1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris

CZU: 658.012.4:663.2

IIMMPPLLEEMMEENNTTAARREEAA SSIISSTTEEMMUULLUUII DDEE MMAANNAAGGEEMMEENNTT AALL CCAALLIITTĂĂŢŢIIII ––

BBAAZZAA PPRROOMMOOVVĂĂRRIIII EEXXPPOORRTTUURRIILLOORR PPRROODDUUCCŢŢIIEEII VVIINNIICCOOLLEE

Specialitatea 08.00.05. – Economie şi management (în industria vinicolă)

ŢURCAN Iuliu

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific - BLAJ Ilie, dr. hab., prof. univ.

Autor: ŢURCAN Iuliu

Chişinău, 2006

2

CUPRINS: INTRODUCERE.................................................................................................................. 4

CAPITOLUL I. PRINCIPIILE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI

CALITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT...........................….........................….........

8

1.1. Esenţa, conţinutul şi importanţa promovării managementului calităţii.................. 8

1.2. Principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) în

baza prevederilor standardului ISO 9001..........................................................................

18

1.3. Certificarea producţiei – un instrument necesar pentru promovarea

exporturilor...........................................................................................................................

25

CAPITOLUL II. PROBLEMELE ASIGURĂRII CALITĂŢII PRODUCŢIEI

VINICOLE ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT......................................................................

34

2.1 Evoluţia exporturilor producţiei vinicole..................................................................... 34

2.2 Geografia exporturilor producţiei vinicole.................................................................. 43

2.3 Promovarea calităţii în întreprinderile vinicole din Republica Moldova şi

direcţiile de comercializare a producţiei............................................................................

51

2.3.1 Evoluţia întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii

producţiei................................................................................................................................

51

2.3.2 Privatizarea în sectorul viti-vinicol şi impactul ei asupra calităţii producţiei

vinicole...................................................................................................................................

57

2.3.3 Estimarea calităţii producţiei şi structurii pieţei de desfacere a unor întreprinderi

vinicole din Republica Moldova.............................................................................................

60

2.4 Calitatea materiei prime – pilonul de bază în asigurarea calităţii producţiei

vinicole...................................................................................................................................

70

CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A EXPORTULUI

PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN BAZA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI DE

MANAGEMENT AL CALITĂŢII........................................................................................

81

3.1 Argumentarea etapelor elaborării, implementării şi certificării Sistemului de

Management al Calităţii.......................................................................................................

81

3.2 Abordarea procesuală a întreprinderilor vinicole – un element important al

Sistemului de Management al Calităţii...............................................................................

89

3

3.2.1 Implementarea managementului prin procese – fundamentul îmbunătăţirii

continue..................................................................................................................................

89

3.2.2 Crearea unui Sistem de Management al Calităţii integrat – bază pentru asigurarea

calităţii în sectorul viti-vinicol...............................................................................................

96

3.3 Eficienţa economică a implementării Sistemului de Management al Calităţii......... 101

3.4 Factoring-ul – un reper al succesului pentru exportatorii producţiei vinicole a

Republicii Moldova...............................................................................................................

110

3.5 Favorizarea sporirii exportului producţiei vinicole în baza unor instrumente

eficiente..................................................................................................................................

118

3.5.1 Controlul riguros al producţiei vinicole la export – pasul important pentru

eliminarea producţiei necalitative...........................................................................................

118

3.5.2 Promovarea imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale – un instrument

eficient al creşterii exporturilor..............................................................................................

121

3.5.3 Participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea

imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional..............................

124

3.5.4 Vinuri cu denumire de origine – ca instrument pentru promovarea exporturilor

producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor...............................................................

126

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.................................................................................... 130

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................. 132

ABREVIATURI.................................................................................................................... 141

ANEXE.................................................................................................................................. 143

4

IINNTTRROODDUUCCEERREE „Mărfurile se întorc, clienţii – nu”

(Robert W. Pitch)

Actualitatea temei. Industria vinicolă constituie o ramură primordială a economiei

Republicii Moldova, deţinând aproximativ 20-25% din producţia industrială şi o pondere de circa

30% în volumul total al exporturilor ţării.

Reieşind din aceste considerente şi din faptul că pe teritoriul Republicii Moldova se

comercializează doar 8-10% din producţia vinicolă fabricată în ţară, cercetarea problemelor privind

creşterea exporturilor produselor vinicole pe baza sporirii calităţii acestora capătă o importanţă

deosebită.

Investigaţiile efectuate au demonstrat, că producţia vinicolă autohtonă exportată pe pieţele

diferitor ţări nu este atât de calitativă cum ar putea fi. Este consecinţa unor reforme economice

specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în urma cărora au fost exportate cantităţi

considerabile de băuturi alcoolice de calitate inferioară, ştirbind astfel imaginea Republicii

Moldova.

Ca rezultat, s-a creat o situaţie dificilă pentru activitatea vinificatorilor din Moldova: s-a

diminuat cererea faţă de producţia noastră, reducându-se considerabil şi pieţele de desfacere şi

volumul de producţie exportat în raport cu potenţialul ţării, s-au creat multiple dificultăţi în

promovarea producţiei vinicole autohtone pe noile pieţe care ar putea fi înlăturate, cel puţin parţial,

prin optimizarea raportului calitate/preţ.

Pentru a obţine nivelul optim al corelaţiei calitate/preţ este necesar de a promova

mecanismele adecvate pe baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Un mecanism

eficient în scopul promovării exporturilor întreprinderilor vinicole la etapa actuală poate servi

Sistemul de Management al Calităţii.

Cercetările specialiştilor autohtoni efectuate anterior (Blaj I., Cramarciuc F., Zaiaţ I., Cerven

I., Ababii A., Mamaliga V., Bostan I., Haruţa R., Serduni S. şi alţii) au evidenţiat unele probleme

specifice funcţionării sectorului viti-vinicol, au determinat modalităţile de utilizare raţională a

materiei prime în industria vinicolă, au studiat problematica relaţiilor întreprinderilor vinicole cu

furnizorii de materie primă, au cercetat impactul reformelor economice asupra dezvoltării sectorului

viti-vinicol, etc. Ei, însă, nu au cercetat în deplină măsură problemele privind calitatea producţiei

vinicole pe baza implementării Sistemului de Management al Calităţii în scopul creşterii

exporturilor, care, în opinia noastră, necesită o atenţie mult mai sporită, acesta prezentând un interes

teoretic şi practic deosebit. Anume aceste momente determină în mod direct importanţa şi

actualitatea temei propuse de noi.

5

Drept obiectiv de bază al tezei serveşte elaborarea măsurilor şi proceselor necesare pentru

implementarea Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole, precum şi

argumentarea unor tehnici eficiente în scopul asigurării creşterii exporturilor producţiei vinicole.

Scopul şi sarcinile cercetării constau în elaborarea şi argumentarea direcţiilor de creştere a

exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova prin îmbunătăţirea calităţii producţiei şi

implementarea în cadrul întreprinderilor a Sistemului de Management al Calităţii.

Realizarea scopului propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini:

• Studierea evoluţiei şi geografiei exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova;

• Analiza dezvoltării întreprinderilor vinicole sub aspectul calităţii producţiei şi direcţiilor de

comercializare;

• Examinarea evoluţiei viticulturii şi dinamicii calităţii strugurilor ca condiţie fundamentală în

asigurarea calităţii producţiei vinicole;

• Examinarea posibilităţii de perfecţionare a Sistemului de Management al Calităţii adecvat

întreprinderilor vinicole la etapa elaborării, implementării şi certificării acestuia;

• Abordarea managementului prin procese ca pilon primordial al îmbunătăţirii continue;

• Estimarea eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al

Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole;

• Elaborarea şi argumentarea unor instrumente eficiente ce ţin de implementarea Sistemului de

Management al Calităţii evocate să favorizeze creşterea exporturilor producţiei vinicole a

Republicii Moldova.

În calitate de obiect de cercetare au servit întreprinderile de vinificaţie secundară din

Republica Moldova şi în special Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA,

precum şi alte întreprinderi vinicole cu poziţie concurenţială puternică şi pondere semnificativă în

structura exportului producţiei vinicole.

Ca suport metodologic şi teoretic al cercetării au servit lucrările savanţilor cu renume

mondial în domeniul managementului calităţii: Crosby Ph., Feigenbaum A.V., Kélada J., Deming

W.E., Ishikawa K., Juran J.M. şi ale altora, precum şi lucrările unor cercetători autohtoni ca Blaj I.,

Cramarciuc F., Cotelnic A., Doga V., Litvin A., Gheorghiţă M., Bugaian L., Osadcii V., Paunescu

C., Islentiev M., Ganciucov V., Rapcea M. şi altora.

Baza informaţională au constituit-o materialele Departamentului de Statistică şi Sociologie

al Republicii Moldova; materialele Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” şi ale Departamentul

Vamal al Republicii Moldova; dările de seamă şi rapoartele unor întreprinderi vinicole autohtone.

Legile existente şi hotărârile Guvernului Republicii Moldova, precum şi diverse acte normative cu

6

privire la reglementarea funcţionării întreprinderilor vinicole, în special cele ce se referă la exportul

producţiei.

Pentru efectuarea cercetărilor au fost utilizate diverse metode de analiză: comparaţia,

deducţia, inducţia, metoda analitică, grupările statistice, calculul indicatorilor sintetici, metoda

Paretto, etc.

Inovaţia ştiinţifică a investigaţiilor constă în:

• Elaborarea propunerilor privind perfecţionarea etapelor de documentare, implementare şi

certificare a Sistemului de Management al Calităţii adecvate întreprinderilor vinicole;

• Fundamentarea managementului prin procese în condiţiile întreprinderilor vinicole autohtone

şi determinarea proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al

Calităţii pe baza ÎM „Vismos” SA;

• Scoaterea în evidenţă a indicatorilor optimi de măsurare şi monitorizare a proceselor în

Sistemul de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole;

• Argumentarea creării Sistemului de Management al Calităţii integrat;

• Elaborarea metodologiei de evaluare a eficienţei economice a implementării Sistemului de

Management al Calităţii;

• Argumentarea ştiinţifică a necesităţii utilizării operaţiunilor de factoring ca reper al creşterii

exporturilor producţiei vinicole autohtone;

• Elaborarea şi argumentarea unor instrumente eficiente în scopul favorizării creşterii

exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.

Valoarea practică a lucrării rezidă în elaborarea proceselor necesare pentru implementarea

Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole; determinarea indicatorilor

de evaluare şi gestionare a proceselor în Sistemul de Management al Calităţii; realizarea unei

metodologii adecvate pentru calcularea eficienţei economice integrale a implementării Sistemului

de Management al Calităţii; evidenţierea direcţiilor prioritare de sporire a exporturilor producţiei

vinicole a Republicii Moldova. Investigaţiile efectuate şi recomandările elaborate în prezenta

lucrare pot servi drept bază metodologică la identificarea direcţiilor prioritare de creştere a

exporturilor producţiei vinicole.

Aprobarea lucrării. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat în cadrul a 5 conferinţe şi

simpozioane internaţionale, precum şi la şedinţa catedrei „Economie şi management în industrie” a

Universităţii Tehnice a Moldovei, la şedinţa Seminarului ştiinţific de profil în domeniul ştiinţelor

economice din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, unde a fost recomandată pentru susţinere în

7

cadrul Consiliului ştiinţific specializat. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost implementate în

activitatea ÎM „Vismos” SA şi „Aroma” SA.

Publicaţii. Conţinutul tezei a fost elucidat în 10 lucrări ştiinţifice publicate cu un volum

total de 2,58 c.a., precum şi prezentat prin comunicări la diverse conferinţe şi simpozioane

internaţionale.

Structura lucrării: Teza constă din introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări,

bibliografie şi anexe. Teza mai conţine 26 tabele, 10 figuri, 3 grafice şi 17 anexe.

În Capitolul I – „Principiile teoretice ale managementului calităţii în activitatea de export”

se examinează evoluţia conceptului de calitate şi se elucidează principiile teoretice ale

managementului calităţii. Se abordează principiile de elaborare a Sistemului de Management al

Calităţii în baza prevederilor standardului ISO 9001. Se examinează de asemenea modalităţile de

certificare a producţiei pe teritoriul Republicii Moldova, în special a producţiei vinicole destinate

exportului.

În Capitolul II – „Problemele asigurării calităţii producţiei vinicole în activitatea de

export” se cercetează evoluţia şi geografia exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.

Se estimează calitatea producţiei şi structura pieţelor de desfacere ale unor întreprinderi vinicole din

republică. Sunt examinate tendinţele dezvoltării viticulturii şi evoluţia calităţii strugurilor recoltaţi

sub influenţa multiplilor factori. Se urmăreşte dezvoltarea întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor

prin prisma formării calităţii producţiei.

În Capitolul III – „Direcţiile prioritare de creştere a exportului producţiei vinicole în baza

sporirii calităţii” se argumentează etapele elaborării, implementării şi certificării Sistemului de

Management al Calităţii. Sunt elaborate procesele necesare implementării Sistemului de

Management al Calităţii pe baza Combinatului de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA.

Se argumentează necesitatea implementării Sistemului de Management al Calităţii integrat. Se

prezintă o metodologie de evaluare a eficienţei economice a implementării Sistemului de

Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole. Se elaborează şi se argumentează

diverse instrumente eficiente de favorizare a sporirii exportului producţiei vinicole.

În concluzii şi recomandări sunt sistematizate concluziile şi propunerile practice elaborate

în baza rezultatelor investigaţiilor efectuate, care au drept scop asigurarea creşterii exporturilor

producţiei vinicole a Republicii Moldova.

8

CAPITOLUL I. PRINCIPIILE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI

CALITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT Chiar dacă fiecare va face totul ce este în puterile sale –

aceasta totuşi nu va constitui un răspuns adecvat dificultăţii problemei calităţii.

(Edwards W. Deming) 1.1. Esenţa, conţinutul şi importanţa promovării managementului calităţii

Întreprinderile moderne din diferite ramuri industriale funcţionează în prezent în condiţii

dificile, caracterizate prin incertitudinea şi dinamismul mediului social-economic înconjurător şi

printr-o concurenţă aprigă în toate domeniile de activitate. Iată de ce, pentru a supravieţui în astfel de

condiţii şi a-şi realiza activitatea cu succes, întreprinderile trebuie să fie competitive pe piaţă atât faţă

de concurenţii autohtoni, cât şi faţă de cei străini. Sunt cunoscute numeroase instrumente de dirijare a

competitivităţii întreprinderilor, dintre care cel mai important şi mai efectiv este calitatea producţiei.

Actualmente cerinţele consumatorului nu se limitează numai la produsele autohtone, pe piaţă

pot fi întâlnite produse importate din toate ţările lumii. Consumatorul modern este bine informat

despre provenienţa produselor existente pe piaţă şi i se oferă posibilităţi depline de a alege producţia

necesară. Astfel, cerinţele faţă de calitatea produselor permanent cresc, ciclul lor de viaţă devine tot

mai mic, nomenclatura produselor are o tendinţă de sporire, iar volumele fiecărui produs se

diminuează pe măsura lărgirii gamei producţiei. În aşa mod, numai asigurând un nivel înalt al calităţii

produselor fabricate, întreprinderile pot să facă producţia lor atractivă pentru consumator.

În timpul de faţă principala problemă pentru întreprinderi este satisfacerea la un nivel

superior a cerinţelor şi aşteptărilor consumatorului. În acest scop, întreprinderile doritoare de a

obţine succese pe piaţă, trebuie să atragă o atenţie sporită problemelor privind calitatea producţiei,

serviciile, organizarea procesului de producţie, investiţiile etc., adică la tot ce-i permite

întreprinderii să devină mai efectivă şi mai competitivă pe piaţă. Iată de ce una dintre problemele

actuale este crearea sistemului de conducere a întreprinderii, bazat pe calitate.

În literatura de specialitate sunt analizate o multitudine de noţiuni şi de teorii referitor la

conceptul de calitate. În continuare ne vom opri la unele din ele pentru a clarifica noţiunea de calitate

şi a urmări dinamica modificărilor ei, începând cu momentul apariţiei acesteia şi până în prezent.

Pentru prima dată conceptul de „calitate” a fost supus analizei ca o categorie filosofică în

sec. III î.Hr. de către Aristotel, care a utilizat acest termen în scopul diferenţierii obiectelor după

caracterul „bun-rău” [30, p.8]. Versiunea chineză a definiţiei „calităţii” spune: „Ierogliful care

înseamnă calitatea este alcătuit din două elemente – «echilibru» şi «bani»”, astfel prin termenul

„calitate” se subînţelege „de o clasă înaltă”, „scump” [103]. În prima jumătate a sec. al XIX-lea

9

filosoful Heghel a formulat definiţia calităţii astfel: „Calitatea, în primul rând, este identică cu

existenţă, astfel încât ceva încetează să fie ceea ce este, când îşi pierde calitatea” [103].

Primele noţiuni ale termenului de „calitate”, menţionate mai sus, reprezintă nişte abordări

superficiale, concepând calitatea doar în baza unor însuşiri ale obiectului utilizat.

O dată cu dezvoltarea intensivă a producţiei de bunuri în a doua jumătate a sec. al XIX-lea,

au apărut preocupările tehnico-ştiinţifice sistematice de problema calităţii, evoluţia cărora poate fi

divizată în patru etape, fiecare având caracteristicile sale specifice [11, p.5]:

1. Etapa inspecţiei calităţii.

La începutul sec. al XIX-lea economistul F.W. Taylor a formulat un şir de principii de

organizare şi conducere a activităţii întreprinderii, separând activităţile de proiectare de cele

executive şi de control. Astfel, responsabilitatea pentru calitatea produselor o purtau executanţii, iar

aprecierea conformităţii lor le revenea inspectorilor de calitate, asigurarea calităţii bazându-se doar

pe inspecţia calităţii produsului finit „post-proces”, în scopul stabilirii conformităţii acestuia

specificaţiilor sale. Deşi sistemul taylorist a contribuit la creşterea spectaculoasă a productivităţii

muncii, se consideră că principalul lui dezavantaj constă în neînţelegerea de către muncitori a

contribuţiei lor la atingerea obiectivelor întreprinderii, participarea lor limitându-se la realizarea

proiectelor de îmbunătăţire a calităţii.

2. Etapa controlului calităţii prin metode statistice.

În anii ’20 ai secolului trecut începe o nouă etapă în conceperea calităţii, bazată pe aplicarea

tehnicilor statistice de control. În scopul controlului statistic al fluxului de producţie, în anul 1925

W.A. Shewhart a propus utilizarea „diagramei de control statistic al calităţii”. Aplicarea tehnicilor

statistice de control al proceselor de producţie face posibilă evidenţierea abaterilor caracteristicilor

calitative ale produsului de la cele nominalizate în indicaţiile elaborate şi înlăturarea cauzelor care

provoacă aceste abateri. În timpul celui de-al doilea război mondial profesorul E. Deming a aplicat

metode statistice de control al calităţii în industria de armament a SUA, introducând conceptul de

„nivel de calitate acceptabil” (AQL). Analizând calitatea medie a producţiei, acest indicator exprimă

procentul maxim al produselor defectate, care este acceptabil într-un lot. În anii ’50 ai sec. al XX-lea

problema controlului calităţii prin metode statistice şi-a găsit o largă răspândire şi în Japonia, unde M.

Juran şi E. Deming au ţinut cursuri de lecţii sub sloganul „calitatea este problema tuturor”.

3. Etapa asigurării calităţii.

Această etapă a început după anii ’50, cu elaborarea de către experţii americani E. Deming,

A. Feigenbaum şi M. Juran a diferitelor concepte noi privind domeniul asigurării calităţii, care au

fost aplicate mai întâi în Japonia. În 1961, A. Feigenbaum a considerat asigurarea calităţii ca: „... un

10

sistem eficace, conceput astfel încât fiecare din grupurile ce alcătuiesc o organizaţie să-şi aducă

propria contribuţie la realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii” [32].

Diverse concepte noi ale asigurării calităţii au fost dezvoltate ulterior în Japonia de către

profesorul K. Ishikawa, care a definit calitatea ca „prioritatea care real satisface consumatorul” [41]. În

baza propriei experienţe K. Ishikawa a ajuns la concluzia că circa 95% dintre problemele care pot

apărea în cadrul unei întreprinderi, în ceea ce priveşte calitatea, pot fi soluţionate cu ajutorul acestor

instrumente. El consideră că rezultatele mai bune înregistrate de industria japoneză, comparativ cu

cea occidentală, s-ar datora modului diferit de abordare a calităţii la nivelul întreprinderii. În ţările

vest-europene asigurarea calităţii reprezintă apanajul specialiştilor, iar în Japonia preocuparea

pentru calitate este o problemă permanentă. Punctele-cheie ale filozofiei lui K. Ishikawa privind

domeniul calităţii sunt următoarele:

• calitatea este mai importantă decât obţinerea unui profit imediat;

• orientarea politicii calităţii spre client şi nu spre producător;

• internalizarea relaţiei „client-furnizor” şi înlăturarea barierelor dintre subdiviziunile

întreprinderii;

• utilizarea metodelor statistice;

• promovarea unui management participativ;

• promovarea unui spirit de colaborare permanentă între diviziunile întreprinderii, pentru

rezolvarea problemelor calităţii.

Un element important în metodica lui Ishikawa îl constituie divizarea metodelor statistice de

dirijare a calităţii în două grupe: metodele statistice intermediare şi avansate (destinate specialiştilor)

şi metodele statistice elementare (care trebuie însuşite de întregul personal al întreprinderii).

La această etapă a evoluţiei calităţii accentul de bază se pune pe prevenirea defectelor, ceea

ce necesită multe activităţi şi implică un număr mare de persoane la realizarea acestora. Principalele

caracteristici ale etapei respective sunt:

• controlul calităţii cuprinde intervalul de la proiectarea produsului până la livrarea acestuia

clientului;

• în controlul calităţii proceselor şi, respectiv, al produsului este implicat atât personalul

specializat, cât şi fiecare persoană care participă nemijlocit la procesul de producţie;

• în realizarea obiectivelor de asigurare a calităţii sunt implicate toate subdiviziunile

întreprinderii.

Un alt specialist în domeniul calităţii din perioada respectivă este Philip B. Crosby,

considerat autorul conceptului „zero defecte”, care şi în prezent este utilizat la diverse întreprinderi

11

la etapa promovării strategiilor referitoare la calitate. În viziunea lui P. Crosby, obţinerea calităţii

este axată pe următoarele patru principii de bază [25, p.149]:

• Asigurarea conformităţii cu cerinţele. Calitatea înseamnă satisfacerea exigenţelor

consumatorului, dar acestea trebuie să fie clar definite şi măsurabile. Prin urmare, nu putem

cere cuiva să realizeze produse de calitate „bună”, în schimb putem să-i cerem respectarea

cerinţelor specificate printr-un standard sau printr-un alt document normativ. P.Crosby

consideră că acest principiu este valabil nu numai pentru produse şi servicii, dar şi pentru toate

activităţile întreprinderii.

• Asigurarea calităţii prin prevenire. O deviză bine cunoscută a lui P. Crosby este următoarea:

„calitatea nu trebuie controlată, ea trebuie realizată”. Nu putem asigura calitatea doar printr-un

sistem riguros de control, capabil să descopere toate anomaliile. Un asemenea sistem permite

numai detectarea non-calităţii. Pentru obţinerea calităţii corespunzătoare, este necesar să

punem accentul pe prevenire.

• Promovarea conceptului „zero defecte”. P. Crosby consideră că nu putem opera cu „niveluri

acceptabile” ale calităţii, plecând de la premisa greşită că non-calitatea este inevitabilă. Singurul

nivel acceptabil al calităţii, în opinia lui, este „zero defecte”. Esenţa conceptului „zero defecte”

constă în aceea că „totul trebuie bine făcut de prima dată şi de fiecare dată”. După P. Crosby,

defectele au două cauze principale: nivelul insuficient de cunoştinţe şi neatenţia. Prima cauză

poate fi uşor eliminată prin mijloace adecvate. Problema neatenţiei ţine, în schimb, de atitudine,

care trebuie rezolvată de fiecare individ aparte. Evident că această rezolvare este mult facilitată

în condiţiile în care calitatea devine problema centrală a întreprinderii.

• Măsura calităţii o reprezintă costurile condiţionate de nesatisfacerea cerinţelor. În opinia lui P.

Crosby, calitatea nu costă („quality is free”) [25]. Cea ce costă este, de fapt, non-calitatea. El

propune ca evaluarea calităţii la nivelul întreprinderii să se realizeze prin „preţul

neconformităţii cu cerinţele”.

În scopul aplicării principiilor menţionate de către P. Crosby, el a elaborat un „program din

14 puncte”:

1) implicarea conducerii; 8) instruirea lucrătorilor;

2) grupe de control al calităţii; 9) ziua calităţii;

3) măsurarea calităţii; 10) definirea obiectivelor;

4) costurile referitoare la calitate; 11) stabilirea cauzelor defectelor;

5) cunoştinţe în domeniul calităţii; 12) recunoaşterea meritelor;

6) acţiuni corective; 13) grupe de experţi;

12

7) planul „zero defecte”; 14) a începe mereu cu începutul.

Generalizând tehnicile de realizare a calităţii propuse de P. Crosby, se poate constata că el

nu acordă o atenţie cuvenită aspectelor tehnice ale asigurării calităţii, accentul principal fiind pus pe

crearea în cadrul întreprinderii unui sistem amplu al calităţii prin implicarea tuturor angajaţilor.

4. Etapa calităţii totale.

Conceptul de calitate totală presupune extinderea problematicii calităţii asupra tuturor

funcţiilor şi la toate nivelurile structurii organizatorice, de la directorul general şi până la muncitorul

de rând, fiecare aducându-şi contribuţia sa la procesul de îmbunătăţire continuă a calităţii.

Principiile de bază ale Conceptului de calitate totală sunt:

• implicarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii în procesul de realizare şi ameliorare a calităţii;

• în cadrul fiecărei subdiviziuni fiecare angajat are atribuţiile şi are responsabilităţile sale

concrete în ceea ce priveşte calitatea;

• în problema calităţii accentul trebuie de pus, în primul rând, pe evitarea neconformităţilor şi

defectelor şi, totodată, pe îmbunătăţirea calitativă a produselor sau a serviciilor;

• asigurarea calităţii la toate etapele realizării produsului.

Metoda stimulării continue a sporirii calităţii tuturor proceselor organizaţionale, producţiei şi

serviciilor a primit denumirea de Managementul calităţii totale (Total Quality Management – TQM).

Ideea principală a TQM constă în aceea că întreprinderea trebuie concomitent să

îmbunătăţească continuu următoarele componente: producţia, organizaţia şi personalul. Numai

îndeplinirea acestor condiţii va permite întreprinderii să se dezvolte rapid şi efectiv.

Armand V. Feigenbaum este cel care a introdus conceptul de Controlul calităţii totale (Total

Quality Control). El a definit acest concept în felul următor: „Principiul de bază al conceptului de

calitate totală, care reflectă şi diferenţa fundamentală faţă de alte concepte, constă în aceea că pentru

a obţine o eficienţă corespunzătoare ţinerea sub control a calităţii trebuie să înceapă cu identificarea

cerinţelor de calitate ale consumatorilor şi să înceteze numai după ce produsul a ajuns la

consumator, iar acesta este satisfăcut. Controlul calităţii totale înseamnă coordonarea acţiunilor

lucrătorilor, a maşinilor şi informaţiilor pentru atingerea acestui obiectiv” [31, p.94-98].

În lucrarea sa „Total Quality Control”, considerată şi astăzi de referinţă, A. Feigenbaum a

prezentat o definiţie amplă a conceptului: „Controlul calităţii totale reprezintă un sistem efectiv

pentru coordonarea eforturilor tuturor subdiviziunilor întreprinderii de marketing, engineering,

producţie şi servicii, privind realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii în scopul satisfacerii

complete a necesităţilor clientului, în condiţii de eficienţă” [32].

13

A. Feigenbaum a abordat conceptul de TQC pornind de la următoarele elemente [32, p.94]:

formularea clară a politicii calităţii; orientarea absolută spre client; integrarea activităţilor la nivelul

întreprinderii; determinarea clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor; stabilirea unor măsuri speciale

de asigurare a calităţii la subfurnizori; asigurarea echipamentelor necesare de inspecţie şi încercări;

asigurarea unor procese, metode de supraveghere şi a unui sistem informaţional eficient referitor la

calitate; motivarea şi pregătirea lucrătorilor în domeniul calităţii; evaluarea nivelului calităţii prin

costuri; măsuri corective eficiente; supravegherea continuă a sistemului calităţii, cu asigurarea unui

feed-back informaţional; audituri periodice ale sistemului calităţii. La momentul propunerii acestor

elemente a TQC de către Feigenbaum, ele constituiau un pas nou şi foarte important în direcţia

evoluţiei calităţii ca pilonul de bază al activităţii întreprinderii. Actualmente majoritatea acestor

elemente se utilizează pe larg la multe întreprinderi de pe glob, constituind o parte componentă a

Managementului calităţii totale.

În viziunea lui A. Feigenbaum, cele mai importante aspecte în abordarea calităţii sunt

următoarele:

• cerinţele consumatorului determină calitatea;

• toţi sunt răspunzători pentru calitate, începând cu conducerea de vârf a întreprinderii şi

terminând cu ultimul lucrător;

• toate subdiviziunile întreprinderii, nu numai cea de producţie, participă la realizarea calităţii.

Este foarte important faptul că specialistul Feigenbaum estimează calitatea nu doar cu

ajutorul unor indicatori statistici, ci porneşte, mai ales, de la cerinţele consumatorului, de care

trebuie să ţină cont toate subdiviziunile întreprinderii, astfel toţi angajaţii fiind responsabili pentru

realizarea calităţii.

În continuare vom prezenta viziunile unor specialişti contemporani în domeniu referitor la

TQM. De exemplu, în opinia lui Koller, TQM reprezintă „o modalitate sistematică de atingere a

rezultatelor de către o organizaţie, care implică strategii noi de management, schimbări în cultură şi

infrastructură, instrumente şi tehnici necesare în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii, definite de

către client” [49].

După Kélada, conceptul calităţii totale presupune „satisfacerea cerinţelor clienţilor în ceea ce

priveşte calitatea produsului sau a serviciului (Q), livrarea cantităţii cerute (V), la momentul (T) şi

locul (L) dorite, la un cost (C) cât mai mic pentru client, în condiţiile unor relaţii agreabile şi

eficiente cu aceştia şi ale unui sistem administrativ (A) fără erori, începând cu elaborarea comenzii

şi terminând cu achitarea facturii” [47, p.43]. O abordare analogică o întâlnim la Drummond, în

opinia căruia TQM reprezintă o filosofie în afaceri, bazată pe satisfacerea cerinţelor consumatorului

prin orientarea spre calitate a întregii organizaţii [28, p.13].

14

În viziunea noastră, abordarea conceptului calităţii totale reprezintă o noţiune mult mai largă

decât cea privind calitatea produsului sau a serviciului, aceasta fiind orientată anume spre

satisfacerea cerinţelor clientului pe parcursul întregului proces (începând cu elaborarea comenzii şi

terminând cu achitarea facturii), ceea ce este foarte important în activitatea oricărei întreprinderi.

Implementarea principiilor calităţii totale actualmente se realizează la multe întreprinderi,

aceasta contribuind la ridicarea nivelului de satisfacere a cerinţelor consumatorului, la creşterea

volumului de vânzări şi la reducerea esenţială a costurilor.

Analiza etapelor evoluţiei conceptului de calitate confirmă faptul că s-au înregistrat

schimbări radicale. Dacă iniţial calitatea era privită ca o corespundere a produsului specificaţiilor

sale, urmărindu-se să fie obţinută numai la finele procesului de producţie, actualmente ea cuprinde

toată traiectoria produsului, în realizarea ei fiind implicaţi toţi angajaţii. Calitatea se estimează nu

doar cu ajutorul indicatorilor statistici, ci este privită într-un spectru larg, având ca scop final

satisfacerea cerinţelor consumatorului, ceea ce, de asemenea, constituie un aspect pozitiv.

În condiţiile în care concurenţa devine tot mai aprigă, unul dintre cele mai importante

instrumente de luptă este anume calitatea producţiei. Iată de ce în ultimele decenii accentul

principal se pune pe calitate, elaborându-se diverse standarde internaţionale.

Prima Organizaţie Internaţională neparlamentară pentru elaborarea standardelor în domeniul

industriei electrotehnice (International Electrotechnical Commission – IEC) a fost înfiinţată în 1906,

în 1926 ea fiind reorganizată în Asociaţia Internaţională de Standardizare (International Standardizing

Associations – ISA). Activitatea ISA a încetat în 1942 în legătură cu cel de-al doilea război mondial.

În 1946 reprezentanţii a 25 de ţări s-au adunat la Londra şi au hotărât să înfiinţeze o altă

organizaţie „pentru susţinerea în domeniul coordonării şi unificării standardelor industriale”.

Organizaţia nou-creată – International Standardizing Organization – ISO – şi-a început oficial

activitatea la 23 februarie 1946. În prezent din componenţa ei fac parte peste 90 de ţări. Certificatul

organizaţiei este valabil în ţările europene, SUA, Canada, America Latină, Asia şi Africa.

În conformitate cu noile cerinţe faţă de calitate standardul creat este universal şi aplicabil în

orice domeniu de activitate a întreprinderii [77, p.1].

Seria ISO 9000 include următoarele standarde:

• ISO 9000 „Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular” – conţine

noţiunile, definiţiile şi principiile de bază ale standardului.

• ISO 9001 „Sisteme de management al calităţii. Cerinţe” – include totalitatea cerinţelor

înaintate faţă de Sistemul de Management al Calităţii ce funcţionează în cadrul întreprinderii.

15

• ISO 9004 „Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru îmbunătăţirea

performanţei” – cuprinde ansamblul direcţiilor de sporire a performanţelor în baza

implementării Sistemului de Management al Calităţii.

• ISO 19011 „Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi

managementul mediului” – include elementele şi cerinţele de bază pentru funcţionarea

întreprinderilor încadrate în auditarea sistemelor de management al calităţii şi

managementului mediului.

Conform standardului ISO 9000, definiţia calităţii este următoarea: „calitatea este gradul în

care totalitatea caracteristicilor definite îndeplinesc cerinţele faţă de produs, proces sau sistem” [76].

În această definiţie prin termenul entitate se subînţelege un produs, un serviciu, un sistem, un

proces, o organizaţie etc.

Comparând definiţia actuală a calităţii cu cele precedente, se observă că ea este

completamente îndreptată spre consumator, accentul de bază fiind pus pe capacitatea unei entităţi de

a-şi îndeplini funcţiile. Astfel, aplicând definiţia respectivă pentru produse, prin funcţiile de bază ale

entităţii se poate subînţelege durabilitatea, fiabilitatea, precizia, uşurinţa utilizării şi reparării, design-

ul etc., toate acestea având scopul de a satisface la un nivel cât mai superior cerinţele consumatorului.

Evoluţia conceptelor referitoare la calitate, creşterea cerinţelor faţă de mărfurile procurate şi

acordarea unei atenţii tot mai sporite calităţii producţiei au contribuit esenţial la dezvoltarea şi

implementarea în practică a conceptului de management al calităţii.

Teoria managementului calităţii a cunoscut o perioadă de dezvoltare intensivă la sfârşitul

anilor ’40-’50 ai sec. al XX-lea, când Armand V. Feigenbaum a introdus noţiunea de Controlul

Calităţii Totale (Total Quality Control), care presupunea următoarele etape: elaborarea, menţinerea

şi îmbunătăţirea calităţii şi noţiunea de valoare a calităţii.

Domeniul de folosire a ciclului lui W. Shewart în sfera vânzărilor şi serviciilor a fost lărgit de E. Deming, care a formulat cele „14 principii” ale managementului calităţii [26, p.16-17]: 1. „Asiguraţi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor, pe baza unui plan, pentru

a deveni competitivi şi pentru a putea rămâne în afaceri; 2. Adoptaţi o nouă filozofie, renunţând la „nivelul acceptabil” al calităţii. Trăim într-o nouă eră

economică: nu putem supravieţui cu „niveluri acceptabile” de neconformităţi, defecte, întârzieri în livrare;

3. Renunţaţi la controlul integral al produselor, introducând metode de control statistic, pentru a stabili conformitatea cu cerinţele specificate (este de preferat să prevenim defectele decât să le identificăm);

16

4. Solicitaţi dovezi din partea furnizorului privind evidenţa statistică a calităţii. Afacerile se bazează mai mult pe calitate decât pe preţ: eliminaţi furnizorii care nu fac dovada unei asemenea evidenţe;

5. Descoperiţi problemele. Conducerea este cea care trebuie să se ocupe de îmbunătăţirea continuă a tuturor proceselor din fiecare etapă a traiectoriei produsului, începând cu proiectarea şi până la asigurarea service-ului în utilizare;

6. Utilizaţi metode moderne de instruire a întregului personal din întreprindere; 7. Asiguraţi tuturor angajaţilor instrumentele necesare pentru desfăşurarea corespunzătoare a

activităţilor. Responsabilitatea şefilor de echipă trebuie concentrată pe calitate, iar conducerea trebuie să fie pregătită să acţioneze imediat pe baza rapoartelor acestora referitoare la deficienţele constatate;

8. Eliminaţi frica: încurajaţi comunicarea, astfel încât fiecare angajat să-şi poată prezenta punctul de vedere în mod deschis;

9. Înlăturaţi barierele dintre compartimentele întreprinderii. Formaţi echipe cuprinzând persoane din compartimente diferite (cercetare, proiectare, producţie, desfacere) pentru identificarea problemelor şi prevenirea apariţiei lor în procesele ulterioare;

10. Eliminaţi afişele, sloganurile specifice muncii forţate. Înainte de a urmări creşterea productivităţii muncii, asiguraţi-vă că aceasta nu este în defavoarea calităţii pe care trebuie să o îmbunătăţiţi continuu;

11. Revedeţi timpii de muncă normaţi, astfel încât să nu devină un obstacol în calea productivităţii muncii sau a calităţii;

12. Eliminaţi toate obstacolele care-i împiedică pe oameni să fie mândri de munca lor; 13. Introduceţi un program de instruire a personalului, în relaţie cu evoluţia procedeelor,

metodelor şi tehnicilor utilizate în toate compartimentele întreprinderii; 14. Creaţi o structură corespunzătoare, la nivelul conducerii de vârf, care să asigure îndeplinirea

celor 13 puncte menţionate mai sus”. E. Deming a început să-şi implementeze principiile încă în anii ’50 ai sec. al XX-lea la

întreprinderile japoneze, ceea ce a contribuit la apariţia produselor japoneze la un preţ redus şi de o

calitate înaltă („Miracolul japonez”), strâmtorând pe piaţa mondială concurenţii săi. În 1951 în

Japonia a fost instituit chiar un premiu pentru calitate în numele lui E. Deming.

Cu părere de rău, conducătorii multor întreprinderi autohtone, nu-şi organizează activitatea

după principiile lui E. Deming, urmărind doar scopul sporirii profitului. Dar, în viziunea noastră,

respectarea acestor principii ar contribui nemijlocit la creşterea calităţii producţiei şi, totodată, ar

reduce volumul producţiei neconforme, ar spori vânzările, ar asigura prosperarea activităţii

angajaţilor şi i-ar cointeresa în îmbunătăţirea imaginii întreprinderii etc.

17

Tot în aceeaşi perioadă a apărut lucrarea lui Joseph M. Juran – „Îndrumar de management al

calităţii”, în care sunt tratate pe larg problemele privind:

• planificarea calităţii;

• controlul calităţii;

• îmbunătăţirea calităţii.

În lucrările lui Kaori Ishikawa, apărute mai târziu (1962), se menţionează că pentru

întreprindere calitatea înseamnă nu doar calitatea produsului, dar şi calitatea serviciilor post-

vânzare, calitatea dirijării a însăşi întreprinderi şi a vieţii omeneşti [41].

Pentru a face o diferenţiere între opiniile sale şi cele ale lui A. Feigenbaum, K.Ishikawa a

elaborat propriul concept referitor la managementul calităţii, numit „Company Wide Quality

Control” (CWQC) [43, p.91]. La examinarea detaliată a unor aspecte s-a ajuns la concluzia că

conceptele lui A. Feigenbaum şi K. Ishikawa au aproape aceeaşi semnificaţie, urmărind implicarea

totală a întreprinderii în realizarea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii.

Ideile de bază ale Company Wide Quality Control sunt axate pe:

a) asigurarea calităţii;

b) ţinerea sub control a calităţii;

c) ţinerea sub control a costurilor, cantităţilor şi termenelor de livrare a producţiei.

K. Ishikawa primul a abordat principiul orientării spre client, divizând „clienţii” în două

categorii:

• clienţii interni – persoanele implicate în procesul realizării producţiei din cadrul diferitelor

subdiviziuni ale întreprinderii (marketing, proiectare, producţie, vânzări etc.);

• clienţii externi – beneficiarii finali (consumatori) ai producţiei (serviciilor) oferite.

Anume acest principiu a devenit, în curând, unul dintre principiile de bază ale

Managementului Calităţii Totale.

În ultimii ani în domeniul managementului calităţii au fost realizate multe elaborări atât

teoretice, cât şi practice, din care pot fi evidenţiate două momente-cheie:

• totul trebuie să se facă în interesele clientului, necesităţile căruia sunt cunoscute de către

întreprindere;

• mai ieftin este lucrul dacă e făcut calitativ dintr-o dată.

Conform definiţiei standardului ISO 9000, „managementul calităţii coordonează activităţile

pentru a direcţiona şi controla o organizaţie cu privire la calitate. Coordonare şi control cu privire la

calitate include în general stabilirea politicii în domeniul calităţii, asigurării calităţii şi îmbunătăţirea

calităţii” [76, p.3].

18

În baza diverselor abordări ale termenului „calitate”, acesta poate fi conceput ca ansamblul

caracteristicilor unei entităţi, care îi oferă posibilitatea de a satisface diverse nevoi ale consumatorului.

Totodată, prin managementul calităţii se subînţeleg diverse activităţi, care fac parte din funcţiile

generale de management, referindu-se la politica în domeniul calităţii, bazată pe obiectivele şi

responsabilităţile, incluzând planificarea, controlul, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.

Generalizând conceptul de management al calităţii, se poate concluziona că din momentul

primei abordări a termenului „calitate” şi până în prezent el a suferit modificări radicale. Dacă

Aristotel (sec. III î.Hr.) a tratat conceptul de calitate pornind de la caracteristicile „bun-rău”, atunci

actualmente calitatea se examinează din mai multe puncte de vedere. Prin „calitate” nu se

subînţeleg doar unele caracteristici specifice ale produsului finit, luându-se în considerare întreg

ansamblul procedurilor legate de realizarea produsului, începând cu primirea comenzii şi până la

plata facturii (deseori se includ şi serviciile post-vânzare).

Apariţia şi dezvoltarea Managementului Calităţii Totale, precum şi crearea Sistemului

Internaţional de Standardizare constituie un pas important în direcţia sporirii calităţii tuturor

produselor şi serviciilor la nivel mondial. Aceasta în mod direct stimulează producţia şi reclamă

respectarea tuturor proceselor stabilite, contribuind, astfel, la îmbunătăţirea continuă a Sistemului de

Management al Calităţii. Drept rezultat, întreprinderile oferă produse (servicii) de o calitate

superioară, devenind mai competitive pe piaţă şi satisfăcând la un nivel înalt nevoile

consumatorului, de aceasta beneficiind atât întreprinderea, cât şi clientul.

1.2. Principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) în

baza prevederilor standardului ISO 9001

Urmărind asigurarea tuturor condiţiilor pentru obţinerea calităţii, conducerea întreprinderii

trebuie să implementeze în cadrul ei un sistem al calităţii, adaptat la specificul activităţii şi la

procesele pe care le realizează întreprinderea. Conform standardului ISO 9000:2000, „sistemul

calităţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, proceduri şi resurse necesare pentru

implementarea managementului calităţii” [76, p.2].

Versiunea nouă a standardului ISO 9000:2000 este axată pe cerinţele următoarelor opt

principii ale Managementului Calităţii Totale (TQM). În acest standard nu sunt expuse şi argumentate

principiile respective, însă conţinutul standardelor se bazează anume pe aceste principii:

1. Orientarea întreprinderii spre client (customer focus).

Activitatea oricărei întreprinderi depinde de clienţii săi. De aceea întreprinderea trebuie să

cunoască necesităţile actuale şi viitoare ale clientului, să satisfacă nevoile lui. Aşteptările clientului

19

sunt legate nu doar de calitatea producţiei, dar şi de preţul ei, de modul şi condiţiile de livrare, de

deservire etc.

La fel, standardele stabilesc că nivelul satisfacerii nevoilor clientului trebuie, într-un fel sau

altul, să fie măsurat şi evaluat, iar sistemul calităţii trebuie să conţină un mecanism de efectuare a

acţiunilor corective în caz de necesitate.

2. Rolul primordial al managementului (leadership).

Managerii stabilesc un scop unic al activităţii întreprinderii şi direcţiile ei de activitate. Ei

creează mediul pentru antrenarea parţială sau totală a lucrătorilor în activităţile de atingere a

scopurilor întreprinderii. Mai întâi de toate, managerii trebuie să-şi demonstreze cointeresarea în

obţinerea calităţii. Scopul managementului este de a crea o atmosferă de încredere în colectiv, a

aprecia contribuţia lucrătorilor, a-i stimula, de a susţine relaţiile de ajutor reciproc şi colaborare în

colectiv, atitudinea binevoitoare. O astfel de atmosferă contribuie la dezvăluirea posibilităţilor de

creaţie ale lucrătorilor şi la soluţionarea optimă a problemelor calităţii. Conducerea trebuie

permanent să aibă grijă de perfecţionarea personalului şi să asigure resursele necesare pentru

rezolvarea problemei calităţii.

Una din metodele de realizare a principiului respectiv este determinarea de către

managementul întreprinderii a politicii pe termen îndelungat şi a sarcinilor privind calitatea.

Feigenbaum şi Juran consideră că rolul esenţial în asigurarea calităţii trebuie să-l joace conducerea

de vârf a întreprinderii, care poartă răspunderea totală pentru iniţierea şi implementarea proceselor

de îmbunătăţire a calităţii.

3. Implicarea lucrătorilor (involvement of people).

Lucrătorii reprezintă elementul cel mai important al întreprinderii şi folosirea eficientă a

posibilităţilor lor îi poate aduce acesteia un folos maximal.

Sistemul calităţii şi mecanismele lui trebuie să contribuie la îmbunătăţirea continuă a

calităţii activităţii întreprinderii, la educarea la lucrători a spiritului de iniţiativă, care trebuie să-şi

asume responsabilităţi în rezolvarea problemelor calităţii, perfecţioneze continuu cunoştinţele, să

transmită experienţa colegilor, să formeze o imagine bună a întreprinderii.

4. Abordarea prin procese (process approach).

Oricare acţiune care are intrări, transformându-le în rezultate la ieşire, poate fi privit ca

proces. Pentru a funcţiona efectiv întreprinderea trebuie să dezvăluie procesele interdependente în

activitatea sa şi să le dirijeze. Deseori ieşirea unui proces nemijlocit creează intrarea altuia.

Dezvăluirea sistematică şi managementul proceselor, realizate în întreprindere, şi interconexiunea

lor sunt expuse în ISO 9000:2000 ca „Abordarea prin procese”. Versiunea din anul 2000 are o

20

viziune completamente nouă faţă de sistem, care presupune, în primul rând, abordarea algoritmică

la proiectarea sistemului calităţii ca totalitatea interconexiunilor proceselor.

Deci fiecare proces este privit ca un sistem care:

• are intrări şi rezultate ale procesului, ce se determină şi se măsoară exact;

• determină consumatorii fiecărui proces, identifică necesităţile lor, studiază nivelul de

satisfacere a lor;

• stabileşte interdependenţa între procesul respectiv şi celelalte procese ale întreprinderii;

• determină împuternicirile, drepturile şi responsabilităţile pentru dirijarea procesului;

• la proiectarea procesului stabileşte necesităţile lui în resurse.

5. Dirijarea bazată pe sistem (system approach to management).

Stabilirea şi dirijarea proceselor, orientate spre atingerea scopurilor definite, contribuie la

creşterea eficacităţii întreprinderii şi sporirea rezultatelor acesteia. Principiul dirijării, bazat pe

sistem, este strâns legat cu principiul precedent şi cu ideea despre sistemul calităţii ca totalitatea

interconexiunilor proceselor. Dirijarea bazată pe sistem presupune, de asemenea, îmbunătăţirea

permanentă a sistemului prin măsurare şi evaluare.

6. Îmbunătăţirea continuă (continual improvement).

Îmbunătăţirea continuă trebuie să constituie scopul principal al întreprinderii. În standardele

seriei ISO 9000:2000 se subliniază necesitatea îmbunătăţirii continue a SMC, specificându-se

următoarele:

• funcţionarea reuşită a întreprinderii poate fi un rezultat al implementării SMC, care se

elaborează ţinând cont de principiul îmbunătăţirii continue;

• SMC poate asigura baza pentru îmbunătăţirea continuă şi satisfacerea nevoilor clienţilor;

• metodele statistice pot fi folosite pentru determinarea schimbării (variabilităţii proceselor şi

rezultatelor lor, ceea ce reprezintă baza pentru îmbunătăţirea continuă a SMC).

Unele din elementele principale ale îmbunătăţirii continue, concretizate în standardul

internaţional ISO 9001:2000, sunt:

• Managementul de vârf al întreprinderii trebuie să dea dovadă de iniţiativă la elaborarea şi

îmbunătăţirea SMC, de asemenea, să asigure realizarea politicii în domeniul calităţii şi

îmbunătăţirea continuă.

• Managementul de vârf trebuie să asigure planificarea calităţii, care să prevadă îmbunătăţirea

continuă.

• La analiza funcţionării SMC trebuie să se ia în considerare şi rezultatele acţiunilor efectuate în

vederea îmbunătăţirii calităţii şi a proceselor de obţinere a ei.

21

• Pentru introducerea şi îmbunătăţirea proceselor SMC întreprinderea trebuie să dispună de

resursele necesare.

• Planificarea şi implementarea acţiunilor de măsurare şi control al calităţii, necesare pentru

asigurarea îmbunătăţirii acesteia, ceea ce presupune determinarea necesităţilor în utilizarea

metodelor aplicabile.

• Determinarea şi analiza datelor corespunzătoare pentru stabilirea eficacităţii funcţionării SMC

şi dezvăluirea posibilităţilor de îmbunătăţire.

• Favorizarea îmbunătăţirii continue prin intermediul implementării politicii în domeniul

calităţii, rezultatelor auditului calităţii, analizei datelor, acţiunilor corective şi preventive de

către conducere.

7. Luarea deciziilor în baza dovezilor (factual approach to decision making).

Eficacitatea deciziei se bazează pe analiza logică şi intuitivă a datelor şi informaţiei.

Principiul respectiv deseori se ia în considerare la luarea deciziilor, ţinându-se cont de intuiţie,

situaţie, experienţă, presupuneri etc. Deciziile vor fi mai efective dacă se bazează pe analiza datelor

şi informaţiilor reale.

Realizarea principiului cere, mai întâi de toate, măsurări şi date veridice şi precise, care să

contribuie la înfăptuirea scopului stabilit. Şi culegerea datelor, şi analiza lor ulterioară presupun

folosirea cunoştinţelor şi aplicarea unor metode speciale.

8. Beneficii reciproce ale furnizorilor şi clienţilor (mutually beneficial supplier relationships).

Dacă relaţiile cu furnizorii se constituie urmărindu-se obţinerea de beneficii reciproce, ele

contribuie la extinderea posibilităţilor ambelor părţi. Realizarea principiului necesită identificarea

furnizorilor principali, crearea legăturilor concrete şi deschise, schimb de informaţii şi planuri pe

viitor, lucrului în comun, cunoaşterea necesităţilor consumatorilor, cercetări în comun în vederea

îmbunătăţirii producţiei şi proceselor. SMC trebuie să dispună de mecanisme de stimulare pentru

îmbunătăţirea furnizărilor.

În viziunea noastră, principiile menţionate care stau la baza SMC au o importanţă deosebită

în activitatea întreprinderii. De exemplu, primul principiu demonstrează rolul semnificativ al

clientului, acesta fiind elementul de bază în organizarea activităţii ulterioare a întreprinderii. Pentru

întreprinderile din Republica Moldova un alt principiu de importanţă majoră, care, practic, nu se

respectă, este implicarea lucrătorilor în activităţile de atingere a obiectivelor întreprinderii şi de

îmbunătăţire a calităţii. Cu părere de rău, la luarea deciziilor la nivelul managementului de vârf

opiniile altor angajaţi se neglijează. Pentru a spori calitatea producţiei este necesar ca în cadrul

întreprinderii să funcţioneze un sistem de dirijare a calităţii, în baza căruia să se realizeze

îmbunătăţirea ei continuă. Anume acest scop stă la temelia SMC.

