Academia de Studii Economice

Facultatea Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori

Proiect de disciplină

(Produse și servicii bancare)

Cuprins

EVOLUȚIA BĂNCILOR POPULARE ÎN LUME- Contextul apariției cooperativelor de credit în lume - Cooperative de credit în Franța - Cooperative de credit în Germania

CARACTERIZARE GENERALA A COOPERATIVELOR DE CREDIT DIN ROMÂNIA

- Contextul apariției cooperativelor de credit în România și evoluția lor

- Cooperative de credit - definiție și caracteristici

ORGANIZAREA ȘI ACTIVITATEA COOPERATIVELOR DE CREDIT

- Organizare și reglementări - Activitatea desfașurată

Bibliografie

EVOLUTIA BANCILOR POPULARE ÎN LUME

Contextul apariției cooperativelor de credit în lume

Ideea cooperarii bancare a apărut în secolul al XIX-lea, ca o mișcare împotriva capitalismului și s-a dezvoltat începând cu secolul al XX-lea. Deoarece în domeniile agricol, artizanal și de sivicultură băncile comerciale nu acordau credite decât dacă existau garanții, s-a ajuns la ideea de asociere a băncilor prin reunirea lichidităților și a economiilor de care dispuneau pentru a acordări mutuale de credite pe baza încrederii dintre băncile asociate.

Cooperative de credit în FranțaÎn Franța rețeaua de bănci de ajutor reciproc sau cooperativ era alcătuită, în

principal, din următoarele tipuri de instituții:1. Credit agricol mutual (Crédit agricole) – pentru agricultură, 95 de instituții 2. Bănci populare – specializate în artizanat, 42 de bănci 3. Credit mutual (Crédit mutuel) – orientat către sfera privată, 23 de bănci 4. Creditul cooperatist5. Creditul maritim mutual.

Aceste instituții, în perioada apariției lor, beneficiau de monopol. Dar o data cu dezvoltarea pieței, acesta a dispărut, iar aceste instituții au început să concureze băncile comerciale. Totodată, ele beneficiau de anumite avantaje precum scutirea de impozite pe profit (până în 1980 pentru Crédit agricole) sau posibilitatea de a oferi librete cu dobânzi neimpozabile (libretul „albastru” acordat de Crédit mutuel).

Băncile populare au început să se dezvolte abia la sfârsitul secolului al XIX-lea, când comercianții, întreprinzătorii, producătorii particulari, notarii, farmaciștii etc. au decis înființarea unei bănci cu care să își finanțeze activele proprii. Acest tip de bancă a apărut la 1878 sub numele de cooperativă și nu îi împrumuta decât pe deponenți. Mai târziu, în 1917, a apărut o lege care atestă existența băncilor populare cu monopol asupra creditelor de reconstrucție care ofereau o rată a dobânzii redusă.

Până în 1966, băncile populare nu au putut colecta depozite, resursele lor fiind formate din părți de capital.

O puternică concentrare este specifică rețelei de bănci populare, care avea în structura sa peste 31 de bănci regionale.

Creditul cooperatist în Franța s-a instituit prin decretul din 1938 conform căruia a apărut Casa Centrală de credit cooperatist, având ca misiune principal

distribuirea către cooperativele de consum și producție de credite de stat pentru ca acestea să își poată finanța investițiile.Activitatea de credit cooperatist este coordonată de Banca franceză de credit cooperatist care deține 35 de regionale devenite bănci comune.

Cooperative de credit în GermaniaRețeaua cooperatistă „Raiffaiseen” s-a bazat pe principul solidarității religioase,

societățile participante în această rețea având o responsabilitate nelimitată. Rețeaua de bănci mutuale și cooperative era structurată în două ramuri:

1. Rețeaua rurală „Caisses Raiffeisen”2. Rețeaua urbană „Volksbanken” cu denumirea de bănci populare.

La începutul secolului al XIX –lea existau cooperativele parohiale care aveau funcția de case de garanții mutuale. Cu timpul, aceste instituții s-au apropiat tot mai mult de forma băncilor, prin statutul juridic și modul lor de functionare. Treptat, responsabilitatea nelimitată și solidară a acestora este înlocuită cu responsabilitatea limitată la aporturile de capital. Însă, aceasta rețea de bănci și-a păstrat caracterul difuz, rural până astăzi. În același timp, în centrele urbane s-a dezvoltat rețeaua „Volksbanken”.

