Referat la economie

1

CuprinsI Franta

1.Prezentarea generala a Frantei…………………………...…………3

2.Evolutia economica in timp………………………………………...6

3.Stadiul actual al economiei franceze………………………….…...11

4.Economia Franceza. Structura si evolutiile sectoriale...................12

5.Relatiile cu U.E…………………………………….……………....14

II Firma Peugeot

1.Istoria companiei…………………………………………………..17

2.Istoria Leului……………………………………………………….19

3.Istoria Creatiilor...........................................................................21

4.Primele vehicule pe roti................................................................21

5.Succesul la scara mare…………………………………………….21III Bibliografie

2

1.Prezentare generala

Originea si istoria numelui

Numele de Franta provine de la denumirea latina Francia care inseamna taramul Francilor.

Francia desemna la origine o refiune din nordul Europei populata sau mai degraba dominanta

de catre poporul razboinic Germanic, ce se numeau ei insisi Franci.

Situare geografica. Franta, oficial Republica Franceza, este o tara situata in Europa de

Vest, dar care cuprinde si diverse insule si teritorii situate pe alte continente. Este cea mai

mare tara din Europa Occidentala cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea

Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi cu doua vai adanci si relief glaciar tipic

(ghetari, lacuri, vai), in sud-vest se afla Muntii Pirinei la granite cu Spania si Muntii Jura si

Vosgi mai scunzi si mai vechi carora li se adauga regiuni colinare si podisuri ( Ardenii in

nord, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si de bazine si culoare

depresionare: Bazinul Parisului, Culoarul Rhônului, campia Alsaciei si campiile litorale).

3

Clima este temperat oceanica, precipitatii mai bogate in vest si in muntii inalti si

mediteraneana pe litoralul sudic unde vanturi reci precum mistralul si tramontanul pot sa

compromita recoltele de citrice.

Reteaua hidrografica este densa legata printr-un sistem de canale (4600 km) si

orientate spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Rhin) si spre Marea Mediterana (Rhône). Exista

numeroase lacuri, mai mari fiind Leman/Geneva la granita cu Elvetia. Peste un sfert din

teritoriu este acoperit de paduri (stejar, fag, conifere); in insula Corsica dominant este

maquisul mediteranean. Exista in Alpi si Pirinei numeroase rezervatii ce protejeaza elemente

rare din flora si fauna, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika, capra

neagra etc.

Suprafata totala a Frantei metropolitane este de 551.659 kmp Franta fiind clasata

astfel ca al 47-lea stat dupa suprafata totala ce cuprinde toate regiunile, colectivitatile si

teritoriile de peste mari este de 674.843 kmp, ceea ce reprezinta 0,45 % din suprafata totala a

uscatului de pe Pamant.

Diviziuni administrative. Franta este divizata din punct de vedere administrativ in

26 de regiuni: 22 se gasesc in cadrul Frantei metropolitane (21 situate in partea continentala

plus Corsica), iar 4 sunt regiuni de peste mari. Aceste 26 de regiuni se subdivid in 100 de

departamente fiecare avand asociat un cod ce indeplineste o serie de functii administrative.

Patru dintre aceste departamente sunt simultan regiuni de peste mari dar sunt parte intregranta

a Frantei si a Uniunii Europene. Departamentele se subdivid si ele in 342 de arodismente

alcatuite din 4.035 de cantoane si 36.682 de comune. Trei comune, Paris, Lyon si Marsilia

sunt subdivizate la randul lor in arodismente municipale. Pe langa cele 26 de regiuni si 100 de

departamente, Republica Franceza este alcatuita si din 5 colectivitati de peste mari, din care

Noua Caledonie are un statut special, si trei teritorii speciale nelocuite. Colectivitatile si

4

teritoriile de peste mari sunt parti ale Republicii Franceze, dar nu fac parte din UE. Teritoriile

din Pacific continua sa foloseasca francul CFP, al carui valoare este raportata la euro. In

contrast, cele patru regiuni si departamente de peste mare foloseau francul francez, iar acum

folosesc moneda euro.

Demografie. Franta avea o populatie de 62.998.773 locuitori la 1 ianuarie 2006,

aglomeratiile principale urbane inregistrandu-se in: Lyon ( 1.262 mii locuitori), Marseille

(1.087 mii locuitori), Lille ( 950 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes,

Strasbourg. Imigrantii reprezinta 6,3 % din populatia tarii (dintre care 22% portughezi, 20%

algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, marocani, turci). Natalitatea este de 13,3 %o, si

mortalitatea este de 9,2%o iar populatia urbana reprezinta 74%.

Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea pariziana (890 loc/kmp,

adica 2% din suprafata Frantei si 19% din populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais

(320 loc/kmp), Marseille-Nice, Lyon-St Etienne si in Alsacia.

Culte prezente in Franta: catolicism 90%, protestantism, islamism si iudaism. Religia catolica

ramane religia domonanta in Fanta si isi pastreaza o influenta importanta, in special in zonele

rurale si in unele zone ale tarii.

Cresterea demografica inregistrata de Franta este una dintre cele mai dinamice din

Europa si este datorata unui nivel al natalitatii superior mediei europene si unui sold migrator

pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual). In plus, datorita cresterii sperantei de viata, se

inregistreaza ocrestere a proportiei de persoane in varsta, fenomen cunoscut sub numele de

pappy boom si este datorata ajungerii la varsta a treia a generatiei baby boom din anii 1950.

Limba franceza este singura limba oficiala din 1992, astfel ca Franta este singura

tara din vestul Europei care are o singura limba recunoscuta oficial. Cu toate acestea, in

Franta se vorbesc 77 de limbi regionale care nu au nici un statut oficial dar in ultima vreme au

inceput sa fie predate in unele scoli. Alte limbi straine cum ar fi limba portugheza, italiana,

limba araba, si altele sunt vobite de diferite colectivitati de imigranti.

Sistemul politic si administrativ. Franta este o republica prezidentiala si activitatea

legislativ este exercitata de catre presedinte si de catre Parlament, compus din Senat si

Adunarea Nationala. Puterea executiva apartine atat presedintelui cat si Consiliului de

Ministri numit de presedinte in urma alegerilor administrative.Exista 22 de partide politice,

printre care Adunarea pentru Republica (1976), Uniunea pentru Democratia Franceza(1978),

Partidul Socialist Francez (1901), Miscarea Radicalilor de Stanga(1973), Partidul Comunist

Francez(1920), etc.

5

2. Evolutia economica in timp

De-a lungul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea se desavarseste cu

adevarat modernizarea Frantei. Intrarea definitiva in varsta industriala este un aspect major al

acestei perioade. Ea s-a facut cu ocazia a doua faze de crestere: perioada 1840-1860, in care

Franta cunoaste efectele revolutiei industriale a carbunelui, a masinii cu abur, caii ferate, si

perioada 1896-1913, in care se produce “a doua revolutie industriala”, cea a electricitatii si

automobilului.

