religiozitatea si institutiile sociale in romania si institutiile sociale in...de aceea, aceste doui...
TRANSCRIPT
Religiozitatea qi
institutiile sociale in Romflnia)
Prefati de Alin GAVRELIUC
IO\ PETRICA
INSTITUTUL EUROPEAN20t3
Cuprins
Prefaf[ (Alin GAVRELIUC) l7Introducere / 9
Religie Si societate: orientare religioasd Si implicare sociald / 13
Capitolul I. Abordlri sociologice clasice gi contemporane in explorareafenomenului religios / 17
1.1. Religia qi definirea ei din perspectivi sociologicd / 201.2. Religia ca fenomen social1241.3. Relalia dinfte religie gi implicare sociali in cadrul dinamicii societdtii I 29
Capitolul II. Religiozitatea qi asistenfa sociall contemporani / 35
2.1. Secularizare qi religiozitate in Europa actualdl 37
2.2. Religiozitateain spafiul romdnesc / 41
2.3. Religia gi prezenfa ei la nivel organizalional in instituliile de asistenlisociali din Romdnia / 47
Capitolul 11L Biserica qi implicarea socialtr in spafiul public romflnesc /51
3.1. Dimensiunea sociali ca specific al cregtinismului / 5l3.2. Rom6nia gi relalia stat-Bisericd in privinfa protecliei copilului / 56
Capitolul IV. Protecfia copilului din Romflnia. Dezvoltarea sistemului intimp /674.1. Sistemul nalional de asisten
5.2. Religiozitate, tipare relalionale gi angajament comunitar abordate lanivelul unei unitili teritoriale specifice (ude1- DGASPC CS) / 99
Concluzii / 119
Bibliografie / 123
Abstract / 131
R6sum6 / 135
Rolul bisencri,-trI1ter]Pol&ne este r iia,
Capitolul I
Abordlri sociologice clasice qi
contemporane in explorarea fenomenului religios'
Sociologia religiilor studiazi diversitatea fenomenelor religioase,
impreuni cu multiplele viziuni despre lume dezvoltate de ele, qi raportul cusocietatea in ansamblu. Obiectele qi domeniile de studiu ale sociologiei religieisunt, de asemenea, determinate de diverse concepfii despre religie asumate de
cercet[torii ei. Este posibil s[ distingem cel pu]in gapte tipuri diferite de con-ceplii despre religie:l. Religia ca stadiu primitiv al evolufiei sociale (A.
Comte, 1999).2. Religia ca studiu al evoluliei psihicului individual
Freud, 1939, 1991).
Atat Capitolul I al lucrdrii, cdt qi Capitolul al Il-lea, sunt alcdtuite din culegerea unorinformalii cu privire la sociologia religiei, religie gi secularizare, religia ca fenomen so-
cial, religiozitate (in general), religiozitatea in cadrul nalional autohton, apropiindu-ne, incele din urm6, de fenomenul religios in institu{iile de asistenld sociald din Romdnia. Totacest demers cautl sd reprezinte un cadru teoretic al cercetdrii noastre din aceastd carte.
Degi autorul este slujitor al altarului (preot), in realizarea acestui demers teoretic nu a
cdutat sd realizeze o analizd critic[ prin combatere doctrinard asupra felului in care este
prezentatd religia in gtiin{a sociologic6, ci doar expunerea unor elemente prin care sd
avem informa(ii cu privire la sociologia religiei qi la religiozitate in general intr-o carte
care se vrea a fi de naturl sociologicd. De aceea, aceste doui prime capitole ale c64iinoastre, cuprind o serie intreagd de citate gi expuneri de pireri care nu au un conlinutteologic. Cartea in sine reprezintd un demers gtiinlific prin care prezentdm existen{afenomenului religios in instituliile de asisten{d sociali din Romdnia, iar in formdparticulard, in instituliile de proteclia copilului din lara noastr6.
Comte); (a se vedea
(Freud); (a se vedea
11
RELIGIOZITATEA $I INSTITUTIILE SOCIALE N ROMANIA
3. Religia ca instrument ideologic in raporturile de dominare (in secolul al
XIX-lea Marx, in secolul al XX-lea Horkheimer qi T. F. Adorno); (a se
vedea Horkheimer, Adorno, lI9 471 2002).
4. Religia ca mijloc de satisfacere a nevoilor culturale ale societllii (T.
Luckmann); (a se vedea Luckmann, 1963,1991).5. Religia ca institufie carcregleazd diverse sfere de comportament (Durkheim
qi R. Bellah); (a se vedea Durkheim, L1,9l2l1995, Bellah, 1973).
6. Religia ca manifestare istorici gi culturalE determinat[ a dimensiunii
supranaturale (M. Weber); (a se vedea Weber, 1998, 2001).
7. Religia cabazd a elementelor simbolice prezente in orice culturi (in secolul
al XIX-lea E. B. Tylor, in secolul al XXJea C. Geertz); (a se vedea, C.
Geertz, [968] (1971).
Fie c[ este vorba despre K. Marx, E. Durkheim sau M. Weber, tofiacegtia au anunfat pierderea influenlei 9i importanlei religiei in societdfile mo-
derne. Pentru Karl Marx care considera religia ca opiu pentru popor aceasta
trebuia s[ disparl odati cu venirea societ[fii fbrd clase qi cu sfdrqitul alien[rii.