22

Unul din principiile de bază ale SMC constă în abordarea prin procese a activităţii

întreprinderii. Conform primei axiome pragmatice a lui Deming, oricare activitate, la fel şi toate

activităţile, care pot exista într-o întreprindere, trebuie privite ca procese [26]. În activitatea

întreprinderii aceste procese interacţionează, formând sisteme sau reţele de procese. Pentru prima

dată a propus ca întreprinderea să fie privită ca un sistem de procese savantul K.Ishikawa la

începutul anilor ’80 ai sec. al XX-lea.

Standardele internaţionale din seria ISO 9000 au întărit legal această abordare. Ele se

bazează pe faptul că fiecare activitate se desfăşoară ca un proces. Fiecare proces, transformând orice

obiect al muncii, are intrare şi ieşire. Intrările procesului pot fi reprezentate de producţia materială

sau nematerială sau de resursele naturale (figura 1.2.1).

Figura 1.2.1. Schema procesului conform ISO 9000 Sursa: Deming W.E. Quality, Productivity and Competitive Position. Center for Advanced Engeneering Study. Cambridge, 1982.

Ieşirea procesului reprezintă producţia materială şi nematerială, care constituie rezultatul

acestuia. Această ieşire poate fi, de exemplu, un document, o programă, o substanţă chimică, un

serviciu bancar, un utilaj medical sau un semifabricat de oarecare categorie. În ISO 9000 sunt

evidenţiate 4 categorii de produse:

• utilaj (mijloace tehnice);

• producţia intelectuală (mijloace), prin care se înţelege produsul activităţii intelectuale, care

include în sine informaţia expusă prin diferite mijloace; producţia intelectuală poate avea atât

formă de programe pentru computer, cât şi formă de concepţii, protocoale sau metode;

• materiale prelucrătoare, prin care se subînţelege producţia materială obţinută pe calea

prelucrării materiei într-o stare dorită; materialele prelucrătoare pot fi lichide, gazul,

materialele specifice, lingouri, table de fier; materialele prelucrătoare adeseori sunt aduse în

saci, cisterne, baloane, damigene, prin ţăvi etc.;

PROCES

Intrarea procesului

Punctul de control

Ieşirea procesului

Punctul de control

Transformarea obiectului muncii cu adaosul costului

lui. Include resursele umane şi alte resurse

23

• servicii.

Fiecare proces include în sine o parte din resurse şi, desigur, cele umane. Procesul,

transformând obiectul muncii, îi majorează costul. La intrarea şi ieşirea procesului, precum şi la

diferite faze ale acestuia, pot fi efectuate măsurări, cu ajutorul cărora se poate evalua starea

procesului, identificând abaterile existente.

Cerinţele faţă de sistemele calităţii în conformitate cu Standardele seriei ISO 9000 pot fi utilizate

pentru cele 4 categorii de produse menţionate mai sus. Unul din momentele importante ale ISO 9001

este faptul că cerinţele faţă de sistemele calităţii după sens sunt unice pentru toate categoriile de produse,

deosebirea constituind doar în detaliile administrative, de dirijare a sistemelor şi în terminologie.

Un alt moment însemnat pentru susţinerea unui SMC este implementarea şi utilizarea

ciclului de îmbunătăţire continuă (PDCA – „Plan-Do-Check-ACT”). Acest ciclu este bazat pe

îmbunătăţirea continuă şi poate fi reprezentat în felul următor (figura 1.2.2).

Figura 1.2.2. Ciclul îmbunătăţirii continue PDCA

Sursa: „КИСа: шаг десятый – КАЧЕСТВО и МЕНЕДЖМЕНТ”. Материалы совместного проекта группы БИГ и журнала Эксперт «7 нот менеджмента». БИГ-Петербург, 2001.

În primul rând, întreprinderea identifică necesităţile clientului, dezvoltând Planul. După ce

se dezvoltă Planul, întreprinderea trebuie să asigure toate felurile de resurse necesare pentru

realizarea planului, apoi se purcede la realizarea produsului conform planului şi cerinţelor

clientului. La fazele de realizare a produsului trebuie să se efectueze măsurile necesare, analizele şi

îmbunătăţirile în scopul satisfacerii depline a cerinţelor clientului.

După terminologia standardului ISO 9001, prin îmbunătăţirea calităţii se subînţelege

ansamblul de acţiuni întreprinse în întreaga organizaţie, pentru sporirea eficacităţii şi eficienţei

Standardizarea şi consolidarea îmbunătăţirilor

PLAN se dezvoltă

ACT Obiectivul de îmbunătăţire este atins

CHECK măsuri, analize şi

îmbunătăţiri

DO realizarea produsului

Managementul resurselor Se asigură necesarul pentru a

realiza planul

24

activităţilor şi proceselor în scopul asigurării unor avantaje sporite atât pentru organizaţie, cât şi

pentru clienţii acesteia.

Încă economistul M. Juran a elaborat o serie de etape succesive, care trebuie parcurse pentru

a asigura îmbunătăţirea continuă a calităţii [46, p.139]:

1. „Convingeţi-i pe ceilalţi de necesitatea îmbunătăţirii;

2. Identificaţi „proiectele vitale” (utilizând diagrama Paretto);

3. Asiguraţi un progres în cunoaşterea problemelor;

4. Conduceţi analiza pentru descoperirea cauzelor problemelor;

5. Determinaţi efectul schimbărilor propuse asupra personalului implicat şi descoperiţi

posibilitatea de a învinge rezistenţa la aceste schimbări;

6. Acţionaţi pentru realizarea schimbărilor preconizate, asigurând inclusiv pregătirea

personalului implicat;

7. Introduceţi un sistem corespunzător de supraveghere a noului nivel al calităţii, care să nu

frâneze procesul îmbunătăţirii continue”.

În viziunea lui Juran, calitatea înseamnă „corespunzător pentru utilizare” [44]. El se

consideră printre primii care au susţinut ideea, conform căreia calitatea nu trebuie să fie abordată ca

o entitate omogenă, unul şi acelaşi produs trebuind să satisfacă cerinţele diferite ale consumatorilor.

În procesul fabricării produselor „corespunzătoare pentru utilizare”, un rol important îl are

„expunerea” în termeni tehnici, sub forma specificărilor ale tuturor cerinţelor acestora, care sunt

determinate în baza studierii pieţei. În viziunea lui Juran, „conformitatea cu specificaţiile” nu

caracterizează deloc gradul de satisfacere a cerinţelor consumatorilor [45].

În vederea asigurării „conformităţii pentru utilizare”, trebuie luate în considerare o mulţime

de activităţi interdependente, pe care Juran le-a reprezentat sub forma „spiralei calităţii”. Prin

această spirală se subînţelege întregul proces al produsului, începând cu cercetarea pieţei pentru

identificarea nevoilor, trecând prin proiectare, producţie, vânzări, servicii post-vânzare şi ajungând

iarăşi la cercetare.

Juran acordă o importanţă majoră promovării unui program general de instruire, care să

cuprindă toate nivelurile ierarhice ale managementului, în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii.

Aplicarea PDCA la procesele de planificare se poate realiza în felul următor:

• planificarea necesităţilor în resurse pentru procesele companiei;

• implementarea (realizarea) proceselor conform planului;

• controlul rezultatelor obţinute potrivit celor planificate;

25

• revizuirea informaţiei şi datelor pentru identificarea acţiunilor apropiate pentru îmbunătăţirea

continuă.

Primii trei paşi ai implementării modelului PDCA sunt bine cunoscuţi şi frecvent utilizaţi în

cadrul diferitelor activităţi. Deşi toate etapele ciclului respectiv cer o efectuare corectă, după părerea

noastră, o deosebită importanţă are ultimul pas (Act). Aceasta se explică prin faptul că anume el are

ca scop revizuirea informaţiei, stabilind nivelul de atingere a obiectivului de îmbunătăţire.

Generalizând principiile de elaborare a SMC în baza prevederilor standardului ISO 9001, se

va determina importanţa şi necesitatea implementării tuturor principiilor enumerate. Valoarea

practică a fiecărui principiu are o importantă indiscutabilă, constituind pilonul de bază în

implementarea SMC. Neglijarea a cel puţin unuia din principiile sus-numite nu va permite

implementarea şi funcţionarea în cadrul întreprinderii a unui sistem de dirijare a calităţii eficient şi

durabil.

Unul din principiile SMC, căruia în perioada de faţă i se acordă o atenţia sporită, este

îmbunătăţirea continuă a calităţii. Actualmente ciclul PDCA a devenit un instrument de bază în

activitatea multor întreprinderi din ţările dezvoltate, în prezent se implementează la unele

întreprinderi autohtone.

Pornind de la cele menţionate referitor la principiile de elaborare a SMC în baza

prevederilor standardului ISO 9001, se poate concluziona că principiile respective pentru oricare

întreprindere care are ca scop satisfacerea la un nivel superior a cerinţelor consumatorului, au o

importanţă deosebită, deoarece respectarea lor asigură o dezvoltare stabilă şi prosperă.

1.3. Certificarea producţiei – un instrument necesar pentru promovarea

exporturilor Principiile de bază ale elaborării Sistemului de Management al Calităţii, sistemelor de

certificare şi sistemelor de acreditare constituie un complex unic, interdependent, între ele existând

relaţii de interconexiune (figura 1.3.1). Acest complex este format din trei componente de bază:

• răspunderea producătorului pentru calitatea producţiei;

• dovada calităţii din partea producătorului producţiei date;

• încrederea între agenţii activităţii economice.

Din figura 1.3.1 se observă că au aceeaşi importanţă atât sistemul, cât şi certificarea, auditul

şi acreditarea.

Recunoaşterea oficială a competenţei unui organism de certificare se obţine prin acreditare.

Acreditarea reprezintă procedura prin care un organism, reprezentând o autoritate, recunoaşte

26

formal că un organism sau o persoană sunt capabile să îndeplinească sarcini specifice. Scopul de

bază al acreditării constă în ţinerea sub control a organismelor de certificare.

Figura 1.3.1. Principiile de bază ale elaborării Sistemului de Management al Calităţii, sistemelor de certificare şi acreditare

Sursa: Гиссин В.И. Управление качеством продукции. Изд. Феникс. Ростов-на-Дону, 2000. Pentru comercializarea produselor pe piaţa internă şi exportul lor produsele comercializate

trebuie să fie certificate. Certificarea reprezintă o procedură de atestare a conformităţii unui produs,

unui serviciu sau sistem de organizare a activităţii întreprinderii în raport cu un standard [52, p.1].

Scopul de bază al certificării este asigurarea protecţiei drepturilor, sănătăţii, securităţii

consumatorului şi mediului înconjurător.

Sistemul Naţional de Certificare prevede două tipuri de certificări:

• certificarea obligatorie conform Nomenclaturii produselor, proceselor şi serviciilor supuse

certificării obligatorii în Republica Moldova;

• certificarea benevolă.

Mărcile de certificare obligatorie şi benevolă au fost înregistrate în anul 1995 de către

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale din Geneva. În cadrul Sistemului Naţional de

Calitatea ş i ef icacitatea

CERTIFICA-REA, AUDITUL

SISTEMUL CALITĂŢII

ACREDITARE

Creşterea calităţii

producţiei

Creşterea eficacităţii producerii

Creşterea eficacităţii economice

Permite asigurarea încrederii consumatorului în calitate

Permite producătorului să obţină o calitate mai înaltă, totodată, să

reducă cheltuielile şi să creeze un mediu favorabil în întreprindere

Permite producătorului micşorarea cheltuielilor pentru dirijare, crearea unui

mediu favorabil atât pentru întreprin-dere cât şi pentru economie în general

27

Certificare (SNC MD) toate produsele supuse certificării obligatorii se clasifică în 11 grupe de

produse omogene:

• uleiuri vegetale şi produsele derivate ale lor;

• carne, produse din carne, carne din pasăre, ouă şi produsele derivate ale lor;

• peşte, moluşte, crustacee şi produsele derivate ale lor;

• laptele şi produsele lactate;

• fructele, legumele şi produsele derivate ale lor;

• concentrate alimentare;

• zahărul;

• băuturi nealcoolice, vinuri, divinuri, alcoolul etilic, produsele alcoolice de desert;

• cofetărie, patiserie;

• hrana pentru copii;

• alte produse alimentare incluse în Nomenclatorul produselor, supuse certificării obligatorii în

baza deciziei conducerii SNC MD.

Certificarea benevolă a produselor se efectuează la dorinţa solicitantului în baza unei cereri,

astfel încât produsele să corespundă cerinţelor documentelor normative, care se coordonează între

solicitant şi Organismul de certificare.

În Republica Moldova organul suprem de gestiune a problemelor legate de calitatea

produselor este Centrul Naţional de Standardizare, Metrologie şi Certificare (CNSMC). Centrul are

statutul de Organism Naţional de Standardizare, Metrologie şi Certificare („Moldova-Standard”) cu

drept de acreditare a organelor structurale în domeniile respective.

Efectuarea certificării obligatorii se interzice organismelor de certificare care nu au sediu în

Republica Moldova şi care nu sunt acreditate în modul cuvenit de Sistemul Naţional de Certificare,

iar Organismele de certificare ale subsistemelor de certificare, cu excepţia subsistemului de

certificare igienică, sunt obligate să obţină autorizaţie pentru activitatea de certificare obligatorie în

modul cuvenit de la Organismul Naţional de Certificare.

Produsele supuse certificării obligatorii şi benevole trebuie să corespundă prevederilor

documentelor normative de standardizare. În caz contrar comercializarea şi utilizarea acestora în

Republica Moldova sunt strict interzise.

Certificarea reprezintă o modalitate de atestare a conformităţii produselor, sistemului

calităţii unei întreprinderi, cu un nivel prestabilit, atestare pe care o realizează un organism neutru,

independent de producător şi beneficiar, denumit organism de certificare.

28

În practică se întâlnesc, de obicei, dacă tipuri de certificări: certificarea produselor şi

certificarea sistemului calităţii.

Certificarea produselor reprezintă atestarea, de către organismul de certificare, a

conformităţii acestora cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.

Avantajele certificării produselor şi serviciilor sunt:

• avantajul comercial, care este cel mai important şi valoros, contribuind la promovarea

produselor şi serviciilor. Această certificare în mod obiectiv demonstrează respectarea

caracteristicilor de calitate ale produsului dat faţă de standardul de referinţă, astfel

determinând consumatorul să aleagă produsele certificate;

• certificarea îi scuteşte atât pe producători, cât şi pe beneficiari sau intermediari de efectuarea

unor încercări multiple şi costisitoare. În condiţiile simplificării procedurilor de certificare şi

utilizării unor procedee identice sau comparabile, certificarea poate contribui la înlăturarea

barierelor tehnice din calea comercializării libere a produselor.

Ţinând cont de avantajele menţionate, producătorii sunt cointeresaţi să-şi îmbunătăţească

continuu calitatea produselor pentru a putea asigura satisfacerea condiţiilor certificării.

Conformitatea produselor poate fi demonstrată printr-un certificat de conformitate, printr-o

marcă de conformitate sau printr-o licenţă acordată producătorului respectiv.

Certificatul de conformitate reprezintă un document, emis în baza regulilor unui sistem de

certificare, care indică un nivel suficient de încredere că un produs (proces, serviciu) corespunzător

identificat este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. Certificatul

de conformitate conţine, de regulă, o parte informativă privind caracteristicile impuse, informaţii

referitoare la organismul care a efectuat verificările şi marca de conformitate [50, p.2].

Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcă protejată, aplicată sau emisă în baza

regulilor unui sistem de certificare, care indică un nivel suficient de încredere că produsul respectiv

este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ [50, p.2].

Licenţa (pentru certificare) este un document, prin care organismul de certificare acordă unei

persoane sau unui organism dreptul de a utiliza certificate sau mărci de conformitate pentru

produsele sale, în corespundere cu regulile schemei aferente de certificare [50].

Certificarea produselor şi serviciilor presupune parcurgerea următoarelor etape mai

importante:

• Solicitarea certificării în baza unei cereri însoţite de dosarul tehnic şi de angajamentul

întreprinderii privind respectarea cerinţelor din reglementarea tehnică de referinţă.

29

• Instrumentarea dosarului de către organismul de certificare şi efectuarea unor cerinţe asupra

produsului într-un laborator acreditat.

• Efectuarea unui audit la întreprindere de către organismul de certificare sau în numele

acestuia, pentru a verifica dacă procesul de fabricare este ţinut sub control, iar inspecţiile,

încercările asupra produsului sunt executate în mod corespunzător.

• Acordarea certificatului de conformitate şi a dreptului de utilizare a mărcii de conformitate.

• Menţinerea dreptului de a deţine certificatul sau marca de conformitate, în baza

autocontrolului producătorului şi a verificărilor periodice efectuate de organismul de

certificare.

Activitatea unui agent economic-producător în Republica Moldova poate fi permisă numai

în baza deţinerii de către acesta a unui certificat de conformitate sau în baza licenţelor sau

patentelor.

Suspendarea sau anularea certificatului de conformitate sau a autorizaţiei pentru dreptul de

utilizare a mărcii de conformitate se efectuează în următoarele cazuri:

• neconformitatea produselor cu condiţiile documentelor normative verificate la certificare;

• verificarea documentelor normative pentru produse;

• modificarea procesului tehnologic al produselor sau reţetelor;

• modificarea procesului tehnologic de producţie;

• modificarea sau neîndeplinirea condiţiilor tehnologice, metodelor de control şi încercări, dacă

modificările enumerate pot provoca neconformitatea produselor cu condiţiile verificate la

certificare;

• reorganizarea întreprinderii.

În momentul de faţă principala condiţie de ieşire a întreprinzătorului pe piaţă este deţinerea

certificatului, care confirmă corespunderea sistemelor calităţii ale întreprinderii cu cerinţele

standardelor internaţionale. Însă trebuie de ţinut cont de faptul că implementarea procedurilor de

management al calităţii nu înseamnă, pur şi simplu, repararea decorativă a sistemelor de

management existente, dar o reorganizare serioasă a managementului în general, inventarierea şi

formalizarea proceselor în cadrul standardelor ISO 9001.

Certificarea sistemului calităţii reprezintă atestarea de către organismul de certificare a

conformităţii acestuia cu un standard de referinţă din familia ISO 9001 sau cu echivalentele

acestora. Ea se poate realiza şi în baza unui alt document normativ. În acest caz organismul de

certificare trebuie să demonstreze că documentele respective au în vedere un sistem al calităţii de

nivel şi conţinut comparabile cu standardele ISO 9001.

30

În final, se poate menţiona că motivele principale pentru certificarea sistemului calităţii după

sistemul ISO 9001 sunt: dobândirea unui avantaj faţă de concurenţi; solicitarea clienţilor;

îmbunătăţirea imaginii întreprinderii pe piaţă; îmbunătăţirea calităţii producţiei; consecvenţa în

aplicarea tehnologiilor; creşterea eficienţei şi a productivităţii.

La începutul anului 2004 au fost certificate peste 600000 de întreprinderi europene, dintre

care 70 în Republica Moldova. De menţionat că certificarea Sistemului de Management al Calităţii

din propria iniţiativă a agentului economic reprezintă o prioritate la promovarea exportului vizavi

de faptul că certificarea producţiei este obligatorie.

Pentru întreprinderile orientate spre piaţa internă cerinţele nu sunt chiar atât de dure. Dar, în

orice caz, trebuie de avut în vedere că conceptul de Management al Calităţii Totale (TQM) se

consideră un instrument-cheie, care asigură succesul în lupta concurenţială şi cel care nu va lua în

considerare acest aspect important, riscă să rămână în urmă. Dar, după cum se ştie: „întârzierea la

prima etapă, înseamnă rămânerea în urmă pentru totdeauna”.

Astfel, principalul avantaj pe care îl obţin întreprinderile autohtone în urma certificării

producţiei lor este creşterea posibilităţilor de sporire a exporturilor, ceea ce este foarte important şi

extrem de necesar pentru majoritatea întreprinderilor din republică. În afară de certificarea

producţiei şi a sistemelor, în activitatea de export întreprinderea mai are nevoie de unele certificate

în funcţie de ţara pentru care este destinată producţia.

Dezvoltarea structurii exportului este determinată, într-o mare măsură, şi de evoluţia

cerinţelor specifice ale fiecărui stat faţă de producţia vinicolă importată din Republica Moldova.

Actualmente exportul băuturilor alcoolice se realizează dificil din motivul că fiecare ţară

importatoare solicită ca producţia să fie însoţită de o serie de documente, printre care şi certificatele

ce confirmă calitatea producţiei. La aceste certificate se referă:

• certificatul de conformitate;

• certificatul igienic;

• certificatul de calitate.

Certificatul de conformitate – se eliberează în baza probelor efectuate în Laboratorul de

încercări al Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole (CVCMP şi

PV). Prin acest document se confirmă faptul că produsele stipulate sunt conforme cu cerinţele

obligatorii stabilite în standard.

Certificatul igienic – se eliberează de către Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină

Preventivă. Acest certificat este eliberat în baza încercărilor laboratorului şi include valorile

admisibile şi reale ale conţinutului metalelor grele în producţia vinicolă. Conform certificatului

31

igienic, se autorizează producerea în serie a tipurilor de producţie vinicolă, menţionată în anexa

certificatului.

Certificatul de calitate – se eliberează de către întreprinderea producătoare în cazul livrării

producţiei clientului. Acest certificat include informaţia generală despre producţie: nr. partidei, ziua

îmbutelierii, cantitatea, volumul sticlelor, indicii fizico-chimici ai producţiei, condiţiile de

transportare şi păstrare şi numărul standardului căruia îi corespunde producţia.

Certificatul de conformitate „РОСТЕСТ” – se eliberează de către organul de certificare a

producţiei şi materiei prime alimentare „РОСТЕСТ МОСКВА”. Existenţa acestui document este

obligatorie în cazul exportării producţiei vinicole în Federaţia Rusă. Pentru obţinerea acestui

certificat de conformitate exportatorul producţiei vinicole înaintează către filiala „РОСТЕСТ-

МОСКВА” o cerere, în care se indică denumirea producţiei înaintate spre certificare. La cerere se

anexează următoarele documente:

• Certificatul igienic, eliberat de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în

cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.

• Protocolul de încercări, eliberat de Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie al

Republicii Moldova.

• Actul de inspecţie a situaţiei de producţie la întreprindere, realizat de către filiala „РОСТЕСТ-

МОСКВА” din or. Chişinău.

Acest certificat de conformitate conţine următoarea informaţie:

• datele despre organul ce efectuează certificarea;

• tipul producţiei certificate;

• datele despre producător;

• lista documentelor în baza cărora este eliberat certificatul;

• informaţie suplimentară.

La certificat se anexează (la necesitate) denumirea producţiei certificate şi se indică

producătorul.

Certificatul de conformitate se eliberează pe o perioadă de 2-3 ani, pe parcursul căreia

întreprinderea are dreptul să exporte producţia. Certificatul de conformitate, eliberat de filiala

„РОСТЕСТ-МОСКВА” din or. Chişinău, este valabil, de asemenea, pentru exportarea producţiei

vinicole în Belarus. Exportarea producţiei vinicole în Ucraina, Kazahstan, precum şi în alte ţări ale

CSI se efectuează în baza certificatului de conformitate, eliberat de Centrul Naţional de Verificare a

Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole.

32

În ceea ce priveşte exportul producţiei vinicole a Republicii Moldova în ţările europene, la

finele anului 2002 s-a constituit o situaţie dificilă – nici una din întreprinderile vinicole din

Republica Moldova nu aveau posibilitate să-şi exporte producţia în ţările europene. Conform

legislaţiei acestor ţări, producătorii de băuturi alcoolice din statele ce nu fac parte din Uniunea

Europeană nu-şi pot exporta producţia fără a deţine un certificat de calitate de forma VI-1. În

Revista Uniunii Europene se publică lista laboratoarelor acreditate pentru eliberarea certificatelor de

calitate de forma respectivă. Unicul organ din Republica Moldova care avea dreptul să elibereze

certificate de forma VI-1 era Centrul Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei

Vinicole din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Începând cu 21 decembrie

anul 2002, acest centru a fost exclus din lista agenţiilor şi laboratoarelor ce deţin dreptul de a elibera

certificatul de forma VI-1, indispensabil pentru exportarea producţiei în Uniunea Europeană. Timp

de două luni întreprinderile autohtone, având contracte încheiate cu ţările europene de livrare a

producţiei, nu au putut respecta cerinţele contractului şi au suportat pierderi considerabile. Problema

a fost soluţionată, dreptul de a certifica producţia pentru exportul în statele-membre ale Uniunii

Europene fiind acordat Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”, în baza rezultatelor examinărilor

efectuate de laboratorul Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei

Vinicole. Astfel, în prezent producătorii de băuturi alcoolice pot să-şi exporte producţia în ţările

Uniunii Europene cu condiţia că dispun de certificatul de forma VI-1, cerinţele pentru obţinerea lui

fiind foarte mari. În acest scop exportatorul producţiei vinicole înaintează către Agenţia

Agroindustrială „Moldova-Vin” o cerere, în care se indică: adresa exportatorului, cantitatea

producţiei exportate, denumirea produselor, datele privind livrarea producţiei, numărul contractului.

La cererea respectivă se anexează următoarele documente: contractul de livrare

(specificaţia), actul de prelevare a mostrelor, certificatul de calitate a întreprinderii producătoare.

După înaintarea cererii către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, întreprinderea exportatoare

prezintă laboratorului Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei

Vinicole mostrele pentru efectuarea probelor necesare. În urma examinării probelor, Agenţia

Agroindustrială „Moldova-Vin” eliberează întreprinderii exportatoare certificatul de forma VI-1,

care poate fi întocmit în limba engleză sau cea germană (la dorinţa solicitantului).

Certificatul VI-1 poartă denumirea de „Document de import al produselor vinicole, sucului

din struguri şi al mustului în Uniunea Europeană”. Acest certificat include următoarele articole:

1. Datele despre exportator.

2. Datele despre importator.

3. Ştampila solicitantului (întreprinderii exportatoare).

4. Mijlocul de transportare.

33

5. Locul destinaţiei produsului.

6. Descrierea produsului, tipul şi numărul ambalajului.

7. Cantitatea (l, hkl, kg).

8. Cantitatea (sticle).

9. Culoarea produsului.

10. Se selectează răspunsul cuvenit: produsul este sau nu este destinat consumului direct.

11. Rezultatele probelor care reprezintă descrierea caracteristicilor analitice ale producţiei

menţionate mai sus, şi anume: densitatea pentru mustul şi sucul din struguri; conţinutul

total de alcool (ţinând cont de conţinutul de zahăr); conţinutul efectiv de alcool;

aciditatea titrabilă; aciditatea volatilă; conţinutul acidului ascorbic; conţinutul total de

SO2; prezenţa sau lipsa în conţinutul produsului examinat a altor elemente ce nu fac

parte din specia Vitis Vinifera (dacă conţinutul de gligozide depăşeşte concentraţia de 15

ml/l, atunci la fabricarea lui s-au utilizat soiurile de struguri hibride).

În certificat se indică denumirea şi adresa Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” şi a

laboratorului Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole,

precum şi locul, data, ştampila şi semnătura persoanelor responsabile. Certificatul se întocmeşte în

patru exemplare, care se repartizează în felul următor: 2 exemplare însoţesc producţie livrată, un

exemplar rămâne la întreprinderea exportatoare, un exemplar se păstrează în laboratorul în care au

fost efectuate probele.

Astfel, după algoritmul expus anterior, se efectuează certificarea producţiei vinicole din

Republica Moldova, destinate exportului. Fiecare ţară importatoare a producţiei vinicole solicită

certificatul de conformitate eliberat de organismul autorizat cu care ţara colaborează.

În contextul celor expuse, de menţionat că industria Republicii Moldova mai este încă

viabilă şi principalul element de dezvoltare a ei în continuare este calitatea producţiei. Anume

îmbunătăţirea calităţii producţiei şi certificarea întreprinderii vor contribui la creşterea semnificativă

a vânzărilor atât în interiorul ţării, cât şi după hotarele ei. Spre aceasta trebuie să tindă toate

întreprinderile autohtone, o condiţie indispensabilă pentru a supravieţui fiind sporirea

competitivităţii sale.

34

CAPITOLUL II. PROBLEMELE ASIGURĂRII CALITĂŢII PRODUCŢIEI

VINICOLE ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT „Din poama acră nu se va primi un vin dulce”.

(Tomas Fuller) 2.1 Evoluţia exporturilor producţiei vinicole

Pe parcursul mai multor decenii viticultura şi vinificaţia constituie ramurile de bază ale

economiei Republicii Moldova, ele fiind influenţate în mod direct de condiţiile pedo-climaterice

favorabile cultivării viţei de vie, precum şi de existenţa forţei de muncă înalt calificate în ramura

respectivă.

Pornind de la considerentele că suprafaţa Republicii Moldova este nesemnificativă, consumul

producţiei vinicole pe locuitor, practic, nu se modifică. Totodată, pe parcursul ultimilor ani se

înregistrează o tendinţă de diminuare a numărul populaţiei, de aceea dezvoltarea ulterioară a industriei

vinicole poate avea loc numai în baza promovării exporturilor. În această ordine de idei se impune

necesitatea cercetării problemelor privind sporirea exporturilor producţiei vinicole autohtone.

În continuare vom urmări evoluţia exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.

Multe lucrări istorice conţin informaţii despre exportul vinurilor moldoveneşti. Astfel, la

începutul formării statului feudal moldovenesc, consilierul regelui Ungariei Reihersdorf în cartea sa

despre Moldova (1541) scria: „Ţara este bogată în păşuni, vii care asigură belşug de vin” . Un alt

călător, francezul Baret comunica: „Poţi observa o multitudine de povârnişuri pitoreşti, bogate în

viţă de vie, care asigură cu vin nu numai Moldova, dar şi Podolia şi ţările vecine”. Deci încă în

acele timpuri se exporta vinul moldovenesc şi era cunoscută calitatea lui înaltă.

În prezent, când Republica Moldova a trecut de la economia centralizată la economia de

piaţă, se impune necesitatea dezvoltării comerţului exterior, care constituie factorul de bază pentru

creşterea economică a ţării. Republica Moldova este o ţară agrară, de aceea accentul trebuie pus pe

dezvoltarea comerţului cu produse alimentare şi băuturi alcoolice.

Importanţa industriei vinicole pentru comerţul exterior este determinată de ponderea ei înaltă

în exportul total al Republicii Moldova (tabelul 2.1.1).

Pe parcursul anilor 1997-2004 exportul total al Republicii Moldova s-a modificat

considerabil, linia trendului obţinând o formă parabolică (figura 2.1.1). Valoarea inferioară a

exportului total al ţării a fost atinsă în anul 1999, constituind 463432,4 mii USD. Începând cu anul

2000, situaţia s-a ameliorat, astfel încât în anul 2004 exportul total a crescut de circa 2,1 ori faţă de

cel înregistrat în anul 1999.

35

Tabelul 2.1.1. Dinamica exportului total şi a băuturilor alcoolice în Republica Moldova în anii 1997-2004

Anii Export total, mii USD

Exportul băuturilor alcoolice, mii USD

Ponderea exportului băuturilor alcoolice în

exportul total, %

Sporul absolut în lanţ al ponderii băuturilor alcoolice

în exportul total, % 1997 874056,5 274328,4 31,4 - 1998 631817,3 204598,1 32,4 1,0 1999 463432,4 107614,9 23,2 -9,2 2000 471465,6 126621,3 26,9 3,7 2001 568126,9 175610,0 30,9 4,0 2002 643896,5 202769,8 31,5 0,6 2003 790023,6 241278,8 30,5 -1,0 2004 985173,6 277654,4 28,2 -2,3 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor „Anuarului statistic al Republicii Moldova” şi datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

În ceea ce priveşte dinamica exportului producţiei vinicole, tendinţa ei se exprimă prin

parabolă, precum şi tendinţa exportului total. Aceasta încă o dată demonstrează ponderea

considerabilă a exportului băuturilor alcoolice în exportul total. Nivelul inferioar al acestui indicator

atins în anul 1999 a fost determinat de consecinţele crizei economice cu care s-a confruntat

Federaţia Rusă în anul 1998, care era principala piaţă de desfacere a producţiei vinicole autohtone.

Figura 2.1.1. Evoluţia exportului total şi a băuturilor alcoolice în R. Moldova în anii 1997-2004 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.1.1.

Analizând corelaţia dintre exportul total şi exportul băuturilor alcoolice al Republicii

Moldova, a fost stabilită următoarea ecuaţie: y=162530,2+2,45·x. Astfel, la creşterea volumului

exportului băuturilor alcoolice cu un leu, exportul total al Republicii Moldova s-a majorat cu 2,45

lei. Dacă volumul exportului celorlalte mărfuri rămâne constant, atunci 97,86% din variaţia

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

800000

900000

1000000

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Export total, mii USD Exportul bauturilor alcoolice, mii USD

36

volumului exportului total revine exportului băuturilor alcoolice. Aceasta încă o dată demonstrează

ponderea industriei vinicole în exportul total al ţării.

În urma determinării ponderii exportului băuturilor alcoolice în exportul total al Republicii

Moldova, s-a constatat că în anul 2004 el a constituit 28,2% sau circa o treime din exportul total al

acesteia. Ponderea exportului băuturilor alcoolice în exportul total variază cu o amplitudine de

9,2%. Cea mai mică valoare a indicatorului analizat a fost atinsă în anul 1999. În anul 2004

ponderea exportului băuturilor alcoolice în exportul total a fost mai joasă decât cea înregistrată în

anul 1997 cu 3,2%.

Pondere înaltă a băuturilor alcoolice în exportul total al Republicii Moldova demonstrează

importanţa producţiei industriei vinicole pentru creşterea volumului exportului total al ţării.

Analizând dinamica exportului băuturilor alcoolice, trebuie evidenţiată variaţia lui pe categorii

de produse. Producţia vinicolă poate fi împărţită în următoarele grupe: vin de struguri îmbuteliat,

vinuri spumante şi spumoase, divinuri, brandy şi alte băuturi tari, vin-materie primă (tabelul 2.1.2).

Pe parcursul anilor 1997-2004 dinamica exportului pe tipuri de produse vinicole a cunoscut

modificări esenţiale (anexa 1).

Dinamica exportului vinului din struguri îmbuteliat se află într-o legătură strânsă cu

dinamica exportului vin-materie primă. Dependenţa dintre volumele exportate ale acestor produse

este invers proporţională: când se exportau cantităţi mari de vin din struguri îmbuteliat, stocurile de

vin în vrac, rămase la întreprinderile autohtone, erau mai mici şi invers. De menţionat faptul că

pentru întreprinderile naţionale este mai convenabil a exporta vinul îmbuteliat, deoarece la etapa

îmbutelierii producţiei profiturile sunt maxime. Dacă vinurile se exportă în vrac întreprinderile

vinicole, precum şi economia ţării suportă pierderi considerabile, ceea ce se va argumenta mai jos.

Examinând evoluţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, se observă că pe

parcursul anilor analizaţi exportul vinului din struguri îmbuteliat variază sub formă de parabolă,

cantitatea maximă 20734,4 mii dal fiind înregistrată în anul 2004. Dinamica exportului vinului de

struguri îmbuteliat pe parcursul anilor 1997-1999 a scăzut brusc, acesta alcătuind în anul 1999 numai

4730,0 mii dal, ceea ce este de 3,9 ori mai puţin decât în anul 1997. Această diminuare vertiginoasă a

avut loc din cauza a doi factori: anii 1997-1998 au fost nefavorabili pentru viticultură, recolta medie la

hectar constituind circa 20 chintale, celălalt factor a fost criza economică din Rusia din anul 1998,

când exportul vinului din struguri îmbuteliat s-a redus de la 10213,3 mii dal până la 3901,7 mii dal. În

următorii ani situaţia s-a ameliorat şi, începând cu anul 2000, s-a înregistrat o creştere continuă cu

3409,85 mii dal anual.

37

Tabelul 2.1.2. Dinamica exporturilor diferitelor categorii de produse vinicole în Republica Moldova

în perioada 1997-2004

Denumirea produsului 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

1. Vin din struguri îmbuteliat Cantitatea, mii dal 18290,4 11008,0 4730,0 7095,0 11322,0 13531,0 17789,0 20734,4 % faţă de anul de

bază, % 100,0 60,2 25,9 38,8 61,9 74,0 97,3 113,4

Val., mii USD 187893,9 169632,3 52522,0 75586,4 111924,0 126530,0 163770,0 197024,9 % faţă de anul de

bază, % 100,0 90,3 28,0 40,2 59,6 67,3 87,2 104,9

2. Vin spumant şi spumos Cantitatea, mii dal 1683,4 547,1 589,4 216,3 434,0 440,6 547,0 779,3 % faţă de anul de

bază, % 100,0 32,5 35,0 12,8 25,8 26,2 32,5 46,3

Val., mii USD 27753,0 9222,2 6795,0 3498,2 6022,0 5846,6 8001,0 11367,1 % faţă de anul de

bază, % 100,0 33,2 24,5 12,6 21,7 21,1 28,8 41,0

3. Divin Cantitatea, mii dal 129,6 92,3 208,0 330,3 535,8 816,0 608,6 639,9 % faţă de anul de

bază, % 100,0 71,2 160,5 254,9 413,4 629,6 469,6 493,8

Val., mii USD 15064,6 10855,2 6163,7 10823,7 17504,0 25537,5 20635,3 23110,4 % faţă de anul de

bază, % 100,0 72,1 40,9 71,8 116,2 169,5 137,0 153,4

4. Brandy, rachiuri, şi alte băuturi tari Cantitatea, mii dal 57,6 42,3 16,0 89,8 93,9 214,9 224,1 187,3 % faţă de anul de

bază, % 100,0 73,4 27,8 155,9 163,0 373,1 389,0 325,2

Val., mii USD 2418,6 2844,2 937,2 1578,4 1586,0 3829,4 4295,5 3761,3 % faţă de anul de

bază, % 100,0 117,6 38,7 65,3 65,6 158,3 177,6 155,5

5. Vin-materie primă Cantitatea, mii dal 9404,8 2472,0 9924,0 8501,3 9724,0 10283,0 9787,0 8059,3 % faţă de anul de

bază, % 100,0 26,3 105,5 90,4 103,4 109,3 104,1 85,7

Val., mii USD 41198,3 12044,2 41197,0 35134,6 38574,0 41026,3 44577,0 42277,8 % faţă de anul de

bază, % 100,0 29,2 100,0 85,3 93,6 99,6 108,2 102,6

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

Conform graficului din anexa 1, exportul de vin-materie primă în anul 1998, comparativ cu

anul 1997, a scăzut de circa 3,8 ori. Aceasta a avut loc, mai ales, din cauza condiţiilor climaterice

nefavorabile pentru viticultură din anul 1997, când s-au recoltat doar 300,8 mii t de struguri, ceea ce

a alcătuit 35% din recolta anului 1995. Creşterea considerabilă a exportului de vin-materie primă în

anul 1999 se explică prin urmările crizei economice din Rusia, unde există cel mai mare număr de

consumatori de vinuri moldoveneşti. Rusia, având o economie slăbită în urma crizei economice,

tinde să importe cantităţi mari de vin-materie primă şi să reducă importul vinului îmbuteliat, astfel

38

să influenţeze creşterea propriei economii naţionale. Pozitiv poate fi considerat faptul că pe

parcursul anilor 2002-2004 exportul vinului în vrac s-a diminuat de la 10283,0 mii dal până la

8059,3 mii dal. Totuşi, cantitatea vinului-materie primă exportată rămâne a fi încă foarte mare. La

exportul vinului în vrac nu poate fi ţinută evidenţa strictă a calităţii lui, deci nu se poate vorbi

despre o calitate înaltă a producţiei finite şi totodată, altora nu li se oferă posibilitatea de a acumula

valoarea adăugată la etapa îmbutelierii producţiei vinicole şi de a obţine profituri înalte.

De menţionat că exportul vinului în vrac are multe dezavantaje, nivelul rentabilităţii

vânzărilor întreprinderilor vinicole autohtone fiind redus. Diminuarea ponderii vinurilor exportate

în vrac este prezentată de următoarele calcule:

1. În anul 2004 s-au exportat în vrac 8059,3 mii dal de vin-materie primă în valoare de

42277,8 mii USD. În baza datelor a mai multe întreprinderi vinicole: CVSM ÎM „Vismos” SA,

„Aroma” SA, „Vinăria Bostovan” SA, CVC ÎS „Mileştii Mici” SA etc., s-a determinat că

rentabilitatea vânzărilor pentru vinurile exportate în vrac alcătuieşte circa 4-7%. Luând în

considerare faptul că pe parcursul anului 2004 s-a comercializat vin în vrac în valoare de 42277,8

mii USD, rentabilitatea medie a vânzărilor constituind în medie 5%, se poate determina profitul

aproximativ obţinut de întreprinderile vinicole autohtone în urma comercializării acestui vin, şi

anume:

, (2.1.1)

de unde:

2. Să presupunem că acest vin nu a fost exportat în vrac, din el fiind fabricate vinuri de

calitate (din vinurile din care este posibil) şi vinuri de consum curent (din vinurile care nu

corespund cerinţelor fabricării vinurilor de calitate). În procesele de maturare şi îmbuteliere

pierderile constituie circa 3,4%.

În acest caz volumul vinului îmbuteliat va constitui:

Să admitem că vinul a fost îmbuteliat în sticle cu volum de 0,75 l (0,075 dal). În acest caz ar

fi fost obţinută următoarea cantitate de sticle de vin îmbuteliat:

1 sticlă...........................0,075 dal x sticle...........................7785.284 dal

100%nete Vanzari

brutProfit r vanzariloateaRentabilit ⋅=

USDmii 2.113,89100

542.277,8100%

r vanzariloateaRentabilitnete VanzaribrutProfit =⋅

=⋅

=

dal mii 284,785.7016,2743,059.8100

4,38.059,33,059.8imbuteliat Vinul =−=⋅

−=

sticle mii .803,787103 sticle .803.7871030,075

.284785.71x ==⋅

=

39

Astfel s-ar fi obţinut 103.803,787 mii sticle de vin de struguri îmbuteliat de calitate şi de

consum curent, în favoarea ponderii primei categorii. Costul mediu de producere a unei sticle de vin

de calitate constituia în anul 2004 cca 15,40 MDL, iar preţul mediu de comercializare alcătuieşte

20,60 MDL. În acest caz profitul obţinut va alcătui: 20,60 – 15,40 = 5,20 MDL.

În urma comercializării de către întreprinderile vinicole a numărului total de sticle ar fi fost

obţinut următorul profit:

3. Drept rezultat al comercializării vinului în vrac s-a obţinut un profit de cca 2113,89 mii

USD. În cazul în care din acest vin ar fi fost fabricate şi comercializate vinuri de calitate şi de

consum curent, s-ar fi obţinut un profit de aproximativ 43182,375 mii USD. În acest caz, exportând

vinul în vrac, întreprinderile vinicole autohtone „au pierdut” cca 41 mln. USD.

Exportul vinului în vrac este determinat de mai mulţi factori, cel mai important fiind

insuficienţa pieţelor de desfacere pentru vinurile îmbuteliate. Este necesar a examina avantajele şi

dezavantajele fabricării vinurilor îmbuteliate pentru a determina direcţiile de sporire a exportului

producţiei vinicole în baza sporirii calităţii acesteia (tabelul 2.1.3).

Drept rezultat al comparării avantajelor şi dezavantajelor exportării producţiei vinicole

îmbuteliate, comparativ cu cele ale exportării vinurilor în vrac, s-a stabilit că avantajele, după esenţa

şi valoarea lor, prevalează considerabil asupra dezavantajelor generate. Accentul trebuie pus pe

comercializarea producţiei vinicole îmbuteliate, diminuând esenţial ponderea vinurilor exportate în

vrac şi asigurând un nivel înalt al calităţii producţiei fabricate.

Tabelul 2.1.3 Avantajele şi dezavantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate

comparativ cu exportul vinurilor în vrac

Avantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate

Dezavantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate

1. Profit mult mai mare, decât în cazul exportării vinului în vrac 1. Cheltuieli de marketing majorate

2. Calitatea producţiei vinicole poate fi asigurată numai în cazul exportării producţiei îmbuteliate

2. Nivelul mai jos al ratei rotaţiei mijloacelor circulante

3. Fluxul mai mare de valută în ţară 3. Necesităţi mai mari de mijloace financiare 4. Valoarea adăugată se formează în ţară: - profiturile sunt obţinute şi impozitate în interiorul ţării şi nu în afara ei - forţa de muncă este încadrată în câmpul muncii şi remunerată în interiorul ţării, contribuind la diminuarea ratei şomajului

4. Colectarea creanţelor un timp mai îndelungat decât în cazul exportării vinurilor în vrac

Sursa: Elaborat de autor.

USDmii 43.182,375MDL mii 2539.779,69 7103.803,78 5,20lconditiona Profitul MDL 12,5 USD1 ⎯⎯⎯⎯⎯ →⎯=⋅= =

40

În ceea ce priveşte dinamica exportului vinurilor spumante şi spumoase pe parcursul anilor

1997-2004, tendinţele au fost foarte diferite. Cea mai mare cantitate de vin a fost exportată în anul

1997 – 1683,4 mii dal, însă în următorul an aceasta a scăzut de cca 3 ori faţă de anul precedent.

Apoi situaţia s-a ameliorat, în anul 1999 fiind exportat cu 7,7% mai mult vin decât în anul 1998, în

anul 2000 înregistrându-se iarăşi o scădere bruscă cu 50% faţă de anul precedent. În următorii ani a

avut loc o creştere continuă lentă a exportului vinurilor spumante şi spumoase, ajungând în anul

2004 până la 779,3 mii dal, ceea ce constituie doar 46,3% din valoarea anului 1997. Referindu-ne la

diminuarea exportului vinurilor spumante şi spumoase, este necesar de menţionat faptul că în

ultimul timp clientul dă preferinţă vinurilor liniştite, ceea ce demonstrează schimbarea gustului

consumatorului. Astfel, una din căile eficiente de sporire a exportului acestei categorii de producţie

vinicolă este lărgirea pieţelor de desfacere.

Totalmente alta este situaţia privind exportul divinului. Începând cu anul 1998, cantitatea

exportată a crescut anual în medie cu 177,5 mii dal, atingând valoarea maximă în anul 2002 – 816,0

mii dal sau de 8,8 ori mai mult faţă de anul 1998. Analizând datele din anii 1998-1999, se observă

următoarea situaţie: cantitatea divinului exportat a crescut de la 92,3 mii dal la 208,0 mii dal – de

2,25 ori, dar valoarea s-a redus de la 10855,2 mii USD la 6163,7 mii USD, adică cu 43,2%. Ţinând

cont de faptul că preţurile nu au o tendinţă de diminuare, aceasta se explică prin micşorarea calităţii

divinului. Calitatea divinul poate fi măsurată prin termenul de maturare a acestora, adică cu cât mai

muţi ani este maturat divinul, cu atât calitatea şi preţul lui vor fi mai înalte. Deci în exportul

divinurilor în 1999 au predominat divinurile ordinare, care au un preţ mai redus decât divinurile de

calitate. În general, dinamica exportului divinului poate fi evaluată pozitiv, iar concluzia care poate

fi trasă este că divinul reprezintă un produs strategic, care necesită o atenţie sporită.

Brandy, rachiurile şi alte băuturi alcoolice tari se exportă în cantităţi mai mici în raport cu

celelalte produse vinicole. În perioada anilor 1997-1999 volumul exportat al acestor produse a scăzut

de la 57,6 mii dal până la 16,0 mii dal, reducerea fiind de cca 3,6 ori. Această scădere s-a produs, în

mare măsură, din cauza crizei economice din Rusia, despre care s-a amintit. Începând cu anul 2000, se

observă o creştere considerabilă a exportului de brandy, rachiuri şi de alte băuturi alcoolice tari, în

anul 2004 volumul acestora a depăşit de 12 ori pe cel înregistrat în anul 1999. În general, la nivelul

exportului naţional, această categorie de băuturi alcoolice deţine o pondere mai mică, deoarece piaţa

ţărilor CSI, principala piaţă pentru produsele vinicole autohtone, este deja suprasaturată de acestea.

Generalizând cele menţionate, se poate afirma că exportul vinurilor spumante şi spumoase

comparativ cu cel al altor băuturi alcoolice, nu a atins valorile dorite, în anul 2004 alcătuind doar

46,3% din valoarea anul 1997. O altă latură negativă în structura exportului băuturilor alcoolice pe

categorii de produse o constituie ponderea foarte înaltă a vinului exportat în vrac (28,0% din

41

valoarea totală a vinului exportat). În privinţa exportului vinului îmbuteliat şi divinului se poate

spune că situaţia s-a ameliorat semnificativ.

Investigaţiile anterioare ale dinamicii exportului producţiei vinicole pe grupe de produse au

fost efectuate ţinând cont de volumele naturale de producţie. Este important a determina care grupă

de produse vinicole deţin o pondere mai considerabilă în unităţi valorice, deoarece preţurile de

comercializare diferă de la un tip de produs la altul. În acest scop se examinează modificarea în

dinamică a structurii exportului băuturilor alcoolice (tabelul 2.1.4).

Tabelul 2.1.4 Evoluţia structurii exportului producţiei vinicole în R. Moldova în perioada anilor 1997-2004

Ponderea în exportul băuturilor alcoolice, % Anii

Exportul băuturilor

alcoolice, mii USD

Vin din struguri

îmbuteliat Vin spumant şi spumos Divin

Brandy, rachiuri şi alte

băuturi tari Vin-materie

primă

1997 274328,4 68,5 10,1 5,5 0,9 15,0 1998 204598,1 82,9 4,5 5,3 1,4 5,9 1999 107614,9 48,8 6,3 5,7 0,9 38,3 2000 126621,3 59,7 2,8 8,5 1,2 27,7 2001 175610,0 63,7 3,4 10,0 0,9 22,0 2002 202769,8 62,4 2,9 12,6 1,9 20,2 2003 241278,8 67,9 3,3 8,5 1,8 18,5 2004 277654, 4 71,0 4,1 8,3 1,4 15,2

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Pe parcursul anilor 1997-2004 structura exportului băuturilor alcoolice nu s-a modificat

esenţial. În prezent în această structură predomină vinul de struguri îmbuteliat, ponderea exportului

acesteia variind de la un an la altul, mai ales din cauza condiţiilor climaterice schimbătoare, dar şi a

factorilor economico-politici ai ţării noastre, precum şi ai ţărilor importatoare de producţie vinicolă

din Moldova.

În anul 1997 vinului din struguri îmbuteliat i-au revenit 68,5% din toată producţie vinicolă

exportată, pe când vinului exportat în vrac – 15,0%. Raportul dintre ponderile acestor două produse

în export este de cca 4,5:1 în favoarea vinului îmbuteliat. Pentru întreprinderile autohtone şi pentru

economie, în ansamblu, este foarte important ca prima cifră a raportului sus-numit să fie cât mai

mare. Pe al treilea loc se plasează vinurile spumante şi spumoase cu o pondere de 10,1%, urmate de

divinuri – 5,5%. Cea mai mică pondere în anul 1997 ca şi pe parcursul tuturor anilor analizaţi, au

deţinut-o brandy, rachiurile şi alte băuturi tari. Aceasta se explică prin necompetitivitatea produselor

respective pe piaţa externă şi imposibilitatea de a exporta în Rusia rachiuri sub denumirea de

„Vodcă” din cauza lipsei licenţei necesare.

În anul 1998 raportul dintre valoarea vinurilor îmbuteliate şi a celor exportate în vrac s-a

schimbat radical. Ponderea vinurilor îmbuteliate a constituit 82,9%, iar a celor exportate în vrac

doar 5,9%, raportul fiind 14:1 (care este cel mai bun în perioada analizată). De menţionat însă, că în

42

anul 1998 exportul atât al vinului îmbuteliat, cât şi al celui în vrac, faţă de 1997, s-a redus, din

cauza că anul 1997 a fost foarte nefavorabil pentru viticultură, producându-se o cantitate de vin brut

mică, pe când cantitatea vinurilor îmbuteliate era suficientă.

În anul 1999 ponderea vinurilor îmbuteliate s-a modificat substanţial, aceasta constituind

48,8% din exportul băuturilor alcoolice. Ponderea vinurilor exportate în vrac a crescut până la

38,3% - limita cea mai înaltă în perioada analizată. Acest fenomen a fost cauzat, mai ales, de criza

economică din Rusia.

În următorii ani situaţia s-a schimbat neesenţial, în anul 2004 ponderea vinurilor îmbuteliate

exportate alcătuind 71,0%, iar a celor în vrac – 15,2%, raportul fiind de cca 4,7:1, situaţie mai puţin

favorabilă decât cea a anului 1997.