Sectorul agricol este prea des prezentat ca o greutate ce franeaza cresterea franceza,

dar nu trebuie sa mascheze progresele locale foarte clare si o raspandire generala a inovatiei.

Anumite regiuni, precum Pas-de-Calais, pun bazele unei veritabile specializari agricole legate

de comercializarea productiei lor.

Industria cunoaste de asemenea o crestere remarcabila. Elemente noi o fac posibila:

primul este revolutia bancara. Datorita modernizarii bancilor de depozit si a bancilor de

afaceri, imprumuturile acordate industriei se generalizeaza. Dezvoltarea schimburilor astfel

facilitate este un factor decisiv al cresterii industriale.

Prosperitatii din primii ani din cel de-al Doilea Imperiu ii succed o scadere sensibila incepand

din 1857-1860, violent accentuata in anii 1880: in 1882 se da semnalul falimentului in

cascada in intreprinderi si in banci de afaceri. Rata de crestere a industriei trece de la 2,2% la

mai putin de 1%. Investitia scade net si banca nu mai face imprumuturi pentru industrie.

Comertul exterior sufera un grav declin: anii 1876-1879 cunosc debutul reculului precipitat al

Frantei pe toate pietele internationale.

Economia franceza reuseste totusi sa demareze din nou incepand din 1906. Pana la

razboi se dezvolata industrii noi de varf in care Franta straluceste in mod deosebit: industria

de automobile, industria cauciucului. In ajunul razboiului economia franceza apare

echilibrata, bazata pe o moneda forte si un potential considerabil.

Economia tarii trebuie sa se adapteze unui razboi lung deloc prevazut. Regiunea

industriala din nord este ocupata, iar interventia statului in economie creste considerabil.

Ministrul socialist al Inarmarii credea posibila dezvoltarea in folosul razboiului, a unei

economii mixte, asociind statul si industria privata si favorizarea relatiilor contractuala in

raporturile sociale.

Conflictul imbogateste anumite categorii: negustori, speculanti, profitori de razboi.

Ridicarea preturilor si inflatia, necunoscute de fancezi in secolul al XIX-lea, ruineaza pe

6

detinatorii de venituri fixe. Inca de la inceputul conflictului, statul a oprit convertibilitatea

hartiei-monede. Suma totala a biletelor in circulatie este inmultita de mai mult de 6 ori.

Importurile trebuie sa fie finantate prin imprumut.

Distrugerile razboiului, in zonele frontului si in departamentele ocupate, erau

considerabile. Reconstructia se face rapid, in beneficiul avantului economic al anilor 1920,

care continua cresterea economica inceputa in primii ani ai secolului si continuata in timpul

razboiului.

Dificultatile sociale nascute din cresterea preturilor, reintoarcerea la economia de

piata, exemplul revolutiei sovietice suscita o vie agitatie sociala in 1919 si 1920.

Deoarece forta militara a Frantei era importanta, francezii isi fac iluzii din victorie.

Aceasta exercita o mare influienta politica si economica in Europa Centrala si Balcanica, fiind

apogeul puterii sale coloniale.

Criza anilor ’30 loveste Franta din punct de vedere politic dar si economic. Cresterea

salariilor, insotita de reducerea timpului de lucru antreneaza inflatia. Increderea lipseste si

capitalul se elibereaza. Guvernul coboara cursul monedei prea tarziu pentru a relansa

exportul.

Al doilea razboi mondial antreneaza pierderi umane importante. Pagubele economice

sunt considerabile din cauza jafurilor germane, a distrugerilor, a lipsei de investitii. Nivelul

productiei din 1938 nu este atins decat in 1947. Cel din 1929 doar la sfarsitul 1950.

Reconstructia este larg dominata prin interventia statului conform ideilor rapandite in randul

celor din Rezistenta. Controlul schimburilor stabilit cu ocazia intrarii in razboi este mentinut,

ca si controlul preturilor destinat sa dureze, cel putin partial, pana in 1986. Decretul din 1946

stabileste un plan pentru modernizare si echipament economic: cei doi termeni sunt cuvintele

magice ale acestor ani de dupa razboi. Aceasta modernizare se face in sprijinul dirijist, comun

inaltilor functionali si cadrelor conducatoare din economie.

Productia porneste din nou, dar economia franceza cunoaste doua handicapuri majore:

inflatia si dezechilibrul schimburilor externe. Daca inflatia foarte puternica de dupa razboi ia

sfarsit in 1949, un nou val inflationist apare in 1951-1952. Dezechilibrul schimburilor datorat

amplorii importurilor in anii reconstruictiei, gaseste un remediu partial gratie ajutorului

Marshall: Franta ca si celelalte tari ale Europei Occidentale, beneficeaza de un ajutor al SUA

care acopera deficitul in dolari si perimite investitia. Insarcinata sa supravegheze repartizarea

ajutorului american, Organizatia europeana de cooperare economica favorizeaza dezvoltarea

schimburilor internationale. Inceputurile constructiei europene (Cominitatea Europeana a

Carbunelui si a Otelului intra in vigoare la 25 iulie 1952) contribuie, pe de alta parte la

7

deschiderea economiei franceze catre dimensiuni noi. Decizia guvernului de Gaulle, la

reintoarcerea sa la putere, de a nu pune in discutie Tratatul de la Roma din 25 martie 1957

care pune bazele Pietei Comune marcheaza caracterul ineluctabil al unei revolutii care

modifica fundamental conditiile economiei franceze.

Inca din anii 1954-1955, Franta, ca si celelalte tari ale lumii atlantice, intra intr-o

perioada de crestere exceptionala. Rata de crestere medie anuala este de 4,5% din 1949 pana

in 1959, de 5,8% din 1959 pana in 1970. Intre 1946 si 1977, produsul national brut este de

cinci ori mai mare. Franta devine o mare putere industriala si una din primele tari exportatoare

ale lumii. Productia industriala se tripleaza din 1954 pana in 1984. Franta se doteaza cu o

industrie electronucleara “cea mai performanta din lume” (Jean-Marcel Jeanneney). Industria

aerospatiala si navala este rivala cu SUA. Dar succesele unor mari intreprinderi publice si

private, in egala masura ajutate de stat, nu trebuie sa mascheze deficientele intreprinderilor

mijlocii, in fata mutatiilor tehnologice si a concurentei straine.

Incepanad din 1973, criza care a urmat fluctuatiilor de preturi la materiile prime, in special

petrolul, si fluctuatiilor cursului dolarului, consecutiv de asemenea inovatiilor tehnice si

ascensiunii noilor tari industriale, a atins Franta. Productia lincezeste din 1974, crescand cu

8% in treisprezece ani. Somajul trece de la 2,8% din populatia activa in 1974 la 6,3% in 1980

si 10% in 1986.

