ANUL VI

PARACHERATOZA

Paracheratoza este o dermatită nutrițională (hipozincoza) care se caracterizează prin

cheratinizarea excesivă, dar incompletă a stratului cornos, cu păstrarea nucleilor celulari, cu

dobândirea unui aspect crustos, rugos și a culorii negricioase. Prezintă importanță la purcei, viței

și la carnivore.

Este o tulburare metabolică ce rezultă în urma unui aport deficitar de zinc sau absorbției

inadecvate a zincului din cauza unui exces de calciu, fitați sau alți agenți de chelatare din dietă.

Poate fi congenitală sau dobandită, în practică fiind mult mai frecvent întalnită cea de

natură nutrițională, dobandită.

Carenta de zinc se poate datora:

. Lipsei de aport

. Excesului de antagonisti ai zincului (Ca, P, Cu, Mo, FE)

. Nerespectarii raportului Ca : Zn (normal este de 100-125/1)

. Excesului de cereale din ratie (contin fitati care chelateaza zincul) sau faina de soia (bogata in

acid fitic)

. Carentei in AGE

Uscate

. Alimentele alterate (la porc)

Aparitia paracheratozei este favorizata de:

. Prezenta Ca in ratie in proportie de peste 1%

. Ratiile

. Temperatura scazuta

Concomitent cu paracheratoza cutanata evolueaza si cea a mucoaselor (orala, esofagiana,

gastrica) si se produce si atrofia timusului. Astfel creste susceptibilitatea la infectii digestive si

1

respiratorii care se pot solda chiar cu moarte.

La carnivore, paracheratoza evolueaza la rasele mari, dar si la Pudel, Copoi.

1. Forma nodulara:

. eritem pe membre, perineu, coada; rar in alte zone

. eruptie nodulara de dimensiuni variabile

. prurit moderat

. uneori diaree si voma

2. Forma scvamoasa - este cea mai frecventa; este urmarea formei nodulare:

. scvame brun-inchise care se detaseaza usor, locul ramanand nealterat

. ulterior apar cruste groase (pana la 1 cm), negricioase

. pielea se fisureaza si apare un exsudat hemoragic lipicios

. pielea devine lipsita de elasticitate, apar crevase, iar aspectul este asemanator cu cel al "scoartei

de copac"

. leziunile au localizare simetrica si afecteaza extremitatea membrelor posterioare, coapsele, fata

interna a acestora, fesele, perineul, coada, urechile

. in localizarile podale apar tulburari locomotorii care forteaza decubitul

. piodermite

3. Forma fara leziuni cutanate

Starea generala este nemodificata, dar randamentul productiv este scazut.

Complicatii - apatie, inapetenta, slabire progresiva, mioclonii.

2

Paracheratoza congenitală

Mai este cunoscută și sub denumirea de boala ADEMA, hipoplazia timică ereditară sau

deiciența ereditară în zinc.

Paracheratoza a fost descrisă prima dată la viței de rasă Holstein-Friză în Scoția.

Denumirea de boală ADEMA provine de la numele taurului ADEMA care a transmis afecțiunea

la un număr mare de descendenți.

Afecțiunea se datorează existenței unei gene recesive autosomale cu efect letal (A46) ce

determină disfuncții în absorbăia zincului la nivel intestinal.

Vițeii născuți normali prezintă, după primele 2 luni, o stare generală proastă, pielea

uscată, cruste paracheratozice peribucal si periocular, apoi diaree și moarte in 3-4 săptămâni.

Examenul histologic evidențiază acantoliza si hipoplazia cheratohialinului din „stratum

granulosum”. Solzii paracheratozici sunt formați din celule cubice cu nuclei aplatizați, deasupra

lor evidențiindu-se leucocite și celule necrozate. În stratul papilar al dermului se observă

infiltrații limfocitare.

Paracheratoza este una dintre puținele boli metabolice ereditare care se pot trata.

Tratamentul constă în administrarea zilnică, timp de 45 de zile, a câte 10 g oxid de

zinc/animal/zi. Se impune profilaxia genetică în cazul detectării bolii

La câini, boala apare la Husky și Malamut, cauza sa fiind absorbția deficitară a zincului

în intestine. Leziunile apar la pubertate și constau în leziuni eritematoase, apoi crustoase pe față

(bot, buze, bărbie, periocular), fața internă a pavilionului urechii, scrot, vulvă, extremități.

Pruritul este moderat.