Cele două rețele au jucat un rol important în Germania în colectarea de depuneri și în acordarea de credite persoanelor particulare, comercianților și meșteșugarilor.

În 1971, rețelele „Raiffeisen” și „Volksbanken” s-au unit, formând banca Deutsche Genosenschaftsbank, cunoscută azi și sub numele de DG Bank, una din primele bănci germane. Are caracteristicile unei bănci universale prin faptul că, colectează depuneri, gestionează mijloacele de plată, acordă credite, dar totodată DG Bank este specializată în activitatea „cu amănuntul”: clientelă numeroasă, dar operațiuni de mică amploare.

CARACTERIZARE GENERALA A COOPERATIVELOR DE CREDIT DIN ROMÂNIA

Contextul apariției cooperativelor de credit în România și evoluția lor

În România, primele forme ale cooperației de credit au apărut în anul 1851, când a luat ființă prima bancă populară din Ardeal, în ținutul Bistriței. În perioada 1871-1881 au apărut numeroase societăți de credit și economie în aproape toate orașele mari ale României. În 1903, este promulgată Legea băncilor populare sătești și a Casei lor centrale. În anul 1948, cooperativele de credit își încetează activitatea, în baza unei hotărâri a Consiliului de Miniștri, fiind reînființate abia în 1954. În 1990, este promulgat Decretul-Lege nr. 67 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și de credit, iar în 1996, Parlamentul adoptă Legea nr. 109 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit. În anul 2000, Guvernul emite OUG nr. 97 privind organizațiile cooperatiste de credit, iar în 2002, Parlamentul adoptă Legea 200 pentru aprobarea OUG 97/2000. În baza acesteia, în urma unor documentații tehnico-bancare și a unor verificări foarte exigente, rețeaua cooperatistă CREDITCOOP primește autorizație de funcționare din partea Băncii Naționale a României.

După 1990, cooperația a cunoscut o dezvoltare constantă. Apariția, în 1997-1998, a unor bănci populare independente, autointitulate și „cooperative de credit”, care au profitat de unele imperfecțiuni ale sistemului legislativ din acea perioadă, a determinat Guvernul să adopte noi măsuri legislative, interzicând chiar înființarea de noi astfel de instituții. Noua legislație a dat posibilitatea BNR de a supraveghea și controla activitățile bancare efecuate în cadrul cooperației de credit.

Multe auto-intitulate bănci populare nu au putut fi controlate, o bună perioadă de timp, din cauza unui vid legislativ. BNR le-a luat în colimator din 2002, însă mult timp nu s-a făcut mai nimic pentru a stopa fenomenul. Iar Poliția sau Garda Financiară nu le putea verifica activitatea decât împreună cu experți bancari în condițiile în care aceste pseudo-bănci au funcționat ani de zile fără să fie verificate de cineva, se putea ajunge la situația în care mii de deponenți să își piardă toți banii odată cu falimentul acestora.

Cooperative de credit - definiție și caracteristici

Băncile cooperatiste sunt instituții de credit constituite ca asociații autonome de persoane fizice, unite voluntar, în scopul îndeplinirii nevoilor și aspirațiilor lor comune de ordin economic, social și cultural. Ele funcționează în special pe principiul într-ajutorării membrilor cooperatori (cf. OUG 99/2006). Cu câteva excepții, cooperativele de credit pot desfășura majoritatea activităților pe care le poate desfășura orice altă instituție de credit.

Cooperativele de credit atrag depozite sau alte fonduri rambursabile de la membrii acestora, precum și de la persoane fizice, juridice ori alte entități, care domiciliază, au reședința sau locul de muncă, respectiv au sediul social și desfășoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit.

Cooperativele de credit pot acorda credite: - membrilor lor, cu prioritate;- persoanelor fizice, persoanelor juridice ori altor entități fără

personalitate juridică, ce domiciliază, au reședința sau locul de muncă, respectiv au sediul social și desfășoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, la un nivel care nu poate depăși 25% din activele cooperativei de credit.

