DORIN qTEFANESCU

REFLECTII IN SEPIA)

ARTA IMAGINIILA ANTON HOLBAN SI M..BLECHER

CUPRINS

Paradoxul rafiunii pure

CE E DEVAZUT. PE NEGANDITE 19. Vedeamclar, insi nu infelegeam bine I 12; Imagintle nuvddescinfelegerca 122; TArAi cu mine pe mine strd-inul / 31"; Md gAndesc si nu md mai gAndesc / 40

IMAGINEA CELUILALT. DE NE1NTELES (CASE DA) I 4g.Sdinteleg cum se expliqd'/52;Irnagjruvlzutepe gaura dreli / 68; Imaginea ta din subcon-gtientul meu / 82; In ritmul peisajului - cAteva

ilumindri / 99

REDUCERE LA SCARA. UN JOC FENOMENO-LOGIC I 1L7. Cand judeci limpede, vezi I 120; Oimagine fird realitate lL29; Frigul dintre noi 1143;Prin imaginea unei femei l'1"64

Geometria nuanlelor

PANOPTICUM. IMAGINE A POZTTIVA / 183.

Lumea pe care o vedeam 1186; Infinitele forme ale

materiei I 202; Voaluri de imagini intermediare /2L4;O noui aureolll223

O LUME ANUME. iru nASpAR I 244.in subsolulrealitdfii I 245; pAnd la limitele trupului / 2Eo;O invazie de imagini / 26g; Departe, in aur gilumind I 281

PESPRE TRANSPARENTA. CUM SE VEDE /2g0.Irr vis ca gi in realitate I 29+;O simpld trecere / 306;P9!e gi imagini neclare I 3l8;Splendoarea din dosulzidurj.lor 1329

Paradoxul rafiunii pure

i'r' ,i

Am fricd de imagini, cdci ued cd

o imngine escamoteazd adeadrul,aplicd false ornament e.

Anton Holban

CE E DEVAZUT. PE NEGANDITE

inTestament literar, A. Holban traseazd bine-cunoscuta distinclie intre romanul dinamic gicel static, O moarte care nu doaedegte nimic (1931)ficAnd parte din prima categorie. $i aceasta dato-ritd jocului transformirilor inteiioare ce stArnegteatAt observafia personajului martor cAt qi atenfiacititorului, participanfi deopotrivd la jocul intro-specfiei. Cum se poate insd sesiza transformareala un nivel de adAncime la care eq de manifestdmai cur6ndin ascuns, apare gi dispare, semnificdin parte? CHci ceea ce se aratd - in cursul trans-formdrii - lumineazd intermitent, se videste cuun rest care pune pe gAnduri. Atrage gAndulintr-un joc al apariliilor neclare, al manifestd-rilor care dejoacd orice intenfie declarat[. Unspectacol cate, ptezentAnd mereu alte formeale posibilului, nu se opregte la niciuna; tot ceaspiri la formd se transformd, scapd din vederepe mdsuri ce trece ;i cade in absenfd, se retragein trecere. Dar nu este aceasta chiar condilia dea fi a personajului central, norma existenfialia cartezianului Sandu pentru care viala ,,estein perpetud transformare"? El se propune camodel al oricdrei imagini, modelul care mode-leazd din mers. Un reper dinamic al nelocului,

