Renascerea lîmbeî romanesc! în vorbire si scriere. (Urmare.)

VII . Xeologlsmnlu si regulele lui. Neologismulu e corolaria, consecentia sî urmare

neapărata a" purismului. Indereptatîrea neologismului individuale sî consciu asîsidere nu se pdte trage la indodla. Ddca purificâmu limb'a, eliminandu dein ea mai multe ori mai pucine dîceri străine, acestea avemu se le suplenimu cu alte cuvente sî frasi ndue. Ddra sî afdra de acea propăşirea ndstra in scientie sî cultura necesetddia introducerea multoru vorbe sî es-presiuni ndue pentru atari idee sî concepte scientiali sî culturali, cavi mai înainte in starea-ne mai înapoiata nu le posiedeâmu. Precumu unu june pre carier'a stu-dieloru e nevoitu a-si insusî deintr'odata una multîme de concepte sî numiri scientifece, chiaru asia sta lu-crulu sî cu una limba coprinsa in torentele cultivatiu-nei sale. Numai câtu in afacerea neologisarei inca se poftesce multu cumpetu sî multa precautiune, dein te­meiuri sî raţiuni forte gravi.

Amentîramu repetîtu, câ cutare limba e proprie­tatea, nu a unui singurii individu, ci a unei naţiuni întregi, mediuloculu de comunecatiune intre medularii ei, organulu, cu care ea si-esprime cugetele sî semtie-mentele, icdn'a cea mai fidele, in carea se manifesta caractrulu ei celu mai intimii. Reportulu deintre una ginte sî limb'a ei e forte strinsu. Câce ddca de una parte nu se pdte negă, că in limba se resfrange ca intr' una oclinda vidti'a sociale sî fameliaria, publica sî pri­vata a unui poporu; de alta parte nu e mai pucinu sdeveratu, că ea inca si-esercita influinti'a asupr'a po­

porului respectivii, si deci chiaru sî cea mai mica schim­bare a lîmbeî se va resemtî in vidti'a lui interna spire-tale sî intielesuale.

Pentru acea neologismulu in veri-care limba a fostu porurea lucru greu sî cutediatu, ba chiaru impreu-natu cu pericle, decumva elu cu frate so purismulu s'a atinsu de partea cea mai mare a cuventeloru unei limbe, ori plane de formele sî sintasea, va-se-dîca de sistem'a ei. Afermatiunea ndstra abia are opu de demustrare. Câce desî ideele, conceptele, cugetele sî semtiementele câ omenesci considerate potu fi iii spiretulu unui po­poru câ sî in alu celui-alaltu conformi: ddra modurile de a esprime acele cugetări sî semtîri cumu sî de a-le aretâ variele reporturi iu cari stau, suntu nespusu de diverse, sî uneori diferite câ ceriulu de pamentu. De aci diversetatea in formele cuventeloru sî cuventarei varie-loru limbe. Materialulu de edifecatu, câ se ne folosimu de una comparatiune, e in tdte limbele asemene, ci sti-lulu edificiului e diferitu. *•)

Asia este. Una limba e insulatdria, adecă statdria totu dein vorbe unisilabice, alfa aglutinatdria, a trei-a flesivale. In un'a prepondera desvoltarea interna, câ p. e. in semitic'a, dra in alalta desvoltarea esterna a cor­pului vorbeloru. Cdst'a e analiteca, precumu neolatinele, indegetandu relatiunea deintre pârtile cuventarei preia partide prepusetiunali sî alte cuventiele scurte; ce'a sintetica, precumu limbele clasice -sî altele mai vechie»

') I m r e S. e. c, pi|- 23,

60

folosindu-se intru aretarea aceloraşi relatiuni de nesce afişe formative lipite de radecin'a s6u tulpiii'a vorbei, incâtu au aspectulu unei desvoltatiuni organice dein leintru in af6ra, câ arborii cu ramii sî frundiele sale. Nu mai pucinu in privinti'a sintasei, une limbe si-despunu sî ordin6dia vorbele in costructiuni mai multu după cugetarea logica, după sensulu leintricu; pre candu al­tele su cu mai multu respectu la sunetulu sî armonfa deinafora, sî amesuratu acestei-a si-infira cuventele in frasi. Cutarf limbe suntu prosodice, cutări acentuat6rie; 6ra acentului unele i lasă jocu mai liberu, altele i concedu terimu de misicare mai restrinsu, sî asia mai departe.

T6te aceste sî alte asemeni proprietăţi suntu in-radecinate in aduncurile vietiei interne spiretali ale miieloru sî militineloru de fii ai cutarei ginţi, sî forme"-dia sistem'a, organismulu, spiretulu limbei ei. D6ca acumu coscienti'a-i natiunale sî semtiu-i limbale suntu inca intrege sî nevetemate, gintea va semtî sî resemtî numai-decâtu sî cea mai mica strămutare auJ stricare a ace-loru insusîri organice ale limbei sale, fire-ar altmintre acgst'a inca pre atâta de amestecata cu cuvente esotice. Romanulu dein tienuturi mai nemestecate p. e., de va reflecta cesi-cevasi la firea limbei sale, nu p6te se nu se impedece in vorbe sî construitiuni câ: b a i a t i i s i ede , d e m n e l e a u d e (grecismu, alesu in Munteni'a). d i u a r i e l e noui sî p e l a r i e l e n o u i (acolosi); Ale-s a n d r i , Asach l , N e g r u t î , cu acentulu pre i (neo-grecismu in Romani'a); domni i le , o m u l e , s fl­er iile, cu M acentuatu (in Selagiu sî Satmariu); d o m n i t o r e l e , p r o f e s o r e l e (neologismu in dictiu-nariulu-proiectu alu academiei sî in alte scrieri, mai vertosu dein Romani'a, incâtu nu scii: de-i barbatu ? de-i femeia? de6race după fonetic'a rom. o in penultim'a, urmatu in ultim'a de e, se rostesce o: profes6re, dom-niWre, câ sud6re, d6re scl.)

Urechi'a romana sanetdsa, semtiulu limbale romanu necoruptu oserba indata in de acestea unu ce strainu-oserba, câ formele fonetice, flesiunali sî sintactece, co-respundietCrie misicâriloru activetatei spiretului romanu suntu scaimbate sî alterate preiu arbitriu, după placulu sî Wnele individali; oserba, câ formele n6ue nu sî-le p6te dein legile limbei sale splicâ sî adeveri. Derept'ce atari forme n6ue sî alte asemeni innouiture mai multu au mai pucinu fortiate voru ff sî privite totdeun'a de spurie in limba, câ unele, ce nu se unescu cu destina-tiunea firesca a vorbirei, ale cărei forme trebue se le santiunedie contielegerea espresa, ori macaru tăcuta sî subintiel^sa, a poporului respectivii.

Ce urmedia dein cele dîse? tîrme'clia, câ sî in afacerea neologisarei se cuvene mai antâiu sî inainte de t<5te a studia cu petrundere spiretulu sî câte tdte proprietăţile limbei. La deiucontra vomu incure periclu

de a vetemâ acelu spiretu, de a face sila limbei, de a o pironi pre modale sî forme străine, cu care proce­dura apoi vomu aduce vrendu nevrendu stricatiune limbei sî prein 6st'a natiunei. Câce prein asemene modu necrutiatoiiu vomu veni neaparatu in opusetiune cu semtiulu limbale natiunale; 6ra consecenti'a acestei-a care e ? Ace'a ce se oserba in asemene casu la tote limbele, câ adecă una limba pierdiendu-si pre rOndu proprietăţile originarie ale fonetismului, formeloru, con-structiunei sî topicei sale, spiretulu ei prein ast'a se corcesce sî debilita sî devene strainu; poporulu incepe a vorbi, incepe a cugeta sî semtî in modu strainu si după forme străine; in limb'a sa mam6sca nu mai gasesce indestulire, ci formele ei incetu pre incetu lapedandu-le un'a după alt'a, cu ele impreuna si-scaimba, despretiuesce sî parasesce in fine sî spiretalitatea sa, caractrulu seu natiunale individuale. Cumu câ apoi mar­ţea atarei limbe sî cu ea a respectivei poporatiuui e numai cestiune de tempu, o documenta, dorere! sî Istroromânii noştri, câ se tacemu de alţii.

Bine o precepara ace"st'a inainte cu vre trei die-cenie patronii autoriului cartei intitulate „Graiulu ro­mânii." *_) Cuprinsulu ei asta-di, gratia ceriului! numai pre se'm'a foieloru ntistre umoristece mai pote suministrâ materialu; dâra scopulu ei marturisitu pre facia erâ, la tempulu seu, a netedî Romauiioru calea câtra invetiarea sî adoptarea limbei unguresci. -) Spre acestu scopu limb'a rom. in numit'a carte se maltracta iu modu in-fioratoriu, desbraeandu-se de formele sale originali scliimosindu-i-se gramatec'a, restornandu-i-se cu capulu in diosu sî cu fundulu in susu sintasea, despretiuiudu-i-se cu totulu topic'a; scurtu: biât'a romane'sca se tor-turCdia cu tormentele formeloru gramatecali sî sintactece ale limbei străine eterogene.3)

Asemene procedura, de"ca inscenatoriloru sei le favorescu cumva giurstârile sî mediuWcele materiali sî spiretali, p6te lesne, alesu facia de unu poporu inapo-iatu, se duca la scopu. Pentru ce <5re? Pentru câ, re-petîmu ce'a ce dîsemu adine"ori, d6ca unu poporu incepe a fi aplecatu a-si forma cuventele după mod6le interiori străine, a-le acentuâ sî intona in modu strainu, a com-

') M o i s e B o t ' a Grâiulu rominu, 1847; dedicata domi= telui Casimiru Batthyânyi.