Ponderea vinurilor spumante şi spumoase în exportul total al băuturilor alcoolice are o

tendinţă de diminuare, reducându-se în perioada studiată cu cca 0,857% anual. După cum s-a

menţionat, această micşorare este cauzată, în măsură considerabilă, de reducerea cererii faţă de

produsele respective. Pozitiv poate fi considerat faptul că a avut loc creşterea ponderii divinului de

la 5,5% în anul 1997 până la 8,3% în 2004, adică aproximativ de 0,40% anual. Valorile înalte ale

acestui indicator, atinse în perioada anilor 2001-2002 au fost determinate de predominarea în export

a divinurilor de marcă, ale căror preţuri sunt cu mult mai mari.

În general, structura exportului producţiei vinicole nu este una optimală. Se impune luarea

de măsuri necesare în vederea majorării ponderii vinurilor spumante şi a divinurilor în volumul total

al producţiei în baza micşorării ponderii vinurilor exportate în vrac.

Deoarece Republica Moldova are o suprafaţă mică, este limitat şi volumul materiei prime

obţinute pentru industria vinicolă. Pe de altă parte, la fel de limitate sunt şi posibilităţile de

exportare a producţiei vinicole din cauza concurenţei aprige în acest domeniu pe piaţa mondială.

Iată de ce nu este indicată fabricarea unor cantităţi mari de băuturi alcoolice de o calitate joasă sau

cât de cât satisfăcătoare. Accentul trebuie pus pe obţinerea producţiei de o calitate înaltă, fie chiar şi

în cantităţi mai reduse, promovându-se producerea vinurilor de calitate, a vinurilor de colecţie, a

divinurilor de marcă etc.

O creştere substanţială a volumului exportului ar permite obţinerea unui nivel înalt al

calităţii producţiei, căreia trebuie să i se acorde o atenţie sporită. Cu toate cele menţionate, pornind

de la capacităţile de producţie, rezervele de sporire a exportului băuturilor alcoolice sunt

considerabile. Pentru creşterea volumului exportului băuturilor alcoolice, trebuie luate măsuri

necesare, atenţia principală acordându-se calităţii producţiei.

43

2.2 Geografia exporturilor producţiei vinicole În perioada anilor 1950-1975, când viticultura s-a dezvoltat rapid, industria vinicolă şi-a

sporit esenţial capacităţile sale. Piaţa fostei URSS era o piaţă enormă, care permitea comercializarea

completă a producţiei vinicole autohtone.

După desfiinţarea URSS, Republica Moldova n-a reuşit să-şi creeze pe piaţa mondială

imaginea unui producător performant în domeniul vinificaţiei. Ca rezultat, piaţa ţărilor CSI este

principala piaţă pentru comercializarea producţiei vinicole autohtone (tabelul 2.2.1).

Analizând dinamica exportului băuturilor alcoolice în unităţi valorice în perioada anilor 1997-

2004 în ţările CSI şi în alte ţări ale lumii, se observă că ponderile acestora deferă esenţial. Pe parcursul

perioadei menţionate ponderea exportului băuturilor alcoolice în ţările CSI a depăşit 95%, excepţie

constituind doar anii 1999 şi 2000, când s-au comercializat, respectiv 89,8% şi 93,0%. Acest fenomen

are la bază consecinţele negative ale crizei economice cu care s-a confruntat Rusia în anul 1998. Tabelul 2.2.1

Dinamica exportului băuturilor alcoolice pe grupe de ţări Inclusiv:

ţările CSI celelalte ţări ale lumii Anii Exportul băuturilor alcoolice, mii USD Mii USD ponderea, % mii USD ponderea, %

1997 274328,4 261955,7 95,5 12372,7 4,5 1998 204598,1 195000,1 95,3 9598,0 4,7 1999 107614,9 96624,6 89,8 10990,3 10,2 2000 126621,3 117726,3 93,0 8895,0 7,0 2001 175610,0 170700,9 97,2 4909,1 2,8 2002 202769,8 195994,3 96,7 6775,5 3,3 2003 241278,8 233030,3 96,6 8248,5 3,4 2004 277654,4 269209,7 97,0 8444,7 3,0

TOTAL 1610475,7 1540241,9 95,6 70233,8 4,4 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

Pe parcursul anilor 1997-2004 în ţările CSI s-a exportat, în medie, cca 95,6% de băuturi alcoolice, iar în celelalte ţări ale lumii doar 4,4%. Această repartiţie a volumului exportului producţiei vinicole poate fi explicată prin faptul că în ţările CSI, încă pe timpul existenţei URSS, Republica Moldova îşi crease imaginea de „producător de vinuri bune”. În prezent în ţările CSI se importă băuturi alcoolice şi din ţările Europei de Vest (Franţa, Italia etc.), dar ponderea acestora este foarte mică, deoarece nivelul de trai al populaţiei relativ jos nu permite a procura producţia de vinuri la preţuri înalte. Drept rezultat, este solicitată producţia de băuturi spirtoase din Republica Moldova, preţurile căreia sunt mult mai accesibile pentru majoritatea populaţiei ţărilor CSI. În ceea ce priveşte ponderea foarte joasă (în medie 4,4%) a exportului producţiei vinicole moldoveneşti în celelalte ţări ale lumii, aceasta se explică prin calitatea nesatisfăcătoare a producţiei noastre. În majoritatea ţărilor înalt dezvoltate Republica Moldova este cunoscută ca o ţară agrară cu un nivel de trai foarte redus, care nu poate asigura o calitate înaltă a produselor sale.

44

În urma analizei exportului producţiei vinicole pe grupe de ţări, se poate constata că principala piaţa de desfacere pentru produsele moldoveneşti o constituie ţările fostei URSS. Geografia exportului producţiei vinicole în anii 1997-2004 poate fi stabilită în baza datelor din anexa 2.

În perioada analizată pe primul loc după volumul exportului băuturilor alcoolice produse în

Republica Moldova se află Rusia, ponderea căreia în exportul total variază în limitele 78,50%–

89,64%. Faptul că Rusia este consumatorul cel mai mare al producţiei vinicole moldoveneşti se

explică prin următoarele:

• încă de pe timpul existenţei URSS, Republica Moldova îşi crease în Rusia imaginea unui

producător de producţie agricolă şi vinicolă excelent;

• în timpul URSS în Rusia s-au construit multe întreprinderi de vinificaţie secundară, care

achiziţionau vinurile brute de la întreprinderile primare din Moldova, le prelucrau şi le

comercializau în vrac sau îmbuteliate. Deoarece condiţiile pedo-climaterice ale Rusiei nu

permit cultivarea viţei de vie în cantităţi necesare, vinurile brute erau aduse din celelalte ţări

ale Uniunii Sovietice, inclusiv Moldova, Georgia, Ucraina etc.;

• piaţa Rusiei este imensă cu o cerere înaltă determinată de numărul mare al populaţiei;

• nivelul de trai al majorităţii populaţiei Rusiei nu permite procurarea băuturilor alcoolice

importate din ţările europene, pe când preţurile producţiei vinicole moldoveneşti sunt mult

mai accesibile.

Pornind de la faptul că anume Rusia a fost şi este clientul principal pentru care este destinată producţia vinicolă autohtonă, trebuie examinate unele tendinţe ale dezvoltării pieţei băuturilor alcoolice din această ţară şi evoluţia structurii ei. Piaţa de vinuri din Rusia se caracterizează printr-o varietate mare de produse, cu o creştere continuă de până la 30-35% anual. Conform calculelor, pe parcursul următorilor cinci ani consumul de vin pe cap de locuitor se va majora de patru ori.

După origine, vinurile comercializate pe teritoriul Rusiei se pot defini în felul următor: 1. Vinuri străine importate din Franţa, Italia, Germania, Spania şi din aşa-numita „Lume

nouă” – Chile, Argentina, SUA, Africa de Sud şi Australia. 2. Vinuri importate din ţările CSI. 3. Vinuri ruseşti, fabricate din materialele locale sau din cele importate. În funcţie de nivelul preţului, vinurile comercializate în Rusia pot fi grupate astfel:

• Vinuri de elită: preţul unei sticle constituie circa 9-10 USD şi mai mult. Această categorie de

vinuri cuprinde un segment mic de piaţă (aproximativ 5%), dar este în creştere (Italia,

Australia, Georgia, Germania, Chile etc.).

• Vinuri la preţuri medii: cca 3-9 USD pentru o sticlă. Segmentul acestei categorii de vinuri

alcătuieşte în jurul a 10% (Franţa, Georgia, Spania etc.).

45

• Vinurile la preţuri mici: preţul unei sticle se află sub nivelul de 3 USD (Republica Moldova,

Ucraina, Bulgaria, Argentina, Uzbekistan etc.).

Pe parcursul ultimilor ani preferinţele consumatorului rus faţă de producţia vinicolă s-au modificat esenţial, în favoarea vinurilor mai scumpe, de o calitate bună. În aşa mod, se reduce considerabil ponderea vinurilor ieftine, fiind promovate vinurile din „Lumea nouă” (tabelul 2.2.2).

Actualmente furnizorul principal al vinurilor în Rusia rămâne a fi Republica Moldova, căreia în anul 2003 ia revenit circa 45,7% din volumul total al vinurilor importate. Cele mai cunoscute mărci ale vinurilor moldoveneşti sunt: Cabernet, Cahor, Merlot, Pinot, Sauvignon, Feteasca, Zemfira, Isabella, Negru de Purcari, Dionisos-Mereni, Salcuţa, Бычья кровь, Старый замок, Монастырская изба etc.

Tabelul 2.2.2

Evoluţia principalilor exportatori de vin pe piaţa Federaţiei Ruse pe anii 1998-2003 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Ţara mln. USD % mln.

USD % mln. USD % mln.

USD % mln. USD % mln.

USD %

„PIERZĂTORI” Moldova 224,1 57,4 94,0 55,9 112,3 56,3 149,9 53,5 139,7 48,9 170,9 45,7 Ucraina 21,7 5,6 8,5 5,0 6,0 3,0 13,5 4,8 9,5 3,3 14,1 3,8

„POZIŢIE STABILĂ” Franţa 32,7 8,4 25,7 15,3 25,5 12,8 41,5 14,8 44,1 15,4 53,9 14,4 Georgia 24,4 6,2 16,7 9,9 25,0 12,6 26,0 9,3 26,5 9,3 33,4 8,9 Germania 15,1 3,9 1,5 0,9 2,7 1,4 3,8 1,4 5,6 2,0 7,6 2,0

„CÂŞTIGĂTORI” Italia 12,1 3,1 5,6 3,3 7,1 3,5 10,0 3,6 13,6 4,8 19,1 5,1 Bulgaria 4,9 1,3 1,0 0,6 2,2 1,1 5,7 2,0 12,3 4,3 19,0 5,1 Spania 7,0 1,8 3,9 2,3 5,5 2,7 7,5 2,7 10,7 3,8 15,7 4,2 Argentina 0,9 0,2 0,6 0,3 0,5 0,3 2,0 0,7 3,4 1,2 15,8 4,2 Chile 0,1 0,0 0,4 0,2 0,7 0,4 2,7 1,0 5,1 1,8 7,5 2,0 Australia 0,5 0,1 0,1 0,1 0,2 0,1 0,5 0,2 0,7 0,2 1,1 0,3 Sursa: Development Alternatives / BIZPRO Moldova, Proiect - Iulie 2004.

Cu toate că Republica Moldova deţine cea mai mare pondere în structura vinurilor importate

de către Rusia, imaginea vinurilor moldoveneşti este destul de joasă. Se consideră că vinurile

calitative scumpe trebuie importate doar din ţările europene, ca Italia, Franţa, Spania şi din ţările

„Lumii noi” – SUA, Cili, Argentina, unele ţări din Africa şi Asia. Pe piaţa vinurilor de elită un

segment semnificativ îl ocupă şi Georgia, pe când vinurile îmbuteliate şi vinurile-materie primă din

Republica Moldova se consideră ieftine, de o calitate inferioară şi nu se înscriu în segmentul

vinurilor de elită. Asupra formării acestui concept un rol important l-a jucat următorul fenomen:

după destrămarea URSS, o dată cu trecerea la economia de piaţă, majoritatea producătorilor de

vinuri din Republica Moldova au invadat Federaţia Rusă cu producţia lor de o calitate foarte joasă.

În cazul de faţă este binevenită expresia lui Robert W.Pitch: „Mărfurile se întorc, clienţii – nu”.

Astfel, imaginea vinurilor noastre în Rusia s-a deteriorat foarte mult şi este dificil de a o restabili.

46

Este important de menţionat şi atitudinea populaţiei Rusiei faţă de vinurile importate din

Franţa şi Italia. Vinurile produse în aceste ţări sunt considerate de o calitate foarte înaltă. Un punct

forte al acestor vinuri îl constituie originea lor. Spre deosebire de Republica Moldova, în ţările

respective un accent important se pune anume pe originea vinurilor, alţi producători neavând

dreptul să fabrice producţia sub denumiri străine. De exemplu, în Italia, în anul 1963 guvernul a

introdus legi care controlează industria vinicolă. Vinurile sunt controlate după un sistem asemănător

celui francez şi obligatoriu au pe etichetele lor inscripţia „Denominazione di Origine Controllata”

(DOC), care înseamnă „Denumirea Originii Controlate”. Sub aceste cuvinte se subînţeleg o serie de

ordine întărite prin decretul preşedintelui ţării, care reprezintă pentru producătorii vinurilor nişte

directive stricte, în conformitate cu care se produc vinurile de calitate înaltă. Actualmente în Italia

există 270 de vinuri DOC şi creşterea calităţii vinurilor italiene continuă.

Măsurile întreprinse de către ţările europene în scopul obţinerii producţiei vinicole calitative

asigură o imagine superioară a producţiei alcoolice la nivel mondial şi, respectiv, preţurile înalte ale

acesteia.

Bineînţeles, că nivelul calităţii producţiei vinicole fabricate în Moldova este mult mai inferior

decât cel al producţiei importate de către Federaţia Rusă din ţările europene. În acest context se poate

concluziona că Republica Moldova mai are de întreprins numeroase măsuri în scopul creşterii

nivelului calităţii producţiei sale vinicole şi al îmbunătăţirii imaginii ei pe plan mondial.

Revenind la geografia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, un interes

deosebit reprezintă studiul structurii exportului băuturilor alcoolice pe ţări şi al modificărilor ce au

loc în această structură. Graficul 2.2.1 arată structura exportului producţiei vinicole a Republicii

Moldova pe ţări în anul 1997.

Graficul 2.2.1. Structura exportului producţiei vinicole pe ţări al RM în anul 1997 Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

0,5%0,9% 0,5%

2,0%3,6%

1,6%1,1%

89,6%

Rusia Ukraina Belarus Letonia Lituania Estonia Bulgaria Alte

0,5%0,9% 0,5%

2,0%3,6%

1,6%1,1%

89,6%

Rusia Ukraina Belarus Letonia Lituania Estonia Bulgaria Alte

47

Analizând structura exportului producţiei vinicole în anul 1997 pe ţări, se poate observa că

cea mai mare pondere (89,6%) o deţine Rusia, unde au fost exportate băuturi alcoolice în valoare de

245921,9 mii USD. Principalii factori ce determină această cifră au fost menţionaţi mai sus. Din

ţările CSI mai pot fi menţionate: Ucraina (3,64%), Belarus (2,03%), Kazahstan (0,10%),

Kirghizstan (0,02%). Printre ţările europene care deţin o pondere cât de cât semnificativă pot fi

numite: Bulgaria (1,58%), Lituania (0,95%), Letonia (0,52%) şi Germania (0,31%). Cu părere de

rău, în Franţa, România, Olanda sunt exportate cantităţi foarte mici de băuturi alcoolice, ponderea

acestora fiind sub 0,1%. Un factor îmbucurător este că producţia vinicolă autohtonă a început să fie

comercializată şi peste ocean (SUA – 0,03%).

Pe parcursul anilor 1997-2004 structura exportului băuturilor alcoolice pe ţări s-a modificat

uşor, fără schimbări radicale. Astfel, în perioada 1997-1999 exportul băuturilor alcoolice în Rusia s-a

micşorat de circa 2,9 ori, pe când ponderea Rusiei a scăzut doar cu 10,16%. Cea mai mică valoare a

exportului băuturilor alcoolice în Rusia a fost înregistrată în anul 1999, din cauza urmărilor crizei

economice cu care s-a confruntat Rusia în anul 1998. În anii 1999-2004 exportul producţiei vinicole

în Rusia a crescut de la 85529,7 până la 217959,2 mii USD. Cea mai joasă pondere a Rusiei (78,50%)

s-a constatat în anul 2004, motivul fiind creşterea exportului băuturilor alcoolice în alte ţări.

Exportul băuturilor alcoolice în Belarus, începând cu anul 1998, are o tendinţă de creştere,

de la 3062,4 până la 30137,7 mii USD, sporul anual constituind 3867,9 mii USD. În perioada anilor

1998-2004 ponderea Belarusiei în exportul total al producţiei vinicole a crescut de la 1,5 până la

10,85%. Deci piaţa acestei este una de perspectivă pentru desfacerea băuturilor alcoolice autohtone.

O altă piaţa comparativ mare pentru comercializarea producţiei vinicole moldoveneşti este

cea a Ucrainei. În perioada anilor 1997-2004 Ucraina a ocupat locurile doi şi trei în exportul total al

băuturilor alcoolice, cedând pe parcursul ultimilor patru ani doar Rusiei şi Belarus. Exportul

producţiei vinicole în Ucraina variază sub forma parabolică, atingând valoarea minimă în anul 1999

– 4975,6 mii USD. În anii 1999-2003 exportul produselor vinicole în Ucraina a crescut continuu, în

anul 2003 el constituind 15611,2 mii USD, ceea ce e de 3,1 ori mai mult decât în anul 1999. Însă în

anul 2004 s-a constatat o diminuare a volumului producţiei vinicole exportate cu cca 29,7%. Piaţa

Ucrainei este una relativ mare, care permite exportarea cantităţilor considerabile de băuturi

alcoolice. Iar dacă se ţine cont şi de faptul că ea se află în vecinătatea Republicii Moldova, se poate

afirma că lărgirea pieţei de desfacere în această ţară este convenabilă.

O altă ţară din CSI în care se exportă producţia vinicolă autohtonă este Kazahstan. Exportul

în această ţară pe parcursul anilor 1997-2004 a crescut de la 269,2 mii USD până la 7987,5 mii

USD, majorându-se de cca 29,7 ori. Ponderea Kazahstanului în exportul total al producţiei vinicole

în perioada analizată a avut o tendinţă de creştere – de la 0,1% până la 3,19% în anul 2000, apoi a

48

scăzut până la 2,88% în anul 2004. Piaţa Kazahstanului este o piaţă mare dacă ţinem cont de

suprafaţa lui şi de numărul populaţiei. Cu toate că din cauza amplasării teritoriale a acestei ţări cresc

cheltuielile legate de transportarea producţiei, trebuie găsite posibilităţi de lărgire a pieţei de

desfacere pentru băuturile alcoolice moldoveneşti.

Studiind exportul producţiei vinicole moldoveneşti în Ţările Baltice, nu se poate determina o

tendinţă concretă. Ponderea acestor ţări în exportul total al băuturilor alcoolice pe parcursul anilor

1997-2004 a variat în limitele 1,60 – 5,13%, cea mai mare cantitate de băuturi fiind exportată în

Letonia.

Exportul băuturilor alcoolice autohtone în România variază sub formă de parabolă convexă,

valoarea maximă (2821,4 mii USD) fiind atinsă în anul 1999. În următorii ani indicatorul analizat s-

a redus, ponderea României în exportul total al producţiei vinicole scăzând de la 2,62% în anul

1999 până la 0,11% în anul 2004. Deşi România este o ţară cu viticultură şi vinificaţie înalt

dezvoltate, Republica Moldova are şanse de să-şi promoveze exportul producţiei sale vinicole,

punând accentul principal pe calitate.

În ţările europene exportul producţiei vinicole al Republicii Moldova este neesenţial. Ponderea

acestor ţări în exportul total al băuturilor alcoolice pe parcursul anilor 1997-2004 a variat în limitele

0,01-1,58%. Cât de cât satisfăcător poate fi considerat exportul producţiei vinicole în Germania. În

perioada anilor 2000-2003 acesta a înregistrat o tendinţă de creştere continuă, constituind în anul 2003

– 1033,0 mii USD, ceea ce este de 8,3 ori mai mult decât în anul 2000, dar în anul 2004 s-a atestat o

diminuare a lui cu cca 5,4% faţă de anul precedent. Dinamica exportului producţiei vinicole în Cehia

nu are o tendinţă concretă. Limita de jos a indicatorului respectiv (14,4 mii USD) a fost atinsă în anul

1998, iar în anul 2004 s-a exportat cu 36,8% mai mult decât în anul 1997. Volumul exportului

producţiei vinicole pe piaţa Bulgariei s-a micşorat de la 4333,2 mii USD în anul 1997 până la

dispariţia lui în anul 2004. Ponderea exportului băuturilor alcoolice în Franţa, Olanda, Norvegia şi

Slovacia este nesemnificativă, variind pentru fiecare ţară în limitele 0,01-0,1%. Un fapt regretabil este

că în perioada anilor 2002-2003 Republica Moldova n-a exportat producţie vinicolă în aceste ţări.

Exportul producţiei vinicole în SUA pe parcursul anilor 1997-2004 a variat fără o anumită

tendinţă, atingând valoarea maximă în anul 1999 – 893,4 mii USD – şi cea minimă în anul 2001,

când s-au exportat băuturile alcoolice doar în sumă de 50 mii USD. Ponderea exportului producţiei

vinicole în SUA în perioada studiată a variat în limitele 0,03-0,83%.

Graficul 2.2.2 prezintă structura exportului producţiei vinicole a ţării în anul 2004.

Analizând structura exportului băuturilor alcoolice în anul 2004 pe ţări, se observă că cea mai mare

pondere (78,5%) o deţine Rusia, unde au fost exportate băuturi în valoare de 217959,2 mii USD.

Din ţările CSI se mai pot menţiona: Belarus (10,85%), Ucraina (3,95%), Kazahstan (2,88%). Printre

49

ţările europene, care deţin o pondere cât de cât semnificativă, se află Germania (0,35%), Letonia

(0,33%) şi Lituania (0,23%). În SUA în anul 2004 s-au exportat băuturi alcoolice în valoare de

782,3 mii USD, ponderea lor alcătuind 0,28%. De subliniat că ponderea băuturilor alcoolice

exportate în Franţa, Olanda şi Slovacia în anul 2004 a fost neesenţială.

Graficul 2.2.2. Structura exportului producţiei vinicole pe ţări al RM în anul 2004

Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Comparând structura exportului producţiei vinicole pe ţări în anul 2004 cu cea din anul

1997, se poate afirma că situaţia se ameliorează, deoarece ponderea Rusiei în exportul total al

băuturilor alcoolice a scăzut cu 11,14%, pe când ponderea Ucrainei, Belarusiei, Kazahstanului a

crescut considerabil. Faptul că într-o singură ţară se exportă în jurul la 80% din toată producţia

vinicolă (Rusia) are şi neajunsurile sale: în cazul în care ţara respectivă se confruntă cu o criză

economică sau apar unele neînţelegeri de ordin politic, exportul total al producţiei se reduce

considerabil. Negativ se consideră faptul că în anul 2004 numărul de ţări europene, care importă

producţia vinicolă din Republica Moldova, s-a redus esenţial. De aceea sunt necesare măsuri care să

modifice structura exportului, să mărească numărul de ţări importatoare de băuturi alcoolice.

Este interesant de a urmări repartiţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova pe

ţări, ţinând cont de tipurile de produse exportate (anexa 3).

În perioada 1997-2004 principalul importator al vinurilor îmbuteliate, fabricate în Republica

Moldova, a fost Federaţia Rusă, ponderea căreia în exportul total al vinului îmbuteliat a variat în

limitele 80,04 – 96,31%. În general, pe parcursul acestor ani ponderea volumului vinului îmbuteliat

exportat în Rusia a cunoscut o tendinţă de diminuare, micşorându-se de la 96,31% (în anul 1997)

până la 80,04% (în anul 2004). O latură pozitivă constituie faptul că în perioada studiată ponderea

exportului vinului îmbuteliat în celelalte ţări ale lumii (cu excepţia ţărilor CSI) s-a majorat de la

2,9% 0,6% 0,4%

4,0%

10,9%

0,3%

2,5%

78,5%

Rusia Belarus Ucraina Kazahstan Polonia Germania Letonia Alte

2,9% 0,6% 0,4%

4,0%

10,9%

0,3%

2,5%

78,5%

Rusia Belarus Ucraina Kazahstan Polonia Germania Letonia Alte

50

1,6% la 3,5%. De menţionat faptul că celelalte ţări ale lumii deţin cea mai mică pondere anume în

ceea ce priveşte exportul vinurilor îmbuteliate, pe când la celelalte produse vinicole greutatea

specifică a acestor ţări este considerabil mai înaltă.

În ceea ce priveşte exportul vinurilor spumante şi spumoase, principalul consumator, de

asemenea, este Rusia, ponderea căruia pe parcursul anilor 1997-2004 s-a micşorat de la 97,48%

până la 89,49%. De subliniat că în anul 1999, când economia Federaţiei Ruse suporta consecinţele

crizei economice cu care s-a confruntat în anul 1998, ponderea Rusiei în exportul total al vinurilor

spumante şi spumoase s-a menţinut la nivelul de 87,59%. Pozitiv poate fi considerat faptul că pe

parcursul anilor analizaţi exportul vinurilor spumante şi spumoase în Ucraina a crescut de cca 2,2

ori. O altă latură pozitivă, este sporirea ponderii Belarusiei în structura exportului acestei categorii

de produse vinicole pe parcursul anilor 1997-2004 cu cca 43,91%. O altă schimbare favorabilă

reprezintă creşterea ponderii celorlalte ţări ale lumii în structura exportului vinurilor spumante şi

spumoase de la 1,17% până la 3,47%.

O situaţie analogică se constată urmărind modificarea structurii exportului divinului pe ţări.

Cea mai înaltă pondere o deţine Federaţia Rusă, valorile căreia constituie 74,12% (în anul 1997) şi

86,68% (în anul 2004). De menţionat faptul că în anul 1999, când Rusia suporta consecinţele crizei

economice, ponderea exportului în această ţară s-a coborât până la 51,22% din volumul total al

divinului exportat, exportul în celelalte ţări ale lumii alcătuind 36,48%. Însă, cu regret, în anul 2004

ponderea acestor ţări din nou s-a coborât la 2,27%.

O situaţie deosebită se atestă dacă se urmăreşte structura exportului brandy, rachiurilor şi a

altor băuturi tari. În anul 1997 ponderea ţărilor CSI în structura exportului acestei categorii de

produse constituia doar 48,98%, pe când a celorlalte ţări ale lumii – 51,02%. Acest fapt este

determinat, în mare măsură, de exportul considerabil al acestei categorii de produse în Lituania,

ponderea căreia a alcătuit în exportul total cca 30,93%. Dar în anul 2004 situaţia s-a schimbat

radical, ţărilor CSI revenindu-le o pondere de 86,48%, iar celorlalte ţări doar 13,52% din exportul

total al brandy, rachiurilor şi al altor băuturi tari.

Informaţie interesantă prezintă studiul dinamicii structurii exportului a vinului materie-primă

pe parcursul anilor 1997-2004. Ponderea ţărilor CSI în structura exportului vinului brut a cunoscut o

tendinţă de creştere, majorându-se de la 82,58% până la 99,77%. Dacă examinăm exportul

celorlalte categorii de produse vinicole în Rusia în anul 1999 se poate constata că valorile şi

ponderea acestuia sunt inferioare, pe când exportul vinului materie-primă demonstrează o situaţie

radical opusă. În perioada anului 1999, când economia Federaţiei Ruse era slăbită, deşi suporta

consecinţele crizei economice din anul 1998, exportul vinului materie-primă în această ţară a atins

limita maximă în perioada examinată, ea deţinând 81,52% din exportul total al vinului brut.

51

În general, dinamica structurii exportului produselor vinicole pe ţări, luând în considerare

categoriile de produse, poate fi considerată mai puţin satisfăcătoare. Cu toate că ponderea celorlalte

ţări ale lumii în structura exportului unor categorii de produse creşte neesenţial, totuşi ponderea

Federaţiei Ruse rămâne stabilă şi foarte înaltă, ceea ce generează o multitudine de pericole de ordin

economico-politic pentru exportatorii autohtoni.

Generalizând geografia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, se poate

concluziona că situaţia existentă actualmente nu este satisfăcătoare. Indiscutabil, Federaţia Rusă

rămâne consumatorul principal al producţiei vinicole moldoveneşti. Însă de subliniat şi faptul că

ponderea Rusiei (80-90%) în exportul total al băuturilor alcoolice este extrem de înaltă, ceea ce

poate genera o multitudine de dificultăţi pentru funcţionarea întreprinderilor vinicole autohtone.

Pornind de la aceste considerente, este necesar a diminua ponderea Rusiei în exportul total al

producţiei vinicole, care trebuie direcţionat spre celelalte ţări ale lumii. Una din măsurile necesare

în acest scop este modificarea geografiei exportului prin lărgirea listei ţărilor care vor solicita

producţia vinicolă a Republicii Moldova. Această modificare poate fi efectuată numai pe calea

îmbunătăţirii calităţii producţiei vinicole autohtone şi certificării întreprinderilor cu Sistemul de

Management al Calităţii. Pieţele străine, nu pot fi cucerite uşor când în majoritatea ţărilor producţia

noastră nu este cunoscută. Dar totuşi trebuie de întreprins măsuri în vederea promovării producţiei

vinicole autohtone şi asigurării calităţii ei înalte, menţinând-o permanent la acest nivel.

2.3 Promovarea calităţii în întreprinderile vinicole din Republica Moldova şi

direcţiile de comercializare a producţiei

2.3.1 Evoluţia întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii

producţiei

Condiţiile pedo-climaterice ale Republicii Moldova favorabile pentru cultivarea viţei de vie,

precum şi tradiţiile bogate acumulate au determinat în mod direct formarea şi evoluţia rapidă a

industriei vinicole. În perioada existenţei URSS, când pentru producţia vinicolă autohtonă exista o

piaţă enorm de mare, toate eforturile erau îndreptate spre dezvoltarea întreprinderilor vinicole.

Astfel, în anii 1950-1970 a fost construit un număr considerabil de întreprinderi vinicole. Numai în

anii 1960-1970 au apărut 33 de întreprinderi de vinificaţie primară. În următorii ani o atenţie sporită

s-a acordat majorării posibilităţilor şi capacităţilor de producţie, mai ales în baza reutilării

întreprinderilor existente. Eforturile depuse pentru progresarea industriei vinicole au asigurat

obţinerea unor rezultate înalte: o mare parte a populaţiei URSS era asigurată cu băuturile alcoolice

produse în Republica Moldova. Exportul producţiei vinicole în republicile Uniunii Sovietice nu

52

întâmpina greutăţi, dimpotrivă, se creau condiţii de creştere a acestuia, sporirea calităţii producţiei

fiind evaluată după nişte standarde şi normative simple, respectarea cărora nu crea dificultăţi pentru

activitatea întreprinderilor vinicole autohtone. Prosperarea continuă a acestei ramuri după cel de-al

doilea război mondial a contribuit la aceea că pe parcursul a mai multe decenii ea este ramura

prioritară a economiei Republicii Moldova.

Rezultatele industriei vinicole în perioada actuală demonstrează încă o dată ponderea ei

înaltă în producţia industrială totală a Republicii Moldova: dacă în anul 1995 industriei vinicole îi

reveneau 10,8% din producţia industrială totală, atunci în anul 2003 deja 21,2%. Alţi indicatori care

evidenţiază ritmurile înalte de dezvoltare a acestei ramuri pe parcursul anilor 1995-2003 sunt

sporirea numărului de întreprinderi cu 42,9% (de la 91 până la 130 de unităţi) şi creşterea volumului

producţiei în preţuri curente de la 460,0 mln. lei până la 2957,9 mln. lei.

Actualmente, când Republica Moldova a trecut deja de la economia centralizată la economia

de piaţă, întreprinderile vinicole, precum şi celelalte întreprinderi industriale s-au confruntat cu

numeroase dificultăţi, cea mai esenţială fiind insuficienţa sau chiar lipsa pieţelor de desfacere.

Ţinând cont de faptul că în industria vinicolă activează un număr mare de agenţi economici, se

poate concluziona că concurenţa în acest domeniu de activitate este foarte aprigă. Activând în astfel

de condiţii, principalul instrument de obţinere a „victoriei” în lupta concurenţială este calitatea

producţiei oferite. O bună parte a antreprenorilor, care au înţeles deja rolul calităţii în promovarea şi

realizarea producţiei, au început să întreprindă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia. În scopul

atragerii consumatorului şi sporirii gradului de încredere faţă de calitatea producţiei lor, unele

întreprinderi din Republica Moldova au implementat în cadrul lor Sistemul de Management al

Calităţii.

Deoarece în industria vinicolă activează întreprinderi cu procese de producţie diferite, este

necesar a le clasifica pentru că şi calitatea producţiei se va aborda în mod diferit.

În continuare se va efectua o analiză succintă a modalităţilor de evaluare şi dirijare a calităţii

producţiei în cadrul diferitelor grupe de întreprinderi vinicole. Pornind de la fazele procesului de

producţie, întreprinderile vinicole pot fi grupate astfel:

• Întreprinderi de vinificaţie primară, care efectuează prelucrarea strugurilor şi producerea

vinurilor brute. La aceste întreprinderi producţia finită alcătuieşte vinul brut, care se

comercializează în vrac. Calitatea vinurilor obţinute se exprimă prin indicii organoleptici

(limpiditate, culoare, aromă, gust) şi fizico-chimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a

zaharurilor, a acizilor titrabili, a acizilor volatili, a acidului sulfuros total şi liber, a fierului). Asupra

calităţii producţiei influenţează considerabil calitatea materiei prime utilizate. Aici putem indica

afirmaţia lui Tomas Fuller „Din poama acră nu se va primi un vin dulce”. Calitatea strugurilor poate

53

fi determinată de caracteristicile soiurilor acestora, concentraţia de zahăr, ponderea bobiţelor

defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi etc. La fel de importante pentru obţinerea

producţiei de o calitate înaltă sunt respectarea tuturor normelor şi normativelor de prelucrare a

strugurilor (vinurilor) şi utilizarea utilajului corespunzător performant.

• Întreprinderi de vinificaţie secundară. În cadrul acestora se efectuează colectarea

vinurilor brute şi, după prelucrarea lor corespunzătoare, comercializarea producţiei vinicole finite

îmbuteliate sau în vrac. În calitate de materie primă la aceste întreprinderi serveşte vinul brut,

achiziţionat de la întreprinderile de vinificaţie primară. Calitatea materiei prime la intrare (a vinului

brut) se determină cu ajutorul indicelor, care exprimă calitatea producţiei finite a întreprinderilor de

vinificaţie primară (menţionate mai sus). Calitatea producţiei vinicole finite, în afară de indicatorii

ce caracterizează vinul-materie primă, mai include şi calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul,

coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta etc.). Bineînţeles, calitatea producţiei finite este

influenţată în mod direct şi de calitatea proceselor de producţie: dacă procesele de producţie sunt

organizate la nivelul inferior, din vinul-materie primă de o calitate înaltă se va obţine producţia

finită de o calitate joasă. În baza acestor considerente se poate concluziona că pentru obţinerea

producţiei vinicole de o calitate înaltă, este necesar a utiliza materie primă şi materiale auxiliare

calitative şi de asigurat calitatea adecvată a proceselor de producţie.

• Întreprinderi de vinificaţie mixtă, care îmbină toate fazele proceselor de producţie ale

întreprinderilor de vinificaţie primară şi de vinificaţie secundară. Drept materie primă la aceste

întreprinderi servesc strugurii, iar în calitate de producţie finită, în cele mai dese cazuri, producţia

vinicolă îmbuteliată, destinată consumului. Uneori, producţia vinicolă se poate comercializa şi în

vrac, ceea ce e mai puţin convenabil pentru întreprinderile vinicole, dar, mai ales, economiei ţării în

ansamblu. Calitatea materiei prime utilizate, precum şi a producţiei fabricate la întreprinderile de

vinificaţie mixtă se determină cu ajutorul indicilor şi prin asigurarea calităţii proceselor de

producţie, după cum s-a menţionat mai sus.

Din cele trei grupe de întreprinderi vinicole enumerate, probabil, o dirijare mai eficientă şi

mai sigură a calităţii producţiei se realizează la întreprinderile de vinificaţie mixtă, unde există toate

fazele procesului de producţie, începând cu colectarea strugurilor şi terminând cu comercializarea

producţiei finite, destinate consumului. În aşa mod, este supravegheat tot lanţul de producţie, astfel

încât pot fi uşor depistate şi înlăturate cauzele ce afectează calitatea producţiei.

În anexa 4 se prezintă gruparea întreprinderilor vinicole după modalitatea menţionată

anterior. Astfel, în anul 2003 în Republica Moldova erau înregistrate 72 de întreprinderi de

vinificaţie primară, 14 de vinificaţie secundară şi 55 de întreprinderi mixte. Cea mai mare pondere

în numărul total de întreprinderi vinicole o deţineau întreprinderile de vinificaţie primară – 51,1%,

54

de vinificaţie secundară – 9,9%, ponderea întreprinderilor mixte alcătuind 39,0%. Existenţa unui

număr atât de mare de întreprinderi de vinificaţie primară se explică prin faptul că ele au capacităţi

de producţie mult mai mici comparativ cu cele ale întreprinderilor de vinificaţie secundară şi se află

în apropierea zonei de materie primă, deoarece strugurii sunt o materie primă, care repede se

alterează (prelucrarea industrială trebuie efectuată în nu mai mult de 24 de ore după recoltare).

Această repartiţie se răsfrânge direct asupra calităţii producţiei vinicole autohtone.

O importanţă deosebită pentru dezvoltarea industriei vinicole constituie astfel de

întreprinderi ca „Wine International Project”, „Cricova-Acorex”, „Vinorum”, „Lion-Gri” „Dionis

Club” etc., care s-au transformat din comercianţi de vin în producători ai acestuia. Avantajul acestor

întreprinderi constă în integrarea lor pe verticală, care permite efectuarea controlului întregului lanţ

de producţie, începând cu cultivarea viţei de vie, prelucrarea strugurilor etc. şi terminând cu

gestionarea reţelei de distribuţie. Aceasta permite asigurarea stabilă cu materie primă calitativă a

întreprinderii, urmărirea şi îmbunătăţirea întregului proces de producţie, precum şi promovarea

imaginii întreprinderii în baza comercializării producţiei finite în propria reţea. Fiecare din aceste

întreprinderi exportă anual de la 5 până la 20 mln. sticle de vin liniştit şi de vin spumant.

Exporturile esenţiale ale întreprinderilor menţionate se datorează, în mare măsură, calităţii înalte şi

stabile a producţiei lor.

O altă grupare a întreprinderilor vinicole poate fi efectuată în baza tipologiei producţiei

fabricate. În aşa mod, întreprinderile vinicole pot fi clasificate ca producători de vinuri liniştite,

vinuri spumante, vinuri spumoase, divinuri, brandy şi de alte băuturi tari. În anexa 5 este prezentată

gruparea întreprinderilor vinicole pentru perioada anului 2003:

• Cel mai mare număr de întreprinderi vinicole este încadrat în fabricarea de vinuri liniştite, în

această activitate fiind implicate cca 78 de întreprinderi, dintre care cea mai mare pondere în

volumul total al producţiei fabricate o deţin următoarele: „Lion Gri” SRL (6,1%), „Basvinex” SA

(6,0%), „DK Intertrade” SRL (5,7%), „Cricova-Acorex” ÎM (5,6%), „Alianţa” SRL (4,8%),

„Asconi” SRL (4,8%), „Migdal-P” SA (4,7%). Toate aceste întreprinderi sunt reprezentative, bine

cunoscute în Republica Moldova ca producători de vinuri calitative, orientându-se, mai ales, spre

pieţele externe de desfacere a producţiei. Examinând importanţa acestor întreprinderi în structura

exportului vinurilor (figura 2.3.1.1), se poate afirma că anume ele ocupă cele mai importante

poziţii.

55

Figura 2.3.1.1 Structura exportului vinului îmbuteliat pe anul 2004 în Republica Moldova Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”

Printre cei mai mari exportatori de vinuri îmbuteliate pot fi menţionate: „DK-Intertrade”

SRL – 7,3%; „Lion Gri” SRL – 6,4%; „Wine Internaţional Project” SRL – 6,3%; „Acorex-Holding”

SA – 5,1% etc.

• În activitatea de fabricare a vinurilor spumante sunt antrenate doar 16 întreprinderi. Numărul

agenţilor economici care se ocupă cu producerea vinurilor spumante este relativ redus în comparaţie

cu cel al producătorilor de vinuri liniştite. Cauzele sunt complexitatea procesului de producţie a

vinurilor spumante calitative şi posibilităţile limitate de comercializare a acestora. În ceea ce

priveşte exportul vinurilor spumante în anul 2004, situaţia este următoarea (figura 2.3.1.2):

Figura 2.3.1.2 Structura exportului vinului spumant pe anul 2004 în Republica Moldova

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Asconi3,7%

Basvinex3,9%

Vinaria Bostovan4,0%

Acorex Holding 4,4%

Migdal-P4,2%

W ine International Project SRL

6,3%

Lion Gri SRL6,4%

DK Intertraide SRL7,3%

Altii31,7%

"GB & Co."1,7%

Vierul-Vin1,9%

Salcuta2,0%

Carahasani Vin2,2%

Grape Valley 2,2%

Imperial3,3%

Alianta Vin3,1%

Euro Alco3,0%

Orhei Vin3,0%

Romaneşti2,9%

Suvorov Vin2,8%

Vismos SA26,8%

Cricova SA25,1%

Basvinex15,7%

Nis Struguras1,9%

Vinaria Bardar1,7%

Primvincon2,2%

Alianta Vin3,0%DK Intertraide

3,6%Ceadvincom4,1%

Milestii Mici5,2%

Vitis-Hancesti8,0%

Invintorg1,1%

Altii1,6%

56

Lider în exportul vinului spumant în anul 2004 a fost ÎM CVSM „Vismos” SA, care deţine o

pondere de 26,8% în structura exportului. Pe al doilea loc se situează „Cricova” SA cu o pondere de

25,1%. De menţionat că pe parcursul ultimilor ani este pentru prima dată când ÎM „Vismos” SA

deţine o pondere mai înaltă decât „Cricova” SA. Printre ceilalţi exportatori de vinuri spumante cu

indici valoroşi pot fi menţionaţi „Basvinex” SA – 15,7% şi „Vitis Hânceşti” – 8,0%.

• În republică produc vinuri spumoase 13 întreprinderi, dintre care cea mai mare pondere o

deţin: „Altes” SRL (23,5%), „Maurt” SRL (20,1%), „Nori” S.R.L (18,5%). Practic, toate

întreprinderile care se ocupă cu producerea vinurilor spumoase, produc şi alte băuturi alcoolice,

deoarece capacitatea pieţei pentru comercializarea acestor vinuri este redusă. De obicei,

consumatorii de vinuri spumoase sunt persoane cu un nivelul de trai relativ jos, care nu-şi pot

permite procurarea vinului spumant calitativ. Dacă ne referim la dezvoltarea industriei vinicole şi

economiei ţării în ansamblu, vinurile spumoase nu fac parte din produsele strategice de o calitate

superioară, pe care ar trebui de pus accentul.

• Divinul este unul din produsele principale în vinificaţia Republicii Moldova, pe producerea

căruia mizează majoritatea întreprinderilor vinicole autohtone. Dacă în anul 2003 în această

activitate erau încadrate doar 8 întreprinderi, atunci în anul 2004 numărul lor era de 16. În figura

2.3.1.3 este prezentată structura exportatorilor de divin sin Republica Moldova pe anul 2004.

Figura 2.3.1.3 Structura exportului de divin pe anul 2004 în Republica Moldova Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

În anul 2004 lider în exportul divinului a fost „Barza Albă” SA, care deţine o pondere de

24,7% în structura exportului. Pe al doilea loc s-a situat „Aroma” SA cu o pondere de 17,2%.

Printre cei mai importanţi exportatori ai divinului mai pot fi menţionaţi: „Kvint” – 15,4% şi „DK-

Intertrade” SRL – 7,8%.

Altii4,9%

Arom a SA17,2%

Vinăria Bardar SA2,8%

Lion Gri SRL4,3%

Rom anesti 3,0%

Orhei Vin2,2%

Vin Im pex SRL5,1%

Colus Vin SRL3,6%

Mold Nord SA5,9%

DK Intertraide SRL7,8%

Kv int15,4%

Vinar2,0%

Calarasi1,1%

Barza Alba SA24,7%

57

• De producerea brandy şi a altor băuturi tari se ocupă mai multe întreprinderi, dar cea mai

mare pondere o deţine „Renesans-Perfect” SRL (31,9%). De menţionat faptul că nu toate băuturile

tari se produc în cadrul industriei vinicole, o mare parte de rachiuri fiind produse din culturi

cerealiere. În general, pentru economia Republicii Moldova, băuturile tari nu constituie produse

strategice pentru export, deoarece sunt exportate în cantităţi foarte mici şi mai mult se

comercializează pe piaţa internă.

Majoritatea întreprinderilor vinicole se ocupă cu fabricarea diferitelor tipuri de produse într-

un sortiment foarte larg, despre ce confirmă datele din anexa 5. Din această cauză este foarte dificil

de estimat obiectiv calitatea producţiei vinicole autohtone în ansamblu pe ţară. În continuare se va

prezenta evoluţia calităţii producţiei vinicole, pornind de la unele întreprinderi concrete.

În concluzie se poate menţiona că ponderea întreprinderilor de vinificaţie mixtă în producţia

vinicolă este semnificativă. Dezvoltarea întreprinderilor cu un ciclu închis de producţie (integrate pe

verticală), permite acestora să gestioneze eficient şi să urmărească respectarea calităţii producţiei,

materialelor utilizate şi a proceselor la toate etapele lanţului. Un factor pozitiv îl constituie apariţia

şi dezvoltarea în republică a unor întreprinderi reprezentative, care au o pondere considerabilă în

volumul producţiei şi în cel de export al producţiei vinicole pe ţară, asigurând o calitate înaltă a

producţiei fabricate şi creându-şi, astfel, o imagine pozitivă atât pe piaţa internă, cât şi pe cea

externă. Totodată, există încă diverse dificultăţi şi neconformităţi în activitatea multor întreprinderi

vinicole autohtone, care nu permit asigurarea nivelului necesar al calităţii producţiei, împiedicând

formarea imaginii bune a producătorului de băuturi alcoolice la nivelul ţării.

2.3.2 Privatizarea în sectorul viti-vinicol şi impactul ei asupra calităţii producţiei vinicole

Analizând evoluţia întreprinderilor vinicole, trebuie evidenţiat un fenomen, care a influenţat

esenţial dezvoltarea şi funcţionarea lor în prezent – procesul de privatizare. Baza legislativă a

procesului de privatizare a întreprinderilor vinicole şi a plantaţiilor de vii, precum şi a celorlalte unităţi

economice a început să se formeze în anul 1991, după declararea independenţei Republicii Moldova.

Anume Codul Funciar a servit drept act legislativ, în baza căruia s-a efectuat privatizarea

pământului, de asemenea şi a plantaţilor viticole. În Republica Moldova privatizarea pământului a

avut loc în două etape:

• Prima etapă – comisiile funciare ale satelor au determinat valoarea cotei-părţi de pământ, care

îi revenea fiecărui participant la procesul de privatizare.

• Etapa a doua – la dorinţa personală a participanţilor la procesul de privatizare suprafeţele de

pământ au fost separate, oamenii au ieşit din componenţa colhozului sau a sovhozului din care

făceau parte.

58

Astfel, au fost desfiinţate toate sovhozurile şi colhozurile, inclusiv cele care cultivau viţa de

vie. Doar o parte relativ mică a plantaţiilor viticole au trecut în proprietatea întreprinderilor de

prelucrare primară a strugurilor (fiecare angajat deţine o parte din acţiunile acestei întreprinderi ca

furnizor de materie primă), majoritatea, sub forma unor loturi mici, fiind împărţite.

Anume privatizarea pământului este unul dintre factorii principali, care au adus plantaţiile

viticole la starea deplorabilă în care în prezent se află. Plantaţiile viticole, aflându-se în proprietatea

ţăranilor, nu sunt prelucrate conform cerinţelor stabilite, ceea ce în mod direct se răsfrânge asupra

calităţii strugurilor recoltaţi, productivităţii viilor, duratei de exploatare a plantaţiilor viticole etc.

Multe din consecinţele negative au fost cauzate de a doua etapă a privatizării. Probabil, privatizarea

pământului se putea efectua fără divizarea atât de minuţioasă a loturilor. Astfel, s-ar fi păstrat

plantaţiile mari de viţă de vie, care se prelucrau cu tehnică agricolă adecvată şi conform cerinţelor

necesare. În acest caz fiecare proprietar trebuie să investească şi să obţină profit proporţional

ponderii cotei-părţi deţinute în suprafaţa totală a plantaţiilor viticole. Dar, cu regret, situaţia reală în

complexul viticol nu este îmbucurătoare şi întreprinderile, din cauza insuficienţei materiei prime,

sunt nevoite să colecteze de la ţărani struguri de o calitate relativ joasă.

O situaţie similară se constată în urma privatizării întreprinderilor de vinificaţie primară. În

baza Programului de stat de privatizare către finele anului 1996 toate întreprinderile de vinificaţie

primară de stat au fost deja privatizate, care s-a efectuat doar conform bonurilor patrimoniale.

Anume statul a propus următoarea repartiţie a acţiunilor:

• 50% din acţiunile fiecărei întreprinderi vinicole primare să fie distribuite gratuit furnizorilor

de materie primă;

• 20% din acţiunile întreprinderii să se repartizeze colectivului de muncă contra bonuri

patrimoniale;

• 30% din acţiunile întreprinderii să fie scoase la licitaţie.

În viziunea noastră, această modalitate de repartizare a acţiunilor nu a fost cea mai reuşită,

deoarece a concentrat acţiunile (60-70%) în mâinile întreprinderilor agricole furnizoare de materie

primă. Acestea, confruntându-se cu dificultăţi majore de ordin financiar, nu investesc suficient

pentru înnoirea utilajului, utilizând profitul doar în interesele proprii. Actualmente, la majoritatea

întreprinderilor de vinificaţie primară privatizate starea utilajului este deplorabilă, ceea ce în mod

direct se răsfrânge asupra calităţii vinului brut produs. Iar calitatea proastă a vinului generează alte

dificultăţi legate de realizarea lui, deoarece întreprinderile de vinificaţie secundară nu doresc să

achiziţioneze vinul de calitate joasă.

Despre urmările neavantajoase ale privatizării confirmă şi exemplul următor: în anul 1996

întreprinderea vinicolă din or. Căuşeni, ca rezultat al privatizării, a fost transformată în SA

„Vinăria-Căuşenilor”, acţiunile fiind repartizate în felul următor:

59

• 83% - au fost concentrate în mâinele lucrătorilor;

• 17% - au fost repartizate furnizorilor de materie primă.

Unul dintre angajaţii întreprinderii, numit în continuare „lider”, a procurat de la acţionari

52% din acţiunile acestora în scopul deţinerii pachetului majoritar de acţiuni şi conducerii activităţii

întreprinderii. Acţiunile celorlalte persoane, considerate, de asemenea, hârtii de valoare, de fapt, nu

aveau valoare. Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare calitatea vinurilor brute produse era

joasă şi întreprinderea nu le putea comercializa. De aceea, începând cu anul 2003, conducerea

întreprinderii a hotărât să nu mai prelucreze strugurii. Astfel, toată recolta de struguri colectată de

pe terenurile agricole proprii, care constituiau aproximativ 400 ha, este comercializată de SA

„Tighina-Vin”, iar mijloacele obţinute de la comercializarea strugurilor se utilizează pentru

prelucrarea necesară a plantaţiilor viticole. În acest caz anume calitatea producţiei a fost factorul

decisiv care a determinat dificultăţile cu care s-a confruntat ulterior întreprinderea.

În ceea ce priveşte privatizarea întreprinderilor de vinificaţie secundară, Programele de stat de

Privatizare a întreprinderilor prevăd privatizarea lor în baza concursurilor investiţionale şi comerciale

sau prin negocieri directe. Pentru economia Republicii Moldova este mai avantajos ca întreprinderile

vinicole să fie privatizate în baza concursurilor investiţionale, ceea ce obligatoriu îi impune pe noii

proprietari să îmbunătăţească procesele de producţie şi să asigure o bază de materie primă calitativă.

În continuare se vor analiza succint condiţiile contractului şi obligaţiunile noului proprietar la una din

întreprinderile vinicole, privatizate în baza concursului investiţional ÎM CVSM „Vismos” SA.