g

Dorin Stefdnescu

o instanld vaganti a nelocuirii cu alful: imposi-bilul conlocuirii. E de la sine infeles cd ,,transfor-marea aceasta aducea cu sine o stare nesiguri",starea ambigui si paradoxalX totodati a confor-mdrii. Nimic nu e conform cu acest deziderat altrans-formdrii, cdci tot ce pare a dobAndi o formdse deformeazd,, iese din conturul care i-ar fixaimaginea. ,,Eu insumi mi surprind zilnic subforme care md rnitd", mdrfurisegte el, iar aceastdsurprindere de sine nu mird decAt in mdsurain care oferd o percepfie cu atAt mai vie cu cAtceea ce este vdzut e mereu altul unui chip necu-noscut. ,,Patc[ ai fi o apd care^cuLnge", ii repro-qeazi timid - dar exact - Irina. Intr-adevir, doarin curgere gAndul poate surprinde imagineafiinlelor gi a lucrurilor, intrucAt - in chiar dina-mica preschimbdrii de sine el asimileazdmobilitatea existentului. Reflecfie a discontinu-itetii, dar Ei reflectare iconicd a reflectatului. OgAndire care igi aede gAndurile, c[ci, din perspec-tiva acestui cogito fluid, ce se gAndegte se punein vedere, se transpune in miscarea vizlbild agAndirii: ,,gAnduri care apar Ei dispar sau numaise intrevdd, ca un inotdtor pe valuri". A gAndiinseamnd a vedea forma pe care gAndirea gi-odi in exerciliul cogitafiei, un proces aflat intr-ocontinui efervescenli a reflectdrii discontinui-tifii. Reflectia reflect5, dd formd tuturor celor pecare le transformd, locuiegte in imaginea dintreaparilii qi disparifii. Neopritd, ea nu afli un loccare sd-i defineascd natura. ,,Nu vreau si opresc

10

Reflectii in sepia

(,,.) ceea ce-mi fuge" , ar putea spune ea, deoarececa nu existd decAt in fugd, in neodihna eclatantda imaginilor pe care le pune in vedere.

Transformarea e substanla de contrastcare ddr'ontur diferenfei. Raportul intre static gi dinamictranspare cu pregnanfd in deosebirea organiciclintre Sandu gi Irina. Reconstifuindu-i portretulc{in vestigii ale amintirii, imagini disparate fdrdconsistenfd, din ,,frAnfuri de adevdr care pot fiinterpretate in atAtea feluri", Sandu ii formeazdlrinei ,,o fiinld staticd". Adicd opregte migcareagAndind-o, extrage din fluxul devenirii tocmaiesenla a ceea ce devine. Staticul nu oferd insddecAt o formd imperfectS, diluati nu in conturu-rile apirAnd-dispdrAnde ale curgerii; ci in vagulnedetermindrii. Ca atare, ,,formezo fiinfd straniedin cauza prea multor apucHturi contradictoriigi suprapuse". O fiinli a posibilului oprit, impo-sibil de acfitalizat Iar ceea ce capdtd astfel formdnu este altceva decAt o proieclie a gAndirii carevede diferenfa, gAndegte diferit nu infelege ceeace vede. Imaginea Irinei aratl, oprirea insdgi,stagnarea, inchiderea in imposibilul posibilului.,,Iritta mi se pdrea o inchisoate", ,,fii-mi pldceaci std peloc" , exclami cel insetat de libertate, deschimbare. Dimpotrivd, spune el afirmAndu-gidinamica existenfei, ,,imi place variafia gi recurgla toate minciunile ca s-o vdd mereu alta".Acumaltul nu araf6. deschiderea multiplelor perspec-tive ale celui care se area mereu alful (,,sunt altuldecAt m-a cunoscut ea"); este un alt mod de a

11

Dorin $tefdnescu

fi care scape din gAndire gi din vedere. in acestdin urmi caz, altul nu e insi o manifestare desine stdtitoare; dacd pare sd se migte in ritmulviefii, o face potrivit aparentelor ingeldtoare.Forma ce-i prinde imaginea e zimislitd doar dininstincte, capricii, sentimente lipsite de logicd:,,era formatd numai din instincte" , ,,atdtamigcaree in jocul lor nestatottaic", ,,sentimentele ei aufost in veqnici miqcare". Miqcarea aceasta - dacdintr-adevdr este - e ilegitimd doar intrucAt frau-deaz6. coerenta, distorsioneazh sensul migcirii.NeavAnd o ordine in care sd se integreze, punein joc o alteritate devianti, o imagine ?n derivi.Sti pe loc mimAnd dislocarea. In orizontul cogi-tabilului, nestatornicia nu e decAt imagineagtearsi a unui capriciu, imboldul trecdtor alunei impresii: ,,Aceste instincte erau insi firdvreun relief, comune, inlocuindu-se unul pealtul la intAmplare, in voia ultimei impresii". Cese poate inlelege din jocul derizoriu prin carencelagi se propune drept altul? 9r" mai ales, ce dXde vizut o alteritate care se sustrage, se ascundein diferenfd?