Bancile cooperatiste își desfășoară activitatea după principii teritoriale. Ele nu se pot concura între ele, din moment ce nu pot acorda credite decât persoanelor fizice care domiciliază sau au locul de muncă în raza teritorială de operare a cooperativei de credit.

Produsele de creditare oferite de organizațiile cooperatiste de credit din rețeaua CREDITCOOP prezintă un nivel redus de complexitate, acestea fiind reprezentate, în principal, de produse oferite clienților persoane fizice pe termen de cel mult 90 de luni (în anul 2010). Majoritatea covârșitoare (97,3% din soldul creditelor la sfârșitul anului 2010) a creditelor acordate se adresează persoanelor fizice. Rețeaua are o activitate de creditare preponderent rurală: 58,8% din totalul creditelor, aveau drept beneficiari, la sfârșitul anului 2009, persoane fizice din mediul rural.

Dispunerea unităților în special în orașe mici și în mediul rural are ca scop apropierea de clienții cu venituri mici și medii și de producătorii agricoli, cărora organizațiile cooperatiste de credit doresc să le ofere o gamă largă de produse, de

la plata diverselor tipuri de facturi pana la acordarea de credite și păstrarea economiilor acestora.

Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP este instituția de credit constituită prin asocierea de bănci cooperatiste, în scopul gestionarii intereselor lor comune, urmăririi centralizate a respectării dispozițiilor legale și a reglementarilor-cadru, aplicabile tuturor băncilor cooperatiste afiliate, prin exercitarea supravegherii și a controlului administrativ, tehnic și financiar asupra organizării și funcționării acestora, denumită în continuare bancă.

Rețeaua CREDITCOOP este ansamblul format din Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP și băncile cooperatiste afiliate la aceasta.

Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP asigură promovarea intereselor băncilor cooperatiste afiliate, având următoarele atribuții principale:

a) reprezentarea intereselor comune economice, financiare, juridice, social-culturale ale băncilor cooperatiste afiliate, în fața Băncii Naționale a României, a instituțiilor publice și a instanțelor judecatoresti;

b) urmărirea și asigurarea coeziunii și bunei funcționari a întregii retele, scop în care Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP întreprinde toate măsurile necesare pentru a garanta lichiditatea și adecvarea capitalului la riscuri la nivelul fiecărei organizații cooperatiste de credit și al retelei în ansamblul său, inclusiv, dacă este cazul, prin acordarea de asistență financiară băncilor cooperatiste afiliate;

c) emiterea actului constitutiv-cadru și a altor reglementări-cadru pentru organizarea activității în cadrul rețelei;

d) supravegherea băncilor cooperatiste afiliate, în ceea ce privește respectarea de către acestea a dispozițiilor legii și reglementărilor emise de Banca Națională a României, a actului constitutiv-cadru și a reglementarilor-cadru ale casei centrale și exercitarea controlului administrativ, tehnic și financiar asupra organizării și administrării acestora;

e) garantarea în întregime a obligațiilor băncilor cooperatiste afiliate, sens în care dispune măsurile necesare pentru asigurarea plății de către acestea a contribuțiilor stabilite;

f) lichidarea băncilor cooperatiste afiliate;g) raportarea, în conformitate cu reglementarile în vigoare, a datelor și

informațiilor solicitate de Banca Națională a României;h) asigurarea gestionarii resurselor disponibile din rețea;

i) asigurarea decontarii operațiunilor de încasări și plăti între băncile cooperatiste afiliate și a operațiunilor de încasări și plăți ale propriei rețele în relația cu trezoreria statului și cu celelalte instituții de credit, prin contul curent deschis la Banca Națională a României;

j) instruirea personalului și organizarea de acțiuni cu caracter social-cultural de interes comun.

ORGANIZAREA ȘI ACTIVITATEA COOPERATIVELOR DE CREDIT

Organizarea CREDITCOOPAdunarea generală a acționarilor este organul suprem de conducere al

fiecărei organizații cooperatiste de credit. Adunarea generală ordinară a acționarilor, în afară de dezbaterea unor probleme înscrise pe ordinea de zi, este obligată: să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrație și de auditorul financiar; să stabilească programul de activitate, bugetul de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar următor. Adunarea generală extraordinară a acționarilor hotărăște printre altele asupra: schimbării obiectului de activitate al băncii; prelungirea duratei de funcționare; majorarea capitalului social.

