PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDAREVISTA ROMANILOR DIN NOUA ZEELANDA - ANUL VIII - NUMARUL 83 - MAI 2012 - ISSN 1174-4847

INTERVIU CU MIRCEA POPOVICICAMPION LA ORIENTARE TURISTICA

PE AUCKLAND SI INSULA DE NORD P8

EDITORIAL

EDITORIAdina si Cristi Dumitrache

ROMANIAIrina Margareta Nistor

Liviu AntoneseiMarius DobrescuGeorge PetrovaiCatalin PaduraruCornel NistorescuNicolae Balasa

FRANTAAdrian Irvin Rozei

GERMANIAAdalbert Gyuris

SPANIAGabriela Calutiu Sonnenberg

USAOctavian Curpas

BRAZILIAVlad Radu Poenaru

AUSTRALIAGeorge RocaBen Todica

NOUA ZEELANDALucia DavisMarian Ioan

Pr. Emanuel CrainicMihaela OrlandeaBianca Ungureanu

Pr. Mircea Corpodean

CANADAElena BuicaGeorge Filip

LAYOUT/ DESIGN/ PUBLISHINGAdina si Cristi Dumitrache

PARTENERI PRNZ Romanian Global News,

www.stiridiaspora.com, La Drum,Radio Romania Actualitati, Cotidianul,

Evenimentul Zilei,Ziarul Lumina, TVR International,

PROTV International, HRB Expert, www.liternet.ro, Altermedia,

www.roeanz.com.au,Povestea Vorbei, Fereastra,

Curierul Suedia, Romanul Australian,Spirit Romanesc Australia, Clipa USA, Phoenix Magazine, Literaria Craiova, Basarabia Literara, Dilema Veche,

Constelatii Diamantine, Destine Literare,Cetatea lui Bucur, Revista Singur,Citadela, Constelatii Diamantine,

www.romanianvoice.com

ABONAMENTE SI PUBLICITATEromanianpages@yahoo.co.nz

Materialele si fotografiile pot fi reproduse citand sursa.

ISSN 1174-4847 ©PRNZ 2011AUCKLAND, Noua Zeelanda

2

Cristi Dumitrache

Oameni executati cu lansatoarele de obuze (ca-n filmele proaste de la Hollywood), muritori de foame, aplaudaci la comanda, cetateni subnutriti, tinuti in frig si intuneric, o natiune posedata de trei diavoli grasi, instalati si intretinuti in functie de un regim corupt, pe care pana si cel mai rosu dintre comunistii planetei – si vorbesc aici de tatuca Stalin - l-ar fi invidiat. Aceasta este Coreea de Nord, o tara cu oameni roboti, destinati sa-i faca pe plac imbuibatului-sef. Va mai amintiti de comunism, in perioada sa cea mai intunecata, prin anii ‘85-’89? Ala era mic copil, cum ar zice o vorba romaneasca. Iar spectacolele grandioase, dupa care exista si acum suspinatori, au fost imprumutate de Scaraotchi cel mic din - haideti sa ghicim – aceeasi amarata Coree nordica. Un regim de saltimbanci, care-si bate joc de 24 milioane de oameni, care are o armata de 1 milion de persoane si pe mana caruia se afla un consistent arsenal nuclear. Incurajate de atitudinea aberanta a Chinei si Rusiei, state precum Coreea de Nord si Iranul isi fac de cap, in timp ce comunitatea internationala ramane fara mijloace prin care sa controleze excesele acestor Bin Ladeni. In tot acest context, secvente de cosmar la Televiziunea Nationala. In plin jurnal de stiri, reciclatul Mircea Radu (care prezinta evenimentele zilei de parca ar fi in continuare la “Din dragoste”) il intreaba super incantat pe un alt exaltat, nea Adelin Petrisor, ce o sa filmeze in Coreea de Nord? Totul cu o incantare demna de prezentarea intr-un tabloid… Pai de unde sa stie dom’ Petrisor pe unde o sa-l plimbe tovarasii? Si iar imi amintesc despre aberatiile comunismului, atunci cand mergeam la piata si era Ziua Recoltei. Se aduceau legume si fructe cum eu, cu ochii unui copil, nu mai vazusem niciodata. Se expuneau pe un fel de car alegoric din carton, de stateam toata ziua si le priveam cu totii bovin, fascinati de asemenea exemplare. Realizam dupa cateva ore ca nu ne erau destinate, securistii participand cu spor la impachetarea lor, nu de alta dar trebuiau sa mai ajunga in cateva piete, spre a fi expuse, inainte de a fi halite de vreun nomenclaturist care, evident, le merita mult mai mult decat noi, bieti muritori si inghititori in sec. Ma opresc aici, pentru ca, odata starnit, as putea sa umplu cateva numere de revista cu dezamagirile si frustrarile din vremurile acelea “glorioase“. Asa ca, dom’ Petrisor, mai usurel cu realizarile exceptionale ale televiziunii la care lucrezi, pentru ca, daca nu ar fi vrut nord-coreeni sa se laude (iar jurnalistii de-alde tine sa inghita ce ti-au servit ei) nu ai fi fost acolo niciodata. Chiar, ai observat ca pana si baietii albastri coreeni au ochi albastrii? Fascinant...

AUTOSTRAZILE SI NORDICII COREENI

“Magistrala albastra” era un cantec comunist care facea furori prin anii ’80. Era, evident, cantat de doi dintre cei mai populari interpreti ai epocii, Mirabela Dauer si Dan Spataru. Un cantec in care era adulat, bineinteles cu niste versuri pe alocuri ridicole, canalul Dunare-Marea Neagra. Ma gandeam deunazi la acest cantec, nu din nostalgie ci dintr-un motiv foarte practic. Si anume, anuntul actualilor guvernanti, cum ca ne laudam cu constructia a 12 km de autostrada pe an. Mult, foarte mult! Daca nu ar fi incredibil de trist, ar fi absolutamente hilar. Sa te lauzi cu atata amar de autostrada, intr-o tara care poate absorbi fonduri europene si poate angaja propria forta de munca (scotand-o astfel din somaj) este nemaiintalnit. Mergeam odata spre casa, din Royal Oak spre Pakuranga si am observat cum cele doua benzi ale drumului se ingustau ca un fermoar pe una singura, semn ca se incepeau lucrarile la drum. Nu mai vorbesc ca acest drum arata foarte bine (cred ca in Romania ar fi fost cotat drept drum de 5 stele), insa drumarii trebuiau sa se apuce de refacut. Sa privim acum fazele realizarii unei portiuni de 3 km, in sus-numitul cartier din Auckland. Prima seara, aducerea utilajelor, taierea asfaltului vechi, spalarea si pregatirea noului cofraj de ciment. A doua zi, turnarea unei benzi de beton proaspat, cojirea celei de-a doua. A treia zi, turnarea celei de-a doua benzi, spre seara marcarea drumului. In a patra dimineata de la inceperea lucrarilor, circulatia redeschisa. Si mai spunea cineva ca nu suntem feti-frumosi, noi romanii... Iata ca le-am aratat noi aritmetica celor din Noua Zeelanda. Ceea ce neo-zeelandezii fac, in conditii de calitate maxima, in 4 zile, noi reusim sa ducem la bun sfarsit in 91. Tot de zile! Adicatalea, suntem de 22 de ori mai lenti, mai slab pregatiti, mai indolenti! Bravos natiune!

STIRI3

Intrebare de la revista “Pagini Romanesti in Noua Zeelanda”, in Evenimentul Zilei, adresata deputatului PDL de diaspora William Branza: Cum comentati dumneavoastra, in calitate de reprezentant al diasporei, faptul ca romanii din Noua Zeelanda nu mai au nici un fel de incredere in actuala guvernare? Din toti cei intervievati de mine dar si de cei de la emisiunea de radio in Noua Zeelanda, se pare ca nu va mai exista nici macar un singur vot pentru partidul dvs? Opinia noastra, a romanilor care-si iubesc tara, parintii, prietenii, oamenii simpli, este ca PDL si-a batut joc de increderea ce i-a fost acordata, mai ales de catre diaspora. Va rugam sa comentati si acest aspect.

INTREBARE PENTRU UN DEPUTAT PDL:RASPUNS NESATISFACATOR!

Va multumim si va dorim succes in activitatea dvs. Cristi Dumitrache, PRNZ. “Sunt sigur ca si romanii din Noua Zeelanda sunt conectati la toate mijloacele media si cunosc ce se intampla astazi, in lume si in Romania. Masurile nepopulare pe care guvernul le-a adoptat nu au adus prea multa bucurie, dar erau necesare. Uitati-va ca Romania, astazi, are o economie stabila si suntem laudati de toate institutiile europene. Nu cred ca romanii din Noua Zeelanda vor ca la putere sa revina comunistii. Sa nu uitam ce au facut ei din Romania in perioada cand au guvernat. Aveti motive sa fiti suparat, dar impreuna putem indrepta situatia prezenta. Am spus, impreuna!”

Iata in continuare comunicatul asociatiei Doina, dupa alegerile care au avut loc recent, in Auckland. “Multumim tuturor celor care au fost prezenti la adunarea Generala a Asociatiei Doina care a avut loc Duminica - 6 Mai la Bayview Community Centre. S-au propus si votat in unanimite de catre cei 32 de membri prezenti urmatorii membri pentru comitetul de conducere al Asociatiei Doina perioada 2012-2013: Presedinte – Irina (Blaj) Pegler; Vice Presedinte – Vali Necsulescu; Membru – Lucretia Macoviciuc; Membru – Laura Nicolau; Membru – Petre Cotos; Membru ajutator – Andu Iordache.” Felicitam si noi noul comitet si ii dorim succes in activitatile ce vor fi intreprinse in acest an.

ALEGERI LAASOCIATIE

CLUBUL SENIORILOR

Clubul seniorilor de pe langa Asociatia Doina a organizat o excursie pentru membrii sai, pe insula Waiheke din Auckland. Iata si o fotografie de la aceasta actiune.

ROMANIE, PLAI DE DOR

Emisiunea de radio in limba romana “Romanie, plai de dor“, este difuzata in fiecare vineri seara, intre orele 20.30-21.30, pe frecventa Planet FM, 104,6 Mhz. Emisiunea poate fi ascultata timp de o saptamana si inregistrata pe site-ul planet FM http://www.planetaudio.org.nz/romanieplaidedor. Emisiunea este urmata de inca o jumatate de ora in limba romana “Rostirea ortodoxa“, prezentata de parintele protopop Mircea Corpodean.

O ROMANCAPE MARTE

Prietena noastra de la Wellington se afla din nou pe Marte, de data aceasta ca sef al misiunii KiwiMars 2012. Echipajul sau este compus din Mike Bodnar, Annalea Beatie, Don Stewart, Ali Harley si Bruce Ngataierua.

Echipajul a stat pe Marte timp de doua saptamani, intre 22 aprilie si 6 mai 2012. Au fost urmate masuri de protocol stricte, care au simulat munca si viata pe Marte, au fost de asemenea efectuate si experimente stiintifice, precum si explorari in conditii foarte apropiate de cele reale, de pe Marte.

UMANISM 4

FIINTA UMANA NU ESTE OBIECT DE CONSUMIn urma cu mai multe zile mergeam grabit pe o strada din Geneva, cand privind inainte am zarit pe trotuar silueta unei prostituate de culoare in cautare de posibili clienti. Era o zi foarte geroasa, o dimineata posomorata in care tremurai chiar fiind bine imbracat. Insa aceasta femeie era destul de subtire imbracata, cu o fusta suficient de scurta pentru a etala partea de interes pentru barbati, fara nimic pe cap, avand un tremur imperceptibil si un zambet placut pe fata, destinat sa atraga pe amatorii de sex contra cost. Involuntar am privit catre ea, dar nu spre partea de „interes”, ci direct in ochii ei, care dincolo de mimica atent aranjata trada tristete si multa suferinta. Fara sa insist, am memorat acea strafulgerare a sufletului unei femei ce isi vindea trupul pentru a-si castiga existenta, traind un sentiment de profunda compasiune. Nu pot spune ca as avea vreo preferinta pentru femeile de culoare, dar de data aceasta am constatat ca niciodata nu am vazut pe cineva cu o silueta atat de bine armonizata si cu un aspect atat de atractiv, in care se imbina prospetimea tineretii cu trasaturile fine ale fetei intr-un mod cu totul unic. De regula, prostituatele au un aer relativ „obosit”, sau confectionat, lipsit de acea stralucire naturala a feminitatii, cel putin asa cum o percep eu. Insa nu acesta era cazul acelei femei fara nume, stand pe un trotuar gol pe „Rue de Monthoux”, intr-o dimineata geroasa in Geneva. Bineinteles, m-a intrebat intr-o franceza impecabila daca doresc sa ii fiu client, atunci cand am trecut pe langa ea. Pentru o secunda am vazut in imaginatie coridoarele cladirii cu geamuri fumurii in fata careia statea, si am avut constiinta a ceea ce se intampla acolo, facandu-ma sa ma cutremur interior. Normal, am refuzat, dar in acelasi timp am sesizat conditia de potential client pe care o avusesem cu cateva clipe inainte. In astfel de momente un „da” sau un „nu” fac toata diferenta, dincolo de orice alt aspect financiar. Un „da” pentru a te folosi de o femeie frumoasa ca de un obiect de consum, ca de un fel de aparat de barbierit sau similar, sau un „nu”, care te lasa in acelasi timp cu gustul amar ca altii vor spune „da” si vor continua procesul de intinare a unei fiinte umane. De fapt, cred ca problema mea este ca nu pot separa sexul de sentimente, ca exista o componenta „feminina”, care ma determina sa privesc deopotriva sufletul si trupul persoanelor ce trec prin viata mea in diferitele lor calitati. Insa dincolo de a incrimina o anumita practica, as vrea sa atac chestiunea tratarii omului ca un obiect de consum, ce este folosit si dupa aceea este aruncat la cos. Exista lucruri ce te marcheaza printr-o singura privire mai mult decat o mie de cuvinte, ce iti raman in tesatura memoriei dincolo de consumarea unui anumit eveniment. Ceva in genul acesta s-a intamplat in acea dimineata cu mine, mai ales ca drumul meu ducea tocmai la o biserica pe care doream sa o vizitez, ce se afla la

extremitatea opusa a acelei strazi. Am avut brusc senzatia unei polarizari extreme, dintre lumea prostitutiei si cea a religiei, fiecare evoluand independent, dar fiind situate pe aceeasi strada a existentei umane, doua elemente ce se exclud reciproc, cel putin in teorie, in practica lucrurile fiind in mare masura amestecate. De ce spun aceste lucruri? Pur si simplu fiindca la o extrema se comercializeaza trupul, iar la cealalta sufletul, ambele facand obiectul unei tranzactii. Fiindca asa cum nu pot separa sexualitatea de sentiment, nu pot sa despart exercitiul religios de caldura pretuirii fiintei umane, fara de care orice ritual devine doar o metoda de exploatare a sufletului omenesc. Sa nu fiu inteles gresit, in sensul ca nu voi pune pe acelasi taler vinderea trupului cu cea a sufletului. Nu voi face acest lucru fiindca pur si simplu cea de a doua este mult mai grava decat prima. Intre aceste doua locatii extreme ale strazii „Rue de Motheaux”, erau dispuse o multime de alte cladiri cu o functionalitate normala, in care multi oameni locuiau, cumparau sau mergeau la serviciu. Tot astfel, pe scara rolurilor din viata, suntem actori ce jucam in anumite piese, ignorand sa privim ansamblul lucrurilor in mijlocul carora traim. Jucandu-ne de-a comertul, uitam ca nu orice lucru se preteaza la un astfel de tratament, ca din principiu fiinta umana, atat ca trup, cat si ca suflet, ar trebui sa nu fie niciodata cumparata sau vanduta, ca statutul de obiect nu i se potriveste defel, ca este un lucru grav sa promovezi astfel de practici. Obisnuiti atat de mult sa ne vindem forta de munca, ajungem sa trecem dincolo de limita demnitatii umane. Astfel, relatiile dintre noi se prabusesc, conflictele apar la tot pasul, iar intrebarea care se pune este: „Cine va juca rolul prostituatei ce se va vinde in piesa sau actul urmator?” Bineinteles, ca nu iti doresti un astfel de rol, dar in cele din urma tot vei fi fortat sa il joci, atata timp cat sistemul te va impinge la acest lucru, fortandu-te cel mai adesea cu ratiunea supravietuirii sau subzistentei. Dar poate ma vei intreba: „De ce ai amestecat si religia intr-o astfel de discutie?” Raspunsul meu va fi insa relativ simplu, fiindca religia fara o credinta autentica si fara pretuirea semenilor isi

pierde orice valoare, ramanand doar o forma de manipulare lipsita de cel mai elementar scrupul. Adica, tot o forma de prostitutie, dar in care se tranzactioneaza sufletul si nu trupul. De fapt, cand privesc in jurul meu am deseori sentimentul ca ma aflu in mijlocul unui bazar imens, populat cu obiecte de diferite dimensiuni, intre care cu mare greutate se poate distinge prezenta umana. Este ca si cum universul imediat ar fi fost invadat de lucruri neinsufletite ce estompeaza aproape complet caldura sensibilitatii trairilor specifice omului, o senzatie teribila a invadarii constiintei umane cu elemente ce o desfigureaza cu totul. Fara sa vreau, meditez in astfel de momente la cuvintele filozofilor rationalisti care enuntau faptul ca omul este la fel ca o masina. Insa chiar asa stau lucrurile? Oare tot ceea ce tine de sufletul omenesc sa se reduca in final doar la o suma de trebuinte si de nevoi executate prin intermediul unei ciclicitati mecanice, realizate in mod similar proceselor de functionare ale unei masini? Nu in ultimul rand, contempland evenimentele din lumea intreaga, traiesc profund senzatia ca intreaga noastra conditie s-a golit de continut, ca am devenit obiecte de consum in ghearele unui sistem creat tot de noi, care insa acum ne devoreaza fara mila. Axati prea mult pe respectarea unor reguli stabilite de-a lungul timpului, uitam ca nu exista nici un sistem desavarsit, ca lucrurile trebuie perfectionate de la o etapa la alta, altfel ajungandu-se la limitarea posibilitatilor de dezvoltare ale fiintei umane. Fermecati de magia numerelor, care insa nu pot surprinde cu adevarat continutul, ajungem sa fim tarati in cenusiul unei gandiri lipsite de viata, care cel mai adesea sub forma valorii financiare ne suprima puterea de a crea si de a visa. Realitatea este ca forta spiritului uman deriva din aceasta forta extraordinara a imaginatiei ce proiecteaza viitorul inainte ca acesta sa se nasca, ce zareste culmea dincolo de vale si maretia dincolo de suferinta prezenta. Lasand la o parte idealurile, ajungem sa ne frangem in mijlocul unei existente absurde, lipsite de cea mai elementara caldura umana, devenind tot mai rai, si comportandu-ne unii fata de altii asemenea unor masini lipsite de sentimente. Nimic nu este mai trist decat ca omul devine un simplu articol de consum pe rafturile si asa pline cu atatea desertaciuni ce se topesc la scurt timp dupa intrebuintare. In lupta cu un mediu ostil, am ajuns sa ne intoarcem armele unii impotriva altora, slabindu-ne fortele si ratand posibilitatile ce ne-au fost oferite la nivel de individ si de umanitate, ajungand fara putere in fata adevaratelor probleme ce vin asupra noastra. Si tocmai de aceea, este necesara o trezire, o regenerare, o cale de a redescoperi vocatia extraordinara a conditiei de a fi om pe acest pamant. De aceea, in mod repetat voi respinge ideea sa imi tratez semenii ca obiecte de consum,

