Principiul non-acțiunii în doctrina taoistă

CLARISSA NICOLETA CIOCAN

Colegiul Naţional „ Carol I” Craiova

(îndrumător: prof. Herrera Mărioara DAQUI)

Abstract

The topic of this essay is based on the fact that the principle of non action is the fundamental ethical

notion of Taoism. In other words, the Taoist ideology cannot be described without making reference to

this concept, nor can its meaning be genuinely grasped. This also indicates that all other Taoism-related

theories are derived from the principle of non acting. These theories – The Three Treasures or Three

Jewels (Compassion, Moderation, Humility), selflessness as a way of preserving one’s selfhood, birth

and death as being part of a natural process – will be explored in such a way that it will be clearly

proven how deeply rooted they are in the concept of non action and how they are nothing but logical

extensions or consequences of the notion afore mentioned. This will not only serve as an exercise of

going thoroughly into the core of Taoist doctrine, but (hopefully) it will also broaden the understanding

of this Asian philosophy to such an extent that the readers will universalise the notion of non action and

bestow it on all aspects of the cosmos, by following the pattern of Tao.

Key words – Chinese philosophy, taoism, non-action, LaoTi

Ca o privire generală, taoismul se regăsește, alături de confucianism si buddhism, în

triada sistemelor de gândire principale din tradiția chineză. În acest eseu, voi argumenta că

principiul non-acțiunii este principiul esențial al acestei filosofii indigene prin prezentarea

modului în care numeroase aspecte ale taoismului sunt inseparabile de ideea de non-acțiune.

Pentru a evita eventuale incongruențe terminologice sau neclarități, voi prezenta în

introducere noțiunile de ’’taoism’’ și ’’non-acțiune’’, după care voi include teoriile care sunt

bazate pe principiul non-acțiunii. În continuare, voi ilustra modul în care acestea provin și

sunt reduse la conceptul de non-acțiune, apelând la diverse pasaje din operele filosofilor

chinezi fondatori ai taoismului (Lao Ti, Zhuang Zi, Lie Ti).

Definirea termenilor

Termenului de ’’dao’’ îi sunt acordate diverse semnificații de diferiți sinologi, printre

care numărându-se ’’cale’’, ’’drum’’, ’’regulă’’, ’’lege’’ sau ’’providență’’. Dao poate fi

înțeles ca origine a universului și a ’’celor zece mii de lucruri’’ sau ca ’’rădăcină originară’’.

Demnă de luat în considerare este, de asemenea, și afirmația lui ZhuanZi – ’’Există ceva care

a transformat haosul și s-a născut înaintea Cerului și a Pământului (...) dar pentru că eu nu știu

numele lui,îi spun acestuia dao’’1.

Din cauza ambiguității sale, conceputul de ’’non-acțiune’’ a fost interpretat în mod

eronat ca lipsa totală de acțiune – așadar, înainte de a-l defini, este imperios necesar să luam

în calcul aceste doua puncte: în primul rand, faptul că tao simbolizeaza fluxul natural si

spontan al universului care este suficient prin sine însuși, iar în al doilea rând, faptul că

oamenii ar trebui să acționeze în concordanță cu tao. Astfel, ’’a acționa’’ ar însemna să

perturbăm desfășurarea firească a lucrurilor, în timp ce ’’a nu acționa’’ ar însemna să ne

lăsam guvernați de ’’legile’’ lui tao, adică ale ordinii naturale. A se guverna dupa tao

înseamnă a abandona, mai întâi, normele impuse prin forță asupra propriei persoane sau orice

formă de violență exercitată asupra sinelui, iar apoi, ca un reflex, și asupra celorlalti, căci

puterea iși află izvorul în slăbiciunea aparenta.

Cele Trei Bogății (Compasiunea, Moderația, Smerenia)

Pentru ca aceste principii să fie înțelese în mod corespunzător, consider că este necesar

să trecem în revistă o serie de caracteristici ale fiecăruia.