Evolutia demografica este ingrijoratoare. In patru decenii, populatia a crescut cu o

cincime, atingand 55.506.000 de locuitori in 1987. Cresterea ratei natalitatii se mentine pana

in 1965, antrenand intinerirea populatiei. In schimb, ea scade, de vreo douazeci de ani

incoace: ea trece de la 17,9 %o la mai putin de 14 %o. Aceasta cadere, mai putin accentuata

decat in tarile vecine si scaderea ratei mortalitatii (10,1 %o) conduc la o imbatranire

inlucrabila a populatiei. Rata fecunditatii a cazut de la 2,47 copii de fiecare femeie in 1970, la

1,82 in 1987, cand pragul de inlocuire al generatiilor este de 2,1 copii de fiecare femeie.

Perspectivele demografice sunt deci ingrijoratoare pentru viitor. Anii de crestere au necesitat,

ca si perioada 1921-1931, o importanta recurgere la imigratie. Strainii reprezinta actualmente

aproximativ 4.500.000 de locuitori, in ordinea importantei: portughezii si algerienii (mai mult

de 800.000 pentru fiecare comunitate), apoi marocanii, italienii si spaniolii (de la 400.000 la

500.000). Tarile latine din bazinul mediteranean si Maghrebul reprezinta principalele

contributii. Regiunea pariziana, regiunea Rhône- Alpes si Provence sunt principalele centre de

populatie imigranta.

8

In 1986, agricultorii nu mai reprezinta decat 8% din populatia activa si 6% din

valoarea productiei nationale. In anii ’60 aproape 100.000 de muncitori parasesc pamantul in

fiecare an. De acum incolo, mai mult de trei francezi din patru traiesc in orase.

Langa pragul de 20.000 de locuitori ca definitie a orasului, populatia rurala ramane cvasi-

stabila trecand dupa 1945 de la 50% la 44%. Aceasta observatie conduce la a nu confunda

scaderea brusca a populatiei active agricole cu vitalitatea remarcabila a Frantei rurale, Franta

statelor si a oraselor mici.

Reteaua marilor orase a ramas cea care se afirmase in secolul al XX-lea. Noutatea

consta in dezvoltarea, in jurul marilor metropole urbane, de periferii facute din mari

ansambluri, raspuns la exodul rural si la cresterea activitatilor urbane.

Sectorul secundar a crescut lent, pentru ca apoi sa cunoasca o tasare: 38,5% din populatia

activa in 1982, indice de declina al meseriilor industriale vechi. In schimb, de pe la mijlocul

anilor ‘60, sectorul tertiar nu a incetat sa se umfle, pana la a reprezenta 57,6% din populatia

activa in 1982. El constituie, in anii crizei, singurul sector generator de slujbe.

Franta a devenit o tara de salariati (85% din populatia activa). Este dubla consecinta a

decaderii profesiunilor independente si a populatiei active agricole. Franta nu mai este acea

tara de mestesugari, de pravalieri si de mici proprietari care a fost mult timp in realitate, mai

mult timp chiar decat imaginea pe care atatea esecuri inca o dadeau in jurul anilor 1950.

Fara indoiala, grupul de agricultori a cunoscut mutatiile cele mai importante: declin numeric

spectaculos, intrare in economia de schimb si de credit, crestere a productivitatii, putere a

organizatiilor agricole.

Clasa muncitoare a cunoscut transformari considerabile in structuri si in modul sau de

viata: prabusirea sau declinul meseriilor care simbolizau secolul al XX-lea industrial

(mineritul, industria textile, metalurgia); dezvoltarea unor sectoare noi, in electronica,

informatica, marcate de o diferentiere tot mai mare a formelor de activitate, de aportul

inovatiilor tehnologice rapide.

Daca trecem la venituri, realitatea imbogatirii muncitorilor este de netagaduit. Puterea

de cumparare s-a dublat intr-un sfert de secol (din 1950 pana in 1976). In schimb, s-a

mentinut distanta dintre venitul familiei muncitoare si cel al familiei de specialist superior.

Acesta era de 1 la 3,7 in 1962. Cererea tot mai mare de egalitate a antrenat in anii de dupa

1968 o tendinta de egalitate a antrenat in anii de dupa 1970, ea a trecut la 3,4 in 1984.

Sentimentul apartenentei la conditia muncitoare se mentine, chiar daca modurile de viata

(locuinta, automobilul, aparate electrocasnice) si valorile culturale seamana din ce in ce mai

mult cu cele ale claselor mijlocii.

9

Toate aceste motive explica faptul ca se mentine o constiinta muncitoareasca. Ea se

poate exprima, in afara organizatiilor sindicale a caror pondere este mai mica fata de alte tari

industrializate, prin greve neorganizate, pornite de jos.

Economia era intr-o situatie critica, fiind caracterizata de inflatie, specula, cresterea preturilor,

imposibilitatea platii salariilor, lucruri apartinand realitatii care intrau intr-o puternica

contradictie cu viata luxoasa afisata de cei proaspat imbogatiti.

Totusi, în 1983, inflatia ridicata si criza economica a obligat o modificare a politicilor

economice, perioada cunoscuta sub denumirea de rigueur (rigoare) – guvernul Socialisto-

Comunist a demarat un program de politici fiscale si de control al cheltuielilor. In cele din

urma majoritatea nationalizarilor au fost anulate de guvernele urmatoare (fie de stanga fie de

dreapta) dar reformele sociale au ramas in vigoare.

Anii 1980 si 1990 au vazut aparitia patidului de extrema dreapta Frontul National al

lui Jean-Marie Le Pen, un partid care considera ca principala cauza a somajului ridicat si a

criminalitatii este imigratia, in special cea din Nordul Africii. Din anii 1980 somajul a ramas

relativ ridicat, la aproximativ 10% din populatia activa, în ciuda diverselor reforme introduse

pentru combaterea acestuia. Criminalitatea a variat în aceasta perioada, cu o crestere

importanta a delicventei infantile, cu toate ca masura cresterii acesteia este un subiect de

dezbatere. Problemele din banlieue – un termen folosit pentru a descrie zonele de locuinte

suburbane sarace, cu un procentaj mare de descendenti ai imigrantilor nord-africani – raman o

preocupare importanta.

O politica de relansare economica, sprijinita pe masuri sociale, vizeaza stoparea

somajului. Un oarecare numar de grupuri industriale si marile banci sunt nationalizate. Legi

importante extind descentralizarea si privesc relatiile sociale din intreprindere. Sustinuta la

inceput de atitudinea favorabila a opiniei publice („starea de gratie”), experienta socialista se

loveste repede de constrangerile realitatilor economice. In iunie 1982 este indispensabila

angajarea unui plan de austeritate intarit in primavara 1953. Partidul Comunist pune atunci

capat participarii guvernamentale: politica de austeritate si de modernizare intalneste o

ostilitate crescanda.