UMANISM5

Octavian Lupu

de care te folosesti si dupa aceea le arunci la cos, fiindca in felul acesta nu voi face altceva decat sa hranesc o forta de distrugere ce se va intoarce in cele din urma si asupra mea. Dar cred, ca daca vom putea sa ne reevaluam relatiile prin prisma adevaratului umanism, atunci existenta va deveni mai frumoasa si mai interesanta din toate punctele de vedere. Insa, nu cred ca demersul dogmatic religios va fi suficient, ca sa nu spun ca de fapt orice forma de dogmatism reprezinta o limitare a puterii creativitatii umane. Nici solutiile de urgenta oferite de catre diferitele curente filozofice axate mai mult sau mai putin pe asa zisa „gandire pozitiva” nu vor oferi un remediu de lunga durata. Insa cred in forta sensibilitatii umane, care are capacitatea de a transforma intreaga lume, de a descatusa energiile interioara, ce se vor revarsa ulterior asemenea apelor ce vin din izvoarele adancului, inlaturand ariditatea secetei si transformand pustiul in paradis. Utopie sau realitate? Poate, dar acest lucru depinde in final de fiecare dintre noi. Natura nu raspunde la sentimente, insa are reguli pe care trebuie sa le respecti, caz in care ea va fi alaturi de tine. Omul are sentimente, dar tinde prea adesea sa ignore legile ce guverneaza natura, incercand in mod ridicol sa impuna precepte inventate universului inconjurator. Insa atunci cand imaginatia specifica spiritului uman este adusa in armonie cu legitatile naturii in care traim, rezultatul nu poate fi decat grandios. Atunci, in loc sa mai fim obiecte de consum, vom deveni modelatori intelepti ai universului in care existam si vom trai o viata frumoasa pe pamant. Cand creativitatea se va sprijini pe fortele realitatii, posibilitatile vor incepe sa se deschida in mod neasteptat, iar lumea va putea primi un nou vesmant. Creativitatea si sensibilitatea sunt cele doua aspecte motrice fundamentale ale sufletului uman; unite ele vor conferi valoare la tot ceea ce intreprindem intr-o armonie ce va aduce rezolvare la toate conflictele prin care trecem in clipa de fata. Iar daca oamenii care prezinta aceste caracteristici vor fi selectati in ierarhia sociala, atunci sistemul de organizare va putea fi perfectionat asigurand dezvoltarea intregii umanitati. Numai astfel, etapa transformarii fiintei umane in obiect de consum va lua sfarsit, iar vinderea trupului si a sufletului va inceta, aducand linistea armoniei de care avem atat de mare nevoie. Lasand aceste ganduri in urma mea, trec mai departe grabit pe strada „Rue de Montheaux” in drumul meu printre case si oameni, fara insa sa pot uita atat de usor acea privire, amestec de suferinta si inocenta reprimata, pe o fata atractiv machiata, a unei prostituate anonime de culoare, intr-o dimineata geroasa de iarna. Acest lucru m-a determinat sa scriu, sa imi astern gandurile pe hartie si sa cizelez o posibila solutie la drama transformarii omului in obiect de consum.

RASISTI, MISOGINI SI HOMOFOBIStudiul - intitulat „Perceptii si atitudini privind discriminarea in Romania”, realizat de TNS CSOP, in perioada decembrie 2011-ianuarie 2012, pe 1400 de respondenti, la solicitarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) - s-a axat in principal pe calcularea gradului de informare al romanilor privind discriminarea. El vine la cinci ani de la integrarea Romaniei in UE si arata felul in care populația se raporteaza la probleme legate de minoritati (atat etnice, cat si sexuale). Astfel, in ce priveste discriminarea, 51% dintre romani considera in mare si in foarte mare masura ca fenomenul este una din problemele actuale, in timp ce 44% considera ca acest aspect conteaza in mica si in foarte mica masura. 49% dintre romani afirma ca fenomenul discriminarii este foarte des si des intalnit in Romania, in timp ce 11% considera ca e foarte rar/deloc intalnit. Printre intrebari au fost introduse si cateva cu referire la starea economica a tarii si mediile de informare. La intrebarea „Credeti ca in tara noastra lucrurile merg intr-o directie buna sau intr-o directie gresita”, romanii au raspuns ca directia este buna doar in procent de 9%, in timp ce 74% sunt pesimisti in ce priveste viitorul (18% au spus ca nu stiu sau nu raspund la intrebare). Sondajul contine si un rezultat relevant pentru gradul de informare zilnic al romanilor. Potrivit studiului, romanii sunt un popor lipit de televizor, 88% dintre respondenti admitand ca se informeaza zilnic de la televizor. 36% asculta zilnic radio, 25% se informeaza zi de zi de pe internet, doar 15% citesc zilnic ziare si 6% citesc zilnic carti. De asemenea, in ce priveste discriminarea femeilor, studiul arata ca 62% dintre respondenti au raspuns ca „barbatul este capul familiei” si peste 50% ca femeile ar trebui sa se ocupe de „treburile casei”.

Perceptia asupra minoritatilor etnice si sexuale a fost de asemenea masurata. „Cele mai discriminate categorii sociale, conform opiniilor respondentilor, sunt reprezentate de persoanele de etnie roma, persoanele cu dizabilitati fizice sau psihice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele fara adapost, orfanii si persoanele dependente de droguri”, scriu autorii studiului. Rezultatele arata ca 45% dintre romani nu vor sa aiba, de exemplu, un coleg homosexual. De asemenea, romanii sunt deranjati de ideea de a avea un medic de familie cu alte orientari sexuale, ca profesorul copilului sa fie homosexual sau sa vada homosexuali tinandu-se de mana pe strada. Tot 45% considera ca persoanelor infectate cu HIV ar trebui sa nu fie primite scoli, spitale si institutii publice, mai arata studiul. Apoi, 31% dintre romani afirma ca s-ar simti „foarte putin/deloc confortabil in preajma unei persoane de orientara homosexuala”, 22% in preajma unei persoane infectate cu HIV/bolnave de SIDA si 15% in preajma unei persoane de etnie roma. In ceea ce priveste imaginea romilor in Romania, 43% dintre persoanele intervievate au o parere proasta si foarte proasta despre acestia, scrie studiul. Primele trei calitati atribuite totusi romilor ar fi ca sunt uniti (64% dintre respondenti cred asta), curajosi, indrazneti (29%) si increzatori in sine (18%). Cele trei defecte puse pe seama etniei de respondentii studiului ar fi ca sunt lenesi (46% dintre cei chestionați cred asta), agresivi (45%) si necinstiti (35%). Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii este autoritatea de stat autonoma, sub control parlamentar, care isi desfasoara activitatea in domeniul discriminarii. Este garant al respectarii si aplicarii principiului nediscriminarii, in conformitate cu legislatia interna in vigoare si cu documentele internationale la care Romania este parte. Consiliul isi exercita atributiile in urmatoarele domenii: prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de constientizare privind drepturile omului, efectele discriminarii, principiul egalitatii, cursuri de formare, de informare, proiecte si programe la nivel local, regional si national, realizarea de studii, rapoarte; medierea faptelor de discriminare a partilor implicate in cazul de discriminare, in prezenta reprezentantilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii urmareste reducerea si eliminarea faptelor de discriminare si nicidecum sa aplice amenzi. De asemenea, CNCD realizeaza investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare. Pentru analizarea cat mai corecta a cazurilor si pentru luarea deciziilor in cazul petitiilor primite sau autosesizarilor, Colegiul Director dispune de masuri pentru a investiga cazurile, in urma carora acesta constata existenta sau nu a faptei de discriminare si dupa caz, sanctionarea acesteia.

6

Invitation to the Wine ContestWe invite you to offer your wines the chance to be present at the most important international competition organized in Romania, The IX th Edition of International Wine Contest Bucharest, which will take place between 07th-10th of June 2012, at Romexpo. International Wine Contest Bucharest 2012 (ICWB 2012) is organized at the initiative of National Office of Wine and Vine Products (O.N.V.P.V), in partnership with the Romanian Wine Tasters Association (A.D.A.R)

International Wine Contest Bucharest 2012 will be held by the Ministry of Agriculture and Rural Development of Romania (M.A.R.D) and under the patronage of the International Vine and Wine

(O.I.V.), and is one of the 20th prestigious competitions recognized authority which groups 45 countries producers and consumers of wine worldwide.

The contest will run according to international wine competitions rules adopted by the O.I.V. We are convinced that you will accept that professional challenge as a highly efficient method of

evaluation and notoriety for the qualities of wines which represent you.Thank you and Good luck!

Prof.Dr. Viorel Stoian, President of Honour Prof.Dr. Dan Boboc, President of the Contest

Dan Axente, General Director ONVPVCatalin Paduraru, CEO IWCB

Please find the Wine Registration Form and the Participant registration form on our website: www.iwcb.ro. The Contest Regulation, Annex I, Annex II and further supplementary information

can be also find on our website: www.iwcb.ro.

ISTORIA ROMANILOR7

Constantin C Giurescu

PAMANTUL ROMANESC IN TRECUT

Istoria poporului nostru e in legatura cu istoria popoarelor de primprejur, in genere cu istoria europeana si a omenirii. Faptele noastre au influentat pe altii si faptele altora ne-au influentat pe noi: aceasta dependenta creste cu cat ne apropiem de perioada contemporana. E normal deci ca marile impartiri ale istoriei universale sa se regaseasca si in istoria Romanilor; limitele acestor impartiri insa nu coincid, nu sunt aceleasi, din cauza unor imprejurari proprii locurilor noastre. Preistoria acestor locuri incepe cu primele urme omenesti gasite, din epoca paleolitica, si tine pana la anul 514 inainte de Hristos, an la care se refera primele scrieri ale lui Herodot, privind pe stramosii nostri cei mai indepartati: e vorba de Daci sau Geti care se opun atunci numeroasei armate a regelui Darius. Istoria veche tine de la 514 inainte de Hristos pana la 527 dupa Hristos (inceputul domniei lui Justinian), adica ceva mai mult de un mileniu. Am ales aceasta data si nu cea obisnuita pana acum: 271 (de fapt 275: parasirea Daciei Traiane) deoarece abia in primele decenii ale secolului VI incep navalirile Slavilor, care vor avea pentru noi aceeasi importanta pe care o au pentru neamurile romanice din apusul Europei Germanii. Pana la navalirea Slavilor, populatia romanica din rasaritul Europei nu e dislocata de catre barbari; dimpotriva, ea continua sa asimileze pe noii veniti; navalirea Slavilor schimba insa aceasta stare de lucruri. Pe de alta parte, crestinarea poporului roman inceputa, ca un fenomen de masa in veacul al IV-lea, nu se desavarseste in veacul al V-lea; la parasirea Daciei Traiane, crestinismul nici nu fusese macar recunoscut ca religie in imperiu; aceasta se face abia prin edictul din Milan (313). Pentru aceste doua argumente, socotim data de 527 mai potrivita ca sfarsit al istoriei vechi in tinuturile noastre decat aceea de 275; ea e de altminteri si mai apropiata de data 476 care se admite in genere pentru sfarsitul istoriei vechi. Istoria evului mediu tine iarasi un mileniu, de la 527 pana la 1541, cand, prin recunoasterea suzeranitatii turcesti de catre Ardeleni, in urma ocuparii Budei de catre Turci si a transformarii Ungariei in pasalac, tarile noastre ajung intr’o dependenta stransa, politica si economics, de Inalta Poarta. De la 1541 inainte, domnii nu mai au initiative politice externe decat in mod exceptional, tributul creste necontenit, comertul e dominat de piata turceasca: o faza noua incepe in dezvoltarea statelor noastre. La inceputul acestui mileniu medieval, au loc navalirile Slavilor; urmeaza apoi navalirile celorlalti barbari. Dupa ultimul val barbar, al Tatarilor, se

intemeiaza statele romanesti care ajung, in scurta vreme, sub carmuirea unor personalitati exceptionale, la un prestigiu deosebit. La sfarsitul acestei epoci, se introduce la noi tiparul (15o8). Istoria moderna tine de la 1541 pana la 1821, cand, prin miscarea nationala si sociala a lui Tudor Vladimirescu, incepe perioada renasterii noastre. In acest rastimp are loc o inflorire a spiritului romanesc, care atinge culmea la sfarsitul veacului al XVII-lea si inceputul celui de al XVIII-lea. Sub raportul politic, in schimb, suntem in scadere, afara de rari momente, dintre care acela, stralucit, al lui Mihai Viteazul. Istoria contemporana, dela 1821 inainte, comporta, ca perioade din istoria universala, doua faze: una pana la razboiul pentru intregirea neamului (1916-1919), cealalta de atunci incoace. Este, in prima faza, epoca integrarii statului national; inceputa prin jertfa lui Tudor, ea e terminata dupa un secol, printr-o alta jertfa, de sute de mii de vieti. Marturii scrise despre pamantul pe care-1 locuim azi n’avem decat de vreo 2500 de ani. In acest rastimp, infatisarea lui nu s’a schimbat in liniile sale generale.Parerea care a fost exprimata intr’o opera de sinteza asupra istoriei Romanilor, cum ca Dunarea s’ar fi varsat in mare altadataprin valea Cara-su (Cernavoda, Medgidia, Constanta) este o greseala, dupe cum au dovedit-o cercetarile. Trebuie pomenitain schimb marirea Deltei care creste astazi in dreptul varsarii bratului Chiliei cu vreo 7o metri pe an. Valcovul era odinioarachiar langa mare; azi e la o distanta de 13 kilometri. De asemenea, s’a schimbat infatisarea coastei dobrogene in regiunea marilor lacuri de la miazazi de Delta. Cetatea greco-romana Histria era zidita pe o insula aproape de tarm. Aluviunile aduse de Dunare s’au depus insa treptat de-a-lungul coastei si, de la o vreme, au inchis o parte a marii care s’a transformat apoi in lacurile sau limanurile de azi. S’au schimbat de asemenea cursurile unor rauri mai mici. Asa, bunaoara, Barladul se varsa, pe vremea lui Stefan cel Mare, de-a-dreptul in Dunare se cunoaste azi vechiul sau curs si avem si documente care arata acest fapt pe cand acuma el se varsa in Siret. Insusi cursul Siretului a fost modificat, in partea sa inferioara (judetele Putna Ramnic) prin fenomene naturale dar prin lucrarile poruncite de Stefan cel Mare. Schimbari de acestea de albii se petrec de altfel si sub ochii nostri. Jiul Oltul si-au mutat gura in acelasi sens, cel dintai cu iz kilometri, cel de al doilea cu 3 kilometri, spre Vest. Nu va mai trece mult Putna, in loc sa se verse in Siret la miazazi de satul Calieni, unde e azi confluenta ei, se va varsa la miazanoapte, cu vreo 5 kilometri mai sus. In acest din urma punct, distanta dintre cele doua rauri a ajuns numai de vreo 5o de metri e mereu micsorata, prin daramarea malurilor, cand vin apele mari. Unele schimbari s’au produs in ce priveste flora si fauna. Sub raportul vegetatiei, infatisarea de azi a pamantului se deosebeste de cea existenta acum o mie de ani chiar de aceea din vremea Fanariotilor.