În anul 2002 pachetul de acţiuni ale statului, care alcătuiau 2909434 de unităţi sau 99,96%

din capitalul social al CVSM „Vismos” SA, a fost procurat de către SA Casa de comerţ „Aroma” în

urma concursului investiţional la un preţ de 1,4 mln. USD, care a fost achitat integral de către

cumpărător. Acesta s-a obligat să investească în producţie timp de 5 ani 3,2 mln. USD. Contractul

de vânzare-cumpărare a fost semnat pe data de 21 octombrie 2002, cumpărătorul asumându-şi

obligaţia, conform contractului, să investească:

• 1600000 USD – pentru a planta viţă de vie pe o suprafaţă de 500 ha pe parcursul a 5 ani;

• 500000 USD – pentru completarea mijloacelor circulante;

• 1100000 USD – pentru dezvoltarea bazei tehnice.

În anul 2003 cumpărătorul a făcut investiţii financiare în sumă de 2655 mii USD. La

capitolul „Dezvoltarea bazei de materie primă” în contractul de vânzare-cumpărare se revedea a

investi suma de 1100 mii USD, însă, din cauza imposibilităţii procurării terenurilor agricole, această

sumă nu a fost valorificată în întregime, ci doar 25 mii USD, care s-au folosit pentru achitarea plăţii

de arendă a terenurilor agricole. Suma restantă s-a repartizat şi utilizat pentru dezvoltarea bazei

tehnice a SA „Vismos”.

60

Aceasta demonstrează că dinamica dezvoltării întreprinderii este pozitivă. Dezvoltarea bazei

tehnice, crearea bazei pentru materia primă, îmbunătăţirea proceselor de producţie, implementarea

Sistemului de Management al Calităţii şi certificarea ei conform Standardului Internaţional ISO

9001:2000 etc. – toate acestea confirmă schimbările pozitive în cadrul întreprinderii din punctul de

vedere al calităţii producţiei. Dar aceasta se referă doar la unele întreprinderi.

În concluzie se poate menţiona că impactul procesului de privatizare asupra calităţii producţiei

în sectorul viti-vinicol în ansamblu nu este benefic, iar situaţia creată demonstrează că soluţionarea

problemelor din sectorul viticol depinde de atitudinea şi deciziile guvernului: cei care intenţionează să

facă investiţii pentru a ridica calitatea producţiei trebuie susţinuţi, iar cei care nu doresc e necesar să

fie stimulaţi. Numai dacă va spori calitatea producţiei vinicole la toate întreprinderile, Republica

Moldova va putea să-şi creeze o imagine bună de producător de vinuri calitative, ceea ce va asigura

creşterea considerabilă a volumului exportului şi va consolida economia ţării.

2.3.3 Estimarea calităţii producţiei şi structurii pieţei de desfacere a unor întreprinderi

vinicole din Republica Moldova

În prezent majoritatea întreprinderilor vinicole se confruntă cu probleme legate de calitatea

producţiei şi insuficienţa pieţelor de desfacere. Despre nivelul calităţii producţiei şi direcţiile de

comercializare a acesteia se poate concluziona luând drept exemplu unele întreprinderi concrete. În

scopul estimării obiective a situaţiei existente în cadrul industriei vinicole au fost selectate patru

întreprinderi vinicole, după mai multe criterii: forma organizatorico-juridică, prezenţa Sistemului de

Management al Calităţii, perioada funcţionării Sistemului de Management al Calităţii în baza

prevederilor standardului ISO 9001, structura producţiei (ponderea producţiei de calitate în volumul

total), direcţiile de comercializare a producţiei etc.:

• „Aroma” SA – întreprindere de stat, care se ocupă cu producerea divinurilor şi vinurilor de

consum curent.

• „Vismos” SA – fostă întreprindere de stat privatizată recent, care produce vinuri spumante

prin metoda tradiţională, vinuri de consum curent şi vinuri de calitate (în prezent intenţionează

să producă divinuri).

• ÎS CVC „Mileştii Mici” SA – întreprindere de stat, considerată un complex de menire

naţional-culturală al Republicii Moldova. ÎS CVC „Mileştii Mici” produce vinuri de calitate

superioară, vinuri de colecţie, vinuri de consum curent şi vinuri spumante.

• „Lion Gri” SRL – întreprindere privată, care produce vinuri de consum curent şi vinuri de

calitate (actualmente intenţionează să producă vinuri spumante prin metoda clasică). Se

orientează numai spre export.

61

Tabelul 2.3.3.1 Ponderea întreprinderilor vinicole selectate în structura producţiei

fabricate şi exportate a Republicii Moldova pe anul 2003

Întreprinderile Volumul producţiei fabricate, mii dal

Ponderea în volumul

total produs în RM, %

Volumul total al producţiei

exportate, mii USD

Ponderea producţiei exportate în producţia

vinicolă totală exportată din RM, %

„Aroma” SA - vin - divin - brandy şi alte băuturi tari

322,4 254,6 109,0

1,8 38,6 10,7

13955,15 5,78

„Vismos” SA - vin spumant

1460,1

14,8 97,43 0,04

„Mileştii Mici” SA - vin - vin spumant

152,5 781,3

0,8 7,9

1923,3 0,78

„Lion Gri” SRL - vin

1119,0

6,1 14921,3 6,18

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

De menţionat că toate aceste întreprinderi exportă o parte considerabilă sau toată producţia

fabricată. Altă caracteristică comună este certificarea acestor întreprinderi în Standardul

Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, cu excepţia ÎS CVC „Mileştii Mici” SA.

1. „Aroma” SA

Societatea pe acţiuni „Aroma” a fost înfiinţată în anul 1898,când s-au pus bazele de producere a

divinului, aceasta fiind una dintre cele mai mari şi mai vechi întreprinderi vinicole din R. Moldova.

În timpul celui de-al doilea război mondial întreprinderea a fost parţial distrusă, începându-şi

activitatea abia în anul 1947, când a fost lansat divinul „3 stele”. În anul 1953 s-a început producerea

divinurilor de marcă. Primul divin de marcă „Moldova” a fost lansat în anul 1959.

În anul 1983 a fost fondată Asociaţia de producţie „Aroma”, în ianuarie 2000 reorganizată în

Societatea pe acţiuni „Aroma” SA. Până în prezent întreprinderea este proprietate a statului cu

valoarea capitalului statutar de 62758988 lei. Conform Programului de Stat de Privatizare a

întreprinderilor, se preconizează ca „Aroma” SA să fie scoasă la privatizare în anul 2005 în baza

concursului investiţional.

Deşi actualmente „Aroma” SA este o întreprindere de stat, toate problemele legate de

comercializarea producţiei se soluţionează la nivelul întreprinderii. În anexa 6 se prezintă dinamica

exportului producţiei „Aroma” SA pentru perioada anului 2003. Ţinând cont de faptul că „Aroma”

SA colaborează cu un număr foarte mare de clienţi, pentru a determina gradul de dependenţă a

întreprinderii de clienţii săi se utilizează metoda ABC, fiind luaţi în considerare numai clienţii

externi (prin cifra de afaceri se va înţelege cifra de afaceri din export).

62

Analiza ABC a exportului SA „Aroma” pe anul 2003. În baza datelor din anexa 6 se

repartizează clienţii întreprinderii, în ordinea descrescândă a cifrelor de afaceri. Se determină

ponderea fiecărei firme importatoare, în total cifra de afaceri şi se calculează ponderea cumulată,

repartizându-se în trei grupe (anexa 7).

S-a făcut următoarea repartiţie:

Grupa A: Din această grupă fac parte trei clienţi, fiecare din ei având o pondere mai mare

de 10% în cifra de afaceri din export: ТД „Арома” (28,00%), ООО „Винный Мир” (21,34%), ТД

„Квинт” (11,78%). Primele două firme sunt din Rusia, iar a treia – din Ucraina. Poate fi considerat

pozitiv faptul că aceşti clienţi nu sunt dintr-o singură ţară. Astfel, la 9,7% clienţi le revin 61,12%

din cifra de afaceri.

Grupa B: La această grupă pot fi atribuiţi 10 clienţi, cifra lor de afaceri constituind 1,93 –

5,36% , împreună aceşti clienţi deţin 30,37% vânzări. Din numărul acestor firme 5 sunt din Rusia, 2

din Belarus şi câte una din Ucraina, Kazahstan şi Ţările Baltice.

Grupa C: În această grupă sunt incluşi clienţii a căror pondere este mai mică sau aproximativ

egală cu unu. În total sunt 18 clienţi din diverse ţări cu o pondere de 8,51% în cifra de afaceri.

Tabelul 2.3.3.2 Compararea repartiţiei reale a cifrei de afaceri cu repartiţia teoretică optimă

(pe baza cifrei de afaceri din export a SA „Aroma” pe anul 2003)

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial „Aroma” SA.

În baza graficului 2.3.3.1 a fost efectuată o analiză comparativă a curbei reale de repartiţie

cu cea teoretică.

Curba de repartiţie reală a „Aroma” SA se află considerabil mai sus decât cea teoretică.

Aceasta demonstrează faptul că întreprinderea respectivă este mult dependentă de clienţii strategici,

având o putere de negociere foarte slabă. Dacă în mod normal 60% din cifra de afaceri se asigură de

20% de clienţi, la „Aroma” SA această cifră este asigurată de circa 10% de clienţi (două firme din

Rusia şi una din Ucraina), ceea ce poate avea diferite consecinţe negative, care vor duce la

reducerea esenţială a cifrei de afaceri, cauzele principale fiind dispariţia unui client sau apariţia unor

dificultăţi economico-politice în ţara clientului strategic.

Despre calitatea producţiei „Aroma” SA vorbesc cele 20 de medalii de aur, argint şi bronz,

obţinute la cele mai prestigioase expoziţii şi degustări internaţionale. De menţionat faptul că în anul

2002 la întreprindere a fost implementat şi certificat Sistemul de Management al Calităţii ISO 9001,

ceea ce, de asemenea, consolidează încrederea cumpărătorilor faţă de calitatea producţiei „Aroma” SA.

Repartiţia reală Repartiţia teoretică optimă Grupa A 61,12% CA – 9,7% clienţi 60% CA – 20% clienţi Grupa B 30,37% CA – 32,2% clienţi 30% CA – 30% clienţi Grupa C 8,51% CA – 58,1% clienţi 10% CA – 50% clienţi

63

Graficul 2.3.3.1. Curba de repartiţie a CA după clienţi la SA „Aroma” pe anul 2003

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial „Aroma” SA.

După cum s-a menţionat, calitatea producţiei depinde foarte mult de calitatea materiei prime

utilizate. „Aroma” SA este o întreprindere de vinificaţie secundară, care nu dispune de întreprinderi

de prelucrare primară a strugurilor proprii. Deci ea este nevoită să colaboreze cu diferiţi furnizori de

materie primă. Aceasta, desigur, influenţează negativ asupra calităţii producţiei fabricate. Un alt

factor important de care depinde calitatea producţiei este utilajul utilizat în procesul de producţie.

Deoarece „Aroma” SA este o întreprindere de stat, din cauza lipsei mijloacelor, practic, tot utilajul

este învechit (cu excepţia liniilor de îmbuteliere, procurate în anul 2000), iar laboratorul

întreprinderii nu dispune de instalaţii moderne pentru efectuarea probelor necesare. Iată de ce

termenele de păstrare a producţiei sunt foarte mici:

• divinurile – 2 ani;

• brandy –1 an;

• rachiul – 1 an;

• vinurile – 4 luni.

Aceşti termeni sunt relativ mici, fiind că, spre exemplu, întreprinderilor care au laboratoare

moderne, Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie le stabileşte termenul de păstrare a

vinurilor până la 18 luni. Deoarece laboratorul întreprinderii dispune de aparate pentru analiza

băuturii brandy, a fost stabilit termenul de păstrare a acestuia de un an, faţă de 6 luni anterior.

Un alt indice care determină calitatea producţiei este ponderea producţiei de calitate superioară

în volumul total. Deoarece „Aroma” SA produce numai vinuri ordinare, unicul produs pentru care

poate fi calculat acest indice sunt divinurile, care se clasifică în funcţie de termenul de maturare:

• divinurile ordinare (termenul de maturare până la 7 ani);

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100Clienţii, %

Cifr

a de

afa

ceri,

%

Curba teoretică ABC Curba reală a SA "Aroma"

64

• divinurile de marcă (termenul de maturare depăşeşte 7 ani).

Anume ponderea divinurilor de marcă în volumul total al producţiei reprezentă unul din

indicii ce determină calitatea producţiei (tabelul 2.3.3.3).

Tabelul 2.3.3.3 Dinamica structurii divinului la „Aroma” SA pe anii 2000-2003

2000 2001 2002 2003 Producţia Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Divin de marcă 9779,96 11,5 5297,81 3,3 6559,89 2,6 6268,3 2,5

Divin ordinar 72860,29 88,5 153660,48 96,7 249176,27 97,4 248324,9 97,5

Total divin 82340,25 100,0 158958,29 100,0 255736,16 100,0 254593,2 100,0

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”

Ponderea divinurilor de marcă în volumul total al divinurilor produse pe parcursul anilor

2000-2003 are o tendinţă de scădere continuă atât din cauza micşorării volumului producţiei

divinului de marcă, cât şi a creşterii considerabile a volumului producţiei divinurilor ordinare (de

3,05 ori). Principalul factor care condiţionează micşorarea volumului producţiei divinurilor de

marcă este posibilitatea limitată de comercializare a acestui produs, determinată de preţurile lui

înalte (tabelul 2.3.3.4).

Tabelul 2.3.3.4 Comercializarea divinului pe ţări la „Aroma” SA pe anul 2003

Ţara Divin de marcă Divin ordinar Total Cant., dal 22.302,65 1.470.213,7 1.492.516,35 Rusia Pond., % 29,36 58,86 57,99 Cant., dal 10.133,95 293.076,75 303.210,7 Ucraina Pond., % 13,34 11,73 11,78 Cant., dal 6,6 111.921,85 111.928,45 Ţările Baltice Pond., % 0,01 4,48 4,35 Cant., dal 587 220.392,5 220.979,5 Belarus Pond., % 0,77 8,82 8,58 Cant., dal 573,6 120.168,75 120.742,35 Kazahstan Pond., % 0,76 4,81 4,69 Cant., dal 1.001,5 7.241,75 8.243,25 Israel Pond., % 1,32 0,29 0,32 Cant., dal 11.250 24.372 35.622 SUA Pond., % 14,81 0,98 1,38 Cant., dal - 913,75 913,75 România Pond., % - 0,04 0,04 Cant., dal 30.107,75 249.679,2 279.786,95 Republica Moldova Pond., % 39,63 9,99 10,87 Cant., dal 75.963,05 2.497.980,25 2.573.943,3 TOTAL Pond., % 100 100 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”.

65

Din volumul total al divinului de marcă 39,63% sunt comercializate în Republica Moldova,

29,36% în Rusia, 14,81% în SUA şi 13,34% în Ucraina. Situaţia privind comercializarea divinului

ordinar este cu totul alta: 58,86% se comercializează în Rusia, 11,73% în Ucraina, 9,99% în

Republica Moldova etc., iar în SUA doar 0,98%. Comercializarea divinurilor SA „Aroma” în ţările

respective depinde de preţurile şi de calitatea producţiei. Preţurile divinurilor de marcă sunt mult mai

mari decât cele ale divinurilor ordinare. În Republica Moldova întreprinderea SA „Aroma” este bine

cunoscută, de aceea cca 40% a divinurilor de marcă se comercializează pe piaţa locală. Despre

calitatea divinurilor de marcă ale „Aroma” SA vorbeşte ponderea producţiei comercializate în SUA

(14,81%), unde preţurile producţiei vinicole moldoveneşti sunt foarte mici comparativ cu cele ale

producţiei care se fabrică în acest stat. În ţările CSI se distribuie cantităţi relativ mici de divinuri de

marcă, deoarece pentru populaţia acestor ţări, ale cărei venituri sunt reduse, preţurile divinurile de

marcă sunt mai puţin accesibile, iar cei care îşi pot permite să cumpere aceste produse, nu au

încredere deplină în raportul preţ-calitate al producţiei moldoveneşti. Divinurile ordinare, ale căror

preţuri sunt mult mai mici, se distribuie mai mult în ţările CSI, unde sunt acceptate şi apreciate înalt.

Se poate concluziona că deşi „Aroma” SA este o întreprindere deja certificată în Standardul

Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, rezervele de sporire a calităţii producţiei sunt încă foarte

mari, ceea ce se poate realiza prin:

• înzestrarea laboratorului de producţie al întreprinderii cu utilaje şi aparate performante, ceea

ce va contribui la creşterea duratei de păstrare a producţiei;

• creşterea ponderii producţiei de calitate superioară în volumul total al producţiei prin atragerea

noilor clienţi şi sporirea nivelului de încredere a acestora în calitatea producţiei sale.

2. ÎM CVSM „Vismos” SA

Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă din Chişinău „Vismos” a fost fondat în anul

1944. Până în anul 1965 combinatul a fost cea mai mare întreprindere din ramură din zona centrală

a republicii. În anul 1965 în baza combinatului s-au creat două întreprinderi specializate:

Combinatul de vinuri şi coniacuri din Chişinău şi Combinatul de vinuri spumante şi de marcă din

Chişinău. Astfel, combinatul a funcţionat o perioadă îndelungată, având o imagine bună pe piaţa

internă şi pe pieţele ţărilor CSI, care însă a început să piardă din calitate în perioada anilor 1997-

1998. La începutul anului 2002 volumul producţiei şi calitatea ei s-au redus considerabil, iar

datoriile întreprinderii erau atât de mari, încât mulţi furnizori nu mai doreau să colaboreze cu

„Vismos” SA. Întreprinderea nu mai avea furnizori de materie primă permanenţi, iar tot utilajul ei

era, practic, completamente uzat ceea ce influenţa asupra calităţii producţiei fabricate. Conducerea

de vârf a Republicii Moldova a considerat unica modalitate de soluţionare a situaţiei create

66

privatizarea întreprinderii. Astfel, la 21.10.2002 „Vismos” SA a fost privatizată de către SA „Casa

de Comerţ Aroma” în baza concursului investiţional.

După privatizare situaţia în CVSM ÎM „Vismos” SA s-a schimbat radical.

În prezent întreprinderea are furnizori de materie primă permanenţi. Cea mai mare cantitate

a materiei prime este achiziţionată de la „Fabrica de Vinuri Moscovei” (65,2%), care se află în

proprietatea SA „Casa de comerţ Aroma”.

Pentru dezvoltarea bazei tehnice pe parcursul anilor 2002-2003 au fost făcute investiţii în valoare de 1690406 USD. Astfel, întreprinderea dispune de linii de îmbuteliere a vinurilor liniştite şi a celor spumante italiene noi (Bertollaso), de aparate moderne de tratare a vinurilor etc., ceea ce, de asemenea, asigură obţinerea producţiei de calitate înaltă.

La întreprindere există un laborator de producţie, înzestrat cu utilaj performant pentru efectuarea probelor materiei prime, materialelor auxiliare şi a producţiei finite. Toate acestea au făcut posibilă majorarea termenului de păstrare a producţiei. Dacă până la înzestrarea laboratorului termenul de păstrare a vinurilor liniştite şi a celor spumante era de 6 luni, după aceasta el a fost stabilit de 12 luni.

Întreprinderea a procurat o cantitate mare de butoaie de stejar pentru păstrarea vinurilor de marcă şi a divinurilor. Deoarece în prezent întreprinderea produce doar vinuri ordinare, ponderea producţiei de calitate superioară în volumul total nu poate fi calculată.

De la 01.08.2004 întreprinderea a început să implementeze Sistemului Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, ceea ce va contribui la sporirea încrederii consumatorului faţă de calitatea producţiei fabricate şi la creşterea volumului exportului, inclusiv în ţările europene. La 20.06.2005 CVSM ÎM „Vismos” SA a fost certificat în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000.

După privatizarea întreprinderii, se preconizează schimbarea sortimentului producţiei şi a structurii clienţilor. În anul 2003 întreprinderea a produs numai vinuri spumante, sortimentul şi exportul cărora sunt prezentate în tabelul 2.3.3.5.

Tabelul 2.3.3.5 Exportul producţiei CVSM ÎM „Vismos” SA pe anul 2003

Cantitatea, sticle Sortimentul Rusia Germania Grecia Export total

„Советское Шампанское” demidulce 945804 - 864 946668 „Сюрпризное Шампанское” demidulce 155652 12000 - 167652 „Сюрпризное Шампанское”, demisec 31620 - - 31620 „Сюрпризное Шампанское” roşu demidulce 19956 - - 19956 „Сюрпризное Шампанское” roz demidulce 20004 - - 20004 „Сюрпризное Шампанское Шардоне” sec 18000 - - 18000 „Сюрпризное Шампанское” brut 13992 - - 13992

1205028 12000 864 1217892TOTAL 98,94% 0,99% 0,07% 100 % Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎM CVSM „Vismos” SA.

67

Din tabel se observă că exportul producţiei întreprinderii este orientat aproape totalmente

spre Rusia, unde unicul distribuitor este SA „Casa de Comerţ Aroma”, care este şi proprietarul

CVSM ÎM „Vismos” SA. Principalele dezavantaje ale producţiei orientate spre un singur client

(98,94%), îl constituie gradul înalt de dependenţă a întreprinderii de aceasta şi mediul economico-

politic al ţării din care acesta face parte. Ceilalţi doi clienţi fac parte din Uniunea Europeană, ceea

ce reprezintă un factor foarte convenabil pentru întreprindere.

În baza analizei efectuate se poate concluziona că procesul de privatizare şi restructurare a

CVSM ÎM „Vismos” SA a permis a obţine rezultate înalte. Pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei

s-au întreprins o serie de măsuri, al căror impact pozitiv deja se observă. Planificarea pentru

următorii ani a producerii vinurilor de marcă şi divinurilor va contribui la creşterea cifrei de afaceri,

la majorarea numărului clienţilor, inclusiv din Uniunea Europeană, la sporirea ponderii producţiei

de calitate înaltă în volumul total al producţiei şi la creşterea eficienţei întreprinderii în ansamblu.

3. ÎS CVC „Mileştii Mici”

ÎS CVC „Mileştii Mici” este o întreprindere de stat, considerată un complex de menire

naţional-culturală al Republicii Moldova, fiind exclusă din lista întreprinderilor planificate pentru

privatizare. În posesia întreprinderii se află beciuri mari, condiţiile cărora sunt favorabile pentru

maturarea vinurilor. ÎS CVC „Mileştii Mici” produce vinuri de calitate superioară, vinuri de

colecţie, vinuri de consum curent şi vinuri spumante.

Vinul-materie primă se achiziţionează de la diferite întreprinderi de vinificaţie primară. Din

cauza investiţiilor insuficiente o mare parte a utilajului este deja învechit, ceea ce influenţează

negativ indicii calitativi ai producţiei. Un indice care caracterizează calitatea producţiei este

ponderea producţiei de calitate superioară în volumul total al acesteia (tabelul 2.3.3.6). Tabelul 2.3.3.6

Structura vinurilor fabricate în cadrul ÎS CVC „Mileştii Mici” pe anii 2002-2003 2002 2003 Vinuri Sticle % sticle %

De consum curent 26.436 2,91 37.944 3,32 De calitate superioară 866.952 95,47 1.083.827 94,77 De colecţie 14.731 1,62 21.862 1,91

TOTAL VIN 908.119 100 1.143.633 100 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentat de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”.

Mai superiore după calitate se consideră vinurile de colecţie, volumul cărora la ÎS CVC

„Mileştii Mici” în perioada anilor 2002-2003 a crescut, ponderea lor mărindu-se de la 1,62% până

la 1,91%. În general, această categorie de vinuri au o pondere mică, deoarece sunt nişte vinuri de

calitate şi scumpe, pe care majoritatea populaţiei nu le cumpără.

Volumul vinurilor de calitate superioară s-a majorat, însă ponderea lor s-a micşorat de la

95,47% până 94,77%, din cauza creşterii nesemnificative a volumului vinurilor de calitate

68

superioară comparativ cu creşterea volumului total de vinuri. În general, pentru ÎS CVC „Mileştii

Mici” anume vinurile de calitate reprezintă produsul de bază al întreprinderii, ceea ce permite a

lărgi sortimentul producţiei.

Vinurile de consum curent ocupă o pondere foarte mică în producţia ÎS CVC „Mileştii Mici”

şi se produc numai în cazul existenţei vinului-materie primă, care nu corespunde cerinţelor stabilite

pentru producerea vinurilor de marcă şi a celor de calitate superioară.

Examinând direcţiile de comercializare a producţiei (anexa 8), se poate constata că toate

produsele întreprinderii sunt preponderent destinate exportului, cu excepţia vinurilor de colecţie, din

care 82,27% se comercializează pe piaţa internă. Aceasta se explică prin faptul că preţurile la

categoria de produse respectivă sunt relativ mari, iar consumatorul autohton le solicită pentru că

cunoaşte imaginea ÎS CVC „Mileştii Mici”, pe când consumatorii de pe pieţele externe nu sunt

convinşi de calitatea producţiei moldoveneşti.

Analizând exportul producţiei ÎS CVC „Mileştii Mici” în baza anexei 8, stabilim că

întreprinderea colaborează doar cu opt clienţi, dintre care doi, cei mai mari, sunt din Rusia, şi

ponderea lor alcătuind cca 94,5%. ÎS CVC „Mileştii Mici” a început să colaboreze şi cu unele ţări

din Europa, de exemplu: Polonia, Cehia, Grecia, ceea ce contribuie la dezvoltarea întreprinderii, dar

această colaborare este insuficientă.

Se poate afirma că ÎS CVC „Mileştii Mici” este o întreprindere cu perspective foarte mari,

având posibilităţi suficiente de a produce vinuri de colecţie şi vinuri de calitate superioară. Dar

întreprinderea trebuie să se orienteze mai mult spre majorarea calităţii producţiei. În acest scop

trebuie, mai întâi, de sporit gradul de încredere al consumatorilor faţă de producţia fabricată şi de

certificat întreprinderea în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Toate acestea vor

contribui la creşterea esenţială a volumului exportului întreprinderii, inclusiv în ţările europene,

ceea ce în prezent se poate realiza foarte dificil.

4. ÎM „Lion–Gri” SRL

ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere relativ tânără dar, datorită calităţii producţiei sale, a

reuşit să cucerească deja multe pieţe. La întreprinderea respectivă există ciclu complet de producţie,

începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu comercializarea vinului îmbuteliat. În prezent ÎM

„Lion–Gri” SRL deţine circa 600 ha de plantaţii viticole şi continuă să procure terenuri agricole

pentru cultivarea viţei de vie. Strugurii sunt prelucraţi la întreprinderea de vinificaţie primară proprie

din s. Talmaza, r-nul Ştefan Vodă, alte cantităţi mari de struguri, achiziţionaţi din diferite zone ale

Moldovei, sunt prelucrate la întreprinderile „Vieru-Vin” SRL, „Botritis” SA, „Vinar” SA, „Tomai-

Vin” SA, unde ÎM „Lion–Gri” SRL deţine pachetul de control al acţiunilor.

69

ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere înzestrată cu utilaj modern din Italia şi Franţa.

Fabrica de prelucrare primară a strugurilor din s. Talmaza a fost cumpărată la începutul anului 2002 şi

astăzi este o filială a firmei, fiind deja parţial reutilată, procesul de reconstruire şi reînzestrare

continuând. În anul 2000 ÎM „Lion–Gri” SRL a început să amenajeze subsolurile pentru păstrarea

vinurilor, cu o suprafaţă de 15 mii m2 din com. Ciorescu în scopul utilizării lor pentru maturarea

vinurilor şi producerea vinurilor spumante prin metoda clasică.

Actualmente ÎM „Lion–Gri” SRL se ocupă cu producerea şi comercializarea vinurilor de

consum curent şi a vinurilor de calitate, orientându-se totalmente spre export.

În ceea ce priveşte calitatea producţiei fabricate, ÎM „Lion–Gri” SRL ocupă unul din

locurile de frunte printre producătorii autohtoni. Nivelul înalt al calităţii producţiei se datorează

următorilor factori:

• Controlul riguros al calităţii producţiei este determinat de ciclul complet de producţie

(începând cu calitatea viţei de vie cultivate şi terminând cu calitatea producţiei finite destinate

comercializării).

• Nivelul înalt de înzestrare tehnică a întreprinderii de vinificaţie secundară, precum şi de

prelucrare primară a strugurilor.

• Laboratorul întreprinderii este înzestrat cu utilaj modern pentru efectuarea probelor, termenul

de păstrare a producţiei fiind de 12-18 luni.

• În anul 2003 ÎM „Lion–Gri” SRL a fost certificată în Standardul Internaţional al Calităţii ISO

9001:2000, ceea ce a sporit nivelul de încredere a consumatorilor faţă de producţia întreprinderii.

Ţinând cont de faptul că întreprinderea ÎM „Lion–Gri” SRL planifică să producă vinuri

spumante, folosind tehnologia clasică, şi divinuri, se poate presupune că în viitorul apropiat

calitatea producţiei se va majora considerabil.

Deoarece ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere tânără, ea a început să-şi comercializeze

producţia abia în anul 2002, orientându-se, doar spre pieţele externe (tabelul 2.3.3.7). Tabelul 2.3.3.7

Structura clienţilor externi ai ÎM „Lion–Gri ” SRL pe anii 2002-2003 2002 2003 Denumirea clientului Cantit., sticle Ponderea, % Cantit., sticle Ponderea, %

1. Rusia „Винный мир” 11.519.100 95,91 11.000.500 90,33 2. Belarus „Гарсия” 491.700 4,09 792.000 6,50 3. Ucraina „Винфорт” - - 16.000 0,14 4. Polonia „Lion-Gri Europa” - - 208.488 1,71 5. Germania „Euro Lion-Gri” - - 160.488 1,32

Total 12.010.800 100 12.177.476 100 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentat de Departamentul Comercial a ÎM „Lion-Gri” SRL.

Din tabel se observă că în anul 2002 cea mai mare pondere din volumul total al livrărilor a

deţinut-o piaţa Rusiei. În anul 2003 aceasta s-a păstrat , dar s-a înregistrat o scădere a livrărilor de la

70

95,91% până la 90,33%. Faptul că un singur client deţine o pondere atât de mare nu este în favoarea

întreprinderii, constituind un pericol major pentru activitatea ei ulterioară. Un factor pozitiv este

orientarea ÎM „Lion–Gri” SRL spre ţările europene.

Fără îndoială, ÎM „Lion–Gri” SRL, deşi este o întreprindere tânără, are perspective mari

datorită calităţii înalte a producţiei sale.

Analiza calităţii producţiei şi a direcţiilor de comercializare a acesteia efectuată la câteva

întreprinderi vinicole din Republica Moldova a demonstrat că în acest domeniu există multe

neajunsuri. Calităţii producţiei nu i se acordă atenţia cuvenită în toate procesele întreprinderii,

începând cu aprovizionarea cu materie primă şi terminând cu ultimele etape ale procesului de

producţie.

Este foarte important ca persoanele care se află la conducerea întreprinderilor autohtone să

conştientizeze faptul că anume prin calitatea producţiei pot fi cuceriţi consumatorii. Dacă pe piaţa

internă şi în ţările CSI o parte a populaţiei se orientează nu atât la calitatea producţiei, cât la preţul

acesteia, pentru ţările dezvoltate aşa ceva nu este caracteristic. Iată de ce unicul instrument de

asigurare a creşterii volumului exportului este calitatea producţiei.

Actualmente pentru revigorarea ramurii vinicole toţi proprietarii întreprinderilor, inclusiv

statul (în cazul întreprinderilor de stat), trebuie să acorde importanţă majoră calităţii producţiei. În

acest scop sunt necesare investiţii pentru dezvoltarea bazei de materie primă, reutilarea

întreprinderilor etc., de asemenea implementarea şi certificarea în cadrul întreprinderilor a

Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Este important nu numai de obţinut o calitate

înaltă a producţiei, dar şi de a o menţine permanent la acelaşi nivel. Calitatea înaltă a producţiei

înseamnă clienţi permanenţi, venituri stabile şi activitate prosperă de lungă durată.

2.4 Calitatea materiei prime – pilonul de bază în asigurarea calităţii producţiei

vinicole De-a lungul secolelor viticultura şi vinificaţia au constituit preocuparea de bază a populaţiei

din Moldova, în prezent existând tradiţii foarte bogate. Amplasarea fizico-geografică, condiţiile pedo-

climaterice şi climatul favorabil ale Republicii Moldova permit cultivarea viţei de vie, care este baza

dezvoltării industriei vinicole, contribuţia acesteia la dezvoltarea economiei ţării fiind considerabilă.

Despre faptul că viticultura constituie o ocupaţie tradiţională a moldovenilor se menţionează

în lucrarea domnitorului Dumitru Cantemir „Descrierea Moldovei” (1715), în care, comunicând

despre diferite culturi agricole cultivate în ţară, subliniază: „..., dar toată generozitatea pământului

este orbită de viţa de vie excelentă” [Agricultura Moldovei, nr.5, 2003].

71

Calitatea producţiei vinicole finite este determinată, în cea mai mare măsură, de calitatea

materiei prime utilizate, adică a strugurilor. De aceea este necesar de urmărit dinamica dezvoltării

viticulturii sub aspectul formării calităţii strugurilor recoltaţi.

Analizând evoluţia suprafeţelor de vii pe parcursul secolului al XX-lea, se poate constata că

agricultura Republicii Moldova în urma celui de-al doilea război mondial a suferit pierderi enorme.

În anul 1945 suprafaţa totală a viilor în ţară alcătuia circa 98,5 mii ha, din care soiurilor europene le

reveneau doar 8,7%, restul viilor fiind soiuri hibride. Pe parcursul următorilor cinci ani suprafeţele

de viţă de vie au continuat să scadă, în anul 1950 constituind 83 mii ha.

În următoarele decenii dezvoltării viticulturii s-a acordat o atenţie sporită, suprafeţele de vii

fiind lărgite, mai ales, pe contul soiurilor europene, ceea ce a condiţionat îmbunătăţirea calităţii

producţiei vinicole. Astfel, în anul 1975 (punctul maxim al dezvoltării viticulturii pe parcursul

secolului trecut) suprafaţa totală de vii constituia 289 mii ha, din care soiurilor hibride le revenea

mai puţin de 25%.

Începând cu anul 1975, în evoluţia plantaţiilor viticole ale Republicii Moldova s-a înregistrat

o tendinţă de diminuare, care se păstrează până în prezent, cu excepţia anului 2001, când suprafaţa

totală a viilor s-a majorat cu cca 5 mii ha. Evoluţia suprafeţelor de viţă de vie în republică pe

parcursul anilor 1985-2003 pe tipuri de gospodării este prezentată în tabelul 2.4.1.

Tabelul 2.4.1 Evoluţia suprafeţei plantaţiilor de vii pe tipuri de gospodării

în perioada anilor 1975-2003, mii ha Gospodăriile de toate

categoriile Întreprinderile

agricole Gospodăriile ţărăneşti Gospodăriile populaţiei Anii Suprafaţa

viilor din care, pe rod

Suprafaţa viilor

Din care, pe rod

Suprafaţa viilor

din care, pe rod

Suprafaţa viilor

din care, pe rod

1975 289,0 181,0 231,0 132,0 - - 58,0 49,0 1980 256,0 200,0 229,0 176,0 - - 27,0 24,0 1985 220,2 170,0 198,0 149,1 - - 22,2 20,9 1990 201,3 170,9 179,0 150,0 - - 22,3 20,9 1995 185,8 172,3 141,9 132,6 8,3 8,0 35,6 31,7 2000 149,1 141,5 50,1 48,7 65,0 63,7 42,0 29,1 2001 154,5 149,7 45,8 44,3 65,2 64,6 43,5 40,8 2002 151,8 148,0 46,0 44,5 63,6 63,1 42,2 40,4 2003 149,0 143,0 46,0 43,0 61,1 59,9 41,9 40,1

Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

În Republica Moldova pe parcursul anilor 1975-2003 în gospodăriile de toate categoriile a

fost înregistrată o reducere permanentă a suprafeţelor plantate cu viţă de vie, aceasta constituind în

anul 2003 doar 51,6% din valoarea anului 1975.

Unul din indicatorii principali de evaluare a caracteristicilor viţei de vie este ponderea viilor

roditoare în suprafaţa lor totală. Dacă în anul 1975 această pondere alcătuia cca 62,6%, atunci în

anul 2003 ea a atins nivelul de 96,0%. Aceste cifre demonstrează starea nesatisfăcătoare a

72

viticulturii Republicii Moldova, în prezent, suprafaţa viilor tinere neroditoare micşorându-se foarte

mult, urmările negative ale acestui proces deja fiind simţite de către întreprinderile vinicole.

În ceea ce priveşte întreprinderile agricole, în perioada anilor 1975-2003 suprafaţa plantaţiilor

viticole s-a micşorat de la 231,0 mii ha până la 46,0 mii ha, adică cu 80,1%. De menţionat că anume

în aceste întreprinderi se efectua prelucrarea plantaţiilor viticole conform tuturor cerinţelor, care, la

rândul său, asigura o productivitate satisfăcătoare şi o calitate înaltă a strugurilor recoltaţi.

Altă situaţie se constată în cadrul gospodăriilor ţărăneşti, existenţa cărora nu era specifică

economiei administrative de comandă. Aceste întreprinderi au apărut începând cu anul 1991, pe

parcursul perioadei de tranziţie la economia de piaţă dezvoltându-se rapid. În anii 1995-2001 în

gospodăriile ţărăneşti s-a înregistrat o sporire esenţială a plantaţiilor viticole de la 8,3 mii ha până la

65,2 mii ha, adică de 7,9 ori. În anii următori a avut loc o scădere a suprafeţei acestora de la 65,2

mii ha în anul 2001 până la 61,1 mii ha în anul 2003, adică cu circa 6,3%. Cauzele sunt defrişarea

suprafeţelor de vii şi vinderea unor suprafeţe întreprinderilor vinicole, care urmăresc scopul

dezvoltării bazei proprii de materie primă. De menţionat faptul că anume în gospodăriile ţărăneşti

nivelurile de prelucrare a plantaţiilor viticole, de productivitate a lor şi calitatea strugurilor recoltaţi

sunt inferioare. În urma analizei suprafeţelor de vii din gospodăriile populaţiei, s-a observat o

creştere continuă a acestora, începând cu anul 1985 (22,2 mii ha) şi până în anul 1998 (37,0 mii ha)

cu 66,7%. În următorii ani suprafeţele de plantaţii viticole în gospodăriile populaţiei au variat

neesenţial, păstrându-se o tendinţă de creştere, până la 41,9 mii ha în anul 2003. În acest context de

subliniat că în gospodăriile populaţiei suprafeţele plantaţiilor viticole sunt mici, în schimb viţa de

vie se prelucrează foarte riguros şi calitativ, ceea ce asigură rezultate înalte.

Conform datelor din tabelului 2.4.1, în anul 1975 cea mai mare pondere a suprafeţei

plantaţiilor viticole – 79,9% o deţineau întreprinderile agricole, 20,1% revenindu-le gospodăriilor

populaţiei; în anul 2003 ponderea gospodăriilor agricole alcătuia 30,9%, a gospodăriilor ţărăneşti –

41,0% , iar a gospodăriilor populaţiei doar 28,1%.

Modificarea structurii plantaţiilor viticole după tipul de gospodărie este determinată, în mare

măsură, de consecinţele reformei agrare, specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în urma

căreia au avut loc micşorarea suprafeţelor de vii în gospodăriile agricole şi trecerea acestora în

gospodăriile ţărăneşti şi ale populaţiei. Micşorarea bruscă a suprafeţelor plantaţiilor viticole în

perioada anilor 1985-1990 se datorează, în măsură considerabilă, măsurilor luate împotriva

alcoolismului în URSS. În scurt timp au fost defrişate şi distruse circa 55 mii ha de viţă de vie, ceea ce

a avut un impact negativ asupra dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei Moldovei. Suprafeţele de vii s-au

redus şi pe parcursul anilor 1990-2003, o dată cu trecerea la economia de piaţă, când au fost iniţiate o

serie de reforme mai puţin favorabile sectorului viti-vinicol (din cauza susţinerii insuficiente de către

stat a viticultorilor, a lipsei unei politici protectoare şi bine definite referitor la activitatea ramurii viti-

73

vinicole etc.). Tendinţa de diminuare continuă a suprafeţei plantaţiilor viticole se păstrează şi în

prezent. Drept rezultat, suprafeţele plantaţiilor viticole s-au redus esenţial, starea acestora

înrăutăţindu-se considerabil, ceea ce în mod direct influenţează asupra calităţii strugurilor recoltaţi.

În urma reformei funciare din anul 1992, s-a modificat structura plantaţiilor viticole după

forma de proprietate, care a avut un impact negativ asupra evoluţiei plantaţiilor viţei de vie sub

aspect cantitativ şi sub aspect calitativ (tabelul 2.4.2). Tabelul 2.4.2

Evoluţia structurii plantaţiilor viticole după forme de proprietate în perioada anilor 1990-2003

din care: Pe toate formele de proprietate colectivă privată Anii

Suprafaţa, mii ha

Ponderea, %

Suprafaţa, mii ha

Ponderea, %

Suprafaţa, mii ha

Ponderea, %

1990 201,3 100 82,9 41,2 118,4 58,8 1995 185,8 100 8,7 4,7 177,1 95,3 2000 149,1 100 4,0 2,7 145,1 97,3 2001 154,5 100 8,2 5,3 146,3 94,7 2002 151,8 100 8,5 5,6 143,3 94,4 2003 149,0 100 8,0 5,4 141,0 94,6

Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

În tabelul 2.4.2 se constată schimbările radicale ale raportului dintre suprafeţele plantaţiilor viticole aflate în proprietatea colectivă şi în cea privată. Dacă în anul 1990 în proprietatea colectivă se aflau 41,2% din suprafaţa totală de vii, atunci pe parcursul următorilor cinci ani această cifră s-a micşorat de circa 9 ori, atingând în anul 1995 valoarea de 4,7%. În perioada anilor 1995-2003 ponderea suprafeţelor cu viţă de vie aflate în proprietatea colectivă a variat sub forma parabolică, atingând limita inferioară de 2,7% în anii 1999-2000. În ceea ce priveşte ponderea suprafeţelor plantaţiilor viticole aflate în proprietatea privată, pe parcursul anilor 1995-2003 ea a variat neesenţial, amplitudinea variaţiei alcătuind 2,9%.

Schimbarea radicală a structurii plantaţiilor viticole după forma de proprietate are impactul său asupra stării viilor şi a calităţii strugurilor recoltaţi:

• Persoana care a devenit proprietar al plantaţiei viticole, manifestă responsabilitate, grijă şi atenţie mult mai mari decât în cazul când aceasta se afla în posesia statului. Aceasta este un fenomen pozitiv pentru dezvoltarea viticulturii.

• Noii proprietari ai plantaţiilor viticole nu dispun de mijloace financiare suficiente şi de tehnica necesară pentru prelucrarea viilor, în afară de aceasta ei nu au cunoştinţe necesare în domeniul viticulturii. Toate acestea contribuie la înrăutăţirea considerabilă a stării viţei de vie, diminuarea cantităţii strugurilor recoltaţi şi a calităţii acestora.

O analiză detaliată a plantaţiilor de viţă de vie a fost efectuată în baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat. Este evident faptul că tendinţele

74

evoluţiei viticulturii sunt determinate de structura plantaţiilor viticole după vârstă: dacă predomină considerabil plantaţiile tinere – este vorba de o ramură nouă în curs de dezvoltare, iar dacă ponderea principală o deţin viile cu vârsta de peste 25 de ani – această situaţie poate fi problematică pentru dezvoltarea sectorului viti-vinicol. Productivitatea viţei de vie şi calitatea strugurilor obţinuţi depind, în mare măsură, de vârsta plantaţiilor viticole, ceea ce determină necesitatea examinării plantaţiilor viticole după vârstă (tabelul 2.4.3).

Tabelul 2.4.3 Caracteristica plantaţiilor viticole a Republicii Moldova după vârstă*

Caracteristica suprafeţelor de vii după vârstă Anii 1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani Total mii ha 47,7 151,9 33,9 3,0 236,5 1984 % 20,2 64,2 14,3 1,3 100,0 mii ha 19,4 75,6 53,5 6,3 154,8 1994 % 12,5 48,8 34,6 4,1 100,0 mii ha 2,1 11,1 69,9 27,7 110,8 2001 % 1,9 10,0 63,1 25,0 100,0

Sursa: Agenţie Agroindustrială „Moldova-Vin”. * - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat

În baza tabelului se poate constata că pe parcursul ultimelor 20 de ani structura suprafeţelor de

vii după vârstă s-a modificat radical (figura 2.4.1).

Figura 2.4.1. Caracteristica plantaţiilor viticole a Republicii Moldova după vârstă

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.4.3.

Caracteristica suprafeţelor de vii după varstă în anul 2001

1,9%10,0%

63,1%

25,0%

1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani

Caracteristica suprafeţelor de vii după varstă în anul 1994

12,5%

48,8%

34,6%4,1%

1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani

Caracteritica suprafeţelor de vii după varstă în anul 2001

1,9%10,0%

63,1%

25,0%

1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani

75

Este cunoscut faptul că durata de exploatare a plantaţiilor de viţă de vie, cu condiţia respectării

tuturor normelor de prelucrare, este de 4-5 decenii. Productivitatea maximă, determinată de numărul

de struguri pe tufă şi de masa acestora, se atinge pe plantaţiile a căror vârstă depăşeşte 25 de ani.

Analiza structurii plantaţiilor viticole după vârstă în anul 1984 demonstrează că ele pot fi

considerate relativ tinere, deoarece cea mai mare pondere (64,2%) o deţin suprafeţele de vii cu

vârsta de 5-15 ani. O pondere semnificativă (20,2%) le revine şi viilor tinere neroditoare, vârsta

cărora este cuprinsă între 1-4 ani. Suprafaţa viilor mature cu vârsta de peste 25 de ani constituie

doar 1,3% din total. Ponderea atât de mare a viilor tinere, inclusiv cele neroditoare, se datorează

faptului că Republica Moldova, făcând parte din componenţa URSS, a fost considerată drept un

teritoriu favorabil pentru cultivarea viţei de vie. Pornind de la aceste considerente, în viticultura

republicii erau investite resursele necesare în scopul lărgirii suprafeţelor de vii de soiuri preţioase şi

reducerii la maxim a soiurilor hibride.

O altă structură a plantaţiilor viticole se observă în anul 1994. Suprafaţa viilor, tinere

neroditoare a scăzut aproape de două ori, ponderea acestora fiind de 12,5%. Suprafaţa viilor vârsta

cărora era cuprinsă între 5-15 ani, a rămas relativ înaltă, ponderea lor constituind 48,8%.

Suprafeţele de vii din următoarele două categorii – 15-25 ani şi peste 25 ani, precum şi ponderile

acestora au o tendinţă de creştere faţă de valorile înregistrate în recensământul anterior.

O situaţie diametral opusă recensământului din anul 1984 este cea din anul 2001. Suprafaţa

viilor tinere neroditoare a scăzut până la 2,1 mii ha, ponderea lor constituind 1,9%. Ponderea viilor

de vârsta de 5-15 ani, cunoscând o tendinţă de micşorare continuă, în anul 2001 s-a micşorat până la

10,0%. Suprafeţele viilor de vârsta de 15-25 ani şi cele cu vârsta de peste 25 ani s-au mărit

considerabil, ponderea lor în suprafaţa totală alcătuind, respectiv 63,1% şi 25,0%.

Pornind de la productivitatea viţei de vie, pozitiv poate fi apreciat faptul că suprafeţele viilor

mature au o tendinţă de creştere. În general, dinamica structurii suprafeţelor de vii după vârstă pe

parcursul anilor 1984-2001 poate fi considerată negativă, dacă se iau în considerare următoarele:

• Suprafaţa viilor tinere neroditoare, care în viitor vor constitui sursa de bază de materie primă,

se va reduce considerabil, de la 47,7 până la 2,1 mii ha.

• Plantaţiile de vii, a căror vârsta este cuprinsă între 5 şi 15 ani, de asemenea, se micşorează

continuu, înregistrând pe parcursul acestor ani o reducere de circa 13,5 ori.

• Deşi suprafaţa plantaţiilor viticole cu vârsta de peste 25 de ani are o tendinţă de creştere, ea

totuşi rămâne a fi foarte mică, unele dintre cauze fiind prelucrarea necalitativă şi îngrijirea lor

incorectă, astfel, termenul de exploatare fiind departe de limita maximă.

În baza celor expuse se poate concluziona că modificarea structurii plantaţiilor viticole după

vârstă pe parcursul anilor 1984-2001 a fost un proces negativ, fiind în defavoarea dezvoltării

sectorului viti-vinicol.

76

Evoluţia calitativă a plantaţiilor viticole poate fi urmărită în baza analizei modificării structurii

acestora după ponderea soiurilor europene (albe, roşii şi de masă) şi a celor hibride (tabelul 2.4.4).

Una din caracteristicile pozitive ale modificării structurii plantaţiilor viticole este creşterea

ponderii soiurilor europene. Dacă în perioada de după cel da-al doilea război mondial ponderea

soiurilor europene în suprafaţa plantaţiilor viticole constituia doar 8,7%, atunci în anul 1970 ea

alcătuia deja 71,1%. Pe parcursul anilor 1970-2001 ponderea soiurilor europene a crescut încă cu

19,1%. Deşi recensământul anului 1984 a demonstrat că suprafaţa plantaţiilor de soiuri europene are

o tendinţă de scădere, ponderea acestora totuşi continuă să rămână înaltă. Aceasta se datorează

faptului că suprafeţele plantaţiilor viticole de soiuri europene se micşorează cu ritmuri mai mici

decât cele cu soiuri hibride.

Tabelul 2.4.4 Evoluţia structurii plantaţiilor viticole în Republica Moldova*

Soiurile europene includ: Anii

Suprafaţa totală de vii,

inclusiv:

soiuri europene soiuri de

masă soiuri de vin roşu

soiri de vin albe

Soiuri hibride

mii ha 219,6 156,1 34,6 24,9 96,6 63,5 1970 % 100,0 71,1 15,8 11,3 44,0 28,9

mii ha 236,5 202,3 15,7 53,8 132,8 34,2 1984 % 100,0 85,5 6,6 22,7 56,2 14,5 mii ha 154,8 138,5 24,3 36,2 78,0 16,3 1994 % 100,0 89,5 15,7 23,4 50,4 10,5 mii ha 110,8 99,9 16,8 27,1 56,0 10,9 2001 % 100,0 90,2 15,2 24,5 50,5 9,8

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”. * - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat.

Din categoria soiurilor europene pe parcursul anilor 1970-2001 cea mai mare pondere (în

limitele 44,0-56,2% din suprafaţa totală a viilor) le revine soiurilor de vin albe, datorită condiţiilor

pedo-climaterice ale zonelor centrale şi de nord ale republicii, care sunt mai mult favorabile pentru

cultivarea soiurilor albe. Ponderea soiurilor europene roşii în perioada 1970-2001 are o tendinţă de

creştere continuă, mărindu-se de la 11,3% până la 24,5%. Această sporire are la bază creşterea

cererii faţă de vinurile roşii. De menţionat faptul că anume soiurile europe roşii servesc ca materie

primă pentru producerea celor mai preţioase vinuri de calitate.

Urmărind dinamica modificării ponderii soiurilor europene de masă, se poate constata că în

anii când a fost efectuate recensămintele ea a alcătuit în jurul la 15% din suprafaţa totală a viilor, cu

excepţia anului 1984 (6,6%). La analiza dinamicii suprafeţei plantaţiilor viticole de soiuri de masă,

cel mai mare salt se observă în perioada anilor 1984-1994 (de la 15,7 mii ha până la 24,3 mii ha).

Cauza principală o constituie lupta împotriva alcoolismului, începută în 1985, care a dus la

defrişarea soiurilor de vin şi la înlocuirea lor prin soiuri de masă.

77

Plantaţiile de viţă de vie de soiuri hibride s-au micşorat pe parcursul anilor 1970-2001 de la

63,5 până la 10,9 mii ha, ponderea lor în suprafaţa totală de vii pe reducându-se continuu de la

28,9% până la 9,8%. Această dinamică este apreciată pozitiv, deoarece strugurii de soiuri hibride nu

permit obţinerea producţiei vinicole de o calitate înaltă.

După cum s-a menţionat, anume calitatea materiei prime determină, în cea mai mare măsură,

calitatea producţiei finite. Spre exemplu, pentru producerea vinurilor de calitate sunt necesare anumite

soiuri europene de struguri preţioase. Pornind de la aceste considerente, se impune studiul modificării

structurii sortimentului plantaţiilor viticole, ţinând cont de cele mai preţioase soiuri (tabelul 2.4.5).

