (2 : 191) soarta prizonierilor de rzboi : Atunci cnd ntlniti [ n lupt] pe aceia care nu cred loviti gturile lor , iar cnd i slbiti pe ei, legati-i strasnicn lanturi ! Apoi fie ndurare, fie rscumprare, pn ce rzboiul se sfrseste. (47 : 4) libera trecere : i dac vreunul dintre idolatrii te roag s-i dai adpost, d-i lui adpost , pentru ca el s aud vorbele lui Allah, apoi s-l ajuti s ajung la locul s de adpost. Aceasta pentru c ei sunt un neam care nu stiu. (9 : 6) cu privire la partea din prad care i revine lui Allah (este mprtit nevoiasilor) si care reprezint a cincea parte din prad : i s stiti c a cincea parte din ce ati luat drept prad este pentru Allah, Trimisul Su si apropiati, srmani si trectorul de pe drum [nevoias], dac vio credeti n Allah si n ceea ce Noi am cobort peste robul Nostru (8 : 41) si cu privire la ncetare ostilittilor sau la armistitiu : Iar dac ei vor nclina spre mpcare, nclin si tu ctre ea. Si ncrede-te n Allah, cci El este Cel care Aude Totul si Atoatestiutor. (8 : 61) La o lectur atent a pasajelor din Coran dedicate jihadului sugereaz faptul c Muhammad privea porunca de a lupta mpotriva necredinciosilor nu ca pe ceva absolut, n multe locuri aceasta porunc este justificat de agresiunea sau perfidia din partea nemusulmanilor : Luptati pe calea lui Allah mpotriva celor care se lupta cu voi, dar nu ncepeti voi lupta, cci Allah nu-i iubeste pe cei care ncep lupte. Nu vreti voi s luptati mpotriva unor oameni care si-au clcat jurmintele si au vrut s-l alunge pe Trimis si v-au atacat mai nti pe voi ?! (9 : 13) Observm c versetele Coranice cu privire la relatiile dintre musulmani si nemusulmani, arat n mod clar o evolutie care a culminat cu porunca de a lupta neconditionat mpotriva necredinciosilor, tradus n versete ca :

28

Teologia, 2/ 2005

Luptati-v cu ei pn nu va mai fi necredint si credinta va fi numai n Allah! (2 : 193) i luptati mpotriva lor pn ce nu va mai fi ispit si pn ce religia va fi n ntregime pentru Allah ! (8 : 39) Iar cnd se vor ncheia lunile cele sfinte, atunci omortii pe idolatri oriunde i aflati ! Prindeti-i, mpresurati-i si ntindeti-le lor orice curs ! (9 : 5) O, voi cei care credeti! Luptati mpotriva necredinciosilor de lng voi! Ei s gseasc n voi asprime! (9 : 123) Aceste versete ale sabiei sunt considerate ca nlocuind toate celelalte versete privind relatiile cu nemusulmanii. 5.Jihadul n Traditia musulman Exist un abundent corp de hadithe despre jihad. Datorit importantei lor practice, multe dintre ele au fost dejea adunate n colectii speciale n secolul al II-lea al erei musulmane, nainte de compilarea lor n marile colectii. Hadithe-le trateaz acelasi subiecte ca si Coranul, dar pun un mai mare accent pe Jihad ca act de piosenie, pe rsplata martiriului si pe problemele practice si morale ale rzboiului. Din aceast ultim categorie putem enumera: Yahya mi-a povestit c a auzit de la Malik, care a auzit de la Nafi, care a auzit de la Ibn Umar c Profetul lui Allah, Allah s-l binecuvinteze si s-i druiasc pace,a vzut corpul unei femei care fusese ucis n timpul unui raid si a dezaprobat si a interzis ucidere femeilor si a copiilor. (Malik Muwata, Cartea 21, nr. 21.3.9)28 V sftuiesc zece lucruri: nu ucideti femei, copii sau btrni.Nu tiati pomii roditori. Nu distrugeti locurile nelocuite. Nu macelriti oi sau cmile, dect pentru mncare. Nu ardeti albinele si ne le mprstiati. Nu furati din prad si nu fiti lasi. (Malik Muwata, Cartea 21, nr. 21.3.10) Povestea Aisha : (C ea a spus) : O, Apostolul lui Allah ! Noi considerm jihadul ca cel mai bun isprav. Nu trbuie ca si noi sPentru textul hadithelor am folosit adresa de web: http:// www.usc. edu/dept/ MSA/fundamentals / hadithsunnah28

Studii

29

luptm pentru cauza lui Allah ? El a spus : Cel mai bun jihad pentru femei este Hajj-Mabrur (jihadul care este fcut potrivit traditiiei profetului si este primit de Allah. (Sahih Bukhari, Cartea 52, nr.43) Povestea Jabir bin Abdullah: Unii oameni au but alcool n dimineata zilei btliei de la Uhud si au fost ucisi (martirizati) n aceeasi zi. Suifan a fost ntrebat : Au fost ei martiri n ultima parte a zilei ? El a rspuns : O astfel de informatie nu exist n traditie. (Sahih Bukhari, Cartea 52, nr.70) Povestea Abu Huraira : Profetul a spus : Un loc n Paradis mic ct un arc este mai bun dect toate acele peste care soarele rsare si apune (toat lumea). (Sahih Bukhari, Cartea 52, nr.51) Povestea Abu Hurayrah: Un om a spus: Apostolul lui Allah, un om doreste s participe la jihad urmrind avantaje lumesti. Profetul (pacea fie asupra lui) a spus : Nu va avea nici o rsplat. Oamenii au gndit c asta este teribil si i-au spus omului : Mergi la Apostoluo lui Allah, poate nu te-ai fcut nteles bine. El a mers si la ntrebat din nou : Apostolul lui Allah un om vrea s participe la jihad dorind avantaje lumesti. El a rspuns : Nu este nici o rsplat pentru el. Ei i-au spus din nou omului : ntoarcete la Apostolul lui Allah. El, prin urmare,a l-a ntrebat a treia oar. El a rspuns: Nu este nici o rsplat pentru el. (Abu Dawud, Cartea 14, nr. 2510) Cu privire la martiri aflm : Povestea Abud Darda : Profetul, pacea fie asupra lui, a spus : Mijlocirea unui martir va fi acceptat pentru sapte membri ai familiei sale (Abu Dawud, Cartea 14, nr. 2516) Povestea Samura : Profetul a spus : Noapte trecut doi oameni au venit la mine (n vis) si m-au pus s urc ntr-un copac si apoi mau dus ntr-o cas superioar si mai bun, mai bun dect care nu am vzut nici o alta. Unul dintre ei a zis : Aceast cas este casa martirilor. (Sahih Bukhari, Cartea 52, nr.49) Povestea Abdullah bin Abi Aufa : Apostolul lui Allah a spus : Cunoasteti c Paradisul este sub umbrele sbiilor. (Sahih Bukhari, Cartea 52, nr.73) Povestea Abu Huraira: Apostolul lui Allah a spus: Cinci sunt priviti ca martiri: Acestia sunt cei care au murit din cauza ciumei,

