PSALM III de Tudor Arghezi

1.Date despre autor i operPublicat n volumul de debut Cuvinte potrivite (1927) poemul Psalm Tare sunt singur, Doamne i piezi este o specie a poeziei filosofice care constituie o mrturie a luptei interioare n cutarea lui Dumnezeu, al sentimentului neputinei i al prsirii de ctre Divinitate, atitudini umane reflectate n lirica modern.2.TitlulTitlul anun ncercarea eului liric de a restabili raportul dintre om i Divinitate, psalmul fiind o specie a poeziei filosofice n care sunt exprimate dileme existeniale.3.TemaVersul iniial, Tare sunt singur, Doamne, i piezi!...", constituie o formulare lapidar a teniei: singurtatea i dorina de comunicare cu divinitatea. Este singurtatea agonic a poetului, a omului piezi", altfel dect semenii si. Psalmistul arghezian se simte proscris , blestemat.4.Structura textului poeticLa nivel structural poezia este compus din apte catrene i un distih care pot fi mprite n trei secvene lirice (tablouri): atribute ale ipostazelor antitetice (primele patru strofe), motivaia revoltei i revolta, (urmtoarele zece versuri), ruga (ultimele patru versuri).[Tare sunt singur, Doamne, i piezi!...] este uh psalm al nsingurrii, al prsirii, purtnd - ca n filigran - cuvintele evanghelice Eli, Eli, lama sabahtanih, adic Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai prsit?. [...} Tonul de lamento l nlocuiete pe cel al revoltei din ali psalmi. [...] Dar pricina este aceeai: absena divinitii.Prima secven poetic (strofele I-IVZbaterea psalmistului ntre credin i tgad este dublat de lupta poetului ntre cuvnt i tcere, cu strile poetice implicate: ardere lent, cutare, ascultare, zbatere interioar,imaginare, viziune.Psalm III ia forma unui monolog adresat, solilocviu (lamentaie). Tcerea Celui chemat, Deus absonditus, ntreine starea de solitudine a psalmistului i sentimentul de prsire, trezete revolta i implorarea, alimenteaz dorina orgolioas de a primi semnul deprtrii" (coborrea transcendenei n imanen).