Dacă luăm în considerare următorul citat din Lao Ti: ’’El tratează pe toți cu aceiași

imparțialitate.Trăiește simplu și în armonie.Pe toți îi privește ca o mama pe copii. În inima lui

încape întreaga lume.’’2. În cazul în care i-am face favoruri unei anumite persoane, am

defavoriza în același timp alte persoane, pe baza unor distincții între acestea care sunt valabile

numai din punctul de vedere al convențiilor sociale. Astel, compasiunea capătă o dimensiune

cosmologica, manifestându-se ca o reacție naturală la faptul că fiecare dintre noi este un

element constituant al universului, fiecare dintre noi îl conține pe tao, iar tao ne conține pe

toți. Astfel că prin adoptarea unei atitudini pline de compasiune față de toți semenii

deopotrivă și prin tratarea acestora în mod egal, contribuim la păstrarea unității intrinseci,

așadar la menținerea armoniei și la împiedicarea instaurarii haosului.

1 Zhuang Zi, Călătorie Liberă.

2 Lao Zi, Tao Te Ching.

Făcând apel la o afirmație a aceluiași filosof, și anume: ’’Cel mulțumit cu ce are, evită

înjosirea.Cel ce știe să se oprească la timp, nu intră în pericol.Astfel Înțeleptul dăinuiește.’’3,

putem presusupune că moderația este cheia conservării sinelui și că ar trebui să ne lăsăm

ghidați de aceasta, adică să nu sperăm în zadar la ceea ce nu putem obține și să avem simțul

măsurii, respectiv abilitatea de a judeca care este momentul oportun sau inoportun pentru a

acționa. Momentele potrivite sau nepotrivite depind, bineînțeles, de împrejurări, iar

discernerea justă dintre cele două poate reflecta gradul în care ne-am contopit lui tao.

În ceea ce privește smerenia, această calitate este redată, printre multe altele, și de

următoarea sintagmă: ’’Înțeleptul nu insistă să câștige nimic,/ Nu aleargă după glorie sau

competiții.Astfel nu poate pierde nimic.’’ 4 Conform doctrinei taoistei, un înțelept nu este

ahtiat după renume sau recunoastere, el fiind conștient că statusurile sociale nu echivalează

decât cu alterarea autenticității naturii umane, astfel devenind nocive pentru unirea cu tao. Ce

ar putea însemna președenția Statelor Unite Ale Americii daca am fi nevoiți să stăm toată

ziua cu telefonul în mana și dacă ar trebui să luam câte o decizie în fiecare minut, în timp ce

ne-ar aștepta pe birou o serie infinită de documente si contracte de semnat? Necăutand

eficacitatea cu orice pret, lipsiți de orice grijă morală, politică și socială sau tulburare

metafizică, căpătăm spiritul liber și trăim în unitate cu noi inșine și cu restul lumii.

Dacă nu am acționa cu compasiune fața de ceilalti, nu am avea parte de același

tratament; dacă nu am păstra măsura moderației, am fi mereu guvernați de propriile excese;

iar dacă ne-am pierde smerenia, ne-am găsi într-o stare perpetuă de neliniște și de aspirație

bolnăvicioasă spre auto-depășire. Toate acestea contrazic cursul firesc al lui tao și sunt

diametric opuse scurgerii nestingherite a acestuia. Astfel că, analizând Cele Trei Bogății în

esență, devine clar că toate își găsesc fundamentul în principiul non-acțiunii – comportându-

ne cu compasiune față de semeni, păstrând măsura moderației și adoptând o atitudine umilă,

ne aliniem cosmosului și putem accede la liniștea interioară.