30

Teologia, 2/ 2005

bolilor ngrozitoare, ngropati de vii, etc. si martirii n cauza lui Allah (Sahih Bukhari, Cartea 52, nr.82) Cu privire la relatiile cu nemusulmanii: Povestea Samurah ibn Jundub: Apostolul lui Allah (pace s fie asupra lui) a spus: Oricine se asociaz cu un politeist si locuieste cu el este la fel cu acesta. (Abu Dawud, Cartea 14, nr. 2781) Tot n traditie gsim si un din cele mai interesante definitii care s-au dat jihadului : Nu exist monahism (rahbaniyya) n islam ; monahismul acestei comunitti este rzboiul sfnt. 29 Existenta mai multor versete coranice rzboinice precum si atitudinea Profetului fat de dusmanii si, atunci cnd era la Medina, au garantat expeditiile rzboinice angajate pentru triumful micii comunitti de credinciosi. Teoria jihadului este elaborat ns mai trziu, ntre secolele IX-XI, ntr-o vreme n care, paradoxal, cuceririle sunt terminate, stagneaz, si n care spiritul de rzboi sfnt slbeste. Juristii definesc doctrinar jihadul, bazndu-se pe notiunea de comunitate a credinciosilor (umma), pe care musulmanii o consider entitate perfect, dup vointa lui Dumnezeu. Creatorul i atribuie o misiune: s instaureze pe pmnt suprematia adevratei religii, islamul. Astfel, necredinciosii, care stpnesc pmnturile nelegiuirii, trebuie combtuti, fapt care permite dezvoltarea unui jihad ofensiv, pe care guvernantii politici trebuie s-l ntreprind.

II. Conflictul religios la Bizant 1. Sfnta Scriptur Evanghelia Mntuitorului Iisus Hristos este prin excelent un mesaj de pace, ndreptat spre dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Predica de pe Munte este chintesenta acestui mesaj: Mntuitorul reia preceptele29 apud I. Goldziher, Le dogme et la loi de lIslam, p. 117. Autorul continu : Fraz remarcabil mai ales prin opozitia pe care o stabileste ntre pioasa viat contemplativ din solitudinea unei chilii si viata activ a rzboiului ; opozitie care a fost cauza disparitiei tendintei ascetice din Islam.

Studii

31

legii date de Moise si fr s le aboleasc, le amplific ntelegerea. Nu numai c nu trebuie s ucizi, ci nu trebuie nici mcar s gndesti ru mpotriva aproapelui tu. Vechea lege a talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, este desvrsit de legea iubirii dat de Hristos: Ati auzit c s-a zis: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Dar eu v spun s nu v mpotriviti celui ce v face ru. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt(Matei V, 38-39). Atitudinea de refuz total al violentei este cu att mai semnificativ cu ct ea se exprim ntr-un context dificil: romanii invadaser de putin vreme Palestina si pmntul lui Iuda si al lui Israel erau ocupate de pgni, considerati impuri si intolerabili pentru orice locuitor al acestor spatii. Zelotii propovduiau rezistenta, instigau la revolte si ncurajau actiunile violente. De asemenea evreii dispretuiau autorittile religioase, considerate prea conciliante cu ocupantii. Chiar si acest context extrem de tensionat, Mntuitorul propovduieste nonviolenta, considerndu-l pe roman aproapele meu. Iisus declar c cele mai importante legi ale Decalogului sunt: S-l iubesti pe Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tor sufletul tu si cu tot cugetul. Aceasta este cea dinti si cea mai mare porunc. Iar a doua aseemenea ei, este: s iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsuti. n aceste dou porunci se cuprinde Legea si proorocii(Matei 22, 43-45). Practic dragostea de Dumnezeu si dragostea de aproapele rezum ntreaga Revelatie. Atitudinea non politic a Mntuitorului a determinat si atitudinea multimilor din Ierusalim. Cei care-L ntmpinaser cu entuziasm, la intrarea n Ierusalim, s-au simtit dezamgiti cnd au constatat refuzul de a amesteca credinta cu politica. Multimea de pelerini, astepta un Mesia eliberator, care urma s se aseze n fruntea evreilor si va priimi sprijinul legiunilor ceresti pentru a-i alunga pe romani. n plus, n momentul arestrii, Mntuitorul nu opune rezistent, ci chiar l ceart pe Petru, c a tiat urechea unui oarecare Malhus, ordonndu-i categoric s renunte la violent:Pune-ti sabia la locul ei; cci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi c n-as putea s rog pe Tatl meu, care mi-ar pune ndat la ndemn mai mult de dousprezece legiuni de ngeri? (Matei 26, 52-53). Dimensiunea politic si eshatologic a acestei asteptri

32

Teologia, 2/ 2005

este evidentiat prin prisma reactiilor diferitelor partide exsistente. Romanii l condamn ca pe un agitator, ca pe un rebel fat de Stat, multimea l ndeprteaz cu ciud, atunci cnd constat c nu este un rzboinic, ci un profet care condamn violenta. Atitudinea Apostolilor se schimb ns brusc, dup nviere. Ei ncep s propovduiasc regatul Domnului care nu este din aceast lume, n care se va intra prin credint si nu prin fort: Dar noi, dup fgduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pmnt nou, n care va locui neprihnirea (II Petru 3, 13). n acest sens, crestinismul nu a propovduit anarhia, nici revolta, ci supunerea fat de autorittile legale: Voiesti, deci, s nu-ti fie fric de stpnire? F binele si vei avea laud de la ea. Dregtorul este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tu...De aceea trebuie s fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din ndemnul cugetului (Romani 13, 3-5). Supunerea credinciosilor n fata lui Dumnezeu este primordial si absolut. Crestinul se supune Statului att timp ct legile sale nu sunt contrare legii lui Dumnezeu. n caz contrar, crestinul trebuie s aleag credinta n Dumnezeu: Trebuie s ascultm mai mult de Dumnezeu dect de oameni (Fapte 5. 29). n aceste conditii conflictul dintre adeptii noii nvtturi si puterea politic apare foarte curnd n aceast perioad. Serviciul militar n armata roman presupunea devotamentul dus pn la extrem: soldatul depunea jurmntul de credint Imperiului si mpratului Pentru omul antic, legitimitatea acestor cerinte venea de la sine. Religia (cuvnt de origine roman fr echivalent n greac sau n ebraic) nu era o problem de alegere personal, ci o chestiune care privea familia, cettenii si Statul. Credinta sau absenta credintei personale nu avea nimic de-a face cu religia, pentru c aceasta reprezenta de fapt recunoasterea unui sistem existent, a legitimittii acestuia. Crestinii refuzau s ndeplineasc aceast datorie civic, atitudinea lor nefiind o rebeliune, o condamnare n sine a Statului sau o contestare a unor defecte si vicii particulare. Ei puteau afirma fidelitatea fat de Roma si s se roage pentru mprat si autoritti, dar nu puteau accepta 2 exigente: s-l numeasc pe mprat Domn si s adore idoli chiar si n mod formal, fr credint. Domn n limbajul