Tabelul 2.4.5. Evoluţia structurii sortimentului plantaţiilor viticole în Republica Moldova*

Anii 1970 1984 1994 2001 Indicatorii

ha % ha % ha % ha % Suprafaţa totală de vii 219600 - 236500 - 154800 - 110800 - Suprafaţa soiurilor de vin, din care: 184900 100,0 209500 100,0 122500 100,0 94000 100,0

1) Soiuri europene roşii inclusiv: 24900 13,5 53800 25,7 36200 29,6 27100 28,8

Cabernet-Sauvignon 17795 9,6 24818 11,8 8305 6,8 7590 8,1 Merlot 796 0,4 15793 7,5 9266 7,6 8123 8,6 Pinot Noir 1195 0,6 5433 2,6 9205 7,5 6521 6,9 2) Soiuri europene albe inclusiv: 91100 49,3 132800 63,4 78000 63,7 56000 59,6

Aligote 19030 10,3 35243 16,8 25753 21,0 15790 16,8 Chardonnay 280 0,2 3275 1,6 6375 5,2 5134 5,5 Feteasca albă 24965 13,3 17501 8,4 6141 5,0 4334 4,6 Pinot Blanc 3580 1,9 5477 2,6 2401 2,0 2391 2,5 Rcaţiteli 19315 10,4 33306 15,9 15470 12,6 11508 12,2 Sauvignon 2540 1,4 16823 8,0 9636 7,9 8151 8,7 Traminer rose 1790 1,0 7231 3,5 3820 3,1 2731 2,9

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”. * - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat

Deşi conform datelor recensământurilor, începând cu anul 1984, suprafaţa viilor de soiuri

europene roşii se reduce, ponderea lor creşte. Majorarea ponderii soiurilor europene roşii constituie

un element pozitiv în modificarea structurii plantaţiilor viticole. Un alt factor pozitiv este creşterea

ponderii plantaţiilor viticole de soiuri roşii preţioase pe parcursul anilor 1970-2001, de exemplu,

Merlot (de la 0,4% până la 8,6%) şi Pinot-Noir (de la 0,6% până la 6,9%). Însă trebuie menţionat

faptul că s-a micşorat suprafaţa ocupată de soiul Cabernet-Sauvignon şi ponderea acestuia, el fiind

considerat ca unul dintre cele mai bune pentru producerea vinurilor de calitate, de colecţie şi a

vinurilor spumante roşii.

Ponderea soiurilor europene albe nu s-a redus esenţial şi pe parcursul ultimelor 20 de ani,

alcătuind în jurul a 60% din suprafaţa totală a soiurilor de vin. Cele mai preţioase soiuri albe de vin se

78

consideră Chardonnay, Aligote, Sauvignon, Rcaţiteli şi Traminer, ponderea cărora, în general, are o

tendinţă de creştere. Unul dintre cele mai răspândite soiuri de vin albe este Feteasca, dar suprafaţa şi

ponderea acestui pe parcursul perioadei analizate s-a micşorat, fiind înlocuit prin soiuri mai preţioase.

În general, reducerea suprafeţelor de vii de soiuri europene preţioase este în defavoarea

dezvoltării sectorului viti-vinicol, totodată, creşterea ponderii lor în structura plantaţiilor viticole

totale constituie un fenomen pozitiv, care contribuie la sporirea calităţii strugurilor, ca materie

primă, şi, respectiv, a producţiei vinicole finite.

Modificările suprafeţelor plantaţiilor viticole, precum şi ale structurii acestora determină în

mod direct evoluţia producţiei de struguri şi calitatea lor în republică (tabel 2.4.6).

Tabelul 2.4.6 Evoluţia producerii strugurilor în Republica Moldova în

gospodăriile de toate categoriile pe anii 1970 – 2003

Anii Producţia totală, mii t Recolta la 1 ha, chintale Conţinutul de zahăr în

struguri, % 1970 700,1 38,5 16,24 1975 1263,4 67,1 17,43 1980 1201,2 59,2 12,74 1985 654,4 37,5 17,16 1990 939,7 53,8 17,19 1995 852,2 49,2 14,40 2000 703,8 49,5 17,20 2001 505,0 33,5 16,80 2002 641,2 43,3 16,60 2003 677,2 45,5 15,90

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Urmărind dinamica producţiei totale de struguri, se observă că cel mai mare volum a fost

înregistrat în anul 1975. Anume în acest an viticultura Republicii Moldova a atins punctul

culminant în dezvoltarea sa, fiind colectate 1263,4 mii tone de struguri, recolta medie la hectar

constituind 67,1 chintale. Aceste rezultate sunt determinate atât de suprafaţa mare a plantaţiilor de

vii, cât şi de condiţiile climaterice favorabile viticulturii din anul respectiv, conţinutul de zahăr în

struguri fiind înalt (17,43%). În următorii ani a avut loc o scădere a volumului de struguri recoltaţi,

în anul 1997 cantitatea lor constituind 300,8 mii t, iar recolta medie la hectar 18,2 chintale. În

următorii ani are loc o îmbunătăţire lentă a situaţiei, în anul 2003 recoltându-se struguri de 2,3 ori

mai mult decât în anul 1997. Comparând valorile producţiei totale de struguri în ultimii ani cu cele

din anii 1975-1980, constatăm o situaţie neîmbucurătoare. Bineînţeles, că evoluţia recoltei globale

de struguri depinde mult de dinamica suprafeţelor de viţă de vie. Iată de ce la analiza productivităţii

plantaţiilor viticole se ia în considerare nu producţia totală de struguri, ci recolta medie la hectar.

Studiul volumului recoltei medii de struguri la hectar, nu demonstrează că există o oarecare tendinţă

79

de creştere continuă. Nivelul maxim al indicatorului a fost atins în anul 1975, dar în următorii ani el

nu a mai fost înregistrat. Cele mai joase valori s-au constatat în anii 1997, 1998, 1999 şi 2001, când

recolta medie la hectar a alcătuit, respectiv, 18,2, 21,6, 31,4 şi 33,5 chintale/hectar. Pe parcursul

următorilor doi ani situaţia s-a ameliorat nesemnificativ. Recolta medie de 45,5 chintale/hectar,

obţinută în anul 2003, a fost foarte mică, comparativ cu productivitatea plantaţiilor viticole din ţările

europene, unde se capătă 10-15 t/ha. Astfel, volumul producţiei totale de struguri în republică,

precum şi recolta medie la hectar nu permit a asigura o dezvoltare normală a sectorului viti-vinicol.

În principiu, nivelul redus al recoltei medii la hectar încă nu vorbeşte despre calitatea joasă a

strugurilor. În anii, cu insuficienţă de umiditate masa unui strugure şi dimensiunile boabelor pot să

fie mult mai mici, deci şi calitatea strugurilor se înrăutăţeşte. Dar e posibilă şi altă situaţie: strugurii

sunt frumoşi şi au o calitate înaltă, dar numărul lor pe tufă este mic. Ca atare, recolta medie la hectar

şi conţinutul de zahăr în struguri sunt influenţate, în mare măsură, de condiţiile climaterice ale

anului, însă aceşti doi indicatori nu depind unul de altul, deoarece recolta la hectar este în funcţie de

condiţiile climaterice, începând cu primăvara şi terminând cu toamna, conţinutul de zahăr în

struguri acumulându-se în ultimele săptămâni. Anume conţinutul de zahăr în struguri este unul

dintre indicatorii de bază, care determină calitatea acestora. S-a constatat că cultivarea viţei de vie

în condiţii climaterice calde duce la sporirea concentraţiei de zahăr şi a extractelor, reducând nivelul

acidităţii. Nivelul de bază al conţinutului de zahăr se consideră egal cu 17%. Din strugurii cu

conţinutul de zahăr mai înalt de 17% se produc vinurile de marcă şi spumante. Analizând dinamica

conţinutului de zahăr în struguri, se observă o tendinţă de scădere a acestuia, care a devenit foarte

pronunţată în perioada anilor 1990-1996. În următorii ani situaţia s-a ameliorat, în ultimii ani

conţinutul de zahăr în struguri, în medie pe ţară, a variat în limitele de 16-17%.

Nivelul relativ jos al conţinutului de zahăr în struguri şi cel al recoltei medii la hectar sunt

condiţionate, într-o măsură oarecare, de nerespectarea cerinţelor agrotehnice în cultivarea viţei de

vie şi de insuficienţa cunoştinţelor populaţiei în domeniu.

Deşi suprafaţa Republicii Moldova nu este mare, condiţiile climaterice diferă considerabil.

Astfel, în zona de sud, unde temperaturile sunt mai înalte, în struguri se acumulează un conţinut mai

mare de zahăr, pe când în zona de nord unele soiuri de struguri nu reuşesc să ajungă la condiţiile

necesare, conţinutul de zahăr fiind mai redus. De aceea trebuie de ţinut cont la selectarea terenurilor

agricole pentru plantarea viţei de vie şi luată în considerare afirmaţia lui Tomas Fuller „Din poamă

acră nu se va primi un vin dulce”.

Încheind acest capitol, pornind de la evoluţia calitativă a plantaţiilor de vii şi a producţiei de

struguri obţinute, se poate vorbi de dinamica negativă a suprafeţei de viţă de vie, a productivităţii ei

şi a conţinutului de zahăr din struguri. Dacă excludem influenţa condiţiilor climaterice, care uneori

80

sunt mai puţin favorabile viticulturii, principala cauză a tendinţei menţionate este incorectitudinea

prelucrării plantaţiilor viticole. În întreprinderile agricole condiţiile agrotehnice de cultivare a viţei

de vie, într-o măsură sau alta, se îndeplinesc, pe când în gospodăriile ţărăneşti şi cele personale, ele

foarte puţin se respectă. Pornind de la faptul că problema calităţii producţiei vinicole este strâns

legată de cea a calităţii materiei prime, sunt necesare măsuri adecvate în scopul îmbunătăţirii stării

plantaţiilor viticole şi sporirii calităţii strugurilor recoltaţi la nivelul ţării.

* * *

În baza analizei evoluţiei şi geografiei exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova,

a dezvoltării întreprinderilor vinicole sub aspectul calităţii producţiei şi a direcţiilor de

comercializare a acesteia s-a constatat că situaţia existentă nu este suficient de favorabilă.

Actualmente o cerinţă importantă pentru promovarea exporturilor tuturor produselor este

raportul optim calitate/preţ. Pentru a obţine un nivel înalt al corelaţiei calitate/preţ întreprinderile

vinicole autohtone ar trebui să promoveze mecanisme adecvate, care să permită optimizarea acestei

corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi a reducerii costului (preţului) ei. Un mecanism

eficient de creştere a exporturilor producţiei întreprinderilor vinicole la etapa actuală este Sistemul

de Management al Calităţii. În această ordine de idei, în capitolul III al lucrării se vor argumenta

direcţiile prioritare de majorare a volumului exportului producţiei vinicole în baza implementării

Sistemului de Management al Calităţii.

81

CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A

EXPORTULUI PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN BAZA IMPLEMENTĂRII

SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII „Problema nu constă în îmbunătăţirea calităţii, îmbunătăţirea calităţii este răspunsul la problemă”

(Miron Tribus)

3.1 Argumentarea etapelor elaborării, implementării şi certificării Sistemului de

Management al Calităţii În perioada actuală, când lupta concurenţială în toate domeniile de activitate este foarte

aprigă, iar cerinţele consumatorilor se caracterizează printr-o creştere continuă, un instrument

important al „succesului” întreprinderilor reprezintă mecanismul optimizării raportului calitate/preţ.

La rândul său, SMC este instrumentul care asigură nemijlocit îmbunătăţirea continuă a calităţii şi

reducerea costurilor de producţie, sporind, astfel, competitivitatea producţiei în ansamblu.

Pe de o altă parte, certificarea Sistemului de Management al Calităţii (SMC), implementat în

cadrul întreprinderii conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001, constituie un factor

important de consolidare a încrederii consumatorului în de calitatea producţiei oferite, care

confirmă corespunderea producţiei anumitor cerinţe, standarde şi condiţii tehnice stabilite.

Pornind de la faptul, că circa 90% din producţia vinicolă fabricată în Republica Moldova

este destinată exportului, certificarea SMC, implementat în cadrul întreprinderilor vinicole

autohtone în standardul internaţional ISO 9001, va constitui contribui la sporirea exportului

producţiei vinicole.

Pe parcursul ultimelor ani unele întreprinderi vinicole din Republica Moldova,

convingându-se de necesitatea sporirii competitivităţii producţiei lor pe piaţa externă, au

implementat SMC, fiind certificate conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001:2000.

Printre întreprinderile vinicole certificate conform acestui standard pot fi menţionate: „Leovin” SA,

„Aroma” SA, „Vinăria Bardar” SA, „Asconi” SA, „Lion-Gri” SRL, „Dionisos Mereni” SA,

„Vinăria Bostavan” SA, „Vismos” SA. În anul 2003 în Republica Moldova au fost înregistrate 134

de întreprinderi vinicole, întreprinderile certificate alcătuind circa 6% din numărul total şi rezervele

de implementare a SMC sunt încă foarte mari.

Pentru îmbunătăţire Sistemului de Management al Calităţii se impune examinarea etapelor

de elaborare-documentare, implementare şi certificare a acestuia. În continuare propunem

algoritmul elaborării-documentării, implementării şi certificării SMC în cadrul întreprinderilor

vinicol, care include următoarele etape:

82

I. Evaluarea situaţiei iniţiale la întreprindere vis-a-vis de prevederile standardului ISO

9001. Această etapă presupune studierea situaţiei existente şi evaluarea acesteia în raport cu

cerinţele standardului ISO 9001 şi specificul întreprinderilor vinicole. În urma studiului efectuat

echipa de implementare prezintă analiza benchmarking, care estimează poziţia întreprinderii faţă de

cerinţele tuturor procedurilor standardului. În funcţie de rezultatele obţinute se determină direcţiile

prioritare şi măsurile necesare pentru atingerea de către întreprindere a nivelului optim al sistemului

calităţii conform prevederilor standardului.

În scopul obţinerii unor rezultate veridice se propune ca evaluarea situaţiei iniţiale a

întreprinderii în raport cu prevederile standardului să fie efectuată de către o echipă de consultanţi

specializaţi şi competenţi în domeniu. Rezultatele evaluării situaţiei iniţiale pot servi drept bază pentru

elaborarea măsurilor şi stabilirea direcţiilor de implementare a SMC, adecvat întreprinderilor vinicole.

II. Documentarea SMC, care presupune următoarele subetape:

1) Elaborarea schemei organizatorice de conducere cu SMC şi stabilirea responsabilităţilor. Se

propune ca structura de conducere a SMC să se bazeze pe structura de conducere a

întreprinderii, introducându-se modificările necesare în cadrul cărora vor fi luate în considerare

prevederile standardului în acest domeniu:

• desemnarea reprezentantului managementului care, ar trebuie să fie directorul;

• desemnarea managerului calităţii, care va fi responsabil de elaborarea, documentarea,

implementarea şi menţinerea SMC.

În viziunea noastră, structura organizatorico-juridică a întreprinderii trebuie să corespundă

cerinţelor standardului ISO 9001. Principala divergenţă între structurile existente şi cele stabilite

conform prevederilor standardului ISO 9001 constă în poziţionarea managerului calităţii. Acesta se

află în subordonarea, astfel având posibilitate să controleze funcţionarea SMC în toate

subdiviziunile. În cazul în care managerul calităţii se subordonează unei anumite secţii sau

departament, el este lipsit de această posibilitate şi nu poate face obiecţiile referitor situaţiei create.

De aceea structura organizatorico-juridică a întreprinderii trebuie să corespundă prevederilor

standardului ISO 9001.

2) Definirea, aprobarea şi difuzarea politicii în domeniul calităţii. Responsabil din partea

întreprinderii pentru îndeplinirea acestei activităţi este managerul calităţii. Politica întreprinderii

se formulează în baza prevederilor standardului ISO 9001, astfel îmbunătăţirea continuă a

calităţii este unul dintre scopurile principale ale întreprinderii. Politica întreprinderii elaborată

potrivit prevederilor standardului ISO 9001 impune acordarea unei atenţii deosebite calităţii

producţiei în vederea majorării nivelului de satisfacere a cerinţelor clienţilor, îmbunătăţirii

83

continue a imaginii întreprinderii, sporirii gradului de competitivitate şi eficienţă al acesteia. De

regulă, politica întreprinderii se elaborează o dată în an, la stabilirea direcţiilor pentru anul viitor

ţinându-se cont de rezultatele obţinute pe parcursul anului curent. Autorul, îndeplinind funcţia

de managerul calităţii în cadrul ÎM „Vismos” SA, a ajuns la concluzia că o importanţă deosebită

are cunoaşterea de către întregul personal al întreprinderii a conţinutului politicii în domeniul

calităţii, astfel ei îşi pot aduce contribuţie la îmbunătăţirea acesteia.

3) Stabilirea obiectivelor calităţii este în funcţie de politica în domeniul calităţii. Obiectivele se

determină pentru fiecare departament al întreprinderii aparte, în baza opţiunilor propuse,

indicându-se termenele de realizare a acestora şi resursele necesare. La sfârşitul perioadei de

gestiune se stabileşte nivelul de realizare a obiectivelor se specifică lacunele şi scăpările din

vedere, se arată cauzele acestora. Concluziile trase şi recomandările făcute se vor lua în

considerare la definirea obiectivelor pentru anul următor. O atenţie sporită trebuie să se acorde

obiectivelor generale ale întreprinderii şi ale fiecărei subdiviziuni. Este important ca managerul

să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea resurselor necesare realizării obiectivelor.

4) Elaborarea procedurilor SMC. Mai întâi trebuie de ştiut ce proceduri trebuie elaborate. În afară

de cele şase proceduri obligatorii prevăzute de standard pentru întreprinderile vinicole sunt

necesare proceduri privind analiza contractelor, selectarea furnizorilor, controlul proceselor şi a

producţiei etc. Toate acestea proceduri în ansamblu vor asigura calitatea producţiei vinicole la

toate etapele ciclului de viaţă.

5) Elaborarea şi aprobarea manualului calităţii. Aceste reprezintă un document sintetic al SMC, în

care se descrie metodologia utilizată de întreprindere în scopul respectării prevederilor

standardului ISO 9001. Ţinând cont de specificul produselor vinicole, calitatea cărora este

influenţată de calitatea obţinută la fiecare etapă a ciclului de viaţă, este important ca în manualul

calităţii să fie descrise toate procedurile, interacţiunea şi influenţa lor asupra calităţii produsului finit.

6) Menţinerea înregistrărilor şi elaborarea instrucţiunilor de lucru. În scopul evidenţierii

responsabilităţilor fiecărui angajat în asigurarea calităţii şi demonstrarea dovezilor că aceste

responsabilităţi se îndeplinesc, este necesar de menţinut înregistrări. Aceste instrucţiuni vor

preîntâmpina comiterea greşelilor şi vor asigura calitatea.

III. Implementarea şi menţinerea funcţionării SMC. Etapa implementării SMC este cea mai

dificilă. În continuare va fi prezentat algoritmul implementării SMC în cadrul întreprinderilor

vinicole în baza Combinatului de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA, unde

implementarea SMC s-a efectuat în perioada 1.08.2004-1.03.2005 de către o echipă de consultanţă

competentă în frunte cu Dna M. Gheorghiţă. Pe data de 20.06.2005 întreprinderea a fost certificată

84

de către organismul internaţional de certificare SGS (Marea Britanie). Planul de implementare a

SMC în cadrul ÎM „Vismos” SA este prezentat în anexa 9.

1. PMC 7.5.3 „Identificarea, trasabilitatea şi definirea stadiului controlului

produsului”. Se propune ca procedura implementării anume cu PMC 7.5.3, deoarece ea cuprinde

toate secţiile şi departamentele întreprinderii şi stă la baza celorlalte proceduri, şi anume: asigură

identificarea corectă a produselor recepţionate, semifabricatelor şi produselor finite, pentru a evita

utilizarea lor incorectă, trasabilitatea produsului, începând cu recepţia materiei prime şi până la

produsul finit, stabilirea şi identificarea la toate fazele de producţie a stadiului controlului

produsului, utilizarea sau livrarea numai a produselor de calitate, cele de calitate inferioară fiind

separate pentru tratarea ulterioară.

De implementarea acestei proceduri sunt responsabili toţi şefii secţiilor de producţie.

2. PMC 7.4 „Aprovizionare” are o importanţă decisivă pentru asigurarea calităţii

producţiei vinicole. Scopul acestei proceduri este de a asigura conformitatea produselor

aprovizionate cu cerinţele de aprovizionare specificate de întreprindere; de a obţine cele mai bune

produse din punctele de vedere economic şi al calităţii de la furnizori.

ÎM „Vismos” SA evaluează şi selectează furnizorii doar urmărind asigurarea calităţii

producţiei fabricate. Pentru celelalte produse achiziţionate nu sunt prevăzute proceduri de evaluare

şi selectare a furnizorilor. Evaluarea şi selectarea corectă a furnizorilor materiei prime şi

materialelor care influenţează direct calitatea producţiei finite va asigura creşterea considerabilă a

calităţii tuturor produselor, ce constituie intrările întreprinderii, va spori gradul de satisfacţie a

clientului şi va îmbunătăţirii imaginea întreprinderii în ansamblu.

3. PMC 7.2 „Procese referitoare la client” – se aplică pentru toate ofertele, contractele

semnate şi comenzile primite de la clienţi. Scopul acestei proceduri este stabilirea cerinţelor

clientului faţă de produs şi a condiţiilor de livrare, identificarea condiţiilor referitoare la produs,

care nu au fost specificate de client, dar sunt necesare pentru a utiliza produsul şi/sau sunt cerute de

lege şi/sau sunt reglementate de standardele naţionale sau internaţionale, de a se asigura că oferta

este elaborată conform exigenţelor tehnice şi economice ale întreprinderii, că comanda primită va fi

îndeplinită conform condiţiilor clientului; asigurarea eficacităţii canalelor de comunicare cu clientul

pentru a-i livra în caz de necesitate toată informaţia referitoare la produse, contracte, oferte,

comenzi, modificări, reclamaţii.

4. PMC 7.1 „Planificarea proceselor de producţie” – se referă la toată producţia

companiei, urmărindu-se planificarea procesului de realizare a produselor conform condiţiilor

referitoare la calitate, specificate în documentaţia normativ-tehnica, în contract sau de către

conducerea companiei; definirea proceselor de realizare a produselor şi elaborarea documentelor

85

corespunzătoare; stabilirea resurselor (umane, tehnice, materiale), necesare pentru realizarea

produsului; determinarea activităţilor necesare de control şi de validare a produsului şi a condiţiilor

de acceptare a produsului pentru a asigura conformitatea lui cu condiţiile specificate; definirea

înregistrărilor necesare pentru a demonstra conformitatea proceselor şi a produselor.

5. PMC 6.3 „Controlul infrastructurii” – este elaborată pentru menţinerea infrastructurii

necesare, asigurarea conformităţii produselor cu condiţiile stabilite.

6. PMC 8.2.1 „Satisfacţia clientului” – are scopul de a evalua şi monitoriza satisfacţia

clienţilor atât externi, cât şi interni. Această procedură urmăreşte acumularea datelor şi informaţiei

necesare pentru a evalua nivelul de satisfacţie a clienţilor externi şi interni; stabilirea metodelor de

evaluare a satisfacţiei clienţilor în baza datelor şi informaţiilor existente; monitorizarea validităţii

informaţiei, a datelor şi a metodelor utilizate pentru evaluarea satisfacţiei clienţilor pentru a asigura

corespunderea lor permanentă.

7. PMC 6.2 „Resurse umane” – se aplică pentru tot personalul, care realizează activităţi ce

influenţează calitatea. Scopurile acestei proceduri sunt identificarea competenţelor indespensabile

pentru personalul care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea produsului; planificarea

instruirii personalului şi evaluarea eficacităţii acesteia; asigurarea conştientizării de către personalul

întreprinderii a relevanţei şi importanţei lor în realizarea obiectivelor calităţii; menţinerea

înregistrărilor adecvate referitoare la studii, instruire, abilităţi şi experienţă.

8. PMC 8.3 „Controlul produsului neconform” – se aplică produselor la recepţie,

semifabricatelor, produselor finite şi produselor returnate de către client, neconforme cu condiţiile

specificate. Scopul acestei proceduri este în stabilirea modalităţilor de depistare a neconformităţilor

şi de tratare ulterioară a produselor neconforme cu condiţiile specificate; asigurarea că produsele

neconforme nu sunt utilizate în producţie sau livrate clientului.

9. PMC 8.5.2 „Acţiuni corective” şi PMC 8.5.3 „Acţiuni preventive” – au ca scop

eliminarea cauzelor neconformităţilor proceselor, produselor şi ale SMC, îmbunătăţirea continuă a

SMC şi creşterea eficienţei companiei.

10. PMC 7.5.5 „Conservarea produselor” – se aplică pentru următoarele produse: vin

materie primă, materiale auxiliare, ambalaj, semifabricate, produse finite. Această procedură are

scopul de a proteja calitatea produselor (materia primă, semifabricate, produsele finite), utilizându-

se modalităţi corecte de manipulare, ambalare, depozitare şi conservare a lor, garantarea conservării

calităţii produselor pe parcursul livrării lor destinatorului, dacă aceasta este prevăzut în contract.

11. PMC 4.2.3 „Controlul documentelor” – se foloseşte pentru controlul documentelor

SMC la ÎM „Vismos” SA şi include următoarele 4 categorii de documente: manualul calităţii,

procedurile SMC, alte documente interne (planurile calităţii, instrucţiuni de lucru, documente

86

referitoare la procesele de producţie, vânzări, aprovizionare, angajare, instruire, documente de

ieşire, formulare interne, etc.), documente de origine externă (legi, regulamente, standarde, cerinţe

ale clienţilor, specificări tehnice).

Scopul acestei proceduri este de a defini documentele SMC la ÎM „Vismos” SA şi a stabili

criteriile pentru redactarea, verificarea, aprobarea, emiterea, distribuirea, arhivarea, analiza şi

actualizarea lor.

12. PMC 4.2.4 „Controlul înregistrărilor calităţii” – se aplică pentru toate înregistrările

calităţii, şi anume: înregistrări ale analizei SMC, efectuate de către management, înregistrări ale

analizei contractelor, înregistrări ale verificării produselor şi monitorizării proceselor, rapoarte de

audit, înregistrări referitoare la natura neconformităţilor şi la orice acţiuni ulterioare întreprinse,

înregistrări ale acţiunilor corective şi ale celor preventive, înregistrări ale instruirii, abilităţilor,

experienţei, studiilor personalului, înregistrări ale satisfacerii clientului intern şi celui extern.

Această procedură urmăreşte scopul stabilirii modului de identificare, colectare, arhivare,

protejare, regăsire, conservare şi eliminare a înregistrărilor calităţii pentru a demonstra aplicarea

eficace a SMC în conformitate cu condiţiile specificate.

13. PMC 8.2.4.1 „Monitorizarea şi măsurarea produselor la recepţie” – se utilizează la

produsele recepţionate ce au o importanţă strategică în realizarea produsului. Scopul urmărit este

asigurarea că produsele achiziţionate de întreprindere de care depinde calitatea producţiei fabricate

sunt controlate la recepţie conform Planurilor Calităţii, aprobate de întreprindere; în producţie se

utilizează doar produse conforme cu condiţiile specificate; înregistrările conformităţii cu criteriile

de recepţie sunt menţinute.

14. PMC 6.4 „Mediul de lucru” – se aplică pentru toate subdiviziunile întreprinderii, în

special, pentru secţiile de producţie şi încăperile de depozitare a produselor, de asemenea şi pentru

lucrările de manipulare. Scopul procedurii constă în asigurarea identificării şi monitorizării

factorilor mediului înconjurător, fizici şi umani, care pot influenţa asupra conformităţii producţiei,

securităţii angajaţilor şi capacităţii lor de lucru.

15. PMC 8.2.4.2 „Monitorizarea şi măsurarea semifabricatelor şi produselor finite” – se

foloseşte pentru toate tipurile de produse finite ale întreprinderii şi de semifabricatele obţinute la

fabricarea lor. Procedura respectivă are drept scop stabilirea modalităţilor de control al tuturor

tipurilor de semifabricate şi produse finite conform Procedurilor SMC, Planurilor calităţii,

Instrucţiunilor de lucru, Standardelor, Instrucţiunilor Tehnologice şi altor documente normativ-

tehnice, precum şi indicaţiilor clientului; asigurarea transmiterii tuturor semifabricatelor la următorul

proces tehnologic şi a produsului finit la depozit doar în cazul rezultatului pozitiv al tuturor

controalelor planificate; asigurarea că înregistrările conformităţii cu cerinţele înaintate sunt menţinute.

87

16. PMC 7.6 „Controlul instrumentelor de măsurare şi monitorizare” – se aplică pentru

toate instrumentele de măsurare şi monitorizare utilizate de întreprindere. Scopul acestei proceduri

este de a defini modalităţile şi responsabilităţile de control şi întreţinere a instrumentelor de

măsurare şi monitorizare, utilizate de întreprindere pentru a demonstra conformitatea produsului cu

condiţiile specificate; de a stabili modul de identificare a instrumentelor de măsurare şi

monitorizare; de manipulare şi păstrare a instrumentelor de măsurare şi monitorizare.

17. PMC 8.5.1 „Îmbunătăţirea continuă” – se utilizează de către toate Centrele de

Responsabilitate ale IM “VISMOS” SA pentru planificarea şi implementarea acţiunilor de

îmbunătăţire, având ca scop stabilirea metodelor şi responsabilităţilor pentru îmbunătăţirea continuă

a eficacităţii SMC.

18. PMC 8.2.2 „Audtul intern” – se aplică pentru auditurile interne ale SMC în toate

Centrele de Responsabilitate ale ÎM „VISMOS” SA. Această procedură are ca scop următoarele:

stabilirea conformităţii şi eficacităţii SMC în vigoare, a responsabilităţilor şi cerinţelor pentru

planificarea şi efectuarea auditurilor interne, raportarea rezultatelor şi menţinerea înregistrărilor;

acordarea Centrului de responsabilitate verificat a oportunităţii de îmbunătăţire a propriei activităţi

în vederea creşterii satisfacţiei clientului.

19. PMC 5.0 „Responsabilitatea managementului” – se întrebuinţează de către toate

Centrele de responsabilitate ale ÎM “VISMOS” SA, în limitele competenţelor acestora. Scopul

procedurii constă în asigurarea că managementul de cel mai înalt nivel din ÎM “VISMOS” SA

poartă răspundere pentru dezvoltarea, implementarea şi menţinerea SMC, îmbunătăţirea continuă şi

eficacitatea lui, modul de menţinere, dirijare şi îmbunătăţire a SMC; stabilirea modului de

demonstrare a Angajamentului managementului, a modalităţilor de efectuare a Analizei SMC din

partea managementului, de orientarea spre client, planificarea calităţii, stabilirea responsabilităţilor

şi autorităţii, elaborarea şi actualizarea politicii în domeniul calităţii.

20. PMC 8.4 „Analiza datelor” – se aplică de către toate Centrele de Responsabilitate ale

ÎM “VISMOS” SA pentru analiza datelor obţinute în urma monitorizării şi măsurării indicatorilor

de performanţă a produselor, proceselor şi SMC. Scopul procedurii este de a descrie modalităţile şi

responsabilităţile pentru colectarea, analiza şi interpretarea datelor, obţinute în urma monitorizării şi

măsurării produselor, proceselor şi SMC.

21. PMC 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor” – se utilizează pentru toate

procesele SMC al întreprinderii. Procedura respectivă are ca scop asigurarea controlului proceselor

SMC al întreprinderii prin monitorizarea şi măsurarea parametrilor lor în vederea obţinerii

rezultatelor planificate.

88

Este foarte important de a asigura buna funcţionare a SMC, fapt ce contribuie la

îmbunătăţirea continuă a calităţii.

IV. Certificarea SMC se efectuează de către un organism internaţional de certificare. Dacă

în timpul efectuării auditului extern sunt depistate cel puţin două neconformităţi majore, atunci are

loc stoparea auditului extern la etapa dată sau continuarea până la sfârşit, în scopul evidenţierii

tuturor neconformităţilor existente, fără obţinerea certificatului. În cazul în care auditul are un

rezultat pozitiv, în timp de 4-6 săptămâni întreprinderea obţine certificatul de implementare a SMC.

Întreprinderea, pentru a se încredinţa că este pregătită pentru certificare, efectuează auditul

intern, conform prevederilor standardului ISO 19011. Pentru această, în primul rând, se impun

selectarea şi pregătirea auditorilor interni competenţi, în al doilea rând – efectuarea corectă a lui.

Auditul poate fi realizat în trei moduri: pe orizontală – se selectează o secţie sau un

departament şi se controlează toate procedurile implementate în cadrul lor; pe verticală – se alege o

procedură şi se verifică funcţionarea acesteia în toate secţiile sau departamentele tangente; mixtă –

în cadrul acesteia se folosesc cele două tipuri menţionate. Cea mai optimală variantă este cea mixtă,

care permite efectuarea unui control mai amănunţit, evidenţierea multiplelor neconfomităţi existente

în funcţionarea SMC şi elaborarea măsurilor de înlăturare a acestora.

După efectuarea auditului intern, se determină organul de certificare. Unor organe

internaţionale de certificare li se propune să certifice întreprinderea respectivă. În baza devizului de

cheltuieli propus de mai multe organe, se selectează varianta optimă, ţinând cont şi de prestigiul

organelor de certificare. Cu organul selectat se încheie un contract referitor la petrecerea certificării

întreprinderii.

În ceea ce priveşte selectarea organului de certificare de către întreprinderile vinicole

autohtone, de menţionat faptul că pentru majoritatea acestora principalul criteriu de selectare este

devizul de cheltuieli. Ţinând cont de faptul că producţia vinicolă autohtonă se comercializează pe

pieţele diferitelor ţări ale lumii şi toate întreprinderile vinicole intenţionează să-şi lărgească în viitor

piaţa de desfacere, se propune ca la baza selectării organului de certificare să nu stea devizul de

cheltuieli, ci prestigiul acestui organ. Certificarea SMC al întreprinderilor vinicole din Republica

Moldova de către un organ cu renume mondial va asigura sporirea încrederii consumatorului faţă de

producţia moldovenească şi a volumului exportului.

De menţionat faptul că succesul funcţionării SMC depinde, în mare măsură, de principala

etapă – cea a implementării sistemului. Se ştie că unele întreprinderi vinicole încearcă de sine stătător

să implementeze SMC. Dar este foarte important ca implementarea acestui sistem să fie efectuată cu

ajutorul unei echipe de consultanţă competente. În acest caz, cheltuielile legate de implementarea cu

89

succes a SMC prin intermediul echipei de consultanţi vor fi pe deplin recuperate prin certificarea

reuşită a acestuia, îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, creşterea nivelului de satisfacţie a

clienţilor etc., astfel asigurându-se creşterea semnificativă a volumului vânzărilor întreprinderii.

3.2 Abordarea procesuală a întreprinderilor vinicole – un element important al

Sistemului de Management al Calităţii 3.2.1 Implementarea managementului prin procese – fundamentul îmbunătăţirii continue

Sistemele de Management al Calităţii, elaborate şi implementate în cadrul întreprinderilor

conform Standardului Internaţional ISO 9001:2000, se bazează preponderent pe implementarea

managementului prin procese.

Standardul Internaţional ISO 9001:2000 promovează o abordare bazată pe dezvoltarea,

implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii SMC, în scopul creşterii satisfacţiei clientului în urma

îndeplinirii cerinţelor acestuia.

Pentru asigurarea funcţionării eficiente al întreprinderii este necesar de identificat şi de

coordonat numeroase activităţi corelate. Orişicare activitate în cadrul căreia se utilizează anumite

resurse, astfel încât are loc transformarea elementelor de intrare în elemente de ieşire, poate fi

considerată un proces. Deseori elementele de ieşire dintr-un proces constituie, în mod direct,

elementele de intrare în procesul următor.

Implementarea unui sistem de procese în cadrul oricărei întreprinderi, precum şi

identificarea, interacţiunea acestora şi conducerea lor poate fi considerată drept o „abordare bazată

pe proces”. Avantajul primordial al abordării bazate pe proces constă în efectuarea controlului

permanent atât al legăturii dintre procesele individuale ale unui sistem de procese, cât şi al

combinării şi interacţiunii acestora.

O astfel de abordare a SMC generează principalele elemente importante, care figurează în

cadrul acestui sistem, şi anume:

• înţelegerea şi satisfacerea cerinţelor clienţilor;

• necesitatea de a aborda procesele în funcţie de valoarea adăugată;

• obţinerea rezultatelor înalte în ceea ce priveşte performanţa şi eficacitatea procesului;

• îmbunătăţirea continuă a proceselor în baza măsurărilor obiective.

Modelul unui Sistem de Management al Calităţii, bazat pe proces şi prevăzut de standardul

internaţional, este prezentat în figura 3.2.1.1. În această figură sunt ilustrate legăturile dintre toate

procesele SMC, specificate în capitolele 4 – 8 ale standardului internaţional ISO 9001:2000. După

cum se observă, rolul semnificativ le revin clientului şi definirii cerinţelor lui drept element de

intrare. Monitorizarea satisfacţiei clientului se efectuează în baza evaluării informaţiilor ce ţin de

90

percepţia clientului a faptului că organizaţia este capabilă să satisfacă cerinţele lui. În modelul

prezentat anterior sunt incluse toate cerinţele Standardului Internaţional ISO 9001:2000, însă

procesele nu sunt abordate detaliat.

Legendă:

Figura 3.2.1.1. Modelul Sistemului de Management al Calităţii bazat pe proces Sursa: Standardul Internaţional ISO 9001.

În scopul realizării ideii de îmbunătăţire continuă în baza managementului prin procese

punctul 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor” al standardului ISO 9001 prevede

monitorizarea şi măsurarea proceselor în cadrul întreprinderii. Cerinţele standardului în acest

domeniu sunt:

• Întreprinderea trebuie să aplice metode adecvate pentru monitorizarea procesului şi, acolo

unde este aplicabil, măsurarea lui;

• Întreprinderea trebuie să elaboreze şi să implementeze metode de măsurare a proceselor, care

ar demonstra capacitatea acestora de a obţine rezultatele planificate;

Îmbunătăţirea continuă a Sistemului de Management al Calităţii

Responsabilitatea managementului

Managementul resurselor

Măsurare, analiză şi îmbunătăţire

Realizarea produsului

CLIENŢI

Satisfacţie

CLIENŢI

Cerinţe Elemente

de ieşire Produs Elemente

de intrare

Intrări Ieşiri

Activităţi care adaugă valoare Flux de informaţii

91

• Dacă rezultatele planificate nu sunt obţinute, întreprinderea trebuie să întreprindă acţiuni

corective pentru a asigura conformitatea produsului.

În scopul realizării cerinţelor standardului orice întreprindere trebuie, în primul rând, să-şi

identifice toate procesele. Drept proces în SMC, conform prevederilor standardului, poate servi

orice acţiune, care prevede:

INTRARE → TRANSFORMARE → IEŞIRE

În această ordine de idei, în cadrul ÎM „VISMOS” SA au fost identificate principalele

procese ale SMC. Harta tuturor proceselor realizate în cadrul întreprinderii se prezentă în Anexa 10.

Această hartă este constituită din trei părţi: procese de management, procese ale ciclului de viaţă a

produsului şi procese de suport.

La nivelul superior al hărţii proceselor se află „Procesele de management”, care se atribuie

managementului de vârf al organizaţiei. În calitate de date de intrare se utilizează datele,

informaţiile, procesele, raportul managerului calităţii, care apoi sunt analizate şi prelucrate de către

managementul top, fiind modificat şi îmbunătăţit SMC. Iar drept date de ieşire servesc cele care ţin

de îmbunătăţirea produselor, proceselor, SMC.

Categoria „Procese ale ciclului de viaţă a produsului” poate fi considerată cea mai

importantă grupă a proceselor utilizate în cadrul întreprinderii, deoarece anume ea este legată de

realizarea produsului, ceea ce constituie activitatea de bază a întreprinderii. Date de intrare în acest

proces sunt cerinţele clientului. Îndată după semnarea contractului, se planifică procesul de

producţie, care se află în strânsă concordanţă cu procesul de aprovizionare. În continuare are lor

realizarea procesului de producţie, care finalizează cu depozitarea produsului finit. În calitate de

date de ieşire a „Proceselor ale ciclului de viaţă a produsului” serveşte produsul livrat către client.

Categoria „Procese de suport” reprezintă cea mai largă grupă de procese utilizate în cadrul

întreprinderii. Scopul „Proceselor de suport” îl constituie crearea proceselor necesare pentru realizarea

„Proceselor ciclului de viaţă a produsului”. Această categorie este foarte importantă pentru asigurarea

activităţii stabile a întreprinderii. Fiecare proces care face parte din categoria respectivă are ca scop

menţinerea „Proceselor ciclului de viaţă a produsului” într-un ritm de lucru stabil.

Astfel, cele trei grupe de procese se află într-o relaţie de interdependenţă, formând o întreagă

unitate de procese, care se desfăşoară în cadrul întreprinderii. Procese analogice pot fi elaborate la

alte întreprinderi vinicole, introducând unele modificări specifice.

În scopul implementării SMC la ÎM „VISMOS” SA a fost elaborată o procedură

documentată de monitorizare şi măsurare a proceselor SMC al întreprinderii – PMC 8.2.3

„Monitorizarea şi măsurarea proceselor”. Scopul acestei proceduri constă în asigurarea controlului

92

proceselor SMC al întreprinderii prin monitorizarea şi măsurarea parametrilor lor în vederea

obţinerii rezultatelor planificate.

Modalităţile operaţionale cu privire la măsurarea şi monitorizarea proceselor identificate

propuse în procedură, sunt următoarele:

1. Monitorizarea şi măsurarea proceselor SMC.

Pentru controlul eficient al proceselor ÎM

CVSM „VISMOS” SA aplică metodologia

PDCA ceea ce în română ar însemna: „Planifică

– Efectuează – Verifică – Acţionează”. Acest

ciclu reprezintă:

Planifică – înseamnă stabilirea obiectivelor şi a indicatorilor pentru fiecare proces al SMC.

Efectuează – procesele sunt realizate în conformitate cu diagramele de flux stabilite.

Verifică – procesele sunt monitorizate şi măsurate în raport cu politica, obiectivele şi

cerinţele existente.

Acţionează – sunt necesare acţiuni pentru îmbunătăţirea proceselor.

2. Monitorizarea şi măsurarea proceselor de produţie.

Procesele de producţie sunt identificate în Schemele proceselor de producţie, incluse în

Planurile Calităţii PC 7.1 pentru tipurile de produse fabricate de ÎM „VISMOS” SA:

PC 7.1 A – vinuri spumante naturale produse în flux continuu.

PC 7.1 B – vinuri spumante naturale produse prin metoda periodică.

PC 7.1 C – vinuri naturale seci.

PC 7.1 D – vinuri naturale demiseci şi demidulci.

PC 7.1 E – vinuri speciale.

PC 7.1 F – divinuri.

PC 7.1 G – brandy.

Planurile Calităţii PC 7.1 A-G prevăd monitorizarea proceselor de producţie. Planurile de

monitorizare conţin informaţia privind: fazele procesului; controlul efectuat; secţia/persoana

responsabilă; metode/instrumente de control; înregistrări.

Secţiile de cupajare şi secţia de biochimie sunt responsabile de monitorizarea şi măsurarea

(controlul) tuturor proceselor de primire a materiei prime şi de prelucrare (egalizare, tratare, filtrare

etc.). Secţiile de îmbuteliere poartă răspundere de monitorizarea şi măsurarea (controlul) proceselor

de îmbuteliere şi de ambalare a produsului finit. Depozitul de materiale şi produse finite este

responsabil de recepţionarea, monitorizarea şi păstrarea materialelor şi produselor finite.

P

A

V

E

93

Pentru a prezenta dovezi pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor au fost prevăzute

metode de înregistrare a rezultatelor în următoarele documente:

• REGISTRUL RTP 8.2.3/1 de evidenţă a temperaturii şi presiunii – conţine înregistrări

referitoare la temperatura şi presiunea semiproduselor în secţia Biochimie nr.1 şi RTP 8.2.3/2

– include înregistrări referitoare la temperatura şi presiunea semiproduselor în secţia

Biochimie nr.2.

• REGISTRUL pentru evidenţa temperaturii şi presiunii recipientelor pentru recepţie (7 BIO) –

conţine înregistrări privind temperatura şi presiunea recipientelor.

• REGISTRUL de evidenţă a presiunii CO2 (2 BIO) – include înregistrări referitoare la

presiunea CO2.

• REGISTRUL tehnoşogic P9 – conţine înregistrări cu privire la cantitatea, volumul, timpul,

dozele substanţelor de cleire.

• FIŞA de egalizare/cupajare – cuprinde înregistrări referitoare la temperatura, volumul

vinurilor egalizate/cupajate.

• REGISTRUL de primire/predare a schimbului (1 BIO) – conţine înregistrări privind

activităţile efectuate pe parcursul schimbului.

• REGISTRUL de evidenţă a cuvelor (6 BIO) – conţine înregistrări referitoare la cuvele pentru

maia de levuri.

Pentru îmbunătăţirea performanţelor proceselor se aplică procedura PMC 8.4 „Analiza

datelor”, scopul căreia constă în colectarea, analiza şi interpretarea datelor, obţinute în urma

monitorizării şi măsurării proceselor. Această procedură se aplică de către toate Centrele de

Responsabilitate ale ÎM CVSM “VISMOS” SA pentru analiza datelor obţinute în urma

monitorizării şi măsurării indicatorilor de performanţă a produselor, proceselor şi SMC.

Pentru procesele de producţie se prevede măsurarea următorilor indicatori care determină

performanţa lor (tabel 3.2.1.1).

Utilizarea şi monitorizarea indicatorilor specificaţi în tabel vor asigura sporirea

performanţelor proceselor utilizate în cadrul ÎM „VISMOS” SA. Rezultatele controlului proceselor

se transmit managerului calităţii pentru a fi examinate prin prisma analizei specifice din partea

managementului, ceea ce se va solda cu îmbunătăţirea continuă.

În scopul îndeplinirii cerinţelor standardului cu privire la măsurarea şi monitorizarea

proceselor este necesar a elabora anumiţi indicatori, care ar permite satisfacerea cerinţelor. Pornind de

la aceste considerente pentru ÎM „VISMOS” SA au fost elaborate schemele proceselor SMC. Unele

dintre aceste scheme (elaborate de către autorul tezei) sunt prezentate în Anexele 11-15.

94

Tabelul 3.2.1.1 Indicatorii ce determină performanţa procesului de producţie în cadrul ÎM „Vismos” SA

Domeniile analizate Indicatori de performanţă Modul de monitorizare

Responsabil de măsurare /monitorizare şi de

frecvenţa raportării rezultatelor monitorizării

Obiectivele calităţii

Gradul de realizare a obiectivelor

Raportul dintre rezultatul real şi cel planificat, %

Fiecare CDR O dată în an

Competenţa personalului

Gradul de competenţă al angajaţilor din fiecare CDR

Gradul de competenţa al conducătorilor CDR

Punctajul obţinut la evaluare / punctajul maxim, % (PMC 6.2)

Dinamica modificării acestor indicatori în medie pe CDR şi

întreprindere

PER Fiecare CDR O dată în an

Instruirea personalului Eficacitatea instruirii Evidenţă statistică PER

La finele anului

Satisfacţia personalului

Gradul de satisfacţie a personalului

Conform procedurii PMC 8.2.1/1. Dinamica modificării

gradului de satisfacţie a personalului pe fiecare CDR şi

în medie pe întreprindere

PER O dată în doi ani

Calitatea mentenanţei

echipamentului

Numărul de cereri pentru reparaţii neplanificate

Dinamica numărului de cereri pentru reparaţii neplanificate pe CDR, pe grupe de mijloace fixe

DPR/MEC O dată în an

Reclamaţii din partea clienţilor Numărul de reclamaţii

Dinamica numărului de reclamaţii. Dinamica numărului de

reclamaţii pe tipuri de produse

MAC O dată în trimestru

Satisfacţia clienţilor

Gradul de satisfacţie a clienţilor externi

Punctaj obţinut / punctaj maximum, % (PMC 8.2.1) Dinamica modificării acestor

indicatori în medie pe întreprindere şi pe clienţi

DCO O dată în an

Audituri interne Numărul de neconformităţi (majore, minore, observaţii)

pentru fiecare CDR

Dinamica neconformităţior pe CDR

MAC După fiecare audit

Controlul proceselor de

producţie

Numărul de neconformităţi depistate

Ponderea neconformităţilor înlăturate cu rezultat pozitiv,

în total număr de neconformităţi

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

MAC O dată în trimestru

Acţiuni corective

Numărul de acţiuni corective deschise. Ponderea acţiunilor corective închise cu rezultat

pozitiv, în total număr de acţiuni corective

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

MAC O dată în an

Acţiuni preventive

Numărul de acţiuni preventive deschise.

Ponderea acţiunilor corective închise cu rezultat pozitiv, în

total număr de acţiuni corective.

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

MAC O dată în an

Îmbunătăţire

Îmbunătăţiri propuse / număr de subdiviziuni

Îmbunătăţiri propuse / număr de angajaţi

Îmbunătăţiri implementate / îmbunătăţiri propuse, %

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

Fiecare CDR O dată în an

Sursa: Elaborat de autor

În schemele proceselor se reflectă intrările, transformările şi ieşirile pentru fiecare proces.

Astfel, în baza datelor din tabelele prezentate se observă că din fiecare proces fac parte mai multe

95

procese componente, care au intrările, transformările şi ieşirile, fiind indicat şi locul înregistrării.

Pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor SMC la ÎM „VISMOS” SA s-au propus următorii

indicatori, care trebuie să fie măsurabili. În Anexa 16 sunt prezentaţi indicatorii principalelor

procese, identificate pentru ÎM „VISMOS” SA.

Standardul internaţional ISO 9001 promovează adoptarea abordării bazate pe proces şi pe

dezvoltare, implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii sistemului calităţii în scopul creşterii

satisfacţiei clientului în urma îndeplinirii cerinţelor acestuia.

Capitolul 8 al Standardului Internaţional ISO 9001:2000 „Măsurare, analiză şi îmbunătăţire”

prevede ca orice întreprindere în SMC să planifice şi să implementeze nu numai indicatorii de

măsurare a proceselor, dar şi să efectueze analiza lor, ceea ce va servi drept bază pentru

îmbunătăţirea continuă.

Analiza indicatorilor de măsurare a proceselor în cadrul întreprinderii este necesară pentru:

• a demonstra conformitatea produsului;

• a se asigura conformitatea SMC;

• a îmbunătăţi continuu eficacitatea SMC.

Modelul de îmbunătăţire continuă poate fi prezentat în felul următor: în baza informaţiilor

referitoare la percepţia clientului privind satisfacerea de către întreprindere a cerinţelor sale, a

rezultatelor auditurilor interne, indicatorilor măsurării şi monitorizării proceselor, rezultatelor

monitorizării şi măsurării produsului cu ajutorul analizei datelor, etc., întreprinderea elaborează

măsuri de îmbunătăţire continuă. Îmbunătăţirea continuă a SMC are loc în baza utilizării politicii

referitoare la calitate, a realizării obiectivelor calităţii, a acţiunilor corective şi preventive, precum şi

a analizei efectuate de către managementul.

Pentru efectuarea corectă a analizei de către management a fost elaborată procedura

documentată PMC 5.0 „Responsabilitatea managementului”, în care este descris modelul de

îmbunătăţire continuă pentru ÎM „VISMOS” SA. Acest model prevede completarea diferiteloror

formulare, care cuprind informaţii de intrare pentru analiză, informaţii rezultative ale analizei şi

propune măsurilor de îmbunătăţire. În baza rezultatelor analizei efectuate de către management se

elaborează politica şi obiectivele calităţii pentru anul următor.

Drept elemente de intrare pentru analiza SMC servesc următoarele informaţii specificate de

către managerul calităţii în formularul RMC 5.6 „Raportul Managerului Calităţii”:

• rezultatele auditurilor interne;

• rezultatele auditurilor externe;

• reclamaţiile clienţilor;

96

• acţiunile corective şi preventive şi eficacitatea acestora;

• situaţia privind satisfacţia clienţilor;

• situaţia privind neconformităţile proceselor/produselor;

• rezultatul acţiunilor planificate în cadrul analizei precedente a SMC, efectuate de către

management.

La sfârşitul fiecărui an este convocată o şedinţă a conducerii ÎM CVSM „VISMOS” SA

pentru analiza SMC, în cadrul căreia managerul calităţii prezintă raportul RMC 5.6 privind starea şi

eficienţa Sistemului Calităţii. În baza analizei efectuate în Raportul Managerului Calităţii este

completat formularul ACO 5.6 „Analiza SMC” cu:

• decizii referitoare la politica, obiectivele şi eficienţa SMC;

• acţiuni de îmbunătăţire a produselor;

• acţiuni de îmbunătăţire a proceselor;

• acţiuni de îmbunătăţire a sistemului.