,,Nu e surprinzitor cd sociologia, insiqi un produs al iluminirii, ar trebui s[ aib6
tradifie lungl a scepticismului fald de religie sptme Karl Marx. Ideea religieipopularizati de citre Karl Marx ca o forf[ de instrdinare gi ideea lui Sigmund
Freud pe puterea iluzionari continud s[ umbreascd relevanfa sociali perpetud a
religiei." (Dillon, ed.,2003, p. 6).Pentru Emile Durk*reim religia trebuia sd fie inlocuit[ printr-un fel de
religie civild conlndnd o morali care si permitl int[rirea coeziunii sociale.lnfine, pentru Max Weber progresul omenirii va conduce, printre altele qi lamarginalizarea religiei. Mult timp analizele au privilegiat interpretlrile in ter-
menii de pierdere, privatizare Si marginalizare a sentimentului religios 9i, inconsecinla (pe termen mediu qi lung) disparifla credinlei, pustiirea ldcaqurilor de
cult gi abandonarea practicilor religioase comunitare. Bineinfeles la tot acest
ansamblu prezentat,pentru a avea ceva care sd delimiteze tot acest proces, a luat
nagtere intr-un fel secularizarea (Gellner, 1992).
Examinarea fenomenelor religioase capdtd formi in cadrul analizelor
sociologice asupra schimbirii sociale. Caatarc, intre 1835 qi 1850, ea apare inopera unor autori de altfel foarte diferili, ca A. de Tocqueville, A. Comte gi F.
Engels.
,,Niscutd din contoversele dintre exegefii protestanli qi catolicii din
secolele al XVIJea gi al XV[-lea, imbogdfitd cu informafiile date de c[l6tori 9i
de misionarii angajafl in evanghelizarea Lumii Noi, analiza nonteologicl a
fenomenelor religioase, p[trunsl de critica Luminilor, face din credinfele reli-gioase, in prima jumdtate a secolului al XIX-lea, moqtenirea stdnjenitoare a unuistadiu pregtiinlific al umanitl1ii." (Borlandi et a1.,2009, p. 666).Inconsistenfa
18
Aborddri sociol ogice clo
religiilor fusese deja reperariiapoi de Gassendi qi Libertiniiordinea sociald modern6.
Reintorcdndu-ne la sfine in anii '60, acest termorrite. IErE ca aceste utilizari si
ftrnctie de aceast6 nofiune. Elogiei arnericane, la Lp4 ladiului sociologic al religiilaHerberg (Tschannen, 19921- IH. Beckff (1963).
*Dupe cum arati unir anii '60-'70- textele care srdigmatic. in sensul Laftnian ao comunitate $iintifice in erperioada evolulionisti- arum;ciologi ai religiilor rmir-ertr ilson- F. Berger. T. Luckrrudoi discipoli ai lui Parsos:u-e*ei paradigme pot fi sistoderea- rationalizarea gi mmd&.umomizarea- pluralizarcq;rrEdina gi scientizarea-- Bort
Sociolog,ia religiei tnrtrsil pru(estant ese primul c
{6,m8 pentru inplegerea qSmele L-uite- fenomenele rclrrrrmr:r 3l in l9ll se L-rffize u:i-::- .n:ri multe denmin4iiuaimri ErdegidliN-i€rr" rcti*sa ese recrti
pfiNindde laurmnmryra femmulur relig*x. r
Ime,&lm &,rytd reatilitgfrorfrmr drm persprwtirt a sommm'fi :m[& r'*i s1pfu desit u"usr:lilE h' .eafrl ;umlei r€lil.Nsg:.B. G-rl noa[e fr izolaf desr:tr]ryrr sut-::u frind erry
Irf,ffil*{:i -r . Cil-I- ;l=i;.} reliei6rusirfr rure sc s;*faee lir to
1I
a
I
:tiiI
:I
it
.t
rn
Aborddri sociologice clasice Si contemporane in exploraea fenomenului religios
religiilor fusese deja reperatl de citre Democrit, Epicur, Lucreliu gi Evhemer,apoi de Gassendi gi Libertinii din secolul al XV[-lea. Ea p6rea incompatibilS cuordinea sociali moderni.
Reintorcdndu-ne la secularizare, de la inceputul secolului al XX-lea qi
pdnd in anii '60, acest termen este utilizat intr-o multitudine de accepliuni dife-rite, frrd ca aceste fiilizdri s[ fie subordonate unui cadru teoretic organizat infunclie de aceasti nofiune. Este cazul in special la Weber, la fondatorii socio-logiei americane,la L1nd, la Redfield, la pionierii americani gi europeni ai stu-diului sociologic al religiilor, precum gi la Sorokin, la t6nSrul Parsons gi laHerberg (Tschannen, 1992). Prima adevdratd,,teorie a seculariz6rii" o glsim laH. Becker (1963).