Studii

33

vremii desemna un stpn absolut, de rang divin, iar sensul credintei crestine era venirea n aceast lume si domnia unui singur si adevrat Domn, Iisus Hristos (Fapte II, 36). Aceasta nsemna c Dumnezeu i-a dat ntreaga autoritate asupra lumii si de acum El era singurul Stpn al vietii umane. Un singur Domn! Poate c noi nu mai simtim astzi forta acestei exclamatii, pe care ne-au transmis-o primii crestini, dar care rezona la vremea aceea ca o provocare lsat lumii, n care nu mai era autoritate, nici Stat sau colectivitate care s revendice rangul de Domn si un caracter divin. n mod curios n lupta crestinilor mpotriva exigentelor Imperiului pgn, s-a cutat s se vad o indiferent a lor fat de lume, o tentativ de a se elibera. n realitate prin refuzul de a satisface o exigent care nu era luat n serios nici de cei care o impuneau, crestinii artau generatiilor viitoare msura responsabilttii lor n aceast lume. Respingnd aceast pretentie formal a Statului, ei l includeau n perspectiva mprtiei lui Hristos si l invitau implicit s se supun mpratului, Domnului acestei lumi. La sfrsitul secolului al III-lea si nceputul celui de-al IV-lea, persecutiilr mpotriva crestinilor se amplific, religia crestin fiind considerat ilegal. Cu toate acestea crestinismul se rspndeste pn n momentul n care devine chiar majoritar. n secolul al IV-lea, atitudinea imperial se schimb radical, odat cu urcarea pe tron a lui Constantin cel Mare. Acum, atitudinea crestinilor fat de rzboi se va modifica profund. Folosirea violentei si a armelor, interzis cu desvrsire pn atunci, si va gsi justificarea n anumite conditii. n timpul lui Teodosie I cel Mare crestinismul devineligie de Stat (380), Teodosie al II-lea i exclude definitiv pe pgni din administratie si armat, iar Leon I le retrage dreptul de a actiona n justitie. n 529, Justinian le suprim chiar si libertatea de constiint: pgnii trebuie s se boteze, n caz contrar fiind pedepsiti cu exilul si confiscarea bunurilor. Astfel situatia se schimb radical, au loc convertiri n mas, care nu mai au fervoarea si sinceritatea timpurilor dificile. Atitudinea crestinilor fat de serviciile militare se schimb, datorit conditiilor total diferite. Jurmntul de fidelitate fat de mprat nu-i mai pune n dificultate doctrinar pe credincioti, nu mia putea fi asimilat unui cult idolatru, deoarece Imperiul combtea idolatria.

34

Teologia, 2/ 2005

2. Hotrri canonice La sinodul de la Arles din 314, s-a decretat excomunicarea celor care refuz serviciul militar sau cel putin folosirea armelor si pe timp de pace. La sinodul de la Niceea din 325, prin canonul 12 se arta c situatia se schimbase. Cu toate acestea, clerul nu avea voie s verse snge, deoarece nu pute svrsi sfintele slujbe cu minile ptate de snge, chiar dac acest lucru se fcea n folosul statului crestin. Misiunea lor era aceea de a se ruga dimpreun cu clugrii pentru salvarea Imperiului crestin si pentru succesul n lupte. Lucrurile nu au stat ntotdeauna asa, mrturii n acest sens avnt de la comentatorii Zonaras si Balsamon. Acestia observ c n practica vietii bisericesti nu s-au respectat prevederile Sfntului Vasile cel Mare, ci s-a avut n vedere o prescriptie Sfntului Atanasie: precum a ucide nu este ngduit; dar n rzboi a desfiinta pe vrjmas este si legiuit si vrednic de laud. Astfel c, chiar de cinste mai mare se nvrednicesc cei ce s-au distins n rzboi, si acestora li se ridic minumente care vestesc faptele lor curajoase; astfel acelasi lucru, n unele mprejurri si la anumit vreme nu este ngduit iar la alte mprejurri si la anumit vreme se ngduie si se iart. 30 Sfntul Vasile cel Mare aduce urmtoarele completri: printii nostri nu au socotit ntre ucideri, uciderile din rzboaie; mie mi se pare c le dau iertare celor ce lupt pentru buncuviint si pentru dreapta cinstire de Dumnezeu, dar poate c este bine a-i sftui c trei ani s se retin de mprtsanie ca niste necurati cu minile.31 Tema este reluat si n canonul 55: cel ce pleac s lupte mpotriva tlharilor, fiind afar de biseric, se opreste de la mprtsania Bunului; iar fiind clerici, se caterisesc din treapt cci zice: tot cel ce scoate sabia de sabie va muri (Matei XXVI, 52).32 Din aceste citate ne putem da seama c Biserica accept rzboiul de aprare, iar cei ce ucid inevitabil ntr-un astfel de conflict, nu sunt asimilati criminalilor de rnd. Dup legalizarea crestinismului n Imperiu,30 Ioan N. Floca, Note si comentarii la Canoanele Bisericii Ortodoxe, comentariu la canonul I al Sfntului Atanasie cel Mare, Sibiu, 1991, p. 313. 31 Idem, Canonul 13 al Sfntului Vasile cel Mare, p. 330. 32 Ibidem, p. 353.