Diferitele atitudini ale eului liric sunt exprimate prin verbele la prezent, persoana I singular (tnjesc", atept, nu am", slujesc"), la conjunctiv (s cnte", s mi se dea", s bat") sau la persoana a Ii-a singular, indicativ i imperativ (m-ai lsat", trimite").Reproul, vaietul, tnguirea psalmistului modern sunt ntlnite i n lamentaia psalmistului biblic, cruia ns i se rspunde de dincolo". Monologul eului liric vine n contradicie cu preceptul biblic Crede i nu cerceta" i exprim nevoia celui uitat de Dumnezeu de a primi un semn al inocenei pierdute.Proiecia simbolic a eului liric se construiete prin dezvoltarea metaforei copacpribeag uitat...". Axis mundi, legtur ntre pmnt i cer, copacul simbolizeaz dualitatea condiiei umane, a poetului care aparine n acelai timp lumii terestre, efemere (trupul - rdcinile) i lumii cosmice eterne (spiritul - coroana).Opoziia termenilor copac pribeag" i pomii de rod sugereaz condiia celui respins de divinitate, respectiv, pomul vieii din rai, binecuvntat de Dumnezeu.Cele dou metafore-emblem grupeaz cte o serie de atribute ale ipostazelor antitetice.Primul vers este o confesiune adresat divinitii, prin vocativul Doamne", lamentaie exprimat prin verbul la persoana I singular, superlativul absolut expresiv i cele dou epitete, singur", piezi". Versul iniial impune tonalitatea grav a acestui psalm al singurtii, care are ca tem o dram existenial.Metafora copac pribeag uitat n cmpie" realizeaz o imagine a singurtii omului n ruptur, uitat de Dumnezeu, derivnd din mitica suferin a celui alungat din edenul primordial. Epitetul pribeag" asociat surprinztor cu substantivul copac" confer acestui element al regnului vegetal, al vieii n evoluie, atributele umane: singurtate i micare. n poezia modern, metafora provoac o contaminare de lucruri obiectiv i logic incompatibile.i alte metafore nsoite de epitet (fruct amaf, frunzi epos i aspru") asociaz termeni din sfera semantic a vegetalului i a umanului. Ele desemneaz atribute ale poetului nsetat de cunoatere i cruia, tocmai de aceea, i se refuz mplinirea n plan uman.Tentaia absolutului/ cutarea continu este sugerat de sintagma ~n ndrjire vie" i este reluat cu verbul tnjesc", n strofa a doua.Metafora umbra mea de fum" (ipostaz a credinciosului ascet) exprim componenta spiritual, ns dureros supus i ea trecerii. Metaforele din versul prins adnc ntre vecii i cea" implic dualitatea suflet - trup (eternitate - efemeritate) a celui care tinde spre absolut prin divinitate. Dar Dumnezeu ascuns i mut nseamn singurtatea omului.Metafora copacului blestemat, sterp, care tnjete dup semnele binecuvntrii cuprinde ntreg complexul izgoniri? n opoziie, pomii de rod cu gustul bun" poart semnele paradisului, ale inocenei: pasrea ciripitoare", crmpeie mici de gingie", cntece mici de vrbii i lstun", nectare roze de dulcea", aromaprimei agurizi, moile omizi. Imaginea edenic se realizeaz prin imagini artistice variate (vizuale, auditive, olfactive, tactile), spre deosebire de descrierea unilateral a copacului uitat, cu imagini exclusiv vizuale. Ceea ce i se refuz (tnjesc", atept, nu am") sunt tocmai atributele vieii.Opoziia dintre copacul uitat n cmpie" i pomii de rod presupune i distincia singular - plural, care poate semnifica, la nivel simbolic, deosebirea ntre condiia poetului inadaptat, nsetat de absolut i condiia oamenilor obinuii, cu preocupri pmnteti.A doua secven poetic (urmtoarele zece versuri) conine motivaia revoltei i revolta, modificnd treptat tonalitatea iniial, de lamentaie.Versul Nalt candelabru, straj de hotare" din strofa a V-a spiritualizeaz imaginea copacului tinznd spre lumina cereasc, dar sugereaz hieratismul steril, al jertfei neprimite. Candelabrul nu este o surs a focului originar, ci un suport al acestuia n diversele sale manifestri: Stelele vin i se aprind pe rnd/ In ramurile-ntinse pe altare". Ascet al virtuilor sterile, psalmistul se proiecteaz n acest simbol al nsingurrii damnate. Nzuind spre uniune cu absolutul, el nu propovduiete mpcarea; nemngiat, nu aduce un mesaj consolator. Ateptarea, veghea nerspltit a omului-altar, ntr-o singurtate lipsit de consolare, i trezete revolta: i te slujesc; dar, Doamne, pn cnd?. Exclamaia retoric exprim exasperarea celui care, servind o absen, se simte frustrat n existena sa".Veghea aceasta impune o distorsiune a umanului de la rnduielile sale fireti: De~a fi-nflorit numai cu focuri sfinte/ i de-a rodi metale doar, ptruns/ De grelele porunci i-numinte". Focul sfnt purific spiritual, dar omenete ucide. Rodirea metalelor printr-o alchimie a focului (calea ascetului) este mai pur, dar inuman, monstruoas n sfera vitalului. Viaa n ascultare, cale a ascetului, nseamn a renuna la rodul firesc, uman.Artistul (poetul blestemat) cunoate i el o existen paradoxal, rodind mpotriva firii, ceea ce i provoac suferina. Iar efectul suferinei asumate este tocmai umanizarea. Exasperarea este atitudinea prin care omul nu caut s-i depeasc sau s-i anuleze condiia, ci s i-o mplineasc: n rostul meu tu m-ai lsat uitrii/ i m muncesc din rdcini i sngef. Acesta este reproul adresat divinitii mute: uitarea, golul. Suferina psalmistului nu aparine registrului durerilor umane, ci este una profund, a fiinei. S Ultima A treia secven poetic conine ruga: Trimite Doamne, semnul deprtrii,/ Din cnd n cnd, cte un pui de nger". Metafora semnul deprtrii i simbolulpui de nger", ca mesager al transcendenei, sugereaz nevoia psalmistului de primi un rspuns, o certitudine, o alinare a spaimei de singurtate. Aductor de bunavestire, de mpcare, de poua bun", mesagerul este purttor al graiei divine: S bat alb din arip la lun/ S-mi dea din noupovaa ta mai bun.Tcerea acestui Deus absconditus, implorarea rmas fr rspuns sunt sursele melancoliei din Psalm III. n jurul lui Dumnezeu este un cerc de tcere, iar a-L gsi nseamn a-L cuta nencetat. De aceea nsi cunoaterea poetic devine cunoaterea purificatoare. Neputincios s ating absolutul, sufletul se bucur c triete nelinitita patim cereasc".Raportul om - divinitate din psalm implic dou ipostaze: credinciosul prsit i Deus absconditus. Psalmul se construiete fundamental n jurul accepiunii religioase a divinitii. Atitudinea este setea de divin. Versul final aduce accepiunea etic, ideea de bine povaa ta mai bun") i pe aceea gnoseologic mistuitoare aspiraie de a t?, ncheiat n eec, avnd ca efect suferina. Ipostaza estetic a ideii de divinitate, aspiraia spre perfeciunea inaccesibil se sugereaz prin mesagerii raiului, pasrea ciripitoare", puiul de nger".Fora de sugestie a limbajului poetic arghezian, caracterizat prin ambiguitate i expresivitate, se realizeaz prin neateptate asocieri lexicale, prin schimbri eseniale la nivelul sintactic i al topicii. Materialitatea imaginilor artistice, fantezia metaforic, asocierile semantice inedite confer fora de sugestie a ideilor poetice i modernitatea textului liric.5.Nivelul prozodicInovaia prozodic: 7 catrene cu msura diferit de la 7 la 11 silabe, rima ncruciat, ritm combinat i un distih;la nivelul rimei (pri de vorbire diferite:substantiv - adjectiv, adjectiv - verb, substantiv -pronume etc). 6.Nivelul morfo-sintacticPronume i verbe la persoana I i a Ii-a singular, ca mrci ale subiectivitii;vocativul Doamne";verbele la prezent, persoana I singular (tnjesc", atept, nu am", slujesc"), la conjunctiv (s cnte", s mi se dea", s bat") sau la persoana a II-a singular, indicativ i imperativ (m-ai lsat, trimite"). 7.Nivelul stilisticImaginarul poetic se realizeaz cu ajutorul unei diversiti de figuri de stil - - epitetul rar: copac pribeag", fruct amar", frunzi epos i aspru", s bat alb";-metafora: ndrjire vie", nalt candelabiu., straj de hotar", cea", umbra mea de fum";simbolul: pui de nger", arip;personificarea: stelele vin i se aprind"; inversiunea: nalt candelabru"; antiteza: copac pribeag" - pomii de rod"; enumeraia: vrbii i lstun".