Principalele sectoare de activitate in crestere sunt reprezentate de industria

aerospatiala, chimie, sticlarie, farmaceutica si cosmetice, produse plastice, constructii

feroviare si telecomunicatii; in schimb, se diminueaza importanta industriilor metalurgica si

textila, si a industriei auto, de altfel cea mai importanta ramura ocupand o zecime din forta de

munca si asigurand o optime din exporturi.

10

3. Stadiul actual al economiei franceze

Franta figureaza printre principalele economii,  ocupand locul 3 pentru exportul de

servicii si locul patru pentru exportul de bunuri; in ceea ce priveste investitiile straine directe

(IDE),  se situeaza pe locul patru ca tara de destinatie si pe locul trei ca tara de origine.

Ca si in alte tari industrializate, ponderea serviciilor in PIB este majoritara, respectiv

de 71%, fata de 26% industria si 3% agricultura. Fraudele asupra impozitelor si cotizatiilor

sociale s-au situat intre 30 si 40 miliarde de euro, in Franta, suma care reprezinta doi la suta

din valoarea Produsului Intern Brut.

Deficitul raportat de Franta contrasteaza puternic cu excedentul record inregistrat de

Germania, de 162 miliarde de euro, indicand asupra slabiciunilor sectorului francez de export,

comparativ cu statul vecin. Exporturile s-au plasat la 390 miliarde de euro, reprezentand mai

putin de jumatate din valoarea exporturilor realizate de Germania, respectiv 893,6 miliarde de

euro.

Comertul exterior reprezinta un punct slab al Frantei, a doua mare economie din zona

euro, a carei dezvoltare a fost stimulata mai ales de cererea locala. Economia Frantei a

stagnat, reducandu-se cu mult mai mult decat era prevazut fata de nivelul foarte ridicat al

cresterii economice inregistrat in trimestrul precedent. Nivelul de crestere economica pentru

cea de-a doua putere economica din zona euro se afla sub estimarea initiala de 0,5 %.Nivelul

de crestere economica pentru cel de-al doilea trimestru a fost de 1,2% si a calculat ca pe plan

anual cresterea economica a Frantei va fi de aproximativ 1,9%. Estimarile guvernamentale

plasau cresterea economica anuala intre 2 si 2,5% pe plan anual.

Numarul somerilor a scazut lunar cu 30.000 , ajungand la 2,58 milioane persoane, cifre

calculate utilizant metodele Organizatiei Internationale a Muncii.Se prezicea o reducere a

somajului care va sustine cheltuielile din inintea alegerilor prezidentiale si legislative de anul

viitor. Rata somajului celei de-a treia economie europene a scazut la 8,9 procente, aceasta rata

fiind cea mai mica din ultimii 4 ani.

Multi dintre tinerii someri din Franta sunt musulmani. . Pusi in fata costurilor mari

ridicate de acesta, intreprinzatorii recurg la disponibilizari sau opteaza pentru un numar mai

redus de angajati. Slaba pregatire profesionala si prejudecatile rasiale ii fac pe tinerii

musulmani victimele sigure ale salariului minim.

11

Franta, are unul dintre cele mai sofisticate sisteme de asigurari sociale si se afla in

prezent in pragul unui colaps de proportii.

4.Economia Franceza. Structura si evolutiile sectoriale

Agricultura. Cu o productie estimata la aproximativ 64 miliarde euro, Franta ocupa

primul loc in privinta productiei agricole, la nivelul tarilor membre ale UE, detinand circa

23% din volumul total si fiind urmata de Germania si Italia, cu ponderi intre 15% si 16%.

De asemenea, Franta este principalul producator european, intr-o serie de sectoare

agricole, respectiv: cereale, vin, productia animala- bovine si pasari. Sectorul agricol

reprezinta 3% din PIB-ul Frantei, iar industria agricola si alimentara reprezinta 4.5% din PIB.

In privinta suprafetelor cultivate, Franta ocupa primul loc intre tarile UE, un numar de

663.800 exploatatii agricole, desfasurate pe 32,5 milioane hectare (suprafata totala destinata

agriculturii pe teritoriul Frantei metropolitane).

Industria. In ultimii cincizeci de ani, o serie de ramuri industriale, precum industria

aerospatiala, industria constructoare de masini, chimia, farmaceutica, construtiile feroviare si

telecomunicatiile au cunoscut o puternica dezvoltare, detinand o parte tot mai importanta din

industria franceza, in detrimentul unor ramuri industriale traditionale: industria metalurgica,

industria usoara (textile-imbracaminte). Industria auto reprezentata de cei doi mai constructori

francezi, Renault si grupul PSA (Peugeot-Citröen), este in prezent industria manufacturiera

cea mai importanta din Franta.

Productia industriala din aceasta ramura a inregistrat, o crestere in volumul cu 5,9%,

de trei ori mai mare, comparativ cu cresterea de 2%, inregistrata de industria manufacturiera,

in ansamblu.

Principalele ramuri sectoriale au inregistrat urmatoarele evolutii:

- industria usoara (textile, incaltaminte, marochinarie-pielarie)-declin si scadere la nivelul

tuturor subramurilor (-18% sectorul imbracaminte, -9% sectorul incaltaminte, pielarie);

- industria farmaceutica, parfumerie si produse de intretinere- crestere usoara (+3,3% sectorul

farmaceutic;

- industria bunurilor de consum (mobila, aparatura electromenajera, electronica,

ceasornicarie);

- usoara ameliorare;

- industria meterialelor de transport- s-a caracterizat printr-un declin al industriei aeronautice

12

- industria echipamentelor mecanice- scadere cu 2%;

- industria electronica si telecomunicatii- declin (-6%, sectorul telecomunicatiilor);

- industria materialelor de constructii- stagnare si o crestere usoara pentru industria sticlariei:

+2%;

- industria lemnului, hartiei si cartonului- un nivel ridicat pentru sectorul de papetarie si

carton;

- industria chimica: stagnare;

- industria cauciucului si materialelor plastice: ameliorare si redresare

- industria siderurgica si materiale neferoase- crestere pentru sectorul siderurgic cu 10% si

declin pentru sectorul metalurgiei neferoase.

Serviciile. Incepand din anul 1990, in Franta, productia de servicii a inregistrat o

crestere medie superioara cresterii economice, fapt care a permis crearea de catre sectorul

serviciilor comerciale, pe parcursul a 10 ani de zile, a unui numar de peste 1.300.000 de locuri

de munca.