Mai ales in ultimul secol, prefacerile au fost mari. In primul rand, padurile s’au taiat pe un cap. Acolo unde odinioara erau codrii azi e loc de aratura. Codrul Vlasiei se intindea pe o suprafata considerabila, intre Ploiesti si Bucuresti. Azi au ramas numai petece de padure si, ici si colo, in mijlocul campului, cate un stejar singuratec, martor al vestitului codru de odinioara. Nici muntele insa nu a scapat cu totul, fiind dezbracat de minunata lui podoaba. Taierea padurilor a avut insa urmari atat in ce priveste clima cat asupra regimului apelor. Umiditatea a cazut, uscaciunea aerului a devenit mai pronuntata. Pe de alta parte, raurile au capatat un caracter torential tot mai accentuat. Nemaifiind padurea care s-o opreasca, apa de ploaie se scurge repede pe coastele dealurilor muntilor, carand totdeodata si pamantul vegetal cu ea. Rezultatul: salbaticirea unei parti insemnate din regiunile strabatute derauri, o paguba imensa pentru agricultura. Padurea, taiata fara socoteala, se razbuna. Fanetele s-au imputinat si ele. Odinioara, suprafete enorme erau lasate pentru pasunat si faneata, unele pazite cu strasnicie chiar, cum erau branistele domnesti. Odata cu intinderea locurilor de aratura rezultand si dintr’un proces naturalde inmultire a populatiei dar si dorinta de castig mai mare fanetele s’au imputinat si ele. Pe la sfarsitul veacului al XIX-lea,erau multe sate mai sunt si astazi cand n’aveau un petec de islaz macar. Se incearca sa se remedieze acum, in unele locuri, laaceasta stare de lucruri prin cultivarea plantelor furajere, in special a lucernei si, din ce in ce mai mult in timpul din urma, a ierbei de Sudan care e pe cale sa adaoge o nota noua infatisarii Baraganului. Tot sub raportul vegetatiei, trebuie sa insemnam introducerea, acum vreo trei sute de ani a unei cereale care a prins grozav si care astazi constituie o noua caracteristica a peisajului agricol romanesc. E vorba de porumb. Din vremea Dacilor si Romanilor si pana pe la inceputul veacului al XVII-lea, stramosii nostri au cunoscut, pe langa paine, mamaliga de mei. De atunci incoace, locul meiului a fost luat de porumb, care astazi intrece in ce priveste suprafata cultivata insusi graul. Vom adauga un cuvant si despre vita de vie. Pretuita dupa cuviinta si uneori chiar mai mult, de catre inaintasi, ea ajunsese, in timpul celor doua milenii de cand stim sigur ca se cultiva pe dealurile noastre, la o selectie naturala. Podgoriile vestite aveau fiecare soiul lor de poama anume: Cotnarii aveau grasa, Nicorestii babeasca, Odobestii, galbena. Ajunsesem la o specializare a vinurilor si, ca o consecinta a acestui fapt, la un export insemnat. Dupa filoxera, replantarea s’a facut fara socoteala, iar soiurile s’au amestecat. In ce priveste fauna, trebuie sa insemnam disparitia unor soiuri de animale salbatece, fapt in legatura cu imputinarea padurilor si fanetelor. Printre animalele disparute, pomenim in locul intaiu bourul si zimbrul. VA URMA

COPIII NOSTRI 8

SA NE ORIENTAM TURISTIC. CU MIRCEA POPOVICI!Mircea a mostenit pasiunea pentru orientare turistica si pentru sport, in general, de la tatal sau, Nelu. Lui Mircea nu-i ajung orele din zi ca sa faca tot ce ar dori. La concursurile de orientare turistica, Mircea e o forta. Ceilalti copii participanti isi iau adio de la premii cand il vad pe el: “Iar a venit Mircea Popovici! N-avem nici o sansa!” Multi prieteni romani l-au felicitat pe Mircea si i-au vazut poza pe website-ul liceului la care invata, Westlake Boys. Ca orice atlet, Mircea are nevoie de “combustibil”, de mancare nutritiva, care sa il mentina in forma. Mama lui, Anca, mi-a spus ca lui Mircea ii place foarte mult mancarea romaneasca pe care o pregateste bunica lui: pilaful in stil romanesc, tochitura moldoveneasca, supa de pui cu galuste si gogosile. Mircea a participat la tabara copiilor romani si joaca tenis la scoala romaneasca, cu antrenorul Gianni Giurgiu. Anca ne-a mai destainuit: “Parca ma ‘strange’ in spate tot timpul cand ma uit la poza asta, e asa de puternica si cu semnificatii pentru mine ca parinte!!! E momentul ala cand ai vrea sa ii iei copilului tau toate grijile si sa il faci sa se simta bine si in siguranta, si sa il asiguri ca totul va fi bine, dar el nu te lasa decat sa stai deoparte, sa stie doar ca esti acolo…” Va invit sa cititi mai jos interviul pe care i l-am luat campionului nostru.

Draga Mircea, cati ani ai si la ce scoala inveti? Am 13 ani si merg la Westlake Boys High School.

Ce sporturi practici? Fac orientare turistica si sunt inscris la Clubul de Orientare Turistica- Auckland si la Clubul de Orientare Turistica de la Westlake Boys High School. Joc fotbal la Clubul Forest Hill AFC. Mai practic inotul si tenisul. Ce rezultate ai obtinut la aceste sporturi? La orientare turistica am noua medalii obtinute la concursurile interscolare si la concursurile cu Clubul Auckland. Sunt actualul campion al Aucklandului si al Insulei de Nord la orientare turistica la concursurile interscolare. La fotbal am obtinut sapte medalii la turnee si trei trofee pentru “Cel mai bun jucator de fotbal al anului”. De doi ani joc si pentru echipa de fotbal regionala North Harbour.

Ce iti mai place sa faci in timpul tau liber? Prefer sa ma joc pe calculator, drept sa spun, dar imi place si sa merg cu bicicleta. Mi-ar fi placut sa pot face si ciclism…dar nu mai am timp si pentru asta. Imi place sa merg in drumetii pe munte, sa ma intalnesc cu prietenii si sa citesc. Ce carti citesti, la ce filme iti place sa te uiti? Acum recitesc seria “Inheritance” de Christopher Paolini si imi plac filmele si cartile de actiune si fictiune.

Cate ore te antrenezi pe saptamana? Programul meu este foarte incarcat si chiar trei zile pe saptamana incep cu inot de la 6.30am, continuu cu antrenamente dupa scoala si in weekenduri si cu meciuri si concursuri in weekend.

Ce calitati trebuie sa ai ca sa ajungi in frunte, la scoala si in sport? Cred ca trebuie sa fii ambitios, organizat, sa ai un scop pe care vrei sa-l atingi, sa fii cel mai bun.

Ce materii preferate ai la scoala? Matematica si sportul, desi au inceput sa imi placa mult si limbile

straine, respectiv ceea ce fac la scoala, adica franceza si chineza.

Care sunt oamenii care te inspira? Tom Reynolds e idolul meu in orientare turistica, fiind cel mai bun la momentul asta in Noua Zeelanda, dar il admir in primul rand pe tatal meu pentru pasiunea lui pentru sport - fotbal si orientare turistica -, care m-au facut sa il urmez si sa inteleg ca sportul poate fi o pasiune foarte distractiva.

Mircea iti doresc succes si iti multumesc.

Mihaela Enache

MOVIE NIGHTS9

Irina Margareta Nistor

J. EDGAR HOOVER

SUA, 2011 Regia: Clint EastwoodCu: Leonardo DiCaprio, Armie Hammer, Naomi Watts, Josh Lucas, Judi Dench, Damon Herriman Cu siguranta ca si pana la acest stralucit film, in regia lui Clint Eastwood ati auzit macar o data de Hoover J. Edgar, seful FBI, a nu se confunda cu contemporanul sau, presedintele SUA, Herbert Hoover(Cam ca la noi, cu Ion si Mihai Antonescu). Pentru complicatul rol, care se intindea pe ani de zile de existenta ai ambitiosului specialist in Servicii Secrete, a fost ales Leonardo DiCaprio, care cu un machiaj extrem de complicat, reuseste, cu succes, si fizic, sa fie extrem de convingator (solutia pe care a ales-o regizorul pentru a-l imbatrani pe vesnicul june prim al ”Titanicului” este una similara cu cea a lui Kubrick, pentru ”Odiseea spatiala” 2001 in care protagonist era Kirk Dullea, care avea 32 de ani, cand s-a turnat aceasta pelicula cult). Actorul si-a dorit enorm acest personaj pe care il face impecabil si ar fi meritat un Glob de Aur (poate o sa aiba ceva mai mult noroc la Oscaruri). In viata foarte controversatului individ real au contat destul de putini, printre acestia numarandu-se, insa, iubita si severa lui mama, intruchipata de Judi Dench, unde fardatul se face in sens invers, ajungand sa arate in cateva scene, foarte tanara, o secretara care i-a ramas fidela, toata viata si pe care o reda foarte nuantat, Naomi Watts (noroc ca Eastwood a fost convins de echipa sa renunte la o solutie total nefericita si anume s-o ia pe Amy Adams, care nici in ”Muppets” nu face fata suficient) si mai e si partenerul lui de-o viata, frumosul Clyde Tolson, care avea sa-i supravietuiasca si sa odihneasca, mai tarziu, alaturi de temutul sef al FBI, in acelasi cimitir. Pelicula debuteaza socant cu niste bombe pe care sa distruga o elita politica americana, faptasi fiind bolsevicii, atacurile facandu-se simultan la 11 seara, Clint dand niste declaratii, ca se vor face probabil analogii cu 11 septembrie! Despre mama celui care avea sa devina o figura reprezentativa a luptei contra Rosiilor, descoperim ca a apelat la o ghicitoare care ii va prezice stralucita cariera care, intre altele presupune si o eleganta vestimentara, pe care la randul lui Hoover o va impune echipei sale, taxand neglijentele sau„ parul

facial”, respectiv mustatile, la moda, la Hollywood, prin anii ’30. De neuitat va ramane scena plimbarii cu o iubita mai mult imaginara si in mod sigur, intr-o relatie platonica, printr-o splendida biblioteca de altadata, ale carei sertarele, cu fise, vor trezi multe nostalgii celor care au apucat si epoca precalculatoare. Despre Edgar (asa cum ii spunea mama lui) vom mai afla ca in razboiul contra dusmanului de la Rasarit (din punctul nostru de vedere) dorea sa instaureze o banca de date care sa cuprinda amprentele, ceea ce stim ca, in zilele noastre, se face la scara larga, in toate aeroporturile importante de pe glob. Eastwood a decis sa prezinte si slabiciunile acestei eminente cenusii: o usoara balbaiala si o ispita spre sexul tare. Cateva fragmente din filmele cu James Cagney o sa va indemne sa le panditi la Cinemateca, cursele de cai o sa va mire ca intrau, printre „pacatele” lui Edgar caruia ii placea sa se inconjoare de vedetele la moda de la copila Shirley Temple, la focoasa dansatoare Ginger Rogers. De remarcat discursul lui Nixon, dupa ce dusmanul sau, posesor de dosare defaimatoare, avea sa se stinga, din viata! Natura umana e universal canalie! Armie Hammer: Armand Douglas Hammer (sinonim cu mult visata masina, a unora) este un actor american nascut pe 28 august 1986. L-am remarcat deja in „Reteaua sociala” unde era unul dintre splendizii gemeni, studenti la Harvard: Winklevoss (personaj careia i-a dat voce si dintr-un episod din animatia „The Simpsons”) si in curand va fi printul din atipica Alba-ca-Zapada: „Oglinda, oglinjoara”. Culmea este ca stra-stra-strabunicul sau, Julius Hammer, emigrant din Odessa, a pus bazele Partidului Comunist din New York. In copilarie a stat vreo cativa ani prin insulele Cayman, in clasa a XI-a s-a lasat de scoala si s-a apucat de actorie. In curand va aparea pe ecrane intr-un thriller, alaturi de Johnny Depp. Naomi Watts, Naomi Ellen Watts e o actrita britanica la origine, nascuta

pe 28 septembrie 1968. Ea si-a inceput insa cariera la televiziunea australiana, bunica ei fiind din tara cangurilor, si s-a remarcat in 2001, in foarte ciudatul thriller psihologic al lui David Lynch: „Mulholland Drive”. A mers mai departe in filmul de groaza „The Ring”, iar Inarritu i-a oferit un rol in ”21 de grame”. Remake-ul la „King-Kong” l-a turnat in Noua Zeelanda. A mai fost protagonista si intr-o noua varianta a „Valului pictat”, dupa care a vrut sa se converteasca la budism. Recent ati putut-o vedea in filmul lui Woody Allen „Vei intalni strainul din visele tale”. Judi Dench pe numele complet Judith Olivia Dench s-a nascut pe 9 noiembrie 1934 si a debutat acum 55 de ani, in Compania Teatrala Old Vic, jucand mult Shakespeare, pe Ofelia, pe Julieta sau pe Lady Macbeth. Este fiica unui doctor, care a studiat la Dublin si a fost maritata cu Michael Williams, cu care are o fata, nascuta in 1972 si care este actrita, Finty Williams, care a jucat in „Mrs. Brown” si „Ladies in Lavender”/„Doamnele de la malul marii”, „The Importance of Being Earnest”/ „Ce inseamna sa fii onest”. Judi debuteaza pe marele ecran in 1974, in Romania va fi descoperita odata cu filmul pentru care ia un Premiu BAFTA: „Camera cu vedere”. Din 1995 devine M, din seria „James Bond”, urmeaza rolurile de Regina: Victoria in „Mrs Brown” si Elisabeta in ”Shakespeare in Love”/ „Shakespeare indragostit” . E memorabila in „Iris”, unde o intruchipeaza pe scriitoarea atinsa de Alzheimer: Iris Murdoch. Surprinzator este rolul, din 2005, in „Mrs. Henderson Presents”/ „Generoasa doamna Henderson”. In 2006 e o foarte credibila lesbiana in „Notes on a Scandal”/ „Jurnalul unui scandal”. In ”Chocolat”/ „Ciocolata cu dragoste” sufera de diabet. La sfarsitul anului trecut a mai jucat intr-un film cu nominalizari: ”My Week With Marilyn”. Clint Eastwood Jr. s-a nascut pe 31 august 1930, cantarind, stupoare! 5,2 kg si s-a lansat in westernurile spaghetti ale genialului italian Sergio Leone, apoi a intrat in pielea „Inspectorului Harry” si probabil ca nimeni nu ar fi banuit ce cariera stralucita de regizor avea sa faca de la „Unforgiven” la „Grand Torino” trecand prin „Mystic River, „Letters from Iwo Jima”, „Changeling” si „Million Dollar Baby”ori „Flags of Our Fathers”. Printre femeile din viata lui s-au numarat Catherine Deneuve, Jean Seberg sau Peggy Lipton. Actuala lui sotie este Dina Ruiz, reporter de televiziune, cu 35 de ani mai tanara decat el, pe care a cunoscut-o asemenea lui Kennedy pe Jackie, in timp ce ii lua un interviu. Irina inscauneaza, cinci din cinci, pentru jocul impecabil al actorilor si clarificarea unei lungi perioade istorice, destul de incetosate pentru publicul romanesc, care n-a avut prea mare acces la viata politica americana, vreme de vreo 50 de ani.

SECANTE ROMANESTI 10

«Bine ati venit la Hotelul Grande Bretagne, D-le Rozei! Camera dvs. este disponibila.»«E cu vederea spre Acropole sau spre Licabet?». «Nu, de data asta v-am rezervat o camera care da spre strada Bucuresti!»«De ce tocmai asta?». «Pentru ca am vazut in dosarul nostru din computer ca sunteti nascut la Bucuresti!» In plus, soseam de la Bucuresti!Era una din coincidentele care ai zice ca ma urmareau in acest voiaj. Hotelul «Grande Bretagne» este unul din locurile istorice ale capitalei Greciei. Aflat in piata Sindagma in fata fostului palat regal, acest loc a vazut petrecandu-se principalele evenimente din istoria Greciei timp de un secol si jumatate.In 1842 s-a pus aici piatra de temelie a uneia dintre cele mai frumoase vile din Atena, casa bogatului negociant grec Antonis Dimitriou originar din Lemnos, dar acum traind la Triest. La doisprezece ani dupa proclamarea independentei Greciei si la sapte ani dupa ce Atena fusese desemnata capitala a noului Regat, orasul mai era inca o mica aglomeratie plinà de praf vara si de noroi iarna. Totusi, instalarea Regelui la Atena incepea deja sa atraga in oras comercianti, calatori si oficialitati. In absenta unui plan de urbanism, orasul se dezvolta la intamplare cu atat mai mult cu cat toti grecii erau convinsi ca singura capitala a Regatului Greciei nu putea fi decat Constantinopole si deci ca Atena va cadea din nou in uitare. Incet-incet, Atena se doteaza cu toate institutiile necesare unei adevarate capitale, in ciuda incidentelor repetate care au marcat relatiile critice intre regalitate si poporul grec. In acelasi timp cu venirea la putere a Regelui George I al Elenilor, sosea la Atena un baiat de 11 ani , numit Stathis Lampsas. De origine greaca, familia lui imigrase in Rusia, insa neavand succesul sperat se intorcea acum din Odesa la Atena. Tanarul Stathis a intrat ca ucenic in bucataria Palatului Regal. Fiind foarte constiincios si dotat, a fost trimis in curand de catre Rege la Paris, unde urma sa invete arta culinara

HOTEL GRAND BRETAGNE, CU VEDERE SPRE BUCURESTI

Vedere spre Acropole de pe terasa Hotelului Grande Bretagne

in celebra «Maison Dorée» pentru a deveni «maitre-chef» la Palatul Regal. In cativa ani, Stathis Lampsas devine un specialist al bucatariei franceze si, multumita fanteziei demonstrate la imbinarea specialitatilor orientale si europene, acumuleaza o adevarata avere in slujba diferitelor personalitati pe care le serveste in capitala Frantei. Astfel, Lampsas decide sa se intoarca la Atena, nu inainte de a se casatori cu Palmyre Palproy, o fata saraca, dar foarte abila. In scurta vreme, Lampsas se asocieaza cu Savas Kandros, proprietarul hotelului «Megali Bretania», amandoi cumpara vila familiei Dimitriou si astfel hotelul «Grande Bretagne» este inaugurat in 1874. De la inceput hotelul «Grande Bretagne» apare ca un stabiliment de lux de mare clasa. Un calator al vremii noteaza: «Astfel de hoteluri sunt podoabe pentru un oras. Cine si-ar fi putut inchipui ca Atena care traverseaza primii ani ai vietii dupa atatia ani de sclavie, va avea hoteluri capabile sa primeasca regi si printi?» Totusi, in ciuda luxului aparent, multe probleme raman nerezolvate. De exemplu, disponibilitatea in apa a hotelului ramane aleatoare, desi primarul Atenei, Dimitris Soutsos, a construit un rezervor de 2 500 metri cubi pe panta muntelui Licabet. Asa ca deseori lucratorii hotelului sunt obligati sa aduca apa in galeti din canalele care trec pe strada si pentru optzeci de camere nu sunt disponibile decat doua bai! In 1888, dupa moartea lui Savas Kandros, Lampsas devine singurul proprietar si continua sa infrumuseteze hotelul si sa introduca cele mai moderne descoperiri ale tehnicii moderne. Astfel, primul generator electric instalat in Grecia a functionat in hotelul «Grande Bretagne» luminand saloanele si treizeci de camere cu o stralucire nemaiintalnita in acea vreme.Intre timp, un tanar jurnalist, Teodor Petracopulos, incepea o cariera stralucitoare

la Roma, cu articole remarcabile mai ales in domeniul turismului. Lampsas, impresionat de nivelul acestor scrieri, il invita pe Petracopulos si, putin timp dupa intalnirea lor in 1909, tanarul plin de sarm devine ginerele lui, casatorindu-se cu Margareta, singura lui fiica, pe care o adoptase. In aceeasi perioada, Elefterios Venizelos isi incepea lunga si glorioasa cariera de prim ministru prin manifestatia de admiratie facuta de populatia Atenei in piata Sindagma chiar in fata hotelului «Grande Bretagne». Petracopulos, fervent admirator al lui Venizelos l-a insotit in diferite misiuni in strainatate. Intre altele, Petracopulos se gasea in Romania la sfarsitul Razboiului Balcanic in momentul semnarii Pacii de la Bucuresti in 1913. Dupa ce a semnat acest tratat, Venizelos a daruit stiloul utilizat lui Petracopulos care mai tarziu urma sa-l doneze Muzeului Benaki din Atena. Cu ocazia acestei vizite, Venizelos a fost si oaspetele Marthei Bibescu in castelul de la Mogosoaia, care urma sa devinà timp de treizeci de ani un loc de trecere al somitatilor politice si culturale europene. Petracopulos a acompaniat in continuare indeaproape cariera lui Venizelos si, dupa intoarcerea acestuia la putere, a cumparat de la socrul lui hotelul «Grande Bretagne». Lampsas a si murit, de altfel, dupa cativa ani. In anii urmatori, hotelul «Grande Bretagne» a devenit unul din locurile de intalnire a celor care construiau viata economica si politica a Greciei. Armatori, diplomati, industriasi, politicieni defileaza in saloanele hotelului. Printre personajele celebre care au locuit in acest hotel, in afara de cativa membri ai familiei regale, se numara Richard Strauss, Aga Kahn, presedintii Statelor Unite Eisenhower, Kennedy si Johnson, Rockefeller si Onassis, artisti ca Lawrence Olivier si Margot Fonteyn, Henry Fonda, Bing Crosby si Paul Newman. Printre oamenii politici romani care au locuit la hotelul «Grande Bretagne» se pare ca a fost si Nicolae Ceausescu, dar directia hotelului nu «reuseste sa gaseasca data exacta». In orice caz, presedintele Emil Constantinescu face parte din lista oficiala a personalitatilor care au locuit in hotel si care cuprinde mai bine de doua sute de nume, incepand cu primul ministru libanez Al Hariri si terminandu-se cu violonistul Pinchas Zucherman. Bineinteles ca din nenumaratele evenimente istorice care au marcat istoria Greciei in ultimul secol, mare parte s-au desfasurat in incinta hotelului sau in Piata Sindagma care se gaseste chiar in fata lui. A locui in hotelul «Grande Bretagne», chiar si numai cateva zile, este o experienta unica. In afara faptului ca ai ocazia sa intalnesti fie un mitropolit, fie o alteta regala, simpla vizita a camerelor este o adevarata aventura, pentru ca apartamentele de dimensiuni impresionante prezinta deseori surprize neasteptate. O autentica sala de baie decorata stil 1930, alaturi de o camera