') A c e 1 a s i , in prefatiuuea tom. II. dîce : j,t)dpârte fia acea insusîre, de a mi se imputa, câ dora io dein nescientia au dein nebăgare in seina cu rea sî desfrenata românia am traitu ; ei, precumu am dîsu, asia se cere spre mai iusiora venire la in­vetiarea limbei unguresci.

3) Câteva esemple dein „Graiulu rom." a lui M. B o t ' a : „Milyen nadrâgot tetszik felhuzni, ce plasa de cioreci ti-place susu a trage; erdelyi olăh ujsâgok, de Trausilvani'a romanele novini; orszâgos kepviselo, alu tierei portatoriu de icone ( = deputatu alu tierei); kepviseleti rendszer, portare de facia de unelta de rondu (— sistema representativa); fttrtos zab, fiocosu ovesu scl.

67

pune vorbele in frasi după sintase străina, sî deca apoi cestiunat'a aplecare in poporulu respectivii cu tempu se intaresce sî generalisa: acest'a in urma prein forti'a lucruriloru e nevoitu a-si paraşi de totu limb'a propria sî a primi pre cea străina. Câce aplecarei sî poftei ur-mt5dia implenirea acelei-a, precum trupulu urmedia con-ducerei sufletului. Intr' una pusetiune diumetatîta, in-doidsa sî asiâ-dîcundu corcita e cu nepotintia a remane' de tieisiu, alesu in torentele misîcamenteloru asia de potinte straformaturie sî nivelatorie dein tempulu nostru. Esemple strigatorie aflare-amu mai in tote tienuturile, unde se invecin6dia naţiuni eterogene.

Eca de ce se recere sî in afacerea neologismului tdta precautiunea sî moderatiunea posibile! Eca de ce ne incumetâmu a indegetâ sî aice câteva regule pentru limb'a nostra; regule parte mai multu negative, parte pusetive, procediuttfrie dein firea sî fienti'a lucrului!

(Va urma.;

Dr. Gregoriu Silasî.

TT'as'Xil'u. d e O l i i n ' a . Noveleta

De Vicomtele Ponson du Terrail.

(Fine.) Sum de 25 ani, domnescu isolata impregiurulu

meu; marchisulu, tatalu meu, atinge estrem'a margine a betranetiei si am necesitate de-unu protectoru.

Unu 6re-care amoru ce dens'a a avutu pentru primulu seu so9iu, totu asie de mare ca si veneratiunea pentru memori'a lui, totu asie de violenta precum fusese durerea s'a, una veduva de 25 ani se remărita candu dens'a nu p6te suportă primele afecţiuni, sdrobite prin mtfrte, asupr'a unui capu blondu de copilu. . . .

Me intielegeti, d-loru, si fie-care din voi mi-a scrisu pentru a-mi cere mân'a.

La cea din urma vorba a baronesei, cei trei con. vivi se priviră mutualu cu-o stupefactiune profunda. — Nici unulu din ei nu-si confiase secretulu.

— Fostulu meu soşiu 'si micusiorase starea, urma-rindu pe domn'a de la Roche si 'mi ştirbise chiaru si din zestrea mea. Asia dara nu sum bogata, — posiedu aprâpe diece mii livre renta; me iubiţi precum vedu eu si voiţi a me luâ de soşia, — căci d-t'a, d-le comte de Marsilie, ai trei-dieci mii franci venitu; d-t'a, d-le marchisu d'Arcy, cinci-dieci mii, si d-t'a, d-le de Lerh, care n'ai decâtu unu patrimoniu destulu de micu, ai deveniţii unulu din marii noştri pictori, si pandi'a d-tale ce o ai in fâşia e acoperita cu piese de auru.

Eu credu dara, — si d-n'a de la Roche avu unu surisu de cochetăria melancolica, — ca me iubiţi îm­preuna.

— Da, respunsera ei spontaneu. -— Ce trebue se făcu atunci? Sunteţi amici, posie-

deti impreuna calităţi nobile. De-altmintrea nu voiescu

cu nici unu chipu se deveniţi inimici, si nu me voiu remărită nici odată, deca fericirea unui'a din voi va atrage ur'a celoru-alalti doi.

Barones'a, la aceste vorbe, puse mân'a s'a alba că marmur'a, si, rescolindu in vasulu de Chin'a, scose cele trei dechiaratiuni ale loru.

— Eta epistolele vostre, dîse dens'a. Câtu pentru fondu ele se asemena; cu tdte acestea e usioru a vede ca me iubiţi intr'uiiu diferiţii modu si câ fiecare din voi v'ati inchipuitu fiitoriulu după caracterulu seu. — 'Mi permiteţi 6re a le ceti succesivu ?

Incurcatur'a amantiloru baronesei eră la culme; dar' dens'a surideâ, si surisulu femeiei iubite e iresisti-bilu. Deschise dara scrisorea comtelui de Marsilie. Com-tele incepeă printr'o declaratiune vedita: marturisiâ amorulu seu, sperantiele sale, si elu finiâ facundu baro­nesei o tabela a esistentiei ce-i destina, dica dens'a asculta rogatiunele sale.

„Mosîile nostre se invecinescu, dîce densulu; re­unite voru formă cehi mai frumosu dominiu de-aci. Tu î-i vei fi frumds'a castelana, si eu voiu fi orgoliosu si mândru de-a posedă in acel'asi tempu pe cea mai fru-mosa, cea mai amabila dintre femei si celu mai mare domeniu in Morvanu. Vomu petrece iern'a in otelulu meu d'Avallon, primavdr'a si ver'a in Marsilie, tomn'a la tine, căci Roche este unu placutu locu de intalnire pentru venatdre. Vomu primi pe vecini si le vomu dă serbări. Voiescu, domna, că numele teu se fia transpor-tatu de ecourile de-admiratiune prin tdta provinci'a, si că in tieYa burgunda se se citeze comtele de Marsilie că celu mai fericitu dintre 6meui."

— Deducu de-aci, adauge barones'a câ speri a me face se impartasiescu gusturile d-t'ale campenesci si amorulu provinciei.

— Ah! domna, esclamâ comtele, poţi ore a trai si-a iubi altu-ceva ?

— Nu discutu cestiunea, ci o aretu cu simplitate. Eta cu tdte acestea scrisorea baronului.

Prim'a diumetate din acesta epistola eră asemenea in substantia cu întielesulu acelei a comtelui. Dar' pro-

.iectele baronului erau cu totulu altele: „Hotelulu meu din strad'a Grenelle-Saint-Germain

— dicea densulu — e destulu de vastu si chiaru ne-locuitu; dar' voiescu a-lu face o incantatdria locuintia deca consemti a-lu locui impreuna. Ern'a va fi pentru noi o lunga serbare, in care vei fi regina. Totu Tarlsulu elegantu se va adună in saldnele nostre, si te va admi­ră, invidiandu-mi fericirea. Apoi, in tempulu primaverei la cele de-antâi suflări ale ventului de Maiu vomu plecă, vomu voiagiâ. Germani'a, Itali'a, bâile de mare voru fi pentru tene nisce locuri unde frumseti'a t'a va triumfă de-admiratiunea universala."

— Vedu, dise barones'a terminandu, ca trebue a renuntiâ, deca te-asiu iubi, la.esistinti'a cea liniscita ce-o ducu la tiera.

— D-dieulu meu! domna, replica baronulu cu unu

08

surisu diumetate glumetiu, credi ca câmpurile acoperite de zăpada, arbori fora frundia si sombr'a tăcere a unei vechia locuintia se fia in tempulu iernei lucruri forte plăcute ?

•— Se trecemu, dîse barones'a, la epistol'a d-lui de Lerh.

Acest'a fiindu mai scurta, et'o in intregulu ei : „Trebue se scii, donma. câ doue revolutiuni si orb'a

spesare a parintiloru mei m'au constrensu a cere ori­cărei profesiuni, ore-care resurse ce nu pote mai multu a-mi oferi patrimoniulu meu micusioratu. La 20 ani tre­bui;! se-mi alegu o cariera. Diplomati'a, armat'a, magis-tratur'a, 'mi erau oprite prin respectulu meu si santie-ni'a trecutului. Nu poteamu servi regelui Ludovicu-Philipu. Aveam unu talentu, m'am facutu artistu. Am avutu fericirea de-a isbuti; succesulu a coronatu silintiele mele si a recompensaţii ingrigirile mele. Multu tempu laurii gloriei mele au fostu de ajunsu a îndestuli vieti'a mea, nelasandu nici unu golii in sufletulu meu; dar' intr'o dî, acestu golu s'a facutu. Am priviţii impregiu-rulu meu, si n'am vediutu decâtu isolarea; — iii mine . . . . si am semtîtu câ eră in fundulu sufletului meu o corda genertisa ce nu vibrase inca. M'am intrebatu a-tunci cu seriositate că: ce 'mi folosesce acesta gloria^ aceste succese, aceste lucrări, deca nu le potu consacră unui'a din acei angeri, pe cari i-i numimu femei si care trebue se indostulesca esistinti'a unui ointi care are o credintia orba in astea sa. Numai atunci, domna, am cutezatu a redică privirile mele pana la d-vostrc si a face unu visu . . . . Aii! deca 'mi erâ permisii a pune la picidrele d-tale junele meu renume, deca asiu pote dîce in ser'a unei penibile dile trecute, invingundu in fine : Acest'a e pentru dens'a, — pentru a mari glori'a numelui ce i-am datu:

„Deca 'mi era permisii câ intr'o di, un'a din acele dîle de descuragiaro profunda, ce numai artistulu singura o incârca, deturnandu ochii depe pânz'a mea neisprăvita a-i îndreptă spre tine, asupra t'a, care siedeai visatore si suridiatore totu-de-odata in anghiulu celu mai intune-catu alu atelierului meu si incuragiandu-ine cu-o pri­vire. . . . Si cum schi a-mi construi, intr'o vâlcea ore-care, necunoscuta si pierduta la trei-dieci lege de Paris pre marginea unui riu, ascunsu sub o dumbrava de sălcii si abanosu, o incantatore retragere, unu frumosu cuibu delicaţii si cochetu pentru a adăposti amorulu nostru, in acesta epoca benecuventata in care D-dieu deschidiendu manile sale, va lasă se cadia o mesa de mărgăritare albe in verdeti'a câmpeneasca si in diferitele flori albastre pe marginea riuriloru! . . . . Yai! domna, tdte acestea nu suntu unu visu?"