Consiliul de administrație al fiecărei organizații cooperatiste de credit are, printre altele, următoarele atribuții: examinează și confirmă situațiile financiare anuale; aprobă politica de credite, nivelul obligațiilor și al angajamentelor băncii; aprobă creditele ce nu se înscriu în politica din domeniul creditării, a celor care depășesc un procent de 10% din fondurile proprii sau presupun un risc ridicat; aprobă măsuri de recuperare a creditelor neperformante; stabileste nivele acceptabile pentru riscurile semnificative, evalueaza, monitorizează și administrează aceste riscuri; aprobă planul anual de audit intern ; aprobă procedurile de stabilire a competențelor și responsabilităților în domeniul administrării riscurilor; stabilește regimul de angajare a patrimoniului băncii, aprobă structura organizatorică și de personal a băncii; aprobă normele de lucru; aprobă, numește și stabilește competențele comitetului de administrare a riscurilor, ale comitetului de credite, comitetului de audit și comitetului pentru securitatea muncii; aprobă înființarea de unități teritoriale; stabilește competențele comitetului de direcție, aprobă atribuțiile conducerii executive; numește auditorul intern,

aprobă competențele și examinează rapoartele acestuia. In plus față de atribuțiile enumerate, Consiliul de administrație al Băncii Centrale Cooperatiste aprobă planul anual de supraveghere a băncilor cooperatiste din rețea.

Conducatorii organizațiilor cooperatiste de credit propun spre aprobare consiliului de administrație, regulamentul de funcționare al organizației cooperatiste de credit care va stabili cel putin: structura organizatorică, atribuțiile fiecarui compartiment și relațiile dintre acestea, atribuțiile agențiilor și altor sedii secundare; competențele și atribuțiile directorilor agențiilor și ale altor sedii secundare, urmărind respectarea cerințelor de prudență impuse de lege.

Comitetul de audit: analizează și formulează recomandări privind politica și strategia cooperatistă de credit în domeniul controlului intern, auditului intern, auditului extern, precum și numirea auditorului financiar; încurajeaza comunicarea între membrii consiliului de administrație, conducerea executivă, auditorul intern, auditorul financiar.

Comitetul de administrare a riscurilor constituit la nivelul fiecărei organizații cooperatiste de credit are următoarele atribuții: asigură informarea consiliului de administrație asupra problemelor și evolutiilor semnificative ce ar putea influenta profilul de risc al băncii; dezvoltă politici și proceduri adecvate pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea și controlul riscurilor semificative. Comitetul de administrare a riscurilor stabilește procedurile de administrare a riscului de credit, riscului de piață, riscului operațional, riscului de lichiditate. Comitetul de administrare a riscurilor stabilește limite corespunzătoare pentru expunerea la riscuri, analizează în ce masură planurile alternative corespund situațiilor neprevăzute, efectuează teste de stres asupra riscurilor. Comitetul de administrare dispune măsuri pentru monitorizarea riscurilor. Comitetul pentru administrarea riscurilor contribuie la: alegerea profilului de risc; stabilirea obiectivului și a strategiei pentru fiecare risc semnificativ; determinarea pragurilor de la care riscurile devin semnificative; determinarea raportului acceptabil dintre risc și profit; transpunerea în norme și proceduri și manuale a politicilor privind administrarea riscului. Comitetul de administrare a riscurilor a preluat și atribuțiile.

Direcția administrare riscuri constituită la nivelul Băncii Centrale Cooperatiste CREDITCOOP are următoarele responsabilități: atingerea obiectivelor propuse privind managementul riscului; gestionarea superioară a riscurilor; evidențierea riscurilor inacceptabile; monitorizarea expunerilor; formularea strategiei de risc; propune profilul de risc; elaborarea politicilor de risc;

evaluarea fatorilor de risc; asigurarea, în colaborare cu alte structuri, a planului de continuitate și de criza a lichidității; implementarea procedurilor de management al riscurilor.