Un alt sindrom este semnalat la Bull Terrier. La înțărcare apar tulburări digestive, leziuni

cutanate ale extremităților, cuzineți măriți și hipercheratozici. Ulterior se înregistrează

pododermatita, leziuni ale ghearelor. Se mai constată diaree, rinită, anomalii oculare. Moartea

survine în câteva luni, pâna la 2 ani, consecutiv bronhopneumoniei. Dacă se administrează

suplimente de zinc simptomele pot regresa.

3

Fig.1 Paracheratoză nazală - Labrador

Paracheratoza nazală ereditară (HNPK) apare la Labradori. Este o afecțiune rară, care

afectează câinii tineri în vârstă de 6-12 luni. Leziunile nu sunt pruriginoase sau dureroase și

constau în cruste gri sau maronii, în cazuri mai severe fisuri și eroziuni, depigmentări, la nivelul

trufei și al planului nazal dorsal. Foarte rar apar leziuni și pe corp. Boala se diferențiază de

ichtioză, Boala lui Carre, leishmanioză, pemfigus foliaceu, lupus eritematos sistemic, dermatite

alimentare sau limfom cutanat.

Paracheratoza nutrițională

Este determinată de carența secundară de zinc, datorată prezenței excesive în rație a unor

antagoniști ai zincului (calciul, fosforul, cuprul, molibdenul, fierul) ce inhibă absorbția

intestinală a zincului. Raportul Ca:Zn normal este de 100-125/1. Tendința fermierilor de a

suplimenta în mod nejustificat calciul și fosforul în rație în scopul prevenirii rahitismului pare a

fi una dintre cauzele cele mai importante ale paracheratozei. O altă cauză o reprezintă excesul de

filați și acid fitic, chelatanți ai zincului, care se găsesc în cantități mari în porumbul proaspăt,

făina sau șrotul de soia și în furajele mucegăite (unii miceți produc acid fitic). Pe de o parte filații

chelatează zincul, iar pe de alta parte, carența în zinc determină scăderea activității fitazei

intestinale, enzimă care inactivează filații.

Carența în acizi grași esențiali determină paracheratoza la pisică. Pisica nu poate

metaboliza decât în măsura foarte redusă acizii grași esențiali, implicați în permeabilitatea

cutanată și în producerea prostaglandinelor.

4

Carența își exercită efectul prin deficiențe ale enzimelor în a căror componența intră

zincul: ARN polimeraza, anhidraza carbonică, fosfataza alcalină serică, producandu-se

paracheratoza epiteliului cutanat. În formele severe apare și paracheratoza epiteliilor mucoaselor,

în special bucală, faringo-esofagiană, a prestomacelor și a porțiunii cardiace a prestomacelor. În

plus se produce și atrofia timusului crescând astfel susceptibilitatea la infecții digestive și

respiratorii care se pot solda chiar cu moarte.

Boala are cea mai mare importanță practică la purcei si viței. De asemenea, este predispus

la paracheratoza nutrițională tineretul canin din rasele de talie mare, dar și Pudel, Copoi.

La viței semnele apar la vârsta de 4-6 saptămâni. Boala debutează prin oprirea creșterii.

Părul devine mat, aspru, apar leziuni paracheratozice care constau în cruste cenușii sau brun-

deschise, foarte pruriginoase. La îndepartarea acestora zona ramâne sângerandă. Pielea devine

lipsită de elasticitate, se ingroașă și favorizează apariția de fisuri, crevase, care constituie porți de

intrare pentru agenții infecțioși, prelungindu-se astfel vindecarea leziunilor. Leziunile apar inițial

peribucal, în jurul nărilor, submandibular, pe fața ventrală a gâtului, fața internă a coapselor și în

regiunile solicitate mecanic mai intens (zona de contact cu pana de lanț).

Asociată paracheratozei cutanate apare și paracheratoza epiteliilor mucoasei digestive

(bucală și ruminală) și respiratorii, favorizând apariția gastroenteritelor și bronhopneumoniilor,

care grăbesc sfârșitul letal al bolii. Salivația permanentă este consecința paracheratozei mucoasei

bucale.

Histopatologic, epiderma este îngroșată de câteva ori, notându-se persistența nucleilor în

stratul cornos, balonizarea celulelor paracheratozice și edemațierea papilelor.

La taurinele adulte carența naturală de zinc evoluează, se pare, mai mult sub forma

eczemei bazei cozii și a membrelor posterioare; mai pot apărea tulburări de reproducție.

La miei paracheratoza este rară. A fost produsă experimental, caracterizându-se prin fire

de lâna subțiri, fragile ușor de epilat și distrofii ale țesutului cornos al coarnelor, traduse prin

căderea coarnelor sau apariția de muguri cheratinici la locul coarnelor, la rasele fără coarne.