— De sigura, domniloru, dise barones'a suridiendu, d-nulu de Lerh e mai putinii esclusivu câ d-vostra, elu cugeta a duce cu mine o îndoita esistentia a Pari­sului si a tierei.

Unu surisu de dispretiu alunecă pe buzele celoru doi gentilomi.

— E unu artistu, cugetară densii. Barones'a reluă : — Yedeti câ fie-care din voi a arangiatu după ca-

racterulu seu o esistintia ce-mi reservâ deca voiu deveni femei'a s'a. Unu singurii lucru a-ti uitatu „de-a me con­sultă in fine puciiiu si pe mine." Eta câ incurcatur'a mea cresce in locu de-a se micusiorâ.

•— Ce vei face atunci? întrebară toti-trei la rondulu loru.

— Ascultaţi, respunse barones'a, me iubiţi toti-trei cu-unu amoru diferiţii. Ei bine, am o conditiune deosebita de-a pune fie-carui'a din voi. Acel'a, care o va primi, va obtiene man'a mea. Astadi, domniloru, ati schimbaţii lo-culu de venatdre, iu Octomvre, in ograda: mâne. tu baro­ne, te vei intorce la Arcy, d-lu de Lerh la Parisu, er' tu, comte, vei romane" la Massiîe.

— Da, domna. Barones'a puse din nou man'a in vasulu mysteriosu

si sedse trei bilete mici scrise pre chârtîa roşa, fiendu îndoite si lipite cu ingrigire.

— Pre parol'a vostra, dise dens'a, de-a nu deschide scrisorea ce vi-e destinata decâtu candu veţi fi separaţi unulu de altulu. Deca conditiunea, ce am pusu-o cu mân'a mea, va conveni unui'a din voi, elu va face o reintdr-cere. in locu de-asi urmă drumulu, si va veni a-mi cere se dejunc . . . .

— Si deca vomu primi toti-trei V Atunci, respunse barones'a suridiendu, vomu

vede. •— Adio, domniloru. Domn'a deîa Pioche congediu pre cei trei suspina-

tori, căci orologiulu din sal'a de mâncare aretâ mine ore, — dr'a solemnela in care retragerea trebue se sune pentru o veduva de douedieci si cinci de ani.

II. A ddu'a di, la 8 ore matinalu, in curtea cast^iluj

de Massille, d-nulu baronii d'Arcy si d-nulu de Lerh incalecâu pre cându conitele le diceâ:

— îndată ce veţi trece gril'a parcului, voiu rupe pliculu scrisorei mele, si ve conjura "a face si voi ase­menea, căci este probabilii câ noi vomu dejuna toti-trei la Roche. Astfeliu dar' domniloru, la revedere!

III. Si pre candu galopulu cailoru acestoru domni se

pierdea, comteie deschise biletulu baronesei si ceti; „Domnule comte!

„Scii câ sum parisiana. Fostulu meu barbatu mi-a impusu unu sacrificiu obliganda-me a trai la Roche o parte a anului. Amu orare de tiera si regretu cu amara prim'a mea junetia si aceste imbetâri ale lumei elegante din Parisu, in mijloculu carei'a mi-am petrecuţii eoţ ilari'a mea. Nu voiu consemtî a me mărită decâtu cu barbatulu, care va renuntiâ cu curagiu ia vieti'a de provincie si me va duce la Parisu , , , , "

69

VI. Domnulu de Lerh nu scose nici o esclamatiune

de surprisa si de descuragiare că baronulu si comtele) deY densulu 'si re'ntornâ calulu seu si merse dreptu la Roche, cu anim'a palpitanda.

Baronds'a se primbla prin pareu, cu umbrel'a pre umeri; dens'a i-i esî înainte suridiendu si-i întinse ma-n'a a o sărută:

— Credu, dise dens'a, câ eşti primulu la rendez-vous. Credu chiaru, adause dens'a, câ vei fi singuru aci.

Elu scdse unu strigatu de bucuria. — Astfeliu, relua dens'a, primesci conditiunea mea? — Damna, respunse cu gravitate junele orau, —

glori'a nu valoreza câtu fericirea. Nu mai sum pictorii, ci devinu gentilomu.

Si elu ingenunchiâ, i-i luâ mân'a si murmura: — Oii! te iubescu! . . . Ddmn'a de la Roche 'Iu redicâ, apoi 'Iu puse

langa dens'a pre o banca de verdetia care umplea in­trarea:

— Am cerutu, i-i dîse dens'a, domnului Massille sacrificiulu unei passiuni, — Domnului d'Arcy, acel'a alu placeriloru sale, •— Tîe, ti-am cerutu mai multu inca, sacrificiulu artei tale, adecă diumetate clin esistin-ti'a t'a. Aceşti domni n'au sositu inca, sacrificiulu li s'a parutu cu anevointia; tu ai sositu, tu asiei dar' ai pri­miţii ; — numai tu me iubesci. . . .

Si dens'a adaugă incetu: — Si eu totu pre teue te iubescu! Am gâcitu

ce eră se se intemple, si sciâm prea bene câ tu singuru vei triumfă de-acesta incercare.

— Una incercare! esclamâ junele omu. — Eh! fora indoiala, amiculu meu. Pentru-ce se

renunţi de-o gloria, de nisce lucrări de cari sum mândra din momentulu ce anim'a mi-a vorbitu. Da, acest'a e o incercare, si primescu la rondulu meu acCsta esistintia ce-mi oferi. Nobilimea tempului nostru nu se micusioreza de locu devenindu artista. Artea nu e o aristocraţia? Reiaţi penelurile, amiculu meu.

Domnulu de Lerh ingenunchiâ din nou. — Si ore pentru ce ? murmura densulu, destinulu ar-

tistiloru e de-a amblă fora incetare după unu idealu, — dar' eu l'am gasitu pe-alu meu.

— Desemndza-lu, respunse ea. Coada.

— La dracii! striga d-nulu de Massile, dens'a e nebuna! Dar' comandu astfeliu, trebue se-mi vendu pa-mentulu de Massille, pădurile mele, livedile mele; sî se renuntiu Ia veuatdre. . . . Acest'a e cu totulu inposibilu!

Pe credinti'a mea! d'Arcy e, mai bine decâtu mine, barbatulu care se cuvine baronesei.

Si comtele adause suspinandu: — De siguru, nu voiu dejuna adi la Roche.

IV. Baronulu si pictorulu calarirâ împreuna o diume­

tate leghe, apoi se despărţiră dîcundu: — La revedere. Atunci d-nulu d'Arcy deschise biletulu rosiu si

ceti : „Scumpe barone!

„Ai crediutu câ iubescu lumea, sgomotulu, serbă­rile : te-ai insielatu. Sum pucinu desilusionata si amu o mare necesitate de repausu, de singurătate, adecă de isola-re. Suntu aprdpe trei ani de candu amu unu visu, unu visu incantatoriu ochiloru mei, acel'a de-a merge se traimu in Itali'a, sub ceriulu neapolitanu, intr'un'a din acele insule inverdîte si parfumate, impregiurulu caror'a suspina eternelu acesta mare albastra a golfului de Neapolu. Amorulu ce-lu ai pentru mine fi-va elu atatu de forte, de poternicu, pentru a ve face se renuntiati la Parisu, la Jockey-Club, la cursele dela Marche si de la Berny si Ia stralucitdriele reuniuni ale juniloru? Consimtî-vei a petrece iernile nostre la Ischia seu Sor-rente, si verile nostre la Arcy sdu la Roche?"

— Ah! de exemplu striga baronulu, eta nisce gusturi de siguri romanesci. Barones'a e smintita! . . . deca acest'a e ultimulu seu cuventu pe fiitoriu, renuntiu a dejuna astadi la dens'a.

Si baronulu continua drumulu seu fora a intdree ochii sei si a aruncă o ultima privire turnuriloru cas­tele' *i de la Roche, ale cârui verfuri învelite cu ardosie schhlteiau la resarirea sdrelui.

V. In tempulu acest'a, pictorulu urmă unu drumu

pe marginea riului, si elu cetea biletulu baronesei cu emotiunea grava si nedecisa a omului ce-si ascepta des­tinulu seu dintr'unu singuru cuventu :

„Domnule, dîceâ veduv'a, 'mi oferi a impartî acesta vietia de-artistu ce ti-ai facutu-o, o esistinta amestecata cu munca si cu succesu. Tu clici câ: me iubesci, o credu; dar' me vei iubf atâta pentru a sacrifică cu hotarire ce'a ce voiai cu mândria a-ini consacră. Deca ti-asiu dice câ preferii dd-o miia de ori a fi femei'a unui bunii gentilomii de provincia decâtu femei'a unui pictorii celebru ? Deca v'asi mai dice inca : Renuntia la Parisu la amicii tei, la artea t'a, vino aci a impartî modestulu meu venitu, a trai la Roche, ver'a si ern'a, a uită aci glori'a ta personala pentru a nu te glorifică mai multu, decâtu cu numele stramosiloru tei? . . . ."

. »->*-.

STuinai i e r i .

Numai ieri prin astea crânguri, prin aloru tufari umbrose Ciripiau in armonia ai naturei cântăreţi;

Numai ieri, — mi-aducu amente, se-audiau cântări voiosc Si câmpi'a erâ mândra cu frumosele-i verdeti.