Hotelul Grand Bretagne, o localizare istorica in centrul Atenei

SECANTE ROMANESTI11

Adrian Irvin Rozei

cu confortul cel mai modern, o baterie de butoane de sonerie care nu mai functioneaza de cincizeci de ani, alaturi de un standard telefonic ultramodern, o camera decorata cu «boiseries» in care patul pliant este ascuns in spatele peretilor de lemn, o camera minuscula care dà intr’o terasa de marimea unui apartament, iata numai cateva din contrastele locului. Insa decoratia camerelor incearca de fiecare data sa aminteasca istoria sau traditiile tarii. In mare parte din camere, gravuri colorate din colectia muzeului Benaki prezinta costumele populare ale diferitelor regiuni din Grecia. Cateva dintre ele provin din nordul Greciei si reprezinta tineri aromani din zona Macedoniei sau Traciei, insa mentiunea originii nu se refera niciodata la aceasta caracteristica. Dupa cum se stie, pozitia oficiala a autoritatilor grecesti este ca aromanii sunt «greci latinizati» si cum in general acesasta tara considera ca minoritatile nu exista, este inutil sa atragi atentia asupra acestui detaliu.

Au trecut mai bine de zece ani de cand am scris acest articol. Enorm de multe lucruri s-au schimbat in lume, in Grecia, ba chiar si la hotelul Grande Bretagne. E drept ca numele strazilor au ramas aceleasi. Si chiar daca de vreo cativa ani nu mai trec prin Atena de doua sau trei ori pe an, am avut ocazia sa asist la apogeul si decaderea acestui stabiliment mitic. Doi ani inaintea Jocurilor Olimpice din 2004, cand am sosit la hotelul Grande Bretagne, am fost uimit descoperind peste tot (pe fatada, la receptie, prin saloane) tricolorul Romaniei. Uimit si flatat! Mi-am spus ca agentul meu grec a cam exagerat! La receptie mi-au explicat insa ca Ion Iliescu, presedintele Romaniei in vizita oficiala in Grecia, locuia in hotel. Si cum hotelul se inchidea in saptamana urmatoare pentru reparatii si redecorare completa (cu o durata de doi ani!) am fost autorizat sa iau cheia camerei mele… ca suvenir! Cand hotelul s-a

Galeria de stampe imprimate la Braila, pe culoarul hotelului, inainte

de restaurare.

In schimb, cel ce asteapta liftul, totdeauna indelung, are ocazia sa admire pe paliere cele aproape treizeci de gravuri care povestesc, cu titluri in patru limbi, istoria revolutiei grecesti si a Razboiului pentru Independenta al Greciei. La etajul trei, una din gravuri reprezinta infrangerea «Batalionului Sacru» la Dragasani, alte imagini descriu trecerea Prutului de catre trupele Eteriei conduse de Athanase d’Agraphos sau diverse etape din aventurile printului Alexandru Ipsilanti, in fruntea armatei elene, pe teritoriul actual al Romaniei sau Basarabiei. Cu litere foarte mici, sub imaginile prezentate, este indicat numele editorului, locul si anul in care au fost imprimate: «P.N. Pestemagioglu, Braila, 1890». Cand, la sfarsitul sejurului, am chemat un taxi ca sa plec la aeroport, intre cei doi soferi garati in fata hotelului, care erau convinsi fiecare ca e randul lui sa ia clientul cu aceasta cursa interesanta, a izbucnit o cearta la cutite. Eu asteptam linistit sa vad cine va castiga! In cele din urma, unul dintre cei doi taximetristi a plecat trantind portiera si strigand cu dispret un «Vlacha» (taranule!). N-am inteles daca se referea la sofer.. sau la mine!

SERVICE APRES VENTE

nescrise cu directia hotelului, care a functionat aproape un deceniu. Si, ca prin minune, arhivele disparusera din noul computer si nu mai exista nici o urma a trecerii mele prin hotel! De altfel, cred ca nici n-as fi tinut sa mai locuiesc acolo: toate tablourile mentionate mai sus, adevarata istorie a locului, fusesera inlocuite cu o vopsea «moderna» - gri si negru - ca in orisice hotel construit luna trecuta. Numai busturile de marmora ale fondatorilor mai aminteau inceputurile hotelului. Astazi, cei care trag in acest locas mitic au, in plus, ocazia de a trai in direct manifestatiile de strada, luptele inversunate intre cei ce protesteaza impotriva masurilor de austeritate si politie, ba chiar si sa asiste la distrugerea «in direct» al vreunui monument istoric. Asa ca ma consolez cu amintirea «frumusetii, luxului, calmului si voluptatii» de altadata. Sau poate ca, precum «vulpea ce n-ajunge la struguri»!

redeschis, am revenit sa-l vizitez. Nu mai putea fi vorba sa locuiesc acolo: pretul camerelor devenise de trei ori cel pe care-l plateam in virtutea unei intelegeri

12INTERVIU

Draga Liviu, au trecut sase ani de cand stateam de vorba la deschiderea „Pravaliei culturale”, intr-un inceput de aprilie. Pari la fel de ocupat ca atunci, daca nu mai rau: scrii ritmic la „Adevarul”, pe blog, in reviste. Cum arata o zi obisnuita din viata ta in primavara lui 2012? Dar una neobisnuita? Da, acum sase ani scriam la „Cotidianul”, acum scriu la „Adevarul”, mereu la ziarele de mare tiraj – daca tot scriu articole de ziar, macar sa am un public potential cit mai mare! Sunt destul de ocupat, dar asta nu inseamna ca neglijez cu totul „bucuriile vietii”. Am un avantaj, scriu foarte repede atunci cind cad pe subiect, indiferent de genul abordat. De pilda, un articol de ziar e gata in jumatate de ora, direct la computer, cu tot cu expedierea lui prin mail. Mai mult imi ia gasirea subiectului. De fapt, nu gasirea, ca esti asediat de subiecte in Romania!, ci fixarea pe unul anume. Martea dupa-amiaza, iar semestrul acesta si joia, am orele la Universitate. In rest, nu prea exista zile obisnuite si zile neobisnuite, cam toate ajung sa se structureze la fel – nu am de pilda, simbete si duminici ca zile de odihna, simbata recuperez intirzierile – interviuri, raspunsuri la anchete, articole ocazionale. Daca am vreme, scriu si pentru blog, daca nu, postez ceva mai vechi, de obicei literatura de fictiune. Duminica imi scriu articolul pentru „Adevarul” pentru ca, in editia electronica, se posteaza luni seara. Niste zile cumva mai neobisnuite am trait la sfirsitul lui februarie, cind am fost in spital vreo saptamina pentru o interventie chirurgicala – deci, nu am avut ore la Universitate si n-am scris decit ceea ce era strict obligatoriu, mai precis un articol pentru rubrica din „Adevarul”, dar am citit mai mult decit de obicei si noroc ca aveam conexiune la internet, altfel… Eu sint un om dinamic, care misca mereu, chiar si fizic, nu doar mental! Pina la operatie, am mers in fiecare seara o ora cu trotineta urbana, acum fac pauza si miscarea a ramas mersul pe jos. Dar peste vreo doua saptamini, reincep, iar peste vreo luna sper sa am parte si de o vreme propice inotului. Dupa socotelile mele, sase luni pe an reusesc sa inot, fie aici, fie pe unde peregrinez, pentru ca din viata mea „obisnuita”, din 1990 incoace, fac parte si calatoriile.

Cum stai cu literatura? Mai e timp si pentru proza? Care sau cum va fi urmatoarea carte? Ca sa reiau o gluma de-a mea mai veche, eu sint un scriitor ocazional, ca si Goethe! Sigur, marele poet a avut mai multe ocazii decit mine. Prin scriitor ocazional, inteleg un autor care nu se apuca premeditat sa scrie o poezie sau o povestire, ci face acest lucru atunci cind „il apuca”, deci cind nu mai are incotro si trebuie sa faca asta. Am avut, totusi, suficiente ocazii

LIVIU ANTONESEI: “TRAIM UNUL DINTRE CELE MAI FASTE...

sa pot scrie cinci volume de poezii, trei de proza si vreo cinci de eseuri. Nu pun aici productia din stiintele antropologice – stiintele educatiei, istorie culturala, stiinte politice – pentru ca e altceva, sint carti in care studiul are un rol foarte important. In ultimii ani, in ce priveste poezia, impulsul „ma apuca” a functionat mai ales in vacante, petrecute in mod miraculos in anumite insule, in primul rind Creta, apoi Azore, iar in noiembrie trecut si Insula Mare a Britaniei. Tocmai mi-a aparut la Herg Benet volumul de inedite Povesti filosofice cretane si alte poezii insulare, care reuneste productia poetica din ultimii vreo-sase ani. Cred ca numai 12 poezii sint scrise acasa, restul prin mijlocul marilor si oceanelor! Iar acum doua zile, a plecat la tipar un volum de proza editat de Polirom, numit, dupa una din povestirile incluse, Victimele inocente si colaterale ale unui razboi cu Rusia. Povestirile sint, toate, scrise acasa, insa sint cumva, unele dintre ele, smulse altor spatii pe unde m-am peregrinat si, altele, smulse unui continent vast pe care mereu il explorez si care mereu se mareste, ma refer la trecut, inclusiv la trecutul meu biografic. De multa vreme, am ajuns la concluzia ca toata literatura este realista, mai mult, autobiografica, desigur daca operam cu niste concepte mult mai extinse decit cele comune in ce priveste realitatea si biografia, adica daca includem acolo nu doar lucruri, fapte, evenimente „obiective”, ci si toata plaja de fantasme, produse ale imaginatiei, reconstructii mnezic-imaginare ale trecutului nostru si ale trecutului diverselor noastre contexte. Urmatoarele carti sint deci cele amintite, care ies zilele acestea pe piata, cam amindoua o data. Un prieten, Igor Mocanu, de la editura Herald, glumea spunind ca am declansat operatiunea „occupy the book market”! Nici vorba, ar fi peste puterile mele! Iar acum, eliberat cumva de aceste doua carti, ma gindesc daca n-a venit vremea sa incerc sa scriu macar unul din cele vreo cinci-sase romane care se zbat in mintea mea, unul de peste treizeci de ani! Ar trebui sa fi capatat in tot acest timp rabdarea necesara pentru a sta ore intregi nemiscat pe un scaun…

Acum cativa ani iti exprimai speranta ca vom intra in normalitate, sub presiunea europeana. Ce vezi, in jur, cand ridici privirea? Cred ca, acum citiva ani, eram un om nepermis de optimist! Nu, daca ma uit in jur, semnele normalitatii nu s-au inmultit, ma tem ca dimpotriva. Iata, daca ma uit la clasa politica, constat ca e de mai proasta calitate decit acum vreo 14 ani, cind am parasit eu politica activa! Or, am demisionat din toate functiile publice, administrative si politice, tocmai din motive legate de calitatea clasei politice, in interiorul careia nu ma regaseam. Dar, atunci, macar mai gaseam citiva, in mai multe partide, cu care simteam ca pot discuta, fie si in contradictoriu. Acum, am senzatia ca este vorba despre o alta specie, cumva decazuta din cea umana – de la „robocopii” care bat tot, mai ales femeile si copiii decit pe „hooligans”, la mitingurile anti-putere din ianuarie, la „androizii”, care ocupa functiile de putere, nu doar in politica, ci si in administratie, economie, sistemul bancar etc. Cred ca „omul nou”, chiar daca nu in chipul imaginat de Ceausescu, este pe cale sa devina dominant. Nebunia este alta, aceasta clasa superpusa nu este parasutata de chinezi, nici teleportata de pe Marte, ci este zamislita de noi insine, „dintre noi si pentru noi”, ca sa citez un clasic neo-comunist de la fata locului, pe dl Iliescu. Deci, avem o problema antropologica si la nivelul comunitatii, nu doar al elitelor impostoare. Asta mai inseamna ca noi insine, la nivelul comunitatii, sintem niste impostori, iar „europenizarea” noastra este, de fapt, o simpla maimutareala a obiceiurilor, procedurilor si practicilor europene. Parca niciodata nu ne-a iesit mai bine comportamentul conform vorbei „spunem ca ei si facem ca noi”. Ca sa nu fiu, nici de data asta, cu totul pesimist, as spune ca, acum, sansa tine de numarul si de momentul in care se va intoarce acasa un numar semnificativ din cele 3 – 4 milioane de romani, acum, des-tarati… Si cind se vor trezi si cei de aici, citi sint Aceia macar au depasit europenizarea de suprafata, fiind nevoiti sa functioneze in niste lumi cu legi, institutii si proceduri clare si eficiente. Deocamdata, constat ca nici criza din ultimii vreo cinci ani nu-i aduce pe acei romani acasa, chiar daca unii nu se descurca la fel de bine ca inainte de izbucnirea ei. Teama de Romania este, inca, mai inradacinata in ei decit teama de criza globala… Singura parte buna in toata povestea asta, pentru mine, dar si pentru alti observatori, comentatori si analisti ai „fenomenului romanesc” este ca nu murim de plictiseala, nu cautam disperati subiecte – dimpotriva, traim mai degraba cu „angoasa alegerii”… Asta nu ma bucura, as prefera sa nu am despre ce sa scriu articole,

INTERVIU13

... MOMENTE ALE LITERATURII NOASTRE”dar sa traiesc intr-o lume mai normala. Poate e de vina si virsta! Care ar fi solutia? Schimbarea clasei politice nu s-a intamplat sau nu are efecte pozitive vizibile. Societatea civila, pe de alta parte, pare apatica nu doar la noi, ci in tot fostul bloc comunist. S-a vorbit si se vorbeste mult despre recesiunea economica, chiar despre o criza de sistem, exista o nesiguranta legata de viitor, o neincredere in cei care conduc. Nici Vestul nu e scutit, n-ai zice ca se mai indreapta spre societatea „de plaisir”, cum prognozau unii. Crezi ca lucrurile se vor calma, vor reveni in matca dinaintea crizei? Sau ca s-ar putea naste un proiect social, politic, civic, care sa sparga inertia? Daca legiuni de politruci, economisti, oameni din stiintele antropologice etc n-au reusit sa gaseasca o solutie, nici locala, care sa ne priveasca pe noi, nici globala, slaba nadejde ca un simplu observator, fie si avizat, ca mine, sa reuseasca asta! Ca om care observ atent si incerc sa analizez cu instrumentele pe care le am la dispozitie, de la intuitia poetica la unele mai aride, care tin de analiza sociala, demografie, economie si statistica, nu ma pot totusi deroba intrebarii. In plan global, mi se pare totusi comic, de fapt tragi-comic, ca tocmai cei care ne-au bagat in criza – politrucii care, votati de cetateni, se pun, odata alesi, in slujba corporatiilor care le-au finantat campaniile!; bancherii care au stimulat, peste tot in lume, operatiunea „credit doar cu buletinul”, care a provocat bula imobiliara ce a destabilizat complet sistemul economic, oricum fragil pe masura ce se mondializeaza, aceiasi bancheri care si-au tras dividende din ajutoarele urgente de stat; oamenii de afaceri care au uitat de „economia reala”, a bunurilor si serviciilor efective, stimulind peste masura „economia virtuala”, pur speculativa; ciocli internationali de la FMI, BM etc, care propun mereu masuri de „asanare”, conditie minima, nu si de „relansare” economica, ale caror solutii n-au salvat niciodata nimic, dar au indatorat enorm puzderie de state, devenite prin asta mai ascultatoare; ba chiar si cercurile militare, care dupa ce declanseaza, fara analiza serioasa, operatiuni pentru oprirea incalcarii drepturilor omului sau pentru a asigura accesul la democratie pentru popoare oprimate, se trezesc ca, dupa ce au cistigat razboiul, nu pot cistiga pacea (!), si produc mai multe „victime colaterale” decit regimurile inlaturate etc – deci, tocmai acestia toti vor sa ne si scoata din criza! De risul curcilor, dar in afara de premierul grec si de Berlusconi, nimeni n-a mai cazut victima crizei ce tine deja de un cincinal! Pai, se indatora Grecia atit, daca nu era incurajata sa faca asta ca sa poata cumpara produse germane sau din alte tari dezvoltate din UE? Ajungea la decalajele

la care a ajuns, daca Comisia Europeana, observa din timp evolutia? Daca nu le-a observat, e clar ca respectiva Comisie e cu totul incompetenta, daca le-a observat si a inchis ochii, e limpede ca e complice la aceste deficite si trebuie sa raspunda solidar cu grecii… Nemultumirea globala fata de „nomenclatura” politica – economica – financiara – militara a lumii a fost dovedita de amplul fenomen „occupy” care, in opinia mea, si-a consumat doar prima faza, de avertizare, dar care va renaste mult mai puternic, dat fiind ca excelentii gropari nu se dovedesc medici la fel de buni! Nici nu stau degeaba, peste tot in lume, sub pretextul combaterii terorismului, masurile si structurile represive se aglomereaza. Iata, Tratatul ACTA, care din punctul de vedere al protejarii drepturilor de autor este inutil, dat fiind ca exista legislatia necesara, este absolut vital pentru corporatiile care n-au invatat cum sa cistige onest in mediul virtual, si pentru politrucii cu frica in singe de posibilele reactii populare sau chiar revolutii. Nici revolutiile portocalii de acum citiva ani, nici primavara araba de mai an, ba nici macar „occupy” nu erau posibile fara telefonia mobila, retelele sociale, internet in general… In ACTA, nu este vorba despre drepturile de autor, protejate prin legislatie specifica peste tot in lume, ci despre limitarea libertatilor noastre de expresie si comunicare, de asociere, este vorba despre libertatea noastra. In cadrul sistemului de acum, nu exista iesire, iar in general, nu cred ca este posibila intoarcerea la situatia dinaintea crizei. Ce putem spera este impunerea unor forte si tendinte care sa fie in stare sa reformeze sistemul, astfel acesta fie va exploda, fie va imploda, cum s-a intimplat cu fostul sistem comunist. Doar ca atunci problema era mai mica, criza de sistem cuprindea o mai mica parte din lume, nu toata lumea, plus ca a existat o anumita „cooperare” intre Estul reprezentat de Gorbaciov, Vestul reprezentat de Bush, cel adevarat, nu copia palida, precum si un factor de mediere, care reprezenta cumva si Estul si Vestul laolalta, Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, un personaj de o anvergura mai mare decit a celorlalti doi!