Datele de ieşire ale sistemului se referă la:

• politica actualizată în domeniul calităţii;

• obiectivele calităţii pentru anul următor.

Astfel, este finalizată rotaţia în ciclul PDCA, drept rezultat fiind obţinută îmbunătăţirea

continuă a proceselor, produselor şi SMC.

Activitatea oricărei întreprinderi poate fi privită ca o multitudine de procese, fiecare din ele

având intrările, transformările şi ieşirile sale. Generalizând cele menţionate, se poate concluziona

că între toate procesele întreprinderii există un raport de interdependenţă, mai mult sau mai puţin

semnificativ. Armonia şi concordanţa proceselor determină în mod direct realizarea celui mai amplu

proces – „întreprinderea”, intrările căruia reprezintă materia primă, materialele auxiliare etc., iar

ieşirile se prezintă sub forma producţiei livrate clientului. De asemenea se poate afirma că

implementarea managementului prin procese constituie condiţia principală de îmbunătăţire continuă

a proceselor, producţiei şi SMC.

3.2.2 Crearea unui Sistem de Management al Calităţii integrat – bază pentru asigurarea

calităţii în sectorul viti-vinicol

După cum s-a menţionat, orice întreprindere poate fi privită ca un proces integru în sensul

deplin al cuvântului, care întruneşte o multitudine de procese componente. Astfel, ansamblul

proceselor ce au loc în cadrul întreprinderii formează un proces complet – „întreprindere”, intrările

97

constituind ansamblul de materii prime, materiale auxiliare, etc., iar în calitate de ieşiri servind

producţia livrată clientului.

În teză au fost prezentate schemele unora dintre cele mai importante procese din cadrul

întreprinderilor de vinificaţie secundară, în baza ÎM „Vismos” SA, autorul tezei participând

nemijlocit la elaborarea acestor procese în perioada implementării SMC.

SMC implementat în întreprinderile vinicole contribuie în mod direct la sporirea şi

îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, pilonul de bază în asigurarea producţiei vinicole

rămâne a fi calitatea materiei prime utilizate.

Pentru întreprinderile de vinificaţie secundară, materie primă serveşte vinul brut achiziţionat

de la întreprinderile de vinificaţie primară. Pentru acestea materia primă o alcătuiesc strugurii

colectaţi de la întreprinderile agricole, care, la rândul lor, constituie ieşirile (producţia finită) pentru

întreprinderile agricole. Astfel, toate intrările şi ieşirile în lanţul de fabricare a producţiei vinicole se

află într-o interdependenţă reciprocă, astfel încât ieşirile procesului anterior determină în mod direct

intrările şi calitatea următorului proces.

În contextul celor expuse, se impune urmărirea lanţului tuturor proceselor specifice

producţiei vinicole, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu etapa comercializării

producţiei. Întregul lanţ de producţie, la rândul său, poate fi abordat ca un proces integrat, având

intrările şi ieşirile sale (figura 3.2.2.1):

Figura 3.2.2.1. Schema generală a procesului integrat de producere a producţiei vinicole

Sursa: Elaborat de autor

Conform schemei prezentate, intrările procesului de fabricare a producţiei vinicole

constituie materialul săditor (viţă de vie altoită sau viţă pe rădăcini proprii), care se va planta,

asigurând recolta de struguri, iar ieşirile procesului integrat vor alcătui producţia vinicolă la

consumatorul final. În continuare se prezintă schema proceselor de fabricare a producţiei vinicole,

fiecare proces fiind reprezentat de participant separat în formarea lanţului valoric (tabelul 3.2.2.1).

INTRARE IEŞIRE

Producţia vinicolă la consumator

Material săditor

TRANSFORMARE

Întreprin-derile

agricole

Întreprin-derile de

vinificaţie primară

Întreprin-derile de

vinificaţie secundară

Întreprin-derile

comerciale

98

Tabelul 3.2.2.1. Schema proceselor de fabricare a producţiei vinicole (după participanţii la lanţul de producţie)

INTRĂRILE IEŞIRILE

Caracteristicile intrărilor

Date de intrare

Schema procesului Date de ieşire

Caracteristicile ieşirilor

- sortimentul - productivitatea - rezistenţa la boli - rezistenţa la temperaturi scăzute - caracteristicile parametrilor conform standardului (lungimea, numărul ochilor, diametrul etc.)

Material săditor

Struguri

- soiul strugurilor - ponderea bobiţelor defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi, etc. - concentraţia de zahăr - nivelul acidităţii etc.

- soiul strugurilor - ponderea bobiţelor defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi, etc. - concentraţia de zahăr, - nivelul acidităţii, etc.

Struguri Vin brut

- indicii organoleptici (limpiditate, culoare, aromă, gust) - indicii fizico-chimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a zaharurilor, concentraţia în masă a acizilor titrabili, concentraţia în masă a acizilor volatili, concentraţia în masă a acidului sulfuros total şi liber, concentraţia în masă a fierului.

- indicii organoleptici (limpiditate, culoare, aromă, gust) - indicii fizico-chimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a zaharurilor, concentraţia în masă a acizilor titrabili, concentraţia în masă a acizilor volatili, concentraţia în masă a acidului sulfuros total şi liber, concentraţia în masă a fierului

Vin brut

Producţie vinicolă

finită

- indicatorii ce caracterizează vin-materie primă - indicatorii ce determină calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta, etc.

- indicatorii ce caracterizează vin-materie primă - indicatorii ce determină calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta, etc.

Producţie vinicolă

finită

Producţie vinicolă finită

la consumatorul

final

- indicatorii ce caracterizează vin-materie primă - indicatorii ce determină calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta, etc.

Sursa: Elaborat de autor

Întreprinderile comerciale

Întreprinderile de vinificaţie secundară

Întreprinderile agricole

Întreprinderile de vinificaţie primară

99

În baza schemei întregului proces de fabricare a producţiei vinicole până la etapa finală,

adică când ajunge la destinator, s-a de destinaţie a acesteia s-a efectuat divizarea acesteia în 4

procese complexe, denumirile cărora coincid cele ale cu denumirile participanţilor la lanţul valoric.

În mod analogic poate fi elaborată şi schema mai detaliată a proceselor pentru fabricarea unor tipuri

concrete de produse vinicole. Din schema prezentată se observă că intrările fiecărui proces coincid

cu ieşirile procesului precedent. În acest caz, calitatea producţiei livrate consumatorului final este

determinată în mod direct de calitatea proceselor anterioare. Astfel, pentru a asigura o calitate înaltă

a producţiei finite este necesar a gestiona corect calitatea întregului lanţ de producţie. Principalul

instrument care poate asigura calitatea înaltă a producţiei şi îmbunătăţirea continuă a acesteia, este

sistemul adecvat de management al calităţii. În această ordine de idei, se argumentează necesitatea

implementării SMC în cadrul tuturor întreprinderilor participante la lanţul de fabricare a producţiei

vinicole. Cu regret, actualmente în Republica Moldova accentul de bază se pune pe certificarea

SMC conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000 în cadrul întreprinderilor de vinificaţie

secundară, neglijând necesitatea certificării întreprinderilor de vinificaţie primară, întreprinderilor

agricole ce cultivă viţă de vie şi întreprinderilor comerciale ce distribuie producţie vinicolă.

Pentru fiecare participant este foarte important a stabili influenţa SMC asupra formării

calităţii producţiei în toate procesele existente:

• Întreprinderile agricole care se ocupă cu cultivarea viţei de vie. SMC implementat la

întreprinderile agricole va impune plantarea doar a materialului săditor (viţă de vie altoită) de

o productivitate înaltă, rezistent la condiţiile pedo-climaterice existente (mai ales, la

temperaturile scăzute iarna) şi la boli. Viile plantate şi prelucrate în baza SMC, conform

prevederilor standardului ISO 9001, vor asigura o productivitate înaltă şi o calitate superioară

a strugurilor recoltaţi. Astfel, următorul participant al lanţului de producţie (întreprinderile de

vinificaţie primară) va obţine materia primă (strugurii) calitativă.

• Întreprinderile de vinificaţie primară. SMC implementat la întreprinderile de vinificaţie

primară va asigura, în primul rând, utilizarea materiei prime calitative, controlul riguros al

tuturor etapelor procesului de producţie, respectarea tuturor normelor necesare şi obţinerea

producţiei finite de o calitate superioară.

• Întreprinderile de vinificaţie secundară. SMC implementat la întreprinderile de vinificaţie

secundară asigură, în primul rând, folosirea materiei prime şi materialelor auxiliare calitative,

ce corespund tuturor normelor existente, contribuie la eliminarea tuturor neconformităţilor în

baza întreprinderii unor acţiuni corective şi preventive, astfel încât se atinge un nivel înalt al

calităţii producţiei vinicole finite.

100

• Întreprinderile comerciale. SMC are o importanţă mare şi pentru întreprinderile comerciale. Se

pot aduce multiple exemple când producţia vinicolă oferită de întreprinderile de vinificaţie

secundară corespunde tuturor normelor şi cerinţelor stabilite, totodată, la consumator ajunge

producţia necalitativă (oformarea sticlei defectată, conţinutul ei nu corespunde normelor

necesare). Pentru a evita aceste situaţii, la întreprinderile comerciale trebuie să funcţioneze un

Sistem de Management al Calităţii adecvat, care să asigure respectarea tuturor normelor şi

condiţiilor de transportare şi depozitare a producţiei, astfel încât nu se va înrăutăţi calitatea

acesteia.

A fost estimată influenţa SMC asupra calităţii producţiei a fiecărui participant al lanţului de

producţie. De menţionat că a fost stabilit doar impactul Sistemului asupra calităţii producţiei, fără să

fie luate în considerare o serie de avantaje importante ale sistemului respectiv, care au fost deja

menţionate.

Este incorect a efectua certificarea SMC doar la întreprinderile de vinificaţie secundară, cum

se procedează în prezent în republica noastră. Dacă toate întreprinderile de vinificaţie secundară din

Republica Moldova vor implementa SMC şi-l vor certifica conform cerinţelor standardului ISO

9001:2000, nedispunând de o bază de materie primă adecvată (în cazul în care întreprinderile de

vinificaţie primară nu vor implementa acest sistem), aceste întreprinderi vor avea două soluţii a

problemei în cauză:

• să achiziţioneze materie primă necalitativă (ceea ce nu corespunde prevederilor SMC), apoi

după posibilităţi, să întreprindă măsuri de corectare a acesteia;

• să-şi înceteze activitatea, deoarece conform cerinţelor SMC toate intrările întreprinderii

trebuie să corespundă unor cerinţe stricte.

Deci, este evident că pentru ca producţia vinicolă calitativă să ajungă la consumatorul final

este necesar ca în toate întreprinderile participante la lanţul de producţie să funcţioneze un Sistem

de Management al Calităţii adecvat.

În această ordine de idei se argumentează necesitatea creării SMC integrat, care să cuprindă

toţi participanţii lanţului valoric de realizare a producţiei vinicole, începând cu cultivarea viţei de

vie şi terminând cu etapa distribuirii.

Un avantaj important pe care îl vor obţine toţi participanţii la SMC integrat este constă în

reducerea semnificativă a costului de producţie. Un element de bază al SMC este întreprinderea de

acţiuni corective şi preventive, care permit a reduce costul de producţie (în punctul 3.2 s-au

prezentat calcule concrete, care evaluează rolul procesului de gestionare a neconformităţilor în

cadrul întreprinderilor de vinificaţie secundară în scopul estimării contribuţiei acestora la formarea

101

costului de producţie). Astfel, la toate întreprinderile participante la lanţul valoric de realizare a

producţiei vinicole va avea loc reducerea consecutivă a costului producţiei.

Avantajul consumatorului final în urma implementării SMC integrat, va fi determinat de

preţurile reduse la produsele vinicole şi de calitatea superioară a produselor realizate.

Făcând o generalizare a celor menţionate, se poate afirma că anume SMC permite a spori

competitivitatea producţiei vinicole autohtone în baza optimizării raportului calitate/preţ,

îmbunătăţind continuu calitatea producţiei oferite şi reducând preţurile acesteia datorită diminuării

costurilor la toate etapele procesului integral.

Astfel, producţia vinicolă a Republicii Moldova va deveni competitivă pe piaţa mondială în

baza optimizării corelaţiei calitate/preţ, ceea ce le va permite întreprinderilor vinicole autohtone să

sporească considerabil exporturile. În această ordine de idei se argumentează oportunitatea

implementării SMC integrat, ca bază pentru promovarea exporturilor producţiei vinicole.

3.3 Eficienţa economică a implementării Sistemului de Management al Calităţii Indubitabil, că pentru oricare întreprindere SMC constituie un instrument de bază pentru

sporirea calităţii producţiei şi a volumului vânzărilor.

Analizând activitatea întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, s-a constatat că

concurenţa în acest domeniu de activitate este aprigă, calitatea producţiei devenind condiţia

principală în asigurarea succesului întreprinderii. Pornind de la aceste considerente, implementarea

SMC este o condiţie indispensabilă pentru „supravieţuirea” şi dezvoltarea ulterioară a

întreprinderilor vinicole autohtone.

Principalele avantaje pe care le obţin întreprinderile în urma implementării SMC sunt:

• calitatea mai înaltă a produselor (serviciilor);

• costuri de producţie reduse;

• sporirea nivelului de satisfacere a clienţilor;

• creşterea profiturilor etc.

În acest context de menţionat că există o multitudine de consecinţe pozitive ce argumentează

necesitatea implementării la întreprinderile vinicole autohtone a SMC, în primul rând, eficienţa

economică. De aceea, se impune necesitatea de a elabora o metodologie de evaluare a eficienţei

economice a implementării SMC.

În baza procedurilor şi proceselor utilizate în cadrul SMC a fost elaborată o expresie, cu

ajutorul căreia poate fi evaluată eficienţa economică a implementării acestui sistem:

102

, unde: (3.3.1)

ESMC – eficienţa implementării SMC;

∑Pi SMC – suma tuturor profiturilor obţinute de întreprindere în urma implementării SMC;

∑Chj SMC – ansamblul cheltuielilor ce ţin de implementarea SMC.

Suma profiturilor obţinute de întreprindere ca rezultat al implementării SMC se va

determina după expresia:

(3.3.2),

unde:

Pvol. – profitul obţinut de întreprindere în urma sporirii volumului producţiei exportate ca

rezultat al implementării SMC.

Ppers. – profitul obţinut datorită sporirii competenţei personalului întreprinderii, care

desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea producţiei.

Pinfr. – profitul obţinut în urma menţinerii infrastructurii necesare pentru asigurarea

conformităţii produselor cu condiţiile stabilite.

Pproc.prod. – profitul obţinut ca rezultat al planificării proceselor de realizare a produselor

conform condiţiilor referitoare la calitate.

Pproc.cl. – profitul obţinut în urma definirii condiţiilor clientului privind produsul şi condiţiilor

de livrare.

Paprov. – profitul obţinut drept rezultat al perfecţionării procesului de aprovizionare.

Psatisf.cl. – profitul obţinut datorită evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni.

Pprod.nec. – profitul obţinut în urma depistării şi eliminării produselor neconforme.

Pact.cor. – profitul obţinut ca rezultat al întreprinderii acţiunilor corective.

Pact.prev. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor preventive.

Ansamblul cheltuielilor ce ţin de implementarea SMC se va determina astfel: , unde: (3.3.3)

Chconsult. – costul contractului încheiat cu echipa de consultanţă (consultanţii externi) care

implementează SMC în cadrul întreprinderii.

Chmater. – cheltuielile ce ţin de necesităţile întreprinderii în birotică pentru implementarea şi

funcţionarea SMC.

Chcertif. – cheltuielile legate de certificarea SMC de către un organism specializat de certificare.

În continuare se va efectua o descriere mai detaliată a profiturilor potenţiale ce se pot obţine

în urma implementării SMC.

∑ +++++++++= act.prev.act.cor.prod.nec.satisf.cl.aprov.proc.cl.proc.prod.infr.pers.vol.i PPPPPPPPPPP

SMC j

SMC iSMC Ch

PE

∑∑=

certif.mater.consult.SMC j ChChChCh ++=∑

103

Pvol. – exprimă profitul potenţial obţinut datorită sporirii volumului producţiei exportate în

urma implementării SMC.

Implementarea SMC şi certificarea acestuia conform standardului ISO 9001:2000 constituie

un mecanism eficient de optimizare a raportului calitate/preţ al producţiei realizate, care va asigura

o creştere semnificativă a volumului producţiei exportate. Profitul obţinut de la sporirea acestui

volum în baza implementării SMC se va determina astfel:

Pvol.= ∑(pi - ci)·∆Vi , unde: (3.3.4)

pi – preţul produsului i;

ci – costul produsului i;

∆Vi – modificarea volumului produsului exportat de tip i;

∆Vi = Vi2 - Vi

1; (3.3.5)

Vi2 – volumul produsului exportat de tip i după implementarea SMC;

Vi1 – volumul produsului exportat de tip i până la implementarea SMC.

Ppers. – exprimă profitul potenţial obţinut drept rezultat al sporirii competenţei personalului

după implementarea SMC.

Una din procedurile SMC PMC 6.2 „Resurse umane”, prevede identificarea competenţei

personalului care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea produsului. În această procedură este

clar stipulat că personalul care influenţează calitatea produsului trebuie să fie competent, să aibă

studii, un nivel de instruire adecvat, abilităţi şi experienţă necesare. Conform procedurii în cauză se

indică frecvenţa efectuării evaluării competenţelor personalului (care este specifică fiecărei

întreprinderi), rezultatele fiind înregistrate în fişele respective. În baza rezultatelor obţinute în urma

evaluării competenţelor se vor determina persoanele care necesită instruire suplimentară şi se va

întocmi „Planul de instruire a personalului”. Astfel, întreprinderea în care funcţionează SMC va

efectua sistematic evaluarea competitivităţii personalului şi va întreprinde măsuri de sporire a acesteia.

Sporind nivelul de competenţă a personalului, care influenţează nemijlocit calitatea producţiei

fabricate, întreprinderea va obţine o serie de beneficii, care vor face parte din categoria Ppers..

Pinfr. – profitul obţinut ca rezultat al menţinerii infrastructurii necesare pentru asigurarea

conformităţii produselor cu condiţiile stabilite.

În cadrul SMC funcţionează o procedură specială PMC 6.3 „Infrastructură”, care prevede

menţinerea infrastructurii necesare în scopul asigurării conformităţii produselor condiţiilor stabilite.

Astfel, întreprinderea garantează întreţinerea corectă a infrastructurii, efectuând lucrări de

mentenanţă în conformitate cu:

• Planul de mentenanţă a clădirilor;

• Planul şi înregistrările pentru mentenanţa utilajului tehnologic;

104

• Planul şi înregistrările pentru mentenanţa mijloacelor de transport.

Respectând aceste planuri, întreprinderea asigură mentenanţa necesară a clădirilor, utilajului

tehnologic şi mijloacelor de transport, ceea ce reduce considerabil cheltuielile neprevăzute din

cauza defectării accidentale a clădirilor, utilajului tehnologic şi mijloacelor de transport, care în

mod direct afectează şi calitatea producţiei.

Pproc.prod. – profitul obţinut în urma planificării proceselor de realizare a produselor

conform condiţiilor privind calitatea.

Din ansamblul procedurilor SMC face parte procedura PMC 7.1 „Planificarea realizării

produsului”, care are ca scop planificarea procesului de realizare a produsului conform condiţiilor

referitoare la calitate, specificate în documentaţia normativ-tehnică, în contract sau de către

conducerea întreprinderii. Potrivit acestei proceduri, în primul rând, se definesc procesele de

realizare a produsului şi a documentelor corespunzătoare. Următorul pas este stabilirea resurselor

(personalul, utilaje tehnice, materiale) necesare pentru realizarea produsului. În continuare se

elaborează activităţile de control, validare, monitorizare, inspecţie, de încercare specifică a

produsului etc., se determină condiţiile de acceptare a produsului pentru a asigura conformitatea lui

cu condiţiile stabilite. În baza rezultatelor obţinute se definesc înregistrările necesare pentru a

demonstra conformitatea proceselor şi a produselor cu standardele, normativele, GOSTurile etc.

Respectarea conformă a tuturor componentelor procedurii date diminuează esenţial

cheltuielile legate de realizarea produsului, asigurând obţinerea unor profituri (Pproc.prod.) şi

îmbunătăţirea calităţii producţiei.

Pproc.cl. – profitul obţinut în urma definirii condiţiilor clientului referitoare la produs şi a

condiţiilor de livrare.

Conform procedurii PMC 7.2 „Procese referitoare la relaţia cu clientul” se prevede

identificarea condiţiilor privind produsul, care nu au fost specificate de client, dar sunt necesare

pentru utilizarea lui şi/sau sunt cerute prin lege ori reglementate de standardele naţionale şi

internaţionale. Scopul acestei proceduri constă în asigurarea de faptul că oferta este elaborată

conform exigenţilor tehnice şi economice ale întreprinderii. Comanda primită se prevede să fie

îndeplinită conform condiţiilor specificate de către client. O importanţă deosebită se acordă

asigurării eficacităţii canalelor de comunicare cu clientul pentru a-i livra în caz de necesitate toată

informaţia referitoare la produse, contracte, oferte, comenzi, modificări, reclamaţii.

Principalul avantaj pe care îl va obţine întreprinderea în urma promovării acestei proceduri a

SMC constă în ridicarea nivelului de satisfacţie a clientului, ceea ce va contribui nemijlocit la

sporirea volumului vânzărilor, asigurând astfel obţinerea profitului suplimentar (Pproc.cl.).

Paprov. – profitul obţinut în urma perfecţionării procesului de aprovizionare.

105

Potrivit PMC 7.4 „Aprovizionare”, întreprinderea trebuie să asigure conformitatea

produselor achiziţionate cu cerinţele de aprovizionare specificate, ţinând cont de faptul că tipul şi

gradul de detaliere a controlului materialelor achiziţionate să depindă de efectul acestora asupra

realizării ulterioare a produsului. Întreprinderea urmăreşte scopul ca să fie aprovizionată cu cele mai

bune produse din punctele de vedere economic şi al calităţii, utilizând procese eficiente de evaluare

şi selectare a furnizorilor. De exemplu, în cadrul întreprinderilor vinicole se aplică procesul efectiv

de evaluare şi selectare a furnizorilor, îndeosebi pentru produsele achiziţionate, care au impact

strategic asupra calităţii produsului fabricat, cum ar fi: vinurile – materie primă; materialele

auxiliare; ambalajul; utilajul pentru fabricarea produselor; instrumentele şi utilajul folosit pentru

inspecţii, încercări şi măsurări.

Datprită respectării cerinţelor procedurii menţionate, întreprinderea îşi măreşte considerabil

profitul, utilizând cele mai bune materiale din punctele de vedere calitativ şi economic şi oferind

consumatorului producţie de o calitate superioară.

Psatisf.cl. – profitul obţinut în urma evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni.

Evaluarea nivelului de satisfacţie a clienţilor interni şi externi ai întreprinderii se efectuează

conform procedurii PMC 8.2.1 „Satisfacţia clientului”, care prevede definirea datelor şi

informaţiilor necesare pentru a evalua nivelul de satisfacţie a clienţilor externi şi interni. Se

stabilesc metodele de măsurare a satisfacţiei clienţilor, utilizând date şi informaţii definite. Se

monitorizează validitatea informaţiei, datelor şi metodelor folosite pentru măsurarea satisfacţiei

clienţilor în vederea asigurării corespunderii lor permanente.

Departamentul comercial elaborează un chestionar special alcătuit din mai multe capitole,

pentru fiecare capitol fiind stabilite câteva întrebări specifice. În scopul exprimării gradului de

satisfacţie clientul extern dă răspuns la întrebările specificate în chestionar prin atribuirea fiecărei

afirmaţii a unui punctaj de la 5 puncte (satisfacţie maximă) până la 1 (satisfacţie minimă). Nivelul

de satisfacţie a clienţilor externi se consideră acceptabil dacă depăşeşte limită minimă de 60%.

Drept client intern este considerat personalul întreprinderii. În scopul determinării nivelului

de satisfacţie a clienţilor interni, secţia cadre a întreprinderii elaborează un chestionar special, care

conţine mai multe afirmaţii (de exemplu, 10-12), pe care angajaţii trebuie să le evalueze, acordând

fiecărei afirmaţii valori de la 1 (fals) la 5 (corect).

În urma evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni, la întreprindere se

realizează măsuri în vederea îmbunătăţirii situaţiei existente, care vor contribui la sporirea nivelului

de satisfacţie a clienţilor, asigurând, astfel, sporirea profiturilor.

Pprod.nec. – profitul obţinut în urma depistării şi eliminării produselor neconforme.

106

Procedura SMC PMC 8.3 „Controlului produsului neconform” prevede stabilirea

modalităţilor de depistare a neconformităţilor şi de tratare ulterioară a produselor neconforme cu

condiţiile specificate. Se asigură că produsele neconforme nu sunt involuntar utilizate în producţie

sau livrate clientului.

Controlul produsului neconform se aplică atât produselor la recepţie, semifabricatelor,

produselor finite cât şi produselor returnate de către client, neconforme cu condiţiile specificate. În

cazul depistării produsului neconform acesta este izolat şi însemnat în mod corespunzător pentru a

înlătura posibilitatea utilizării lui involuntare în procesul de producţie.

Activităţile de depistare, izolare şi eliminare a produselor neconforme ocupă un loc foarte

important în activitatea oricărei întreprinderi, deoarece anume ele exclud posibilitatea fabricării şi

livrării clientului producţiei necalitative şi contribuie esenţial la sporirea profiturilor întreprinderii.

Pact.cor. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor corective.

Conform procedurii PMC 8.5.2 „Acţiuni corective” se elimină cauzele neconformităţii

proceselor, produselor şi ale SMC. Astfel, are loc îmbunătăţirea continuă a SMC, fapt care duce la

creşterea eficienţei companiei.

Drept rezultat al acestor acţiuni întreprinderea poate corecta:

• neconformităţile depistate pe parcursul auditului intern;

• neconformităţile grave şi/sau repetitive în livrarea producţiei;

• tendinţele negative, observate în urma analizei datelor sau a controlului;

• reclamaţiile parvenite de la clienţi;

• neîndeplinirea de către întreprindere a sarcinilor privind implementarea şi menţinerea SMC.

Eliminarea cauzelor neconformităţii şi realizarea acţiunilor corective în urma realizării

produsului determină nemijlocit calitatea producţiei obţinute. Astfel, întreprinderea acţiunilor

corective diminuează posibilitatea fabricării producţiei neconforme, contribuind la creşterea

profiturilor.

Pact.prev. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor preventive.

Procedura SMC PMC 8.5.3 „Acţiuni preventive” prevede eliminarea cauzelor

neconformităţii proceselor, produselor şi a SMC. Se îmbunătăţeşte continuu SMC, fapt ce

condiţionează creşterea eficienţei companiei.

Aceste acţiuni întreprinderea le aplică în cazul necesităţii înlăturării cauzelor

neconformităţilor potenţiale, stabilite în urma:

• auditurilor interne;

• analizei efectuate de către management;

107

• informaţiei primite de la clienţi;

• aplicării metodelor statistice de monitorizare şi măsurare a produselor şi proceselor;

• propunerilor de îmbunătăţire parvenite de la personalul întreprinderii.

Acţiunile preventive permit întreprinderii a înlătura situaţiile ce pot duce la înrăutăţirea

calităţii producţiei, stopări în procesul de producţie etc.

Eliminarea cauzelor neconformităţii şi efectuarea acţiunilor preventive drept rezultat al

realizării produsului determină calitatea producţiei obţinute şi costul acesteia. Deci, acţiunile

preventive micşorează esenţial costul producţiei, sporind profitul obţinut.

Astfel, au fost analizate principalele puncte, care pot favoriza obţinerea profitului în urma

implementării SMC şi care se vor lua în calcul la estimarea eficienţei economice a implementării

acestui sistem. După o astfel de metodică poate fi evaluată eficienţa economică a implementării

SMC în cadrul oricărei întreprinderi. Pentru efectuarea calculelor respective sunt necesare date

concrete evaluate în dinamică (până la implementarea SMC şi peste o perioadă după implementarea

acestuia). Pornind de la faptul că la ÎM CVSM „Vismos” SA SMC a fost certificat recent

(20.06.2005), nu se poate estima eficienţa implementării acestuia, deoarece rezultatele vor fi

vizibile peste o anumită perioadă de timp (cel puţin 1-2 ani după implementare).

Deşi în Republica Moldova există unele întreprinderi vinicole unde SMC a fost certificat

câţiva ani în urmă, imposibilitatea acumulării materialelor, precum şi lipsa în aceste întreprinderi a

unor date necesare (nu se ţine evidenţa strictă a gradului de calificare a personalului, a nivelului de

satisfacţie a clienţilor etc.), nu permit a realiza estimarea obiectivă a eficienţei implementării SMC.

De menţionat faptul că evaluarea eficienţei economice a implementării SMC la întreprindere

poate fi efectuată de mai multe ori (de exemplu, peste 1, 2, 5, 10, ... ani după implementare). În

cazul funcţionării perfecte a acestui sistem, eficienţa lui trebuie să aibă o dinamică pozitivă în timp.

Astfel, peste 10 ani eficienţa economică a SMC va fi mult mai înaltă, decât peste 1-2 ani după

implementarea acestuia.

Metodica propusă pentru evaluarea eficienţei economice a implementării SMC este una

complexă, care presupune includerea tuturor profiturilor suplimentare, obţinute în urma funcţionării

acestui sistem.

De subliniat faptul că SMC acordă o importanţă majoră evidenţierii tuturor

neconformităţilor înregistrate în cadrul întreprinderii. Este evident că anume obţinerea producţiei

neconforme generează cele mai mari cheltuieli suplimentare, care sporesc costul producţiei finite,

diminuând, astfel, profiturile obţinute. Reieşind din aceste considerente, se propune de a urmări

metodologia gestionării neconformităţilor la întreprindere în scopul estimării contribuţiei acestora la

formarea costului de producţie.

108

Conform SMC, algoritmul gestionării neconformităţilor presupune următoarele etape:

1. Depistarea şi înregistrarea tuturor neconformităţilor existente la întreprindere, ceea ce

creează o bază de date pentru determinarea, analiza şi estimarea aproximativă a cauzelor apariţiei

neconformităţilor respective.

2. Stabilirea cauzelor în baza metodei de analiză „cauză-efect”. Prin metoda celor 4 M se

cercetează apariţia problemei, care poate fi cauzată de:

• „mâna” – personalul de lucru (gradul de calificare a lucrătorului, vechimea în muncă,

disciplina la locul de muncă, responsabilitatea angajatului etc.);

• „maşina” – utilajul, mijloacele de transport, instrumentele etc. (modalitatea de întreţinere,

reglare a utilajului, uzura fizică şi morală, productivitatea, complexitatea etc.);

• „metoda” – tehnologia de producţie (metodele folosite în procesul de producţie, metodologii

de organizare a proceselor etc.);

• „materia” – ansamblul materialelor utilizate la întreprindere (materie primă, materiale

auxiliare etc.).

3. Elaborarea acţiunilor corective şi estimarea costurilor suplimentare. Ceea ce permite a

estima obiectiv situaţia existentă şi a selecta deciziile optime în scopul înlăturării problemelor apărute.

4. Elaborarea acţiunilor preventive, care asigură excluderea repetării neconformităţii sau

prevenirea apariţiei ei, ceea ce contribuie la funcţionarea întreprinderii într-un ritm constant sau

chiar şi mai rapid, datorită preîntâmpinării şi eliminării cauzelor potenţiale ce pot apărea în procese,

produse sau SMC.

5. Asigurarea îmbunătăţirii continue, care nu are limite: permanent poate fi perfecţionat ceea

ce există, poate fi elaborat ceva nou, mai bun, mai performant, astfel încât permanent se tinde spre

ceva desăvârşit.

În continuare se va urmări influenţa actelor de neconformitate asupra formării costului de

producţie în baza datelor convenţionale, utilizând în calcule costurile empirice.

Presupunem că la o întreprindere în anul 2004 s-au îmbuteliat 100000 dal de vin de consum

curent alb sec „Chardonnay”. În baza actelor de neconformitate s-a depistat că 5% din cantitatea

vinului a fost prelucrată suplimentar. Cheltuielile suplimentare pentru prelucrarea adăugătoare a

producţiei neconforme pot fi calculate astfel:

(3.3.6)

unde: supl.mat.aux.Ch – cheltuielile suplimentare ale materialelor auxiliare.

supl.apăCh – cheltuielile suplimentare ale apei.

supl.nep.

supl.uz.

supl.man.

supl.abur

supl.en.el.

supl.apă

supl.mat.aux.

supl.

iChChChChChChChCh ++++++=∑

109

supl.en.el.Ch – cheltuielile suplimentare ale energiei electrice.

supl.aburCh – cheltuielile suplimentare ale aburului.

supl.man.Ch – cheltuielile suplimentare ale manoperei.

supl.uz.Ch – cheltuielile suplimentare ale uzurii utilajului.

supl.nep.Ch – cheltuielile suplimentare neprevăzute anterior.

Toate cheltuielile enumărate se iau ca cheltuieli la 1.000 dal vin prelucrat.

Costul prelucrării adăugătoare a 1000 dal de vin de consum curent alb sec „Chardonnay” a

constituit:

• materiale auxiliare – 1921,4457 lei/1000 dal;

• apă – 137,527 lei/1000 dal;

• energie electrică – 62,166 lei/1000 dal;

• abur – 167,362 lei/1000 dal;

• manoperă – 680,57 lei/1000 dal;

• uzură – 135,35 lei/1000 dal.

Costul pentru prelucrarea suplimentară a 5000 dal a constituit 15522,1 lei, iar costul efectiv

al vinului de consum curent alb sec „Chardonnay”, prelucrat în volum de 100000 dal, a alcătuit

738667 lei, la care s-a adăugat costul prelucrării neconformităţilor 15522,1 lei. Astfel, costul

producţiei prelucrate a sporit cu 2,1%, constituind în final 754189,1 lei.

Dac această producţie n-ar fi fost prelucrată suplimentar, fiind îmbuteliată şi comercializată,

peste o anumită perioadă de timp ar fi apărut schimbări organoleptice, microbiologice sau fizico-

chimice, care vor genera tulburări, sedimentări etc. Întreprinderea ar fi fost nevoită să retragă

producţia dată din vânzare, supunând-o din nou tuturor proceselor necesare de prelucrare, dacă

aceasta este posibil. În acest caz, volumul cheltuielilor suplimentare este cu mult mai mari, decât la

repetarea unei singure etape determinate în baza actelor de neconformitate. Însă cel mai mare

prejudiciu în cazul returnării producţiei îl are scăderea imaginii întreprinderii pe piaţă, ceea ce nu

poate fi estimat în unităţi valorice, deoarece, după cum afirmă Robert W. Pitch „Mărfurile se întorc,

clienţii – nu”.

Acest exemplu vizează utilizarea unui singur tip de act de neconformitate privind

prelucrarea neconformă a vinului de consum curent alb sec „Chardonnay”. Însă, la întreprindere pe

parcursul unui an se înregistrează mai multe neconformităţi de diferit gen. Economiile obţinute în

urma diminuării costului (dacă acţiunile corective au fost întreprinse la timp) sunt considerabile.

110

Astfel, se demonstrează necesitatea utilizării actelor de neconformitate la întreprindere, pe care

pune accentul principal SMC.

În mod analogic poate fi evaluată importanţa acţiunilor preventive prevăzute de SMC (mai

ieftin este de a preveni neconformitatea, decât de a o corecta). Deci, acţiunile corective şi cele

preventive au o însemnătate deosebită pentru realizarea procesului de producţie, deoarece de acestea

depind mult calitatea producţiei obţinute, costul acesteia, nivelul de satisfacţie a clientului etc.

Metodica propusă de evaluare a eficienţei economice ar constitui pentru întreprindere un

instrument de promovare a imaginii sale pozitive pe piaţa internă şi pe cea externă, ar asigura

succesul implementării şi funcţionarea sistemului. Astfel, întreprinderile certificate se vor convinge

peste o perioadă de timp de faptul că cheltuielile legate de implementarea SMC asigură obţinerea

unor rezultate înalte.

Prezintă interes compararea eficienţei economice a implementării SMC în cadrul diferitelor

întreprinderi omogene, care ar putea fi un obiect de cercetare pentru viitor.

3.4 Factoring-ul – un reper al succesului pentru exportatorii producţiei vinicole

a Republicii Moldova Succesul activităţii întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, este în mare măsură,

determinat de calitatea producţiei oferite şi de preţul acesteia. Pentru o afacere rezultativă este

necesar a livra la timp producţia şi a menţine stabil nivelul calităţii ei. În afară de aceasta reuşita

activităţii întreprinderii depinde şi de un alt element important al tranzacţiei – vânzarea în credit. Cu

cât perioada de creditare solicitată este mai mare, cu atât riscul de neîncasare a datoriilor creşte.

Ţinând cont de faptul că peste 90% din producţia vinicolă fabricată în Republica Moldova se

comercializează peste hotarele ţării, gestionarea eficientă a datoriilor debitoare ale exportatorilor

este foarte dificilă. În primul rând, în cazul exportării producţiei riscul de neîncasare a banilor se

măreşte semnificativ din cauza unor astfel de factori, cum ar fi: dificultăţi în evaluarea riscului de

credit al clienţilor externi, acordarea creditului comercial pe un termen mai îndelungat, ţinând cont

şi de timpul livrării producţiei, instabilitatea situaţiei politice în ţara importatorului etc. Deci,

urmărindu-se scopul obţinerii unor facilităţi în lupta concurenţială, este necesar ca exportatorul să-l

finanţeze pe importator, astfel apărând riscul neîncasării banilor.

Drept rezultat al evoluţiei metodelor şi tehnicilor aplicabile în comerţul internaţional, a

apărut o nouă sursă de finanţare pe termen scurt – factoring-ul. Factoring-ul internaţional

promovează comerţul exterior, rezolvând problemele prin oferirea unui pachet de servicii flexibile,

adaptabile fiecărei afaceri, ceea ce diminuează complicaţiile previzibile sau imprevizibile atât

pentru exportator, cât şi pentru importator.

111

Utilizarea operaţiunilor de factoring ca un instrument de promovare a exporturilor se află

într-o foarte strânsă legătură cu SMC implementat la întreprindere. Orice instituţie financiară, care

prestează serviciul de factoring, va recurge mult mai sigur la colaborarea cu întreprinderile vinicole

autohtone, dacă la acestea va funcţiona un Sistem de Management al Calităţii, certificat în

conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000.

Pentru prima dată operaţiunile de factoring au fost utilizate de către băncile comerciale în

anii ’50 ai sec. al XX-lea, printre acestea fiind băncile americane Bank of America, First National

Bank of Boston şi Trust Company of Georgia. Însă oficial aceste operaţiuni au fost recunoscute în

SUA în anul 1963, când organizaţia guvernamentală a stabilit că operaţiunile de factoring reprezintă

o activitate bancară legitimă.

Operaţiunile internaţionale de factoring se coordonează de către Convenţia privind

factoring-ul internaţional, elaborată de către Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului

Privat (UNIDROIT) la 8 mai 1988 la Otawa. În conformitate cu această Convenţie, operaţia se

consideră factoring dacă ea satisface cel puţin două din cele patru cerinţe:

1. Prezenţa creditării sub forma achitării înainte de termen a datoriilor debitore.

2. Ducerea evidenţei contabile de către furnizor, în primul rând, a evidenţei vânzărilor.

3. Încasarea datoriilor furnizorului.

4. Asigurarea furnizorului împotriva riscului neîncasării datoriilor.

Deci factoring-ul este o operaţiune complexă, prin care o parte, numită aderent, transferă în

proprietate o anumită categorie a creanţelor sale unei altei părţi numite factor, care, în schimbul

unui comision, se obligă să achite aderentului valoarea lor. Factoring-ul este un mecanism de

finanţare, prin care se obţin lichidităţi prin vânzarea facturilor, a căror scadenţă este cuprinsă între

180 şi 360 de zile.

Participanţii la operaţiunile de factoring sunt:

• furnizorul (exportatorul, aderentul);

• clientul (importatorul);

• factorul de export, care are responsabilităţi faţă de exportator;

• factorul de import, care are responsabilităţi faţă de importator.

În comerţul internaţional se utilizează următoarele modele de factoring:

• Factoring-ul internaţional în sistem de doi factori (bifactorial) – modelul cel mai frecvent

utilizat în comerţul internaţional. Acest sistem permite a împărţi funcţiile şi riscurile între

factorul de import din ţara importatorului şi factorul de export din ţara exportatorului.

Principalul scop acestui model este asigurarea finanţării la un nivel de 100% şi diminuarea

unor cheltuieli administrative.

112

Avantajul factoring-ului bifactorial constă în faptul, că pentru compania care îl deserveşte pe

importator datoriile se consideră ca datorii interne, şi nu externe, precum pentru factorul de export.

Anume acest model de factoring internaţional şi-a găsit cea mai mare răspândire în practica mondială.

Pentru exportatorii producţiei vinicole din Republica Moldova acest model de factoring ar fi

cel mai reuşit, deoarece ei colaborează cu multe ţări ale lumii şi este foarte dificil de a evalua

obiectiv riscul de credit al potenţialilor clienţi.

• Factoring-ul de import direct – se utilizează în cazul în care exportatorul colaborează cu

clienţii dintr-o singură ţară sau din două ţări. În cazul factoring-ului de import direct, factorul

de import încheie contractul direct cu exportatorul în privinţa transferării creanţelor, preluând

riscul de neplată al clientului.

Creditarea exportatorului extern în valută străină pentru factor este destul de dificilă, de

aceea în acest model de factoring, de obicei, nu se practică oferirea avansurilor. Astfel, factoring-ul

de import direct este convenabil numai pentru acele întreprinderi care nu au necesitate de finanţare

urgentă.

Deoarece exportatorii producţiei vinicole autohtone colaborează cu multe ţări ale lumii,

factoring-ul de import direct este mai puţin adecvat activităţii lor.

• Factoring-ul de export direct – în cazul acestui tip de factoring nu se utilizează factorul de

import situat în ţara importatorului. Factorul de export se confruntă cu o multitudine de

dificultăţi legate de evaluarea riscului de credit al clientului. Pentru organizaţiile specializate

în efectuarea operaţiunilor de factoring el nu este convenabil pentru că gradul de incertitudine

şi riscul suportat sunt foarte mari.

Ţinând cont de faptul că majoritatea importatorilor producţiei vinicole din Republica Moldova

se află în ţările în curs de dezvoltare (Rusia, Belarus, Kazahstan, Ucraina etc.), utilizarea factoring-

ului de export direct întâmpină multe dificultăţi. Utilizarea acestui model de factoring este împiedicată

de instabilitatea mediului social-politic şi nivelul înalt a incertitudinii în ţările importatoare.

• Factoring-ul spate în spate (back-to-back factoring) – se utilizează pentru finanţarea

concernelor. Algoritmul operaţiunii acestui tip de factoring se aseamănă cu combinarea

modelului bifactorial şi factoring-ul intern. Deoarece pentru industria vinicolă nu sunt

caracteristice concernele, factoring-ul spate la întreprinderile vinicole nu poate fi aplicat.

Deci din cele mai răspândite modele de factoring internaţional, pentru exportatorii

producţiei vinicole din Republica Moldova cel mai adecvat este modelul factoring-ului bifactorial.

Fiecare întreprindere exportatoare va colabora doar cu un factor de export, iar acela, la rândul său,

va încheia contracte cu diferiţi factori de import ţinând cont de ţară în care se exportă producţia.

113

În funcţie de pachetul serviciilor oferite de operaţiunea de factoring, se disting mai multe

tipuri de factoring:

a) După modalitatea de încasare a creanţelor (cu sau fără avans):

• factoring convenţional – în acest caz îndată după livrarea producţiei se achită 70-80% din

suma indicată, iar restul 20-30% să plătesc după recuperarea completă a creanţelor de către

client, cu excepţia comisionului, pe care factorul singur şi-l reţine;

• factoring la scădenţă –factorul achită aderentului suma contractului după ce sunt colectate

toate creanţele de la importator.

Aderentul îşi alege tipul de factoring în funcţie de necesităţile sale în mijloace circulante.

Bineînţeles, că în cazul factoringului convenţional, comisionul factorului include şi procentul pentru

acordarea avansului. Iată de ce, dacă întreprinderea nu are nevoie urgent de mijloace financiare,

pentru ea mai puţin costisitor este utilizarea factoring-ului convenţional.

b) După sfera de cuprindere şi modalitatea de administrare a creanţelor de către factor:

• factoring-ul parţial –factorul selectează facturile pentru care nu îndeplineşte funcţia de

administrare. Astfel, obligaţia de încasare a acestei creanţe este pusă în sarcina aderentului,

care suportă riscul de credit;

• factoring-ul total –factorul acceptă toate facturile aderentului, îndeplinind funcţia de administrare,

de încasare a lor de la debitori, de finanţare a aderentului şi de acoperire riscului de credit.

Alegerea factoring-ului parţial sau total nu depinde numai de dorinţele aderentului, ci şi de

decizia factorului. Evaluând riscul de credit suportat, factorul de sine stătător determină clienţii,

creanţele cărora vor fi acceptate în contract.

c) În funcţie de faptul dacă creanţele acceptate în contract sunt încasate cu sau fără protecţia

creditului:

• factoring fără recurs – factorul îşi asumă toate riscurile de colectare a creanţelor şi riscul de

credit fără a avea posibilitatea de a se îndrepta împotriva aderentului, în cazul în care factura

nu este achitată de către client;

• factoring cu recurs – factorul poate să se îndrepte împotriva aderentului, dacă factura nu este

achitată de către client. Astfel, aderentul este obligat să-şi răscumpere factura respectivă,

asumându-şi riscul de neîncasare a creanţelor.

Bineînţeles, comisionul operaţiunii de factoring fără recurs va vi mai înalt decât în cazul

factoring-ului cu recurs. În acest caz întreprinderile exportatoare determină de sine stătător care tip de

factoring este mai potrivit pentru fiecare client. De exemplu, în cazul existenţei unor clienţi stabili, cu

care întreprinderea colaborează deja timp îndelungat şi, dacă există siguranţa că aceştia vor achita

114

facturile, ea poate solicita factoring-ul cu recurs pentru a economisi pe baza comisionului. În general,

comisionul factorului constă din două taxe, una pentru administrarea operaţiunii şi alta pentru

finanţarea acesteia:

Taxa de administrare se percepe pentru gestionarea registrului de vânzări, încasarea

creanţelor şi pentru acoperirea riscului. În cazul factoring-ului fără regres această taxă se măreşte

din cauza riscului de neplată a debitorului. De regulă, această taxă se calculează ca procent de la

suma facturii şi variază în limitele 0,5-2,5%. Principalii factori care determină nivelul taxei de

administrare sunt: numărul clienţilor, valoarea facturilor şi riscul de credit suportat.

Taxa pentru plăţile în avans se percepe pentru avansul acordat. Ea este specifică factoring-

ului convenţional, când o dată cu livrarea producţiei factorul se obligă să achite aderentului 70-80%

din suma facturii. De obicei, procentul dobânzii este cu 2-4% mai înalt decât procentul creditului

acordat pe termen scurt de către băncile comerciale, din cauza suportării cheltuielilor suplimentare

şi acoperirii riscului de credit suportat.

Valoarea comisionului perceput diferă de la ţară la ţară în funcţie, de nivelul de trai al

populaţiei, de mediul politic, de procentul dobânzii al băncilor comerciale, de stabilitatea valutei, în

care se efectuează tranzacţia, de nivelul riscului de credit suportat etc. În tabelul 3.4.1 se prezintă

valoarea comisioanelor pentru servicii de factoring în unele ţări europene.

Tabelul 3.4.1

Costul serviciilor de factoring în unele ţări din Europa pe anul 2003 Valoarea comisionului, % Denumirea ţării factoring cu recurs factoring fără recurs

Austria 0,5 – 0,8 1,0 – 1,4 Belgia 0,1 – 0,5 0,3 – 1,0 Danemarca 0,4 – 0,5 0,5 – 0,7 Finlanda 0,12 – 0,35 0,01 – 1,2 Franţa 0,4 – 0,5 0,6 – 0,8 Germania 0,4 – 1,5 0,6 – 2,5 Grecia 1,0 1,0 – 1,5 Spania 0,5 – 2,5 0,5 – 2,5 Marea Britanie 0,75 – 2,0 1,0 – 2,5

Sursa: www.europa.eu.int „Analysis of Use of Factoring”

Din tabelul se observă că marja medie a comisionului cu recurs constituie 0,5-1%,

operaţiunile de factoring fără recurs fiind mai costisitoare, iar comisioanele pentru acest tip de

factoring mai ridicate cu 1-2%. Întreprinderile au posibilitatea deplină de alegere: să plătească un

comision mai mare cu siguranţa de a obţine creanţele, sau să plătească un comision mai mic cu

riscul neîncasării creanţelor în cazul în care clientul nu va achita factura.

Efectuarea operaţiunilor de factoring în Republica Moldova nu este dificilă, deoarece

acestea se utilizează deja pe larg în practica mondială. Astfel, se poate folosi practica acumulată de

115

către membrii reţelelor de factoring, cum ar fi , de exemplu, a Factors Chain International (FCI).

Aceasta este o reţea internaţională de companii specializate, scopul cărora constă în promovarea

comerţului exterior prin diverse servicii financiare acordate, dintre care face parte şi factoring-ul.

Scopul FCI este de a oferi membrilor săi o serie de avantaje competitive în comerţul internaţional:

• o reţea internaţională performantă de companii de factoring;

• un sistem modern de comunicaţii, utilizarea căruia va permite membrilor să-şi gestioneze

eficient afacerea, din punctul de vedere al costurilor;

• un set de diverse programe pentru pregătirea personalului;

• un cadru legislativ perfect şi de proceduri unice în scopul elaborării unui standard pentru

factoring-ul internaţional;

• asigurarea şi promovarea afacerilor în întreaga lume.

Pentru ca operaţiunile de factoring să se efectueze pe teritoriul Republicii Moldova este

necesar ca acestea să fie solicitate de către întreprinderile autohtone. Cu părere de rău, majoritatea

întreprinzătorilor nu pot evalua corect efectul economic obţinut în urma utilizării instrumentelor

financiare, cum este factoring-ul, considerând că acesta va cauza doar cheltuieli suplimentare.

În continuare se va întreprinde o tentativă de estimare a efectului economic obţinut în urma

utilizării operaţiunii de factoring în activitatea de export a SA „Aroma”. În capitolul II s-a analizat

calitatea producţiei şi dinamica exportului la această întreprindere. S-a observat că aproximativ 82-

85% din producţia sa SA „Aroma” este comercializată peste hotarele Republicii Moldova. Situaţia

privind valoarea datoriilor debitoare la această întreprindere pe parcursul a mai multor ani nu este

îmbucurătoare (tabelul 3.4.2).

Tabelul 3.4.2 Dinamica unor indicatori economico-financiari la SA „Aroma”

pe anii 2002-2003, mln. lei Indicatorii 2002 2003

Vînzări nete, inclusiv 198,0 206,0 - export 163,9 174,4 Datorii debitoare, inclusiv 60,2 57,9 - peste hotare 48,5 48,2

Sursa: Departamentul comercial SA „Aroma”

Se observă că volumul creanţelor la SA „Aroma” ocupă o pondere semnificativă de circa

30% din volumul vânzărilor. Această situaţie este foarte nefavorabilă pentru întreprindere.

Exportul SA „Aroma” în anul 2003 a constituit 174 400 mii lei, iar creanţele de peste hotare

– 48 200 mii lei. Dacă întreprinderea va utiliza operaţiunile de factoring cu toţi clienţii săi de peste

hotare, atunci factorul va percepe un comision de 0,75% de la cifra de afaceri, adică 1 308 mii lei (174

400 · 0,75%). Datorită utilizării factoring-ului, întreprinderea va obţine economii:

116

• economii ca rezultat al obţinerii diferitor informaţii de ordin financiar despre clienţi – 150 mii lei;

• economii în urma reducerii perioadei medii de încasare a creanţelor – 60 mii lei;

• economii legate de colectarea creanţelor, care uneori pot fi de ordin juridic – 125 mii lei;

• economii la plata personalului de administrare a debitorilor – 96 mii lei;

• economii la telefon, poşta etc. – 50 mii lei;

• recuperarea datoriilor – 48 200 mii lei.

Totalul economiilor = 150 + 60 + 125 + 96 + 48 200 = 48 681 mii lei.

Economie netă = 48 681 – 1 308 = 47 373 mii lei.

Pe lângă toate acestea SA „Aroma” va obţine o serie de avantaje, care vor fi menţionate mai

jos. Dacă vom analiza în mod obiectiv avantajele obţinute în urma utilizării factoring-ului, vom

stabili că această operaţiune este convenabilă tuturor participanţilor: exportatorului (furnizorului),

clientului şi factorului.

