recapitulare teza economie sem ii

8/18/2019 Recapitulare Teza Economie Sem II

1/67

P a g e

1

PIAŢA MONETARĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:1. Conţinutul pieţei monetare:

ce reprezintă obiect rol agenţii economici care acţionează pe piaţă

2. Cererea de monedă: agenţii economici de la care provine factorii care o influenţează

3. Oferta de monedă: agenţii economici de la care provine4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar

cum se realizează sistemul bancar:

componente funcţii

5. Creditul şi dobânda: ce reprezintă funcţiile social-economice ale creditului clasificarea creditului condiţiile de acordare a creditului de către bănci şi instituţii de credit specializate mărimea dobânzii, indicatori moduri de calcul a dobânzii factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii profitul băncilor

6. Operaţii pe piaţa monetară 7. Evoluţia masei monetare; operaţii prin care piaţa monetară asigură:

creşterea volumului masei monetare restrângerea masei monetare

8. Glosarul temei9. Aplicaţii

1. Conţinutul pieţei monetare:

Piaţa monetară reprezintă: o formă specifică de piaţă cu concurenţă imperfectă locul de întâlnire a cererii cu oferta de monedă

Obiectul pieţei monetare este reprezentat de: masa monetară schimbul de lichidităţi.

Rolul pieţei monetare: compensează deficitul cu excedentul de monedă existente la diferiţi agenţi economici reglează cantitatea de monedă în economie.

Agenţii economici sunt:

purtătorii cererii şi ofertei intermediarii.


2/67

P a g e

2

Vr

P Q M

2. Cererea de monedă: Provine de la agenţii economici care:

cheltuie, prin natura activităţii lor mai mult decât resursele de care dispun recurg la împrumuturi (credite).

Aceşti agenţi economici pot fi: întreprinderile, pentru finanţarea afacerilor trezoreria sau tezaurul (casieria statului), pentru acoperirea deficitului bugetar băncile, alte instituţii financiare care au nevoie de credite populaţia, pentru realizarea unor proiecte.

Factorii care o influenţează: Volumul total al schimburilor mijlocite de monedă şi viteza de rotaţie a acesteia:

unde: M – masa monetară Q – volumul bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiilor Vr – viteza de rotaţie a banilor

Masa monetară este influenţată: direct proporţional de volumul valoric al schimburilor de bunuri şi servicii (QP) invers proporţional de viteza de rotaţie a banilor (Vr)

Amploarea creditului de consum, raportul dintre valoarea bunurilor vândute pe credit(scadent într-o perioadă ulterioară) şi mărimea plăţilor efectuate (în perioada curentă) în contul creditului

unde:M – masa monetară QP – volumul valoric al bunurilor şi serviciilor tranzacţionate Cr – creditul de consum (scadent ulterior)Ps – plăţi efectuate în prezent în contul creditului Vr – viteza de rotaţie a banilor

Posibilităţile sistemului financiar -bancar, exprimate prin volumul creditelor care pot fiacordate agenţilor economici

Nivelul veniturilor, astfel: Nivelul veniturilor Volumul tranzacţiilor de bunuri şi

serviciiCererea de monedă în circulaţie

Creşte Creşte Creşte Scade Scade Scade

Intensitatea înclinaţiei agenţilor economici spre lichiditate, având la bază: mobilul venitului, preferinţa pentru bani lichizi mobilul afacerilor, păstrarea banilor pentru viitoare plasamente mai avantajoase mobilul prudenţei, păstrarea unei sume de bani ca rezervă pentru situaţii neprevăzute mobilul speculaţiei, preferinţa pentru bani lichizi, datorită avantajelor faţă de alte

plasamente.

Vr

PsCr P Q M


3/67

P a g e

3

3. Oferta de monedă:

Provine de la agenţii economici care au resurse monetare temporar disponibile. Aceşti agenţi economici pot fi:

bănci case de economii şi de pensii societăţi de asigurare alte instituţii financiare trezoreria sau tezaurul (cu excedente) populaţia Banca Centrală (de Emisiune), pentru:

- refinanţarea băncilor care solicită credite - acoperirea deficitului bugetului de stat.

4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar

Se realizează indirect prin intermediul agenţilor economici care colectează disponibilităţile

băneşti din economie şi pe care le acordă sub formă de credit diferiţilor solicitanţi. Sistemul bancar (financiar- bancar) este format din ansamblul instituţiilor care gestionează

instrumentele monetar e şi influenţează economia prin intermediul monedei. În ţara noastră, sistemul bancar cuprinde: Banca Naţională (Banca Centrală, de Emisiune), bancă de stat având următoarele funcţii:

elaborarea politicii monetare, de credit şi valutare a ţării emiterea de monedă reglarea masei monetare şi menţinerea stabilităţii monetare supravegherea activităţii băncilor comerciale

Băncile comerciale, având ca funcţii: mobilizarea, transferul şi repartizarea disponibilităţilor băneşti acordarea de credite executarea de încasări, plăţi păstrarea economiilor clienţilor efectuarea unor operaţiuni de vânzare şi cumpărare de valută

Băncile şi instituţiile de credit specializate: Băncile de afaceri Băncile de comerţ exterior Casele de economii Societăţi de asigurări.

5.

Creditul şi dobânda Creditul este o relaţie bănească între:

creditor, care:- acordă un împrumut sau - vinde un bun sau prestează un serviciu pe datorie

debitor, beneficiarul împrumutului, bunului sau serviciului care se angajează să plătească la o dată ulterioară (scadenţa):

- suma corespunzătoare - o dobândă.

Funcţiile social-economice ale creditului:

sporirea capitalului real facilitarea tranzacţiilor comerciale


4/67

P a g e

4

sporirea vitezei de rotaţie a banilor creşterea volumului masei monetare creşterea consumului personal.

Clasificarea creditului are la bază criterii diferite; astfel, după: Forma în care se acordă, creditul poate fi:

comercial care constă în vânzarea mărfurilor în schimbul unor instrumente de credit sauefecte comerciale numite cambii (trate, bilete la ordin)Cambia este un instrument de plată ce implică o relaţie între trei persoane:

- creditor (trăgător) care dă ordin pentru - debitor (tras) să plătească la scadenţa unui - beneficiar suma de bani înscrisă, respectiv suma pe care o datorează debitorul

pentru mărfurile cumpărate pe credit bancar, împrumut acordat de bănci întreprinderilor sau persoanelor fizice

Relaţiile pe care le implică, creditul poate fi: privat, acordat agenţilor economici particulari public, acordat statului sau instituţiilor publice Durata acordării, creditul poate fi: pe termen scurt, până la 1 an pe termen mediu, până la 5 ani pe termen lung, peste 5 ani

Modul de implicare a patrimoniului agentului economic în obţinerea împrumutului, creditul poate fi:

în alb, fără garanţii materiale cu garanţii

Destinaţia lui, creditul poate fi: pentru producţie, folosit pentru dezvoltarea activităţii economice pentru consum, folosit pentru cumpărarea de bunuri şi servicii.

Acordarea de credite de către bănci şi instituţii de credit specializate se face în condiţiileîndeplinirii de către solicitant a criteriilor de bonitate financiară:

obţinerea de profit în activitatea pe care o desfăşoară inexistenţa unor obligaţii restante,

ceea ce atestă capacitatea economică de a restitui creditul la scadenţă. Dobânda poate f i considerată:

în sens larg, fiind un venit însuşit de proprietarul oricărui capital folosit, în condiţii normale,în activitatea economică

în sens restrâns, fiind o sumă de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului

de către debitor o anumită perioadă de timp. Mărimea dobânzii poate fi: absolută, fiind măsurată prin masa dobânzii (suma de bani plătită de debitor, creditorului) relativă, fiind măsurată prin rata dobânzii (preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul

de a dispune tim p de un an de 100 unităţi monetare); se calculează după formula:

unde: d’ - rata dobânziiD - dobânda

Cr - creditul

100' Cr

Dd


5/67

P a g e

5

Calculul dobânzii se poate realiza în moduri diferite: Dobândă simplă, pentru credite acordate pe o perioadă:

mai mică de un an sau mai mare de un an, dar rambursate în tranşe egale Se calculează după formula:

D=Cr x d’ x n , unde: D – dobândaCr – credituld’ – rata dobânziin – durata creditului

Dobândă compusă (capitalizată): se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mare de un an, rambursate la

sfârşitul perioadei respective are în vedere faptul că dobânda din fiecare an se adaugă, în anul următor, creditului

acordat, fiind luată în calculul dobânzii. Se calculează după formula:

D=Sn-Cr, unde: D – dobândaSn – suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei Cr – creditul

Sn=Cr(1+d’)n , unde: Sn – suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei Cr – credituld’ – rata dobânzii (anuală) n – numărul de ani

Rata dobânzii compuse se calculează după formula: d’n=(1+d’)

n unde: d’n – rata dobânzii pe o perioadă de n ani d’ – rata dobânzii (anuală) n – numărul de ani

Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii: Raportul dintre cererea şi oferta de credite Starea economiei Factorii de risc Raportul dintre cererea şi oferta de lichidităţi pe piaţă Cheltuieli de funcţionare a băncii

Inflaţia are ca efect creşterea ratei dobânzii deoarece creditorul percepe o dobândă nominalăcalculată astfel:

d’ N= d’r +r i , unde: d’ N – rata dobânzii nominaled’r – rata dobânzii reale

r i – rata inflaţiei

Profitul băncii pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca: profit bancar brut:

Pr brut=Dî-Dpl , unde: Pr brut – profitul bancarDî – dobânda încasată (pentru creditele acordate) Dpl – dobânda plătită (pentru sumele de bani depuse)

profit bancar net:Pr net=Pr brut-(cheltuieli de funcţionare a băncii + impozitele plătite)

unde: Pr net – profitul bancar netPr brut – profitul bancar brut


6/67

P a g e

6

6. Operaţiile pe piaţa monetară sunt diverse, în funcţie de diferite criterii. După complexitatearelaţiilor dintre agenţii economici pot fi identificate operaţii: de finanţare, care reprezintă:

principalul tip de tranzacţie acordarea de credite de către bănci şi alte instituţii financiare, solicitanţilor

de refinanţare: în situaţia în care creditorul:

- a folosit disponibilităţile sale băneşti pentru acordarea de împrumuturi - solicită, la rândul său, un împrumut necesar în anumite împrejurări neprevăzute

complexe prin interdependenţele pe care le presupun şi care solicită agenţilor economicidisciplină şi punctualitate.

7. Evoluţia masei monetare

Piaţa monetară, prin operaţiile realizate asigură reglarea cantităţii de monedă care este necesarăactivităţii economice: creşterea sau restrângerea masei monetare.

Creşterea volumului masei monetare Cauzele care influenţează creşterea volumului masei monetare sunt: creşterea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării acoperirea deficitului bugetar, prin intervenţia Băncii Centrale scăderea vitezei de rotaţie a banilor convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională reţinerea de către agenţii economici (mai ales de către populaţie şi întreprinderi) a unor sume

de bani ca “rezervă”; desfăşurarea normală a activităţii economice presupune completareaacestor sume scoase din circulaţie.

Operaţiile prin care piaţa monetară asigură creşterea volumului masei monetare sunt: Acordarea de credite

Creditul contribuie la creşterea masei monetare deoarece, fiind folosit de către beneficiarullui la achitarea obligaţiilor faţă de alţi agenţi economici, se întoarce, dacă (parţial sauintegral) le prisoseşte acestora, la bănci (aceleaşi sau altele); aceste disponibilităţi suntfolosite de bănci pentru acordarea de noi credite.

Emisiunea monetară realizată de Banca Centrală sau Naţională;emisiunea monetară: are la bază cererile mari de credit, disponibilităţile băneşti fiind insuficiente reprezintă sursa creditului

Schimbul valutar al monedelor străine convertibile în monedă naţională. Restrângerea masei monetare

Cauzele care determină restrângerea masei monetare:

scăderea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării excedentul bugetar; suma ce reprezintă excedentul rămâne în afara circulaţiei, în contul

Trezoreriei până la stabilirea prin lege de către Parlament a destinaţiei sale creşterea vitezei de rotaţie a banilor convertibilitatea monedei naţionale în monede străine Operaţiile prin care piaţa monetară asigură restrângerea volumului masei monetare sunt: Limitarea sau plafonarea creditului Rambursarea creditelor acordate îndeosebi de Banca Centrală Schimbul valutar al monedei naţionale în monede străine convertibile

8. Glosarul temei

DEPOZIT MONETAR – sumă de bani depusă la o bancă comercială, pe termenediferite, cu rate diferite ale dobânzii.

TREZORERIE – bancă a statului; funcţia principală este reprezentată de centralizarea şigestionarea fondurilor publice conform prevederilor în vigoare.

CREDITUL BANCAR – un împrumut în bani acordat de bănci întreprinderilor sau persoanelor fizice.


7/67

P a g e

7

9. Aplicaţii piata monetara I.

1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) agenţii economici de la care provine cererea demonedă şi (B) agenţii economici de la care provine oferta de monedă: întreprinderi, case deeconomii, trezorerie (în situaţia de excedent bugetar), trezorerie (în situaţia de deficit bugetar),

societăţi de asigurare, case de pensii, persoane care solicită un împrumut la o bancă, persoane caredepun economiile de care dispun la un moment dat, la o bancă. A………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… B……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Din elementele care urmează identificaţi (A) cauze care influenţează creşterea volumului maseimonetare şi (B) cauze care influenţează restrângerea masei monetare: creşterea volumului valoric de

bunuri economice puse în vânzare, convertibilitatea în monedă naţională a unei sume de 1.000.000dolari, la cursul zilei, creşterea vitezei de rotaţie a banilor, excedentul bugetar, reţinerea de către

populaţie a unor sume de bani ca rezervă, convertibilitatea în dolari a unei sume reprezentând100.000.000 lei, la cursul zilei.A………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… B………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Daţi un exemplu de situaţie care face necesară: (a) o operaţie de finanţare……………………………………………………………………….……………………………..… ………………………………………………………………………………………………………… (b) o operaţie de refinanţare…………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………

II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B: A B

1. Bănci a. preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune de

100 u.m. timp de un an2. Credit b. suma de bani plătită de debitor, creditorului 3. Rata dobânzii c. instituţii principale de credit

4. Masa dobânziid. un împrumut în bani acordat de bănci (întreprinderilor sau persoanelor fizice)

III. Alegeţi raspunsul corect: 1. Agenţii economici care acţioneaza pe piaţa monetară sunt:

a. purtătorii cererii şi ofertei de monedă b. intermediarii


8/67

P a g e

8

c. exclusiv persoane fiziced. exclusiv persoane juridicee. instituţii diferite ale statului

A: a, b; B: c, d; C: e.2. Creditul reprezintă:

a. o sumă oarecare de bani b. un împrumut în banic. o relaţie banească între creditor şi debitor d. un venite. o investiţie

A: a, b; B: b, c; C: d, e.3. Factorii care influenţează rata dobânzii sunt:

a. starea economiei b. raportul dintre cer erea şi oferta de credite c. factorii de riscd. mărimea masei monetare din economie

e. tipul de operaţiune A: a, b; B: a, b, c; C: c, d, e; D: d, e.

4. Funcţiile creditului sunt:a. sporirea capitalului real

b. creşterea consumului personal c. creşterea volumului masei monetared. sporirea vitezei de rotaţie a banilor e. facilitarea tranzacţiilor comerciale

A: a, b, c; B: b, c, e; C: c, d, e; D: a, b, c, d, e.5. Potrivit destinaţiei, creditul poate fi:

a. privat sau public b. pentru producţie sau pentru consumc. comercial sau bancard. pe termene diferitee. cu sau fară implicarea patrimoniului agentului economic

6. În condiţiile în care un credit este contractat pe o durată de trei luni, cu o rată a dobânzii de 20%,ceea ce reprezintă o dobândă totală de 1.500 u.m., mărimea creditului este de:

a. 30.000 u.m. b. 25.000 u.m.c. 32.000 u.m.d. 28.000 u.m.

e. 30.500 u.m.7. Un agent economic contractează un împrumut de 200.000 u.m., cu o rată anuală a dobânzii de20%, pe 4 ani, rambursabil în 4 tranşe anuale egale.Dobânda achitată în ultimul an şi suma totală achitată în contul creditului contractat sunt:

a. 10.000 u.m.; 300.000 u.m. b. 15.000 u.m.; 305.000 u.m.c. 12.000 u.m.; 310.000 u.m.d. 14.000 u.m.; 320.000 u.m.e. 9.000 u.m.; 280.000 u.m.

8. În economia unei ţări, în to, masa monetară reprezintă 2.000 mld. u.m. În perioada to-t1, se acordăcredite de 200 mld. u.m. şi sunt achitate de debitori credite scadente în valoare de 150 mld. u.m.

În t1, masa monetară este de: a. 2.200 mld. u.m.