,,Dupi cum aratd un studiu empiric de sociologie a sociologiei religiei,in anii '60-'70, textele care se referd la secularizare au dob6ndit un statut para-digmatic, in sensul kuhnian al termenului (ansamblu de exemple impdrtiqite de
o comunitate gtiinlifici in exerciliul qtiinlei normale). in afarl de Parsons inperioada evolufionisti, autorii care au propus aceasti paradigmi sunt primiisociologi ai religiilor universitari emancipafi de sub tutelele ecleziastice: B.Wilson, P. Berger, T. Luclonann, D. Martin, R. Fenn, K. Dobbelaere, precum gi
doi discipoli ai lui Parsons: Bellah gi Luhmann. Elementele principale aleacestei paradigme pot fi sistematizate in jurul a trei elemente centrale - diferen-
fierea, ratjonalizarea gi mondializarea -, g[sim o serie de elemente periferice:autonomizarea, pluralizarea, privatizarea, generalizarea, declinul practicii, ne-credinfa gi scientizarea." Borlandi et al., 2009, p.720).
Sociologia religiei treze$te mai ales interesul institufiilor ecleziale. Uni-versul protestant este primul care apreciazl instrumentul sociologic ca un mijloceficace pentru inlelegerea unui mediu social de acum pluralist gi secularizat. inStatele Unite, fenomenele religioase devin obiectul unei analize sistematice inanii '20: in 1921 se creeazd, un Institut de Cercetare SocialS gi Religioasi. DupE1935, mai multe denominalii protestante constituie departamente de cercetareizdnd optimizarea strategiei lor pastorale (Willaime, 1995). Dacd in secolul alXD(-lea, religia este trecuti in plan secund, vedem c5 in secolul al XX-leasociologii, plecdnd de la concepte ale secularizilrii,incep sE amplifice cercetareaasupra fenomenului religios, dezvolt0nd prin studiu sociologia religiilor.
Imediat dupi reabilitarea intr-un fel a religiosului avem qi exponenli aig6ndirii din perspectivd a sociologiei religiei in care se arat6 c[ religia repre-zintd mult mai mult decdt un simplu fenomen de studiu ralional. ,,R. Otto a
aqezat in centrul qtiin{ei religiilor fenomenul religios, demonstr6nd c[ studiulacestuia nu poate fr izolat de cel al omului religios qi al comportamentului lui,experienla sacrului fiind experienla trditd a transcendentului qi a inefabilului;potrivit lui Otto, omul religios descoperd un element de o calitate absolut spe-ciald, care se sustrage la tot ceea ce am numit rafional, care este cu totul
n
;i
a
t-
ri
a
t9
t
i
t
RELIGIOZITATEA $I INSTITUTIILE SOCIALE IN ROMANIA
inaccesibil comprehensiunii conceptuale gi, ca atare, constituie ceva inefabil."(Enciclopedia de Stiinle socio-umane.. ., 2004, p. 921).
Aceasti reabilitare a mers pdni mai recent cdnd s-a ajuns la o noud
modalitate de studiere a religiosului, lucrul acesta fiind ftcut de cei ce, de fapt,
in mare parte, se ocupau de studierea procesului de secularizare. ,,Una dintre
tr[sdturile cele mai remarcabile ale evoluliei recente in sociologia religiilor oconstituie regfesul relativ al teoriei pure gi accentul pus pe confruntarea
modelelor teoretice cu datele empirice. in acest cadru, noliunea de secularizareeste reluat[ qi discutatl de citre cei mai mulli dintre sociologii care analizeazd
mutaliile recente ale religiilor. Este, de exemplu, cazrtl lui W.C. Roof 9i al luiW. McKinney (1987) in luuarea lor asupra religiei mainline in Statele Unite, al
lui J. Hadden gi A. Shupe (1989) in studiile, pe caf,e le-au coordonat despre
rundamentalismul in lume, al studiilor reunite de Y. Lambert qi G. Michelat(1992) despre declinul religiei la tineri, al lucrlrii lui G. Davie (1994) despre
religia in Marea Britanie (Halsey, 2004), al studiilor lui J. Bauberot despre
raporlurile dintre religii gi laicitate in Europa. " (Borlandi et at,2009, p' 720).
Am agezat aceste repere qi teorii cu privire la sociologia religiei, care
credem cd ne-au familiafizat c0t de c6t cu gtiinfa sociologici despre religie gi cu
c6fiva dintre cei mai importanli exponenli ai ei clasici qi contemporani. in conti-nuare ne vom ocupa de religie prin expunerea qi comentarea sumar[ a defini-
liilor date de anumifi sociologi, apoi ne vom opri gi asupra religiei ca fenomen
social pentru ci cei mai mulli sociologi leagi religia de social (spun6nd ci este
o institulie social[) prin aceasta apropiindu-ne de ceea ce ne intereseazd inlucrarea noastr6, adici legitura dintre religie (Biserici) qi latura de asisten
i
c
a
e
it
ri
rl
rt
e'e
'e
ui-i-n
n
!e
il:n
Aborddri sociologice clasice Si contemporane tn exploraeafenomenului religios
ceea ce putem cunoapte prin simlrni. Este lumea naturald a viefii de zi ctt zi, pe
care o experimentim ca inteligibili sau cel pulin finalmente cognoscibild. Princontrast, sacrul cuprinde tot ce existii dincolo de lumea de zi cu zi, naluxald, pe
care o percepem prin simluri. Ca atare, sacrul inspirl sentimente de venerafieinfricogatE, deoarece este privitd ca fiind radical incognoscibil[ gi sustras5
capacit[1ilor umane de a percepe gi cuprinde cu mintea. Religia este organizatlcu precidere in jurul elementelor sacre ale vielii umane gi intruchipeazdincercarea colectivd de a arunca o punte peste pripastia dintre sacru qi profan.
