Culianu Ioan Petru – Religie şi putere

1.Culturile Pseudo - Specifice

Există două fenomene capitale:

1. Puterea

2. Religia

Trebuie să luăm în considerare influienţa puterii asupra religiei şi a religiei asupra puterii

însă interesul nostru se va opri la aspectele comune dintre putere si religie.

Puterea poate fi o modificare de stare internă suferită de un individ sau de o colectivitate.

Ritualizarea :

Diversele comportamente instinctive ale animalelor pot căpăta funcţia comunicativă ,

această manifestare a comportamentelor primeşte denumirea de ritualizare.

Specialistii puterii :

Cea mai mare parte a indivizilor experimentează puterea , servindu-se de riturile

compensatorii de care dispune o cultură pentru a se apăra de o descărcare prea bruscă a

tensiunilor provocate de acumularea refulărilor.

Fenomenul antinomismului:

Se refera la tendinţa de negare a legilor:

Binele şi răul nu se pot distinge ; Bunurile din acastă lume sunt instabile

Toate valorile sunt artificiale

2. Nihilismul şi destinul civilizaţiei occidentale

De la originea riturilor umane la antinomism:

Când ne gândim la nihilism, ne gandim la ideologii ale secolului al XIX-lea care au pus în

discuţie valori sociale – particulare cum este cazul lui Nietzsche, iar prin aceasta nu

trebuie să înţelegem atât conceptul de “valoare” ca atare, cât valorile civilizaţiei

occidentale.

Concluzii:

Sarcina tradiţionala a religiei a fost aceea de a furniza o arie rituală pentru

împlinirea puterii individului în condiţiile socialmente tolerabile.

Ea şi-a îndeplinit întotdeauna această sarcină cu o mare inteligenţă etologică şi

ecologică, psihologică şi antropologică , sociologica si economica.

Statul a început să ia asupra sa sarcini care normal erau destinate religiei însă nu a

putut sa-şi asume obligaţia de a oferi spaţii potrivite pentru desfăşurarea completă

a individului.

Pe de o parte au fost înlăturate frânele inhibitoare ale religiei care canalizau

aspiraţia individuală la libertate şi putere în spaţii socialmente tolerabile pe de altă

parte statul nu mai este în măsură să controleze, prin propunerea propriilor sale

valori acele forţe obscure care s-au descătuşat ca urmare a înceţoşării religioase.

Riturile şi miturile tradiţiei nu mai reuşesc sa-şi îndeplinească funcţia integratoare

şi compensatorie în Occidentul secularizat deoarece Nihilismul, a invadat în casa

omului.