Paracheratoza este mai pronunțată pe față, membre și scrot și poate cauza reducerea ratei de

crestere.

5

La purcei boala apare mai frecvent la tineretul la îngrașat în vârstă de 2-4 luni, în

greutate de 60-80 kg și apare iarna sau la începutul primăverii la animalele hrănite din automate

cu furaj uscat, dar poate fi întalnită și în perioada neonatală, datorită hipozincozei scroafelor La

purceii în creștere paracheratoza este consecința intervenției antagoniștilor cunoscuți ai zincului

(calciul, fosforul, fitații, cadmiul, cuprul, molibdenul, fierul, proteine în exces, vitamina D în

exces, etc.); la o concentrație de 1,3% calciu în rație, sporul de creștere este puternic inhibat și

90% din porci fac paracheratoza.

Fig.2 Paracheratoză la porc - leziuni pe fața ventrală a abdomenului, torace, membre și picioare

Semnele majore sunt limitate la piele, dar poate să apară și o stare de letargie ușoară,

anorexie, uneori depresie, în cazurile mai severe. Inițial apar macule eritematoase pe abdomen,

fața internă a coapselor, periocular, peribucal, pe urechi, scrot, coadă, periarticular. Progresiv

apar papule acoperite cu cruste brun-negricioase, uscate, care creaza posibilitatea apariției unor

fisuri (crevase). Aceste leziuni pot fuziona, implicând zone mai mari, pâna când întregul corp

este acoperit. Datorită pruritului, pe unele zone crustele sunt îndepartate și se crează porți de

intrare pentru bacterii si fungi.

6

Fig.3 Paracheratoză la porc - leziuni profunde pe fața ventrală a toracelui și pe membre

Paracheratoza mucoaselor, asociată cu infecțiile digestive intercurente determină

vomitări, diaree, anemie, slăbire, pervertirea gustului și predispune la ulcer esofago-gastric.

Leziunile histologice, atât cele cutanate cât și cele ale mucoaselor și timusului sunt

asemănătoare celor de la viței.

La iepuri, carența în zinc (nivelul zincului în rație sub 50 ppm) determină paracheratoză

asociatv cu alopecie parțială și aspect umed și încâlcit al părului din regiunea submandibulară și

de pe piept.

7

Fig.4.Leziuni de alopecie partiala bilaterala si par incalcit si umed

La tineretul canin boala se manifestă prin apariția de plăci paracheratozice pe zonele de

proeminențv osoasă, pe cuzineți, buze, trufă, față, eroziuni și ulcere ale joncțiunilor cutaneo-

mucoase. Plăcile paracheratozice se fisurează și se pot asocia cu piodermite. În formele mai

grave se constată hipotrepsie, anorexie,depresiune corticală.

La examenul histologic se constată acantoză moderată sau severă și paracheratoză

multifocală sau difuză , atât epidermică, cât și foliculară. Extinderea paracheratozei în

infundibulul folicular este considerată caracteristică pentru carența în zinc. În derm se

evidențiază dermatită perivasculară superficial, cu infiltrat polimorf, adesea bogat în eozinofile.

La pisici paracheratoza datorată carenței în zinc se traduce prin întarzieri în creștere,

leziuni eritematoase, crustoase, ulcerative dispuse îndeosebi peribucal, încetinirea creșterii

părului și reducerea învelișului pilos

8

Fig.5. Leziuni eritematoase,crustoase si scvamoase

Paracheratoza datorată carenței în acizi grași esențiali debutează prin caracterul uscat al

pielii și alopecie progresivă, începând de pe fața ventrală a abdomenului și extinzându-se pe

fețele interne ale coapselor și în regiunea interscapulară. Pe zonele cu alopecie pielea are un

aspect grăsos. Pruritul și receptivitatea crescută la infecții determină piodermită secundară. La

examenul histologic al pielii se evidențiază paracheratoza foliculilor piloși, edem dermic și

creșterea activității secretorii a glandelor sudoripare și sebacee. Boala apare în decurs de 2-4 luni

de la instaurarea unui regim alimentar carențat în acizi grași esențiali (sărac în carne sau peste).

Diagnosticul paracheratozei se bazează pe coroborarea datelor anamnetice și clinice

cu analiza chimică a rației și examenele paraclinice - dozarea zincului seric și din diferite

tesuturi, dozarea fosfatazei alcaline serice. Cele mai utile date pentru diagnostic le dă examenul

histologic al pielii, după biopsie. Interpretarea leziunilor trebuie facută cu atenție, deoarece

paracheratoza de diferite grade apare secundar majorității dermatitelor.