Si revenind pe plaiurile autohtone…? In ce priveste micile noastre probleme, este clar ca sistemul politic instaurat prin Constitutia iorgovan-iliesciana, remaniata cosmetic in 2003, a esuat complet in modernizarea Romaniei, in aducerea sa in cadrul unei democratii liberale autentice. Nici democratia n-a trecut de stadiul „democraturii” in ultimii douazeci de ani, ba chiar mandatele Basescu au agravat entorsarea democratiei si caracterul politienesc al statului, si nici economia de piata nu e mai mult decit una „de talcioc” – privatizarile „pe comision”, clientelismul de partid si de stat, trucarea

a orice inseamna competitie economica autentica au facut ravagii. Iata, dupa ce am avut cea mai sinistra forma de comunism din Europa, tocmai ce punem pe butuci si capitalismul, democratia liberala. Ce se poate face? Daca as raspunde dupa ce-mi spune inima, as spune ca nimic! Sa incerc sa pun mintea la dispozitie. Daca sistemul politic a esuat pina la capat, iar clasa politica in loc sa se curete in timp, a devenit o caricatura sinistra, o solutie interna a cimpului politic nu e de intrevazut – daca era sa se trezeasca din pumni, ca unii boxeri, clasa politica ar fi facut-o pina acum, cind am ajuns pe marginea prapastiei! Aparitia unei noi forte politice mi se pare improbabila. Vorbesc de una noua, nu de reciclarea sinistrilor politruci actuali in formatiuni cu alte nume, nici de „forte populare”, nascute ca si altadata din reviste sau televiziuni. Acum, har Cerului!, aflu ca OTV a falimentat – e una din putinele vesti bune din ultimii ani! Prin urmare, ramine sa ne gindim tot la renasterea societatii civile – miscarile din iarna au fost un semn bun, ca si activarea grupului important de oengeuri din ARC in monitorizarea clasei politice si denuntarea abuzurilor si a imbecilitatilor acesteia. Poate nu e mare lucru, dar e o floare, chiar doua, care nu vor face primavara, dar poate o anunta! Daca n-am crede macar asta, ar trebuie fie sa plecam toti si sa-i lasam aici pe cei care se cred „stapini”, nu slujitori, fie sa organizam o sinucidere nationala comuna. Oricum, astia ne duc spre moarte, si inca una lenta, in chinuri! Macar am alege noi momentul si maniera!

Cat de oportuna ti se mai pare legea lustratiei, aparuta, iata, in Romania, la 22 de ani de la Revolutie? Iar imi vine sa rid! N-au dat-o la vreme, nici macar cu o intirziere de cel mult 10 ani, o dau acum cind nu mai priveste pe nimeni, eventual numai pe dl Iliescu – dar asta numai daca vrea neaparat sa mai fie senator sau sa ocupe vreo alta demnitate lustrabila, ca sa spun asa! Legea a fost data acum de actuala majoritate parlamentara doar ca praf in ochi, cu evidenta intentie electorala, deci demagogic. Nostim este ca era sa le iasa totusi un fel de lustratie pina la votul final, cind si-au dat seama ca, in forma trecuta prin comisii, legea permitea lustrarea fostilor activisti UTC si UASCR, deci si a proaspatului lor premier. In forma dinaintea votului final mai lustra ceva, in forma adoptata, nu mai lustreaza in fapt pe nimeni! Interesant mi se pare ca legea, asa nedaunatoare nimanui cum este!, a fost respinsa de Curtea Constitutionala! Ce va mai fi, nu stiu, dar nici nu cred ca are vreo importanta. VA URMA

Cornel Mihai Ungureanu

SUPLIMENT PRNZ 14

Detinutii din puscariile comuniste erau intelectualii Romaniei. Erau profesori, medici, oameni de stiinta care au indraznit sa-si manifeste opozitia fata de un sistem comunist ce, pana la urma, ne-a afectat profund ca natiune, alterand insasi sub-stanta po-porului roman. Intr-un articol dedicat acestor oameni si publicat in „Adevarul”, colega noastra de breasla Diana Toea spune: „teroare, umilinta, sange si dezumanizare. Chiar si aceste cuvinte infioratoare sunt departe de a descrie sufe-rinta pe care au indurat-o toti cei care au fost intemnitati, ani la rand, in cea mai groaznica puscarie comunista, Fortul 13 Jilava, de la marginea Bucurestiului. Regula era clara: toti opozantii regimului erau „cazati“ in celulele de piatra, unde se respira groaza. Detinutii erau, in cea mai mare parte, intelectuali, oameni scoliti care aveau resursele sa inteleaga comunismul si curajul sa i se opuna. Profesori, artisti, oameni de stiinta, toti erau niste gunoaie care meritau sa moara. Gandacul strivit era norocos fata de acesti oameni blanzi care nu erau demni de o moarte rapida, ci erau condamnati la suferinta si la umilinte inimaginabile.” Ma gandesc ca acesti oameni erau parintii sau bunicii nostri, ca aveau familii si aspiratii, ca erau varfurile unei natiuni tocmai trecuta printr-un razboi devastator. Si, pentru ca au avut curajul sa isi spuna parerea. Un lux pe care noi l-am mostenit si caruia nu-i acordam prea multa importanta, caci nu-i asa, ni se cuvine. Cei putini, care au supravietuit acestor lagare de exterminare vorbesc despre temperaturi de minus 20 de grade in picioarele goale, ciment si pereti inghetati, o pereche de pantaloni si o camasa de panza, un colt de paine si o zeama de legume ori de tarate, apa dintr-o singura galeata, ciomage manu-ite cu salbaticie de trogloditi ai cavernelor. Se mai vorbeste in articolul din „Adevarul” si despre „camerele de tortura, unde prizonierii erau deseori inchisi, cate doi intr-o celula de doua ori cat o cabina telefonica. O noapte intreaga erau obligati sa se plimbe prin incaperea ingusta, legati cu lanturi de picioare. Cand acestea nu mai zdranganeau, veneau gardienii cu batele si le reaminteau violent detinutilor ca nu au voie sa se odihneasca nici un minut. Pe un perete era scrijelit un mesaj cutremurator: Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine. Tehnica era menita sa atenueze loviturile puternice de ciomag si sa mai incalzeasca trupurile slabite si bolnave ale detinutilor”. Nu cred ca exista roman care sa nu fie bulversat de aceste randuri, nu cred ca exista suficient spatiu pentru a cuprinde intr-un singur articol toate emotiile ce ma cuprind. Citesc aceste lucruri, dupa care ma intorc la viata mea superba, dar de care eu nu sunt multumit. Cand ajungem acasa ne gandim cum sa facem sa avem o

PRO SI CONTRA

casa mai langa ocean, o masina cat mai noua, o friptura cat mai mare si o plasma astronomica, daca se poate de dimensiunile unui ecran de cinema. Uitam de toate lucrurile rele si ne continuam viata tihnita. Sa ne oprim insa, pentru o clipa, si sa ne aducem aminte de toti cei care-au fost exterminati de un sistem ingrozitor. O „minima moralia” ar fi sa votam Legea Lustratiei, careia sa i se supuna toti cei care doresc sa conduca Ro-mania. Sa nu mai existe picior de comunist sau pui de securist in functie publica. Sa se duca si sa ne lase sa renastem aceasta nati-une! Astept parerile dvs pe acest subiect la adresa de email a revistei noastre: romani-anpages@yahoo.co.nz. REDACTIA

MIU ANGELOAvocat din Romania Adevarul este ca voua, care sunteti extrem de departe, va pasa mult mai mult decat la vreo 70% din tara asta de ce se intampla aici. Ideea principala este ca da, este foarte bine ca a fost adoptata aceasta lege, e drept ca este schioapa, in-completa si, pe alocuri exagerata, dar exista si, cata vreme exista, ea poate fi corectata. Totusi, opinia majoritara (e drept, dirijata de USL, dar nu vreau sa intru in analiza politica acum) este ca “vine prea tarziu”, ca “nu prea ar mai fi lustrabili”. Bine ca a venit, niciodata nu e prea tarziu, pentru ca vine sa spuna ceva (foarte putin, e drept, dar este mai mult decat nimic) despre comunism. Ori, niciodata nu e prea tarziu sa spui ceva, fie si foarte putin despre comunism. De ce? Pai, daca ne raportam la numarul celor care au murit din cauza co-

munismului (stiu, suna cinic si de-a drep-tul macabru, dar adevarul trebuie sa fie spus), pai cifrele sunt inspaimantatoare si, cu toate acestea, “beneficiile” specifice sunt trecute sub tacere. Astfel, toata lumea con-damna nazismul, dar nu si comunismul, in conditiile in care raportul celor ucisi este de vreo 1 la 10 (cel putin), iar Hitler (cu cele 6-7-8 milioane de evrei si alte nationalitati pe constiinta) poate doar sa se “uite de sus” doar la Gheorghiu Dej (1-2 milioane), Enver Hodja (cam tot atat) si altii ca ei si sa con-cureze - mai mult sau mai putin de la egal la egal - cu Pol Pot si Ho si Min. Dar fata de “greii” adevarati ai comunismului - Stalin si Mao Tze Dun (unde vorbim de mai multe zeci de milioane), Hitler a fost “mic copil”... si cu toate acestea, comunismul nu este la fel de condamnat asa cum sunt condam-nate atrocitatile nazismului. Odata si-odata trebuie sa incepem sa vorbim si despre “beneficiile” comunismului in general, in Romania in particular, Legea lustratiei fiind un bun inceput.

GEORGE PETROVAIEditor PRNZ Sighetu Marmatiei Este nevoie de Legea lustratiei? Kemal Atatürk a aplicat cu hotarare lustra-tia impotriva fostilor demnitari ai Imperiu-lui Otoman, astfel reusind sa modernizeze Turcia.

In chip asemanator, Legea lustratiei trebuia sa fie una din primele legi elaborata si cu fermitate aplicata indata dupa Decembri-ada, prin ea reducandu-i la tacere pentru totdeauna pe nomenclaturisti, activisti si securisti. Dar cine sa o fi facut, cand Ion Iliescu si ceilalti emanati se bazau pe unii ca acestia in amplul si anevoiosul proces de constituire a noilor structuri de putere, primele cuiburi feseniste? Avem dovada concreta ca s-a facut treaba temeinica cu activistii si informatorii de profesie: PSD si PD-L, cele doua aripi stangi dar nici-cat stangace ale fostului FSN, domina cu autoritate infecta scena politica a Romaniei postdecembriste, caci numai ele au organi-zatii si sedii in toate localitatile tarii, dupa cum tot ele stiu cel mai bine sa se faca frate cu dracu’ pana-si ating detestabilele lor scopuri. Greu de crezut ca dupa 22 de ani se mai poate vota si aplica in Romania un act normativ de-o intransingenta nimicitoare

SUPLIMENT PRNZ15

PRO SI CONTRApentru nomenclaturisti, activisti, securisti si urmasii lor mai tineri (piosii utecisti Emil Boc si Mihai Razvan Ungureanu), cand stim prea bine ca fripturistii din Parlament isi permit sa nu aplice referendumul votat in 2009, adica vointa poporului care i-a ales! Ca doar nu-s ei prosti sa-si taie craca de sub picioare. Pe de alta parte, in cazul in care Legea lustratiei totusi ar fi votata, nu doar ca ea s-ar razboi cu fantomele comunis-mului, caci marile jocuri au fost facute cu ani in urma si strategiile bolsevismului de multa vreme implementate, dar ar crea si niste dragute de tensiuni, mai ceva ca peni-bila si interminabila Dosariada. Si totusi, fara ea treaba merge de-a-ndoaselea.

IOAN PRAJISTEANUEditor Revista PLUMB, Bacau Legea Lustratiei ar fi fost extrem de utila acum 22 de ani. Si acum este bine ca, in sfarsit, cei care conduc tara s-au gandit sa o puna in aplicare. Dar ma gandesc, cu oarecare teama ca dupa 22 de ani, cei care vin s-au molipsit de la cei de dinainte de ‘89. Apucaturile lor copiaza, ad-literam, apucaturile si metehnele celor pe care istoria trebuia sa-i arunce demult la tomberonul cu gunoaie. Macar acum vom mai scapa de o parte din ciumatii care au dus Romania pe marginea prapastiei. Inca mai sper!

ION ILIESCUFost presedinte al RomanieiAr fi fost oarecum rational sa se discute despre o asemenea lege in primii ani de dupa caderea dictaturii, dupa 1989, anii ‘90, insa, la 22 de ani dupa revolutie, legea este absolut inutila, intr-un cadru democratic de politica deschisa. Legea este inutila!

Eu am 82 de ani, mi-am indeplinit toate misiunile de om ales prin scrutin popular fundamental si decisiv, cu 85% in 1990, cu 60% in 2000. Cat despre reparatie morala, fata de ce? Toti exponentii vechiului regim au fost inlaturati de revolutia din decembrie si s-a intrat intr-un regim deschis, firesc, de democratie activa. Asemenea masuri ad-ministrative, prin legi discriminatorii, sunt total inutile. Este o actiune tipic propa-gandistica, care tine de regimuri trecute si depasite de istorie.

CRIN ANTONESCUPresedinte PNLO spun cu tristete: e o tema pe care soci-etatea romaneasca a ratat-o. Lustratia, care ar fi nu numai dreapta, ci foarte necesara unei societati ca cea romaneasca, s-a ratat din cauza insuficientei forte a alternativelor politice in Romania la inceput anilor ’90, din cauza vastului sistem de complicitati, din cauza faptului ca cei puternici din afara Romaniei interesati de evolutia democrati-ca a Romaniei nu ne-au ajutat.

Puteri democratice la care am sperat au preferat sa lucreze mai degraba cu lustra-bilii decat sa ajute efortul de lustratie din Romania. Legea nu foloseste nimanui. PD incearca sa mai aduca niste voturi de la dreapta, de la niste oameni care au dorit 20 de ani legea lustratiei, care au crezut in asta”.

PUCU ROSU CONSTANTINRedactor radio “Romanie, plai de dor“PLANET FM 104.6 FM, Auckland Grea tema! Plina de capcane! Indiferent de opinie, criticile pot curge! Sa incerc sa o iau metodic. Cererea poporului pentru o lege a lustratiei se identifica, in cel mai logic lucru cu putinta cu Punctul 8 din declaratia de la Timisoara. “Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candi-datura, pe orice lista, al fostilor activisticomunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciuni-lor care framanta astazi societatea roma-neasca. Pana la stabilizarea situatiei si rec-oncilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Rom-aniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. Sa-i dea bunul Dumnezeu sanatate celui care a avut aceasta idee! Un timisorean care in decembrie ’89, fara sa faca parte din conspiratia daramarii lui Ceausescu si a comunismului, a avut cura-jul sa iasa in Piata Operei si sa ceara o viata

mai buna, o democratie adevarata! El, plus un grup de romani cum putini mai gasesti, au dat Proclamatia! Cu un punct 8 care, daca era pus in practica, repede, ar fi facut o alta Romanie decat cea de astazi! Numai ca repede nu s-a putut! Dupa decembrie ’89, din vidul si seceta de oameni care sa poata face fata punctului 8, nu s-a putut alege nici unul! Toti cei care puteau veni la conducerea tarii cadeau sub incidenta punctului 8! Ori membrii marcanti ai PCR ori securisti! Si atunci, in vidul de putere, a trebuit sa asteptam aceasta lege a lustratiei. Are Romanul o vorba: “Mai bine mai tarziu decat niciodata!” In cazul legii lustratiei se aplica doar pe jumatate! Ar fi trebuit sa sune: “Mai bine mai devreme decat niciodata!” Pentru ca, adoptarea Legii lustratiei dupa mai bine de 20 de ani, este cam tarzie! Si mai are Romanul o vorba: “Niciodata nu e prea tarziu!”. Da! Daca acest tarziu ar fi fost facut cum trebuie! S-a votat legea de catre parlamentari! Numai ca ea este ciuntita, este stramba, este inco-recta! Nu am citit-o, asa cum a fost votata. Am citit in schimb mai toate articolele din presa despre aceasta lege. Si din presa de dreapta, si din cea de stanga sau de centru. Toate au infierat-o ca fiind cu mari lipsuri. Au fost uitate categorii de functii ale statului care sa se identifice cu punctul 8 de la Timisoara. De ce? Pentru ca pe aceste functii sunt rude, prieteni, urmasi ai celor care, inainte de ’89, au fost comunistii si securistii de vaza ai Romaniei! Dau filmul inapoi! Comunismul a fost blamat, in plenul Parlamentului, cu televiziunile in direct, de un membru al PCR, ajuns Presedintele Romaniei! Actu-alul Prin Ministru a fost membru marcant al CC-UTC! Fostul Prim Ministru a fost si el membru important al UTC! Multi dintre actualii ministrii sunt fii ai unor fosti PCR-isti care, prin prisma Punctului 8 de la Timisoara, nu ar mai fi avut loc pe fruntea Romaniei decat peste alte doua generatii! Si atunci? Incotro Romania? Legea lustra-tiei este ca o vopsea subtire pe care prima ploaie o sa o dea jos si o sa visam si speram (a cata oara?) la o Romanie asa cum am primit-o inainte de 23 August si inainte sa ne logodim cu... FMI-ul! Iar celor care au detinut functii politice si inainte si dupa revolutie: sa ne lase in pace!