Astadi frundiele pre arbori, palide, fara vietia Se topescu, si câte un'a de pre ramuri sboru in ventu,

Precum sbora-a mea pruncia cu-a ei tainica dulcetia, Precum fugu, se stingu in urma tote câte-su pre pamentu.

TU

Cantareti'a aurorei ciripindu porni pre cale Si Poean'a-a remasu trista fora umbra si cântări,

Nu diaresci o frundia 'n dealuri nu diaresci o fiore 'n vale Trista-i adi natur'a 'ntrega! eu versu lacremi si oftări.

Câmpulu plânge-a s'a frumsetia, a sa umbra 'nvitatore Si Poean'a plânge cântulu Filomelei, celu doiosu !

Arborele-o mica frundia si albinVo mândra flore Si cu tote: primaver'a! cu-alu ei sore radiosu.

Si eu plângu copilari'a-mi ce se pierde 'n vecinicia Plângu unu visu de fericire, tempulu celu domnedieescu

Vai ! natur'a 'n primavera er va rîde 'n veselia Dar' eu sciu ca nici odată n'o se mai intinerescu.

V. B. Muntenescu.

>-w—

^vdlitolog'I'a d a c o - r o m a n a . Samc'a.

Same ' a , după cum spune poporulu si după cum ni-o descriu descântecele acestui'a, este unu spiritu ne­curatu forte urîtu si fiorosu: cu chipu de femeia in pelea gola, cu capulu despletiţii si forte sborsîtu, cu perulu până 'n calcâia, cu tîtiele până la genunchi, cu ochii câ stelele, cu manele de feru, cu unghiile la mâni si la petiore lungi si ascuţite câ andrelele S(5u incârli-gate câ secerile si cu limb'a de focu.

Acestu spiritu necuratu, din a cărui gura forte mare, urîta si debalasata, iesa totudCuu'a para de focu, se arata pe la împlutulu si sfârsîtulu lunei in diferite chipuri copiiloru dela unulu până la patru ani, pre cari asie" de tare î-i inspaimenta, câ 'ndata se bolnavescu, s6u verîndu-li-se in cosiulu loru, atât'a ce-i framenta si-i schimosesce, atât'a ce-i tortureza si-i maltratez», până ce moru.

Ba! Samc'a de multe ori se arata chiar' si femei-loru, ce jacu in patulu nascerei, pre cari inca le in­spaimenta si le framenta, le tortureza si smintesce, până ce si dintr'acestea de celea mai multe-ori moru indata, ori ca remânu pentru totu-de-a-un'a schimosite si ne-putintidse.

Chipurile in cari se arata Samc'a copiiloru si fe-meiloru, suntu, după cum s'a aretatu deja, diferite. Asie' se arata ea mai ântaiu in chipu de femeia, după cum s'a descrisu mai susu, seu si câ feta forte urîta, apoi in chipu de porcu grozavii de mare si fiorosu, in chipu de ogariu seu câne cu dinţi rîngiti, in chipu de mâtia belită cu ochii inholbati si infocati, in chipulu unei chei de usia cu ochii boldiţi si cu gur'a căscata si forte urîta si in urma in chipu de: ciora, siorecu, musca si pain-ghenu. x)

Copii, pre cari î-i inspaimenta seu î-i cuprinde acestu spiritu necuratu, se dîce câ incepu grozavii de tare a plânge, si atât'a ce plângu până ce lesîna si totu

l) Cred. Rom. din Candreni, com. de D-lu P. Ursulu, si a altoru Români din Bucovin'a.

corpulu loru li se 'nvinetiesce, incâtu gandesci câ suntu morţi.

Unii copii, carij suntu cuprinşi de acestu spiritu, capeta unu felin de cârcei de stoinachu, cari î-i fra­menta prin launtru si-i sgârcescu une-ori asia de tare, câ-i făcu ghemu si le ducu petiorele la gura. Alţii era-si se intindu din tote incbieturile, înholba ochii, făcu spuma la gura, schimba feliu de feliu de fetie; ba! de multe ori suntu asie" de torturaţi, câ se schimosescu de te cuprindu florile candu te uiţi la densii, adecă li se su-cescu manele s6u petiorele, se incrucisi6za, li se strimba fălcile, li slabescu t6te nervele, si remânu apoi, daca se intempla de nu moru in scurtu tempu, ast'feliu schi-mositi si neputintiosi pentru tdta vieti'a. Inse cei mai mulţi copil nu potu scapâ de acesta bala forte reuta-cidsa. x) Sî nici n'au cum se scape, câci Samc ' a nu numai câ-i inspaimenta si-i sgarie cu unghiile s'ale cele lungi si ascuţite, nu numai câ-i framenta si-i schimo­sesce in tdte chipurile, nu numai ca-i isbesce de pa-mentu si le redica pieptulu câ cu-unu foiu, le incorddza vinele le incue rărunchii, le lesîna si le inclestdza pla-manele, le frânge si le sfarmă tote ciolanele; nu numai că-i tortureza până ce li se face carnea pe trupu ve-neta câ porumbreu'a, ci ea le mai suge inca si tîtiele si sângele, până ce-i face buni de nemica, sdu până ce-i lasă morţi.2)

Ce'a ce patiescu copii, mai totu ace'a patiescu si femeile ce jacu iu patulu nascerei. Acestor'a inca li se arata Samc'a in totu chipulu prin somnu si le inspai­menta, le smintesce si tortureza, până si dintr'acestea celea mai multe moru.

Acestu spiritu necuratu si urîtu, fiorosu si f6rte reutaciosu, de care se infiordza mai cu sdma Româncele cele slabe de ângeru, cându audu vorbindu-se de den-sulu; acestu spiritu grozavii, care după cum se crede, a curmatu dîlele la mii si mii de prunci si femei, si a cărui nume, se dîce câ nu e bine a-lu amenti nici-odata, si mai alesu ser'a, unde suntu copii mici in casa, câ nu cumv'a se se apropie de ace'a casa, unde se amintesce; acdst'a „a r ipa a s a t a n e i " are noue-spre-diece nu-ni9, si adecă: 1. Y e s t i t i ' a , 2. Nava d ă r i ' a , 3. Val-n o m i ' a , 4. S i n ' a , 5. N icosd ' a , 6. A v e z u c h ' a 7. S c o r c o i l a , 8. T i c h ' a , 9. Mich ' a , 10. Gromp'a , 11. SI al o, 12. N e c a u s ' a , 13. Ha ta vu, 14. Hul i i ' a , 15. H u v ' a , 16. Gh ian ' a , 17. G luv ian ' a , 18. Prav'a, 19. Samc 'a .

După alta versiune cele ndue-spre-diece nume ale Samcei suntu: 1. A v e z d u c h' a, 2. A r i p ' a s a t a n e i, 3. Z a 1 i s t u, 4. Z1 a i s t u, 5. T i eh a n ' a, 6. M u c h ' a, 7. H u l u b ' a , 8. Hulub i n ' a , 9. Scorn i r i i ' a , 10. I s p r ' a , 11. Nevi t*a , 12. N e n e v i t ' a , 13. S î l ' a ,

l) Cred. Rom. din Candreni, com. de D-lu P. Ursulu, si a celoru din Crasn'a, com. de Zamfir'a Tuniacu.

2J Vedi descântecile de S a m c a si unulu de s p a r i a t u din colecti'a mea.

71

14. S b o â r u , 15. G u r o n ' a , 16. Comin ' a , 17. Ni-c o a r ' a , 18. N i c o a r u, 19. S a m c a.

BoTa copiiloru, cari suntu inspaimentati si tor­turaţi de dens'a, si din a cărui causa, după cum s'a amentitu, cei mai mulţi moru, afara de „Same'a" *) se mai numesce inca si „spasm'a" si „reulu" se'u „reu t a t e a copi i lo ru ."

Samc'a, se vede câ are si unu feliu de soşiu, pentru-câ atâtu in descântecele despre dens'a, câtu si in alte descântece, unde vine vorb'a despre dens'a, nemediulo-citu se amintesce si despre „Samcoiulu ," se dîce adecă: „Samc'a cu Samcoiu lu . " fîra unu descan-tecu de g â l c i ne spune apriatu cumca Samc'a a avutu „ndue fe t io r i , " totu atâtu de frumoşi si atrăgători că si dens'a, adecă: inholbati, coltiati, pletosi si spari-osi, carii baga pre copii in tdte recoriie.

Inse ori si câtu de fiordsa si reutacidsa este Sam­c ' a , totusiu Românii sciu cum se se mântudsea de dens'a. Voindu a desbarâ pre copii si pre femeile cu­prinse de acestu spiritu necuratu, precum si pre ceia-lalti casani si pre vitele acestor'a, si spre a-i pote" vin­deca, intrebuintieza Romanii si 'ndeosebi Româncele, mai antâiu unu feliu de rogatiuni, si apoi mai multe des­cântece, precum si alte diferite mediuldce.

Descântecele de Samca, avendu a se publica dim­preună cu unele note in colecti'a mea de descântece, nu le voiu mai publica si aice, ci voiu reproduce numai doue din rogatiunile amentite si celealalte mediuldce de căpetenie prin cari credu Românii că se potu des-barâ de acestu spiritu reutatiosu.

Mai inainte inse de-a reproduce rogatiunile, despre cari ni-e vorb'a, aflu de bine a amenti niacaru cev'a despre densele.

Aceste rogatiuni, se'u blastemuri, — nu sciu sin-guru cum se le numescu cu-unu cuventu mai potrivitu, — după câtu sciu eu pana acum'a si după câtu se potu judeca si din tenorea loru, nu suntu alcătuite s6u im-provisate de poporu, ci ele tare mi se pare, câ suntu traduse din atare limba străina, s6u suntu compuse de :atare calugaru sdu preotu betrânu, si vulgarisate apoi prin prescriere si cetire celoru ce se credu a fi atacaţi si maltrataţi de Samca.