9/67

P a g e

9

b. 2.050 mld. u.m.d. 2.350 mld. u.m.e. 2.000 mld. u.m.f. 2.150 mld. u.m.

9. În economia unei ţări, în perioada to-t1, pe piaţa monetară cererea de bani a crescut cu 50%, iar

oferta de bani cu 25%. Echilibrul pieţei monetare se caracterizează prin: a. rata dobânzii şi masa monetară scad b. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru scad c. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru cresc d. rata dobânzii şi masa monetară cresc e. rata dobânzii şi masa monetară rămân constante

10. Care va fi mărimea unui depozit bancar la termen, peste 3 ani dacă depunerea iniţială este de200.000 u.m., iar rata anuală a dobânzii este de 10%:

a. 260.000 u.m. b. 258.000 u.m.c. 296.000 u.m.

d. 266.000 u.m.e. 266.200 u.m.

IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi: 1. Dobânda ………. se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mică de un an sau maimare de un an, dar rambursate în tranşe ………. .

2. Profitul unei banci pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca profit bancar ………. şi ca profit bancar ………. .

3. Restrângerea masei monetare este determinată de: ………. volumului valoric al bunuriloreconomice şi serviciilor puse în vânzare; ………. bugetar; ………. vitezei de rotaţie a banilor;convertibilitatea monedei ………. în monede ………. .

4. Cambia este un ………. care implică o relaţie între trei persoane: ………. care dă ordin pentru………. să plătească la ………. unui beneficiar suma de bani înscrisă.

5. Mărimea dobânzii poate fi: ………. , fiind măsurată prin masa dobânzii şi ………. , fiindmăsurată prin rata dobânzii.

6. În economia unei ţări, evoluţia ratei dobânzii poate fi: ………. , ………. , ………. .

7. Piaţa monetară reprezintă o formă specifică de piaţă cu concurenţă ………. , locul de întâlnire a………. cu ………. de monedă.

8. Obiectul masei monetare este reprezentat de ………. .

9. Sistemul bancar este format din ansamblul ………. care gestionează instrumentele monetare şiinfluenţează economia prin intermediul ………. .

10. După forma în care se acordă, creditul poate fi ………. şi ………. .


10/67

P a g e

1 0

RĂSPUNSURI

II. 1 - c; 2 - d; 3 - a; 4 – b.

III. 1 – A; 2 – B; 3 – B; 4 – D; 5 – b.

6 – a. Rezolvare:

nd Cr D '

..000.30

4

1

100

20

500.1

'mu

nd

DCr

7 – a. Rezolvare:

..000.40'1 mud Cr D ..000.302 mu D

..000.203 mu D

..000.104 mu D

..000.300..000.100..000.200 mumumu Dt Cr St

8 – b;9 – c.10 – e.

Rezolvare: nn d S S '10

200.26610,01000.200 33 S

IV.

1. simplă; egale. 2. brut; net.3. scăderea; excedentul; creşterea; naţionale; străine. 4. instrument de plată; creditor (trăgător); debitor (tras); scadenţă. 5. absolută; relativă.

6. creştere; scădere; menţinere constantă.


11/67

P a g e

1 1

PIAŢA CAPITALURILOR (FINANCIARĂ)

PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare): ce reprezintă obiect

2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară): agenţii economici de la care provin 3. Acţiunile şi obligaţiunile

Acţiunile: ce reprezintă clasificare dre pturi conferite deţinătorului

Obligaţiunile:

ce reprezintă tipuri caracteristici ale emitenţilor şi deţinătorilor

4. Formele pieţei financiare – caracteristicile acestora5. Operaţiuni la bursa de valori:

tipuri caracteristici

6. Rolul bursei de valori7. Glosarul temei8. Aplicaţii

1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare) Piaţa capitalurilor:

funcţionează în legătură cu celelalte tipuri de piaţă (a bunurilor, monetară, a muncii) este un spaţiu economic în care se întâlnesc cererea şi oferta de titluri de valoare (în special

acţiuni şi obligaţiuni) reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare–cumpărare a activelor financiare pe termen

mediu şi lung. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen

mediu şi lung: acţiuni

obligaţiuni bonuri de tezaur.

2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară)

Cererea provine de la agenţii economici care doresc să economisească, investindu-şidisponibilităţile băneşti sub formă de plasamente; pot fi:

persoane fizice persoane juridice.

Oferta provine de la agenţii economici care au nevoie de finanţare; pot fi identificate următoarele

categorii de agenţi economici: firmele de stat


12/67

P a g e

1 2

societăţile comerciale private băncile şi societăţile financiare statul şi colectivităţile locale.

3. Acţiunile şi obligaţiunile sunt titlurile de valoare cele mai cunoscute care fac obiectul

tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor. Acţiunile

În economia de piaţă, organizarea principalelor societăţi comerciale este realizată peacţiuni. Capitalul societăţii este constituit prin contribuţia asociaţilor; aceştia sunt numiţiacţionari şi pot fi:

persoane fizice persoane juridice: societăţi, asociaţii, organizaţii.

Asociaţii primesc, pentru participarea lor la capitalul social al firmei, un număr de acţiuni, proporţional cu capitalul bănesc subscris.

Acţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături: atestă calitatea de proprietar a deţinătorului asupra unei părţi din capitalul firmei emitente poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul titlului, valoarea

nominală (suma pe care o reprezintă) etc. Clasificarea acţiunilor se poate realiza după diferite criterii:

după modul de individualizare, acţiunile pot fi: nominative, care au înscris numele deţinătorului la purtător, care nu au înscris pe ele numele deţinătorului, avantajele revenind posesorului

lor după drepturile conferite deţinătorului, acţiunile pot fi:

ordinare (reprezintă cea mai mare parte): o dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni pe care le deţino dau deţinătorilor dreptul la un dividend proporţional cu profitul societăţii şi dreptul la

vot în Adunarea Generală a Acţionarilor (A.G.A.) privilegiate:

o dau posesorilor unele drepturi pe care ceilalţi acţionari nu le au o dau deţinătorilor dreptul la un dividend fix şi prioritar în încasarea acestuia o dar nu şi dreptul de vot în A.G.A.

Drepturile deţinătorului de acţiuni pot fi: patrimoniale:

dreptul de a obţine o parte din profitul societăţii numită dividend dreptul la o parte din capitalul societăţii în situaţia lichidării acesteia obligaţia acoperirii unei părţi din pierderile societăţii în situaţia unor

rezultate necorespunzătoare sociale:

dreptul de a fi informat despre situaţia economico-socială a firmei dreptul de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală a acţionarilor şi la

alegerea consiliului de administraţieDreptul posesorilor de acţiuni sunt proporţionale cu numărul de acţiuni deţinute. Obligaţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături:

atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scadenţa (data

expirării împrumutului şi a răscumpărării obligaţiunii) etc.


13/67

P a g e

1 3

Obligaţiunile pot fi: nominative, având înscris pe ele numele deţinătorului la purtător, fără a avea înscris numele deţinătorului.

Emitenţii de obligaţiuni: se obligă să ramburseze împrumutul într -un timp determinat şi să plătească o

dobândă fixă (cupon), obligaţiunile fiind titluri de valoare cu venit fix - pot fi: întreprinderile publice/ statul/ colectivităţile locale

Deţinătorii de obligaţiuni: se numesc obligatari au calitatea de creditori faţă de emitent.

4. Formele pieţei financiare sunt: piaţa financiară primară piaţa financiară secundară (piaţa bursieră)

Piaţa financiară primară:

realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise asigură, prin intermediul băncilor, întâlnirea dintre:

- vânzători, emitenţii titlurilor de valoare - cumpărători, posesorii de capital bănesc

realizează tranzacţiile cu titlurile noi la un preţ numit curs care este:- egal cu valoarea nominală a titlurilor - preţ ferm.

Piaţa financiară secundară realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior; tranzacţiile: au loc la bursa de valori, instituţie principală pe această piaţă se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (brokeri) au ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţiei, cursului) titlurilorcare diferă de

valoarea nominală a acestora. Principalii factori economici şi extraeconomici care influenţează cursul titlurilor pe piaţafinanciară secundară sunt:

raportul dintre cererea şi oferta de titluri – factor determinant nivelul veniturilor aduse anterior de titluri nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară rata inflaţiei situaţia internă şi internaţională.

Piaţa financiară secundară are mai multe forme; pot fi menţionate:

bursa de valori piaţa extrabursieră.

