Referat calitatea educatiei fizice in scoala

Daca vei cauta in dictionarul explicativ al limbii romane ce inseamna educatia fizica, vei gasi urmatoarea definitie: "ansamblul de masuri care au ca scop dezvoltarea armonioasa a corpului, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, deprinderilor de miscare necesare pentru munca cat si pentru activitatile sportive." Asadar, orele de educatie fizica, sustinute in cadrul scolii, sunt menite sa ajute copiii sa devina mai constienti de organismul lor, sa-si descopere abilitatile si sa-si mentina starea de sanatate. Cu toate acestea, sunt tot mai des intalnite cazuri in care, scolari apti din punct de vedere fizic, evita participarea la orele de sport. Marea majoritate a copiilor sanatosi au o inclinatie naturala spre miscare. Din momentul in care invata sa mearga si sa capete control asupra corpului lor, cu greu ii mai poti tine in loc. Vor sa mearga, sa alerge, sa testeze tot felul de posturi, sa se legene, sa alerge dupa minge etc. Si atunci, care ar putea fi motivele pentru care o ora ce le permite sa se manifeste, le incurajeaza dorinta de a-si consuma energia fizica, sa prezinte putin interes sau chiar sa fie privita ca pe o povara? Tot noi, adultii, suntem responsabili Iata cateva posibile raspunsuri pentru prea intrebarea de mai sus: grele

Targeturi

De multe ori, cursul de educatie fizica implica realizarea unor probe pentru care unii copii nu sunt antrenati sau nu prezinta abilitatile fizice necesare. Cand se pune accent pe astfel de obiective, copilul respectiv se simte frustrat, ii este rusine (mai ales intr-o etapa de varsta la care valorizarea colegilor are mare impact) sau ii este teama de consecinte. Copiii sunt diferiti si din punct de vedere al dezvoltarii si abilitatilor fizice. Scopul orelor de educatie fizica ar trebui sa fie acela de a ajuta copilul sa-si cunoasca si accepte limitele prezente, de a-l ajuta sa-si gaseasca resurse proprii pentru a si le depasi, de a-si descoperi inclinatiile si a-si depasi inhibitiile, de a-si valorifica acele puncte forte si nu acela de a atinge un grad de performanta la o activitate. Motivatie extrinseca si nu intrinseca

Adesea, in scoala, atat la ora de sport cat si la restul disciplinelor, se pune accent pe obtinerea unor calificative bune si nu pe stimularea motivatiei intrinseci, pe cautarea si intarirea resurselor proprii si pe obtinerea satisfactiei personale din simpla desfasurare a activitatii. Motivatia extrinseca (calificativele) antreneaza vointa pentru o perioada mai scurta de timp decat cea izvorata din interior. Isi pierde, la un moment dat, din valoare si interes. In plus, adesea ea functioneaza ca evitare a unui aversiv ("daca nu sar cat trebuie voi obtine un

calificativ slab si ma va certa mama acasa"). Si, asa cum studiile psihologice au aratat, aversivele fac dintr-o activitate sa fie mai putin placuta, atractiva, dorita. De asemenea, prin stimularea doar a motivatiei externe, se pierde din vedere, iarasi, scopul principal al acestor cursuri: acela prin care copilul ar deveni tot mai constient de corpul sau (cu potentialul si nevoile sale). Activitatea fizica isi pierde din valoare pentru ca s-a schimbat obiectivul: daca pana acum obiectivul era placerea realizarii, in sine, a activitatii, din acest moment obiectivul este obtinerea unor note. Calculatorul Da, este si el prezent in discutia noastra! Aud tot mai des parinti care se vaita: "Sta toata ziua pe calculator. Nu ii place sa se joace cu alti copii sau sa faca miscare." Un timp exagerat petrecut pe internet sau cu jocurile pe calculator vor influenta copilul astfel incat va avea tot mai putina dorinta sa se confrunte cu provocarile realitatii. Lumea virtuala da senzatia de control, este un mediu aparent securizant si previzibil. In plus, pe calculator, copilul poate dobandi puteri pe care, in lumea reala, si le-ar dori dar nu le poate obtine (sau ar fi nevoie de un efort foarte mare). E o lume in care frustrarile sunt mai putin prezente. Acesta este un motiv important sa-si doreasca sa ramana tot mai mult acolo. Desi noua, adultilor, ne este greu sa intelegem acest lucru, sa fii copil este de multe ori frustrant pentru ca viata si dezvoltarea ta depind de altii, iti doresti sa faci multe dar pentru putine ai abilitatile necesare. De aceea, le recomand parintilor sa gestioneze foarte bine timpul si programele pe care le pun la indemana copiilor. Atitudinea adultilor vis-a-vis de cei care fac sport

Parintii isi doresc deseori ca orele de educatie fizica sa fie inlocuite cu cele de studiu, considerand ca celelalte discipline sunt mult mai relevante si mai importante. "La ce ii trebuie lui sport? Sa puna mana sa invete lucruri serioase!" Exista, de asemenea, prejudecata conform careia sportivii au mai putine abilitati intelectuale. Sunt profesori care solicita sa isi tina orele lor in locul celor de educatie fizica "care au mai putina importanta." Devalorizarea activitatii fizice de catre adulti, atrage dupa sine, treptat, aceeasi atitudine din partea copiilor. Si totusi, are nevoie de educatie fizica Studii recente au aratat faptul ca activitatile sportive ajuta copiii sa-si dezvolte concentrarea si stabilitatea atentiei si sa isi sporeasca abilitatile cognitive. Acei copii care au o conditie fizica buna sunt inclinati mai mult sa opereze bine cu factorii realitatii, sunt intr-un contact mai bun cu corpul lor, pot fi mai creativi si mai organizati. Educatia fizica formeaza si aspecte precum forta vointei, disciplina, capacitatea de a planifica si de a decide in baza analizei mai multor factori si chiar de a interactiona. Asadar, beneficiile sportului pentru copii sunt multiple. Pentru a le permite sa existe e nevoie de un grad de educatie si constientizare individuala dar si sociala a adultilor care decid asupra a ceea ce este bun sau rau pentru copiii lor.