Dreptu dovada despre părerea nostra ni servesce m& si ace'a impregîurare, ca rogatiunile din cestiune nici o descantat6re nu le scie de rostu, si nu se folo-sesce nici candu de densele, ci ele se cetescu celoru bolnavi numai de catra unii dascăli sdu de catra vre-unu tieranu, care scie cev'a scrie si ceti.

Cu vr'o câtev'a dieci de ani mai inainte, dupacum toi s'a spusu, se cetiâu aceste rogatiuni se'u blastemuri si de catra unii din preoţii cei vechi.

Mai departe e de amentitu inc.i si ace'a împregîu-

') In condicele mortîloru din Bucovin'a unii preoţi vechi inscriau „Same 'a" câ caus'a morţii la toţi copiii ce muriau de oresi-caro reutate s6u boia interna.

rare câ poporulu, si indeosebi vrajit6rele si descanta-torele, nu cunoscu alu nume alu acestui spiritu necuratu afara de „S a m c' a" si „S a m c o i u" si de plant'a Sam­c'a s6u „ S a m c u t i ' a , :) care-i este lui consacrata.

Ceus'a pentru care reproducu eu aice aceste ro­gatiuni este câ se aratu cum si prin cine s'au verîtu in sinulu poporului o multîme de iredintie si datine, cari nu i-au fostu lui inascute, apoi si modulu intre-buintiarei acestoru rogatiuni, unice in feliulu loru.

După aceste premise se vedemu acum'a cum suna rogatiunile acelea, prin cari socotu românii câ potu de­părta pre S a m c ' a de copii, de femeile, de vitele si de casele loru. S. FI. Marianu.

(Finea va urma.)

E=>:EI T U L ^.nsr T *cr x^-o*. Comedia in 5 acte

de A n g u s t u K o t z c b u e .

(Continuare.)

D.-n'a Langsalm: începe de graba, căci la din contra 24 6re nu te

lasu se dormi. Langsalm :

D6ca neincungîuratu debue se o făcu, fia; starea căsătoriei — iubite nep6te, — d6ca cugeta omulu seriosu despre starea căsătoriei — si d6ca se incerca omulu a descrie cu acuratetia starea căsătoriei (casca).

D.-n'a Langsalm: Mai bine o ptfte omulu asemenâ cu o diua plăcuta

de primavera. Langsalm:

Da, cu deosebire in lun'a lui aprilie. D.-n'a Langsalm:

O femeia e unu donu adeveratu cerescu. Frumse^ tia, blandeliâ — plăcere, cu unu cuventu femei'a are

Langsahn; Totudeaun'a dreptu»

D.-n'a Langsahn'. (arunca o căutătura selbateca catra barbatulu ei

apoi continua:) De mân'a unei femei e vi6ti'a plăcuta, omulu pasiesce pe flori si rose până candu la adencele betranetie

Langsalm: Scapi de tote necasurile.

D-n'a Langsalm: Domnule! d.-t'a eşti nesuferibilu. — Nu asculta

de densulu nepdte, câci n'are nici atât'a semtiu, câtu unu animalu. — Vino, vino Domnule si alunga gainele din gradina.

') Numele sciintîficu latinu alu acestei plante inea nu l'ata potutu afla.

72

hangsalm : AcSst'a ocupatiune inca e o parte plăcuta a căsă­

toriei. B.-«'a hangsalm :

Trebue se faci comotiune, si gainele-mi scurma sementi'a din straturi. Vino (Iu trage de pe scaunu). Er' tu nepote cugeta despre lucrulu acel'a. Copil'a mea se pare a-ti fi forte simpatica, pentru ace'a trebue se te declari câtu se pote mai iugraba, nu cumva se-ti pre­vină domnisiorulu din orasiu.

hangsalm : Câ unu presentu la cununi'a t'a ti-voiu da 12 gă­

ini. Fridericu:

Si ce se făcu cu ele iubite unchiule? hangsalm ;

Ah nep6te! Pentru mine va fi o mângâiere ne­spusa câ me voiu pote" delecta vediendu-te cum vei alunga si tu gainele.

D.-n'a hangsalm : Am sciutu ca 6ra vei dice vre-o nebunia, — nu

vedi câ eu făcu ace"st'a singuru din ingrigîrea pentru sanetatea D.-t'ale iubite consorte.

hangsalm: Da, da, sum convinsu despre bunătatea dt'ale, scum-

p'a mea (femei'a 'Iu trage după sine afara.) SCEN'A VII.

Pridericu singuru : Sermane unchiule! Sub flamur'a t'a inca nu-si va

cascigâ Hymen proseliti mulţi (in odai'a d.-rei Doris se aude accordulu unui fortepianu.) Ce va se dîca ace'st'a musica ? (se uita prin loculu cheiei.) Verisior'a de siguru vr6 a da probe despre desteritatîle s'ale musicali. — Ore nu aru fi bine se-i acompaniezu si eu cu tob'a cu care m'a desceptatu din somnu.

SCEN'A VIII.

Babetta (vine incetu si asiâdia vasele intr'o corfa.) Fridericu:

Chiar' la tempu vii frumosa verisiora, aici in veci­nătate se cânta unu duettu, ore nu ar' fi bine câ se cantamu si noi?

Babetta: Te rogu, vere, lasâ-me in pace. Eu nu am de locu

voia de a cântă. Nu-ai audîtu cum m'a ocaritu matusi'a •— si acuma 'mi suna urechile.

Fridericu: Ce? Matusi'a? Matusi'a e o disonantia personificata

— eu inse cu armoni'a auimei mele — Babetta :

Spune aceste cuvinte frumose miresei d.-tale. Fridericu:

Miresei mele! Ce dracii! Cunosci pre mires'a mea? Babetta ;

Ce iutrebare curitisa!

Fridericu : Bora nu cugeti pre verisi6r'a Doris?

Babetta ; Da pre cene alta ?

Fridericu : Te insieli.

Babetta : Nu sci câ ai de a-ti riscă a trei'a parte din avere.

Fridericu : Si anim'a.

Babetta : Reiiectat'ai vre-odata si la anima?

Fridericu : Ce intrebare curi6sa! si ce ai dice deca ti-asiu

mărturisi câ eu intr'atât'a sum de amorisatu, incâtu si adeunedî câ unu alu doilea Don Quichotte am cuge-tatu câ preotulu din catedra e o m6ra de ventu.

Babetta : Atunci te compatimescu, iubite vere.

Fridericu: Voiesci a cunosce obiectulu amorului meu?

Babetta : Pote obiectulu nebuniiloru d.-t'ale ?

Fridericu: E o copila frumosîca.

Babetta: Asia vorbesce fie-cine despre amant'a s'a.

Fridericu; Judeca singura. Eu 'ti voiu aretâ portretulu ei.

Babetta: Portretulu ei!?

Fridericu: Voiesci a-lu ved6?

Babetta : Sum forte curidsa.

Fridericu: [O intoree repede cu facj'a catra oglinda si ardta cu man'a intr'acolo:]

LTitâ-te acolo, asia s£mÎM?a, incâtu mai bine nu ar' fi potu-t'o depinge nime [fuge.]

Babetta: Ore pe mine m'a pricepuţii [cu ochii la pamentu]

Sermana Babetta!... 6re nu-si bate jocu de mine ['si re-dica ochii in susu.] De siguru me iubesce. [Se depărta incetu ducundu cu sene si corfa cu vasele.]

(Finea actului I.)

O R B l I . I .

Multu-su Vesela si feiice Ca n'am ochi si nu ; tJ'.u dtce Ca vedu rele pamSntesci; Traindu fîirâ de vedere,

Cându stau lâug^-a mea iubita O sarutu, si ea graliiîa Se me 'mbracisieze Vrea ; O fi juna, seu betrâna,

Nu vedu chinu, nu vedu durere. Eu nu sein, vocea-mi ingâua, Nice degradări lumesci! Ca-i frumosa scunip'a mea.

D. Buricele,

73

SECRETELE A LORU TREI NOPŢI SEU T R E I MORŢI VII .

(Bomanu anglesu d. H. Frankatein.) (Continuare.)

C a p i t l u l u T I U . Ingrigirea. •— Admiratiunea.

Quillet asceptâ cu mare nerăbdare pre Gwendoline. Aedst'a intrându o salută cu tdta reverinti'a, la ce Quillet i respunse prin unu complimentu adencu.

Sieptesprediece ani straformara pre Quillet fdrte multu; ea deveni cu multu mai morosa si mai tăcuta, — pre scurtu ea era asemenea unei persdne, care are unu secretu si-lu pastreza numai din temere. Erâ tare ingrigiata de venitoriulu Gwendolinei câci impregiurarile intre cari se atiă serman'a fdta, erau forte critice.

Secretulu despre esistinti'a fetei, dorerea si suve-nirulu noptiei cei de iarna in care se născu dens'a si in care mori mam'a s'a, apesâu anim'a ei ca o pietra grea. Quillet la prim'a privire nu cunoscu pre Gwen­doline, care in cei trei ani din urma crescuse forte multu. Jun'a fdta se opri in midiloculu salonului si dise:

„Au ddra nu me mai cunosci, Quillet?" „ah iu­bita mama, nu cunosci pre micuti'a Gwen . . . ?"

La audiulu acestor'a betrân'a econdma făcu câţiva paşi indereptu, atâtii de multu fu surprinsa de frum-seti'a Gwendolinei si de nobil'a ei talia de princesa.

„Si dre se fii dt'a mic'a Gwen . . .?" Jun'a zimbl preste surprinderea econdmei si o im-

bracisiâ. Intr'ace'a unu servitoriu anunciâ ca trasur'a e

gafa. Ele si esira numai decâtu, si asiediandu-se in trăsura, mersera la gara, de unde aveau se pldce la Londr'a. In decursulu caletoriei ochii econdmei fura indreptati asupr'a Gwendolinei. Frumseti'a junei o puse in mirare. Ce se facă ea acum cu acdsta juna atâtu de frumdsa ? ce vi6tia si ce comodităţi i-ar' potd oferf. Ea incepu a cugeta ca a facutu o mare nebunia crescundu pre acdst'a juna intru unu institutu de prim'a clasa a Parisului, câci ea intru tote semenâ a princesa.