Bursa de valori:

este organizată ca societate pe acţiuni este condusă de Consiliul bursei permite accesul la realizarea tranzacţiilor potrivit unor criterii de performanţă

economică Piaţa extrabursieră (în ţara noastră piaţa RASDAQ) realizează tranzacţii pentru titluri ceaparţin unor firme:

reduse ca dimensiuni neadmise la bursă.


14/67

P a g e

1 4

5. Tipuri de operaţiuni la bursa de valori: operaţiuni la vedere operaţiuni la termen, realizate în forme diferite.

Operaţiunile la vedere presupun realizarea schimbului (titluri contra bani): în momentul încheierii tranzacţiei, sau în cel mult 2 zile lucrătoare la cursul zilei (afişat).

Operaţiunile la termen presupun existenţa unui decalaj în timp între încheierea tranzacţiei şiexecutarea contractului stabilit:

în momentul încheierii contractului se stabilesccomponentele sale: numărul de titluri, cursul

executarea contactului are loc la o dată ulterioară (zilichidare sau scadenţă).

Operaţiunile la termen au caracter speculativ datorită modificării cursului până la scadenţă: vânzătorul este speculator „à la baisse“ ( „bear”), mizând pe scăderea cursului

titlurilor; nu deţine titlurile prevăzute în contract dar mizează pe scăderea cursului

titlurilor; speră să le cumpere la scadenţă la un curs mai mic şi să le cedezecumpărătorului la cursul convenit prin contract (mai mare) cumpărătorul este un speculator „à la hausse “ („bull”), mizând pe creşterea

cursului titlurilor; speră ca la scadenţă să primească titlurile de la vânzător lacursul convenit prin contract (mai mic) şi să câştige diferenţa.

Caracterul speculativ al acestor operaţiuni are în vedere faptul că obiectul tranzacţiilor estereprezentat de anticiparea evoluţiei cursului şi nu atât de titluri. O bună anticipare a evoluţieicursului aduce agentului economic respectiv un câştig obţinut din diferenţele de curs pentrutitlurile tranzacţionate.

6. Rolul bursei de valori

Bursa de valori are un rol important în cadrul economiei de piaţă, apropiindu-se de modelul pieţei cu concurenţă perfectă prin:

modul de formare a cursului titlurilor de valoare modul de informare a celor ce deţin titluri de valoare mecanismul de realizare a tranzacţiilor.

Rolul bursei de valori este ex primat de funcţiile pe care le îndeplineşte: Transformarea capitalului dintr-o formă în alta: din capital real în capital bănesc şi

invers, într-un termen scurt, asigurând mobilitatea capitalurilor Transferarea capitalurilor dintr-o întreprindere în alta sau dintr-o ţară în alta Concentrarea puterii economice, controlul asupra societăţilor pe acţiuni fiind realizat

prin deţinerea pachetului acţiunilor de control; acesta reprezintă numărul minim deacţiuni care asigură deţinătorului posibilitatea de a dispune de majoritatea voturilor înAdunarea generală a acţionarilor şi de a desemna Consiliul de administraţie

Semnalarea stării economice prin informaţiile pe care le oferă: scăderea bruscă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru declanşarea unei

crize economice creşterea constantă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru înviorarea

activităţii economice.


15/67

P a g e

1 5

7. Glosarul temei

CAPITAL SOCIAL – volumul total de capital pe care o societate comercială îl emite sub formă deacţiuni.

CUPONUL OBLIGAŢIUNII – dobândă fixă şi fermă însuşită de către deţinătorul obligaţiunii.

PLASAMENT FINANCIAR – utilizarea unei sume de bani cu scopul obţinerii unui profit; poateavea diferite forme: acordarea de credite, cumpărarea de titluri de valoare, investiţii directe etc.

RISCUL PLASAMENTULUI – incertitudinea unei investiţii, posibilitatea de a nu realiza câştigulscontat. Titlurile de valoare prezintă grade de risc diferite: obligaţiunile (îndeosebi celeguvernamentale) sunt mai sigure decât acţiunile.

SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE (DE BROKERAJ) – instituţie privată a pieţei financiarecare face legătura între piaţa primară şi cea secundară; funcţionează la trei niveluri: brokerul,asociaţia de brokeri şi casele de brokeraj.


16/67

P a g e

1 6

8. Aplicaţii piata financiara I. 1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) drepturile patrimoniale şi (B) drepturile

sociale ale unui deţinător de acţiuni la o firmă: informarea cu privire la situaţia firmei, obţinerea unuidividend, obţinerea unei părţi din capitalul firmei în situaţia lichidării acesteia, participarea la luarea

deciziilor în adunarea generală a acţionarilor, acoperirea pierderilor în situaţia unor rezultatenecorespunzătoare: A ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… B……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 2. Explicaţi specificul tranzacţiilor care au loc pe: a. Piaţa financiară primară…………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………..

b. Piaţa financiară secundară……………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………………………….………………………………………………………………………………………………………………………………….. 3. Identificaţi principalele asemănări şi principalele deosebiri existente între acţiuni şi obligaţiuni,

completând tabelul următor:

ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI

ACŢIUNI OBLIGAŢIUNI

4. Dispuneţi de o sumă de bani pe care doriţi să o folosiţi pentru cumpărarea unor titluri devaloare: (A) acţiuni, (B) obligaţiuni. Argumentaţi opţiunea pe care o faceţi, folosind drept criterii: intervalul de timp în care doriţi sărecuperaţi banii, riscul plasamentului, câştigul. A ………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… B……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………


1. Piaţa financiară primară a. realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior 2. Piaţa financiară secundară b. realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise

3. Capital socialc. dobândă fixă şi fermă insuşită de către deţinătorul

obligaţiunii

4. Cuponul obligaţiunii d. volumul total de capital pe care o societate comercială îlemite sub formă de acţiuni


17/67

P a g e

1 7

III. Alegeţi răspunsul corect: 1. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi:

a. ordinare b. nominativec. la purtător

d. privilegiatee. ordinare şi nominative A: a; B: c, d, e; C: b, d; D: a, d.

2. Cursul la care se realizează tranzacţiile cu titluri de valoare pe piaţa financiară primară este: a. fluctuant

b. fermc. dependent de situaţia internă şi internaţională d. egal cu valoarea nominală a titlurilor e. influenţat de rata inflaţiei

A: c, d; B: a, e; C: b, d; D: b, c, d.3. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 280 u.m., rata dobânzii fiind de 20%. În condiţiile

creşterii cu 40% a ratei dobânzii, cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară va fi: a. 800 u.m.

b. 900 u.m.c. 1.050 u.m.d. 950 u.m.e.1.000 u.m.

4. În condiţiile creşterii ratei dobânzii pe piaţa monetară, cursul titlurilor tranzacţionate pe piaţafinanciară secundară: a. rămâne acelaşi

b. creşte c. scaded. este fluctuante. creşte proporţional cu creşterea ratei dobânzii

5. Cuponul unei obligaţiuni este de 3.000 u.m./an. În condiţiile unei rate a dobânzii de 30%, cursulde ofertă al obligaţiunii pe piaţa financiară secundară este de: a. 8.000 u.m.

b. 8.500 u.m.c. 10.500 u.m.d. 12.000 u.m.e. 10.000 u.m.

6. În condiţiile în care în tranzacţiile la termen scade cursul faţă de cel negociat, câştigă:

a. vânzătorul b. cumpărătorul c. ambii participanţi la tranzacţie d. nici unul dintre participanţii la tranzacţie e. agentul de schimb

7. Pe piaţa financiară secundară se încheie o tranzacţie la termen pentru 100 de titluri, la cursul de2.000 u.m./titlul. La scadenţă, cursul este de 4.000 u.m./titlul. În urma tranzacţiei: a. câstigă vânzătorul 200.000 u.m.

b. câstigă cumpărătorul 200.000 u.m. c. pierde vânzătorul 200.000 u.m. d. pierde cumpărătorul 200.000 u.m.

e. câştigă ambii participanţi la tranzacţie A: a, c; B: b, c; C: b, d; D: e.


18/67

P a g e

1 8

8. Între 2 agenţi economici A (vânzator), B (cumpărător) se încheie în to o tranzacţie la termen pentruvânzarea – cumpărarea a 500 acţiuni, la preţul de 3.000 u.m./acţiunea, cu scadenţa în t 1. Lascadenţă cursul acţiunilor este 2.800 u.m./acţiunea. În urma tranzacţiei:

a. câştigă cumpărătorul 100.000 u.m. b. pierde vânzătorul 100.000 u.m.

c. câştigă vânzătorul 100.000 u.m. d. pierde cumpărătorul 100.000 u.m. e. pierde cumpărătorul 200.000 u.m.

A: c, d; B: a, b; C: e.