Avantajele exportatorului:

• posibilitatea de sporire a volumului vânzărilor, numărului clienţilor şi a nivelului de

competitivitate a întreprinderii pe piaţă în baza efectuării livrărilor în avans;

• diminuarea cheltuielilor administrative, deoarece administrarea registrului de vânzări se

efectuează de către factor;

• protecţia împotriva riscului de neîncasare a creanţelor;

• protecţia împotriva riscului valutar la modificarea cursurilor de schimb al valutelor din factură;

• posibilităţi de încasare de până la 80% din suma facturii, îndată după livrarea producţiei, ceea

ce va contribui la sporirea lichidităţilor pe termen scurt;

• posibilităţi de obţinere a unor sfaturi utile de la factor cu privire la situaţia pe pieţele externe;

• eliminarea diferitelor acţiuni juridice în cazul în care clienţii nu achită la timp valoarea

facturilor;

• colaborarea cu un singur factor pentru toţi clienţii săi (factorul de export);

• toată informaţia solicitată factorul o prezintă în limba aderentului, ceea ce, la fel, diminuează

cheltuielile suportate etc.

Avantajele clientului:

• deţinerea unui credit marfar;

• eliminarea riscului de achiziţie a mărfii necalitative;

• posibilităţi de majorare a volumului mărfii achiziţionate;

• sporirea numărului de rotaţii ale capitalului circulant;

• creşterea gradului de competitivitate.

117

Avantajele factorului:

• acumularea comisionului;

• creşterea numărului clienţilor în baza lărgii gamei serviciilor prestate, ceea ce va contribui la

sporirea beneficiului.

Şirul avantajelor menţionate poate fi prelungit în funcţie de situaţia existentă şi datorită

faptului că o bună parte a laturilor pozitive se bazează pe cele expuse anterior. Astfel, utilizarea

operaţiunilor de factoring este avantajoasă pentru toţi participanţi, de asemenea şi pentru economia

ţării în ansamblu.

În urma examinării tipurilor posibile ale operaţiunilor de factoring, se propun modelele

adecvate pentru întreprinderile vinicole autohtone.

Pornind de la faptul, că pe piaţa Republicii Moldova se comercializează mai puţin de 10%

din volumul producţiei vinicole autohtone, practic, toate întreprinderile de vinificaţie secundară şi

mixtă sunt încadrate în activitatea de export. Colaborând cu clienţii externi, exportatorii se

confruntă cu o multitudine de dificultăţi şi neînţelegeri, suportând, astfel, un risc major de

neîncasare a creanţelor sau de nerespectare de către importator a termenului de achitare a

contractului. Deci este evident că pentru exportatorii producţiei vinicole din Republica Moldova

factoring-ul reprezintă un instrument important şi eficient de promovare a comerţului extern.

Ţinând cont că pe piaţa Republicii Moldova activează un număr mare de întreprinderi

vinicole, care se deosebesc esenţial după forma organizatorico-juridică, gama şi stabilitatea

clienţilor, numărul ţărilor cu care colaborează etc., întreprinderile vinicole pot fi grupate după

anumite criterii, atribuindu-se modelul optim al factoring-ului (tabelul 3.4.3).

Pentru toate întreprinderile se propune utilizarea factoring-ului bifactorial. În urma utilizării

acestui model de factoring, aderentul colaborează numai cu factorul de export, obţinând multiple

avantaje menţionate anterior. Deci, operaţiunile de factoring sunt avantajoase tuturor întreprinderilor

vinicole autohtone care îşi exportă producţia. Important este de a determina care model de factoring

este mai eficient şi va corespunde exact situaţiei economico-financiare a întreprinderii respective.

În baza celor expuse, se poate constata că factoring-ul reprezintă un instrument eficient de

promovare a exportului producţiei vinicole. După cum s-a menţionat, între operaţiunile de factoring

şi calitatea producţiei exportate există o legătură foarte strânsă. Factorul nu poate să-şi asume riscul

de neplată a clientului dacă nu este sigur de calitatea producţiei oferite. Astfel, pentru dezvoltarea

operaţiunilor de factoring în Republica Moldova se impune implementarea la întreprinderile

autohtone a unui sistem de management al calităţii eficient, care să corespundă cerinţelor la nivel

internaţional. În această ordine de idei, se argumentează necesitatea implementării în cadrul

întreprinderilor vinicole a SMC, certificat în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000.

118

Tabelul 3.4.3 Modelele operaţiunilor de factoring recomandate pentru întreprinderile vinicole din R. Moldova

Tipul întreprinderii Tipul factoring-ului recomandat Explicaţiile

Întreprinderile cu o pondere semnificativă a clienţilor stabili caracterizaţi printr-un nivel înalt al solvabilităţii

Factoring-ul parţial

Întreprinderea îşi va proteja doar creanţele acordate clienţilor noi sau clienţilor cu un nivel redus al solvabilităţii

Întreprinderile cu o pondere nesemnificativă a clienţilor stabili şi siguri

Factoring-ul total

Întreprinderea se va proteja completamente de riscul de neîncasare a creanţelor şi îşi va reduce cheltuielile legate de ţinerea registrului de vânzări

Întreprinderile care dispun de mijloace circulante suficiente până la ziua expirării facturii

Factoring-ul la scadenţă

Întreprinderea va achita factorului un comision mai redus în baza excluderii taxei pentru avansul acordat, ca în cazul utilizării factoring-ului convenţional

Întreprinderile care se confruntă cu dificultăţi şi au nevoie de a mijloace financiare până la ziua expirării facturii

Factoring-ul convenţional

Deşi întreprinderea va achita un comision mai înalt, utilizarea acestui tip de factoring va duce la creşterea numărului de rotaţii ale mijloacelor circulante şi va asigura activitatea ulterioară a întreprinderii

Întreprinderile care sunt sigure că clienţii lor vor achita facturile în termenul stabilit

Factoring-ul cu recurs

După cum se observă din tabelul 3.4.1, comisionul pentru acest tip de factoring este cu 1-2% mai mic decât în cazul utilizării factoring-ului fără recurs. În cazul dat nu are sens de utilizat factoring-ul fără recurs

Întreprinderile care colaborează cu un număr mare de clienţi şi nu sunt sigure de solvabilitatea acestora

Factoring-ul fără recurs

Achitând un comision mai înalt, întreprinderea va fi sigură de colectarea creanţelor şi nu va fi implicată în diverse activităţi juridice împotriva clientului, dacă apare necesitatea (de aceasta se va ocupa factorul)

Sursa: Propus de autor

În încheiere se poate menţiona că în condiţiile actuale ale economiei Republicii Moldova,

factoring-ul reprezintă o soluţie viabilă şi eficientă pentru exportatorii autohtoni ai producţiei

vinicole. Astfel, utilizarea operaţiunilor de factoring le va asigura exportatorilor posibilităţi de

obţinere a unor resurse, care vor satisface imediat necesităţile de lichiditate şi vor acoperi riscul de

neplată a debitorilor externi. Toate acestea vor contribui nemijlocit la promovarea şi încurajarea

exportatorilor producţiei vinicole din Republica Moldova.

3.5 Favorizarea sporirii exportului producţiei vinicole în baza unor instrumente

eficiente 3.5.1 Controlul riguros al producţiei vinicole la export – pasul important pentru

eliminarea producţiei necalitative

După cum a fost menţionat, exportul producţiei vinicole al Republicii Moldova în dezvoltarea

sa se confruntă cu o multitudine de dificultăţi, piedica principală fiind imaginea proastă a producţiei

119

vinicole autohtone peste hotarele ţării. Cauza este calitatea nesatisfăcătoare a producţiei vinicole a

unor întreprinderi din republică, care dăunează esenţial imaginii producţiei vinicole la nivel de ţară.

La rândul său, SMC reprezintă un sistem de îmbunătăţire continuă, ţinând sub control

calitatea materialelor utilizate, a proceselor desfăşurate, precum şi a produselor finite fabricate

(PMC 8.3 „Controlul produsului neconform”). Astfel, întreprinderile unde funcţionează SMC

exclud probabilitatea fabricării producţiei necalitative. În această ordine de idei, este necesar a

delimita întreprinderile cu SMC certificate conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000, de

întreprinderi care nu au acest sistem, deoarece anume ultima categorie generează cele mai mari

neconformităţi şi oferă consumatorului producţie necalitativă.

În capitolele I şi II al tezei au fost examinate documentele indespensabile pentru exportarea

producţiei vinicole din Republica Moldova în diverse ţări ale lumii. De menţionat faptul că gradul

de obiectivitate a conţinutului documentelor ce confirmă calitatea producţiei vinicole pentru export

şi corespunderea lui caracteristicilor producţiei real exportate poate fi pus la îndoială.

În primul rând, certificatele de calitate ce însoţesc producţia exportată sunt elaborate la

întreprindere în baza probelor efectuate în laboratorul propriu, ceea ce nu poate confirma obiectiv

calitatea producţiei real exportate (chiar în cazul nerespectării unor norme, întreprinderea nu va

proceda în defavoarea sa şi nu va scoate la iveală toate neconformităţile existente).

Un alt document necesar pentru exportarea producţiei vinicole este certificatul de

conformitate eliberat de instituţia independentă cu care colaborează ţara importatorului:

• Pentru exportarea producţiei vinicole în Rusia se eliberează certificatul de conformitate de

către filiala „РОСТЕСТ МОСКВА”, în serie sau pe partide de producţie. Bineînţeles, că

întreprinderile vinicole solicită mai mult utilizarea certificatului eliberat în serie, în baza

acestui certificat având posibilitate să-şi exporte producţia timp de 2-3 ani. Dar pe parcursul

acestei perioade de timp calitatea producţiei poate varia esenţial. Astfel, întreprinderile

vinicole autohtone pot să exporte în Rusia producţie de o calitate inferioară, influenţând

negativ imaginea producţiei vinicole a Republicii Moldova în ansamblu.

• Pentru exportarea producţiei vinicole în majoritatea ţărilor CSI (Ucraina, Kazahstan etc.) se

utilizează certificatul de conformitate, eliberat de Centrul de Verificare a Calităţii Materiei

Prime şi Producţiei Vinicole al Republicii Moldova. Acest certificat poate fi eliberat, de

asemenea, în serie sau pe laturi de produse. Astfel, situaţia analogică exportării producţiei

vinicole în Rusia: certificatele eliberate pentru o perioadă de 2-3 ani nu asigură un control

necesar al producţiei exportate în aceste ţări, fiind posibil exportul producţiei necalitative.

• După cum s-a menţionat, exportarea producţiei vinicole în ţările europene se efectuează în baza

certificatului de forma VI-1, eliberat de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” conform

120

probelor efectuate în laboratorul acreditat al Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi

Producţiei Vinicole. O latură pozitivă este că cerinţele faţă de eliberarea certificatului de forma

VI-1 sunt mai dure, el fiind eliberat pentru fiecare lot de produse vinicole exportate.

Principalul dezavantaj al tuturor certificatelor menţionate este că ele se elaborează în baza

examinării mostrelor prezentate de înseşi întreprinderea. Desigur, pentru obţinerea certificatului

respectiv întreprinderea va selecta pentru a prezenta drept mostră producţia de calitate cea mai înaltă, pe

când calitatea producţiei exportate poate să difere, mai mult sau mai puţin, de mostrele prezentate.

Pornind de la cele expuse, în scopul asigurării calităţii înalte şi stabile a producţiei vinicole

exportate, se propune următorul mecanism de efectuare a controlului riguros al calităţii producţiei

destinate exportului pentru întreprinderile unde nu funcţionează SMC.

1. În cadrul Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” trebuie să fie creată o comisie specială de

examinare prealabilă a calităţii producţiei vinicole destinate exportului (indiferent de ţara

importatorului).

2. Înainte de exportarea producţiei (cu 7-10 zile) întreprinderea vinicolă trebuie să prezinte

Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” informaţii referitor la aceasta (data exportării, ţara

importatoare, cantitatea şi tipul producţiei exportate), completând un formular special, elaborat

de către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”. La acest document se vor anexa certificatele

de calitate a producţiei, elaborate de către întreprindere în baza probelor laboratorului propriu

(dacă întreprinderea nu dispune de laborator acreditat, probele se vor efectua în baza mostrelor

prezentate Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole).

3. Comisia creată la Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, studiind informaţiile prezentate de

întreprinderi referitor la exportul producţiei, va selecta câteva întreprinderi, a căror producţie

cărora va fi supusă controlului suplimentar. Fără a le preîntâmpina reprezentanţii comisiei se vor

deplasa la întreprinderile respective (cu 5-7 zile până la exportare) în scopul colectării mostrelor

producţiei destinate exportului pentru efectuarea probelor de control.

4. Mostrele de producţie vinicolă se prezintă laboratorului Centrului de Verificare a Calităţii

Materiei Prime şi Producţiei Vinicole pentru efectuarea probelor necesare.

5. Comisia din cadrul Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” va compara rezultatele probelor de

control al producţiei vinicole efectuate în laboratorul Centrului de Verificare a Calităţii Materiei

Prime şi Producţiei Vinicole cu rezultatele prezentate anticipat de către întreprindere.

6. Dacă există o necorespundere ale rezultatelor comparate, comisia de la Agenţia Agroindustrială

„Moldova-Vin” nu va permite exportarea producţiei vinicole respective, luând măsuri

sancţionare împotriva întreprinderii exportatoare, de exemplu, amenzi sau retragerea licenţei

laboratorului acreditat al întreprinderii.

121

Astfel, va fi verificată calitatea producţiei vinicole a tuturor întreprinderilor din republică ce

practică exportul, dar nu posedă un Sistem de Management al Calităţii în conformitate cu cerinţele

standardului ISO 9001:2000.

De subliniat că orice control suplimentar necesită şi cheltuieli suplimentare. În acest caz,

toate cheltuielile pentru efectuarea controlului dublu al producţiei exportate (conform mecanismului

propus) vor fi suportate de întreprinderile care efectuează acest control, adică de întreprinderi care

nu au implementat SMC.

Utilizarea unui astfel de mecanism de control dublu al producţiei vinicole exportate va

impune întreprinderile producătoare să respecte riguros toate normele stabilite, care asigură calitatea

producţiei, favorizând implementarea SMC şi certificându-l în conformitate cu cerinţele

standardului ISO 9001:2000. Astfel, va fi exclusă sau redusă considerabil ponderea producţiei

necalitative exportate din ţară.

În viziunea noastră, controlul riguros al producţiei vinicole destinate exportului pentru

întreprinderile vinicole unde nu funcţionează un Sistem de Management al Calităţii certificat

conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000 este o metodă importantă de eliminare a producţiei

necalitative, asigurând formarea unei imagini pozitive a producţiei vinicole din Republica Moldova

şi promovând, astfel, exportul în diferite ţări.

3.5.2 Promovarea imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale – un

instrument eficient al creşterii exporturilor

Prezentând dinamica şi geografia exportului băuturilor alcoolice al Republicii Moldova, s-a

menţionat faptul că imaginea producţiei vinicole autohtone în diverse ţări ale lumii nu este una

dintre cele mai bune.

Pe de o parte, este îmbucurător faptul că producţia vinicolă a republicii şi-a găsit piaţa de

desfacere în peste 30 de ţări ale lumii. Dacă până în anul 2000 afacerile încheiate cu ţările din Vest

erau o raritate, atunci actualmente circa 5% din volumul total al exportului producţiei vinicole revin

anume acestor ţări. Şi totuşi, deşi în unele state dezvoltate producţia noastră şi-a găsit consumatorul,

în prezent nu se poate afirma că ea este bine cunoscută, căutată şi solicitată de către populaţia

acestor ţări.

De asemenea, din diferite motive, ea tot mai puţin este solicitată şi de către consumatorii din

Federaţia Rusă. După cum s-a menţionat, uşurinţa cu care producătorii autohtoni au cucerit piaţa

Rusiei a influenţat negativ calitatea producţiei. Îndată după desfiinţarea URSS, întreprinderile vinicole

s-au orientat spre pieţele Rusiei, propunând vinuri de calitate joasă, bazându-se pe imaginea

producţiei moldoveneşti constituită încă pe timpul Uniunii Sovietice. Actualmente situaţia s-a

122

schimbat radical. Deşi, circa 85% din volumul exportat al băuturilor alcoolice se distribuie pe piaţa

Rusiei, imaginea producţiei noastre a devenit proastă şi o bună parte a populaţiei evită consumarea ei.

Astfel, se impune necesitatea ca băuturile alcoolice produse în Republica Moldova să devină

cunoscute şi să se deosebească de producţia celorlalte ţări ale lumii. Unul din instrumentele care va

asigura îmbunătăţirea imaginii şi creşterea exportului producţiei vinicole este promovarea brand-

urilor şi a mărcilor întreprinderilor la nivel internaţional. Spre regretul nostru, până în prezent

exportatorii vinificatori erau preocupaţi doar de livrarea unei cantităţi de băuturi cât mai mari pe

pieţele externe, neglijând promovarea imaginii, a mărcilor şi brand-urilor. De aceasta au profitat

unele firme din diferite state, înregistrând cele mai cunoscute mărci ale vinurilor şi divinurilor

moldoveneşti pe numele lor. De exemplu, marca „Barza Albă” a fost înregistrată pe numele unor

firme din ţările Baltice, Germania, Ucraina şi Rusia. Aceasta se poate de spus şi despre mărcile

„Codru”, „Basarabia”, „Zemfira” etc.

Actualmente pe pieţele diferitelor ţări, în deosebi, a Rusiei, poate fi întâlnită foarte multă

producţie falsificată cu inscripţia „Fabricat în Moldova”. Astfel, imaginea producţiei noastre se

înrăutăţeşte şi mai mult. Promovarea şi înregistrarea la nivel internaţional a mărcilor şi brand-urilor

va constitui un instrument eficient în lupta cu băuturile contrafăcute şi va fi mult mai simplu de

gestionat şi de verificat provenienţa şi calitatea producţiei expuse în diferite ţări.

Începând cu anul 2002 problemelor legate de promovarea producţiei vinicole moldoveneşti

peste hotarele ţării au o importanţă deosebită. O bună parte a vinificatorilor au înţeles ce însemnătate are

imaginea bună a producţiei noastre la nivel de ţară. În anul 2004 pentru prima dată în bugetul de stat au

fost prevăzute 1,2 mln. lei pentru promovarea şi protejarea mărcilor autohtone. Pentru anul 2005 se

planifică alocarea unei sume similare pentru aceste scopuri. Aceste resurse le-au permis vinificatorilor

să câştige un proces de judecată în Germania şi s-ă reîntoarcă SA „Aroma” aşa mărci ca „Белый Аист”,

„Codru” şi marca „Basarabia”. Pentru înregistrarea mărcilor producţiei vinicole autohtone şi protejarea

acestora pe parcursul a 9 luni ale anului 2004 deja s-au folosit mai mult de 650 mii lei.

Pe parcursul anilor 2003-2004 Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” a înaintat la AGEPI

cererea pentru înregistrarea în calitate de marcă de stat a 58 de denumiri de băuturi alcoolice şi a 26 de

mărci combinate. Astfel, asigurând dreptul de proprietate de stat asupra acestor mărci, Agenţia

„Moldova-Vin” este preocupată de înregistrarea lor la nivel internaţional. Astfel, a fost înaintată

cererea pentru înregistrarea simbolului „Barza albă în zbor” în calitate de simbolul de control şi

garanţie în 179 de ţări ale lumii. O cerere analogică a fost înaintată în scopul protejării mărcii „Barză

Albă” în 10 ţări. În ordinea stabilită au fost prezentate documentele necesare pentru înregistrare în 32

de ţări ale lumii a unor astfel de mărci ca „Fluieraş”, „Mugurel”, „Prometeu”, „Pastorali” şi „Nectar”.

Rusia, Ucraina şi Belarus au decis să apere mărcile „Isabella”, „Zemfira” şi „Lidia moldovenească”.

123

Problema promovării şi protejării mărcilor se soluţionează parţial de către Agenţia

Agroindustrială „Moldova-Vin”, dar de aceasta trebuie să se preocupe şi fiecare întreprindere

vinicolă în mod individual. Unele firme deja au început să-şi creeze brand-uri proprii, pentru a-şi

promova producţia sa şi imaginea. Din numărul acestora fac parte „Lion-Gri” SRL, „Cricova-

Acorex” SA, „Basavin” SA, „Dionisos-Mereni” SA, „Dionisos-Club” SA ş.a.

În continuare se va prezenta situaţia uneia din întreprinderile vinicole din Republica Moldova,

activitatea căreia este analizată în această lucrare mai detaliat, şi anume a ÎM CVSM „Vismos” SA.

De subliniat faptul că pe parcursul ultimelor ani, înaintea privatizării acestei întreprinderi, se acorda o

atenţie nesemnificativă creării imaginii şi promovării brand-urilor acesteia. Actualmente situaţia s-a

schimbat esenţial: promovarea imaginii, brand-urilor şi înregistrarea mărcilor a devenit o direcţie

prioritară şi strict necesară în activitatea acestei întreprinderi. Astfel, în prezent ÎM CVSM „Vismos”

SA dispune de 23 de mărci înregistrate (tabelul 3.5.2.1).

Tabelul 3.5.2.1 Lista mărcilor înregistrate de ÎM CVSM „Vismos” SA

Nr. d/o Denumirea mărcii Data înregistrării Data expirării 1. Vismos 04.09.2003 03.04.2013 2. Veronica 15.08.2001 06.11.2010 3. Doina dulce 28.08.2002 06.11.2010 4. Roua de argint 15.08.2001 06.11.2010 5. Vismos Mioriţa 06.08.2001 06.11.2010 6. Vismos Muscat 28.08.2002 06.11.2010 7. Vismos Veselia 15.08.2001 06.11.2010 8. Vismos Magic 15.08.2001 06.11.2010 9. Novella (Новелла) 08.06.2004 13.05.2013

10. Серебряная роса (Serebrianaia rosa) 08.06.2004 13.05.2013 11. Фейерверк (Feierverk) 08.06.2004 13.05.2013 12. Stella (Стелла) 08.06.2004 13.05.2013 13. Белый Агат (Belîi Agat) 12.03.2004 19.06.2013 14. Черный Агат (Ciornîi Agat) 11.03.2004 19.06.2013 15. Агат (Agat) 11.03.2004 19.06.2013 16. Галион (Galion) 12.03.2004 19.06.2013 17. Черный дрозд (Ciornîi drozd) 12.03.2004 30.06.2013 18. Гагат (Gagat) 15.03.2004 09.07.2013 19. Ушаков (Uşacov) 15.03.2004 09.07.2013 20. Сюрпризное (Surpriznoe) 09.01.2003 20.06.2012 21. Космический (Cosmiceskii) 15.03.2004 17.07.2013 22. Naţional 11.06.2004 12.09.2013 23. БМ 11.06.2004 12.09.2013

Sursa: Departamentul comercial al ÎM CVSM „Vismos” SA.

Din tabel se observă că în lista mărcilor predomină denumirile în limba rusă. Aceasta se

explică prin faptul că principala piaţă de desfacere o constituie Rusia şi însuşi proprietarul

întreprinderii este din această ţară. Pozitiv poate fi apreciat faptul că pe parcursul anilor 2003-2004

au fost elaborate şi înregistrate 16 mărci din cele 23 existente.

124

De menţionat că toate mărcile cu titlul în limba rusă se înregistrează în mod obligatoriu de

asemenea, şi în ţara importatorului. Astfel, înainte de elaborarea mărcilor şi brand-urilor trebuie

examinată riguros piaţa de desfacere a producţiei pentru a exclude dublarea mărcilor deja existente.

Mărcile şi brand-urile elaborate trebuie să fie atractive, ţinându-se cont de specificul ţării în care se

va exporta producţia şi de preferinţele consumatorului pentru fiecare categorie de produse vinicole

fabricate.

Un alt aspect important pentru promovarea exporturilor este înregistrarea mărcilor şi brand-

urilor întreprinderii nu doar în republică, dar şi la nivel internaţional. Aceasta necesită mati

cheltuieli, dar le va permite producătorilor din Republica Moldova să întreprindă măsuri eficiente

contra falsificării producţiei, promovând şi îmbunătăţind imaginea producţiei vinicole autohtone la

nivel mondial.

3.5.3 Participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea

imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional

Un alt instrument important pentru promovarea producţiei vinicole pe piaţa mondială este

participarea Republicii Moldova la diverse concursuri, expoziţii şi degustări internaţionale. Pe

parcursul mai multor ani vinificatorii din ţara noastră participă la aceste activităţi, obţinând rezultate

înalte, cu toate acestea producţia moldovenească nu devine cunoscută şi solicitată în lume.

În continuare se vor menţiona câteva întreprinderi vinicole reprezentative, care participă

frecvent la concursuri internaţionale pe parcursul ultimelor ani, obţinând rezultate înalte:

• Acorex Wine Holding la cel de-al 28 Concurs vinicol internaţional, care a avut loc în

Bordeaux (Franţa) în anul 2004:

- Vinul „Sauvignon Blanc” a fost apreciat cu medalia de aur;

- Vinul „Cabernet Sauvignon” din 2002 şi vinul „Pinot Noir” din 2003 au obţinut medaliile de

argint.

Acorex Wine Holding pe parcursul ultimului an a obţinut numeroase medalii, dintre care cele

mai valoroase sunt medaliile menţionate anterior, din cauză că ele au fost obţinute la concursul

internaţional, care a avut loc anume în Franţa.

• CVSM ÎM „Vismos” SA pe parcursul anilor 2003-2004, participând la diverse concursuri şi

expoziţii, a obţinut rezultate performante (tabelul 3.5.3.1).

Pe parcursul anilor 2003-2004 CVSM ÎM „Vismos” SA la diverse concursuri a obţinut 13

medalii, dintre care 10 la concursuri internaţionale, ceea ce permite crearea unei imagini pozitive a

acestei întreprinderi în alte ţări. Însă, toate acestea s-au desfăşurat în Rusia. Deci pentru

recunoaşterea producţiei ÎM CVSM „Vismos” SA la nivel mondial, ea trebuie să participe la

concursuri, expoziţii şi degustări internaţionale, care se organizează în alte ţări europene.

125

Tabelul 3.5.3.1 Rezultatele obţinute de ÎM CVSM „Vismos” SA în urma participării

la diverse concursuri şi expoziţii

Anul Locul desfăşurării acţiunii şi tipul acesteia Denumirea produsului care a deţinut medalie

Tipul medaliei

or. Chişinău (VinMoldova) Natural spumant alb demidulce „Vismos” Argint

or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare „Vin-Rachiu-Tutun-2003”)

Natural spumant alb demidulce „Siurpriznoe” Aur

or. Chişinău (Concursul vinurilor tinere) Merlot anul 2003 Cel mai bun vin tânăr

or. Chişinău (Concursul vinurilor tinere) Roşu de desert anul 2003 Cel mai bun vin tânăr

or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Internaţional ale vinurilor)

Natural spumant alb demidulce „Siurpriznoe” Aur

or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Internaţional ale vinurilor)

Natural spumant alb brut „Siurpriznoe” Aur

2003

or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Internaţional ale vinurilor)

Natural spumant alb demisec „Siurpriznoe” Aur

or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi rachiurilor din Sanct-Petesburg)

Natural spumant roz demidulce „Siurpriznoe” Aur

or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi rachiurilor din Sanct-Petesburg)

Natural spumant roşu demidulce „Siurpriznoe” Aur

or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi rachiurilor din Sanct-Petesburg)

Vin de calitate superioară roşu tare „Portwein” Aur

Or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi rachiurilor din Sanct-Petesburg)

Natural spumant alb demisec „Siurpriznoe Muscatnoe” Argint

or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare „Vin-Rachiu-Tutun-2004”)

Natural spumant alb brut „Vismos” Aur

2004

or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare „Vin-Rachiu-Tutun-2004”)

Natural spumant roşu demidulce „Moldova” Aur

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial.

• „Lion Gri” SRL pe parcursul anilor 2000-2004 a participat la peste 10 expoziţii internaţionale,

desfăşurate în Chişinău, Kiev, Moscova, Varşovia etc., obţinând mai mult de 50 de medalii de

aur, de argint şi bronz. Au fost premiate, în special următoarele tipuri de vinuri:

1. „Cahor” – vin roşu de desert de consum curent;

2. „Coral negru” – vin roşu demidulce de consum curent;

3. „Coral alb” – vin alb demidulce de consum curent;

4. „Cabernet” – vin roşu sec de consum curent.

Rezultatele obţinute la concursuri internaţionale s-au prezentat în baza producţiei doar

câtorva întreprinderi vinicole. În această listă mai pot fi incluse şi alte întreprinderi vinicole, printre

care se pot menţiona: „Dionisos Mereni” SA, „Cricova” SA, „Mileştii Mici” SA etc.

Multe întreprinderi vinicole au înţeles deja importanţa calităţii producţiei pentru crearea

imaginii lor pe piaţa autohtonă şi pe cea internaţională. Aceste firme îşi asigură baza de materie

primă proprie, procură cel mai modern şi mai eficient utilaj, recurg la sfaturile consultanţilor din

ţările europene etc., ceea ce contribuie mult la obţinerea producţiei de o calitate înaltă. Anume

aceste întreprinderi asigură faima vinificaţiei Republicii Moldova, care participă la concursuri şi

expoziţii internaţionale.

126

Dar existe încă multe firme, care, activând în domeniul vinificaţiei, nu doresc sau nu pot să

acorde atenţia cuvenită calităţii producţiei, obţinând producţia de calitate joasă. Aceste întreprinderi

nu au drept scop promovarea mărcilor, brand-urilor lor etc., ci numai fabricarea băuturilor alcoolice

în volume cât mai mari la costuri cât mai reduse, ceea ce dăunează foarte mult imaginea Republicii

Moldova pe plan internaţional. Bineînţeles că despre participarea acestor întreprinderi la concursuri,

degustaţii şi expoziţii nici nu poate fi vorbă.

În scopul îmbunătăţirii calităţii şi imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova este

necesar ca toate întreprinderile să implementeze SMC şi să-l certifice conform cerinţelor

standardului ISO 9001:2000. Dar la concursuri internaţionale, bineînţeles, vor participa cele mai

reprezentative întreprinderi şi cei mai buni producători. În această ordine de idei se propune ca la

nivel de stat să fie creat un fond special pentru participarea Republicii Moldova la expoziţii şi

concursuri vinicole internaţionale, de exemplu, din mijloacele obţinute de la utilizarea mărcilor de

stat. Astfel, statul va susţine participarea celor mai reprezentative întreprinderi vinicole autohtone

la diferite concursuri şi expoziţii internaţionale. Desigur cheltuielile sunt mari, de exemplu, chiar

locul unde se petrec aceste manifestaţii costă foarte scump. Dar, pentru ca producţia moldovenească

să fie observată şi înalt apreciată, trebuie asigurate condiţiile reprezentative adecvate (un pavilion ca

al celorlalte ţări, panouri reprezentative, drapelul republicii etc.).

Deşi participarea la expoziţii, concursuri internaţionale este foarte costisitoare, aceasta este o

modalitate eficientă de a forma imaginea pozitivă a producţiei vinicole, de asemenea şi a Republicii

Moldova la nivel mondial.

În concluzie, de menţionat că participarea la expoziţii, concursuri şi degustaţii internaţionale

este un instrument puternic de promovare a imaginii producţiei vinicole autohtone, dar aceasta

depinde în mare măsură de calitatea producţiei. Problema care permanent trebuie să se afle în

atenţia producătorilor autohtoni este calitatea înaltă a producţiei moldoveneşti, confirmată de

diverse certificate internaţionale. Iată de ce, se impune necesitatea certificării întreprinderilor în

Sistemul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Asigurând o calitate înaltă a producţiei vinicole

autohtone, iar apoi confirmând-o cu ajutorul certificatelor obţinute, pot fi începute acţiuni de

promovare a ei la nivel internaţional, pentru aceasta existând suficiente şanse.

3.5.4 Vinuri cu denumire de origine – ca instrument pentru promovarea exporturilor

producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor

Pentru a se afirma pe piaţa internaţională Republica Moldova, trebuie să obţină un segment

nou de această piaţă, anume segmentul de elită, dar aceasta necesită producerea unor vinuri

deosebite, de o calitate înaltă, cum ar fi vinurile cu denumire de origine.

127

În ultimul timp se acordă o atenţie tot mai mare originii a mărfurilor, care reprezintă un

instrument important în politica comercială. În majoritatea ţărilor cu viticultura şi industria vinicolă

înalt dezvoltate, vinurilor de origine le revine o pondere semnificativă în volumul total al producţiei.

De exemplu, guvernul italian în anul 1963 a introdus legi care controlează industria vinicolă.

Vinurile în această ţară sunt verificate după un sistem asemănător celui francez, iar etichetele

obligatoriu trebuie să conţină inscripţia „Denominazione di Origine Controllata” (DOC)

(Denumirea Originii Controlate). Prin aceasta se subînţeleg o serie de ordine, aprobate prin decretul

preşedintelui ţării, care sunt pentru producătorii de vinuri nişte directive stricte, în conformitate cu

care se produc vinurile de calitate înaltă. Actualmente în Italia există 270 de vinuri DOC şi calitatea

vinurilor italiene continuă să crească.

A fost introdusă şi o categorie pentru vinurile mai fine: „Denominazione di Origine

Controllata e Garantita” (DOCG), ceea ce înseamnă „Denumirea Originii Controlate e Garantată”.

Controlul garantat al denumirii originii impune nişte reguli stricte, care trebuie să fie respectate de

către producătorii de vinuri. De exemplu, reguli concrete au fost stabilite privind zonele geografice

de cultivare a viţei de vie şi cantitatea maximă a vinului care poate fi obţinută de pe 1 ha. Înaintea

procesului de îmbuteliere vinurile trebuie testate, iar fiecare sticlă trebuie să aibă ştampilă de

garanţie şi numărul său. Pentru anumite vinuri obligatoriu se impune ca pe gâtul sticlei să fie o lentă

de culoare roşie pal cu inscripţia DOCG. Din această categorie fac parte vinurile italiene de elită:

ASTI şi MOSCATO D’ASTI, BARBARESCO, BAROLO, BRACHETTO D’ACQUI,

GATTINARA – Piemont, FRANCIACORTA – Lombardia, BRUNELLO DI MONTALCINO,

CARMIGNANO, CHIANTI, CHIANTI CLASSICO etc.

Unele vinuri de calitate au fost reunite într-o categorie aparte – Vini tipice, ceea ce înseamnă

„vinuri tipice” şi este un echivalent al Vin de Pays, produse în Franţa. Vinurile care nu corespund

standardelor DOC sau „Vini tipice” se comercializează ca „Vini di Tavola” (vinuri de masă).

Măsurile întreprinse de către ţările europene în scopul obţinerii producţiei vinicole calitative

asigură o imagine pozitivă a producţiei alcoolice la nivel mondial şi, respectiv, preţurile înalte ale

acesteia.

În Republica Moldova în timpul existenţei URSS, erau bine cunoscute câteva centre vinicole:

Romaneşti, Purcari, Trifeşti, Grătieşti, Ciumai, Tomai etc., care fabricau vinuri cu denumirea regiunii

de producere a acestora. Deşi după gestionarea procesului de producţie şi controlul calităţii aceste

vinuri nu pot fi comparate cu vinurile de origine produse în prezent în ţările europene, ele totuşi erau

solicitate de o mare parte a populaţiei din foste URSS. Îndată după desfiinţarea URSS, când a început

tranziţia la economia de piaţă, caracterizată prin dezordine şi haos, multe întreprinderi vinicole au

profitat de toate acestea şi au utilizat denumirile de origine a vinurilor existente, pentru ale putea

comercializa mai uşor pe pieţele tradiţionale, îndeosebi, pe piaţa Rusiei. Astfel, vinurile de o calitate

128

proastă se comercializau sub denumirea de Romaneşti, Grătieşti, Purcari etc. Bineînţeles, că aceasta a

influenţat negativ asupra imaginii producţiei moldoveneşti.

Actualmente multe întreprinderi vinicole autohtone se orientează spre pieţele mondiale,

restabilind producerea vinurilor cu denumire de origine, de exemplu, cele din Purcari, Romaneşti etc.

Institutul Naţional al Viei şi Vinului din Republica Moldova elaborează la comandă

tehnologii de producere a vinurilor cu denumiri de origine (VDO) şi a vinurilor cu denumire de

origine controlate (VDOC). În cadrul „Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi

vinificaţiei în anii 2002-2020” sunt concretizate microzonele viti-vinicole, indicate pentru

producerea vinurilor cu denumire de origine (anexa 17).

În republică există multe microzone favorabile pentru producerea vinurilor cu denumire de

origine, însă, în prezent o bună parte a acestor zone nu se utilizează pentru producerea categoriei de

vinuri respective. Pentru stimularea producerii vinurilor cu denumire de origine trebuiesc întreprinse

la nivel de stat măsuri corespunzătoare. De exemplu, suprafeţele de viţă de vie pentru producerea

vinurilor cu denumire de origine ar trebuie să fie scutite de impozitul funciar pe o perioadă de 4 ani de

la plantare (până la obţinerea recoltei). Aceasta va favoriza producerea vinurilor respective, care se

estimează la nivelul vinurilor de calitate înaltă, ceea ce va spori calitatea producţiei vinicole autohtone

şi va permite cucerirea unui segment nou de piaţă – segmentul de elită.

La nivel mondial vinurile cu denumire de origine se bucură de o apreciere înaltă, deoarece

producerea lor este reglementată de nişte cerinţe stricte, atât la producerea strugurilor, cât şi la

fabricarea vinurilor. Toate cerinţele ce ţin de procesul de producere a vinurilor cu denumire de

origine sunt stipulate în „Regulamentul cu privire la producerea vinurilor cu denumire de origine”.

Important e că pentru ambalarea şi etichetarea vinurilor cu denumire de origine în toate

ţările lumii au fost stabilite cerinţe stricte. În primul rând, este obligatoriu ca vinurile să fia ambalate

în butelii de sticlă. Închiderea sticlei se admite numai cu dopuri de plută sau cu alte derivate de

plută, acceptate în comerţul internaţional sau prin închiderea filetată asigurată. Vinurile cu denumire

de origine ambalate trebuie să aibă eticheta principală, contraeticheta şi capsulă.

Sistemul de etichetare a vinurilor cu denumire de origine prevede, obligatoriu, următoarele:

• Categoria de calitate a vinului cu denumire de origine controlată. Pentru vinurile cu denumire

de origine controlată este strict necesar ca să se ţină evidenţa gradului de maturitate a

strugurilor utilizaţi, cum ar fi: strugurii culeşi la maturitate deplină (DOC-CMD), târziu

(DOC-CT), la înnobilarea boabelor (DOC-CÎB).

• Denumirea de origine a vinului.

• Denumirea soiului din care este fabricat vinul cu denumire de origine. În cazul în care la

fabricarea vinului sunt utilizate mai multe soiuri, ele se aranjează în ordinea descrescândă a

ponderii sale.

129

• Tipul vinului după conţinutul de zahăr: sec, demisec, demidulce, dulce.

• Tăria vinului, exprimată în procente în volum.

• Volumul nominal al produsului conţinut în butelie.

• Ţara de origine a vinului.

• Denumirea unităţii care a efectuat îmbutelierea vinului. Inscripţia se face cu cele mai mici

simboluri utilizate în inscripţionările de pe etichetă.

• Data ambalării şi numărul lotului se marchează pe eticheta principală, pe contraetichetă sau pe

capsulă.

În baza celor indicate, se poate constata că cerinţele faţă de producerea vinurilor cu

denumire de origine sunt foarte mari, dar respectarea lor asigură fabricarea producţiei vinicole de o

calitate superioară.

De menţionat faptul că în prezent în Republica Moldova o atenţie sporită se acordă formării

imaginii vinurilor produse de întreprinderile de vinificaţie secundară, unde se efectuează

îmbutelierea, fără a lua în considerare zonele de producere a strugurilor. În ceea ce priveşte

producerea vinurilor cu denumire de origine, pe prim-plan este situat producătorul materiei prime

(strugurilor), întreprinderea vinicolă producătoare deţinând rolul secundar.

Ţinând cont de condiţiile dure stabilite, care trebuie respectate în producerea vinurilor cu

denumire de origine, se impune de a implementa la întreprinderile producătoare SMC, bazat pe

Standardul Internaţional ISO 9001:2000.

În vederea celor expuse, producerea vinurilor cu denumire de origine necesită implementarea

SMC nu doar la întreprinderile de vinificaţie secundară, dar şi la cele de vinificaţie primară şi la

întreprinderile agricole care cultivă viţă de vie. Astfel, se va asigura o calitate înaltă a proceselor

întregului lanţ de producţie a vinurilor cu denumire de origine, începând cu cultivarea viţei de vie şi

până la livrarea produsului finit.

Dezvoltarea producerii vinurilor cu denumire de origine şi sporirea ponderii acestora în

volumul total al vinurilor fabricate în ţară constituie un instrument important şi eficient de

îmbunătăţire a calităţii producţiei vinicole autohtone, şi de creştere a exporturilor prin cucerirea unui

segment nou de piaţă – segmentul de elită.

130

CCOONNCCLLUUZZIIII ŞŞII RREECCOOMMAANNDDĂĂRRII

Cercetările ştiinţifice efectuate permit formularea următoarelor concluzii:

1. Actualmente, când concurenţa în toate domeniile de activitate, în special în industria vinicolă, este foarte aprigă, unul din instrumentele eficiente care determină competitivitatea produselor în toată lumea este nivelul raportului calitate/preţ. Pentru a obţine nivelul optim al corelaţiei calitate/preţ este necesar de a promova mecanismele adecvate, care ar permite optimizarea acestei corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Un mecanism eficient în scopul promovării exporturilor întreprinderilor vinicole la etapa actuală poate servi Sistemul de Management al Calităţii.

2. Examinând principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii în baza prevederilor standardului ISO 9001:2000, s-a determinat importanţa majoră şi necesitatea implementării tuturor principiilor enumărate. Valoarea practică a fiecărui principiu este indiscutabil de importantă, constituind pilonul de bază în implementarea Sistemului de Management al Calităţii.

3. Analiza efectuată dovedeşte că este necesar de a lua măsuri necesare pentru sporirea ponderii vinurilor spumante şi divinurilor în volumul total de producţie pe baza micşorării ponderii vinurilor exportate în vrac.

4. Pornind de la faptul că ponderea extrem de înaltă a Federaţiei Ruse în structura exportului producţiei vinicole (80-90%) poate genera multe dificultăţi de ordin economic pentru funcţionarea întreprinderilor vinicole autohtone, se consideră extrem de necesară majorarea ponderii altor ţări în exportul total al producţiei vinicole, astfel încât gradul de dependenţă de consumatorul strategic să fie diminuat.

5. Clasificarea întreprinderilor vinicole prin prisma formării calităţii producţiei, permite menţinerea unuia din punctele forte ale ramurii, cum ar fi ponderea semnificativă a întreprinderilor de vinificaţie mixtă, precum şi dezvoltarea întreprinderilor cu ciclu închis de producţie (integrate pe verticală), fapt ce permite întreprinderilor vinicole autohtone să gestioneze eficient şi să urmărească calitatea producţiei, materialelor utilizate şi a proceselor la toate etapele lanţului.

6. În urma analizei evoluţiei viticulturii Republicii Moldova prin prisma evoluţiei calitative a plantaţiilor de vii şi producţiei de struguri obţinute, poate fi menţionată dinamica negativă a suprafeţei plantaţiilor viticole, productivităţii lor şi conţinutului de zahăr acumulat în struguri. Dacă se va exclude influenţa condiţiilor climaterice, care sunt uneori mai puţin favorabile viticulturii, principala cauză a tendinţei menţionate este incorectitudinea prelucrării plantaţiilor viticole.

În baza investigaţiilor efectuate putem enunţa următoarele recomandări:

1. În scopul realizării cerinţelor standardului cu privire la măsurarea şi monitorizarea proceselor este necesar de a elabora schemele tuturor proceselor desfăşurate în cadrul întreprinderii

131

şi de a determina indicatorii de performanţă pentru evaluarea fiecărui proces. Reieşind din aceste considerente, în teză sunt propuse schemele proceselor Sistemului de Management al Calităţii pe baza ÎM „VISMOS” SA, fiind elaboraţi şi argumentaţi indicatorii ce determină performanţa fiecărui proces.

2. În baza abordării procesuale a lanţului de realizare a producţiei vinicole se recomandă implementarea Sistemului de Management al Calităţii integrat care va cuprinde toate etapele procesului, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu comercializarea producţiei.

3. În baza procedurilor şi proceselor utilizate în cadrul Sistemului de Management al Calităţii se propune următoarea expresie pentru evaluarea eficienţei economice a implementării acestui sistem:

4. Se propune utilizarea modelelor de factoring binevenite diferitor tipuri de întreprinderi vinicole, care va îmbunătăţi situaţia economico-financiară a întreprinderilor vinicole, promovând în mod direct şi exporturile.

5. În scopul asigurării calităţii înalte şi stabile a producţiei vinicole exportate se propune un mecanism de efectuare a controlului riguros al calităţii producţiei destinate exportului în cadrul întreprinderilor ce nu posedă Sistemul de Management al Calităţii certificat în raport cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. Utilizarea unui astfel de mecanism de control dublu al producţiei vinicole exportate va impune întreprinderile producătoare să respecte riguros toate normele necesare ce asigură calitatea producţiei.

6. În scopul creşterii exporturilor producţiei vinicole trebuie acordată o mai mare atenţie promovării imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale prin înregistrarea lor la nivel internaţional şi atribuirea acestora a unui caracter atractiv, ţinând cont de specificul ţării în care se va exporta producţia şi preferinţele consumatorului de acolo pentru fiecare categorie de produse vinicole fabricate.

7. Se propune ca la nivel de stat să fie format un fond special pentru participarea Republicii Moldova la expoziţii şi concursuri vinicole internaţionale, fond care poate fi format din sursele obţinute în urma utilizării mărcilor de stat.

8. În scopul redresării şi dezvoltării de lungă durată a industriei vinicole a Republicii Moldova se propune utilizarea tuturor suprafeţelor agricole recomandabile cultivării viţei de vie pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, sporind ponderea acestor vinuri în volumul total al vinurilor fabricate în ţară, ceea ce va asigura o creştere a calităţii, îmbunătăţirea imaginii producţiei vinicole autohtone şi promovarea exporturilor.

SMC j

SMC iSMC Ch

PE

∑∑=

132

BIBLIOGRAFIE:

1. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1996, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1996.

2. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1997, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1997.

3. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1998, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1998.

4. Anuarul statistic al Republicii Moldova 1999, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1999.

5. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2000, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2000.

6. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2001, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2001.

7. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2002, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2002.

8. Axinte E. Asigurarea calităţii. Chişinău, 2002.

9. Baron T., Isaic-Maniu Al., Tovissi L. ş.a. Calitate şi Fiabilitate. Manual Practic. Editura

Tehnică. Bucureşti, 1988.

10. Blaj I., Ciornâi N. Economia firmelor contemporane. Prut Internaţional. Chişinău, 2003.

11. Bohosievici C. Asigurarea calităţii. Chişinău, 2000.

12. Bostan I. Viticultura şi vinificaţia Republicii Moldova: direcţiile ieşirii din criza actuală.

Lumina. Chişinău, 1998.

13. Bulmagă L. Agricultura Moldovei în anii 1950-1990. Aspecte social-economice. Civitas.

Chişinău, 1999.

14. Buracu M., Vodă V. Gh. Tehnici moderne în controlul statistic al calităţii. Editura Tehnică.

Bucureşti, 1989.

15. Burr I. W. Statistical Quality Control. Marcel Dekker. New York, 1979.

16. Cănănău N. Calitate totală: Concepţii de bază. Chişinău, 1998.

17. Chirilă V. Managementul calităţii. Chişinău, 2002.

18. Ciurea S. Managementul calităţii totale: Standardele ISO 9004 comentate. Editura Economică.

Bucureşti, 1995.

19. Codul privind activitatea practică a vinificatorului. Nr. 22 din 10.01.2002. Monitorul Oficial al

R. Moldova Nr. 11-12 din 17.01.2002.

20. Cotelnic A. Implementarea principiilor managementului calităţii la întreprinderile din R.

Moldova // Economie şi finanţe, Nr. 2, A.S.E.M. Chişinău, 2001.

21. Cozub G. Cartea vinificatorului. Editura Uniunii Scriitorilor. Chişinău, 1992.

22. Crainic N. Calitatea & fiabilitatea produselor. Timişoara, 1997.

23. Cramarciuc F. Măsuri de stabilizare şi funcţionare eficientă a sectorului viti-vinicol. //

Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia, Nr. 7-8. Chişinău, 1995.

133

24. Cramarciuc F., Corobca V. Viticultura. Starea actuală şi perspectiva dezvoltării. Analiza

Sectorului Agricol, CAMIB. Chişinău, 2003.

25. Crosby Ph. Quality is free: The art of making quality certain. Mc.Graw-Hill. New-York, 1979.

26. Deming W.E. Quality, Productivity and Competitive Position. Center for Advanced

Engeneering Study. Cambridge, 1982.

27. Doga V., Burbulea R. Potenţialul de export cu produse agroalimentare. Lucrări ştiinţifice,

UASM. Chişinău, 2003.

28. Drummond H. The Quality Movement. What Total Quality Management Is Really All About!

Kogan Page. London, 1992.

29. Eremciuc I., Osadcii V. Promovarea exportului în Republica Moldova: Studiu de caz.

Chişinău, 1999.

30. Exarhos S. Managementul calităţii totale şi marketingul internaţional. Chişinău, 2001.

31. Feigenbaum A.V. Total Quality Control. “Harvard Business Review”, noiembrie-decembrie 1956.

32. Feigenbaum A.V. Total Quality Control. Mc.Graw-Hill. New-York, 1986.

33. Franzkowski R. Process capability indices and their applications to process surveillance.

International Conference on Quality Control. Bulgaria, July, 1988.

34. Frăţilă R. Calitatea mărfurilor alimentare: tehnici de determinare. Editura Presa universitară

Clujeană. Cluj Napoca, 1997.

35. Ganciucov V. Unele propuneri de promovare a exporturilor de produse moldoveneşti.

Chişinău, 1999.

36. Grant E. L., Leavenworth R. E. Statistical Quality Control. 4-th Edition. Mac-Graw-Hill Book

Co. New York, 1972.

37. Grănescu T. Calitatea şi fiabilitatea produselor. Chişinău, 2002.

38. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 212 „Despre normele tehnice privind

pepieneritul viticol, viticultura şi vinificaţia”.

39. Iliescu D. V., Vodă V. Gh. Statistică şi Toleranţe. Editura Tehnică. Bucureşti, 1977.

40. Isai V. Analiză economico-financiară: calitatea produselor agricole. Fundaţia Academică „Gh.

Lane”. Galaţi, 2000.

41. Ishikawa K. Controlul de calitate. Ed. Tehnică. Bucureşti, 1973.

42. Ishikawa K. Quality and Standardization. Progress for economic success. Quality Progress, nr. 1, 1984.

43. Ishikawa K. What is Total Quality Control? The Japan Way. New-York, 1985.

44. Juran J.M. Quality Control Handbook. Mc.Graw-Hill. New-York, 1951.

45. Juran J.M. Upper Management and Quality. New-York, 1982.

46. Juran J.M., Gryna F.M. Quality Planning and Analysis. Mc.Graw-Hill. New-York, 1980.

134

47. Kélada J. Qualité totale et gestion par extraversion. Gestion. Februarie 1991.

48. Kisili M. Viticultura: perspective de dezvoltare // Comunistul – 1 noiembrie, 2002, Nr. 41.

49. Koller J.K. Total Quality Management in Service Industry. University of Kaiserslautern. Germany, 1995.

50. Legea „Cu privire la certificare” Nr.652-XIV din 28.10.1999. Monitorul Oficial al RM nr.12-

13/62 din 03.02.2000.

51. Legea „Cu privire la protecţia consumatorilor”. N1453-XII din 25.05.1993. Monitorul oficial al

Republicii Moldova, 1993.

52. Legea „Cu privire la standardizare”, N590-XIII din 22.09.1995. Monitorul oficial al Republicii

Moldova, 1995.

53. Legea Republicii Moldova cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat.

54. Legea Republicii Moldova cu privire la privatizare.

55. Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate.

56. Legea viei şi vinului şi actele sublegislative. Chişinău, 1996.

57. Litvin A., Dobrovolschi L. Dezvoltarea exportului producţiei vinicole în Republica Moldova.

Simpozion Ştiinţific Internaţional „Societatea contemporană şi integrarea economică

integrală”, U.A.S.M., Chişinău, 2002.

58. Lungu Gh., Tura L., Streit R. Calitate, control, toleranţe. Chişinău, 1994.

59. Mamaliga V., Catanoi V., Mustează G. Industria vinicolă. Analiza sectorială. Culegerea Conferinţei

Internaţionale „Tehnologii Moderne. Calitate. Restructurare”. Editura UTM. Chişinău, 1999.