Religia este ansamblu de credinle gi de acte de cult care exprimi rapor-
turile omului cu divinul. Termenul latin religio indicd o leg[tur6, o conexiune, o
relalie: Dumnezeu qi omul, eul mou dinaintea urui tu care md gdndegte qi md
face si exist. ,,Nu existi experienld religioasl fErd aceasti polaritate, fbriaceastd relalie dintre om qi Dumnezeu, Transcendenfi, Unu, Abis, Principiu,Totalitate, Fiinfd etc. in Biblie, de peste 350 de ori r6sunb afirmalia:,,Eu sunt
Stip0nul, Dumnezeul td.u". Primele, cuvinte biblice sunt ,,ld inceput,Dumnezeu...".'Dat fiind c[ realitatea lui Dumnezeu nu este reductibil[ lamlsura omului, natura divinului va fi controversatd. Aceast[ stare de fapt nu
este astfel dintotdeauna, ci doar din epoca modern[, pentru cd ateismul de masd
este un fenomen modern, necunoscut in civilizaliile antice." (Enciclopedia de
Stitnle socio-umane. . ., 2004, p. 920).Pentru a defini religia din punct de vedere sociologic trebuie bine g6n-
dit modul in care realizdm un asemenea proces. Ce urmirim atunci cdnd defi-nim religia. ,,Cum de poate avea religia ur impact at6t de puternic asupra vieliioamenilor, incflt sI fie preg6ti{i si se sacrifice necondi}ionat pentru idealurileei? De ce a fost religia o trds[turi atdt de persistentl a societSlilor omeneqti? ince condi,tii uneqte religia comunitSlile qi in ce condifii le divide?" (Giddens,
2000, p. 469). C6-,teva intreb[ri pe care sociologul Anthony Giddens gi le pune
pentru a putea realiza o definilie a religiei.,,Studiul religiei este o intreprindere captivant[, care solicit[ in mod
special imaginafia sociologici. Analizdnd practicile religioase, va trebui sd !i-nem seama de numeroase gi diferite credinle qi ritualuri, ce se gdsesc in varia-tele culturi umane. Putem lua in considerare idealurile umane care inspird cre-
dincioqilor convingeri profunde, privinduJe totodat[ cu detaqare. Trebuie siconfruntdm ideile care cauti eternul, recunosc6nd in acelagi timp cd grupdrilereligioase promoveaz[ gi leluri pdmdntene - cum ar fi dobdndirea de bunuri sau
mirirea adepfilor. E necesar si recunoaqtem diversitatea credinlelor religioase gi
a modurilor de conduiti, dar gi si pdtrundem in sfera religiei ca fenomen de
mas6." Qbidem).Emile Durkheim defineqte religia, ca gi concluzie a studiului s[u, ca
fiind un lucru eminamente social. ,,Reprezentlrile religioase sunt rcprezentilricolective, exprimdnd realitdli colective; riturile sunt moduri de actiune care iau
2t
icte
1a
5iln
!iin,
iaot
RELIGIOZITATEA $I INSTITUTIILE SOCIALE N ROMANIA
na$tere doar in sdnul grupurilor reunite qi care sunt destinate a suscita, a intre-
line sau reface anumite stdri mentale ale grupului. Dar atunci, categoriile fiindde origine religioas6, rezultd c5 ele trebuie si fini de natura comuni a tuturorfaptelor religioase: qi ele trebuie si fie lucruri sociale, produse ale gAndiriicolective. Cel pufin - c[ci, infaza actual[ a cunoqtinlelor noastre in aceasti ma-
terie, trebuie s[ ne ferim de orice tezi radical[ gi exclusiv[ - este legitim sd le
presupunem bogate in elemente sociale." (Durkheim, 1995, p. 22). Catacteris-
ticile pe care toate religiile par s[ le impirtdqeasc[ sunt urmitoarele: religiileimplici un set de simboluri care invocd sentimente de respect sau de groazd qi
sunt legate de ritualuri sau ceremoniale (cum ar fi serviciul religios) la care iaparte comunitatea de credinciogi. Fiecare dintre aceste elemente are nevoie de o
oarecare elaborare. Dacd credinlele unei religii implicS zei, existd pract]c
totdeauna fiinle sau obiecte care inspir6 sentimente de gtoazd sau uimire. Inunele religii, de exemplu, oamenii cred qi se inclini in fala unei ,,for!e divine",mai curdnd dec6t in fala unor zei personificali. in alte religii existl figuri care
nu sunt zei; dar pe care oamenii ii venereazi - cum ar fi Buddha sau Confucius.