Studii

35

crestinii nu au trecut la o ofensiv armat mpotriva celor ce nu erau de o credint cu ei, asemenea musulmanilor Modelul de rzboi sfnt pentru crestintatea rmn cruciadele, motivatia celor angajati n aceste lupte fiind tocmai eliberarea religioas, ndeprtarea dominatiei necredinciosilor din locurile sfinte ale crestinttii.33 Cu toate acestea, unii istorici ai Bizantului l consider pe Heraclius drept primul dintre cruciati, infirmnd oarecum teza conform creia rzboiul sfnt a fost o initiativ exclusiv occidental. 3. Heraclius Pentru cronicarii Evului Mediu, Heraclius este considerat unul dintre eroii crestinismului, alturi de Roland, Carol cel Mare, Godfroi de Bouillon si Richard Inim de Leu. La 500 de ani de la marea campanie mpotriva persilor, Heraclius devine o parte din istoria cruciadelor.34 Jefuirea Ierusalimului n 614 de ctre persi a fost evenimentul central ce a urmat distrugerii provinciei crestine Siria. Se mai pot vedea astzi ruinele bisericilor distruse de persi. Motivul religios al declansrii conflictului mpotriva persilor l-a constituit distrugerea deliberat a bisericii nvierii, construit de ctre Constantin cel Mare, torturarea patriarhului Zaharia si a preotilor pentru a destinui locul unde se afla Sfnta Cruce. Chiar din 540, de la atacul lui Chosroe, rzboiul dintre crestini si persi a fost considerat de partea bizantin, drept o lupt pe viat si pe moarte ntre dou religii care-si legaser soarta de dou Imperii cu pretentii universale, constiente de misiunea lor. Cstigat de Hristos sau de Ahura-Mazda, victoria final avea s deschid nvingtorului era domniei universale.35 n jurul anului 620, patriarhul Cosntantinopolului Serghie a oferit mpratului averea bisericii pentru a dota armata n campania din Persia. Att patriarhul, ct si mpratul au mers n catedrala Sfnta Sofia, unde33 Acest timp de conflict nu impunea neaprat si convertirea, iar o astfel de initiativ are loc ncepnd cu secolul al XI-lea. 34 Afirmatia i apartine lui William arhiepiscop de Tyr, istoric, nscut probabil n Palestina, din printi europeni, prin 1127-1130. Una dintre lucrrile sale fundamnetale este Historia Hierosolymitana, n 23 de crti, o istorie general a cruciadelor si a regatului de Ierusalim pn n 1148. 35 Andre Grabar, Iconoclasmul bizantin, ed. Meridiane, Bucuresti, 1991, p. 57.

36

Teologia, 2/ 2005

Heraclius a jurat s nu abandoneze poporul, s se strduiasc s recapete Sfnta Cruce, s recucereasc Ierusalimul si s-i nfrng pe dusmanii religiei crestine. Am vzut c Sfntul Vasile cel Mare prin canonul 13 accepta omorul n lupta dreapt, iar cei care omorau n rzboi trebuiau s se abtin de la Sfnta mprtsanie trei ani din momentul n care minile lor au devenit necurate. n orice caz, pn n secolul al VII-lea se poate constata o schimbare evident n elementele constitutive ale notiunii de conflict. Din vremea lui Heraclius se poate constata c rzboiul purtat de mprat, alesul lui Dumnezeu pe pmnt, era considerat sfnt si drept. De aceea mpratul a fost n stare s promit soldatilor si c cei care mor n lupt sunt martiri si vor fi rspltiti n cer. Putem observa aici chiar similitudini ntre atitudinea cu privire la martiraj a lui Heraclius si cea a lui Mahomed.36 Conflictul cu persii a dat nastere si unui rzboi de propagand religioas situat la nivelul imaginilor religioase. Astfel, pentru consolidarea operatiunilor militare ofensive, Serghie a ordonat ca vasele si candelabrele Bisericii s fie topite si transformate n monede. Prin fondurile oferite rzboiului, populatia Constantinopolului putea simti contributia sa la acest conflict mpotriva adversarilor lui Hristos. De asemenea noile monede, multe dintre ele menite s cstige ajutorul triburilor crestine caucaziene, purtatu simboluri religioase, precum crucea sprijinit de un glob si mesajul: Dumnezeu i-a ales pe romani.37 n cele din urm Heraclius obtine victoria n anul 627, lng Ninive. mpratul bizantin pune astfel capt conflictelor cu persii, vicoria sa putnd fi comparat cu cele ale lui Alexandru cel Mare. n acest sens el declar n 628: Chosroes nvinsul, a fost trufasul necredincios care s-a ridicat mpotriva lui Hristos. El este Theomarhos (lupttor mpotriva lui Dumnezeu) si Theomisetos (cel urt de Dumnezeu). Armatele bizantine iubitoare de Hristos, l-au azvrlit nUnii spun c exist influenta si acceptarea rzboiului sfnt ar fi avut loc dinspre crestinism ctre islam, c propaganda conflictului sfnt dintre anii 620-628 ar fi putut influenta dezvoltarea ulterioar a jihadului. Exist si alte preri conform crora ideea jihadului nu este contemporan cu Mahomed. Opinia celor mai seriosi cercettori ai acestei teme, este ns aceea c ambele concepte de jihad si martiriu, nu au existat n perioada preislamic a Arabiei. 37 Andre Grabar, op.cit.p. 60.36

Studii

37

prpastie stergndu-i amintirea de pe fata pmntului.38 n final lupta mpotriva persilor a fost un conflict mpotriva necredintei sasanizilor si a statului lor. De aceea, necucernicia este o crim pe care mpratul crestin este nevoit s o suprime. Armata este personificat n dreptatea care mrsluieste, iar disputa dintre Heraclius si Chosroes este asemenea unei curse din hipodromul imperial, ce are drept stadion ntre pmntul, spectatori oamenii, iar arbitru pe Dumnezeu.39 Rzboiul lui Heraclius mpotriva persilor poate fi considerat un conflict religios care anticipa ntr-un fel cruciadele de mai trziu. Din pcate dup victoria de la Yarmuk din 636, Siria a fost pierdut de bizantini, iar musulmanii au ptruns n Orientul Mijlociu, care nu va mai fi recucerit de crestini. Odat cu Heraclius, crestinismul bizantin a cunoscut o schimbare de atitudine cu privire la conflict. Putem observa si o diferent de perecepere a aceste notiuni ntre crestinism si islam. nc de la nceput, Mahomed nu a respins forta, ci accept rzboiul sfnt, jihadul. Succesorii si amplific acest aspect: cuceririle muslmane din secolele VIII-IX. Unii musulmani, considerati astzi ca moderati, ncearc s reduc, dac nu s elimine, ntelesul jihadului de rzboi sfnt, afirmnd c islamul este o religie a pcii, iar jihadul un efort moral interior. Realitatea nunateaz aceast initiativ, rzbiul sfnt n islam fiind admis, preconizat nc din primele vremuri ale islamului de fondatorul su. n crestinism rzboiul sfnt nu poate fi revendicat n nici un fel de la Mntuitorul Hristos. mprtia cerurilor predicat de ctre Mntuitorul este de cu totul alt natur dect mprtiile acestei lumi. De aceea Iisus condamn folosirea violentei si exclude orice posibiliatea a unui conflict violent, iar martirii crestini nu sunt rzboinici, ci pacifisti, chiar si atunci cnd se opun un stat persecutor.