FLORI DE MUCIGAI de Tudor ArgheziPrezentarea generala a curentului

Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face prezentaexpresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe ori, acest spiritneaga traditia, iar din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea modernista este deci prin definitieanticlasica,antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei.

Introducere opera

Lirica lui Arghezi estereprezentativa pentru modernismul interbelicatat prin temele abordate cat si, mai ales, prininventivitatea lexicalasiprocedeele artistice insolitepe care le-a utilizat. Volumul Flori de mucigai are la baza ideeaesteticii uratului, formulata in lucrarea cu acelasi nume a esteticianului Karl Rosencrantz, preluata in literatura de Charles Baudelaire in Florile raului. Arghezi imprumuta de la Baudelaire ideea si abordeaza o tema inovatoare:frumusetea ascunsa in universul carceral. Astfel, dedica un intreg volum prezentarii intr-o maniera lirica a intamplarilor din inchisoare, sursa fiind autobiografica, autorul insusi petrecand cateva luni in Inchisoarea Vacaresti, din motive politice.

Poezia care deschide volumul si ii imprumuta numele este o arta poetica deoarece autorul isi face cunoscuta conceptia desprenevoia abordarii unui nou tip de poezie in literatura romaneasca.

Tema si motive literare

Tema poeziei estecreatia, eul liric marturisindrenuntarea la maniera traditionalade a scrie despre lucruri frumoase ci alege saevidentieze estetica uratului. Tema este sustinuta in text de printr-un camp semantic al ideii de creatie:i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng(este o prefata care explica poeziile ce urmeaza sa in volum).

Tipul de lirism

Tipul de lirism este celsubiectiv, in text putandu-se identifica marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric:pronume si verbe la persoana I singular(am scris, ma).

Explicarea titlului

Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile sugereazafrumusetea,puritatea,lumina, iar mucigaiul semnificauratul,raul,descompunereasiintunericul. Oximoronul creeaza oimagine contradictorie a lumii, in care valorile umane suntdegradate, alterate, lumea inchisorilor, in care viata oamenilor este supusareprimarilor, restrictiilor rigide. Asocierea celor doua categorii estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat de mucigai - ofera titlului oexpresivitate socantasi fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul are rolul de aevidentia imperfectiunile vietii,senzatiile de aversiune si oroarecare capata valori noi, ele facand parte din existenta umana.

Comentarea secventelor lirice

Din punct de vedere structural, poezia arecinci secvente lirice, iar descifrarea corecta are la baza intelegerea metaforei cheie:unghia. Se creeaza o antiteza intreunghia ingereasca, reprezentand modul traditional de a scrie, si unghia pe firida sau unghiile de la mana stanga, metafore prin care se reda optiunea eului liric pentru estetica uratului.