Cum va traii acest'a fientia fora de nume, a ca-rei'a trecutu are se remâna pentru totudeun'a ascunsu daca, adecă marchisulu nu va ave" bunavoienti'a de a o adopta. Cum va pote dens'a se se lupte cu greutăţile vietiei, cum 'oi va câscigâ pânea de tote dilele.

Tdte aceste cagete ocupau pre Quillet. Junei fete i se părea că se afla in o lume ndua,

i se părea că acum incepe a trai. Câte cugete, câte visa dulci si aspiratiuni mari tote preocupau anima frageda a Gwendolinei . . .

In urma ajungfindu in Dover, Quillet voia că se petreca aci câteva dile, dar' dorulu Gwendolinei de a vede Londr'a o facil ca se se lase de acestu propusu si se-si urineze calea mai departe, dreptu ace'a 'si luară 9 trăsura si plecară catra Londr'a,

Ostendl'a caletoriei inse le impiedecâ de a ajunge până la cas'a familiara. Se opriră la unu otelu, unde voiau a petrece o ndpte. D6ue chilii de dorniitu si unu salonu fura inchiriate pentru ele.

„Fiendu-câ o-am impartasîtu in educatiunea unei dame mai inalte, trebue se o si tractezu si provedu cu tdte ca si pre o dama", dise intru sine Quillet.

Aici li se servi cin'a. Quillet dede tdta ondrea si antâiatatea junei dame, care desî i erâ câ si o fiica, totuşi erâ pentru dens'a impunatdria intocmai câ si o regina. Jun'a dama inse o respecta câ pre o mama buna. Conversarea incepu despre un'a si alfa. Quillet dise intre aceste: „Dt'a cu spiritulu dfale vei fi impu­natdria, vei fi o adeverata regina iu Lonemoor."

După cina se apropia jun'a fdta de betrân'a eco-ndma. Ea nu-i potea spune bucuri'a cea mare ce a simtitu-o la revederea ei, dar' faci'a economei erâ rece si manierile ei respingatdrie. Gwendoline intristata prin acdsta recdla se puse la ferdstra si incepu a plânge a-maru câ si o fientia, care se vede a fi singura in lume.

Jun'a dama desî erâ fdrte buna la anima si iubia cu reverintia pre ingrigitdrea s'a, totusiu atinsa adSncu prin manierele dure ale acestei'a, nu se pote" apropia de dens'a decâtu cu dre-care grdza. In urma dise:

„Au ddra nu eşti multiamita cu mine?" „Multiamita!?" pentru ce se nu fiu? Dt'a esci o

dama mare Gwendoline si esci atâtu de buna. „Ah! câtu me voiu bucura la vederea Lonemo-

orului" continua Gwendoline stându pre cugete — „a* casa e tutorulu meu?"

„Cine?" o intrebâ Quillet. „Tutorulu meu — marchisulu. Ce lucru curiosu

câ eu nu l'amu vediutu inca nici odată. In Lonemoor se afla elu 7"

„Ba elu e inca in caletoria", respunse econdm'a cu recdla.

„Lucru curiosu se petrdca atâti'a ani in caletoria" dise meditându Gwendoline. „Ah! cum dorescu se-lu vediu. Eu me voiu dedica cu totulu lui, eu voiescu a-i fi o fica amabila câ asie" deusulu se nu aibă causa de a se plânge câ a spesatu atâfa pentru educatiunea mea."

Econdm'a zimbl, dar' o espresiune neplăcuta in trasurile faciei sale tradâ o ingrigîre amestecata cu te­mere, apoi dise; „ddca vei pote" câscigâ favorulu mar-chisului, atunci 'ti va fi fdrte bine, dar' eu abia sperezu câ se-i poţi intra in gratia. Se pdte câ marchisulu nu va mai re'ntorua. De sieptesprediece ani e in caletoria si se pdte intemplâ câ se mdra in tidra străina."

„Dar', atunci ce va fi cu mine?" intrebâ Gwen­doline.

„Singuru Domnedieu scie!" respunse eeondm'a suspinându.

„Ce vorbesci d-fa?" „Nici mai multu nici mai pucinu numai ca de se

va re-'ntdrce marchisulu, încerca a-i câscigâ grati'a, —«

74

er' decumva nu se-ar' re-'ntdree atunci vei remane si mai departe in Lonemoor si vei trai aci isolata c;i si ori-care dama ce nu are nici o protectiune."

„Eu se traescu isolata?" întreba jun'a suspinându, eu sperâmu a ave'visite, plăceri si a face cunoscintie — dar' . . . . ast'a nu face nemicu. Eu voiu ff indes-tulita. Marchisulu sciu de siguru. ca preste pucinu va veni.

După aceste jun'a 'si lua ndpte buna si se retrase iu chili'a s'a. P. J. Grapini.

(Va urma.)

C H I U I T U R I O R I G I N A L E . III.

Paguba-i muieri Române Ca ve daţi (lupa străine, De-aveti a 'mbracâ o feta Nu mai sciţi decâtu de sîatra ; Eca eu v'aducu aminte Ca Românc'a mai 'nainte Hainele 'si faceâ din lâna .Singura cu a sa mâna, Nn dă —câ adi — scumpulu banu Pentru cavtonu la armeanu.

IV. Frundia verde meru doinnescu

Nu-i că portulu romanescu, Portulu celu ardelenescu.

Numai portulu te cam strica; Asiu totu vrii câ se-lu privescu.

Pentru roclii'a unguresca Blasian'a, Fagarasian'a, Lasâ-si hain'a romanesca, — Horgovan'a, Sibian'a Pieptariulu celu matasatu Cugeti câ-su totu căpitani Pentru „buic'a" Tai lasatu, — De ai vechiloru Romani. Pândietur'a si sumanuln Pentru glug'a si bambanulu. Cine lasă ce-i „românu-Pâna portâ-i strutiu de flori Si iubesce ce-i străinii Erai flore 'ntre fetiori, — Nu-i vrednicii câ se traiesca De cându cumperi strutiu de sîatra Mai bine se prapadesca ! Nu mai eşti cea de odată.

Siomeul'a-mare, 1/13 III, 1880. Klia Popii iavetiatorin normalii.

1. Câtu-i lungulu de-alungulu

Nu mai vedi câ Românulu. Câtu-i latulu si tier'a Nu mai vedi câ Românc'a; Câtu-i tier'a unguresca Nu-i câ fet'a romanesca, Nalta "n trupu, alba la pele Cu ochi câ si doue stele, — Cându o vedi bine gatata Pân' la sufletu te săgeta.

II. Romancutia din Chioaru

Bine ti-ar' stă cu pieptaru ; Eşti frumosa si voinica

Din vieti'a sociala dela Timisiora. ••] Martie — 20 Februariu 1880.

Ore cine a disu: „românulu chiar' si in vremuri grele este totu veselii; — unu cântii de doru si întris­tarea i-a peritu, — o hora — si durerea i s'a alungaţii."

Mai ca s'ar' potrivi de minune aste cuvinte sem-tîte de o anima simpla si curata câ a unui adeveratu romanu — asiu dice, s'ar' potrivi de minune bine, cu vieti'a sociala-natiunala a nostra.

Cându necazurile suntu amare, cându restristele 'si ingramadescu multele lorii sbiciuiri asupr'a omenimei, atunci la noi aicea se gatescu de jocu — de veselia.

Si cându s'a apucatu de aste V permiteti-mi înainte de a le scliitia — a ve iniţia pucinu mai adencu in cele ce ne atingu mai intimu si serioşii.

In timpulu cându românii de aicea aveau in drep­tele lom pretensiuni tdta credinti'a si tota speranti'a reusirei, cându asceptau insetati momentulu care se-le redee cele perdute ca astu-feliu se-si redice cu mândrie fruntea, vedeţi atunci burgesi'a nostra tare si vigurosa câ stânc'a si iarasi mole si compatiiuitOre de lipsele si

calamităţile altor'a. circula intre sine feliuri de feliuri de colectiuni, araugeau totu asia baluri si alte petreceri, care totu de-un'a cu folosulu materialii intreceau între­prinderile altoru mulţi români din alte part).

Resultase din aste, ca emularea se tia si mai viua, mai indrasnStia, incepura din unu indemnu propriu a sustiene tineri miseri pe la diferite facultăţi — creară cu ajutoriulu lom esistinti'a unoru institutiuni care se provada anualmente mai mulţi studinti odată, câci — diceau ei — ne trebuesce o clasa inteligenta, care se ne fie conducători si modelu intru tote.

Astu modu pasie'u progresându, câci o junime avea se se ascepte la unu viitoriu mai siguru: ei trecură prin luptele grele ale esistintiei seu perirei, dar' nu re-pasira dela tînt'a pusa; — înainte! le era devis'a, si acum cu atâtu mai multu, câci cu incetulu acea junime sus-tienta de ei începu a fi independinta — cu nume si ore care positia in conditiunile sociale.

Eră nobila tendinti'a, eră sublimu zelulu loru, dar' mai sublimii atunci, cându unii fii infortunati a acestei burgesie cerura a fi primiţi si ei intre alumni, dar' fura respinşi prin unu verdictu crudu — si si atunci burgesi'a nu-si retrase sucursulu, ea contribue mai de­parte . . . .

A fostu desamagirea antaiu, ursit'a intdrse o pa­gina noua, si pe ea erau însemnate altele multe.

Acei fii robusti a poporului românii, acei diligenţi si zeloşi bărbaţi, se desceptara scoşi din acea unica in-stitutiune in care se primiau copii loru, adecă din— sedla.