In numarul viitor continuam sa va prezentam opiniile despre Legea Lustratiei ale participantilor la

proiectul “Pro si contra“. Semna-turile vor fi: Grigore Culian, Olga

Lazin, Victor Ciorbea, Liviu Anton-esei, Stefan Doru Dancus, Lucian Vasiliu, Gabriela Calutiu Sonnen-berg, Alexandru Cetateanu, Luiza

Dihoru si Lucian Manailescu.

16

VOCEA ANIMALELOR17

AUBREY ORGANICSCLARINS

CLINIQUEREVLON

DR. HAUSCHKA L’OCCITANE

LIZ CLAIBORNENINA RICCIORIFLAME

ORJENE NATURAL PACO RABANNEPAULA’S CHOICE

PRADAQUEEN HELENE

REVIVAVICTORIA’ S SECRET

COMPANII PRIETENECARE NU TESTEAZA

PE ANIMALE

CUMPARATI OUA FREE RANGESPCA Auckland opereaza in fiecare zi, intre 10am si 4pm. Singurele zile

libere sunt sarbatorile legale: Good Friday, Easter Sunday,

Christmas Day si New Years Day. SPCA Auckland Animal Village

50 Westney Road, Mangere Auckland 2022, PO Box 43 221,

Mangere, Auckland 2153 Phone 09 256 7300,

SPCA Browns Bay Op Shop 7/25 Anzac Road

Browns Bay (opp. Palmers). Mon - Fri 10am - 4pm,

Sat 10am - 1pm, Sun 8am - 12pm, Phone: (09) 479 9611

SPCA Howick Op ShopUnit 6, 15 Cook Street

Howick (opp. All Saints Church)Monday to Friday 10am – 4pm,

Saturday 10am – 1pmPhone: 09 537 9456

SPCA Glen Innes Op Shop231 Taniwha Street, Glen Innes, Monday - Friday 10 am – 4 pm,

Saturday 10 am – 2 pmPhone 09 528 3693

SPCA Papakura Op Shop202-208 Great South Road, Papakura,

Monday - Friday 10am to 4pm, Phone: 09 299 1251

DONATI LA SPCA!BANII DUMNEAVOASTRA

POT SALVA VIETI!SPCA depinde de donatiile noas-tre pentru a continua sa existe.

Acest organism s-a bazat intotdeauna pe dragostea

iubitorilor de animale, nefolosind nici macar un cent

din fonduri de la guvern.In fiecare an sunt salvate si reabilitate un numar de 17.000 de animalein vreme ce programe

educationale sunt oferite unui numar de 12.000 de tineri si adulti. Donatii se pot face la adresa www.spca.org.nz, intr-

unul dintre programele curente: “Christmas Appeal“, “Justice

Fund“, “Memorial Donations“, “One-off donations“, “Fundraise

for us“, “Become a member“.

OAIA TRICOLORAFanii Cupei Mondiale de anul trecut au tinut sa intampine echipa de rugby a Ro-maniei cu o fotografie inedita. Va asiguram ca animalele din imagine nu au suferit, ele fiind pictate doar in Photoshop.

ADOPTATI SPCA!Daca doriti sa faceti acest pas, incarcata de responsabilitate, va rugam sa conside-rati mai intai, optiunea de a adopta an-imalul dumneavoastra de companie de la SPCA. Acolo va asteapta animale superbe, vaccinate, castrate si microcipate, cu toate analizele la zi, care nu costa mai mult de 100 de dolari. Iar ca sa va convingem, iata cateva fotografii superbe cu caini si pisici, cine stie, poate chiar veti considera un tandem.

18PETROVAI

Este cunoscut faptul ca nici cele mai aprofundate studii despre marii ganditori si scriitori, nu izbutesc sa surprinda toate meandrele fanteziei lor cuceritoare. Creatiile de mare forta artistica si intelectuala fiind inepuizabile, ele ofera cu generozitate tuturor generatiilor care se succed surse de inspiratie, izvoare de desfatare spirituala, modele de gandire si actiune, puncte ferme de sprijin in urcusul anevoios spre desavarsire pentru toti aceia care cauta cu nesat suprema implinire umana. Caci „jocurile” mintilor nepervetite, „jocuri” fecundate de fiorul iubirii si al solidaritatii umane, au inscrisa in genetica lor sui-generis porunca eternei aspiratii spre inalturi, spre universalitate. Iata de ce, mai devreme sau mai tarziu creatiile spirituale devin bunul cel mai pretios al intregii omeniri, marca cea mai ilustra a planetei noastre. Pentru ca, lucru evident pentru oricine, chiar daca se poate identifica un specific national de filosofare si – uneori – de cercetare stiintifica, filosofia si stiinta sunt eminamente universaliste, intrucat aspira la asa ceva inca din fasa si-si afla implinirea si linistea aparenta doar in familia celor mai stralucite creatii ale genului. Dintre toate productiile spiritului, literatura este aceea care reflecta cu cea mai mare intensitate specificul national al unui popor, si asta deoarece ea recurge la tainicele comori ale limbii, aceasta adevarata generatoare a sufletului individual si colectiv, acest permanent miracol din care cu totii ne impartasim si caruia avem datoria sa-i aducem ofrande macar prin respect si intrebuintare corecta. Dar literatura ruleaza concomitent pe coordonata nationala si pe cea universala, astfel ca dupa surprinderea

GRAHAM GREENE SI UNIVERSUL SAU ROMANESC

George Petrovai

la editura Echim. Dar statura impozanta a acestui mare artist este prin ea insasi un incitant indemn la neincetate abordari din noi si noi puncte de vedere. Daca viata lui Graham Greene a imbratisat aproape tot secolul 20 (nascut in anul 1904, mort in 1991), opera lui extrem de intinsa, atat ca tematica cat si ca perioada de elaborare, a dovedit cu prisosinta inca de la debut ca poseda acea rara insusire de-a fi mereu vie si captivanta, adica de-a trece peste nestatornicia gusturilor si de-a retine cu autoritate preferintele cititorilor de pretutindeni, nu numai din Marea Britanie. Succesul s-a impus de la sine (cel de librarie, dar mai ales acela ce insoteste literatura de calitate), indeosebi dupa ce Graham Greene si-a desavarsit tehnica nararii, lucru recunoscut chiar si de detractorii sai: limba simpla, fluenta si de mare expresivitate, arta individualizarii personajelor si a dozarii efectelor, echilibrul interior al cartilor si – pe ansamblu – inegalabila maiestrie cu care reuseste sa-si incarneze cateva dintre temele sale predilecte: a)Eternul om hartuit; b)Suferinta morala si fizica; c)Agresiunea si violenta pretutindeni prezente, la fel ca suferinta, dezgustul si nefericirea. Iar Graham Greene nu face rabat de la exceptionala sa inzestrare artistica nici macar in „divertismente” ca Ucigasul platit sau Omul nostru din Havana, romane de factura eminamente politista. Chiar daca romanele politiste nu i-au adus lui Greene celebritatea Agathei Christie, nu-i mai putin adevarat ca elementele cheie din constructia cartilor de acest gen – misterul si suspansul judicios condus, sunt mai mult sau mai putin prezente in toate marile sale romane, fie ca-i vorba de Comediantii sau de Un american linistit, fie de Un caz de mutilare ori de Puterea si gloria. Exista la acest capitol o interesanta apropiere intre scriitorul englez in discutie si Friedrich Dürrenmatt, marele scriitor elvetian de limba germana. Asemenea celebrului sau contemporan, Fr. Dürrenmatt a cultivat suspansul politist in scrieri precum Judecatorul si calaul, Fagaduiala, romanul Justitie, in acest mod incercand sa acrediteze ideea ca moartea ne pandeste la tot pasul intr-o lume in care justitia zace in umbra agresiunii si violentei... Avand toate insusirile romanelor de actiune (si, cum spuneam, inca ceva esential pe deasupra), nu-i de mirare ca aproape toate cartile lui G. Greene au cunoscut ecranizari celebre, Puterea si gloria chiar o dubla ecranizare: prima americana, cea de-a doua britanica. In anul 1926 Graham Greene s-a convertit la catolicism. Iar faptul acesta s-a vadit nu numai in mult gustatul sau roman Puterea si Gloria, carte in care autorul nareaza incredibila haituiala la care este supus ultimul preot catolic dintr-un Mexic scufundat in saracie lucie, insa cuprins de febra revolutiei si a anticlericalismului, ci si in aceea ca in calitate de scriitor

crestin, Graham Greene s-a lasat absorbit de curentul literar ce luase nastere in Europa din sentimental tragic al existentei, sentiment promovat de Dostoievski, Nietzsche, Henrik Ibsen, Knut Hamsun, Giovanni Papini si altii. Dupa anul 1900, constiinta literara europeana a tradus acest sentiment tragic intr-un larg evantai de curente (literaturi), unele de esenta crestina, altele de esenta general umanista, fara a lipsi orientarea socialista promovata in Est de toti condeierii bolsevici, iar in Apus de G.B Shaw si Louis Aragon. Principalele orientari izvorate din mai sus amintitul sentiment tragic, asa cum rezulta din lucrarile de specialitate, au fost: 1)Literatura tragica de esenta crestina, reprezentata prin François Mauriac, Georges Bernanos, Graham Greene, Julien Green, Pär Lagerquist; 2)Literatura de actiune si de exaltare a impulsului vital: André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Henry de Montherlant; 3)Literatura de analiza a vietii interioare si a personalitatii umane: Henry James, Marcel Proust, James Joyce, Robert Musil, André Gide, Luigi Pirandello; 4)Literatura de observatie realista si investigatie sociala: John Galsworthy, Roger Martin du Gard, Thomas Mann, Liviu Rebreanu, Ivan Bunin; 5)Literatura filosofica si eseul: Henry Bergson, Jean-Paul Sartre, Oswald Spengler, Ortega y Gasset, Miguel de Unamuno, Emil Cioran; 6)Literatura absurdului: Franz Kafka, Albert Camus, Eugen Ionescu. Nota: Ar fi cat se poate de instructiva o paralela intre Graham Greene si Julien Green, scriitorul de limba franceza nascut din parinti americani, proveniti din Scotia si Irlanda.

desavarsitului national, ea va ocupa un binemeritat loc in loja de onoare a patrimoniului universal. Despre Graham Greene am facut niscaiva referiri in cartea Symphonia cuvintelor, aparuta in anul 2005

CLUBUL DE LITERATURA SI POEZIE PINECOTA19

CITIND IN TRENUL DE SUCEAVA

De la un timp imi acopar o parte din singuratate citind carti antrenante, pe care, daca le-ai inceput, nu le mai lasi din mana.

Nu demult, plecand spre Suceava cu treburi si, grabit, uitand sa-mi iau ceva de citit in tren, am cumparat de la un vanzator

ambulant o carte care, dupa titlu, mi-a trezit curiozitatea: Mister. Atunci sa-l dezvaluim, mi-am zis, incepandu-mi lectura. Nu

stiu cand s-au topit cele cinci-sase ore pana in cetatea de scaun a Musatinilor. Revad coperta: autorul cartii de gen feminin, Rodica Elena Lupu. Carte de vacanta, mi-am zis, si de drum lung. Asa si este, o carte ce te face sa te uimesti de cate se intampla in jurul

nostru, cat de bogata si complexa – cu bune si rele – e viata, ce ne da si cat ne ia din ce avem pentru noi.

Romanul Mister – fiindca, da, e un roman modern, concentrat, asa cum se poarta la ritmul vietii de azi, o carte psiho-politista, gandita si construita excelent. Nu lipsesc iubirile, despartirile,

interesele personale etc., care dau savoare lecturii si te fac sa zici ca nu e deloc usor sa traiesti azi, intr-un timp lipsit de orizonturi

psihosociale limpezi, indemnatoare spre adevar si frumos. Misterul (din aceasta veritabila livre de poche), miezul de taina al

romanului l-am banuit dincolo de jumatatea lecturii iar finalul mi l-a confirmat.

O carte buna. O carte pentru azi, pentru timpul de azi. Printre cei care o citisera inaintea mea pe Rodica Elena Lupu (printre mai

multi deci) erau doua nume ce impuneau: Octavian Paler care ii lauda poezia ca si prea-frantuzitul Constantin Frosin (care i-a si

tradus o carte de poeme in graiul lui Baudelaire). Asadar, autoarea romanului citit era si poeta, o colega, deci!... Da, Rodica Elena Lupu este o scriitoare, o scriitoare care ataca frumos atat poezia cat si proza; din convingeri estetice o prefer

pe romanciera; simplitatea si clasicitatea versurilor sale ma dezarmeaza. Totusi i-am rasfoit cateva culegeri: “Voi trai...Clipa”, “Autoportret”, “Intre anotimpuri”, “Cat mai e vreme”, toate rupte

dintr-un prezent si un trecut frumos idealizat. Mi s-a parut si este! – mai expresiva in prozele sale, in care analiza psiho-sociala

cnstituie forta feminina a scrisului sau.Romanele: “Glasul inimii” (un fel de saga romaneasca), “Mana

destinului”, “Eterna poveste”, “Mister”, s.a. cateva, denota talent, o buna cunoastere a vietii si, mai ales, o atenta analiza a relatiilor

interumane. Constructia prozelor sale este cinematografica, pe un dialog antrenant omenesc, ceea ce se intampla si in recenta-i carte “Dincolo de timp” – Editura Dacoromana – 2012 – care reconfirma

arta scrisului sau. Mai adaug ca scriitoarea Rodica Elena Lupu este si o harnica

editoare (conduce Casa de editura ANAMAROL, in care a aparut, intre altele si excelentul roman “Dincolo de bariera tristetii”

semnat de romanca Mihaela Arbid Stoica din Liban), editura cu o sustinuta productie de carte; la bogata-i activitate (prea bogata!)

se mai adauga o carte pentru copii, precum si permanenta-i activitate de om de radio pentru strainatate. Avem, asadar, in

doamna Rodica Elena Lupu un exemplar om cultural de aleasa calitate, atat de necesar timpului de fata.

Radu Carneci

Ambetat de tristete si turmentat de scumpiri bezmetice, iti compun aceasta misiva trista si de adio, ca ce ma enerveaza cand vine

vorba despre opera matale, este gogorita ca satira isi pastreaza actualitatea, ca personajele seamana leit cu cele din zilele noastre,

poltroni, tembeli, pungasi, mahalagii, hahalere, bagabonti etc. Sa avem rezon, coane Iancule, talica ai scris pentru copii, scenarii

de desene animate. Esti marunt, neicusorule! Ia hai, sa te cocosez cu niscaiva exemple. Matale stii cat ar costa acum o masa la “Iunion”? Si cata verzitura ii lipesti pe frunte manelistului minune, care tine acuma locul lui I.D. Ionesco? Si sa te vad eu daca ai corajul sa vii

pe jos de la “Iunion” acasa, noaptea. Ca te dezbraca lotrii cu ranga. Heavy metal! Daca ai vedea cine-i acusica in fruntea bucatelor, te-ai inchide la “Gambrinus” si nu te-ai trezi din betie decat sa te inchini.

Suntem o tara penala, mestere. De la prezidentie la govern, toate mangafalele cu fonctii sunt in libertate conditionata. Nu stii cum si

cat se fura. Racnesc gazetele de vuiesc Carpatii! Si toate oalele sparte le plateste poporul acesta de coate-goale, care nu mai viseaza castele

in Spania. Viseaza capsuni. S-au inmultit nesimtitii si prostii si vorba matale: “Cu prostia te poti lupta, dar ea intotdeauna invinge!”

Zicea Nae Ipingescu: “Sa nu mai manance nimeni din sudoarea, bunioara, unuia ca mine sau ca dumneata si sa saza numai poporul la masa, ca el e stapan”. Mai mult de jumatate din popor e in mare

mizerie si tot atata ar vrea sa-si lase tara. O sa zici ca le crapa obrazul alesilor? Ei, as! Unde este Rica Venturiano cu “Angel radios”?

E timpul cocotelor. Zita, Veta, Joitica, Didina sau Mita Baston au fost sfintele-sfintelor. Parasutele au acusica golaveraj la televizor. Sa vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat si Bubico al meu la o emisiune si de atunci nu mai latra. Guita! Domnul Goe e ticsit de droguri si mamita vorbeste la telefon, la linia fierbinte. Conul

Leonida si soata si-au depus pensia la pubela, de unde si mananca, Tipatescu este Nasul mafiei judetene, Dandanache face tocsouri de seara, jupan Dumitrache zis “Titirca Inima-rea” e primar si

milostiveste cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capitala pana la matale la Ploiesti, numa’ borduri si mijlocul ramane asa

cu gropi, cu mahalale fara apa si canal, fara buleftrica. Catavencu combate la gazeta contra marilor corupti, el fiind curat deoarece

pana si banii lui au fost spalati. Ghita Pristanda e finantist acu’, din negotul cu masini furate, alte fapte necurate ca si spagi nenumarate.