Secventa initialacuprinde un camp semantic alideii de claustrare(izolare) prin care se contureaza spatiul in care au fost create versurile(parete de firida goala, singuratate, tencuiala).

Cea de-a doua secventaare la baza o serie detrimiteri bibliceprin intermediul carora se reda ideea ca eul liric e nevoit sa-si scrie versurilecu puterile neajutate, fiindlipsit de inspiratie divina.

Enumeratia de metafore dinsecventa a III-aconstituie de fapt odescriere a poeziilor cuprinse in volum. Astfel, versurile suntfara an, devenindgeneral valabilesi capatandvaloare atemporala. Metaforelestihuri de groapasi, respectiv,foame de scrumse refera optiunea eului liric pentru estetica uratului.Nevoia de a scrie despre realitatile grotestiale inchisorii e redata princonstructia pleonasticasete de apa.

Cea de-a patra secventalirica surprindemomentul pierderii inspiratiei divine, aceasta fiind redata prin metaforami s-a tocit unghia ingereasca.

Finalulpoeziei corespunde uneistrofe separatesi debuteaza prinrepetitia ideii de singuratatede la inceput prin sintagmadeparte, afara. Comparatiaca o ghiaraasociata metaforeiunghia de la mana stangareprezintanevoiaeului liric de a abordaun nou tip de a scrie versuri, de a introduce in poezie uratul.

Caracteristici ale limbajului poetic

Limbajuleste caracterizat prinfolosirea cuvintelor care socheazaprin expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori. De pilda, cuvantul"mucigai"este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund aldegradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul"flori", care poate semnificaviata, lumea. Arghezi utilizeaza cuvinte dinlimbajul popular ori arhaisme, ca "firida", "stihuri", dinvocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan - pentru a sugeraatemporalitatea starilor sufletesti de tristete,dezamagiresideprimareale poetului.

Oximoronul "flori de mucigai"transmiteideea complexa a imperfectiunilor vietii, a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetuluiaversiune, repulsie. Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de comunicare.Neputinta creatoare a artistuluieste sugestiv relevata de metafora"cu puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice a fiintei umane,toceste "unghia ingereasca", impiedicand-o astfel sa se exprime.

La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care afirma:"Renovarea liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea influenta a poetului "Luceafarului", este consecinta cea mai importanta produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al secolului nostru (secolul al XX-lea - n.n.)".

Elemente de prozodie (versificatie)

La nivel prozodic, poezia respecta trasaturile modernismului, desi Arghezi nu utilizeaza ingambamentul:masuraeste variabila, organizarea strofica este inegala, iar rima este, in mod neasteptat, imperecheata.

Analiza pe niveluri de interpretare

Nivelul morfosintacticse distinge in primul rand prinutilizarea verbelor la prezentin descrierea dinsecventa a III-a, respectiv laperfect compus si imperfect in restul poeziei.

Ceea ce se remarca lanivel lexical si stilisticeste predominanta unorimagini cu puternica incarcatura materiala:Pe un prete de firid goal,/Pe ntuneric, n singurtate,.

Concluzie

In concluzie, poezia Flori de mucigai este o arta poetica reprezentativa pentru modernismul interbelic prin tema inovatoare (estetica uratului), prezenta metaforei cheie (unghia), organizarea strofica inegala si masura variabila.

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII de Lucian BlagaPrezentarea generala a curentului

In perioada interbelica, in poezia romaneasca au existat doua curente:modernismul(Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu) sitraditionalismul(Vasile Voiculescu, Ion Pillat).

Modernismul are la baza Teoria Sincronismului, lansata de Eugen Lovinescu, si porneste de lanecesitatea aducerii poeziei romanesti la nivelul celei europene. Acest curent aduce o serie de inovatii precumaria tematica filozofica(conditia umana, creatia, trecerea timpului si cunoasterea),ambiguitatea limbajului, prezentametaforei-cheie, iarversificatia traditionala este abandonata in favoarea ingambamentului,versului alb sau versului liber,organizare astroficasimasura variabila.

Introducere opera

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumiideschide volumul de debut al lui Blaga, Poemele luminii (1919) sipreia ideea filozofica a dualitatii cunoasterii(cunoasterea paradisiaca si cea luciferica) cu mijloace specifice lirismului.

Tema si motive literare

Tema textului este creatia, textul fiind oarta poetica moderna in care eul liric isi exprima conceptia despre creatie si opteaza pentru cunosterea luciferica.