Dintre cele trei componente ale serviciilor comerciale (servicii ale intreprinderilor, servicii

destinate particularilor si serviciile imobiliare), sectorul serviciilor intreprinderilor a continuat

sa fie cel mai dinamic (+5,7%) si datorita activitatilor legate de noile tehnologii, respectiv

serviciile de telecomunicatii (+17,3%), serviciile informatice (+8,5%) si activitatile din

cinematografie si video. Sectorul serviciilor destinate persoanelor fizice (hoteluri, restaurante,

agentii de voiaj, etc) a cunoscut o crestere usoara (+1,5%), iar cel al serviciilor de promovare

si gestiune imobiliara si-a continuat tendinta de declin.

In ceea ce priveste serviciile necomerciale, datorita unei cresteri sustinute a

cheltuielilor sanitare realizate de familiile franceze, anul trecut, acestea au cunoscut un ritm de

crestere, situat in jurul procentului de 3%.

Comertul. Desi, valoarea schimburilor comerciale de bunuri si servicii precum si

fluxurile de investitii au cunoscut, urmare a conjuncturii economice interne si internationale

nefavorabile, Franta continua sa fie a patra putere economica mondiala.

Exportul Frantei este dominat de produsele destinate utilizarilor industriale, respectiv

bunurile de echipament si bunurile intermediare. Se remarca pozitia importanta detinuta de

industria auto, care si-a mentinut cresterea, alaturi de bunurile de consum si cele

agroalimentare.

Structura importului francez este dominata de bunurile intermediare si bunurile de

echipament, rezultat al nevoilor de materii prime, al actiunilor de subcontractare industriala si

al specializarilor intraramuri; totusi, importurile acestor categorii de produse au înregistrat

13

scaderi importante reflectând coonjunctura mai putin favorabila din economia franceza.

Se reamarca, de asemenea, ponderea ridicata a importurilor de bunuri de consum si

mentinerea tendintei de crestere a acestora, ca si a importurilor legate de industria auto.

Orientarea geografica a comertului exterior francez

Comertul exterior al Frantei se desfasoara în proportie majoritara (peste 7/10) cu

Europa, iar în cadrul acestei regiuni Uniunea Europeana detine peste 85%. Comertul cu tarile

continentului amercian, de sud si de nord, reprezinta numai circa 1/10 din schimburile totale

ale Frantei (din acesta, peste 70% se realizeaza cu SUA). Comertul este excedentar cu Europa

(mai putin zona Euro), cu America, Africa si Orientul Apropiat si Mijlociu, si deficitar cu

celelate zone din care se detaseaza zona asiatica (în special datorita importurilor de titei).

In anul 2004, schimburile comerciale au scazut cu toate regiunile lumii (exceptie Africa la

export), cele mai accentuate diminuari înregistrându-se cu zona Americilor de Nord si Sud si,

respectiv, Asiei. Comertul exterior francez se caracterizeaza printr-o puternica concentrare

geografica. Jumatate din acesta se efectueaza cu numai cinci state, atât la export cât si la

import, respectiv Germania, Marea Britanie, Spania si Italia la export, si Germania, Belgia,

Italia, Marea Britanie si Olanda la import. Primii 10 parteneri concentreaza 67,8% la export si

72,2 la import. Dintre acestia, la export, 7 sunt membri ai UE, 1 membru al Spatiului

Economic European, la care se adauga SUA si Japonia; la import, situatia este relativ

asemanatoare, numai ca în locul Portugaliei apare China intre primii 10 parteneri.

Relieful variat al Frantei, permite practicarea unei agriculturi diverse ( in special

cereale), precum si crestera animalelor: bovine si pasari. Varietatea reliefului si iesirile la

mare sunt elemente foarte importante pentru economia franceza si pentru industria turistica

foarte dezvoltata in Franta.

5. Relatiile cu Uniunea Europeana

Se poate spune ca proiectul care astazi poarta numele de Uniunea Europeana este o

inventie franceza, o serie de figuri marcante ale istoriei U.E. apartinand Frantei(Robert

Schuman, Jean Monnet, Charles de Gaulle, François Mitterrand, Jacques Delors). Ideea

franceza a integrarii europene a pornit de al interese srategice si economice nationale ce

incercau sa rezolve si problema rivalitatii franco-germane care, in special in ultimele doua

secole a dus la conflicte sangeroase.

14

Franta este una dintre marile puteri din Europa de Vest datorita dimensiunii, pozitiei,

economiei, armatei si a politicilor pe care aceasta le duce in dimeniul energetic si in afacerile

europene. Este unul dintre principalii sustinatori ai unei Uniuni Europene puternice pe plan

global, din punct de vedere economic si politic.

Conceptia Frantei despre Europa este in primul rand politica. Europa este spatiul

“reincarnarii” maretiei pierdute a Frantei. Functia acestui spatiu este de a garanta si de a spori

putere nationala, ce nu mai poate inflori de una singura, ca in vremea lui Richelieu, Napoleon,

Clemenceau sau de Gaulle (paznic incruntat al unei centralitati franceze magistral puse in

scena). Europa “ideala” a Frantei, perceputa astfel si de ceilalti europeni, este intai de toate un

proiect de suprematie. Aceasta ambitie merge mana in mana cu incercarea de a contrui o lume

multipolara, in care Europa, gratie initiativelor sale diplomatice si a monedei unice, ar trebui

sa aiba aceeasi influent ape care de Gaulle o dorea candva pentru Franta (dar doar prin magia

discursurilor). Europa visata la ramane o “Europa a realitatilor”, adica a statelor nationale.

Parlamentul European este considerat mai putin important decat parlamentele nationale. Este

vorba de o Europa condusa de marile tari, dar dar fara a se neglija conditiile ad hoc. Astfel,

Franta conteaza pe sprijinul Londrei pentru a mentine suprematia statelor nationale si

specificitatea culturilor lor, pentru a intervene in situatiile de criza si pentru a pune in discutie

problema armelor nucleare. Se conteaza pe Bonn-Berlin pentru aprofundarea constructiei

politice si economice. Se apreciaza acum la justa sa valoare si aportul Italiei (in special,

influenta in balcani si Mediterana occidentala). De asemenea, relatia cu Spania se bazeaza pe

interesul comun de a mentine modurile de finantare comunitara. In viziunea franceza, Europa

ar trebui sa dispuna de un veritabil govern economic, emanand din deciziile Consiliului

European, si care sa limiteze independenta Bancii Centrale Europene, competenta in problema

stabilitatii preturilor. Moneda unica va fi, din punctual de vedere francez, un instrument al

puterii, deoarece Franta ar avea un cuvant de spus in domeniul monetarsi financiar, in care,

pana nu demult, deciziile erau controlate de Bundesbank (dupa criterii nationale, evident,

marca germana fiind principala moneda de referinta din Europa.