9. Un acţionar deţine 1.500 acţiuni ale unei firme. Capitalul social al firmei este de 3 mld. u.m.,echivalent a 10.000 de acţiuni. Acţionarul deţine din voturi:

a. 20% b. 15%c. 10%d. 18%

e. 8%

10. Care este cuponul unei obligaţiuni tranzacţionate pe piaţa financiară secundară dacă creşterearatei dobânzii de la 20% la 25% determină scăderea cursului obligaţiunii cu 200 u.m.:

a. 200 u.m. b. 250 u.m.c. 280 u.m.d. 300 u.m.e. 225 u.m.

IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi: 1. Piaţa capitalurilor reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a ………..pe termenmediu şi lung.

2. Cererea pe piaţa capitalurilor provine de la agenţii economici care doresc să…….............….,investindu-şi disponibilităţile băneşti sub formă de……......................……

3. Capitalul unei societăţi pe acţiuni este constituit prin contribuţia ………...........……, numiţi……………...........… 4. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi …………..…..şi……..…..............…

5. Drepturile deţinătorilor de acţiuni sunt ….....................………..cu numărul de acţiuni deţinute. 6. Piaţa financiară primară realizează tranzacţii cu titluri de valoare……..........….., la un preţ egalcu……........……a titlurilor.

7. Bursa de valori asigură ….........……..capitalului dintr -o formă în alta şi …….........…..capitalurilordintr-o întreprindere în alta.

8. Deţinătorii de obligaţiuni se numesc ……….şi au calitatea de…...……..faţă de…....................…..

9. Tranzacţiile pe piaţa financiară secundară se realizează prin intermediul ….............……….

10. Bursa de valori este organizată ca societate pe …….........fiind condusă de …….............….bursei.


19/67


20/67

P a g e

2 0

PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE


1. Conţinutul pieţei schimburilor valutare (pieţei valutare): ce reprezintă premise ale dezvoltării pieţei obiceiul tranzacţiilor scop operatorii pe piaţa valutară specificul operaţiilor desfăşurate

2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare 3. Componentele pieţei valutare 4. Cursul valutar (rata de schimb valutar):

caracteristici factorii care îl influenţează forme

5. Operaţii pe piaţa schimburilor valutare: tipuri caracteristici

6. Piaţa valutară românească: constituirea pieţei valutare în România componente-caracteristicile acestora reglementarea efectuării schimburilor valutare determinarea cursului de schimb

rolul Băncii Naţionale a României regimul de convertibilitate al leului

7. Glosarul temei8. Aplicaţii …….………………………………………………………………………………………..

1. Conţinutul pieţei valutare

Piaţa schimburilor valutare (piaţa valutară) reprezintă vânzarea-cumpărarea banilorcare aparţin diferitelor ţări.

Premisele dezvoltării pieţei schimburilor valutare sunt legate de dezvoltarea: comunicaţiilor telecomunicaţiilor, care au asigurat legătura dintre bănci şi clienţii lor prin intermediari specializaţi.

Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de: valute convertibile existente în conturi la bănci devizele, instrumente internaţionale de plată exprimate în valută (cambii, cecuri, bilete la

ordin). Piaţa monetară asigură întâlnirea cererii cu oferta de valută, având ca scop reglarea

încasărilor şi plăţilor de valută necesare pentru: realizarea schimburilor economice internaţionale

asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr -o ţară în alta contractarea unor împrumuturi


21/67

P a g e

2 1

realizarea turismului internaţional satisfacerea intereselor speculative ale agenţilor economici.

Operatorii principali pe piaţa schimburilor valutare sunt băncile Specificul operaţiilor desfăşurate pe piaţa valutară îndeosebi de bănci, constă în

faptul că:

sumele de bani reprezintă depozite bancare, bani în cont, banii în numerar având un rolnesemnificativ; proprietarii sumelor de bani pot fi: persoane fizice persoane juridice

finalizarea operaţiilor se realizează prin transferul sumelor din depozitele bancare între cumpărători şi vânzători, pe baza ordinelor clienţilor.

2.

Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutarePotrivit nivelului de desfăşurare a tranzacţiilor, piaţa valutară poate fi:

naţională

internaţională. Piaţa valutară naţională reprezintă o piaţă pe care se vând şi se cumpără valute liberconvertibile contra monedei naţionale. Piaţa valutară internaţională reprezintă ansamblul pieţelor valutare naţionaleconsiderate în interdependenţa lor.

3. Componentele pieţei valutare sunt: bursa valutară băncile casele de schimb valutar.

4. Cursul valutar (sau rata de schimb valutar):

este preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări se stabileşte printr -o operaţie numită cotare este stabilit şi afişat:

- un curs de vânzare- un curs de cumpărare,

diferenţa fiind câştigul celui care cotează. poate fi modificat chiar în aceeaşi zi în funcţie de modificarea raportului cerere-ofertă de

valută şi de alţi factori care influenţează cursul de schimb. Factorii care influenţează stabilirea şi evoluţia cursului valutar sunt:

raportul dintre cererea şi oferta de valută

raportul dintre puterea de cumpărare a monedelor care se schimbă nivelul şi evoluţia inflaţiei situaţia comerţului exterior situaţia balanţei comerciale şi de plăţi nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară factori extraeconomici: sociali, politici etc.

Formele cursului de schimb sunt: cursul oficial, stabilit prin licitaţie cursul de piaţă, determinat de raportul dintre cerere şi ofertă, curs variabil, flotant.

5. Operaţiile principale realizate pe piaţa schimburilor valutare sunt: la vedere/ la termen, considerate pieţe diferite datorită specificului şi numărului radical

deosebite ale operaţiilor realizate.


22/67

P a g e

2 2

Piaţa la vedere: constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede asigură livrarea valutei contractate în cel mult două zile lucrătoare de la data încheierii

tranzacţiei. Piaţa la termen:

constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede, care: - se contractează la cursul existent în momentul respectiv - se finalizează prin livrare şi plată la scadenţa convenită de partenerii implicaţi;

termenele pot fi de 1-6 sau 12 luni practică un curs (cursul la termen) mai ridicat decât cursul la vedere datorită:

- perspectivei de modificare a raportului de schimb între diferite monede- nivelului dobânzii practicate pe piaţa monetară.

6. Piaţa valutară românească: Constituirea pieţei valutare în România este un proces complex legat de:

trecerea la convertibilitatea monedei naţionale liberalizarea cursului de schimb valutar prin constituirea la 1 august 1994 a pieţei valutare

interbancare În prezent, în România, piaţa valutară cuprinde:

piaţa valutară interbancară piaţa caselor de schimb valutar

Piaţa valutară interbancară: realizează operaţii pentru persoane juridice presupune operarea băncilor comer ciale:

- pe cont propriu sau- în nume propriu şi în contul clienţilor

realizează operaţii: - la vedere- la termen.

Piaţa caselor de schimb valutar realizează operaţii pentru persoane fizice. Schimburile valutare se realizează pe baza unui regulament elaborat de Banca

Naţională, intrat în vigoare în 1998. Dintre principiile regulamentului pot fi menţionate: dreptul rezidenţelor de a deţine şi utiliza active în valută dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a deschide conturi în valută la bancă obligaţia de repatriere a sumelor în valută obţinute, în principal din export.

Determinarea cursului de schimb se face:

în mod liber pe piaţă prin licitaţii ale agenţilor autorizaţi de Banca Naţională. Rolul Băncii Naţionale a României constă în:

reglementarea funcţionării pieţei valutare supravegherea pieţei valutare stabilirea şi publicarea cursului oficial:

- curs mediu ponderat- curs cu caracter orientativ pentru agenţii economici.

Regimul leului, în condiţiile pieţei valutare actuale este de convertibilitate limitată intern: convertibilitatea este limitată la operaţii de cont curent convertibilitatea are caracter intern, moneda naţională fiind schimbată pe valută numai în

ţară.


23/67

P a g e

2 3

7.

Glosarul temei

CONVERTIBILITATE - însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altămonedă în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piaţă.

COTAREA DIRECTĂ - exprimă cantitatea de monedă naţională care poate fi

cumpărată sau vândută pentru o unitate monetară străină; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară străină; deexemplu: 1$ = 33.000 lei.

COTAREA INDIRECTĂ - exprimă cantitatea de valută care poate fi cumpărată sau

vândută pentru o unitate monetară naţională; baza de raportareeste reprezentată de o unitate monetară naţională; de exemplu: 1leu=0,00003$.