A fostu ratecire orba in tempest'a unei nopţi, in care nu le mai strălucea nici macaru o radia din acei mulţi luceferi nutriţi cu trud'a loru, si dela care cu dreptu sperau odinidra a le servi câ totu atâtea foruri luminose si conducătoare la tiermulu doritu.

I amenintia cutropire. Dar' sperantie des ierte, sperantie ca tote acele multe ce se sdrobescu de lume — omenime si ingratitudine.

•— I amenintia cutropire, dar' dorinti'a a trai le descdpta noi fortie. S'a chinuiţii aeest'a mâna de omeni in contra reului, ce începuse ai trage in abisdsele sale imperii, — s'a frementatu pentru a găsi mântuire si întocmai ca norii ce din unu asemenea procesu producu schintei, — ei si-recunoscura positi'a subminata, — re­cunoscură gresitulu zelu cu care ajutaseră pre alţii, si nu ingrigira cu acelu zelu interesulu loru si-a copii-loru loru, adecă scoTa confesionala — scoTa din care esisera atâţia bărbaţi, nu cu sciintie inalte, ci asie' cum treime meseriasiului orasianu, care totu de-un'a a for­maţii o masa robusta, dar' motora in tote progresele natim.ale.

Asta prevedere i-a salvatu ddra din cele mai labî-rintdse rateciri; sperantiele lâncedîte ingerminara de nou, si cum apelară alţii la filantropi'a loru, asia facura si ei arangiandu sub numele comuneloru besericesci s. Georgiu si s. Ilia baluri, a caroru venitu curaţii erâ pentru a provede cu vestminte si recvisite pre elevii i;;i-seri ai acestoru doua scole.

— Dar' ei aicea avură veninulu desamagirii a-lu gusta, modestulu loru apelu, resuna mai câ in pustiu — de unde erâ justu se primesca ajutoriu, primiră o rece nepăsare, unu indiferentismu crasu.

Erâ multiumit'a lumesca! . . . — Veţi ghici dara din acestu espose, ca nu le re-

mase alfa decâtu a face ei singuri cu propriele loru fortie totu câtu si cumu le dicta mintea si judecata . . .

Si numai inceputulu a fostu greu. Balurile acestora coirnuve, unite prin interese asimiie deveniseră diatrţ

75

cele mai elegante si mai frecuentate din tdte câte se arangeau de burgesi'a eonlocuitdre; apoi pre lângă acestu câscigu de calitate, aveau venite considerabile, care anu pe anu ameliorau sdrtea unoru părinţi bine-cuventati cu copii abili de scala.

Eta dara ce resultatu pdte se aducă concordra si perseveranti'a: dta ce p6te zelulu pentru o esistintia spirituala!

Dar' câtu a duratu ast'a? Lasu se-o spună alţii cari sciu mai bine, marginindu-me eu a spune ca apre-tiuindu-se de străini acele baluri de gustu, s'a nascutu dre care jalusia, adecă s'a jigniţii mândri'a clasei mai inteleginte, — care altu cumu in loculu loru se numesce fruntea, si ar' fi îndreptăţită a primi antaiele el6ge pentru ori-ce succesu socialii sdu culturalii, apoi măcar' si f6r' a le merita.

Ei dara acum s'a buciumatu de timpuriu ca ba-lulu acestui anu este arangeatu esclusivu de inteleginti'a din locu si giuru.

Suna bine, si ce norocire de era asia, celu pucinu aretâ strainiloru ca esista, ca traiesce. Dar' membrii acelui comitetu erau mai toţi din burgesia; si ddca este a redica zelulu si osteneTa cuiva apoi este tocmai a acestoru bărbaţi, câ-ci scopulu le-a jacutu numai loru iu peptu.

Inse pardonu! uitai a mai spune ca acestu baiu mai avea după intielesulu multor'a, si unu interesu de totu nou, si se scie ca nimicii nu ne atrage mai multu ca necunoscutulu. Deci nu eră. minune, balulu avea se fia epocalu, prin deosebitulu seu coloritu natiunalu si prin ace'a ca avea se se joce si „Roman'a." Vedeţi bine, ca si cându burgesi'a in balurile ei nu desvdta colo­ritu natiunalu si nu jdca„romana",— de-ti saltă anim'a in peptu de bucuria.

Subtu aste auspicia avui un'a din cele mai deli-cidse surprinderi, ce luându-o că auguru bunu fie-mi permisu a o si amenti.

Era o provocare fdrte politetidsa din partea unei familia onorabile, ce voindu a participa la baiu dorea a sci si „Roman'a."

Erâmu dara intre străini, ce nu ne cunosceau avu-tidsele frumseti a limbei, — a cântului si-a multoru jo­curi ale ndstre. Buniculu acestei familie, unu escelentu talentu musicalu se asiedia la pianu pentru a scote melodidsele acorde romane, — străini jocâu, străini admirau farmecele loru, si eu adese me iudreptamu catra unu sufletu pricepatoriu cu mufa întrebare: dre de ce nu este atâtu amoru si complacere, —• atâtu spiritu de intreprindere si la familiale romane, de conditiuni mai avantagidse; de ce dre acolo nu se formdza astu feliu de esercitie, pentru c;i cu atâtu se fia prestigiulu ba­lului mai redicatu?

Pre cându brav'a colona germana jdea romanesce preste totu fdrte precisu, atunci cinci dile înaintea serei memorabile ni-se vesti, ca are a se tienea proba de „romana."

Fost'a, — cum a decursu ? regretu a nu ve potd des-luci, câci pe atunci tieneamu noi proba generala.

Asid ajunse si sdr'a de 3/20. Sal'a redoutei cu tdte apartinintiele ei spacidse plutea in lumina, — si lumin'a se resfrâugea pe faillulu —• atlasulu — gazulu n tlorile imprasciate din toaletele dameloru, —• a da­meloru cunoscute si străine — romane si neromane — din locu si depărtare.

Mulţimea eleganta, sveltele dame in toaletele loru distinse, a caroru şlepuri la ori ce mişcare arunca un-d,ulatiuui sublime; fracurile civililoru si uniformele u»

noru pre stimaţi militari, dădeau ocliiloru unu tablou frumosu. Reprezentanţii din tdte brangele sociale au facutu intregulu armonicii, chiaru si din poporulu tie-ranu, in a cărui respectu — for' se atingu susceptibi­lităţi •— observu, ca cei dela frunte, adecă dirigintii, se fia cu mai multa atenţiune si curtoasia, cd se nu dîca maliti'a ca ei se ruşina de portulu romanii, care a fostu a mosiului, a parintiloru, cldra chiar' si-a loru.

Ordulu jocuriloru s'a inceputu cu „Ardelean'a." Patrones'a D-n'a Mari'a Dragonescu făcu antâiulu pasiu si imediatu in alu doilea urmară parechi după parechi câ in o catena viua.

Apoi se ve mai spunu ce-a urmatu ? O sciţi D-vdstra din petrecerile ce-ati avutu — din delicidsele plăceri ce au trecuţii, dar' lasându suveniri pretidse; suveniri cari totu dd un'a ve voru vorbi de-o ndpte cu unu visu, a cărui carmenu este neperitoriu . . .

„Roman'a" a fostu punctulu culminativu. S'a jo-catu binisioru, nu inse cu acea pregnantia in care jace adeverat'a frumusetia. Nu m'a suprinsu joculu gresitu a dameloru in acelu finalu neasemenaveru, ci-a D-iiiloru, Ei trebuiau se sustiena originalitatea, si nu se animeze la traverzii, cari nici cându nu voru potea inlocâ gra-cidsele mişcări. O singura esceptia s'a facutu, unu sin-guru Domnu a aretatu cumu trebue se fia acea figura, — dar' acel'a si este uuu romanii verde ca stejarulu.

S'a jocatu si „Colo" ca unu revangiu curtenosu pentru Ardelean'a ce-o jocaramu cu atât'a entusiasmu la balulu serbescu din 14/2 Fauru a. c.

Animarea a fostu preste intrdg'a ndpte, mare si neîntrerupta; si era o adeverata falosîa a fi in asta so­cietate aldsa, unde prin rise si surise cochete si draga-lasie resuna ca o armonia vorb'a neuasia a romanului.

A fostu răpire in torentulu astoru plăceri visiu-nare si fugitive, fora voia ti-venia intrebarea: care a fostu inceputulu visului, si care-i va fi capetulu? Dar' in tdte atenţiunea mi-a veghfatu si nimicu nu mi-a trecutu din vedere; inse deca cu tdte aste in enu­merarea dameloru ce au adusu in verva acdst'a ndpte nu voiu aminti cutare frumdsa, este nu ca amu uitat'o pe ea — ci neposiediendu cunoscintia mai de-aprdpe, numele ei mi-a peritu din memoria.

Dintre d-ne: patrones'a Mari'a Dragonescu, d-na Dregliiciu, cu fica d-na Albin'a Vlahoviciu — Chichinda, d-na Casimiru, d-na Iulia Paraschieviciu, d-na Anca, d-na Cermely, d-na Adamu, d-na Mama, d-na Elen'a Chitescu, d-na Cojaru, d-na Bugarski, d-na Miile, d-na Omasta, d-na Popoviciu — Chisioda, d-na Willu — Re-metea, d-na Bogdanii — B. Comlosiu, d-na Brediceanu — Lugosiu, d-na Sierbanu — Chichinda, d-na Gherdanu — Unipu, d-na Greceanu — Craiov'a s. a.