Astfel inteleasa, Europa functioneaza dupa un principiu interguvernamental. Comisia

nu poate actiona decat daca e mandatata de Consiliul European. De altfel, in Franta se

considera ca de multe ori Comisia isi depaseste prerogativele. Europa “a la francaise” nu va fi

niciodata federala, ceea ce reprezinta o prespectiva contrara celei germane; ea va avea

finalitati mult mai pregnant politice, ceea ce britanicii nu vor dori niciodata; ea aspira la o

influenta crescanda in problemele lumii, indepartandu-se de atitudinea prudenta si

moralizatoare a statelor neuter si a statelor mici; Europa ar fi interventionista, apeland fara

15

remuscari la forta militara, datorita sprijinului unei puternice industrii de aparare si a unor

solide aliante europene. De aici a rezultat si idea, acceptata de Bonn, a unui Inalt Reprezentant

insarcinat cu politica externa si de securitate comuna, raspunzator in fata Consiliului

european.

In Europa ideala a Frantei, procesul de extindere nu se limiteaza doar la Europa

Centrala, ci asociaza un stat mediteranian (Ciprul) si tarile balcanice (Bulgaria si Romania),

dupa cum si politica NATO are in vedere integrarea Romaniei si a Bulgariei. De altfel, Franta

continua sa ceara o reechilibrare a responsabilitatilor in cadrul Aliantei atlantice, mergand

pana la paritate, si sa insiste ca un European sa preia comandamentul sudic al NATO

(regiunea mediteraneana si balcanica). Obiectivul final este obtinerea undei marje de

autonomie strategica durabila fata de Statele Unite dar fara sa se ajunga la separarea totala.

“Prieten, aliat, nealiniat”, dupa formula extreme de clara a lui Hubert Vedrine.

O asemenea viziune trebuie insa armonizata cu viziunea celorlalti parteneri. S-a gasit o

cale de compromis cu Germania asupra mai multor puncte esentiale: cooperarea consolidata,

ca o cale de mijloc intre “nucleul dur” cu limite fixe si regula umanitatii care blocheaza

uneori initiativele de avangarda; consiliul economic european, ca raspuns la Exigenta

Germaniei de a institui un pact de stabilitate monetara.

Viziunea franceza reflecta o pozitie de mijloc, ce suscita de altfel nenumarate

dezbateri. Iata ca exista o contradictie in pozitia franceza. Se doreste intr-adevar o Europa mai

eficienta, fie si cu pretul suveranitatii acelor natiuni care se arata mai dispuse sa caute noi

compromisuri? Sau se doreste mentinerea unei influente nationale maxime, fie si cu riscul de

a nu mai putea utilize parghiile europene in cadrul marilor negocieri mondiale si in

gestionarea crizelor din sferele de interes ale Europei politice (Maghreb, Africa sub-sahariana,

Orientul Apropiat)? Prima optiune creaza panica in randul elitelor franceze, a caror cultura

centralizatoare este mai putin deschisa spre decizii colective indelung negociate. Adevarul

este ca pana acum constructia europeana a fost, din punct de vedere politic, economic si

financiar, foarte favorabila intereselor franceze (influenta politica, politica agricola comuna,

politica regionala, etc.). Exista, insa, un paradox francez: pe de o parte Europa politica pe cale

sa se infaptuiasca este de inspiratie franceza, dar opinia publica nationala admite cu greu ca

Franta ar putea avea de castigat din aceasta stare de fapt. Pe de alta parte, Franta este

perceputa in continuare de catre partenerii sai ca o sursa de inspiratie, gratie reprezentantilor

sai, plasati in pozitii-cheie la nivel european.

In cadrul Uniunii Europene se considera ca relatia acesteia cu Germania este unul

dintre principalele motoare ale functionarii acesteia. Cooperarea dintre acestea in perioada de

16

dupa cel de-al doilea razboi mondial a inlocuit cu success situatia tensionata dintre acestea

existenta din secolul XIX pana la cel moment. Acesta se materializeaza printr-o puternica

integrare intre economiile celor doua tari prin participarea a numeroase programe de

securitate comuna si prin numeroase activitati culturale comune.

Relatiile Frantei cu Spania sunt foarte importante de asemenea in contextul existentei

terorismului basc pe teritoriul celor doua tari. De asemenea aceste doua tari duc o politica

europeana similara.

Relatiile Frantei cu Regatul Unit sunt mai tensionate datorita unei perioade mai lungi

de animozitate intre cele doua tari. Cu toate ca din a doua jumatate al secolului al XIX-lea si

pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cele doua tari au fost aliate din punct de

vedere militar in majoritatea conflictelor mondiale majore, Franta a fost principalul opozant al

integrarii Regatului Unit in UE in anii 1960. Cand in cele din urma Regatul Unit a devenit

membru in 1973, viziunea diferita a celor doua tari asupra UE au pastrat sentimentele de

animozitate.

II Firma Peugeot

1.Istoria Companiei

Istoria Marcii Peugeot precede inceputurile automobilului.

1810-1858Stabilita in sudul Frantei inca din secolul al 15-lea, familia Peugeot detinea mari

intinderi de pamant, pe care in veacul al 18-lea a ridicat mori de vant si a dezvoltat afaceri in domeniul tesaturilor, filaturilor si moraritului.

Tinutul Montbeliard, situat la granita dintre Elvetia, Alsacia si Franche-Comté, se bucura de resurse hidrografice abundente si de forta de munca industriala calificata. Acesti factori aveau sa determine amplasarea si a altor locatii industriale.

In 1810, fratii Jean-Pierre si Jean- Frédéric Peugeot au transformat o moara intr-o otelarie si fabrica pentru producerea de lame pentru fierastraie; astfel a fost creata compania Peugeot Bros. Acesta reprezinta adevaratul debut industrial al familiei Peugeot.

17

In 1858 s-a inregistrat oficial marca Leului, activitatile au capata un caracter din ce in ce mai pronuntat industrial si s-au diversificat: se fabricau unelte pentru diferite tipuri de activitati, ustensile casnice, inclusiv renumitele rasnite de cafea, razboaie de tesut si diverse alte obiecte, inclusiv arcuri pentru crinolinele in stilul celui de al doilea imperiu. Prin munca asidua si capacitati inovatoare, Peugeot si-a creat renumele pentru calitatea si robustetea produselor sale.

1885-1935In 1885, Armand Peugeot incepe producerea de biciclete la fabrica din Beaulieu. Tot

el prezinta prima tricicleta actionata prin forta aburilor la Expozitia Mondiala de la Paris din 1889. Aceste evenimente fac din Peugeot unul dintre pionierii automobilului. Anul urmator, Peugeot inlocuieste propulsia aburului cu cea pe benzina.