Raport financiar 2012

Situaţii financiare consolidate la 31 decembrie 2012

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

- lei -

Denumirea indicatorului Cod 31.12.2011 31.12.2012

pozitie

Rezultatul net 01 12.536.826 5.370.104

Componente ale rezultatului net care nu genereaza fluxuri de trezorerie aferente activitatii de exploatare

± constituirea sau regularizarea ajutărilor pentru alte provizioane, inclusiv provizioane pentru litigii si participarea angajatilor la profit

02

511.812

± constituirea sau regularizarea ajustărilor pentru depreciere şi a provizioanelor

03

-3.222.505 5.385.266

+ cheltuieli cu amortizarea 046.656.546 5.912.761

± alte ajustări aferente elementelor care nu generează fluxuri de trezorerie

05

± ajustări aferente elementelor incluse la activităţile de investiţii sau finanţare

06

-397.052 299.143

± variatia neta a rezultatului reportat provenit din ajustari din trecerea la IFRS

07 1.467.899

1.698.636

± variatia neta a rezultatului reportat provenit din provizioane specifice

08-5.998.455 -3.643.528

± variatia neta a impoz.pe profit amanat 09

5.614.122 886.926

± alte ajustări 102.149.018 1.049.513

Sub-total (rd.01 la 10) 1119.548.948 16.728.084

Modificari ale activelor si pasivelor aferente activitatii de exploatare dupa ajustarile pentru elementele care nu genereaza fluxuri de trezorerie aferente activitatii de exploatare

± titluri care nu au caracter de imobilizări financiare

12

± creanţe privind instituţiile de credit 13

-80.007.916 80.688.521

± creanţe privind clientela 14-12.208.111 -23.170.116

± creanţe ataşate 15-342.874 349.349

± alte active aferente activităţii de exploatare

16-1.381.671 1.667.403

± datorii privind instituţiile de credit 177.403

± datorii privind clientela 18 -7.028.760

42.197.226

± datorii ataşate 19-2.166.566 -87.072

± alte pasive aferente activităţii de exploatare

20828.476 -4.807.673

- plăţi în numerar reprezentând impozitul pe profit

21-2.368.052 -1.791.090

Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare

(rd.11 la 21) 22-35.893.136 62.548.646

Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii

- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de filiale sau alte subunităţi

23

+ încasări în numerar din vânzarea de filiale sau alte subunităţi

24

+ încasări în numerar reprezentând dividende primite

25

- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de titluri care au caracter de imobilizări financiare

26

-110.403.132 -124.780.653

+ încasări în numerar din vânzarea de titluri care au caracter de imobilizări financiare

27

139.784.068 104.811.172

+ încasări în numerar reprezentând dobânzi primite

282.618.828

- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung

29

-7.546.933 -9.659.146

- salarii capitalizate pentru dezvoltarea interna a programelor informatice

30

-813.505

+ încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung

31

719.305 778.874

- alte plăţi în numerar aferente activităţilor de investiţii

32

+ alte încasări în numerar din activităţi de investiţii

33

Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii 34 22.553.308 -27.044.430

(rd.23 la 33)

Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare

+ încasări în numerar din datorii constituite prin titluri şi datorii subordonate 35

- plăţi în numerar aferente datoriilor constituite prin titluri şi datorii subordonate 36

+ încasări în numerar din emisiunea de acţiuni sau părţi 37 3.308.540 2.160.130

- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de acţiuni sau părţi proprii 38

+ încasări în numerar din vânzarea de acţiuni sau părţi proprii 39

- plăţi în numerar reprezentând dividende 40

- alte plăţi în numerar aferente activităţilor de finanţare 41 -269.672

+ alte încasări în numerar din activităţi de finanţare 42

Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare

43( rd.35 la 42) 3.038.868 2.160.130

Numerar la începutul perioadei 44 110.976.148 100.675.188

± Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare (rd.18) 45 -35.893.136 62.548.646

± Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii (rd.29) 46 22.553.308 -27.044.430

± Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare (rd.38) 47 3.038.868 2.160.130

± Efectul modificării cursului de schimb asupra numerarului 48

Numerar la sfârşitul perioadei

49(rd.44 la 48) 100.675.188 138.339.534

Bibliografie

o www.ies.org.ro

o www.creditcoop.ro

o ro.wikipedia.org

o www.wall-street.ro