Tipul de lirism

Tipul de lirism abordat de Blaga este celsubiectiv, aparand un procedeu specific liricii moderniste, numitexacerbarea eului liric. Astfel,pronumele personal eu apare de foarte multe ori in poezie cu rol de emfaza a caracterului de confesiune a discursului liric. Prezenta acestui pronume chiar in titlu accentueaza ideea caalegerea cunoasterii luciferice este o optiune personala, individuala.

Explicarea titlului

Titlul este ostructura metaforicasisintetizeaza ideea poetica centrala;metaforacorola de minunise refera laperfectiunea universului inconjurator prin asocierea cu simbolistica notiunii de cerc.Verbul dur folosit la forma negativa cuprinde ocondamnare implicita a celor care incearca sa distruga misterele lumii, explicandu-le rational.

Comentarea secventelor lirice + Caracteristici ale limbajului poetic

Din punct de vedere structural, poezia aretrei secvente lirice, ordonate pe baza unei antiteze intrelumina mea(cunoasterea luciferica) silumina altora(cunoasterea paradisiaca).

Incipitulpoeziei corespunde primului termen al antitezei si ilustreazaalegerea eului liric , dar si condamnarea subtila a celor care opteaza pentru ratiune. Astfel, verbelenu strivescsinu ucid, asociate sintagmeicu mintea, reliefeazadistrugerea misterelor prin incercarea de a le rezolva.Enumeratia de metaforedin finalul secventei initiale reprezinta de faptelementele lumii care nu pot fi nici intelese, nici receptate vreodata pe cale rationala:frumusetea(flori),sufletul(ochi),iubire(buze),amintiri si moarte(morminte).

Cea de-a doua secventa liricaeste dedicataprezentarii celui de-al doilea termen al antitezei:lumina altora.Dezaprobarea eului liric fata de cunoasterea paradisiacase face atat prin verbulsugrumacat si prin metaforaadancimi in intuneric.

Conjunctia adversativa dar, ca si reluareapronumelui de persoana I singular eumarcheazatrecerea la a treia secventa liricasi, deci,revenirea la lumina mea. Se observa o antiteza la nivelul verbelor; dacapentru cunoasterea paradisiaca se utilizeaza verbe cum ar fi:ucid, strivesc, sugruma, pe cand pentru a descriecunoasterea luciferica apar cuvinte precumsporesc, mareste si iubesc.

Inventivitatea stilisticaa autorului reiese si din modul in care el foloseste in poezieun camp semantic metaforic al ideii de mister:corola de minuni,, taine, a lumii taina, vraja nepatrunsului ascuns si intunecata zare. Pentru a explica mai bine semnificatiile motivului literar al luminii, Blagaplaseaza intre liniile de pauza o larga structura apozitiva(explicativa) in carecompara tipul luciferic de cunoastere cu lumina lunii. Spre deosebire de lumina solara,cea a lunii lasa loc imaginatiei astfel incat fiecare individ isi poate proiecta sensibilitatea si personalitatea asupra obiectului pe care il contempla.

Finalulpoeziei arerol de concluzie, desi cuprinde o propozitie cauzala, introdusa prin caci. Eul liricopteaza, asadar, pentru cunoasterea luciferica bazata pe iubire, pe sentimente; repetareaenumeratiei de metafore asigura simetria dintre secventele I si III.

Elemente de prozodie (versificatie)

Din punct de vedere prozodic , poeziarespecta toate trasaturile modernismului:vers liber, ingambament, masura variabilasiorganizare astrofica.Analiza pe niveluri de interpretare

Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. Lanivel morfosintactic, plasarea pronumelui eu in pozitie initiala si repetarea de sase ori in poezie, sustinecaracterul confesiv si (auto)definirea relatiei eu-lume. Conjunctia si, prezenta in zece pozitii conferacursivitate discursului liricsi accentueaza ideile cu valoare gnomica.Topica afectiva(inversiuni si dislocari sintactice)evidentiaza optiunea pentru o forma de cunoastere: iubirea, creatia.

Lanivel lexico-semanticse observaterminologia abstracta, lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii este organizatca forme sensibile ale cunoasterii(Stefan Munteanu). Campul semantic al misterului este realizat prin termeni/struncturi lexicale cu valoare de metafore revelatorii:tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina, intunecata zare, sfant mister, ne-nteles, ne-ntelesuri si mai mari. Opozitia lumina-intuneric releva simbolic relatia: cunoastere poetica (prin iubire si creatie) cunoastere logica.

Concluzie

In concluzie, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reprezentativa pentru modernismul interbelic prin tema filozofica (creatia), exacerbarea eului liric, prozodie si prezenta metaforei-cheie.