38 39

Ibidem, p. 57. Idem, ibidem.

38

Teologia, 2/ 2005

Nicolae Belean

Elemente de mariologie si antropologie soteriologic n creatia imnografic a Sf. Roman MelodulAbstract Even though Saint Roman the Melod is one of the most important hymn creators of our Church, from whom we have the most significant hymns connected especially to the Birth and Resurrection of our Lord, we only posses very few biographycal details about him. However,he is well known for the dream he had in which Virgin Mary was advising him to start creating religious hymns. This is how the beautiful Christmas singing appeared: Today, the Virgin... Being an excellent theologyst, one of the best of his time, in all of his hymns he has taken in acount the decisions of the ecumenical meetings and even more, he was closely acquainted with the writings of the Elderly Fathers of the Church. He was a modest man, most of his hymns being accompanied by a short addition like: the psalm of the humble Roman. Besides the literary and catehetic value of his creations, the work of Saint Simon the Melod has also obtained over the years a great historical significance reflecting the way of thinking and of relating to the sacred values of the sixth century christians. To the

Studii

39

christians today, the entire hymnological work of Saint Roman the Melod is barely noticed even though many of his hymns are sung at the great celebrations acros the year and the Christmas singing he created will remain to be one of the most precious jewles in the orthodox hymnography . Cu toate c Sfntul Roman Melodul1, este unul dintre cei mai mari imnografi ai Bisericii noastre, de la care ne-au rmas cele mai semnificative imnuri legate n special de Nasterea si nvierea Domnului, avem despre el foarte putine date biografice. Din Sinaxar aflm c era sirian de origine si a ajuns diacon la biserica din Berytus, (Beirutul de astzi), n Liban. De aici a venit la Constantinopol, la biserica Maicii Domnului, n timpul mpratului Anastasie I, ( 491 -518 )2. Consacrarea lui a venit n urma unui vis n care Maica Domnului l ndeamn s compun imnuri religioase. Astfel a aprut frumosul si inegalabilul imn , care a devenit condacul Crciunului: Fecioara astzi pe Cel mai presus de fiint naste si pmntul pestera Celui neapropiat aduce. ngerii cu pstorii mresc si magii cu steaua cltoresc. C pentru noi s-a nscut Prunc tnr, Dumnezeu cel mai nainte de veci3. Genul poetic preferat a Sfntului Roman Melodul a fost condacul, cruia i-a dat strlucirea cuvenit prin talentul su, mai ales c a fost foarte mult practicat si cultivat n sec. VI si dup aceea, fiind cntat si la masa mpratului n marea si nlttoarea zi a Crciunului4. Ca structur, condacul se nftiseaz ca un poem alctuit din 18-24 strofe, cuprinznd fiecare cte 20-30 de versuri. Prima strof a condacului numit irmos (model), constituie pentru celelalte strofe, un model dup care erau alctuite,1 A primit acest epitet datorit talentului su de a compune melodii precum si textul acestora, spre deosebire de imnografi, care compuneau texte noi la melodii vechi. n slujba vecerniei si Utreniei din Mineiul pe octombrie, ziua 1, (cnd este prznuit n rndul sfintilor), gsim nserate la adresa sa o serie de epitete elogioase ca: Fctorul de muzic, Alut dumnezeiescului Duh, Privighetoarea, Flautul Bisericii, vioara cea de cntare 2 Petre Vintilescu, Poezia imnografic din crtile de ritual, Bucuresti, 1937, p. 72. 3 Condacul Nasterii Domnului, de la Utrenia din ziua Crciunului, Antologhion, Timisoara, 1984, p. 281. 4 Petre Vintilescu, op. cit. p. 17.

40

Teologia, 2/ 2005

referitor la numrul de silabe si accente. naintea irmosului, independent de acrostih, exista o strof liber, un fel de preludiu, (prefat), care introducea pe asculttori n continutul condacului. Aceast strof liber era terminat cu un refren, care era repetat de ctre credinciosii din biseric5. Aceste strofe libere s-au pstrat pn astzi n cult, restul disprnd n timp6. Condacul este intercalat dup peasna a VI-a, a canoanelor, mpreun cu icosul, care este si el una din strofele imnului de atunci, cea care urma imediat dup condac si care ncepea seria strofelor urmtoare numite icoase7. Sfntului Roman Melodul i apartin peste o mie de imnuri din care sau pstrat doar 80. Din acestea au fost editate doar 40 de ctre specialistii greci din domeniu, iar n crtile noastre de cult mai pstreaz stihirile laudelor din mineiul pe decembrie, ziua 20, si Condacul Crciunului, Fecioara astzi8. Dac analizm textul condacului Crciunului Fecioara astzi, cuvntul astzi din acest condac se refer la un prezent continuu, care se repet n fiecare an, cnd retrim minunea Nasterii Domnului. Fecioara Maria naste pe cel mai presus de fiint, iar pmntenii i ofer n dar o pester drept locuint. Evenimentul capt conotatii cosmice, cci cele ceresti se veselesc mpreun cu cele pmntesti: ngerii cu pstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua cltoresc. Dumnezeu cel nscut este prunc tnr, un copil care exist din vesnicie. Timpul si locul primesc o dimensiune nou si un sens special9. Poetul salut n continuare Betleemul, locul care a deschis edenul, acolo s-a artat rdcina cea neudat odrslind iertare, acolo s-a aflat putul nesecat din care David mai nainte a dorit sPetre Vintilescu, op. cit. p. 81. N.D. Uspenschi, Condacele Sfntului Roman dulcecnttorul, n Studii Teologice, nr. 7-8 / 1971, p. 589. Sfntul Roman Melodul n-a folosit pentru creatiile sale termenul de condace, ci le numea: imne, laude, sau poeme. Pe vremea sa termenul de condac denumea sulurile de pergament nfsurate pe un bt 7 Petre Vintilescu, op. cit. p. 81. Aceast form poetic si are rdcinile n literatura indian si n cea greac, dar ea a fost influentat n mare parte de omilia si oratoria crestin a sec. V si VI, reprezentate de Sf. Ioan Gur de Aur, patriarhul Evloghie, Anastasie Sinaitul, Sofronie al Ierusalimului, Sf. Grigorie de Nazians, Paulin de Nola, etc. 8 Ibidem, p. 361. 9 Sfntul Roman Melodul, Condacul Nasterii lui Hristos, trad. De pr. prof. Petre Vintilescu, op. cit. p. 292.6 5