Se gtie de mult cd cele dint6i sisteme de reprezentare pe care omul qi le-a fturitdespre lume qi sine insuqi sunt de origine religioasi. Nu exist[ religie care s[ nufie in acelagi timp o cosmologie gi o speculalie despre divin. Daci din religies-au n[scut filosofia qi gtiinlele, aceasta s-a intdmplat deoarece religia ins[qi ainceput prin a fine loc de qtiinfe qi filosofie. Dar ceea ce s-a remarcat mai pulineste c[ ea nu s-a mlrginit doar si imbog6feasc[ cu un anumit numdr de idei unspirit uman format in prealabil, ci l-a format ea insdqi. Oamenii nu ii datoreazidoar materia cunoqtinfelor lor (in mare parte), ci qi forma in care sunt ele ela-
borate (cf. Durkhekn, 1995, p. 2l).Ritualurile asociate cu religia sunt foarte
diverse. Actele rituale pot include rugiciunile, cdntecele, psalmodierea, consu-
mul anumitor feluri de mincare - sau refinerea de la consumul altora -, postulin anumite zile etc. intruc6t actele rituale sunt orientate c[tre simbolurile religi-oase, ele sunt percepute adesea ca fiind complet distincte fafi de obiceiurile gi
gesturile din via{a obiqnuit[. Aprinderea unei lum0niri in onoarea unui zeu sau
pentru al imbuna diferd cu totul ca semnificafie de aceleagi gesturi fEcute
pentru a asigura lumina. Ritualurile religioase sunt indeplinite adesea de indi-vizi in condilii de izolare, dar toate religiile implici de asemenea, ceremonialepracticate in colectiv de c[tre credincioqi. Ceremonialele obiqnuite au loc inmod normal in locuri speciale - biserici, temple sau alte locuri de ceremonie.(cf. Giddens, 2000, pp. 47 0-47 l).
Revenind in perioada contemporanS, cuv6ntul ,,religie'o este folosit cu o
mare bogifie de sensuri. A adunat in conlinutul sdu aspecte variate qi uneo^ri
destul de eterogene, referitoare la relafla omului cu Dumnezeu, cu sacrul. ,,Inlimitele stricte ale empirismului sociologic definirea religiei nu pare nici utild gi
nici posibili. Sociologii studiazd gi constatd faptele religioase. Ei pornesc de la
22
1d
ornia-
leLS-
rle
qi
ia:oric
in
lre
15.
rit
Aborddri sociologice clasice Si contemporane in exploraeafenomenului religios
opinia subiec{ilor, a credincioqilor, care apa\in uneia sau alteia dintre biserici qi
credinfe. Fiecare om igi cunoa$te mai mult sau mai pulin religia proprie; o
religie concreti, practicatd qi perceput[ intuitiv, frrd sI se preocupe de teore-tizdri, analize qi evaluiri. in cazul unor culte, frecventarea altor biserici qi folo-sirea scrierilor sacre din alte credinle este socotitE un p[cat. Sociologul adunS
opiniile acestor credinciogi." (Cuciuc, 1996, pp. 37-38). Prin ele, sociologiicapdtl informalii despre credinla gi religia subiecfilor, eventual pirerea despre
alte biserici, constatarea ci unii oameni sunt credinciogi, iar allii nu, dar nu vorputea sintetiza din aceste opinii unilaterale o definifie a religiei in general. Reli-giile concrete sunt forme specifice de manifestare a credinlei in Dumnezeu, iarcapacitatea creatoare a credincioqilor este inepuizabild. Se apreciazl uneori cd
cine cunoagte o religie le cunoagte pe toate celelalte. Alteori se exprimi opinia(Wach, 1955) cd limitAndu-ne la studierea unei singure religii vom ajunge laconcluzii viciate. Mulli considerd creqtinismul religia cea mai avansati, supe-
ioard, iar studierea gi cunoaqterea acesteia ar reprezenta criteriul de referinli gi
esenla cunoagierii fenomenului religios. Totuqi, pentru a o defini cAt mai corectposibil religia (din punct de vedere sociologic qi nu teologic), putem porni de la
o lucrare clasici a filozofiei religioase, aceea a lui Rudolph Otto. El gi-a propus
sI delimiteze elementele irafionale ale religiosului. Astfel cd le defineqte in felulurm[tor: ,,Prin <<ra!ional> in ideea de divin ?nfelegem ceea ce intri in sfera
posibilit6lilor noastre de clard comprehensiune conceptuali, ceea ce intr[ indomeniul conceptelor familiare gi definibile. Afirm6m, apoi, cd sub acest do-meniu al purei claritSli se afli o profunzime obscur[, ce scapi nu sentimentelor,ci conceptelor noastre, qi pe care din acest motiv o numim <irafional>" (Otto,
U9l7l (1992), p. 79).,,Acest element irafional - pentru care Rudolph Otto pro-pune termenul de numinos, qadoch in ebraic6, hagios in greac[, sanctus/sacer inlatini - nu poate fi definit, ci doar examinat gi supus atenliei celorlalli. Analizapermite degajarea din numinos a unor elemente, al ciror ultim fundament este
experienfa unor momente gi st6ri de reculegere solemni gi de emolie puternicd,ce dau nagtere, in cei care le triiesc, unui sentiment originar al existen{ei ca
fipturd. Elementul complementar al acestei stiri, nu prin inferenld conceptuald,ci prin simlire imediati, este experienla afectivi a unei puteri suverane inexpri-mabile." (Baechler, 2006, p. 501).