Detașarea

Detașarea semnifică desprinderea de tot ceea ce este impus sau superfluu în orice plan,

fie el fizic, moral, social, emoțional sau intelectual. Detașarea înseamnă renunțarea la forță

sau la exercițiu voluntar pentru a dobândi ceva anume pentru a putea urma resorturile cele mai

intime ale existenței, proprii lui tao. Alternanța bucurie-tristețe trebuie percepută ca

3 Lao Zi, Tao Te Ching.

4 Lao Zi, Tao te ching.

succesiunea anotimpurilor, iar noi ar trebui sa conștientizăm faptul că totul se întampla la

rândul său și că nu trebuie să rămânem blocați nici în bucuria provocată de o reușită, dar nici

în tristețea declanșată de un eșec. A fi detașat înseamnă a știi că organismul uman posedă

același tip de inteligență înnăscută ca și ecosistemele din natură, ceea ce include autoreglarea.

Lăsând la o parte ceea ce este necesar supraviețuirii, ca oameni, noi nu avem nevoie de nimic.

Societatea este cea care ne-a îndoctrinat, determinându-ne să credem că inteligența, gloria sau

reușita profesională sunt la fel de esențiale vieții precum aerul. De asemenea, am fost învățați

să ne controlăm impulsurile, să ne reprimăm sentimentele și să ne dovedim puterea de voință.

Toate aceste lucruri nu sunt decât echivalentul nimicirii naturaleții, totalmente nocive pentru

liniștea noastră interioară. Cum să iți păstrezi integritatea intrinsecă atunci când iți impui, prin

eforturi forțate, să ai o carieră excepțională și o viața de familie reușită? Toate aceste dorințe

ne îmbolnăvesc, comportându-se ca o serie de viruși ce ne pătrund în organism și ne distrug

sistemul imunitar încetul cu încetul. Dupa cum susținea și Alan Watts, ’’Controlul constient al

vieții pare să ne amestece în rețele de complexitate și mai amețitoare, astfel încât, în ciuda

succesului lor inițial, tehnicile crează mai multe probleme decat rezolvă.’’5 Cu cât suntem mai

preocupați să obținem un anume lucru, cu atât ne depărtăm de obiectivul nostru. Atunci când

suntem detașați, lucrurile se împlinesc de la sine, temă ce se regăsește peste tot în literatura

spirituală a lumii: că vom primi daca nu ducem lipsă și că celui ce are i se va da.

Tot Alan Watts afirmă că ’’A te frământa cu privire la cum să supraviețuiești înseamna

a te uza, iar a căuta puterea și a folosi forța înseamnă a-ți istovi cu totul propriul sistem.’’6

Așadar, secretul ar consta în încrederea în propriul sistem, astfel încât organele de simț,

sentimentele și gândurile să se poată desfășura în mod spontan pentru ca apoi să se ordoneze,

de la sine, în mod armonios. De altfel, a încerca să controlam mintea cu forța este la fel ca a

încerca să nivelăm valurile cu o scândură și nu poate avea ca rezultat decât din ce în ce mai

multe tulburări.

Totul se reduce la principiul non-acțiunii – dând frâu liber lui tao, acționăm în mod

natural, dar fără să avem neaparat aceasta impresie deoarece, în fond, tao este atat de

indisolubil de existența noastră, încât nu este nevoie să-l percepem în mod conștient.

5 Alan Watts , Tao ca o curgere de apa

6 Alan Watts , Tao ca o curgere de apa

Viață-moarte

De cele mai multe ori, avem tendința de a percepe moartea ca finalul absolut,

anihilarea permanentă si ireversibilă a tot ceea ce înseamnă ’’noi’’, deznodământul irevocabil

al unei opere scrise pentru prima și ultima dată. Gândul că vom muri ne umple de groază și de

neliniște, de aceea încercam să ne prelungim viața prin diverse mijloace, uitând adesea că

viața nu se măsoară atât cantitativ, cât calitativ.

