Regnul Arahnide

Elaborat:

MELENCIUC CĂTĂLIN

Gr. Ms-15

Paianjenii, Scorpionii, Opilionii, și Căpușele

Scorpion

Tarantula

Opilion

Căpușa

TarantulaTarantula este o familie de păianjeni  care cuprinde aproximativ 900 de specii descrise. Cele mai multe tarantule sunt inofensive pentru oameni, iar unele specii sunt populare în comerțul cu animale de companie. Mușcătura unora cauzează disconfort sau chiar moarte. În funcție de specie, lungimea corpului variază de la 2,5 – 10 cm până la 8 – 30 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Cea mai mare dintre speciile de tarantule este Teraphosa Blondi, ea se gaseste în Venezuela și Brazilia, si ajunge pina la o lungime de (30 cm). Majoritatea speciilor de tarantule trăiesc în medie 2–5 ani până ajung la maturitate. Masculii după maturizare trăiesc un an, fără a avea loc năpârlirea. Femelele sunt mai longevive, pot atinge și vârsta de 30 de ani .

Denumirea de „tarantula” provine de la numele orașului italian Taranto. Inițial a fost folosit pentru o specie de păianjen: Lycosa tarantula. Păianjenii Theraphosidae au fost numiți tarantula de către colonizatorii europeni, când aceștia au ajuns în America. În Africa, Theraphosidae sunt numiți „păianjen-babuin”, în Asia — „păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae, Hexathelidae, și Sparassidae. Cu toate acestea nicio familie menționată nu are nicio legătură cu Lycosidae.

Anatomia Tarantulei

Scorpionul

Scorpionii sunt animale nevertebrate din clasa Arachnida, încrengătura Arthropoda. Scorpionii au un aspect înșelător de răcușor. Se deosebesc ușor de alte arahnide după pedipalpii în formă de clește și metasoma (coada) ce se termină cu telson. Ca toate arahnidele, au opt picioare, iar corpul este segmentat. În telson sunt localizate glandele veninoase. Canalele acestor glande se deschid în exterior printr-un ac. Deși, scorpionii au o reputație înfricoșătoare, doar 25 de specii au venin capabil să ucidă un om. Ei se întâlnesc în special în zonele tropicale și subtropicale. În regiunile temperate ei se întâlnesc foarte rar. În prezent ordinul cuprinde peste 1.400 de specii, care au dimensiunea corpului între 9 mm (Typhlochactas mitchelli) și 21 cm (Pandinus imperator și Hadogenes troglodytes).

Spre deosebire de restul arahnidelor, scorpioni sunt vivipari. Perioada de gestație durează de la câteva luni până la un an și jumătate. Dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului femel. După naștere juvenilii urcă pe spinarea mamei lor până la prima năpârlire. În acest timp tinerii nu pot supraviețui fără mama lor, deoarece ea le oferă protecție și menține umiditatea la nivelul normal pntru dânșii. Unele specii manifestă o sociabilitate mai pronunțată (de exemplu, speciile din genul Pandinus), juvenilii rămânând cu mama lor pentru o perioadă mai lungă. Numărul de nou-născuți este în jur de 25 – 35 de pui.

OpilionulOpiliones este un ordin de arahnide, cu peste 6 400 de specii descrise la nivel mondial până în 2006. Ordinul este divizat în 4 subordine, cel mai numeros fiind Laniatores cuprizând 4.000 de specii. Opilionii (numiți și cosași, păianjeni de câmp sau opilionide) au opistosoma segmentată și picioarele foarte lungi în raport cu corpul, ceea ce le deosebește de păianjeni. În plus, ei nu produc mătase. Opilionii nu au venin și chelicerele lor nu pot penetra pielea umană. Totuși, din cauza asemănării lor cu păianjenii mulți cred că prezintă pericol pentru om.Multe specii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, substanțe vegetale și ciuperci; unele sunt necrofage, se hrănesc cu animale moarte, și mase fecale. Această gamă largă de produse consumabile este destul de neobișnuită printre arahnide, care sunt de obicei exclusiv prădători. Majoritatea opilionilor vânează prada prin ambuscadă, deși au fost observate și specii active. Pentru că ochii lor nu pot forma imagini bine conturate, ei utilizează pedipalpii în explorarea mediului ambiant. Spre deosebire de majoritatea celorlalte arahnide, opilionii nu au un stomac aspirator sau un mecanism de filtrare a hranei, ei ingeră particule mici de alimente solide. Acest mod de nutriție îi face vulnerabili la paraziți interne. Hrana este fărămițată de chelicere și articolele bazale a pedipalpilor și primei perechi de picioare.