-


24/67

P a g e

2 4

8. Aplicaţii piata valutaraI. 1. Explicaţi ce reprezintă:

(a) cotarea directă ………..………………………………………..………………………………….. ……………………………………………………………..……………………………………………………………………………………………………………………..…………………………………

(b) cotarea indirectă ………….…………………………..…………………………………………… ………………………………………………………………..………………………………………………………………………………………………………………….………………………………… 2.(b) la termen ……………………………………………………………………………….. Daţi unexemplu de situaţie în care un agent economic acţionează pe piaţa schimburilor valutare, în operaţii: (a) la vedere …………………………………………………………………………...................….. …………………………………………………………………………………………………….………………………………………………………………………………….................................…….. ………………………………………………………………………………….................………………….………………………………………………………………………....................………………

3. Comparaţi cursul valutar pe piaţa la vedere cu cel practicat pe piaţa la termen: ……………………………………………………………………………………………………….…

……………………………………………………………………............................………… II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:

A B

1. Curs valutar a. vânzarea – cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări 2. Cont b. preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări

3. Piaţa valutară c. depozit bancar în care un deponent îşi păstrează

disponibilităţile băneşti

4. Convertibilitate d. însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altămonedă în mod liber, prin vânzare – cumparare pe piaţă

III. Alegeţi răspunsul corect: 1. Scopul reglării încasărilor şi plăţilor de valută, prin intermediul pieţei valutare este:

a. contractarea unor împrumuturi b. realizarea turismului internaţional c. asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr -o ţară în alta d. realizarea schimburilor economice internaţionale e. nici unul dintre cele menţionate anterior

A: a, b, c; B: b, c; C: d, e; D: a, b, c, d.

2. Princi palii operatori pe piaţa schimburilor valutare sunt: a. persoanele fizice/ b. persoanele juridice/ c. Băncile/ d. casele de schimb valutar/ e. bursa valutară

3. Pe piaţa valutară, banii în numerar: a. au rol esenţial

b. au rol nesemnificativc. nu sunt folosiţi în nici o operaţie d. sunt folosiţi în orice operaţie e. sunt folosiţi exclusiv pe piaţa la termen

4. Piaţa valutară poate să funcţioneze: a. la nivel naţional

b. exclusiv la nivel naţional

c. la nivel internaţional d. exclusiv la nivel internaţional


25/67

P a g e

2 5

e. la nivelul unor grupuri de ţări A: a, c; B: b, c; C: c, d, e; D: d, e.

5. Pe piaţa schimburilor valutare, cursul la termen în comparaţie cu cel la vedere este: a. mai mare/ b. mai mic/ c. la fel

6. Evoluţia cursului valutar este influenţată de:

a. nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară b. situaţia comerţului exterior c. nivelul şi evoluţia inflaţiei d. situaţia balanţei comerciale şi de plăţi e. raportul dintre cererea şi oferta de valută

A: a, b, c; B: b, c, d, e; C: a, b, c, d, e.7. Pentru un agent economic, piaţa la termen asigură:

a. transferarea unui capital disponibil în strainătate b. realizarea unor plasamente avantajoasec. evitarea riscurilor legate de schimbarea cursurilor valutared. aceleaşi condiţii ca şi piaţa la veder e

e. evitarea concurenţei cu alţi agenţi economici A: b; B: b, c; C: a, d, e.

8. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de: a. valute convertibile/ b. Devize/ c. valute neconvertibile/ d. Credite/ e. speculaţii cu valuteconvertibile

A: a, b; B: c, d, e; C: b, c.9. Pe piaţa valutară interbancară din ţara noastră, regimul monedei naţionale este de convertibilitate

limitată intern, deoarece: a. convertibilitatea este redusă la operaţii de cont curent

b. moneda naţională este schimbată pe valută numai în ţară c. moneda naţională este schimbată pe valută într -o cantitate fixă d. moneda naţională este schimbată pe valută doar pentru o parte din agenţii economici interesaţi

A: a, c; B: a, b; C: c, d.10. Rolul Băncii Naţionale pe piaţa valutară interbancară constă în:

a. asigurarea respectării cursului oficial de către toate băncile b. reglementarea funcţionării pieţei valutare c. stabilirea şi publicarea cursului oficial d. supravegherea pieţei valutare e. implicarea celorlalte banci în stabilirea cursului oficial, curs mediu ponderat

A: a, d; B: c, d; C: b, c, d.IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru

adevăr) şi F (pentru fals). 1. Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere datorită perspectivei de modificare araportului de schimb între diferite monede.2. La casele de schimb valutar, cursul de vânzare este întodeauna mai mare decât cel la cumpăraredeoarece din diferenţă se constituie profitul acestora. 3. Piaţa valutară este o piaţă monetară. 4. Componentele piaţei valutare sunt băncile. 5. Formele cursului de schimb sunt cursul oficial şi cursul de piaţă. 6. Cursul de piaţă este un curs fix. 7. Piaţa valutară în România cuprinde piaţa valutară interbancară şi piaţa caselor de schimb valutar.8. Determinarea cursului de schimb se face în mod liber pe piaţă.

9. Cursul de schimb este influenţat de mărimea ţării. 10. Piaţa valutară funcţionează doar la nivel internaţional.


26/67

P a g e

2 6

RĂSPUNSURI

II. 1 – b; 2 – c; 3 – a; 4 – d.III. 1 – D; 2 – c; 3 – b; 4 – A; 5 – a; 6 – C; 7 – B; 8 – A; 9 – B;

10 – C.

IV.

A: 1, 2, 5, 7, 8F: 3, 4, 6, 9, 10


27/67

P a g e

2 7

VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE


1. Indicatorii economici: ce reprezintă niveluri de calcul semnificaţie

2. Indicatorii macroeconomici: grupe de indicatori ai producţiei finale

- ce reprezintă - mod de calcul

modalităţi de exprimare 3. Venitul şi consumul:

modul în care se manifestă agenţii economici consumul rata consumului:

- ce reprezintă- mod de calcul

factorii care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum legea psihologică fundamentală formulată de J.M. Keynes înclinaţia marginală spre consum

4. Economiile şi investiţiile: economiile rata economiilor:

- ce reprezintă - mod de calcul

factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spre economii înclinaţia marginală spre economie investiţiile factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii multiplicatorul investiţiilor semnificaţia investiţiei pentru economie

5. Glosarul temei6. Aplicaţii

………………………………………………….……………………………………………………… 1. Indicatorii economici: măsoară rezultatele activităţii economice, concretizate în bunuri economice şi servicii sunt instrumente de măsurare a activităţii economice.

Nivelurile la care se pot calcula indicatorii economice sunt: microeconomic mezoeconomic macroeconomic.

Semnificaţia indicatorilor economici este legată de informaţiile pe care le oferă pentru activitatea economică, pentru:

Analiză/ orientare/ decizie


28/67

P a g e

2 8

Indicatorii care exprimă rezultatele activităţii unui agenteconomic au semnificaţie:

locală, restrânsă pentru agentul economic respectiv şi partenerii săi de afaceri

Indicatorii macroeconomici au semnificaţie deosebitădeoarece:

activitatea economică se desfăşoară în cadrul circuitului economic permit orientarea agenţilor economici prin:

- cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional - aprecierile şi comparaţiile pe care le permit.

2.

Indicatorii macroeconomici

Grupele de indicatori ai producţiei finale, în ţările cu economie de piaţă sunt: Produsul intern Produsul naţional

Semnificaţia noţiunilor: intern - se referă la bunurile create de agenţii economici rezidenţi, care îşi desfăşoară

activitatea în propria ţară naţional - se referă la bunurile create de agenţii economici naţionali, indiferent de cadrul

desfăşurării activităţii: propria ţară sau alte ţări. Produsul intern se poate calcula ca:

Produs intern brut (PIB) Produs intern net (PIN)

Semnificaţia noţiunilor: brut - reflectă includerea amortizării (consumul de capital fix) în calculul producţiei finale

net - reflectă eliminarea amortizării (consumul de capital fix) din calculul producţiei finale. Produsul intern brut (PIB):

reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici îninteriorul unei ţări, într -o perioadă de timp (de regulă un an)

se calculează: valoarea totală a bunurilor şi serviciilor - consumul intermediar

Destinaţia bunurilor şi serviciilor exprimate de acest indicator: consumul personal (privat) consumul public (guvernamental) formarea brută a capitalului:

- înlocuirea capitalului fix scos din funcţiune - creşterea stocului de capital circulant exportul net (export - import).