,,Orice concepfie teistd despre Dumnezeu, dar indeosebi gi precump[-nitor cea creqtini, are ca tr[s[tur[ esenliald faptul c6, in ea, divinitatea este sesi-
zztd ct o clard precizie qi definiti cu ajutorul unor atribute ca: spirit, raliune,voin!6, voinld teologici, bundvoinld, atotputernicie, consubstan\ialitate, congti-intn de sine gi cu alli termeni asemlnitori gi c6, deci, in ea, divinitatea este g6n-
dit5 prin analogie cu personal-ra{ionalul, aga cum, intr-o formd limitati gi
redusd, omul il descoperi in sine insugi. In acelagi timp, aplicate divinului, toateaceste atribute sunt considerate ca,,absolute", aqadar ca ,,deslvdrqite". E1e sunt
nu
lieiaInunrzd
1a-
rte;u-tu1
gi-qi
;au
ltedi-ale
inLie.
uoori,.iniqi:la
23
RELIGIOZITATEA $I INSTITUTIILE SOCIALE iN NOUANIA
tot atdtea concepte clare qi distincte, accesibile g6ndirii 9i analizei ralionale, ba
chiar gi definirii. Daci numim ralional un lucru apt de a fi clar inleles printr-oasemenea gdndire conceptual[, aflurci esenfa divinitllii descrise cu ajutorulacestor atribute poate fi desemnati drept rafionali, iar religia care le recunoagte
qi le afirmi este qi ea, in egald m[sur6, o religie ralional[. Numai datorit[ loreste posibili ,,credin!a", infeleasd ca o convingere cristalizatdin concepte clare
gi opusl simplului,,sentimentoo." (Otto, U9 171 0992), p. 6).
Joachim wach avefiiza cL ar fr o gregeall s5 ne imagin[m ci sociologia
ar fi capatil[ sI dezviluie in intregime natura qi esenla religiei. Ea se poate
mulfumi, aprecia Wach, cu o definifle simpl6, cum ar fi: religia este experienfa
sacrului (Wach, 1955, p. 9). Fenomenul religios, ca obiect de studiu al socio-
logiei este manifestarea sociall, obiectivi, a acestei experienle. Mai recent, se
consider[ uneori chiar ci definirea religiei nu ar fi indicat[ (cf. Cuciuc, 1996,
pp. 11-12). Nu doar pentru cd definilia r[mAne aproximativl 9i neadecvatd, ,,ciqi, mai ales, pentru ci o asemenea metafizicd probabil[ ar denatura sensul
oricdrei cercet[ri qtiinlifice in acest domeniu" (Meslin, 1993, p. 8). Experienla
sacrului poate fi sesizati numai prin ceea ce omul spune despre aceastl expe-
rienf6, sau manifest[ prin ritual, simbol 9i comportament. Sociologia percepe un
sacru triit, existent in timp gi spafiu. ,Nu existi deci, in acest sens, religie
susceptibili de analizd qtiinfific6, decdt in multiplele experienle religioase ale
umanitilii" (Ibidem,p. 9). Toate aceste manifestdri au totuqi ceva constant, ,,un
nucleu ireductibil" gi care ,,constituie componenta majord a omului religios"(Cuciuc, 1996,p.12).
Aceste defini{ii au drept conlinut diverse enunflffi, toate fiind expuse
dupd felul in care anumili sociologi a perceput religia gi din ce perspectiv[ s-au
angajat s[ o studieze. Cei ce nu au avut contact cu religia ca doctrin[ sau ca
experien{i spiritual[ atrcalizat anumite definifii oarecum mai ra,tionale, iar cei
ce au avut qi o anumitd preg[tire teologicd artrcalizat deflnilii care sunt intr-unfel mai aproape de manifestarea fenomenului religios ca fiind altceva mai multdecdt un simplu,fenomen social. in cea mai mare parte a cercetdrii sociologice
efectuate am g[sit expuneri conform cdrora, religia ar fi un fenomen social. Incele ce urmeazd ne vom ocupa de acest enun! sociologic cu privire la religie:religia ca fenomen social.
1.2. Religia ca fenomen social
Sociologia religiei trateazl religia ca un fapt social, observat empiric.
Aplicd o perspectiv[ sociologic[ descrierii, infelegerii qi explicirii pluralitifli,felurilor in care religia conteazdin societate. Sociologii religiei nu-s interesali sicerceteze dacl Dumnezeu existd sau sd demonsffeze compatibilitatea reli-
24
Aborddri sociologict : ..-:
gie/qtiin{i. ,,Se concentreazi :
care se referd la principiile 1ur
ia expresia,,religie", cum se :,implicaliile lor, interrelaliile ;Ca un fapt social. religia e =::pe diferite nivele, unitali de :tice, cercetarea schildnd care'-:
inainte de a prezenta
social, ne vom opri gi asupra
..fenomenologie". Termenul ..
sociale (Mills, [1959] 19-5r. 'la ele. CAnd doi prieteni stau
ei igi iau din cultura careia iimodul de inlelegere a relatierJin simplul motiv ca angatcir-ral-I}eflii, de exemplu, mdnan'-:deile culturale care influente:;are mdncdm conferf, aceslolsirnilar, inanilia, foamea :inrilioane de oameni au panc isi altele prin care se distribuie:..)nditii umane un aspect prr'.