Dintre incântatdrele june suntu D-rele Ecaterin'a Nestoroviciu dragalasia, toaleta roşa sile, atlas bordeau, cu braghinu albu si rose de munte, Ecaterin'a Tieranu, Hatieganu, Emili'a Calaceauu, Lucreli'a Auc'a, Teres'a Bugarski, Elen'a Veselinoviciu, Olg'a Casimiru, Ecaterin'a Seimanu, Mari'a Popoviciu, Livi'a Popoviciu — Chisioda, Vlahoviciu — Chichinda, Clementina Duca, Novacii — Belintiu, Cernetiu — Mosnitia, Silvi'a Bogdanu — B.-Comlosiu, surorile Sierbanu — Chichind'a s. a.

Câ iutregire amintescu ca acestu baiu a datu si unu dre-care venitu materialu; s'au facutu si multe supra-solviri cari se voru evita cu multiamita — intre aceste se numera si d-n'a patrona cu diece ti. v. a.

Emili'a Lungu.

TU

REVISTA. Recunoscentia naţionale. D.-lu A. T. L a u r i a n u

se bucura de o pensiune lunara de 493 lei si 93 bani, care i-s'a adjudecatu prin R e p r e s e n t a n t i ' a Româ­niei in semnu de r e c u n o s c e n t i a na ţ i ona l e pentru servişiile aduse Patriei in decursu de mai multe decenii •de lupte si fatigii. In siedinti'a din 7/l9 febr. a. c. a Camerei deputatîloru' din Bucuresci i-s'a mai accordatu inca câte 250 lei noi pre luna, si acesta suma s'a in-articulatu in lege asi6 ca transmissibila si sociei s'ale până la morte si fiicei s'ale până la maritisiu.

îî^fleyanche magiarisarei. Facia de legea prin care limb'a ma-giara s'a introdusu câ studiu oblegatu chiar' si in scolele elemen­tare nemagiare preotulu M. 8. propune unu r e v a n c h e (revansî) *) care se-ar' pote dâ magiarismului: 1) deca vomu pofti câ comer-ciantulu seu maestrulu (industriariulu) strainu dela care ne pro-curamu marfele necesare si toţi acei'a cari au lipsa de crucerii noştri se vorbesca si se corespunda cu noi in limb'a nostra roma-nesca; prin acest'a amu deoblegâ pre sute de comercianţi si maeştrii străini câ se ne invetie si apretiuiesca după meritu limb'a nostra naţionale, — ma prin acest'a amu deschide si unu frumosu isvoru de câscigu invetiatoriloru noştri, cari ar' propune industria-riloru străini limb'a romanesca, precum si diuarieloru nostre, prin cari industriarii si-ar' anunciâ marfele loru ; — 2) deca vomu des-voitâ semtiulu naţionalii si iubirea de limb'a romana in şcolari, propunendu in scolele elementare cântări si discursuri naţionali; 3) deca vomu parteni cu mai mare căldura si insufletîre diurnalis-tic'a nostra naţionala, punendu-o astfeliu in stare de a dă si esem-plare gratuite unoru invetiatori si preoţi mai seraci, câ asie cu toţii se fimu in curenţii cu spiritulu tempului si se ne scimu aco­moda după impregiurari si a ne feri de periclu ; — si in urma 4) deca Romanii cari dispunu de bani se voru sili a-si cumperâ possesiuni inmobile. câ asie cu tenipulu se avemu si noi aici mai mulţi proprietari mari si prin acest'a se ne intarimu.

Ciironomulu Austro-Ungariei Rudoifu s'a logodiţii cu princeVa S t e f a n i ' a C 1 o t i 1 d ' a L u i s ' a E r m i u ' a M a r i ' a C b a r l o t t e fiic'a, de 16 ani, a Regelui Belgiei.

Reuniunea romana de cântări si musica din Oraviti'a a arangiatu in 2/14 1. c. uuu Baiu mascatu impreunatu cu produc-tiunea Corului vocalii in urmatorele piese comice-satirice: I. Bo-tezulu quartettu comicii, cântatu sub conductulu masceloru, II Cisl'a seu adunarea betraniloru, satira, quartettu si solo umoristicii.

Joanu Fekete-Negrutiu teologii absoluţii — fratele Redactorului acestui diuariu •— fu numitu Profesore la Gimnasiulu superiorii din Blasiu.

In Bradu s'a arangiatu in 6 martiu st. n. unu baiu in favo-rulu bibliotecei gymnasiului de acolo-si. Offertele in bani si in cârti suntu a se adresa D-!ui C. Costinu prof. in Bradu.

In Blasiu s'a arangiatu in 1/13 martiu st, n. unu baiu in folo-sulu fondului pentru ajutorarea studentîloru lipsiţi in casu de morbu.

Balulu filantropicii arangiatu la Bucuresci in 5 1. c. st. n. a adusu veuitu preste 20,000 franci.

Tiarulu Rusiei Alesandru II. si-a serbatu in 2 1. c. st. n. ani­versarea a 25-a a domnirei s'ale. Cu acest'a ocasiune Nihilistii 'si propuseră a submina palatele imperiali si a esterminâ pre tiaru si pre cei mai de-aprope aderenţi ai lu i ; dar' facfindu-se celea mai stricte dispositiuni pentru veghiarea asupr'a ordinei, densii nu isbu-tira. a face nemicu mai multu decâtu unu atentaţii nesuccesu asu-pr'a vietiei dictatorelui Rusiei Loris Mellikow. — In legătura cu ac'est'a insemnamu ca in tempulu din urma se facura mai multe atentate asupr'a vietiei tiarului, — asie mai inainte sn submina pa-vagiulu calei ferate pre unde ave se treca elu si mai de curundu chiar' salouulu in care ave se prandiesca s. a., dar' din tote acestea tiarulu scapă neatinsu.

lîymen. Se cununară Doinnulu Florianu Popoviein toolo ru ah*, cu Domni-aidr'a Ecatarin'a Bochisiu in Oradea mare, — Dommilu .Joanu Bnxhaum teoloţrn ahs. cu Domni.sidr'a Julian'a Ane'a in Santejude, — Domnnln Joanu Cadariu invetiatoriu cu DomnisioYa Ann'a Mezei in Tnrd'a vechia.

Necrologn. Beptiusara: Nicolau Isacn amploiaţii ministerialii iu Bndapest'a, Joanu Ualintu in Satulu nou sasescu, — Filipu Paseu advocata iu Versietiu.

Logogrifu. : De An-n 'a T o g a n u .

Din urmatorele 32 silabe, se se formeze 9 cuvinte, acaroru litere iniţiali cetite de susu in josu si literile finali cetite de josu in susu se de numele unei.princese.

a, te, e, sen, rib, sto, le, to, res, na, ay, ni, ri, xel, ra, pol, i, na. sto, cli, o, fi, te, al, bu, di, ne, fa, che, stadt, era, nos.

Cuvintele au se insemne : 1. provincia rusesca, 2. cetate in Ungari'a, 3. generalii grecii, 4. nume istoricu, 5. cetate in Holstein, 6. orasiu in Americ'a, 7. descendenţii lui Ercule, 8. in­sula in Olandi'a, 9. poetu comicii Atenianu.

Terminulu pentru dedegare e 18,30 martie. Intre gâcitori se voru sortiâ icone frumose si cârti pretiose.

0-a-cit"o.ra, d.e ©iaca.. De Mari'a Grofsioreanu n. Lazarini.

1 ni

„ i

Lim

di

Iu

i

da

viu

sci

vi

i

re

ba

re

su

pu

me

me

c ne

Nu

te

ra

ti

© be

ne

Io

Mo

Ca

u

C ia­

sca

ru

(a j

iu

aru

sca

ci "

^ i )

se

Ce

pre

pa

sci

pu

sa

pli

0

nu

(Po~

De

ca

di

tie

e

e

ne

se

vi

rin

te

te

.2

1 § i

4

1 1

Intre gâcitori se voru sortiâ icone frumose si cârti pretiâse.

Deslegarea Gaciturei din nrulu 5. Borna Roinani Iu amor

Bene o-au deslegatu: Domnele si Domnisiorele Eleii'a Popii, Jie'a Silri'n l'opcscu, yiari'a C Popu, Viorea Oalatianu; si Domnii Joanu Dicu-Decanu, PliaPopu, Simeonu liotariu, Macaveiu I. Nitiu, Davidu VI. Deacu si TiUi Muresianu,

Premiale escrise le-au cascigalu : Domn'a He'a Silvva Popetcu, DomnistoV'o Viorea Galatianu si Domyiulu $i?neonu liotariu.

— Logogrifulu din nrulu 1. Va desleg du leneşi D.-lu Georylu Tamoiaga a. Th.mkia.gu.

— Gacitur'a de strămutată din tmdli I. a dedegaVo lene si D.-lu Vasiliu Haticganu, carui'a i s'a spedatu alu treilea premiu eserisu pentru deslegarea aeestei gaciturl.

'l'er m i n u t si p e a t r u u e s l e g a r e a TiOgosr i fe loru t l l n u r i i U s i 5 — d e ore-ce nu amu primiţii inca dela nimenea deslegari nimerite — se prolungesce până in 18/30 1. c.

Posta Redactiuaei. M a r i ' a m i ţ a . I-i place „Amicului Familiei'' si va esî cu ea. î > e c e u i ' a i l a s a t u ? > u te-amu lasatu de câtu pre

câtev'a dîle. I . Boesi'a amentita suna asie :

Vrabiora de pe deaiu De-oru fi vii se me rapedu Sbora de grabu in Ardealu Câ 'ntro clipa se mi-i vedu, Si te 'ntârce de ne spune De-oru fi morţi se mi-i resbunu Ori vesti rele, ori vesti bune, Cu-o măciuca de alunu,

*) Vedi „Telegrafulu Romanu" nru 19 a. Si ne spune de mai suntu Ce-i buna de resbunatu Fraţi de-ai nostî p'acebtu pamentu? Si pre cei morţi de 'nviatu !

Proprietariu, Editoru si Redactoru respundietoriu: S f i e u l a e F . Jfe g r u t i u . GUerl'a, Imprimari'a „Georgiu-Lazaru." iaso.