Studii

41

bea, acolo Fecioara nscnd prunc a potolit de ndat setea lui Adam si a lui David10. Scena Nasterii Domnului mpreun cu toate personajele implicate, ne prezint unele nvtturi biblice de mare profunzime teologic. Astfel, o sedealn din ziua a doua a Crciunului n care Fecioara Maria este ntrebat: pentru ce te miri de ceea ce este ntru tine? Rspunde: Pentru c pe Fiul cel din vesnicie sub ani L-am nscut, nedumerindu-m de zmislirea celui ce s-a nscut. Fr de brbat, cum voi naste fiu? Nastere fr smnt cine a mai vzut? n adevr unde voieste Dumnezeu se biruieste rnduiala firii, precum scrie: Hristos s-a nscut din Fecioar, n Betleemul Iudeii11. La ntrebarea, de ce s-a ntrupat Mntuitorul Hristos, Sfntul Roman rspunde: s se bucure cerul si s se veseleasc pmntul! C s-a nscut pe pmnt Mielul lui Dumnezeu, dnd izbvirea lumii12. Apoi fr s mai dea alte explicatii acestei taine a izbvirii lumii, pune ntrebarea pe buzele Sfintei Fecioare Maria, care este vasul prin care s-a cobort Dumnezeu la cei de pe pmnt: O, fctorule al Cerului, pentru ce ai venit la cei de pe pmnt? Tot ea ncearc s rspund, explicnd oarecum cauza Nasterii lui Iisus prin conditia umil n care a venit si a aprut oamenilor Fiul lui Dumnezeu, mpratul mpratilor: ti-a fost drag pestera, sau de iesle ai fost ncntat ?13. La aceeasi ntrebare Sfntul Roman i pune pe magii care tocmai sosiser, ca unii care acumulaser toat ntelepciunea si stiinta Orientului si care cunosteau vechile proorocii, s rspund conform vastelor lor cunostinte: Cci nou ntocmai Balaam ne-a nftisat ntelesul cuvintelor pe care le-a proorocit zicnd c o stea va rsri, o stea ce va strpi toate proorocirile si prevestirile, o stea ce va acoperi parabolele nteleptilor, vorbele si enigmele lor14. Continund istorisirea evenimentelor legate de Nasterea Mntuitorului, Sf. Roman revine asupra importantei venirii lui Iisus pentru lumeaIcosul din Utrenia Nasterii Domnului, n Antologhion, Timisoara, 1984, p. 281. Sedealna glas IV, din Utrenia zilei de 26 decembrie, n Antologhion, p. 288. 12 Sedealna catavasiei glas VIII, din slujba Utreniei din srbtoarea Nasterii Domnului, op cit. p. 280. 13 Condacul Nasterii Domnului, trad. de Petre Vintilescu, op. cit. p. 293. 14 Ibidem, p. 296.11 10

42

Teologia, 2/ 2005

intelectual a antichittii. Astfel, la invitatia Sfintei Fecioare, magii descriu locurile ndeprtate de unde au venit, artnd si poorocirile scripturistice prefigurative ale Vechiului Testament, descrise evreilor din Ierusalim, fariseilor si lui Irod: Acela care v-a cluzit s iesiti din Egipt ne-a cluzit astzi din Chaldeea pn la El, odinioar printr-un stlp de foc, astzi printr-o stea Steaua peste tot naintea noastr mergea, precum Moise ce naintea voastr toiagul purta, rspndind n jur lumina cunoasterii dumnezeiesti. Voi odinioar cu man ati fost hrniti si din stnc ap ati but. Noi ndestulati am fost cu ndejdea Sa, hrniti fiind cu bucuria Sa15. Rspunsul definitiv vine tot prin gura Sfintei Fecioare Maria care i se adreseaz pruncului dumnezeiesc printr-o rug fierbinte: Mntuieste lumea, Mntuitorule, cci pentru aceasta ai venit. Reaseaz toate cele ale Tale, pentru c de aceea ai strlucit asupra mea si a magilor si a ntregii zidiri16. Cauza venirii Mntuitorului n lume este reluat n imnul al II-lea, al Nasterii, n rspunsul pe care-l d Pruncul Iisus mamei sale: Eu n scutece sunt nfsurat din pricina acelora care odinioar haine de piele au mbrcat; si o pester m desfat din pricina acelora care au urt desftrile raiului, ndrgind stricciunea pcatului. Porunca Mea dttoare de viat ei nclcndu-o, Eu pe pmnt am cobort pentru ca ei viat s aib17. Aceast nvttur din care reiese faptul c Mntuitorul a venit pe pmnt ca oamenii viat s aib, este preluat din scrierile unor Printi rsriteni ncepnd cu Sf. Atanasie cel Mare si continund cu Sf. Vasile cel Mare: Tu ia aminte la ceea ce-ti spun: Dumnezeu a binevoit s ia trup omenesc, pentru c trebuia ca trupul acesta, blestemat n urma svrsirii pcatului originar, s fie sfintit, trebuia ca trupul acesta care a fost sleit de puteri prin pcatul svrsit, s fie ntrit; trebuia ca trupul acesta care se nstrinase de Dumnezeu n urma pcatului, s fie unit din nou cu El, trebuia ca acest trup care a czut din paradis, s fie readus n ceruri18.Sfntul Roman Melodul, Imnul I al Nasterii Domnului, trad. de Petre Vintilescu, op. cit. p. 70. 16 Ibidem, p. 76. 17 Ibidem, p. 104. 18 Sfntul Vasile cel Mare, Omilie la Sfnta Nastere a Domnului Hristos, trad. de Nicolae Petrescu, dup textul grec din Migne, n Mitropolia Olteniei, nr. 11-12 / 1968, p. 972.15