In privinla ttn'--,me:conqtiente in viala cotidranlSchutz, este studiul coneriur.configuralia vielii sociale. pe
desc Ai vorbesc despre ea. rlogicd are la bazd ideea c,;,;,,oamenii care folosesc sirnt..semnificalii percep{iilor ;r err
Fenomenologia a cip'60, cAnd multe teorii centrale
durabil6 influenli au a\ ut-\Luckmann, in Conslrtrcti(t ''generald bazald pe fenomer:,riilor ac!iunii sociale gi struc:cese de tipificare, care dot,i:care le-a produs" (a se r,edea
Sociologia lenortten,
ceea ce Schutz numea lunre-;
evenimente cotidiene, r izute
:ia
rte
rta
o-SC
,6,
.ci
u1
rlaIe-
In!ier1e
unr5
rse
auca
rei
unultce
inie:
)a-o
ulte
orre
tL.
!ii,SA
:1i -
Aborddri sociologice clasice Si contemporane tn exploraeafenomenului religios
gielqtiinfI. ,,Se concentreazd pe inlelegerea credinlelor religioase qi explicaliacare se referd la principiile lumii, practici, identitifi, formele diverse pe care leia expresia ,,religie", cum se schimbl in timp practicile religioase gi inlelesurile,implicafiile lor, interrelaliile cu alte domenii ale acliunii sociale gi individuale.Ca un fapt social, religia e similari cu alte fenomene sociale - poate fi studiatdpe diferite nivele, unit6li de analizd, subliniind multitudinea conceptelor teore-tice, cercetarea schilAnd caracteristica disciplinei." (Dillon, ed.,2003,p.7).
inainte de a prezenta acest fapt sociologic qi anume religia ca fenomen
social, ne vom opri gi asupra termenilor sociologici ,,social" gi ,,fenomen" sau
,,fenomenologie". Termenul ,,social" poate fi aplicat la tot ce |ine de sistemele
sociale (Mills, [959] 1975), de caracteristicile lor qi de participarea oamenilorla ele. C6nd doi prieteni stau de vorb6, comportamentul lor este social intrucAtei igi iau din cultura cdreia ii aparlin limbajul, agteptdrile unuia fa!6 de cel[lalt,modul de infelegere arclaliei de prietenie etc. De notat cI nimic nu este socialdin simplul motiv cd angajeazi sau afecteazd o multitudine de oameni. ,,To!ioamenii, de exemplu, mindnc6, dar mdncatul ca atare nu este social. In schimb,ideile culturale care influenfeaz[ opliunile noastre alimentare, modul gi orele lacare mdncdm confer[ acestor aspecte ale mdncatului caracter social. in modsimilar, inanilia, foamea qi salietatea nu sunt prin ele insele sociale, deqi
milioane de oameni au parte de ele. in schimb, dispozitivele economice, politiceqi altele prin care se distribuie averea, venitul gi accesul la hrand conferd acestor
condilii nmane un aspect profund social.o' (Johnson, 2007,p.319).In privinla fenomenologiei, aceasta este studiul experienlei umane
congtiente in viala cotidiani. Sociologia fenomenologicil, iniliati de AlfredSchutz, este studiul conexiunii dintre conqtiinla umand gi viafa social6, dintreconfiguralia vielii sociale, pe de o parte, gi modul in care oamenii o percep, gdn-
desc qi vorbesc despre ea, pe de alta (Schutz, 1967). ,,Sociologia fenomeno-logicd arc labazd ideea construirii sociale a realitdlii prin interacfiunea dintreoamenii care folosesc simboluri spre a se interpreta unii pe allii gi a atribuisemnificalii percepliilor qi experienfei de vi4d." (Johnson, 2007,p. 164).
Fenomenologia a cdpiltat importanfi pentru sociologi la sf6rqitul anilor'60, cdnd multe teorii centrale ale perioadei postbelice au fost respinse. Cea mai&rabilE influenfi au avut-o in etnometodologie, Peter Berger gi ThomasLuckmann, in Construclia sociald a realitdyii (1967),,,au oferit o teorie social[generalS bazatd pe fenomenologie, incerc6nd si combine caracteristicile teo-riilor acliunii sociale gi structurii sociale: lumea socialS se construieqte prin pro-cese de tipificare, care dobdndesc apoi o calitate obiectivi, dincolo de grupulcare le-a produso' (a se vedea Marshall, coord., 2003, p. 239).