In 1896 a fost fondata o noua companie, "Société des Automobiles Peugeot", dedicata exclusiv producerii de automobile. In acelasi timp, compania "Sons of Peugeot Bros" si-a continuat activitatile devenite traditionale: producerea de unelte, biciclete si motocicluri usoare, iar in perioada 1905 - 1915 a fabricat si o gama de vehicule utilitare usoare sub denumirea de "Peugeot Lion".

In 1910, cele doua firme au fuzionat, rezultand "Société Anonyme des Automobiles et Cycles Peugeot". Din acel moment, familia s-a lansat pe piata emergenta a automobilelor.

Designul aerodinamic, simbol pentru o intreaga epoca, va influenta designul auto pana la al doilea razboi mondial. La Peugeot, punctul culminant a fost reprezentat de lansarea modelului 402 in 1935.

18

In 1960, Peugeot a devenit, dintr-un producator specializat, unul general: de la limuzine clasice la modele de mic litraj. Anul 1974 consemneaza preluarea firmei Citroen de catre Grupul Peugeot. Achizitia a fost finalizata abia in 1976 si astfel a luat nastere un grup auto cu doua marci diferite.

A doua criza a petrolului din 1978 a provocat o criza si in industria auto, ce a urmat celor trei decade de avant. Peugeot a hotarat ca singura solutie o reprezinta adaptarea fara intarziere la un mediu in profunda schimbare. Acest demers a presupus viabilizarea pe termen lung a afacerii si mentinerea statutului sau de independenta. Preluarea filialelor europene de la Chrysler, impreuna cu aventura Talbot, au zdruncinat soliditatea companiei la inceputul anilor '80. Succesul modelului 205 alaturi de o restructurare organizationala majora au readus Peugeot pe calea succesului.

1997 reprezinta anul celei de a doua reorganizari majore, prin adoptarea unei politici cadru si prin folosirea partajata a echipamentelor industriale de catre Peugeot si Citroen. Fiecare marca si-a pastrat denumirea, personalitatea si reteaua de distributie. Tot acum a demarat si o actiune vasta pentru reintinerirea gamei, incepand cu 206, urmat de 607, apoi 307, si, mai recent, 407.

2.Istoria Leului

Logo-ul reprezinta semnul distinctiv al unei Marci, expresia vizuala a valorilor si istoriei sale. Din succesiunea de logo-uri Peugeot, va invitam sa cunoasteti istoria acestui prestigios constructor auto.

19

Primul leu avea legatura cu realizarea de lame pentru fierastraie si produse de otelarie. El simboliza trei calitati ale fierastraielor Peugeot: duritatea dintilor, flexibilitatea lamei si viteza taierii. In 1850, imaginea leului a aparut pentru prima data alaturi de denumirea firmei "Peugeot Bros". Folosit initial ca marcaj pe lamele fierastraielor, acest logo a fost inregistrat in 1858 si va continua sa ramana multi ani de acum incolo pe uneltele fabricate sub marca.

1889 reprezinta un reper istoric pentru marca, prin lansarea primului vehicul cu denumirea Peugeot: un triciclu, rezultat al cooperarii dintre Leon Serpollet, expertul in propulsia prin forta aburilor, si Armand Peugeot. Leul este si astazi reprezentat pe unelte si biciclete. Pe de alta parte, imaginea leului lipseste de pe primele masini produse intre 1890 si 1905, Pentru marcarea acestora, Armand Peugeot, fondatorul companiei Automobiles Peugeot, a folosit cuvintele "Automobiles Peugeot" imprimate pe radiatoare. Intre anii 1905 si 1915, automobilelor "Lion Peugeot" construite de catre Peugeot Bros. le era atasata o emblema cu profilul unui leu.

In urma fuziunii activitatilor de producere a bicicletelor si de construire a automobilelor, noua companie "Automobiles et Cycles Peugeot" a folosit pentru identificare cuvantul PEUGEOT. Pentru anumite modele, se foloseau "lei neoficiali": leul Baudichon (1923) si leul Marx (1925), numiti astfel dupa sculptorii care i-au realizat, reprezinta veritabile opere de arta. Abia in 1933, capotele modelelor iesite din uzina erau ornate cu un leu realizat sub o infatisare mai apropiata de reprezentarea de astazi.

Leul heraldic a aparut pe modelul 203, reprezentat ridicat pe picioarele din spate, in acord cu postura familiara a leului de pe emblema regiunii Franche-Comté, locul de nastere al afacerii Peugeot.

Dupa ce a devenit societate pe actiuni sub denumirea de Peugeot S.A., marca si-a schimbat logo-ul: a fost retinut numai capul de leu proiectat pe un suport triunghiular. Dupa trei ani, capul de leu este incadrat intr-un patrat, rezultand semnul de marca folosit si astazi. In acelasi timp, pe grila de radiator se regasea si leul heraldic.

In 1976, o noua structura, compania pe actiuni PSA Peugeot-Citroen, reuneste cele doua marci, Peugeot si Citroen. Apoi, Grupul a achizitionat Chrysler Corporatin. Aceste evenimente aveau sa afecteze identitatea marcii Peugeot. Pentru a-si consolida imaginea, Peugeot a revenit la leul heraldic, sub un design rafinat, asa-numitul "Lion fil". Cel mai bun ambasador al acestei noi identitati vizuale avea sa fie modelul 205, un succes de vanzari incepand cu anul 1983.

Identitatea vizuala a Peugeot cunoaste o noua schimbare: adaugarea la scara a picioarelor leului va contribui la consolidarea impresiei de putere si echilibru; ochii albastri

20

si patrunzatori simbolizeaza viziunea pe termen lung a marcii. Leul, acum intreg si cu suprafata metalizata, astfel incat sa corespunda valorilor marcii (siguranta, dinamism, estetica), este inclus in designul celor mai recente modele.

Numit acum "Blue Brand", logo-ul este schimbat din nou, pentru o mai buna reflectare a ambitiilor marcii Peugeot. Redat tot in intregime si metalizat, cu albastrul insotit de negru, pentru a reda umbra leului. Echilibrat ca forma si proportii, logo-ul si Marca auto sunt de acum indivizibile, pentru ca unitatea creeaza putere.

3.Istoria Creatiilor

Aventura industriala a inceput in 1810. Moara de cereale a familiei Peugeot a fost modificata pentru a deveni otelarie. Pe la 1833, afacerea a crescut, prin realizarea de articole de feronerie, si a cunoscut o extindere progresiva: fierastraie banda, cadre pentru corset, resorturi, umbrele, rasnite de cafea, diverse unelte, cadre de metal pentru crinoline, masini de tesut etc

4.Primele vehicule pe roti

In 1882 a aparut prima bicicleta cu roti inegale, "Big Bi". Intre 1890 si 1895 s-au realizat cvadricicle pentru a caror actionare se folosea gazolina drept combustibil, apoi si benzina. Tot in aceasta perioada si-a facut aparitia si automobilul, dar bicicleta inca detinea suprematia.