Studii

43

Sfntul Roman Melodul, mpleteste nvtturile teologice cu episoadele epice ntr-o form armonioas. Astfel n imnul al II-lea al Nasterii, dup ce ajunge la constatarea venirii lui Hristos pentru mntuirea oamenilor din pcat, dezvolt aceast dogm n cadrul unui dialog ntre Adam si Eva, Sfnta Fecioar si Pruncul Iisus, uneori aprnd elemente noi legate de mariologie. De fapt, Maica Domnului a fost perceput de ctre Sfintii Printi ca fiind nvluit de lumina Praznicului Nasterii Domnului. Preacinstirea ce i se cuvine, decurge din nssi dogma ntruprii: De s-ar fi nscut dintr-o cstorie obisnuit, cum m-am nscut eu - spune Sfntul Ioan Gur de Aur - minciun s-ar fi socotit de multi dumnezeirea Lui. Acum ns, pentru aceasta se naste din Fecioar; iar prin nastere pstreaz neschimbat pntecele Fecioarei, pstreaz si fecioria nepgubit pentru ca felul strin al nasterii s-mi fie pricinuitor de mare credint. De aceea, de m va ntreba, fie elen, fie iudeu, cum Hristos Dumnezeu fiind dup fire s-a nscut, mai presus de fire om, voi rspunde da, aducnd ca mrturie a cuvintelor mele pecetea fr pat a fecioriei; n acest chip este Dumnezeu, pentru c a biruit rnduiala firii, n acest chip este plsmuitor al pntecelui si descoperitor al fecioriei, pentru c felul nasterii i-a fost nepngrit si si-a zidit Luisi negrit templul, n chipul n care a voit19. n acest sens Pruncul Iisus se adreseaz Maicii Sale: Tu road a mea, tu viat a mea, de la care stiu c sunt ceea ce eram odat. Tu Dumnezeul Meu, pecetea fecioriei mele vzndu-o nedezlegat, propovduiesc n Tine pe Cuvntul neschimbat care s-a fcut trup. Nu stiu de nunt, ci Te stiu sfrsitul stricciunii, cci eu neprihnit sunt, dup ce din mine Te-ai nscut. Cum ai gsit snul meu, asa lsatu-l-ai, nevtmat pstratu-l-ai20. Sfnta Fecioar exteriorizeaz sentimentele sale de bucurie la ntlnirea sa cu Elisabeta: c a cutat spre smerenia roabei sale (Luca 1, 48), de aici i este artat smerenia sa referitor la cinstea pe care a primit-o nscnd pe Fiul lui Dumnezeu: N-am njosit cinstea pe care am primit-o nscndu-Te, cci mprteasa lumii sunt; pentru c n pntecele meu purtat-am puterea, peste toate si eu puternic sunt. Preschimbat-ai neputinta mea prin nssi pogorrea Ta; nsuti Te-ai smerit19 Sfntul Ioan Gur de Aur, Cuvnt la Nasterea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, trad. de pr. D. Fecioru, n Mitropolia Olteniei, nr. 11.12, / 1964, p. 913. 20 Sfntul Roman Melodul, Imnul al II lea al Nasterii, n ed. cit .p . 88.

44

Teologia, 2/ 2005

si neamul meu l-ai nltat. Bucurati-v acum cu mine pmntule si Cerule! Cci pe Fctorul vostru port pe brate! Locuitori ai pmntului, prsiti tristetile contemplnd bucuria ce a nflorit n snul meu, neprihnit, fiind numit: plin de har21. Sfntul Roman Melodul ncearc s ptrund, prin imnurile sale, n marea tain a crestinttii ntruparea - asa cum se vede din dialogul Sfintei Fecioare cu Arhanghelul Gavriil: Cum va fi aceasta, devreme ce eu nu stiu de brbat? ( Luca 1, 34). Astfel Maica Domnului zice: Noapte adnc este firea mea; cum deci va strluci Soarele din ea? O, de necrezut este omule, ceea ce-mi spui! Femeia care a adus odinioar moarte oamenilor n ce fel va odrsli ea acum viata? Tina care sunt eu, cum se va slslui n ea Creatorul? Firea de mrcini care sunt eu, oare focul no va arde?22. Din cele cteva exemple de imnuri compuse de ctre Roman Melodul pentru marea srbtoare a Nasterii Domnului, putem s ne dm seama c imnurile sale nu dezvolt dogmele propriu-zise ale ortodoxiei, ci pe baza textelor scripturistice si scrierilor Sfintilor Printi, face accesibil nvttura crestin tuturor celor interesati. El mbrac aceast nvttur n vesmntul strlucitor al poeziei crestine vechi, care a ajuns pn la noi. O important deosebit acord Sfntul Roman Melodul evenimentului crucial al omenirii: nvierea Domnului, nchinndu-i cele mai multe imnuri, cu un bogat continut teologic: apologia evidentei nvierii, modalitatea producerii ei, cum s-au petrecut faptele, mpreun cu implicatiile ei soteoriologice, hirtologice si eshatologice. Toate aceste sunt miestrit mpletite printre episoade epice si lirice de o mare gingsie, dovedindu-se maturitatea poeziei Sfntului Roman Melodul. O important deosebit a dat astfel imnologul Roman evidentei nvierii, asa cum a artat Sfntul Apostol Pavel: Dac Hristos n-a nviat, zadarnic este atunci propovduirea noastr, zadarnic si credinta voastr ( 1 Cor. 15, 14). Astfel scena n care Maria Magdalena rmas singur plngnd, i se arat Mntuitorul, pe care-L crede grdinar la nceput, iar cnd l recunoaste, la fel cum arat Sfnta Evanghelie, a vrut s-L mbrtiseze21 22

Ibidem, p. 90. Ibidem, p. 126.