Produsul intern net (PIN): reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii

economici în interiorul unei ţări, într -o perioadă de timp (de regulă un an) se calculează:

PIN=PIB-CCF

unde: PIN - produsul intern netPIB - produsul intern brut

CCF - consumul de capital fix (amortizarea)


29/67

P a g e

2 9

Produsul naţional se poate calcula ca: Produs naţional brut (PNB) Produs naţional net (PNN)

Produsul naţional brut (PNB):

reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economicinaţionali, într -o perioadă de timp (de regulă un an)

se calculează: PNB=PIB+R

unde: PNB – produsul naţional brut PIB – produsul intern brutR – soldul pozitiv sau negativ dintre produsul brut realizat de:

- agenţii economici naţionali în străinătate - agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale.

Produsul naţional net (PNN): reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii

economici naţionali, într -o perioadă de timp (de regulă un an) se calculează:

PNN=PNB-CCF

unde: PNN - produsul naţional netPNB - produsul naţional brut CCF - consumul de capital fix (amortizarea)

Indicatorii macroeconomici pot fi exprimaţi în: preţurile pieţei preţurile factorilor de producţie.

Preţurile pieţei sunt mai mari decât preţurile factorilor de producţie deoarece includ: impozitele directe, plătite de producător, fiind cuprinse în preţurile factorilor de producţie impozitele indirecte (TVA, alte taxe şi accize), plătite de cumpărători.

Venitul na ţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurilefactorilor de producţie.

Venitul personal exprimă veniturile obţinute de o persoană: dintr-o activitate prin transferuri de la bugetul de stat sau de la întreprinderi:

indemnizaţii, ajutoare, prime, alocaţii, burse etc. Venitul disponibil reprezintă partea din venitul personal care rămâne unei persoane

după plata impozitelelor către stat.

3. Venitul şi consumul

Orice agent economic se manifestă în dublă ipostază: cumpărător -consumator de bunuri şi servicii potrivit nevoilor personale cumpărător -investitor de factori de producţie pentru a acţiona ca întreprinzător.

Venitul unui agent economic se transformă în mod corespunzător în:

cheltuieli pentru consum personal cheltuieli pentru cumpărarea de noi factori de producţie.


30/67

P a g e

3 0

V=C+S

unde: V – venitulC – consumul

S – economiile

Consumul reprezintă folosirea de către un agent economic (inclusiv statul) a unei părţi din venit pentru

cumpărarea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor de viaţă (respectiv funcţionăriisocietăţii).

Economiile reprezintă partea din venitul disponibil al unui agent economic peste consumul său.

Rata consumului:

exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului se calculează:

unde: c – rata consumuluiC – consumulV – venitul

Rezultă că: C = cV

Principalii factori care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum sunt: mărimea şi dinamica salariilor modificarea raportului dintre bunurile prezente şi cele viitoare (datorită modificării puterii

de cumpărare a banilor, unor riscuri etc.) modificarea politicii fiscale înclinaţia oamenilor de a folosi venitul pentru menţinerea nivelului de viaţă şi de a

economisi diferenţa tendinţa oamenilor de a creşte diferenţa dintre venit şi consum, pe măsură ce veniturile lor

cresc. Economistul englez John Maynard Keynes a formulat o lege psihologică

fundamentală potrivit căreia oamenii înclină să-şi mărească consumul atunci când

venitul lor creşte, dar nu cu atât cu cât creşte venitul. Rezultă că la obţinerea unui spor de venit (∆V), se înregistrează şi un spor de consum, dar:

∆V>∆C

Înclinaţia marginală spre consum: se calculează:

100V

C c

10

V

C

V

C c

'


31/67


32/67

P a g e

3 2

arată cu cât vor creşte economiile la creşterea cu o unitate a venitului este un număr pozitiv, dar subunitar:

0 < s’ < 1

Rezultă că: c’ + s’ = 1

InvestiţiileJ.M. Keynes a evidenţiat egalitatea dintre economii şi investiţii:

S = Iunde: S – economiile

I – investiţiile

Rezultă că: V = C + I

unde: V – venitulC – consumulI – investiţiile

Investiţiile: reprezintă partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului pot fi:

- nete, pentru sporirea capitalului fix şi stocurilor de capital circulant - brute, pentru înlocuirea sau modernizarea capitalului fix.

Principalii factori care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţiisunt:

cererea de investiţii rata dobânzii, raportul acesteia faţă de rata profitului fluctuaţiile profitului la investiţiile existente politica statului în domeniul investiţiilor asumarea riscului de către întreprinzător perioada de rambursare a investiţiei situaţia economiei mondiale.

Multiplicatorul investiţiilor (K): evidenţiază rolul esenţial al investiţiilor în dezvoltarea economică se calculează:

unde: K - multiplicatorul investiţiilor ΔV – sporul venitului

ΔI – sporul investiţiilor

I

V K


33/67

P a g e

3 3

I

V K

V

C

V

I V

V K

1

1(

'1

1

c K

'

1

s K

arată că în situaţia creşterii investiţiilor, venitul va creşte cu o mărime de K ori mai maredecât sporul investiţiilor:

ΔV = K x ΔI

unde: ΔV – sporul venituluiK - multiplicatorul investiţiilor ΔI – sporul investiţiilor

este inversul înclinaţiei marginale spre economii, potrivit următoarelor relaţii de calcul:

[ΔI= ΔV- ΔC din relaţia ΔV= ΔC+ ΔI]

[s’=1- c’]

Investiţia este procesul economic fundamental cu efect de antrenare în economiedeoarece:

determină

este premisa unui nou spor alconsumului şi

stau la baza introducerii în economiea noi factori de producţie

Efectele creşterii investiţiilor în economie sunt: crearea de noi locuri de muncă înlocuirea şi modernizarea echipamentului tehnic şi de producţie creşterea ofertei de bunuri şi servicii îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

5. Glosarul temei 6.

]'[V

C c

o creştere avenitului

economiilor

PRODUS GLOBAL BRUT - valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor realizate în economiaunei ţări, într -o perioadă de timp determinată, de regulă un an; cuprinde: consumul intermediar,consumul privat de bunuri şi servicii, consumul de stat de bunuri şi servicii, investiţiile brute decapital; acest indicator nu exprimă în mod real rezultatele obţinute, datorită înregistrărilorrepetate implicate de consumul intermediar.

CONSUMUL INTERMEDIAR - valoarea bunurilor şi serviciilor create şi consumate pentru producerea altor bunuri şi servicii (exceptând consumul de capital fix).

BUGETUL DE FAMILIE - un sistem de evidenţă a veniturilor unei familii potrivit naturii lor(salarii, dobânzi, dividende, alte venituri) şi a cheltuielilor făcute potrivit destinaţiei lor (hrană,locuinţă, îmbrăcăminte, transport, educaţie etc.) .


34/67

P a g e

3 4

7. Aplicaţii

APLICAŢII I.

1. Explicaţi în ce constă dubla ipostază a oricărui agent economic:(a) cumpărător – consumator …………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… (b) cumpărător – investitor…………….……………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 2. Din enunţarea care urmează identificaţi (A) factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spreeconomii şi (B) factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii: situaţiaeconomiei mondiale, asumarea riscului de către agentul economic, dorinţa de a avea rezerve în bani

pentru o situaţie neprevăzută, dorinţa de independenţă, zgârcenia, fluctuaţiile profitului la investiţiileexistente:A

……...………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………………………………… B………………………………………………………………………………………………………………..…………………………………………………………………………………………………….………………………………………………………………………………………………………… 3. Comparaţi: (a) venitul personal obţinut de o persoană …………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… (b) venitul disponibil obţinut de aceeaşi persoană……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….................................................……………


1. PNBa. produsul naţional net exprimat în preţurile factorilor de producţie

2. PNN b. PIB – CCF3. VN c. PIB R4. PIN d. PNB – CCF

NOTĂ: PNB – produs naţional brut PNN – produs naţional net VN – venit naţional

PIN – produs intern net PIB – produs intern brutCCF – consumul de capital fix

R – soldul pozitiv sau negativ dintre produsul intern brut realizat de agenţii economici naţionali în

străinătate şi de agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale


35/67

P a g e

3 5

III. Alegeţi răspunsul corect: 1. Economiile şi amortizările în anul t0 şi t1 au nivelurile prezentate în tabelul de mai jos:

AnulEconomii Amortizări

- u.m. - - u.m. -

t0 2.500 500

t1 3.500 1.000Investiţiile brute în t0 şi t1 au următoarele nuveluri:

a. 3.000 u.m. şi 4.500 u.m. b. 2.500 u.m. şi 3.500 u.m. c. 2.000 u.m. şi 2.500 u.m. d. 6.000 u.m. şi 1.500 u.m. e. 3.500 u.m. şi 4.000 u.m.