Memoria - particularitati psihologice in perioada 6/7-12 ani Memoria este functia psihica de baza care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre. Memoria este implicata in toate procesele psihice. Ea apare ca o veriga de legatura intre situatii; evenimentele separate in timp, contribuind prin aceasta la retragerea si autoreglarea comportamentului uman. Memoria este o capacitate psihica absolut necesara fara de care viata individului ar fi practic imposibila. In absenta memoriei, a unui baraj de informatii pastrat in ea, nici creativitatea si nici inteligenta n-ar fi eficiente. Memoria are un caracter necesar, fiind implicata in marile comportamente ale vietii omului : cunoasterea si invatarea, intelegerea si rezolvarea de probleme, inteligenta si creativitate. Memoria nu este ceva static, inchistat, finit, dimpotriva, ea dispune atat de o dinamica interna, at si de o dinamica in timp, de o evolutie cu sens progresiv, ascedentul ce se inscrie pe traictoria de la simplu la complex, de la inferior la superior. Ea evolueaza deci odata cu varsta cronologica sau intelectuala a omului. Memoria copilului sufera o profunda restructurare o data cu trecerea la invatamantul primar. In fata memoriei scolaruluie ser ridica sarcini noi si mult mai complexe. Noile conditii in care este pus sa traiasca si sa actioneze copilul, noile cerinte care i se pun in fata si pe care trebuie sa le rezolve atrag dupa ele urmatoarele schimbari mai importante ale memoriei : are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii ei dupa o anumita logica, memoria se intelectualizeaza in sensul ca se sprijina tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe intelegere; devine voluntara prin excelenta; capata o mare plasticitate datorita schimbului interpersonal de amintiri cu ceilalti colegi de clasa; creste volumul ei, castiga in suplete si fidelitate; devine obiect al meditatiei copilului care este interesat din ce in ce mai mult de cunoasterea particularitatiilor memoriei sale, de posibilitatea de a-si depasi anumite deficiente. 49235kto76nbe8u Particularitatile generale ale memoriei scolarului mic sunt determinate de nivelul de dezvoltare a proceselor memoriei in timpul prescolaritatii, si de formele concrete de activitate pe care le desfasoara scolarul mic. Dezvoltarea caracterului voluntar al memoriei incepe inca din perioada prescolara. Formarea unor elemente de memorare intentionate, pe baza unui anumit scop dinainte fixat, constituie premisa necesara pentru activitatea de invatare in scoala. Conditiile concrete ale activitatii scolare impun copilului necesitatea de a-si stapanii si dirija in mod constient, voluntar, procesele de memorare si reproducere si in general intreaga conduita. La varsta scolara mica, memoria logica este inca insuficient dezvoltata. Scolarul nu este in stare sa folosesca suficient activitatea gandirii in sprijinul memoriei. Adesea se intampla ca, avandpe primul plan sarcina memorarii unui material, copilul sa piarda din vedere intelesul semnificatia sa logica. De aici rezulta o alta particularizare a memoriei scolarului mic si anume predominarea memoriei textuale. La scolarii mai mari predomina memorarea inteligibila. In afara de dezvoltarea insuficienta a memoriei logice, o alta cauza a inclinatiei scolarilor mici spre o memorare si reproducere textuala este desigur si absenta unor priceperi si deprinderi de invatate constienta. tb235k9476nbbe

Asa numita memorare mecanica se manifestaatunci and copilul intampina dificultati in invatare, de aceea invatatorul trebuie sa acorde suficienta atentie dezvoltarii memoriei logice. Treptat, sub actiunea unei indrumari adecvate se dezvolta memorarea logica. Tendinta copilului spre memorarea textuala este favorizata de anumiti factori. In primul rand, plasticitatea deoasebita a creierului sau, fapt care conditioneaza o buna pastrare a urmelor excitatiilor anterioare. Pe de alta parte, frecventa temelor de invatare pe de rost duce la formarea obisnuintei de a invata pe de rost. O alta trasatura importanta a memoriei scolarului mic este caracterul sai concret, intuitiv. Desi se constata un progres net al memoriei verbal-logice, sub influenta asimilarii diferitekor cunostinte, a notiunilor sistematice in procesul de invatamant, memoria intuitiva, in imagini, este dominanta inca la aceasta varsta. Scolarii mici memoreaza mai bine imaginile obiectelor si fenomenelor concrete, iar din materialul verbal retin in primul rand povestirile, descrierile cu un continut concret si cu efect emotiv. Acest fapt se datoreaza pe de o parte, marii receptivitatii a copiilor, iar pe de alta parte predominarii relative a primului sistem de semnalizere fata de cel de-al doilea. Bogatia materialului intuitiv contribuie in mare masura la dezvoltarea memoriei intuitive. In timpul scolaritatii mici se dezvolta si se perfectioneaza capacitatea de intelegere a materialului de memorat, priceperea de a lega cunostintele noi cu cele vechi. De asemenea, sub indrumarea invatatorului copilul invata sa memoreze in mod rational materialul, isi dezvolta priceperile de memorare rationala : desprinderea ideilor principale, alcatuirea planului material de memorat, folosirea comparatiie in memorare si reproducere.