In 1891, Peugeot participa la prima competitie sportiva: cvadriciclul Peugeot "Tip 3" ia parte la cursa Paris-Brest, parcurgand cei 2.100 km in 139 de ore! In 1896 a aparut un nou vehicul in 2 cilindri. La inceputul secolului trecut, Peugeot isi castigase deja reputatia de constructor important: in catalogul sau erau prezentate 15 modele cu 2-12 locuri.

5.Succesul la scara mare

In 1900, productia de automobile a fost de 500 de unitati, iar cea de biciclete de 20.000 de bucati. Lansat in productia de serie in 1900, primul "Baby" era un vehicul usor, cu un singur cilindru, destinat clasei mijlocii. In 1905, renumitii piloti Goux si Boillot au repurtat o nemaipomenita serie de victorii cu "Peugeot Lion". Acesta a fost momentul cand Peugeot s-a lansat cu adevarat in competitiile cu motor, garantie a popularitatii.

In 1913 a aparut al doilea automobil "Baby", cu un design mult mai modern. La acea vreme, Peugeot producea jumatate din masinile fabricate in Franta.

21

Anul 1919, deci sfarsitul primei conflagratii mondiale, gasea efectivele de muncitori reduse ca numar si raspandite. Uneltele de munca erau nefolosite. Peugeot si-a demonstrat dinamismul prin adoptarea de noi metode de concepere a productiei, care au permis demararea productiei de masa.

In 1923, productia anuala Peugeot a depasit 10.000 de unitati. 1929 este anul de nastere al modelului 201, primul automobil cu roti independente pe puntea din fata si primul model Peugeot identificat printr-un numar din trei cifre.

In 1948, Peugeot lanseaza modelul 203 la Salonul Auto de la Paris. Productia modelului 403, al carui design a fost realizat de catre Pininfarina, depasea un milion de exemplare in 1955. Cu modelul 404, semnat tot de Pininfarina, s-a marcat o importanta schimbare stilistica pentru marca si viitorul Peugeot.

In 1961, 404 a fost dotat cu prima motorizare cu injectie directa de productie frantuzeasca. Anul 1965 a marcat un eveniment fara precedent: modelul 204 a devenit prima masina a marcii cu tractiune pe puntea din fata, cu patru roti independente si frane cu discuri la rotile din fata. Motorul ce echipa acest model avea capacul chiulasei realizat dintr-un aliaj usor. 1968: Peugeot prezinta la Salonul Auto de la Paris modelul 504, ce avea sa fie ales Masina Anului in 1969. In 1976, productia auto a Peugeot a depasit zece milioane de vehicule. 1975: 604 este prima masina din Europa ce oferea motorizare diesel turbo.

In anul 1983, in peisajul auto apare un model deosebit: 205. A reprezentat un succes enorm si s-au produs 5,3 milioane de unitati. 405 repeta istoria si este aleasa Masina Anului in 1988. Automobilul cu numarul treizeci de milioane iese de pe linia de productie in 1996.

Indiferent dacă este o nouă afacere, o afacere ce se repoziţionează pe o nouă piaţă sau lansează un nou produs sau serviciu, identitatea este cheia spre success.

Pe piaţa de azi, percepţia este totul. Indifferent cît de bun este produsul sau serviciul în realitate, ceea ce contează este percepţia pieţei asupra produsului sau serviciului oferit de tine. Aici intervine identitatea corporaţiei sau a mărcii.

O corporaţie de success sau identitatea mărcii vor face diferenţa dintre tine şi ceilalţi şi îi oferă o unică personalitate. Clienţii vor simţi că personalitatea ta se potriveşte cu a lor, deci nu există o altă companie, produs sau serviciu ca cel oferit de voi. Acest lucru crează loialitatea clientului faţă de marca dumneavoastră.

Dacă ai cere mai multor agenţii de design să crească vânzările produselor tale, răspunsul lor va fi creşterea cheltuielilor cu publicitatea. Dar, deoarece rădăcinile mediatwelve sunt cele ale unei agenţii de design grafic “sub linie”, intenţionăm să privim publicitatea dintr-o perspectivă diferită de cea a competitorilor noştrii.

Da, vom implementa în campania dumneavoastră de publicitate AIDA (Atentie, Interes, Dorinţă, Acţiune), şi vom folosi bugetul alocat de dumneavoastră pentru publicitate. Dar, nu vom urma competitorii dumneavoastră doar de dragul acestui lucru sau vom cheltui bugetul legaţi la ochi.

An după an vom dezvolta şi reîmprospăta campania dumneavoastră de publicitate prin simplul ROI (returnarea investiţiilor), monitorizând şi orientând publicitatea dumneavoastră spre a obţine vânzări maxime.

Peugeot a pasit pentru prima data in mediul online, printr-o campanie sustinuta de promovare. Campania a fost realizata de agentia Mediatwelve. Peugeot, un important comunicator al mediilor traditionale, a decis includerea metodelor interactive in mixul sau de comunicare pentru doua campanii ce au vizat promovarea unor oferte speciale si respectiv lansarea noului model Peugeot 308.

22

Campaniile au avut ca obiective cresterea numarului de vizitatori in show-room-urile Peugeot si sporirea numarului de inscrieri pentru drive-test. Componentele campaniei online au vizat totodata imbunatatirea legaturii directe dintre brand si publicul sau, precum si consolidarea notorietatii marcii Peugeot pe piata de automobile din Romania.

Mediul online a permis o abordare integrata a spatiului comunicarii pentru Peugeot, declinari si aplicatii specifice publicitatii pe internet. Pentru maximizarea rezultatelor, s-a combinat display advertising-ul cu publicitate contextuala. Specialistii agentiei de media au planificat afisari pe site-uri foarte accesate de publicul vizat in comunicare si au folosit limitari de frecventa, targetare orara si geografica, obtinandu-se astfel o rata de click-uri remarcabila.

Impactul comunicarii online s-a resimtit si in spatiul traditional. Showroom-urile Peugeot au avut mult mai multi oaspeti.

Comunicarea online a devenit in ultima perioada un “must have” al oricarui mix de media. Dezvoltarea si sfera larga de posibilitati permit o planificare minutioasa si mai mult decat atat feedback-ul este instant si precis, ceea ce inseamna un control sigur al investitiilor.

23

III Bibliografie 

1. Jean Carpentier, François Lebrun-Istoria Frantei, Institutul European, Iasi, 2001

2. Luciana-Alexandra Ghica-Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia,

Bucuresti, 2006

3. www.europa.eu.int

4. http://www.ziare.com/peugeot/

24