2. Venitul şi consumul în anul t0 şi t1 au nivelurile prezentate în tabelul de mai jos:

AnulVenitul (V) Consumul (C) Economiile (S) Înclinaţia marginala

spre economii (s

)- u.m. - - u.m. - - u.m. -

t0

700 600t1 900 700

Economiile în anul t0 şi t1 (S0 şi S1) şi înclinaţia marginală spre economii sunt: a. S0 = 100 u.m.; S1 = 300 u.m.; s = 0,4

b. S0 = 200 u.m.; S1 = 100 u.m.; s = 0,6c. S0 = 100 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,4d. S0 = 100 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,5e. S0 = 200 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,5

3. Care este sporul de venit naţional înregistrat în economia naţională a unei ţări dacă sporul deinvestiţii

este de 150 mld. u.m., iar înclinaţia marginală spre consum este de 0,5.

a. 250 mld. u.m. b. 280 mld. u.m.c. 300 mld. u.m.d. 350 mld. u.m.e. 320 mld. u.m.

4. Efectele creşterii investiţiilor în economie sunt:a. modernizarea echipamentului tehnic de producţie

b. creşterea ofertei de bunuri şi servicii c. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă d. crearea de noi locuri de muncă e. toate aspectele menţionate mai sus

5. Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 4. Înclinaţia marginală spre consum este: a. 0,70/ b. 0,75 / c. 0,50/ d. 0,55, /e. 0,60,

6. O firmă dispune de un capital fix de 400 milioane u.m. În anul următor face investiţii nete de 80milioane u.m. Ce valoare au investiţiile brute realizate de firmâ în condiţiile în care depreciereacapitalului fix este de 20%:a. 100 mil. u.m.

b. 160 mil. u.m.c. 80 mil. u.m.d. 200 mil. u.m.e. 150 mil. u.m.


36/67

P a g e

3 6

7. Scăderea ratei profitului faţă de rata dobânzii face ca înclinaţia agenţilor economici pentruinvestiţii:

a. să crească b. să scadă c. să rămână la fel

8. Cea mai mare creştere a venitului unei firme este asigurată în situaţia în care multiplicatorulinvestiţiilor (K) este: a. K = 3; b. K = 0; c. K = 2; d. K = 5; e. K = 1

9. În mod normal, rata consumului (c) poate lua următoarele valori: a. c 1 ; b. c = 1 ; c. c 1

10. Indicatorii macroeconomici au semnificaţie: a. locală, restrânsă

b. pentru agentul economic respectivc. pentru partenerii de afaceri ai agentului economicd. pentru cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional e. redusă în raport cu factorii microeconomici

IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr)şi F (pentru f als).1. Produsul intern brut se calculează astfel: valoarea totală a bunurilor şi serviciilor + consumulintermediar.2. Venitul unui agent economic se transformă în cheltuieli pentru consum personal şi în cheltuieli

pentru cumpărarea de noi factori de producţie. 3. Rata consumului exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului. 4. Înclinaţia marginală spre consum arată cu cât va creşte consumul la creşterea cu o unitate avenitului.5. Rata economiilor exprimă ponderea venitului în totalul economiilor.6. Investiţiile pot fi nete şi brute. 7. Mltiplicatorul investiţiilor este inversul înclinaţiei marginale spre consum.8. Consumul intermediar exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor create şi consumate pentru

producerea altor bunuri şi servicii (exceptând consumul de capital fix).9. Indicatorii economici se pot calcula la nivel:microeconomic, mezoeconomic şi macroeconomic. 10. Venitul naţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei.V. Probleme1. Un agent economic obţine un spor de venit în valoare de 500.000 u.m. datorită unui spor deinvestiţii de 100.000 u.m. Se cer:

a. înclinaţia marginală spre consum b. înclinaţia marginală spre economii c. multiplicatorul investiţiilor.

2. În perioada de bază, consumul a reprezentat 1.800 mld. u.m., rata consumului fiind de 0,6. În perioada curentă, consumul a crescut cu 600 mld. u.m., rata marginală a consumului fiindde 0,5.Demonstraţi dacă situaţia prezentată confirmă acţiunea legii psihologice fundamentale a înclinaţieimarginale spre economii.3. Un agent economic realizează în perioada curentă un spor de investiţii în valoarede 100.000 u.m. Înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,5, iar multiplicatorul investiţiilor a fost3. Se cer:

a. sporul de venit în perioada curentă b. sporul de consum în perioada curentă.


37/67

P a g e

3 7

RĂSPUNSURI venit, consum

II. 1 – c; 2 – d; 3 – a; 4 – b.III. 1 – a; 2 – d; 3 – c; 4 – e; 5 – b.

6 – b.Rezolvare:

7 – b; 8 – d, 9 – a; 10 – d.IV.

A: 2, 3, 4, 6, 8, 9.F: 1, 5, 7, 10V.Rezolvări: 1.

a)

b)

c)

2.

A In Ib

...80100

20.400 mumil mil A

...160.80.80 mumil mil mil Ib

8,0..000.500

..000.400'

mu

mu

V

I V

V

C c

2,0'1' c s

5'

1

s K

...000.36,0

.800.1

0

00 mumld

mld

c

C V

...200.1.800.1.000.3000 mumld mld mld C V S

...400.2..60001 mumld mumld C C

...200.15,0

.600

'mumld

mld

c

C V

...200.4.200.1.000.301 mumld mld mld V V V


38/67

P a g e

3 8

4,0.000.3

.000.3.200.4

mld

mld mld V Dinamica

5,0.200.1

.200.1.800.1

mld

mld mld S Dinamica

Legea este confirmată: dinamica economiilor este mai accentuată ca dinamica veniturilor.

3.a) 5,0'1' c s

V

S s

'

..000.200

5,0

000.100

''

mu

s

I

s

S V

b) ..000.100000.2005,0'1 muV cC

...800.1.400.2.200.4111 mumld mld mld C V S


39/67

P a g e

3 9

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:

1. Creşterea economică: ce reprezintă semnificaţie indicatori factorii care o determină tipuri

2. Creşterea economică, expansiunea, dezvoltarea economică: relaţia între cele trei noţiuni asemănări, deosebiri

3. Dezvoltarea durabilă: ce reprezintă indicatori

4. Glosarul temei

5. Aplicaţii ……………………………………………………………………………………………… 1. Creşterea economică Creşterea economică re prezintă un proces complex, de lungă durată de sporire reală a producţiei

totale şi pe locuitor dintr -o ţară, cu efecte favorabile asupra vieţii economico-sociale.Creşterea producţiei reprezintă creştere economică în următoarele condiţii:

se manifestă pe termen lung depăşeşte creşterea populaţiei în perioada respectivă este însoţită de desfacerea produselor pe piaţă.

Creşterea economică: este un obiectiv major al politicii economice din orice ţară este o premisă a satisfacerii într -o măsură mai mare a trebuinţelor unei societăţi.

Indicatorii macroeconomici cu ajutorul cărora este măsurată creşterea economică suntreprezentaţi de valoarea reală (totală sau pe locuitor) a:

produsului intern brut produsului naţional brut venitului naţional

Se pot calcula: Indicele creşterii economice, de exemplu indicele produsului intern brut, în perioada t0 – t1,

astfel:

unde: IPIB - indicele produsului intern brutPIB1 - produsul intern brut în perioada curentă PIB0 - produsului intern brut în perioada de bază

Rata creşterii economice, de exemplu:

Rce = IPIB – 100%

unde: Rce- rata creşterii economice

1000

1

PIB

PIB I PIB


40/67

P a g e

4 0

IPIB – indicele produsului intern brut Principalii factori care contribuie la realizarea creşterii economice pot fi:

direcţi, care cuprind: factori de producţie tradiţionali:

- munca

- natura- capitalul

neofactorii de producţie: - informaţia- progresul tehnic- inovarea- cercetarea ştiinţifică

indirecţi, care cuprind: - capacitatea de absorbţie a pieţei interne (cererea agregată) - investiţiile şi economiile - creditul- migraţia forţei de muncă - climatul internaţional etc.

Factorii direcţi şi indirecţi care generează creşterea economică au: laturi cantitative, referitoare la creşterea volumului factorilor de producţie laturi calitative, referitoare la creşterea eficienţei utilizării factorilor de producţie.

Tipurile de creştere economică: pentru un anumit interval de timp, creşterea economică poate fi:

pozitivă (reală), atunci când producţia de bunuri economice pe locuitor , înexpresie fizică cre�

recapitulare teza economie sem ii

Documents