Conform lui Zhuang Zi:

Odinioară, pe când am fost trimis în regatul Chu, s-a întâmplat să văd cum niște purceluși de lapte

sugeau de la mama lor moartă. După puțin timp, au fugit cu toții speriați, părăsind-o. Nu mai vedeau

apropierea dintre ei și mama lor, căci ea era altfel. Ceea ce iubeau la mama lor nu era forma, ci viața.7

De fapt, între viață și moarte există o legătura indisolubilă, moartea fiind sursă de

viața. Prin analogie cu alte fenomene pe care aproape nimeni nu le mai sesizează, așa cum

după noapte urmează zi, după moarte urmează viață. Alternanța anotimpurilor poate fi, de

asemenea, un alt exemplu pentru a explicita caracterul firesc și natural al succesiunii ființă -

non-ființă sau non-ființă – ființă.

Deși aceste fenomene reprezintă, în mod indubitabil, transformări naturale ciclice,

suntem obișnuiți, totuși, să privim moartea cu oroare, dat fiind faptul că aceasta produce o

vibrație puternică în coarda noastră emoțională. Astfel, faptul că primăvara, la vremea

dezghețului, apele trec peste maluri este un fenomen ciclic, dar când dau năvală și distrug

gospodării, iau cu ele animale și oameni, ca în vreme de potop, indiferența dispare. Teama de

moarte este, în fond, o prejudecată născută din sărbătorirea plină de vervă a venirii pe lume a

unui nou născut, precum și din ceremoniile sumbre de înmormântare, care abundă în plânsete

și cântece de jale. Așa cum Lao Ti susține în repetate rânduri, un Înțelept nu este fericit atunci

cand se naște și nici nu este trist atunci când moare. El este conștient că moartea este sfârșitul

ființei sau al existenței materiale, nu al existenței spirituale. În timp ce corpul este efemer și

nu rezistă decât o perioadă limitată de timp, spiritul este veșnic. Forma fizică pe care acesta o

capătă este temporară, deși el nu încetează niciodată din a se manifesta.

Astfel, moartea se înscrie într-un proces natural și logic, care este urmat întotdeuna de

opusul său, adică de viață. A înțelege că moartea este un fenomen absolut necesar înseamnă a

înțelege cursul firesc al lucrurilor, al modului în care tao funcționeaza. (Totuși, este important

7 Zhuang Zi - Călătorie liberă

de menționat că mintea umana nu va izbuti niciodată să cuprindă imensitatea nesfârșită a lui

tao, așa cum un ocean nu va putea fi niciodată cuprins într-un pahar.)

Concluzie

Toate aceste concepte – Cele Trei Bogății, Detașarea, Alternanța vieții și a morții –

rezultă din aplicarea principiului non-acțiunii în diverse ipostaze ale existenței. Așadar,

urmarea acestora în viața de zi cu zi înseamnă urmarea legii spontaneității, a ceea ce este

natural și firesc. Cel care trăiește în armonie cu tao, este asemenea unui bebeluș sau a unui

mic copil, comparație des întalnită la Zhuang Zi – acesta nu iși pune întrebări inutile și nu se

frământă de lumea înconjurătoare, ci pur și simplu iși urmează instinctul, fără a ști unde se

îndreaptă și fiind împăcat cu sine însuși.

Bibliografie

Huai Nan Zi 2006. Dao, Marele Luminător. Tr. Walter Florescu. Studiu introductiv și note Evan S.

Morgan. București: Herald

Lao Tzu 1997. Tao Te Ching. Tr. și note Arthur Waley. Introducere Robert Wilkinson. Wordsworth

Classics

Lie Zi, 2000. Calea vidului desăvârșit. Tr. , introducere și comentarii de Florentina Vișan și Irina

Ivașcu. București: Polirom.

Zhuang Zi 1997. Tao in aforisme. Selecție de texte, introducere și note de Jean Chiriac. București:

Editura Aropa.

Zhuang Zi 2009. Călătorie liberă. Tr., nota și introducere Luminița Bălan și Tatiana Segal. București:

Humanitas.

Watts, Allan 1996. Dao ca o curgere de apă. Tr. Dinu Luca. Cuvânt înainte de Al Chung-liang Huang.

București: Humanitas.