Căpușe la om

Ixodida

Demodexfolliculorum

Ordinul ixodidelor cuprinde 896 de specii clasificate în trei familii:argasidele sau căpușele moi (Argasidae), ixodidele sau căpușe tari (Ixodidae) și nutalielidele (Nuttalliellidae). Căpușele sunt cei mai mari acarieni, având o lungime de 2–30 mm, în funcție de specie și stadiu de viață. Dimorfismul sexual este bine dezvoltat la căpușele tari, masculii fiind de obicei mai mici decât femelele.

Ixodida

ArgasidaeIxodidae

Nuttalliellidae

IxodidaCăpușele sau ixodidele sunt un ordin de acarieni ectoparaziți ai reptilelor,  păsărilor și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu hematofag și intermitent, și cu o importanță deosebită din punct de vedere medical și veterinar. Înțepătura căpușelor poate determina leziuni grave ale tegumentului, unele specii pot provoca paralizii, iar alte specii servesc ca vectori pentru diverse microorganisme transmițând tifosul, boala Lyme, febra recurentă etc.

Probleme pe care le produc capusele: capusa irita pielea prin intepatura sa si prin injectarea salivei. Aceasta iritatie este insotita de mancarimi. In cazul infestarii abundente, se poate preleva o cantitate deloc de neglijat de singe. Mai mult, saliva anumitor capuse contine o toxina care provoaca paralizie la 4 zile dupa fixarea pe animal. Daca se scot capusele, efectul dispare. Totusi,aceasta toxina poate cauza moartea daca ajuge la muschii responsabili cu respiratia. Cel mai important este insa faptul ca aceste capuse transmit maladii oamenilor si animalelor. 

Demodex FilliculomDemodex folliculorum este o specie parazită de acarieni. Este unul dintre cei mai răspândiți paraziți ai pielii feței omului. Această specie a fost descrisă pentru prima oară în 1842 de Eugène Simon. Acarienii adulți au doar între 0,3 mm și 0,4 mm lungime. Acesta are un corp semi-transparent, alungit, care constă din două regiuni contopite. Cele patru perechi de picioare sunt scurte, articulate și anexate de prima regiune a corpului. Corpul este acoperit cu solzi care facilitează agățatul și săpatul în piele. Aparatul excretor aproape că lipsește, deoarece metabolismul intern este foarte eficient și nu produce reziduuri. Demodexul folliculorum se mișcă pe suprafața pielii cu o viteză de aproximativ 8-16 cm/oră. El este activ, în special, noaptea. Paraziții din această specie se localizează în pielea omului, la nivelul foliculilor piloși. Ei se găsesc în număr mai mare în regiunea nasului, obrajilor și frunții. Fiecare folicul poate avea o colonie de circa 10 indivizi. Demodex folliculorum se hrănește cu secrețiile de sebum și celulele moarte ale pielii. În marea majoritate a cazurilor infecția cu acest acarian este asimptomatică. Dar în unele cazuri populația de paraziți poate să crească simțitor, rezultând o afecțiune cunoscută sub numele de demodecie (caracterizată prin prurit, inflamații și alte afecțiuni ale pielii), blefarită (inflamația pleoapelor), dermatite. Împerecherea are loc în cadru foliculului. Ouăle, în număr de 25, sunt depuse în interiorul foliculilor de păr sau în glandele sebacee. Larvele hexapode eclozează după 3-4 zile și ajung la maturitate după aproximativ șapte zile. Ciclului lor de viață durează între 14 și 18 de zile. Acarienii morți se descompun în interiorul foliculilor sau glandelor sebacee.