4.Hipertimiile negative: a.depresia= diminuarea patologica a pragului dispozitional; trairea intensa a unei dureri morale, a inutilitatii, devalorizarii, pe fondul unei dispozitii deprimate; incetinirea ritmului ideativ; inhibitie motorie (pleoape lasate, expresie negative, comisuri bucale coborate, frunte incruntata, umeri lasati, cap plecat, membre inerte); diminuarea gesticii, vorbirii, hipersomnie /insomnie. b. anxietatea= teama difuza, fara obiect, irationala insotita de o puternica neliniste psihomotorie, resimtita ca iminenta unui pericol, mobilizare continua si nemotivata, oftat, cresterea ratei pulsului, mictiuni mai frecvente (tb. nevrotice, tb. anxioasa generalizata, atac de panica, depresii, debut schizo, dementa, alcoholism, sevraj). Pe acest fond pot apare obsesii si fobii. c. anestezia psihică dureroasă (suferă pentru că nu poate suferi): În faze tardive ale depresiilor, debut schizofrenie, schizofrenie în faza de stare, schizofrenie preremisională.

5.Hipertimiile pozitive : dispoziţia expansivă = stare de dezinhibiţie şi siguranţă de sine, stimă de sine crescută, sentiment de bună dispoziţie

euforia = stare subiectivă de veselie excesivă şi nemotivată, în care individul devine indiferent faţă de evenimentele din jur, care nu îi mai pot modifica buna dispoziţie

hipomania (elaţia) = creşterea patologică a pragului stării subiective de bine

6.Disforia= stare de disconfort deosebit combinată cu tristeţe, anxietate, iritabiliate, nelinişte (în sevraj la alcool, tulburări de personalitate). Inclusa in labilitatea afectiva.Anxietatea= teama fără obiect, iraţională, difuză, nelinişte psihică şi motorie, răsunet vegetativ, iminenţă de pericol, pot apare pe acest fond obsesii şi fobii; teama anticipată, fără un obiect sau o situaţie concrete, resimţită subiectiv ca o aprehensiune, tensiune sau stare de disconfort legate de o ameninţare necunoscută care ar putea proveni din interiorul / exteriorul corpului.

Fobia= Teamă patologică, obsesivă, de intensitate disproporţionată cu obiectul precizat (obiect, fenomen, fiinţă). Apare ca o reacţie exacerbată faţă de stimuli inofensivi, care nu suferă procesul normal de estompare şi obişnuire, ci dimpotrivă devine din ce în ce mai pregnantă prin întărirea prin contactul cu obiectul / situaţia fobică.