Vedeam clar, insi nu infelegeam bine

Alteritatea d" .uru e vorba nu e una a existen-tului pulsAnd in viul manifestirii, ci a raliunii inebulilie, a voinfei de a gAndi care subordoneazdfaptul de a fi propriei intenfionalitifi: ,,mintea

l2

Refleclii in sepia

o pot indrepta dupd voie, inspre descoperirilecele mai subtile". Aceasti abilitate dacd nu chiarversatilitate, ftEdeazd in fapt, contrar aparenfei,o lipsH de disponibilitate. Desi uneori e luatiprin surprindere de exercifiul ei descoperitor(,,astdzi am fdcut noi descoperiri asupra mea"),mintea indreptatH conform voinfei nu desco-peri ceea ce e acoperit, ascuns vederii, ci ceea ce

arca s6, i se arate gi sH vadd, ce creeazi ea insdgiin orizontul vizibilului: reflectarea proprieirefleclii, imaginea previzibili'a unei teorii. Cualte cuvinte, o cunoagtere ralionali sau o reflec-tare abstracti a realitdlii descrise gi explicate.Teoria dd sens existentului, pune sens in ceea ce

pare si nul aibd de la sine. O privire speculativd,adicd speculafie sau reflectare a celor existente inoglinda contempldrii. in esenfi, cadrul teoreticeste un cAmp luminat, pus in lumina cunoagterii.De aceea, afirmalia lui Sandu: ,,simfeam cd fafdde Irina trebuie sd-mi susfin o teorie" reprezintdo incercare de cuprindere logicd, de aducerela ordine a unor date explicabile:,,incerc si migdndesc precis la Irina ca sd pot gisi explicafiaprobabild". Luciditatea e lumind (lucidum), dargi voinlX de explicitare. A gAndi gi a vedea alcd-tuiesc laolaltd o ,,incercare de analizd.Iucid6",truda ,,de a o explica in intregime Ei de a aruncaasupra ei toatd lumina de care sunt in stare". unneintrerupt exercifiu reflexiv gi autoreflexiv, decunoagtere a celuilalt gi a sinelui: ,,orice reflecfieasupra vreunei persoane o indrept spre Irina gi

13

Dorin Stefinescu

mi intreb de era aga. incerc mereu s-o cunosc",/,e curios cu ce luciditate gi fdrd sd-mi fac nicioiluzie o judecam tot timpul". Chiar qi atuncicAnd" spre sfArgitul romanului, legdtura dintrecei doi sldbeqte pAni la rupturd, luciditateareflecfiei func{ionea zd, in continuare, lumineazdin gol, in lipsa vreunui obiect, doar in virfuteainerfiei. Deqi micinat de o ,,reflexie dureroas5.",Sandu nu abdicd de la imperativul cunoasterii;nu durerea pune stipAnire pe gAndire, ci aceastadin urmi vrea sd inleleagd durerea, si urmi-reasci ,,hrul durerIi", sd afle o explicalie: ,,EramsfdrAmat, gi totuEi mintea lucidd continua reflec-fiile asupramea".

Acest gi totugi pune insd posibilitatea fisurii.Infailibilitatea gAndirii, in necurmatd transfor-mare, se resimte de pe urma acestor sincope ceapar in ceea ce pirea de neoprit. Eroul se simteacasd in gAndirea care analizeazl, qi reflecti cuvoluptate lucrurile intr-o imagine limpede (,,arnreflectat limpede", ,,md analizezpasionat gi fdriintrerupere de cAnd md cunosc", ,,m|complacinaceste analize"), care le mdsoar6, pune misurd inceea ce se aratd neorAnduit. $i totugi, ceva scapdmdsurii, nu intri in conturul luminat, se retragein necunoscut: ,,si md gAndesc, qi-i mdsor cuvin-tele, qi nu-mi iese mdsurdtoarea" . Nu iese pentruci ceea ce se agteapti sd iasi la iveali nu intrd,nu face imagine. Frenezia luciditdfii devoratoarepdlegte; altul celuilalt nu intrd in orbita altuia,se sustrage, iese din cAmpul vizual al gAndirii.

14