Studii

45

pe Cel ce umple toat fptura, este redat n cntare prin explicatia Mntuitorului de a nu fi atins dup nviere: Nu m atinge, au doar, m iei drept un muritor? Dumnezeu sunt, nu m atinge. O, cinstit femeie, ridic-ti ochii acolo sus si suie-te cu mintea la cele ceresti: acolo s m cauti. Cci m sui la Tatl Meu pe care nu L-am prsit. Imediat urmeaz un rspuns la nvttura gresit a lui Arie referitoare la inferioritatea lui Hristos fat de Dumnezeu Tatl: Cci cu El am fost tot timpul mpreun cu El mprtind, aceeasi cinste mpreun cu El primind23. Intentia Sfntului Roman de a ntri credinta n evidenta nvierii, o gsim si n celelalte imnuri ale Sfintelor Pasti. Dup bucuria exprimat de ctre femeile mironosite n cinstea nvierii, imnologul trece n tabra advers. Astfel n imnul al II-lea al nvierii, sunt prezentati iudeii care vin la Pilat, s le cear soldati pentru a pzi mormntul. Demnitarul roman, nchipuind justitia roman, le rspunde cu un discernmnt specific echilibrului roman si care constituie n acelasi timp un argument logic al evidentei nvierii: Sunt cu totul de rs vorbele voastre, cci cine ar fura un mort? i ce cstig ar aduce un cadavru? Cel ce iubeste pe cel drag iubeste pn la mormnt, dar dincolo de groap dovezile dragostei sunt zadarnice, un mort zace nemiscat, ce v pas de el? ngropndu-l, lsatil n pace24. Iudeii obtin soldatii pentru paz si promit recompense mari, dac vor veghea cu atentia treaz. Acestia zresc asezat pe piatr ngerul pe care-l iau drept o iluzie a noptii. Poetul realizeaz un viu dialog ntre ei, de un viu realism: Dar pe piatr pe cine vd sau mi se pare c vd sau sunt prad vreunei iluzii? prietene m nseal noaptea? Culc-te cu noi si adormi, e un duh care te farmec! Ba nu, mai degrab s veghem din toate prtile pzind ca nu cumva n somn s fim surprinsi si s ne fie rpit acest om25. Cutarea martorilor nvierii Mntuitorului printre adversari, se continu si n imnul al II-lea de Pasti. Imnologul i chestioneaz pe soldati asupra felului cum s-a petrecut nvierea. Rspunsul vine din partea ostasilor23 Ibidem, p. 398, Pentru ereziile ariene se poate vedea Ioan Rmureanu, Sinodul I ecumenic de la Niceea de la 325. Combaterea ereziei lui Arie, n Studii Teologice, nr. 12 / 1977, p. 17. 24 Sfntul Roman Melodul, Imnul al II lea al nvierii, n ed. cit. p. 436. 25 Ibidem, p. 446.

46

Teologia, 2/ 2005

nfricosati: Nu s-a furat trupul, pentru c nici unul dintre noi nu a dat dormitare ochilor lui nici n atipire nu si-a lsat duhul lui, ci cu totii eram treji, pzindu-l fr ntrerupere si nu stim cum, dintr-o dat a nviat Domnul26. Prin imnurile sale, Sf. Roman scoate n relief si unele probleme de hristologie soteorologic, artnd c Iisus este liber de pcatul transmis generatiilor lui Adam, deoarece El, Hristos, s-a nscut din sn feciorelnic, nu prin unirea brbatului cu femeia, de aceea n imnurile lui Roman Iisus i zice mortii: Cerceteaz-m, cci este usor si constat, c nu vei gsi nici o fapt, nici un cuvnt nedrept. Cci cu fapta n-am pctuit, iar cu gura n-an mintit. Asadar, dac n Mine ai gsit vreun pcat, fie chiar si o urm ct de mic, dovedeste acum naintea Mea tot ceea ce poate s te ndreptteasc. Dar dac nu gsesti nimic, pregteste-te s-i restitui pe toti aceia pe care te-ai grbit s-i iei27. Mai departe se arat c nvierea lui Hristos are si un pronuntat caracter eshatologic, reiesit tot din dialogul lui Iisus cu moartea: Nu numai c-i vei napoia pe toti pe care i-ai luat si pe care Eu i-am trezit. Nu numai pe acestia pe care-i iau cu Mine iesind, ci si pe toti aceia care de acum nainte ti vor fi predati se vor scula de asemenea, cnd i voi nvia pe toti mpreun la sunetul trmbitei28. Lsnd impresia c se adreseaz Mntuitorului, Roman Melodul realizeaz o expunere dogmatic a dreptei credinte. Taina iconomiei Tale, o Mntuitorul nostru, de neajuns este, de nedezlegat, cci ai rmas de o fiint cu Tatl si cu noi. ns de aici limpede s ntelegem pe Unul din doi neamestecati ai rmas ceea ce erai, ai devenit ceea ce nu erai, din Fecioar nevinovat Te-ai ntrupat pentru noi si ca noi, dar fr de pcat29. n alte imnuri combate erezia arian: Cel ce ai fcut toate prin porunc, pe pmnt ai aprut, rmnnd nedesprtit de Cel ce Te-a nscut. Cci dumnezeirea Ta n-a avut nceput nici n-ai fost fcut n timp, ci cuIbidem, p. 472. Imnurile prezint evenimentele care se succed. Soldatii povestesc cum au venit mironositele, iar ei profitnd de clipa n care ele, ndemnate de nger, au intrat s cerceteze mormntul gol, au fugit n grab. n imnurile urmtoare Sf. Roman, pune iadul s povesteasc cum a fost nfrnt, rusinat, ncercnd s se dezvinovteasc pentru greseala de neiertat de a fi cutezat s nghit pe nsusi Stpnul vietii. 27 Sf. Roman Melodul, Imnul al IV lea al nvierii, op. cit. p. 594. 28 Ibidem, p. 594. 29 Roman Melodul, Imnul al IV lea al nvierii, op. cit. p. 502.26

Studii

47

Tatl rmi dinainte de nceputuri nsuti Cuvntul vesnic esti de o fiint cu Cel ce te-a nscut, prin urmare ntr-o singur fiint cu Tatl si cu Duhul, propovduit de credinciosi ca nedesprtit n Treime si ai primit dup trup s fii rstignit30. Din cele prezentate se poate observa faptul c Sfntul Roman Melodul era unul dintre teologii marcanti ai vremii lui, n imnurile sale a tinut seam de hotrrile sinoadelor ecumenice, cunostea scrierile Printilor Bisericii mai vechi sau contemporani cu el. A fost un om modest, nu s-a considerat un inspirat, desi ar fi avut destule motive s o fac. Semnificativ este faptul c multe din imnurile sale erau nsotite de un acrostih plin de umilint si smerenie, ca de pild psalmul smeritului Roman. Asa trebuie nteleas si viata sa, plin de umilint, de smerenie, fiind un model de sfintenie adnc, de aleas si fin cultur, n acest sens stnd mrturie poemele sale frumoase si pline de continut. Imnurile sale inspirate, caracterizate printr-un imens dramatism si o arztoare dorint n a mprtsi tuturor profunda sa viat interioar, i-au adus faim si au fcut s fie recunoscut drept cel mai talentat poet crestin bizantin31. Pentru crestinii de astzi, opera imnografic a Sfntului Roman Melodul trece aproape neobservat, desi unele dintre imnurile sale sunt cntate la srbtorile mari de peste