SCRISOARE LUI CARAGIALE

Pana si frizerul Nae Girimea se minuneaza cata prostime s-a umplut de matreata si cati politicieni de valuta. O sotietate fara printipuri,

morala si cinste. Prezidentul vorbeste romanes, la televizor, cu fratii si surorile lui, la care s-a dat dezlegare sa beleasca Europa. Fericiti ca au un presedinte care ii intelege, fiind apropiat de ei ca narav si pofta de viata. In tara, baietii destepti la matrapazlacuri au strans averi din care sa se indestuleze toate loazele lor, pana la doua mii pas’opt. Se fac mafioti unii pe ailalti si ma jur pe cursul valutar ca

au dreptate toti. Daca nici ei nu s-or sti intre ei?. Altminteri e “criza teribila, monser”. Daca ai cunoaste Parlamentul de acum i-ai dedica

“Napasta”, promisiunilor guvernului, schita “1 aprilie”, Justitiei”- Lantul slabiciunilor”, vietii noastre politice - “D-ale carnavalului”,

scrisoarea catre FMI si Consiliul Europei este “Scrisoarea pierduta”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu “O noapte furtunoasa”. Bravos

natiune! Egzista niste unii care zic ca suntem “Tara lui Caragiale”. Ei, as! Moravurile de pe vremea matale erau. parfum. Si atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i intrebarea! Cica da-i, Doamne, romanului

mintea de pe urma si pe urma el voteaza la fel. Intr-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci cand ai

zis ca romanul s-a invatat sa aiba din toate cate nimic. In fruntea sotietatii s-au aburcat mitocanii si nu le poti bate obrazul, intrucat

(tot matale ne-ai invatat) mitocanul se naste jignit. Incolo, frica ne e ca ne-am nascut in Romania si o ca o sa murim in Becalia sau

Basescia! Dar sa fim optimisti, ca daca nu murim o sa fie si mai rau!

Dan Mihaescu

20SPRE VIITOR

In ultimii 40 de ani, o treime din suprafata arabila a lumii a fost pierduta datorita eroziunii. In acest moment, pierdem anual o suprafata estimata la 10 milioane de hectare, ceea ce inseamna ca o cantitate enorma de sol ia drumul marii sau este pierduta in vant. Evident, acest proces are si partile sale bune, asigurand praful ce ne ofera glorioasele rasarituri, insa, din pacate, aceste fenomene superbe nu tin loc de mancare. Intreaga noastra productie de mancare depinde de acel strat subtire de sol fertil, strat raspandit pe intreaga suprafata a planetei. Uitati de uleiuri sau minerale, in acest moment stratul de sol este cea mai amenintata resursa a planetei. Utilizarea excesiva a solului de catre fermieri este principala povara care apasa asupra solului, fie ca acesta se afla in zona arabila sau de pasune, utilajele agricole si animalele contribuind in mod egal la erodarea si distrugerea sa. Metodele utilizate de fermierii “organic-biodinamic“, nu numai ca folosesc aceste resurse naturale limitate intr-un mod cat mai eficient, insa reduc potentialul devastator al emisiilor de gaze ce creeaza efectul de sera. Modul in care solul blocheaza aceste emisii, cu ajutorul activitatilor microbiene si a formarii humus-ului, mareste stabilitatea solului, reducand potentialul de eroziune. In anii care au trecut au avut loc nenumarate studii si cercetari, la universitatile din California si Michigan, precum si la Institulul Rodale si FiBL, toate privind capacitatea solului de a rezista noilor provocari. Este clar acum ca stratul fertil al planetei noastre nu poate supravietui in ritmul de exploatare inceput dupa cel de-al doilea razboi mondial. Si anume, sa ne bazam cresterea economica

APUSURILE NU POT FI MANCATE

si sporirea resurselor de alimente prin utilizarea unor cantitati uriase de chimicale si fertilizatori. Acesta este motivul pentru care Organizatia pentru Agricultura a Natiunilor Unite a decretata ca producerea mancarii organice este principala speranta de dublare, sau chiar triplare, a productiei de mancare, in cazul tarilor dezvoltate. Iar daca toti fermierii lumii ar adopta aceste noi strategii, impactul negativ asupra solului ar cunoaste o reducere cu 40%, ceea ce ar aduce o importanta speranta pentru viitor. Din pacate insa, foarte putini fermieri utilizeaza aceste inovatii si, cu schimbarile generate de incalzirea globala, si mai putini se gandesc sa treaca la acestea. Fapt este ca, o multime dintre acesti fermieri au de facut fata unor provocari si mai grave, cum ar fi incertitudinile si insuficienta resurselor de apa, lucruri reiesite din studii complexe publicate de Organizatia Natiunilor Unite in anul 2008. Experimente derulate pe parcursul a cateva decenii, au aratat care este cea mai buna metoda de a coltiva organic solurile, si anume, biodinamica, care opreste dezvoltarea a 2.2 tone de bioxid de carbon, co 60% mai eficienta decat metodele conventionale, practicate in prezent (care utilizeaza fertilizatori, in loc de balegar natural). In Noua Zeelanda ne putem astepta la o evolutie mai buna a lucrurilor, deoarece majoritatea fermierilor includ balegarul si resturile de la animale in reteaua de fertilizare naturala a solurilor. In Australia insa, unde se produc cereale pe o scala mai mare si pe un sol mai modest (nu e greu de intalnit o ferma care are peste 25.000 de acri de sol plantabil!) intreg sistemul agricol si de productie se bazeaza pe folosirea intensiva a fertilizatorilor.

Judecand strict dupa ceea ce consumam, nivelul emisiilor de carbon se poate reduce cu 10-21% pentru producatorii de lapte si produse lactate, cu pana la 25% pentru producatorii de paine si cu pana la 35% in cazul producatorilor de legume. Asadar nu este nevoie sa cumperi credite de carbon, pentru a finanta un transport nociv, este mai bine sa cumperi produse organice biodinamice, pe care le poti consuma in mod direct! Cercetatorul FiBL, Urs Niggli considera ca sechestrarea carbonului este cea mai importanta masura pentru a micsora efectul emisiilor de gaze in agricultura. El considera ca, in actualul context al schimbarilor climaterice si al sprapopularii cu animale de consum, comparatiile valide se pot face doar intre sistemele de productie care calculeaza emisiile GHG pe zona, in detrimentul celor care cuantifica aceleasi emisii pe produs.In concordanta cu ciclul de viata al sistemelor de productie clasice, productia de organice performeaza mai bine in termeni legati de schimbarea climaterica, calculata la suprafata folosita. Cand emisiile sunt comparate in functie de productia obtinuta, performanta lor este similara cu sistemele conventionale, datorita recoltelor relativ mici generate de agricultura organica. Acest lucru ridica un argument pentru valoarea calitativa a productiei de hrana; hrana de calitate ridicata si fibrele sunt motorul agriculturiipentru orice sistem de productie. Totusi, sistemele conventionale de productie inclina sa fie conduse mai mult de criterii care masoara marimea recoltei si cantitatea, decat de cele ce masoara calitatea. In ultimul timp, metodele de producere a hranei sunt corelate cu un declin semnificativ in sanatatea si fertilitatea din lumea vestica. Sacrificarea unor recolte simple, bazate doar pe cantitate, in favoarea calitatii, pare deja singura solutie viabila pentru insanatosirea calitatii vietii. Si aici sunt mai multe beneficii pe care le putem enumera. Prin folosirea metodelor biodinamicii, fata de cele simplu organice, calitatea solului s-ar imbunatati considerabil, asigurand generatiilor viitoare o platforma solida de

SOL CONVENTIONAL TRATAT CU FERTILIZATORI

21

Elisabeth Alington

SPRE VIITOR

BIODINAMICA FACE ORGANICELE SUSTENABILE

supravietuire. Solul ar acumula in timp, o multime de materiale organice, in special in zona superioara, unde eroziunea este mai prezenta. Acest lucru ar asigura si o mai buna penetrare a radacinilor, o aerare superioara si o mai buna retentie a apei, element vital in minimizarea efectelor devastatoare ale secetei si eroziunii. In fine, un raport al Asociatiei Solurilor din 2009 remarca faptul ca metodele biodinamice produc soluri cu 25% mai bune calitativ decat solurile exploatate prin metode standard, organice.De aceea, devine din ce in ce mai clar ca,

pe termen lung, solutiile biodinamicii sunt calea pe care trebuie sa mearga o agricultura sustenabila si corecta. Surse: Dr.Urs Niggli, FiBL Switzerland. Presentation at OANZ conf 2009. Jens Leifeld, Jurg Fuhrer;Organic Farming and Soil Carbon Sequestration:What Do We Really Know About the Benefits? AMBIO DOI 10.1007/s13280-010-0082-8 Royal Swedish Academy of Sciences 2010 Three experiments comprising six datasets compared soil organic carbon losses on organic ORG and biodynamic DYN plots (Raupp 2001; Reeve et al. 2005; Fließbach et al. 2007; Leifeld et al. 2009). Among these, ORG lost -0.74% (±0.10)

whereas biodynamic systems lost only 0.40% (±0.13). The difference between those numbers turned out to be significant (P\0.05) when using a two-tailed, paired t-test. Soil Carbon and Organic Farming. Soil Association Report 2009. Elisabeth Alington este editor al Earth Matters. Acest articol a fost publicat pe website in numarul 3 din 2010. Biodinamica poate fi aplicata si in orase, in gradini, la fel de bine ca si in ferme. Metodele sunt valabile pe website-ul www.earthmatters.co.nz, la care va invitam sa va abonati.

SOL BIODINAMIC, PERFECT SUSTENABIL

Earth Matters connects us with our roots, celebrating Nature, Mind and AgriCulture as a way of bringing people together in support of the Earth. All economics begins with a grain of wheat that comes from the ager- or field. Agriculture is everybody's business because our rich cultural life depends totally on what the land can sustain. Food matters too. Eating is an agricultural act that makes us intimate with the planet! Earth Matters covers all you want to know about food with integrity; how to grow it using biodynamic-organic methods, what to buy if you haven't got greenfingers and above all, how you can make a real difference to the planet by what you eat and how you think. Down-to-earth matters with a solar ethic…proceeds from the sale of Earth Matters will be used to support The Land Trust so that certified, organic-biodynamic food-producing land is protected and that consumers may have more say about how their food is grown. Issue 7 out now featuring:

• Earth Rights. Vandana Shiva explains a new paradigm of Earth Democracy. • The Rising Future World of the Sun by Hartmut Borries. A completely new way of thinking about the earth in an era of increasing nuclear radiation. • Radioactive Material Free for All. There's a lot more of it around us than we realise. • Chalkand Cheese and CPP - a biodynamic soil amendment, developed in response to increasing nuclear radiation, was reported as having contributed to reduced radiation levels on farms in Germany after the Chernobyl disaster. • Of Star... a look at the constellation Taurus • ...and Flower. The impressive Sunflower is being used to absorb radioactive isotopes in Japan. • Wood fired or Microwaved - how do you like your pizza? Wendy Cook examines the difference in cooking methods and their effect on food quality. • How radiant are you? Anatomist Dr J P Rohen explains how our blood forms a bridge between body and soul; that our thoughts may have a healing effect on our bodies. • Celebrating a nature-resplendent Easter with children by Collette Leenman. • Autumnal reflections on Nature by Margaret Colquhoun. • Plus a look at Ferretti Growers who delight in producing high quality food for local consumption; how a biodynamic garden was created from a roadside verge in one brief year;

a garden co-op in Auckland based on the core value of companionship; land grab in NZ and Food Bills in NZ. • Earth Matters - celebrating the life and energy of land and mind.

$35.00 pentru 3 numere pe an$20.00 pentru versiunea electronica, format pdf.

Abonamente la http://www.earthmatters.co.nz/

22LA CESTIUNE...

Cine urmeaza? Recunosc ca ritmul in care premierul Ponta baga pe gatul natiei ministri parati ai Educatiei mi-a luat suflul. Nici nu terminasem bine cu Mangafaua Dumitrescu, ca veni pe teava Mangul. Ceea ce frapeaza la acesti colegi academicieni ai Elenei Ceausescu este prostia florida. Crestin rectoarea l-a prezentat fara sa clipeasca drept garant al standfordelii dansei pe nimeni altul decat escrocul roman de neuitata amintire Bobby Deutsch Megapower. Acest Mang, acuzat de plagiat, spune in prima instanta ca algoritmul din articol „nu se numeste algoritmul Mang”, ca „n-a copiat, n-a plagiat, ca legea lui Ohm e aceeasi”. Nu stiu ce facultate a absolvit Mang, dar reactia aceasta nu e a unui specialist in automatica si calculatoare. Daca subsemnatului, ca automatist, mi s-ar fi adus o astfel de acuzatie, as fi ingropat presa in detalii privind codurile detectoare si corectoare de eroare (despre asta inteleg ca e vorba in „opera” d-lui Mang), precizari privind contributia mea originala si ideile apartinand altor autori citate in articol. Or, acest apparatcik de partid, in faza a doua de tupeu, nu face decat sa repete, schimband placa, ca articolul nu-i apartine! Asta cand respectivul text zace tiparit intr-un volum, sub semnatura Mang, din 2003. Deci, ditamai universitarul nu are nicio reactie, vreme de 10 (zece) ani, fata de un text atribuit lui in „fals” de catre Facultatea de Automatica din Craiova, iar in faza a treia pretinde ca e o lucratura la zi a PDL impotriva lui. Ca si in cazul madam Dumitrescu, propun o solutie mai rapida decat confruntari si declaratii ale autorilor plagiati in articolele Mang si Mang: sa i se solicite d-lui ministru sa ne explice in direct

si la o ora de varf, in engleza, continutul oricarui articol pe care il recunoaste ca fiind al sau, publicat in aceasta limba. Voi fi un ascultator atent. Doua lucruri grave imi vin in minte in fata acestei noi imposturi aruncate in capul scolii in mai putin de o saptamana. Mang nu e decat un varf al aisbergului murdar care scufunda pregatirea universitara. In spatele acestui veteran al metodei, se aliniaza sute, mii de tineri care, chiar cand subsemnatul scriu aceste randuri, mai dau inca un copy-paste in lucrarile lor de masterat si doctorat. Incompetenta care se pregateste pentru impostura in posturi vitale ameninta Romania ca un val negru. Iresponsabilitatea, inconstienta sau poate tot incompetenta, saraca, de care este bantuit premierul Ponta cand trateaza in felul acesta Educatia. In lunile si anii lungi de opozitie, nu a gasit timp dl Ponta sa verifice si sa pregateasca un ministru capabil si curat in acest post esential pentru soarta statului roman? Nu – cele doua mangafale girate de el s-au facut tandari in mai putin de 48 de ore. Ce arata asta? Dispretul lui Ponta fata de Ministerul Educatiei, fata de Educatie, fata de profesori, fata de elevi.Nu stiu de ce sa ma tem mai mult acum: de faptul ca V. Ponta, pentru ca tocmai a cedat in cazul Dumitrescu, va considera politic inacceptabil pentru el sa mai cedeze inca o data in fata presei si va merge cu Mang inainte de-a-n boulea sau, daca pleaca si Mang, cum va arata urmatorul apostol trimis de Ponta la Educatie?

Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gandul (http://www.gandul.info)

DUPA MANGAFA A VENIT MANGUL

Cristian Tudor Popescu

Pentru liberalii talibani (gen dl. Orban), alianta cu P.S.D.-ul este un produs greu si de inghitit, si de digerat. Este dificil de acceptat sa te infratesti cu creatiunea politica, hidoasa si rau mirositoare, a dlui Ion Iliescu. Dar ura fata de dl. Basescu a facut minuni: a ingaduit ceea ce era de negandit si de neconceput. Astfel, dupa multe suceli-invarteli-rasuceli, ne-am pricopsit cu nepotul lui Nichipercea, cu micul Titulescu, lucrator-sef la Palatul Victoria. La aceasta stare de fapt s-a ajuns in urma catorva evenimente majore. Prabusirea edificiului basist a inceput la 9 ianuarie a.c., cand populatia, scarbita de aroganta acestuia fata de dl. Arafat, a inceput sa iasa in strada, lasand frica deoparte, pentru a protesta zi dupa zi, manifestatiile au luat amploare, cetatenii reamintindu-si de toate umilintele prin care i-a tarat presedintele si adunatura lui de activisti UTC, UASCR, spioni si slugi incompetente. Plecarea lui dlui. Frunzaverde a fost factorul determinant in acest proces, a fost branciul final spre prapastie. Odata cu el au parasit barca pedista o cantitate apreciabila de parlamentari, primari si alti activisti judeteni si locali cu vizibilitate. Nu trebuie neglijate gogomaniile executivului Ungureanu, un premier prea profund pentru natia mioritica. In enumerarea mea nu voi uita sa amintesc de victoria lui Hollande care, indirect, a avut influenta sa asupra mentalului colectiv, incluzand aici pe cel al politicienilor care au simtit cum bate vantul schimbarii. Si a venit motiunea de cenzura cu un rezultat previzibil pentru cine are oarecare pricepere in ale politicii: caderea ungurenilor. Pentru ei a fost un soc puternic, ametitor, deoarece ei nu se numarau printre cei cu o minima indemanare politica la cap. Din contra.Dl. Basescu a intrat in corzi: unica lui preocupare a fost sa gaseasca modalitatea prin care sa-si pastreze scaunul pana in finalul lui 2014. Si atunci, ca sa nu intarate focul, care risca sa devina parjol, l-a numit pe copia nereusita a lui Titulescu cu norma intreaga la Palatul Victoria. Acesta si-a inceput prestatia tot cu niste gogomanii. A trebuit sa-i retraga pe dl. Alistar si dna. Dumitrescu de pe lista de ministri inainte de depunerea juramantului pentru incompatibilitate. Dupa numire, a izbucnit scandalul despre presupusul plagiat al lui dlui. Mang. Dl. Jeffrey Franks a dat din casa cum ca a doua parte a reintregirii salariale pentru bugetari se va intampla in 2013. Scrisoarea catre F.M.I. nu a fost publicata, similar situatiei de pe vremea lui domnilor Boc si Ungureanu. Treburi aparent marunte, dar semnificative. Suficiente intamplari neplacute, care arata ca avem la guvern la même Jeanette, autrement coiffée. Inclin sa cred ca dl. Orban nu se insela in talibanismul lui. De acum, multa atentie, domnule Antonescu! Sper ca veti realiza de-a binelea de ce si cu cine v-ati inhaitat. Stefan Bazilescu, editor Omniscop

INCOTRODOMNULE

ANTONESCU?