Sociologia fenomenologici iqi ia drept obiectiv primordial studiul a
ceea ce Schutz numea lumea vielii a fluxului familiar de rutine, interacliuni gi
evenimente cotidiene, vdntte ca fiind sursa nu doar a experienlei individuale, ci
25
RELIGIOZITATEA $I INSTITUTIILE SOCIALE TN ROMANIA
gi a configurafiei grupurilor qi societililor (cf. Johnson, 2A07,p.164). Vorbinddespre grupuri gi societS,ti in sociologie, automat vorbim de sociologia acliunii.Sociologia acliunii se aplici ftr[ nici un fel de deosebire tuturor categoriilor de
fenomene. il reglsim astdzi reprezentat in cele mai diverse domenii: sociologiaorganizafiilor, a migc[rilor sociale, a acfiunii colective, sociologia stratificlrii gi
a mobilit[lii, sociologia dezvoltirii, sociologia cunoagterii, sociologia comuni-cirii qi, la modul general, in aproape toate capitolele sociologiei. ,,Numeroasestudii, cum sunt cele ale lui A. Oberschall (1973) in domeniul miqcdrilor so-
ciale, ale lui A. Hirschmann (1980) sau H. Mendras (1967, 1988) in cel al dez-
volterii, ale lui J. March gi H. Simon (1958) sau M. Crozier (1964) in domeniulsociologiei organizafiilor, ale lui M. Olson (1965) in cel al acfiunii colective, ale
lui R. Boudon (1973) qi M. Cherkaoui (1982) in cel al shatific[rii qi mobilitafli,ale lui R. Horton (1967) in cel al sociologiei religiei, ale lui T. Kuhn (1962) indomeniul sociologiei gtiinlei, toate se inspird - uneori fEri si-gi dea seama - dinprincipiile sociologiei acfiunii care constau in a vedea orice fenomen social ca
rezultat al ,unor aclirxri individuale inspirate de motive comprehensibile, in ra-port cu contextul social gi istoric in care se inscriu'o (Boudon, coord., 2006, p. 15).
O schimbare importantd a avut loc in studiul gtiinlific social al religiei,multe din cele mai lungi pozifii teoretice susfinute, primite de la fondatorii do-
meniului, au fost rdsturnate. Aceste schimbiri au fost atdt de dramatice, greu de
atins, inc0t Warner (Warner, 1993, p. 1044) le-a identificat ca fiind ,patadigfiaschimbirii in progres" o evaluare care de atunci a fost,,spectaculos indepliniti"(Greeley, 1996, p. 1).
in mod tipic, aparilia unei noi paradigme sebazeazd, pe dou[ principii:empiricul qi teoreticul. in ultimii 30 de ani, a fost o explozie de cercetare pe su-
biecte religioase gi un numir substanlial de fapte noi au fost acumulate. Volu-mul acestor descoperiri s-a dovedit a fi inconsistent cu privire la vechea para-
digml. Ca rispuns la cregterea incompatibilitefli dintre fapte gi teoria tradi,tiona-
list6, noi teorii au fost construite s[ interpreteze literatura empiric[ cu privire lareligie ca fenonien social @orgatta, Montgomery, ed., 2000).
Wamer atrage atefiiaasupm istoricilor care au acumulat dovezi enorrne
care si demonstreze - spre exemplu - cd istoria religioasd americani nu se po-triveqte modelului de secularizare. Warner glseqte o explicalie pentru aceasta infaptul istoric de desfiinfare, adicd de separare a Bisericii de stat in ConstituliaAmericani. Prin protejarea instiulionalizdrii religiei, insd nu protejarea doar a
unei religii in mod special, Constitulia qeeazd un mediu in care religiile potconcura, prospera, cregte sau atrofia gi muri. Vorbind din punct de vedere socio-
logic, constitt4ia a legitimat o structuri sociald in care pluralismul este nu doarpermis, dar gi incurajat. In timp ce monopolul religios descurajeazd expansiunea
religiei, pluralismul promoveazd dezvoltarea religiei.
Aborddri sociologice cla
Observalia lui Warnene putem apropia intr-un fel t
doar ne ajutd sd inlelegem ex
sen'eqte ca o surs[ puterniciramente qi atitudini sociale. ,religia exercitd o influenli serrotare qi asupra partidelor preligioase identificate in soci
credinlele doctrinare, identitil&ryi cum Manza qi t*right arrhe variabile ca gi clase socimdependent in alegerea crelrf.s* o realinierc s€mnificarirtru derenit mult mai c(xrser
ryut{ican pe probleme ecmprot'lemelor sociale.- ( Dilhn
Caregoriile bisriru S
lr,le uqperienlei din \-er- ele 1
uu dc-a lrrngul lrrmii culelfu&e pi rzriabilele lor speci
ummdre asrme m inah gnEa cilbuulfl a rtirmii politiqNrlur Eodel in-hde teoc4lril'er retigie e55e &isirt pcnformnnrmrp l3tigie-
Me&ful rymi dfr lari Vrimrele imhd odc[ - ;cLrr dsu,e Fleri rusrm
iEegBE im cudrui mel acddrfriruoer h$€rrcnr rrurJoo.{n@* pr*me rnchrde ury'olrdrrlruilfiiil ,{ce$ csprext tremg IE
@@dE dii'ilr oe perspccriti I
sfirflrqi ilhrrlrnrTn.li :*me 1qfuilm[ Sm@eir{r $e .rc'.modremanm*. s m :n r:Ea' EiliF
alryurels Jrmnerilpo
rm'gfru-r.mg: s; sgw'mt fortrg[m ]emruru " R-s;a rcrerrn.;i m ;::rn:ETLJfjL P:,r..f:ei e
lMnrmar mLllr;rre u S---{,stT
26