Diagnosticul diferențial fata de:

. hipercheratoza

. dermatite parazitare

9

. fotodermatoze

. unele afectiuni genetice (ihtioza, epiteliogeneza imperfecta, hipotrichoza)

TRATAMENT SI PROFILAXIE

. asigurarea necesarului de zinc. Necesarul este de:

. bovine 40-45 ppm

. suine 50 ppm

. pasari 60-80 ppm

. pisica 15-50 ppm

. asigurarea raportului dintre Ca/Zn/Fe/Cu - 100/1/1/0,2

. reducerea Ca din ratie (la 0,6%) si suplimentarea aportului de Zn (tarate de grau si saruri de

ZN). Maximul de Zn va fi de 0,1% din ratie

. apa la discretie

. ulei de soia si se reduce faina de peste

La caine se administreaza:

. sulfat de zinc 10 mg/kg/zi

10

. preparate de zinc si metionina 1,5-1,7 mg/kg/zi

Pentru prevenirea paracheratozei este necesară asigurarea echilibrului optim între zinc și

factorii care-l condiționează biodisponibilitatea.

Necesarul zilnic de zinc în rație este de 40-45 ppm la bovine, 50 ppm la suine, 15-50 ppm

la pisica. La carnivore raportul optim Ca/Zn/Fe/Cu este de 100/1/1/0,2.

La viței administrarea a 100 mg zinc/animal/zi determină vindecarea paracheratozei în

decurs de 14 zile. La taurinele adulte, paracheratoza cedează la administrarea zilnică a 250-500

mg zinc/animal/zi sau administrarea de brichete cu sare care sv conțină 1-2% zinc.

La purcei paracheratoza poate fi prevenită și prin prezența în hrană a unor componente al

căror mecanism de acțiune rămâne neclar. Astfel de efecte au: faina de sânge în proporție de

20%, histidina 1% și histamina 0,2%, magneziul 0,8% din hrana, 50-100 ppm cobalt.

Paracheratoza neonatală se previne prin administrarea în hrana scroafelor în ultimele 4 săptămâni

de gestație a câte 1 g zinc zilnic. Aceasta se poate realiza cu sulfat de zinc în proporție de 10 %

în premixul mineral. La tineretul la ingrășat, pe lânga evitarea excesului de antagoniști ai

zincului în hrană, se poate suplimenta alimentația cu 500 mg sulfat de zinc/animal/zi. Doza este

eficace și în scop curativ.

La câini tratamentul se realizează cu sulfat de zinc, 10 mg/kg/zi sau preparatul zinc-

metionină (Zinpro), în doză de 1,5-1,7 mg/kg/zi.

La pisică, paracheratoza datorată carenței în acizi grași esențiali poate fi prevenită prin

asigurarea acidului arahidonic 0,08% din substanța uscată a rației, sau administrarea zilnică a

2,5-5ml amestec de ulei vegetal și ulei de pește, acesta conținând toți acizii grași esențiali.

11

BIBLIOGRAFIE

1. Hrițcu Luminița, Nutriție clinică și patologie nutrițională – curs anul VI, FMV Iași

2. Solcan Gh., Patologie și clinică medicală – curs anul V, FMV Iași

http://books.google.ro/books (Sue Paterson, Manual of Skin Diseases of the Dog and Cat)

3. Senter DA, Scott DW, Miller WH Jr, Erb HN. Intracorneal vacuoles in skin diseases 'with

parakeratotic hyperkeratosis in the dog: a retrospective light-microscopy study of '111 cases (1973-

2000). Vet Dermatol. 2002 Feb;13(1):43-7

4. Rod A. W. Rosychuk, DVM, DACVIM. Dermatology. Canine and Feline Dermatology - an 'Update. April 2005.

Colorado State University

5. (Rod A. W. Rosychuk, DVM, DACVIM. Dermatology. Canine and Feline Dermatology)

6. http://www.infoanimale.com/paracheratoza-t-514.html

7. http://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/dermatologie/paracheratoza.php

8. http://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/dermatologie/paracheratoza-

nutritionala-sindromul-ii.php

9. http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/72800.htm

10. http://www.patholvet.ro/morfopatologie/descarca/CURS_distrofii_CEPA2.pdf

11. http://www.thepigsite.com/pighealth/article/391/parakeratosis

12. http://www.genetics.unibe.ch/content/rubrik/labrador_hnpk/index_eng.html

13. http://www.gopetsamerica.com/dog-health/nasal_parakeratosis.aspx

12