Stefan Bazilescu

23 LA CESTIUNE...

Trecerea de la Guvernul Ungureanu la Guvernul Ponta, deci de la alianta creata in jurul PDL la cea reunita in USL, marcheaza o premiera in viata noastra politica – schimbarea puterii in timpul ciclului electoral. Nu e ceva similar cu guvernarea minoritara a PNL din vechiul ciclu electoral, pentru ca atunci o parte a coalitiei a ramas la putere, cealalta trecand in opozitie. O alta premiera este fenomenul de „coabitare” instalat intre presedintie si noua majoritate parlamentara si guvernamentala. Sunt foarte curios cum va merge data fiind relatia extrem de tensionata din trecut. Deocamdata, noroc ca e vorba doar de sase luni. Desigur, daca actuala putere nu va castiga alegerile din noiembrie, fapt care ar prelungi fenomenul, daca nu cumva va conduc la o noua tentativa de suspendare a presedintelui. In sfarsit, daca Guvernul Ponta nu va trece prin Parlament, am putea asista la o treia premiera politica romaneasca, intrucat s-ar deschide drumul catre alegeri anticipate. Scriu acest articol tocmai cand a inceput audierea viitorilor ministri in Parlament, dar nu cred ca noul guvern nu va trece proba investiturii, sprijinul obtinut de premierul desemnat - UNPR, minoritati - fiind acoperitor. Cat priveste echipa guvernamentala, dupa cateva nominalizari ciudate, precum dnii Alistar, Sova si dna Dumitrescu, s-a ajuns la o formula acceptabila, cu cativa „grei”, ceva „prospatura” si, in echipa finala, fara personaje foarte controversate. Guvernul s-a miscat repede chiar inainte de investitura, ajungand la un acord cu FMI, BM si UE in ceea ce priveste „reintregirea” salariilor si recuperarea banilor retinuti ilegal de la pensionari. Opozitia nu poate contesta aceste masuri reparatorii, nu doar pentru ca au acordul finantatorilor internationali, ci si pentru ca ultimul Guvern Boc si Guvernul Ungureanu promisesera ca vor face acelasi lucru. O problema pune aplicarea celei de-a doua transe a „reintregirii”, dat fiind ca legea interzice acordarea unor cresteri salariale cu sase luni inainte de alegeri. Daca nu cumva se va ajunge la concluzia ca „reintregirea” nu e acelasi lucru cu „cresterea”! Desi un guvern de sase luni, echipa Ponta a venit cu un program amplu de guvernare, un document detaliat de peste 50 de pagini. Sigur, in Romania,

am avut mereu „programe minunate” de la Tatuca incoace! In realitate, misiunea Guvernului Ponta nu este alta decat cea a Guvernului Ungureanu - gestionarea problemelor curente si organizarea alegerilor si, desigur, pentru partidele care i-au trimis la putere, cresterea atractivitatii electorale. Si atunci programul este prea ambitios, cuprinde elemente contradictorii si, cu siguranta, nu poate fi aplicat in doar jumatate de an. Asta ma face sa cred ca actualul guvern este foarte increzator, ca isi inchipui ca va ramane la putere, intr-o forma sau alta, si dupa alegerile din noiembrie. Acest lucru nu este imposibil - acest guvern incepe cu masurile reparatorii, care vrand-nevrand au un potential populist, a obtinut rapid sprijinul forurilor internationale, echipa este destul de echilibrata, pe timpul vacantei parlamentare va guverna prin ordonante, iar in jumatate de an nu se pot face greseli foarte mari. Se adauga faptul ca opozitia pare complet derutata dupa pierderea neasteptata a puterii. In momentul de fata, principalul pericol vine de fapt din interiorul aliantei guvernamentale. Nu ma refer atat la unele tensiuni latente, ce se pot activa, intre parteneri cat la agitatia ce pare sa le fi cuprins pe unele personaje de acolo. Daca dl Iliescu pare sa fi inteles ca e mai bine sa stea la umbra, dnii Nastase si Voiculescu, ambii in situatii penale, primul pentru coruptie, celalalt pentru sperjur, par sa fi fost muscati de streche, n-au astampar si nu le tace gura, ba chiar ultimul a ajuns si la intalnirea liderilor noii majoritati desi nu are vreo functie in minipartidul dumisale. Daca au ceva minte, dnii Antonescu si Ponta ar trebui sa inteleaga ca orice iesire in fata a ipochimenilor inseamna un numar de voturi pierdute. Asa ca ar trebuie sa le ordone „ciocul mic”, iar daca nu asculta, sa le dea cu rigla peste degete. Altfel, exista riscul ca lumea sa creada ca dl Ponta e un produs al fabricii de bomboane si ca Felix e vreun lider spiritual - Doamne iarta! - al actualei majoritati.

Liviu Antonesei este scriitor si jurnalist. Din aprilie 2010, detine o rubrica saptamanala de comentariu politic in „Adevarul”.

Liviu Antonesei

DE LA DL. UNGUREANU LA DL. PONTA

Privind inapoi cu manie, adesea ne intrebam la ce ne-a folosit scoala, anii lungi si grei care ne-au fost furati din copilarie si adolescenta. Ne-am “pedepsit” in scoli timp de doisprezece ani, sau mai mult, ca sa ne dam acum seama ca nu mai stim nimic din tot ce ne-a fost varat in cap cu de-a sila. Si ca, chiar dac-am mai sti, oricum nu ne foloseste la nimic. Nu se poate sa nu te-ntrebi daca a meritat. De ce am fost treziti in zori si dusi, somnorosi, de manuta, catre cladirea enorma si rece ca un mausoleu sau o inchisoare? De ce s-a tipat atata la noi, de ce am fost atat de terorizati? De ce visam si acum ca suntem scosi la tabla la matematica si nu stim nimic? Va compensa ceva din viata noastra de adulti traumele la care ne-a supus scoala, asa cum s-a facut si se face si azi? La ce ne-au folosit nesfarsitele exercitii si probleme rezolvate la matematica, la fizica si la chimie, atatea date memorate la istorie, daca acum nu mai stim nici regula de trei simpla? Daca oricum n-avem la ce s-o aplicam? Daca toti cei faimosi si plini de bani au fost scolari mai prosti decat noi? Cum sa nu te-ntrebi daca un motor cu un randament de unu la suta mai merita sa existe? In disputa sa cu sistemul de invatamant, Trasnea avea dreptate: “mi-ti-li, ni-vi-i” au fost dintotdeauna si sunt inca un mestesug de tampenie. Nimeni n-a explicat vreodata convingator rostul invatarii gramaticii in clasele mici. Copiii trebuie sa foloseasca limba corect, nu e nevoie s-o analizeze. Un singur curs de scriere, cu invatarea ortogramelor, ar fi mai util decat puzderia de cunostinte morfologice si sintactice extraordinar de greoaie, care m-au ametit si ca profesor, nu doar ca elev. Intr-un film, un ocnas spunea ca orice munca, oricat de grea, era suportabila, in afara celor absurde, ca lustruirea bolovanilor de langa rau. Pentru copii, gramatica e o astfel de indeletnicire absurda. Nu datorez scolii nimic din ceea ce sunt azi. La romana am avut profesorii cei mai acriti si mai blazati. Textele erau, mai toate, urate si sadice. Personajele lor, copii sau animale, mureau in chinuri, de frig, inecati cu acul unditei, sfasiati de vulturi, aruncati in aer o data cu un pod, tuberculosi etc. Sa te tot patrunzi de frumusetea literaturii... Putine lumini au strabatut, pentru mine, din acest “cimitir al tineretii mele” care a fost scoala. Cativa profesori, cativa colegi pe care i-am iubit. Si nimeni nu se compara cu diriginta mea de la clasa a cincea pana la a opta, Ligia Teindel. Era o vrabiuta de om, satena si cu niste ochi extrem de frumosi, pe care-i vad limpede si azi in memorie. Proaspata absolventa, entuziasta si copilaroasa, o puteai confunda usor cu o colega de-a noastra. Faceam cu ea chimie, dar o data chimie. Mai tarziu mi-am dat seama ca ea ne preda “the state of the art” a disciplinei. Era in 1968-70 intr-o scoala-tip bucuresteana, dar cat tineau orele ei aveam un alt sentiment, cel pe care l-or fi avut, peatunci, scolarii americani tolaniti pe jos la un curs. Era altceva, era alta atmosfera: nu preda profesorul, eternul dusman, ci una dintre noi, o colega, pe care-o iubeam si-o admiram. Mergeam des impreuna, cu clasa, in parcuri, prin Herastraul plin de pauni, sau la filme. Am vazut cu ea “Calatorie fantastica”: submarinul care trecea lin prin venele si organele unei fiinte umane m-a marcat pentru totdeauna. Faceam concursuri pe echipe la dirigentie, imi imprumuta carti despre istoria alchimiei. Tineam mult unii la altii, era liderul nostru, primus inter pares intr-un grup informal. Ligia Teindel, pe care n-am vazut- o de patruzeci de ani, ramane, pentru mine, unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Ii doresc sanatate, wherever she is...

DIN SCOALA

Mircea Cartarescu

QUE PASA? 24

Nu se poate interzice studentilor contactul cu colegii de prin alte tari. Cu toate acestea, prin anii optzeci riscam mult, invitandu-i la noi acasa. Pretextul unei petreceri cu grupa de la facultate era cam transparent. Stiam dealtfel ca vecinii erau obligati sa ne observe atenti si ca sectoristul era indreptatit sa controleze la orice ora din zi si din noapte zona de care raspundea. Pe peretele din bucataria noastra era agatat un bloc notes cu file de rasfoit. Il poreclisem „Ghiulanel” pentru ca intruchipa un fel de hopa-mitica, cu cap si picioare care se balansau. In fiecare dimineata incepeam o pagina noua. Apoi asteptam sa vedem ce va aduce ziua. Uneori aparea o expresie sau un banc, alteori mesaje de-ale musafirilor sau reflectii umoristice legate de te miri ce. „Ghiulanel” reflecta destul de bine cam tot ce se intampla in anturajul nostru. Ghinionul nostru era ca sectoristul blocului, care avea obiceiul sa ne viziteze si sa ne mustre anemic pentru serile cam galagioase, deprinsese obiceiul de a rasfoi notitele in mod regulat. Abia dupa ce ne-am oferit sa-i indrumam fiica la pregatirea pentru admiterea la ASE a mai rarit intrebarile. Asa ca ne-am putut continua viata normal, bucurand-ne de vizitele colegilor, indeosebi de cele ale lui Amadeo. Venezuelanul era cam cu cinci ani mai in varsta decat noi, un timp zambitor, foarte placut. Destul de inalt si solid, nu batea la ochi la prima vedere. Abia la o privire mai atenta se distingeau trasaturile de sudamerican, cu tenul masliniu, ochii mari, usor oblici, parul negru, cret, si gatul scurt, de „aztec”. Vorbea romaneste cu un accent spaniol haios, dar stapanea foarte bine nuantele limbii si, mai ales, o colectie impresionanta de expresii de argou. Se pricepea sa cante la chitara ca un profesionist. Daca ma gandesc bine, semana si la voce si la alura cu interpretii de la Gipsy Kings. Cantecele pe care le interpreta erau ritmate, antrenante. O parte din ele ne sunau cunoscut, de pe unele discuri care circulau printre noi (Cielito Lindo, Guantanamera s.a.). Atata doar ca Amadeo era mult mai bun decat ei toti laolalta. Cand punea mana pe chitara - putea sa fie si o amarata de dibla sparta – parca ii insufla viata. Cu degetele puternice de la mana stanga tinea acordurile ore in sir, fara sa oboseasca. Adevaratul secret il detinea insa in mana dreapta, cea cu care batea ritmul, ciupind si mangaind corzile cu o dexteritate si o viteza draceasca. Tabloul se completa cu vocea lui barbateasca, perfecta, sonora, capabila sa intoneze scari intregi de tonuri, de la un „Porompompom” baritonal pana la „Cibiribiri”-ul cel mai cristalin. Cand canta, Amadeo se transforma pentru noi in nici mai mult nici mai putin decat Dumnezeu in persoana. Era dornic sa invete si cantece romanesti, ba chiar avea preferatele lui printre ele. Cel mai mult ii placea „Cantec soptit”, pe versuri de Zaharia Stancu. De cum ce incepeam cu „Odata am ucis/ O vrabie. / Am tras cu prastia-n ea/ Si-am lovit-o./ Pe urma o zi/ Si-o noapte intreaga/ Am tot plans-o/ Si-am tot jelit-o”, i se

AMEDEO

Gabriela Sonnenberg

umezeau ochii de emotie. La incheiere, ni se impleteau vocile in cor, cantand soarele care disparea „dupa niste maguri”. Cu deosebirea ca Amadeo nu putea nicidecum sa pronunte „maguri” si canta consecvent „maluri”, lucru care noua ne provoca rasete cu lacrimi. Era clar ca toti eram mai mult sau mai putin sclavii lui, indiferent daca eram fete sau baieti. Amadeo insa era mai in varsta si mai matur decat noi si nu uza niciodata de puterea de atractie pe care o exercita asupra noastra. In fapt, n-a avut decat cateva scurte accese de tandrete cu putine dintre colege. Ne trata un pic ca pe protejatele lui. Venea ades pe la noi, pentru o pauza. Cum cafeaua nu se gasea decat pe pile, mai aducea cate un pachet de „Mocca” de la magazinul diplomatilor. Pachetele acelea rosii, de un sfert de kilogram n-am sa le uit niciodata. Nu stiu daca era ceva deosebit, dar pentru mine a ramas gustul cafelei aceleia ca o amintire suprema. De multe ori aparea la ore tarzii, cu bratul „infasurat” in covrigi calzi, cu mac, care se gaseau la o brutarie deschisa noaptea, de langa Foisorul de Foc. Puneam de-un ceai si ne-aprindeam o tigara, cantand apoi toata noaptea, ca bezmeticii. Tin minte ca o data, cand iarasi petrecusem pana la trei dimineata, ne-am intalnit in lift cu un vecin ciufulit si nedormit. Ne-a rugat foarte politicos, daca nu ne deranjeaza, sa dam noaptea radioul ceva mai incet. „Radioul” eram de fapt chiar noi si Amadeo, dar bietul vecin, care statea la etajul patru nu stia asta. Noi locuiam la etajul noua! Ma mir si azi cum de n-am avut mai multe probleme legate de neuitatele noastre nopti albe. La fel ca noi, Amadeo fuma tigari fara filtru, dar marca „Ligeros”, care nu se gaseau in Romania. Alteori isi invartea singur tutunul in foita, cu o dexteritate care deja nu ma mai mira, dat fiind talentul lui de prestidigitator dovedit la chitara. O data, pe holul facultatii, atata l-am pisat sa-mi dea si mie sa „gust” un fum din tigarile lui pana a cedat insistentelor mele si mi-a oferit una. Tot ce stiu e ca am simtit cum mi se aseaza un bloc greu de gheata pe torace si m-am trezit in pozitie sezand, pe podea. Prietena mea ma privea ciudat; se pare ca ma prelinsesem pe perete cu viteza melcului, ca o picatura de apa. Nicidecum nu erau „lejere” tigarile manufacturate de Amadeo! De dragul lui, dar si pentru ca programa de limbi straine nu oferea decat rusa ca alternativa, am ales cu entuziasm spaniola ca limba secundara. Gratie dictiei excelente si exercitiului continuu pe muzica acompaniata la chitara, prindeam totul din zbor. Noi, „fetele” lui Amadeo, presaram deja cuvinte spaniole prin conversatiile private. Luam cursurile de spaniola mai abitir in serios decat cadrele didactice, care mai simpatizau cu chiulul, ca doar nu eram la filologie. La randul ei, profa ne tachina ocazional, pe motiv ca uzam sudamericanisme (ziceam „gio” in loc de „jo” si „plata” in loc de „dinero”). Si pentru ca veni vorba de „dinero”, cand ieseam cu gasca la o bere, mai venea si vremea sa disparem la toalete. Amadeo avea obiceiul sa ne intrebe facand cu ochiul: „ai cu ce?”.

Avea intotdeauna prin buzunare o moneda, pe care ne-o ceda galant, ca sa putem intra. Celebra a ramas si confuzia cu checul (sau cake-ul). In timp ce, impreuna cu prietena mea invatam de zor pentru lectia cu titlul „De que color es...?”, a sunat Amadeo la sonerie. Cand i-am deschis usa, ne gandeam la raspunsul pe tema gamei coloristice a obiectelor inconjuratoare. Ademenit de miros, Amadeo se descaltase deja si ne soma pofticios „Da checul ala!”. La care noi ii raspundeam din ce in ce mai nedumerite „de que color... queeé?!” In ciuda jovialitatii sale, prietenul nostru emana uneori o melancolie misterioasa. Daca il intrebam detalii, se incapatana sa taca. Stiam si noi, fireste, ca avea o prietena, tot studenta, care ramasese insarcinata, dar nu era motivul nelinistii lui. Avea si un cantec aproape tabú, o melodie extraordinar de miscatoare, pe care n-o interpreta decat daca il rugam aproape in genunchi. Cu imaginatia mea romantica, imi inchipuiam ca lasase la vatra vreo inima zdrobita, de care isi amintea cand canta. Acum cred ca era mai degraba un imn revolutionar, ceva nevinovat in aparenta, interzis ca si imnul „Desteapta-te Romane”, sau „Traiasca Regele”. Probabil ca interpretarea acelui cantec se pedepsea in Venezuela, cam la fel cum la noi era interzis sa spui „Domn” sau „Doamna” in loc de „tovarasi”. Traiam izolati in lumea noastra ermetica, de stat socialist, mester in dezinformare. Habar n-aveam ca, pe plan international, un alt venezuelan cu aspect inofensiv teroriza occidentul. Carlos, absolvent indoctrinat la Moscova, supranumit „sacalul” plasase recent o bomba, aruncand in aer o parte din sediul unor posturi de radio anticomuniste, inclusiv indragitul nostru „Europa Libera”. Se pare ca era animat de idealuri revolutionare anticapitaliste si colabora strans cu serviciile secrete de la Bucuresti, acceptand sa se „ocupe” de ziaristii indezirabili. La Berlin, Budapesta si Bucuresti activau mici celule de colaboratori de-ai lui, sub acoperire, adesea trecand drept studenti pe la facultatile cu profil economic (culmea!) VA URMA