60. Managementul calităţii şi protecţia consumatorilor. A.S.E. Bucureşti, 1997.

61. Munro-Faure L., Munro-Faure M., Bones E. Cum să atingi standardele de calitate: Pas cu pas

spre ISO 9000. Bucureşti, 1997.

62. Olaru M. Managementul calităţii. Bucureşti, 1995.

63. Olaru M. Managementul calităţii. Editura Economică. Bucureşti, 1999.

64. Osadcii V., Paunescu C., Islentiev M. Estimarea potenţialului de export şi propuneri privind

promovarea producţiei Republicii Moldova pe piaţa mondială: Informaţii de sinteză. Chişinău, 1994.

65. Ott E. R. Statistical Process Control. Mc. Graw-Hill Book Co. New York, 1975.

66. Parker Graham W. Costurile calităţii. Bucureşti, 1998.

67. Popa V. Managementul calităţii bunurilor de consum: un demers strategic transorganizaţional.

Editura Macarie. Târgovişte, 2001.

68. Reclitis P. Ambalajul – un element fundamental a exportului reuşit. Chişinău, 2001.

69. Republica Moldova în cifre: Culegere succintă de informaţii statistice 2004. Departamentul

Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău, 2004.

70. Rusu B. Managementul calităţii totale în firmele mici şi mijlocii. Editura Economică. Bucureşti, 2001.

135

71. Sârbu I. Economia şi organizarea ramurilor agro-industriale. Editura UTM. Chişinău, 1990.

72. Sârbu I. Riscurile întreprinderilor în relaţiile economice pe piaţa Republicii Moldova. Tribuna

economică, nr. 50, 1996.

73. Schmidt Warren H., Finnigan Jerone P. The race without a finish line: America’s quest for

total quality. San Francisco, 1992.

74. Stadnic I. Plînsetul viţei de vie // Comunistul – 1 noiembrie, 2002, Nr. 41.

75. Stanciu C. Managementul calităţii: analiza reflectării calităţii produselor în performanţele

economico-financiare ale întreprinderii. Editura ASE. Bucureşti, 2000.

76. Standardul Internaţional ISO 9000:2000. Sisteme de management al calităţii. Principii

fundamentale şi vocabular. Bruxelles, 2000.

77. Standardul Internaţional ISO 9001:2000. Sisteme de management al calităţii. Cerinţe. Bruxelles, 2000.

78. Stoian I., Pincea R., Brotac L. Tehnici de comerţ internaţional: Pentru pregătirea importatorului

şi a exportatorului. Bucureşti, 1992.

79. Topală Ş., Cozub Gh., Bondarenco S. Consolidarea economiei naţionale se poate efectua

numai prin renaşterea complexului viti-vinicol // Săteanul – 12 mai, 2004.

80. Traian T. Calitatea – Instrument managerial. INID. Bucureşti, 1995.

81. Tribuna calităţii: revista lunară. Bucureşti, 1996.

82. Vachette Jean-Luc. Amélioraţion continue de la qualité. S.P.C. 1990.

83. Vîtelaru C. Problemele stringente ale viticulturii naţionale. Pomicultura, viticultura şi

vinificaţia Moldovei, 1997, nr. 1, paj. 13-16.

84. Vodă V. Gh. Din gândirea lui J. M. Juran asupra problemelor de bază ale controlului calităţii.

Calitate şi Fiabilitate. Quality and Reliability, nr.1, 1996.

85. Амиров Ю.Д., Печенкин А.Н. Оценка качества продукции и рыночная экономика //

Стандарты и качества, №10. Москва, 1992.

86. Богатин Ю.В. Экономическая оценка качества и эффективности работы предприятия.

Изд. Стандартов. Москва, 1991.

87. Богатырев А.А., Филиппов Ю.Д. Стандартизация статистических методов управления

качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1989.

88. Букэтарь Э., Ординова Р. Эффективность производства плодов винограда. Картя

Молдовеняскэ. Кишинев, 1979.

89. Версан В.Г., Чайка И.И Системы управления качеством продукции. Изд. Стандартов.

Москва, 1988.

90. Гиссин В.И. Управление качеством продукции. Изд. Феникс. Ростов-на-Дону, 2000.

91. Глазунов А.В. Документы системы QS-9000/1 // Стандарты и качеств, №6. Москва, 1997.

136

92. Гличев А.В. Основы управления качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1988.

93. Глудкин О.П., Горбунов Н.И. и др. Всеобщее управление качеством: Учебник для вузов.

Изд. Радио и связь. Москва, 1999.

94. Дополнение в Закон о винограде и вине // Экономическое обозрение, 20 августа, 2004, №29.

95. Ильенкова С.Д. Управление качеством. Изд. ЮНИТИ. Москва, 1998.

96. Исикава К. Японские методы управления качеством. Изд. Экономика. Москва, 1988.

97. Итоги переписи плодово-ягодных насаждений и винограда в Республике Молдова в

1994. Кишинэу, 1995.

98. Итоги переписи плодово-ягодных насаждений и винограда в Республике Молдова в

2001. Кишинэу, 2002.

99. Калак Д. „Душа молдована” // Экономическое обозрение, 8 октября, 2004, №36.

100. Калак Д. Молдавское виноделие: есть ли будущее // Экономическое обозрение, 21 мая,

2004, №19.

101. Калак Д. Молдавское виноделье: есть ли будущее? // Логос пресс, №19 (563), 21 мая 2004 г.

102. Канынгин П. Обращение холдинга «Винный Мир» к участникам рынка молдавских вин

// Экономическое обозрение, 13 августа, 2004, №28.

103. КИСа: шаг десятый – КАЧЕСТВО и МЕНЕДЖМЕНТ. Материалы совместного проекта

группы БИГ и журнала Эксперт «7 нот менеджмента». БИГ-Петербург, 2001.

104. Кодекс по практической деятельности винодела // Экономическое обозрение, 20

февраля, 2004, №6.

105. Крайер Э. Успешная сертификация на соответствие нормам ИСО серии 9000. Изд.

Форум. Москва, 1995.

106. Круглов М.Г., Сергеев С.К. и др. Менеджмент систем качества. Изд. Стандартов.

Москва, 1997.

107. Крылова Г.Д. Зарубежный опыт управления качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1992.

108. Куфудаки Н. Молдавское виноделье – итоги года // Логос пресс, №4 (500), 07 февраля 2003 г.

109. Леонов И.Г., Аристов О.В. Управление качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1990.

110. Макаренко П., Червен Э. Качество и эффективность производства винограда. Картя

Молдовеняскэ. Кишинев, 1978.

111. Мюллер К. Некоторые аспекты внедрения системы качества в промышленности //

Стандарты и качество, №3. Москва, 1998.

112. Николаева Э.К. Семь инструментов качества в японской экономике. Изд. Стандартов.

Москва, 1990.

113. Окрепилов В.В. Управление качеством. Изд. Экономика. Москва, 1998.

137

114. Основные требования к оснащению специализированных предприятий производственными

мощностями для производства дивинов, этилового спирта ректификат, водки (ракиу),

переработки винограда и производства вина // Экономическое обозрение, 6 августа, 2004, №27.

115. Оценка перспективных приемов возделывания виноградов. МолдНИИТЭИ, Кишинев, 1996.

116. Пармакли Д. Эффективность механизации производства винограда. Кишинев, 1994.

117. Пелях Н. История виноградарства и виноделия Молдавии. МолдНИИТЭИ. Кишинев, 1970.

118. Программа востановления и развития виноградарства и виноделия на 2002 – 2020 гг. //

Экономическое обозрение – 25 октября, 2002 – Nr. 39.

119. Рапча М. Формирование качественных показателей продуктивности винограда в

зависимости от особенностей мест обитания // Agricultura Moldovei – 2001 – Nr. 4.

120. Рапча М. Формирование качественных показателей продуктивности винограда в

зависимости от особенностей мест обитания. Agricultura Moldovei, Nr.4, 2001.

121. Сакато С. Практическое руководство по управлению качеством. Изд. Машиностроение.

Москва, 1980.

122. Свиткин М.З. От семейства стандартов ИСО 9000 к всеобщему менеджменту качества //

Стандарты и качество, №9. Москва, 1997.

123. Таран А. Разливайте вино на родине // Экономическое обозрение, 26 ноября, 2004, №43.

124. Таран А. Торговля наливом: меньше прибыли и меньше забот // Экономическое

обозрение, 28 января, 2005, №3.

125. Темрин С. Виноделие: некоторые вопросы учета и налогообложения // Бухгалтерские и

налоговые консультации – 2003 – №9.

126. Темрин С. Применение акцизов при экспорте винодельческой продукции. Бухгалтерские

и налоговые консультации, №5, май 2001.

127. Темрин С., Чертан И., Муравскмй А. Виноделье: некоторые вопросы учета и

налогообложения // Бухгалтерские и налоговые консультации, № 9 сентябрь 2003.

128. Фейгенбаум А. Контроль качества продукции. Изд. Экономика. Москва, 1986.

129. Цуцук В. Экономическая эффективность производства и хранения столового винограда

// Agricultura Moldovei – 2000 – Nr. 1.

130. Чайка И.И. Конкурентная борьба предприятий – это соревнование систем управления

качеством // Стандарты и качество, №12. Москва, 1996.

131. Швец В.Е. Менеджмент качества в системе современного менеджмента // Стандарты и

качество, №6. Москва, 1997.

132. Шишкин И.Ф. Метрология, стандартизация и управление качеством. Изд. Стандартов.

Москва, 1990.

138

ADNOTARE

la teza de doctor în economie cu tema: "Implementarea Sistemului de Management al Calităţii – baza promovării

exporturilor producţiei vinicole"

Prezenta teză are ca scop cercetarea problemelor privind creşterea exporturilor producţiei

vinicole prin implementarea Sistemului de Management al Calităţii. În acest scop în lucrare s-a

examinat baza ştiinţifico-teoretică a managementului calităţii şi a metodelor de certificare a

producţiei.

În lucrare a fost examinată evoluţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova şi

principalele pieţe de desfacere. În teză a fost estimată calitatea producţiei vinicole şi direcţiile de

comercializare a producţiei în baza unor întreprinderi vinicole autohtone.

Investigaţiile efectuate au demonstrat că calitatea producţiei vinicole depinde în cea mai mare

măsură de calitatea materiei prime utilizate. În aşa mod, în lucrare s-a examinat evoluţia viticulturii

în Republica Moldova sub aspectul stării plantaţiilor viticole şi al calităţii strugurilor recoltaţi.

În conformitate cu scopurile stabilite, în lucrare au fost examinate etapele elaborării,

implementării şi certificării Sistemului de Management la Calităţii, fiind înaintate unele propuneri

de îmbunătăţire a acestora. Se argumentează managementul prin procese şi sunt elaborate schemele

proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al Calităţii în cadrul

întreprinderilor vinicole. Sunt selectaţi indicatorii optimi de măsurare şi monitorizare a proceselor

în Sistemul de Management al Calităţii. Se propune şi se argumentează mecanismul de creare a

Sistemului de Management al Calităţii integrat. A fost elaborată metodologia de evaluare a

eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al Calităţii.

În scopul creşterii exporturilor producţiei vinicole în lucrare se argumentează necesitatea

utilizării operaţiunilor de factoring, fiind propuse modele optime de factoring specifice diferitor

grupe de întreprinderi vinicole. Sunt propuse diverse instrumente pentru favorizarea creşterii

exportului producţiei vinicole care se află într-o strânsă legătură cu Sistemul de Management al

Calităţii, precum ar fi: un mecanism de efectuare a controlului riguros al producţiei vinicole la

export pentru întreprinderile ce nu posedă Sistem de Management al Calităţii; promovarea imaginii,

mărcilor şi brand-urilor întreprinderii; participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de

bază pentru crearea imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional;

producerea vinurilor cu denumire de origine ca instrument pentru promovarea exporturilor

producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor.

Recomandările, expuse în prezenta lucrare, se utilizează cu succes la unele întreprinderi

vinicole din Republica Moldova.

139

ANNOTATION to the Thesis on submitted for doctor’s degree in economics sciences on the Theme:

"Implementation of Quality Management System – the basis of promoting of the exports of wine production"

The present thesis is devoted to a research of wine production export increase problems

because of introduction of Quality Management System. With this purpose the scientific-theoretical

basis of quality management and products certification methods were analyzed in work.

The evolution of export of wine production of Republic of Moldova and main seller's markets

were investigated in the work. Also, the quality of wine production and paths of its sales were

evaluated on basis of some local enterprises.

The outcomes of researches have proved, that the quality of wine production depends mainly

on quality of used raw material. Thus, the tendencies of development of viticulture and qualitative

parameters of the grapes, as a basic element in quality assurance of production are investigated.

Proceeding from the delivered problems, the development, introduction and certification

phases of Quality Management System were considered, and some offers on their improving were

represented in work. The remedial management is justified and the schemes of processes necessary

for introduction of a Quality Management System on the wine-enterprises are developed. The

optimum parameters for an evaluation of the processes analysis of Quality Management System are

selected. The mechanism of creation of an integrated Quality Management System is offered and

justified. The technique for an evaluation of an integrated economic efficiency of introduction of a

Quality Management System is developed.

With the purposes of increase of wine production export the necessity of use of factoring’s

operations is justified, the optimum models of factoring operations for various groups of the wine-

enterprises are offered in work. The effective paths for increase of export of wine production, which

closely are connected to introduction of a Quality Management System, are developed. These are:

the mechanism of careful check of exported production for the enterprises, which have not

introduced a Quality Management System; promoting of image, marks and brands of the

enterprises; participation in international competitions, as a main method of promoting of image of

wine production of Republic of Moldova at an international level; production of wines named by

the place of origin for promoting of wine production export on the elite segments of the market.

The recommendations stated in the present work, are successfully applied on some wine-

enterprises of Republic of Moldova.

140

АННОТАЦИЯ

диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему „Внедрение Системы

Менеджмента Качества – основа продвижения экспорта винодельческой продукции”

Настоящая диссертация посвящается исследованию проблем увеличения экспорта винодельческой продукции на основе внедрения Системы Менеджмента Качества. С этой целью в работе была рассмотрена научно-теоретическая база менеджмента качества и методов сертификации продукции.

В работе была исследована эволюция экспорта винодельческой продукции Республики Молдова и основные рынки сбыта. Также в диссертации дана оценка качества винодельческой продукции и путей ее реализации на основе некоторых местных предприятий.

Результаты исследований доказали, что качество винодельческой продукции зависит главным образом от качества используемого сырья. Таким образом, в работе исследуется тенденция развития виноградарства и качественных показателей винограда, как основной элемент в обеспечении качества продукции.

Исходя из поставленных задач, в работе были рассмотрены этапы разработки, внедрения и сертификации Системы Менеджмента Качества, будучи представлены некоторые предложения по их улучшению. Обосновывается процессуальный менеджмент и разработаны схемы процессов, необходимых для внедрения Системы Менеджмента Качества на винодельческих предприятиях. Выбраны оптимальные показатели для оценки анализа процессов Системы Менеджмента Качества. Предложен и обоснован механизм создания интегральной Системы Менеджмента Качества. Разработана методика для оценки интегральной экономической эффективности внедрения Системы Менеджмента Качества.

В целях увеличения экспорта винодельческой продукции в работе обосновывается необходимость использования факторинговых операций, будучи предложены оптимальные модели факторинговых операций для различных групп винодельческих предприятий. Разработаны эффективные пути для увеличения экспорта винодельческой продукции которые тесно связаны с внедрением Системы Менеджмента Качества, к которым относятся: механизм тщательной проверки экспортируемой продукции для предприятий, которые не внедрили Систему Менеджмента Качества; продвижение имиджа, марок и брэндов предприятий; участие на международных конкурсах, как основной метод продвижения имиджа винодельческой продукции Республики Молдова на международном уровне; производство вин с наименованием места происхождения для продвижения экспорта винодельческой продукции на элитных сегментах рынка.

Рекомендации, изложенные в настоящей работе, успешно применяются на некоторых винодельческих предприятиях Республики Молдова.

141

CUVINTE-CHEIE:

Cuvinte-cheie: calitate, Sistem de Management al Calităţii, export, corelaţia calitate/preţ,

producţie vinicolă, imagine, piaţă de desfacere, viticultură, industrie vinicolă, implementare, proces,

procedură, standard, promovare, certificare.

Key words: quality, Quality Management System, correlation quality/price, wine

production, image, seller's market, viticulture, wine-making industry, implementation, process,

procedure, standard, promoting, certification.

Ключевые слова: качество, Система Менеджмента Качества, корреляция

качество/цена, винодельческая продукция, имидж, рынок сбыта, виноградарство,

винодельческая промышленность, внедрение, процесс, процедура, стандарт, продвижение,

сертификация.

LISTA ABREVIERILOR:

RM – Republica Moldova

ha – hectar

ch – chintale

t – tonă

dal – decalitru

% – procent

SMC – Sistem de Management al Calităţii

TQM – Total Quality Management (Managementul Calităţii Totale)

TQC – Total Quality Control (Controlul Calităţii Totale)

PMC – Procedura Sistemului de Management al Calităţii

PC – Planurile Calităţii

BIO – Secţia biochimică

CDR – Centru de responsabilitate

PER – Secţia personal

DPR – Departamentul de producere

MEC – Secţia mecanică

MAC – Managerul calităţii

DCO – Departamentul comercial

142

CDA – Cerere de aprovizionare

RMA – Registrul materialelor auxiliare

DPM – Depozit materiale

EVF – Evaluarea furnizorilor

INF – Informaţie despre furnizori

CLA – Clasificarea furnizorilor

APR – Secţia de aprovizionare

TEH – Tehnolog principal

JUR – Secţia juridică

DIG – Director general

P – Proces

RMC – Raportul managerului calităţii

ACO – Analiza efectuată de conducere

DOC – Denumirea Originii Controlate

DOCG – Denumirea Originii Controlate e Garantată

VDO – Vinuri cu denumire de origine

VDOC – Vinuri cu denumire de origine controlată

143

A N E X E

144

Anexa 1.

Dinamica exportului unor produse alcoolice a Republicii Moldova pe anii 1997-2004, mii dal

20734,4

17789,0

13531,0

11322,0

7095,0

4730,0

11008,0

18290,4

8059,3

9787,0

10283,09724,08501,3

9924,0

2472,0

9404,8

0

2500

5000

7500

10000

12500

15000

17500

20000

22500

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Vin din struguri îmbuteliat Vin-materie primă

Dinamica exportului unor produse alcoolice a Republicii Moldovape anii 1997-2004, mii dal

639,9608,6

816,0

535,8

330,3

208,0

92,3129,6 187,3224,1214,9

93,989,816,042,357,6

216,3

434,0 440,6 547,0

779,3

589,4

547,1

1683,4

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Divin Brandy, rachiuri şi alte băuturi tari Vin spumant şi spumos

145

Anexa 2.

Dinamica şi ponderea exportului producţiei vinicole divizat pe ţări pe anii 1997-2004 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Ţările Val., mii USD % Val.,

mii USD % Val., mii USD % Val., mii

USD % Val., mii USD % Val.,

mii USD % Val., mii USD % Val.,

mii USD %

Rusia 245921,9 89,64 181874,5 88,89 85529,7 79,48 101700,3 80,32 144563,4 82,32 159647,1 78,73 192403,7 79,74 217959,2 78,50

Belarus 5556,6 2,03 3062,4 1,50 3444,8 3,20 6090,0 4,81 11975,9 6,82 16459,9 8,12 18664,9 7,74 30137,7 10,85

Ucraina 9987,0 3,64 7504,0 3,67 4975,6 4,62 5453,1 4,31 9940,4 5,66 14505,3 7,15 15611,2 6,47 10972,2 3,95

Kazahstan 269,2 0,10 2278,3 1,11 2545,9 2,37 4038,7 3,19 3476,1 1,98 3814,6 1,88 3657,1 1,52 7987,5 2,88

Lituania 2598,2 0,95 1208,9 0,59 1716,7 1,60 2193,1 1,73 781,5 0,45 1531,6 0,76 2338,0 0,97 628,3 0,23

Letonia 1426,4 0,52 2005,5 0,98 2294,1 2,13 3178,3 2,51 1559,4 0,89 1830,0 0,90 1274,9 0,53 902,7 0,33

Germania 850,9 0,31 96,7 0,05 186,6 0,17 124,5 0,10 269,3 0,15 399,7 0,20 1033,0 0,43 977,7 0,35

Kirghistan 66,0 0,02 10,5 0,01 6,5 0,01 - - 179,3 0,10 559,3 0,28 986,5 0,41 817,8 0,29

SUA 75,0 0,03 783,6 0,38 893,4 0,83 485,7 0,38 50,0 0,03 654,5 0,32 657,2 0,27 782,3 0,28

Cehia 472,8 0,17 14,4 0,01 184,6 0,17 359,6 0,28 126,2 0,07 268,9 0,13 413,8 0,17 646,9 0,23

România 230,9 0,08 2587,8 1,26 2821,4 2,62 136,3 0,11 55,9 0,03 56,6 0,03 243,1 0,10 295,7 0,11

Estonia 1394,2 0,51 1664,9 0,81 1239,3 1,15 1155,1 0,91 755,4 0,43 369,3 0,18 241,6 0,10 574,4 0,21

Bulgaria 4333,2 1,58 540,4 0,26 510,2 0,47 411,2 0,33 223,6 0,13 157,7 0,08 0,4 0,00 - -

Franţa 250,3 0,09 155,5 0,08 78,7 0,07 67,9 0,05 24,0 0,01 - - - - 2,2 0,00

Olanda 128,9 0,05 164,2 0,08 107,9 0,10 98,9 0,08 - - - - - - 32,0 0,01

Norvegia - - 180,4 0,09 72,3 0,07 53,6 0,04 15,0 0,01 - - - - - -

Slovacia 224,2 0,08 30,5 0,02 35,4 0,03 79,2 0,06 12,5 0,01 - - - - 72,1 0,03

Alte ţări 542,7 0,20 435,6 0,21 971,8 0,91 995,8 0,79 1602,1 0,91 2515,3 1,24 3753,4 1,55 4865,7 1,75

TOTAL 274328,4 100 204598,1 100 107614,9 100 126621,3 100 175610,0 100 202769,8 100 241278,8 100 277654,4 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

146

Anexa 3. Exportul produselor vinicole divizat pe ţări pe anii 1997-2004

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Nr. d/o Produse vinicole Cantit.,

mii dal Val., mii

USD Cantit., mii dal

Val., mii USD

Cantit., mii dal

Val., mii USD

Cantit., mii dal

Val., mii USD

Cantit., mii dal

Val., mii USD

Cantit., mii dal

Val., mii USD

Cantit., mii dal

Val., mii USD

Cantit., mii dal

Val., mii USD

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

1. Vin din struguri îmbuteliat, din care: 18290,4 187893,9 11008,0 169632,3 4730,0 52522,0 7095,0 75586,4 11322,0 111924,0 13531,0 126530,0 17789,0 163770,0 20734,4 197024,9

ţările C.S.I. 18006,7 185901,6 10863,1 167622,1 4453,8 49244,0 6774,6 72224,1 11060,0 109103,6 13199,5 122763,0 17421,0 158978,0 20251,0 190062,0 RUSIA 17489,0 180951,4 10213,3 157694,2 3901,7 42673,5 6096,2 63687,3 9876,8 95100,2 11484,6 101671,5 15386,0 133797,8 17760,0 157707,0 UCRAINA 360,7 3278,2 430,7 6376,8 352,9 3956,5 339,0 4085,9 534,6 6427,4 813,0 10288,7 926,0 11560,7 730,0 9274,3 BELARUS 132,5 1357,3 67,7 1092,8 13,8 210,4 66,1 902,3 407,4 4494,0 601,6 7037,5 822,0 9802,8 1164,0 15028, 5 KAZAHSTAN 16,6 211,1 137,3 2192,2 175,4 2309,6 270,8 3526,8 210,1 2782,1 251,9 3132,0 216,2 2803,5 511,8 6914,3 KIRGHIZTAN 5,5 66,0 0,9 10,5 0,91 6,5 - - 19,7 179,3 40,0 559,3 68,1 986,5 57,5 816,7 celelalte ţări ale lumii 283,7 1992,3 144,9 2010,2 276,0 3278,0 320,3 3362,3 262,0 2820,4 331,2 3767,0 368,0 4792,0 483,4 6962,9 LETONIA 18,1 223,3 50,2 659,1 73,8 857,5 144,0 1375,5 86,0 793,4 99,9 954,3 67,9 716,1 48,6 680,3 SUA 1,3 18,5 17,2 434,0 24,1 374,7 11,0 224,0 7,4 135,4 26,0 451,0 27,9 448,1 38,0 661,2 LITUANIA 37,1 445,8 17,6 353,0 70,5 769,9 102,4 1036,7 75,0 781,5 58,4 591,8 61,0 620,9 59,2 628,3 ROMÂNIA - - 32,0 225,7 35,8 417,6 3,0 48,7 - - 6,0 56,6 1,1 20,4 11,8 210,1 ESTONIA 7,2 85,3 15,1 153,6 40,1 398,8 26,5 299,0 7,0 88,5 7,7 105,8 6,9 95,3 2,1 35,0 GERMANIA 135,4 704,7 6,1 96,7 11,4 132,1 10,2 120,8 20,0 269,2 34,6 399,7 61,0 1033,0 56,6 896,9 FRANŢA 24,1 119,0 2,5 16,1 0,001 0,01 - - 0,002 0,2 - - - - 0,14 1,3 CEHIA 29,2 132,5 1,0 14,4 3,0 35,7 8,6 76,9 8,5 100,9 21,6 257,2 32,0 413,8 42,9 627,8 BULGARIA 11,1 69,0 - - 1,3 94,8 - - - - - - 0,03 0,4 - -

2. Vin spumant şi spumos, din care: 1683,4 27753,0 547,1 9222,2 589,4 6795,0 216,3 3498,2 434,0 6022,0 440,6 5846,6 547,0 8001,0 779,3 11367,1

ţările C.S.I. 1667,1 27430,7 510,0 8531,8 544,9 6077,9 193,5 3159,4 421,6 5861,5 420,7 5573,8 527,0 7667,3 762,7 11017,9 RUSIA 1645,6 27054,9 493,4 8210,2 537,1 5951,5 169,1 2716,6 400,8 5535,7 366,5 4649,8 490,1 7007,3 718,1 10172,8 UCRAINA 11,4 149,7 7,4 124,9 4,16 63,2 1,1 24,0 2,7 47,7 25,9 491,6 15,8 281,5 18,9 325,9 BELARUS 6,8 146,9 5,3 110,6 - - 1,2 24,7 12,7 164,7 21,5 296,1 5,2 87,9 11,5 211,4 KAZAHSTAN 2,0 58,1 3,9 86,1 3,6 62,8 12,7 227,2 5,4 113,3 4,3 92,3 6,1 127,3 13,9 302,2 celelalte ţări ale lumii 16,3 322,3 37,1 690,4 44,5 717,2 22,8 338,8 12,7 161,1 19,9 272,8 19,9 333,5 16,6 349,2 ROMÂNIA - - 19,4 302,3 0,5 7,2 1,5 15,8 1,0 16,7 - - 0,05 1,5 2,0 59,7 OLANDA 4,7 128,9 5,6 164,2 5,2 107,9 3,5 98,9 - - - - - - 0,04 2,8 SUA 2,2 56,5 3,8 99,5 17,3 270,4 5,6 101,7 - - 6,6 76,7 2,5 45,8 - - ESTONIA 5,6 57,8 4,8 42,8 1,4 14,4 2,2 22,6 2,2 23,7 0,2 3,0 1,1 14,1 - -

3. Divin, din care: 129,6 15064,6 92,3 10855,2 208,0 6163,7 330,3 10823,7 535,8 17504,0 816,0 25537,5 608,6 20635,3 639,9 23110,4 ţările C.S.I. 108,1 13416,8 61,4 8489,1 122,9 3915,0 257,7 8952,4 496,3 16263,4 787,0 24539,2 589,8 19960,8 625,9 22584,8 RUSIA 85,6 11165,7 56,3 7415,0 103,6 3156,9 228,0 8081,8 425,6 14032,6 664,9 20136,0 495,7 16468,3 563,3 20033,2 BELARUS - - 3,4 880,6 8,1 431,1 11,7 305,2 27,8 979,6 41,5 1623,4 29,6 1111,0 27,3 1158,8

147

(Continuarea anexei 3) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 UCRAINA 22,2 2186,1 1,6 178,7 6,0 119,0 10,9 272,2 24,9 668,6 63,4 2179,3 45,0 1655,2 22,7 871,7 KAZAHSTAN ... ... ... ... 3,9 173,5 7,0 284,7 18,0 580,7 17,0 590,3 19,5 726,3 12,6 521,1 celelalte ţări ale lumii 21,5 1647,8 30,9 2366,1 85,1 2248,7 725,0 1871,3 39,5 1240,6 28,9 998,3 18,8 674,5 14,0 525,6 ESTONIA 10,7 870,7 15,9 1218,7 31,9 778,6 23,6 571,0 13,3 423,1 2,5 76,8 1,25 36,5 7,2 259,1 LETONIA 8,5 682,3 10,5 866,2 31,9 1004,7 32,6 953,2 22,4 707,3 19,4 625,0 11,8 413,0 5,1 167,2 SUA - - 3,7 250,1 13,7 248,3 7,5 160,0 2,5 50,0 3,2 126,8 4,6 163,3 - - ROMÂNIA 1,4 74,4 0,5 16,0 1,36 74,7 0,002 0,2 0,3 24,1 - - 0,09 4,0 - -

4. Brandy, rachiuri, şi alte băuturi tari, din care: 57,6 2418,6 42,3 2844,2 16,0 937,2 89,8 1578,4 93,9 1586,0 214,9 3829,4 224,1 4295,5 187,3 3761,3

ţările C.S.I. 19,8 1184,7 34,3 2447,2 9,3 814,7 63,3 1131,4 72,0 1254,9 174,8 3240,9 196,7 3861,2 160,7 3252,6 RUSIA 10,0 639,2 24,5 1713,0 3,8 165,0 33,4 703,4 42,8 788,8 122,0 2220,4 120,7 2429,9 126,5 2580,2 UCRAINA 7,5 435,8 2,9 262,1 2,7 62,4 15,9 246,7 15,2 236,7 32,7 570,6 54,8 961,9 13,2 308,8 BELARUS 2,1 78,4 6,9 472,1 2,8 587,3 9,9 117,7 6,3 103,7 7,1 141,6 5,5 111,7 10,7 88,3 celelalte ţări ale lumii 37,8 1233,9 8,0 397,0 6,6 122,5 26,5 446,7 21,9 331,6 40,1 588,5 27,4 434,3 26,6 508,7 ESTONIA 10,1 380,4 5,2 249,8 5,0 47,5 15,4 262,5 12,9 220,1 6,8 183,7 5,2 95,7 14,4 280,4 ROMÂNIA 0,7 20,3 1,3 85,4 0,0008 0,01 - - 0,4 10,9 - - 2,4 49,7 - - LETONIA 1,0 19,5 1,0 50,9 0,02 0,2 6,5 128,6 4,4 58,7 15,8 250,7 7,8 136,1 - - LITUANIA 23,0 748,1 - - - - - - - - 0,12 3,2 - - - -

5. Vin-materie primă, din care: 9404,8 41198,3 2472,0 12044,2 9924,0 41197,0 8501,3 35134,6 9724,0 38574,0 10283,0 41026,3 9787,0 44577,0 8059,3 42277,8

ţările C.S.I. 7537,8 34021,9 1502,0 7909,9 8656,6 36573,0 7604,6 32259,0 9593,6 38217,5 9850,0 39877,4 9140,6 42563,0 8033,6 42179,5 RUSIA 5915,3 26110,7 1297,7 6842,1 7997,0 33582,8 5931,5 26511,2 7293,4 29106,1 7468,5 30969,4 6951,5 32700,4 5442,0 27366,0 UCRAINA 820,8 3937,2 91,9 561,5 153,1 774,5 242,7 824,3 711,3 2560,0 335,2 975,1 283,7 1151,9 57,0 191,5 BELARUS 801,7 3974,0 112,4 506,3 506,5 2216,0 1367,2 4740,1 1538,0 6233,9 1905,2 7361,3 1693,0 7551,5 2338,9 13650,7 celelalte ţări ale lumii 1867,0 7176,4 970,0 4134,3 1267,4 4624,0 896,7 2875,6 130,7 1538,0 433,3 1148,9 646,0 2014,0 25,7 98,3 ROMÂNIA 30,1 136,2 538,8 1958,4 639,4 2321,9 29,1 71,6 2,3 4,2 - - 45,0 167,5 6,7 25,9 LITUANIA 342,3 1404,3 172,5 855,9 247,3 946,8 321,8 1156,4 - - 341,1 936,6 564,3 1717,1 - - BULGARIA 1161,0 4264,2 120,5 540,4 150,7 415,4 115,6 411,2 93,1 223,6 77,0 157,7 - - - - LETONIA 109,9 501,3 82,6 429,3 87,0 431,7 288,5 721,0 - - - - 0,6 9,7 - - NORVEGIA - - 25,1 180,4 10,0 72,3 7,5 53,6 2,5 15,0 - - - - - - FRANŢA 31,9 131,3 19,6 139,4 12,6 78,7 11,2 67,9 4,8 23,8 - - - - - - SLOVACIA 64,0 224,2 10,9 30,5 13,9 35,4 30,0 79,2 5,0 12,5 - - - - - - CEHIA 95,2 340,3 - - 47,7 148,9 84,7 282,7 7,2 25,3 0,9 11,7 - - - - GERMANIA 26,6 146,2 - - 18,8 54,5 1,1 3,7 0,02 0,1 - - - - - -

Sursa: Datele prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

148

Anexa 4.

Lista întreprinderilor vinicole din Republica Moldova în anul 2003 № Denumirea întreprinderii Adresa 1 2 3

Întreprinderile de vinificaţie primară 1. C.A.P.C. „Bacii” s. Băcioi 2. SRL „Vinex-Victoria” s. Geamănă 3. SA „Fabrica de Vinuri Leonardo” s. Speia 4. SA „Doina” or. Basarabeasca, str. K.Marx, 205 5. F/v Moscovei (fuzionată cu SA „Vismos”) s. Andrusul de Jos 6. SA „Vierul-Vin” s. Burlacu 7. SA „Prut” s. Brînza 8. SA „Mărgăritar” s. Colibaş 9. SA „Slobozia-Mare” s. Slobozia Mare

10. SA „Vinal-Coci” s. Cociulia 11. SRL „Igvalex-Vin” s. Chisilia 12. S.C. „Observer” RGM com. Tartaul 13. ÎM „Modeca-Inter” SRL s. Plopi 14. SA „Botritis” s. Cania 15. SA „Bravicea” s. Bravicea 16. SA „Proura-Vin” s. Onişcani 17. SA „Oda-Vin” s. Pituşca 18. SRL „Fraga” s. Răciula 19. SA „Seseni” s. Săseni 20. SA „Vitis-Lux” s. Sipoteni 21. SA „Hîrjauca-Vin” s. Hărjauca 22. SA „Vodă” s. Vălcineţ 23. SA „Vinhor” s. Horodişte 24. SA „Sadova” s. Sadova 25. SA „Codreanca” or. Călăraşi, str. Alexandru cel Bun, 114 26. SRL „Pomul” s. Ţibirica 27. SA „Nistru-Vin” or. Criuleni, str. 31 August, 3 28. SA „Valogrvin” (fuzionată cu SA „Aroma”) or. Criuleni, s. Hîrtopul Mare 29. SA „Vinăria Căuşenilor” or. Căuşeni, str. Cotovschii, 66 30. SA „Saiţi” s. Săiţi 31. SA „Vinar-Glia” s. Fetiţa 32. SA „Javgur-Vin” s. Javgur 33. SA „Mihst-Vin” (aparţine SRL „Doina-Vin”) s. Batîr 34. SA „General-Vin Fruct Product” s. Voineiscu 35. SRL „Cărpineni-Vin” s. Cărpineni 36. CAIP „Galbvin” s. Fundul Galbenei 37. SA „Fabvin” s. Leuşeni 38. C.A. „Paşc-Mold” s. Paşcani 39. SRL „Persaj-Vin” s. Crasnoarmeiscoe 40. SRL „Ialovins” com. Mileştii Mici 41. SA „Tomai-Vin” s. Tomai 42. SRL „Cristi” or. Iargara, str. Păcii, 1 43. SA „Vinar” s. Sărăteni 44. ÎM „HP Wine Group” SRL s. Cupcui 45. SRL „Folicain” s. Tigheci 46. CAPC „Advelo” s. Brătuleni 47. SA „Diaset-Vin” s. Drăguşenii-Noi 48. SRL „Vinis-NLG” s. Iurceni

149

(Continuarea anexei 4)1 2 3

49. SA „Mileşti-Vin” s. Mileşti 50. SA „Dionisimus” s. Vărzăreşti 51. SA „Sanis-Vin” or. Nisporeni, str. Ştefan cel Mare, 38 52. SA „Man-Vin” s. Lucăşeuca 53. SA „Ghetlovin” (aparţine SA „Produse Cerealiere”) s. Ghetlova 54. SA F/v „Sîngerei” or. Sîngerei, str. Independenţei, 37 55. SRL „Străşeni-Vin” or. Străşeni, str. Orheiului, 38 56. SRL „FPC „Zimbru” com. Lozova 57. SA „Agrovinexpo” s. Oneşti 58. SRL „Recea-Vin” s. Recea 59. SA „Scorvinagro” s. Scoreni 60. CAPC „Vorniceni-Agrovin” s. Vorniceni 61. SA „Biruinţa” s. Cojuşna 62. SA „Purcari-Vin” s. Purcari 63. SRL „Vinarii-Răscăieţeni” s. Răscăieţi 64. SA „Volintiri” s. Volintiri 65. SA „Talmaza-Vin” s. Talmaz 66. C.A.P. „Corten” s. Corten 67. SA „Tvardiţa” s. Tvardiţa 68. SA „Fabrica de Vinuri din Sărătenii-Vechi” s. Sărătenii Vechi 69. SA „Fabrica de Vinuri din Leuşeni” s. Leuşeni 70. SAT.Î. „Baurci” s. Baurci 71. SA „Cioc-Maidan-Vin” s. Cioc-Maidan 72. SRL „Nexovin” s. Ferapontievca

Întreprinderile de vinificaţie secundară 1. ÎM Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă „VISMOS” SA mun. Chişinău, str. Uzinelor, 5 2. SA „Aroma” mun. Chişinău, str. T. Ciorbă, 38 3. Institutul Naţional al Viei şi Vinului mun. Chişinău, str. Grenoble, 128 4. FCP „Invincom” SRL mun. Chişinău, or. Codru, str. Soarelui, 87 5. ÎM „Colusvin” SRL mun. Chişinău, str. Munceşti, 801 6. SA „Barza Albă” mun. Bălţi, bd. Victoriei, 49 7. Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi mun. Bălţi, str. Kiev, 114 8. SA „Agrovin-Bulboaca” s. Bulboaca 9. SA „Dionysos-Mereni” s. Mereni

10. SA „Iserliana-Vin” s. Iserlia 11. ÎM „Călăraşi-Divin” SA or. Călăraşi, str. Călăraşilor, 10 12. SA „Suvorov-Vin” ICS or. Căuşeni, str. Tighina, 8 13. ÎS „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” s. Mileştii Mici 14. SA „Viniris” mun. Chişinău, s. Truşeni

Întreprinderi mixte 1. SA Combinatul De Vinuri „Cricova” mun. Chişinău, or. Cricova, str. Ungureanu, 1 2. Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie s. Stăuceni, str. Grătieşti 3. SA „Ghidighici-Vin” com. Vatra, s. Ghidighici, sect. Buiucani 4. SA „Cricova-Acorex” mun. Chişinău, or. Cricova, str. Ungureanu, 3 5. „Lion Gri” SRL mun. Chişinău, str. Munceşti, 801 6. SRL „Podgoria Dunării” or. Cahul, str. Ştefan cel Mare, 112 7. SA „Basavin-Grup” s. Cucoara 8. SA „Trifeşti” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Trifeşti 9. SA „Vinia-Traian” s. Găvănoasa

10. SRL „Ceba-vin” („Wine International Project” SRL) s. Ciobolaccia 11. SA „Imperial-Vin” s. Pleşeni 12. SA „Sălcuţa” s. Sălcuţa

150

(Continuarea anexei 4)1 2 3

13. SA „Agrofirma Cimişlia” or. Cimişlia, str.V.Alexandri,77 14. SA „Mold-Nord” or. Făleşti, str. Ştefan cel Mare, 1 15. SRL „Lăpuşna-Vin” com. Lapuşna 16. SA „Fabso” s. Sofia 17. SA „Vitis-Hînceşti” or. Hînceşti, str.Chişinăului, 27 18. SRL „Costeşti-Vin” s. Costeşti 19. SA „F/v „Puhoi” s. Puhoi 20. SRL „Plus-Asconi” s. Suruceni 21. SA „Ulmu-Vin” s. Ulmu 22. SA „Vinăria-Bardar” s. Bardar 23. SA „Vinar-Zîmbreni” s. Zîmbreni 24. SA „Vinuri-Ialoveni” or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 4 25. CAPC „Răzvan” (f/v aparţine SRL „Doina-Vin”) s. Răzeni 26. SA „Leovin” or. Leova, str. Independenţei, 62 27. SA „Nis-Struguraş” or. Nisporeni, str. Suveranităţii, 59 28. SA „Niv-Impex” s. Şişcani 29. SA „Orhei-Vin” (aparţine SRL „Asconi”) or. Orhei, str. B.Glavan, 10 30. SA „Pivniţele din Brăneşti” s. Brăneşti 31. SA „Vinul Codrilor” s. Peresecina, str. Ştefan cel Mare, 51 32. G.A. „Zorile de sus” s/z (f/v Bieşti) s. Zorile 33. SA „F/v Cojuşna” s. Cojuşna 34. SA „Romaneşti” s. Romaneşti 35. SA „Zubreşti” s. Zubreşti 36. SA „Tudora-Vin” s. Tudoara 37. SRL „Esmalda” s. Popeasca 38. SA „Carahasani-Vin” s. Carahasani 39. SA „Combinatul de Vinuri Taraclia” or. Taraclia, str. Voczalinaia, 74 40. SA „Grape-Valley” s. Borciag 41. SA „Ciumai” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Vinogradovca 42. Combinatul de vinuri şi divinuri „Vininmpex” SRL s. Tvasrdiţa 43. SA „Valea-Perjei Veche” s. Valea Perjei 44. SA „Teleneşti” or. Teleneşti, str. Dacia, 29 45. SA „Noroc” s. Mîndreşti 46. SA „Ungheni-Vin” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Pîrliţa 47. SA „Jemciujina” or. Viadîr-Lunga, str. Bugeacului, 7 48. SA „Cazaiac-Vin” s. Cazaclia 49. SA „Tomai-Vinex” com. Tomai, str. Lenin, 197 50. SA „Vinuri de Comrat” or. Comrat, str. Vinzavod-scaia, 1 51. SA „Chirsova” s. Chirsova 52. SRL „Vinăria-Bostovan” s. Etulia 53. ÎM „Tecca” SRL s. Congaz 54. SA „Vulcăneşti” or. Vulcăneşti 55. ÎCS „DK-Intertrade” SRL (f/v „Aurvin”) or. Vulcăneşti, str. Korolenco, 6

Sursa: Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

151

Anexa 5. Structura volumelor de producţie a întreprinderilor vinicole

din Republica Moldova pe anul 2003 Nr. d/o Denumirea întreprinderii Volumul produs,

mii dal Ponderea în

volumul total, % 1 2 3 4

I . V i n d e s t r u g u r i î m b u t e l i a t ( m i i d a l ) 1. „Lion Gri” SRL (Chişinău) 1119,0 6,1 2. „Basvinex” SA (Pivniţele din Brăneşti) 1098,7 6,0 3. „DC Intetrade” SRL (Vulcăneşti) 1032,7 5,7 4. „Cricova-Acorex” ÎM 1024,0 5,6 5. „Alianţa” SRL (Cojuşna) 874,8 4,8 6. „Asconi” SRL (Puhoi) 870,2 4,8 7. „Migdal-P” SA (Cojuşna) 857,3 4,7 8. SA „Imperial-Vin” (Pleşeni) 717,1 3,9 9. „Grappe Valley” SA (Borceag) 668,3 3,7 10. „Sălcuţa” SRL 604,2 3,3 11. „Euroalco” SRL (Chişinău) 584,7 3,2 12. „Ungheni-Vin” SA 502,3 2,8 13. „Ciumai” SA 498,8 2,7 14. „Orhei-Vin” SA 457,8 2,5 15. „Plus-Asconi” S.R.L (Suruceni) 440,9 2,4 16. „Invincom” SRL (Chişinău) 440,0 2,4 17. „Carahasani-Vin” SA 425,0 2,3 18. „Orizontul”SRL (Costeşti) 351,4 1,9 19. „Vinaria-Bardar” SA 334,1 1,8 20. Combinatul de vinuri „Cricova” SA 323,2 1,8 21. „Aroma” SA 322,4 1,8 22. „Trifeşti” SA 317,2 1,7 23. SA „Basavin grup” 306,8 1,7 24. GB & Co SA 280,5 1,5 25. „Cimişlia” SA 274,9 1,5 26. „Doina-Vin” SRL (Căinari) 264,8 1,5 27. ÎM „Ceba-Vin” (Cebolacia) 241,8 1,4 28. Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie 235,0 1,3 29. „Vina comrata” SA 223,5 1,2 30. Alţii (49) 2546,6 14,0

TOTAL VIN DIN STRUGURI ÎMBUTELIAT: 18238,0 100,0 I I . V i n u r i s p u m a n t e ( m i i s t i c l e )

1. Combinatul de vinuri „Cricova” SA 4586,6 46,4 2. CVSM ÎM „Vismos” SA 1460,1 14,8 3. „Basvinex” SA 993,3 10,1 4. „Vitis-Hînceşti” SA 848,4 8,6 5. Î. S. Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” 781,3 7,9 6. „Nis-Struguraş” SA 491,8 4,9 7. Institutul Naţional al Viei şi Vinului 354,2 3,6 8. „Chirsova” SA 237,3 2,4 9. „Jemciujina” SA 87,4 0,9 10. SRL „Ceadvincom” 40 0,4

TOTAL VINURI SPUMANTE: 9880,4 100,0

152

(Continuarea anexei 5)1 2 5 6

I I I . V i n u r i s p u m o a s e ( m i i s t i c l e ) 1. SRL „Altes” (Peresecina) 503,8 23,5 2. „Maurt” SRL 430,0 20,1 3. „Nori” SRL (Romaneşti) 396,1 18,5 4. „Gema” SA (Chişinău) 239,4 11,2 5. „Vivas-Impex”SRL (Mihailovca) 236,2 11,0 6. GB & Co SA 108,0 5,0 7. „Darex” SA 100,0 4,7 8. Alţii (6) 128,0 6,0 TOTAL VINURI SPUMOASE: 2141,6 100,0

I V . D i v i n ( m i i d a l ) 1. „Aroma” SA 254,6 38,6 2. SA „Barza Albă” 242,7 36,8 3. „Vinimpex” SA 73,7 11,1 4. „Vinaria-Bardar” SA 37,5 5,7 5. SRL „Colus-Vin” 27,9 4,2 6. „Călăraşi Divin” SA 22,7 3,5 7. SRL „Alanto” 0,5 0,1 TOTAL DIVIN: 659,6 100,0

V . B r a n d y ş i a l t e b ău t u r i t a r i ( m i i d a l ) 1. „Renesans-Perfect” SRL 324,9 31,9 2. „Aroma” SA 109,0 10,7 3. Combinatul de produse alimentare din Bălţi 100,0 9,8 4. SRL „Ghiada” (Chişinău) 86,5 8,5 5. „Lipcani-Nord” SRL 67,1 6,6 6. „Maurt” SRL (Chişinău) 65,6 6,4 7. „Bel-Alco” SRL 58,0 5,7 8. Alţii (16) 208,4 20,4 TOTAL BRANDY ŞI ALTE BĂUTURI TARI: 1019,5 100,0

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”

153

Anexa 6. Date privind exportul producţiei alcoolice pe clienţi la SA „Aroma” în anul 2003

Vin de struguri îmbuteliat Brandy Divin Denumirea firmei dal MDL dal MDL dal MDL

TOTAL

Rusia: 253723,76 33311946,20 5585,80 1436641,96 149232,91 77699409,40 112447997,60 Т.Д. "Арома" 750,00 178650,00 91939,65 48614811,23 48793461,23 ООО "Одисея" 2214,95 951632,60 951632,60 ООО "МоРо" 2856,00 363465,00 9984,51 5247319,95 5610784,95 ООО "Авионт" 20860,00 2556798,00 500,00 117700,00 4155,00 2046596,00 4721094,00 ООО "Винный Мир" 194003,64 25969177,96 22775,93 11250230,50 37219408,46 ООО "Росагроимпорт" 28084,00 3597748,00 3597748,00 ООО "Ариона Сервис" 2856,00 344406,00 344406,00 ООО "Вагр-Вина-Вита" 5064,12 480351,24 480351,24 ГБ "Холдинг Вин" 1800,00 471300,00 5350,87 3124361,32 3595661,32 ЗАО "Бонус-Борд" 2535,80 668991,96 12812,00 6464457,80 7133449,76 Ucraina: 44963,15 11070219,00 23702,08 14662777,12 25732996,12 Т.Д. "Квинт" 35090,15 8576461,21 20231,17 11973168,74 20549629,95 ПКФ "Болеро" 9423,00 2373018,00 2141,55 986984,42 3360002,42 ООО "Форца" 450,00 120740,00 1329,36 1702623,96 1823363,96 Belarus: 13916,70 1810765,90 4078,80 1060458,20 22189,51 11214995,20 14086219,30 ООО "Венедикт" 1731,00 442583,20 6999,85 3597533,60 4040116,80 ИЧУТП "Белвингрупп" 600,00 142560,00 7712,50 3732997,50 3875557,50 ЗАО "БеМоРесурс" 528,50 82203,50 328,00 86740,00 1997,26 984872,75 1153816,25 ООО "СервисБытСнаб" 3229,00 394578,00 180,00 41512,00 1813,40 1013099,35 1449189,35 ООО "Вильям Дистрибьюторс" 1999,20 242733,60 931,50 468811,40 711545,00 КТУП "Табаквинторг" 2520,00 459384,00 459384,00 СП "Промлизинг" 963,20 137395,20 137395,20 ООО "Оштен" 354,00 82908,00 646,00 302472,80 385380,80 Минский Завод Виноградных Вин 2000,00 113000,00 113000,00 "Брестбакалея" 2676,80 381471,60 885,80 264155,00 2089,00 1115207,80 1760834,40 Ţările Baltice: 28902,65 3793044,54 7885,30 1965393,16 11192,85 5433807,46 11192245,16 "Арома Флорис" 28902,65 3793044,54 7885,30 1965393,16 7322,85 3586097,46 9344535,16 "L.I.O.N. & Co" 1370,00 689210,00 689210,00 Status LLC 2500,00 1158500,00 1158500,00 Kazahstan: 6605,43 1685402,10 12074,24 6011436,75 7696838,85 ОАО "Фарватер" 6605,43 1685402,10 12074,24 6011436,75 7696838,85 Israel: 1677,81 165367,68 1421,03 353634,46 820,17 573381,90 1092384,04 "Арома Молдвин" ЛДП 1677,81 165367,68 1421,03 353634,46 820,17 573381,90 1092384,04 România: 55,75 18781,90 91,38 56529,65 75311,55 "Ladan-Brancom" SRL 55,75 18781,90 91,38 56529,65 75311,55 SUA: 675,00 245790,00 3562,20 1869642,72 2115432,72 "Arco Globus International" 2437,20 1255602,72 1255602,72 "Apollo Fine Spirts" 675,00 245790,00 1125,00 614040,00 859830,00 TOTAL: 298220,92 39081124,32 71270,26 17836320,78 222865,34 117521980,20 174439425,34

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”

154

Anexa 7. Repartizarea CA (cifra de afaceri) după metoda ABC la SA „Aroma” pe anul 2003

Denumirea firmei CA, MDL Denumirea firmei CA în ordine

descrescîndă, MDL

Ponderea CA pe clienţi în total

CA, %

Ponderea cumulată a

CA, %

Т.Д. "Арома" 48793461,23 Т.Д. "Арома" 48793461,23 28,00 28,00ООО "Одисея" 951632,60 ООО "Винный Мир" 37219408,46 21,34 49,34ООО "МоРо" 5610784,95 Т.Д. "Квинт" 20549629,95 11,78 61,12

Clienţii grupei A

ООО "Авионт" 4721094,00 "Арома Флорис" 9344535,16 5,36 66,48ООО "Винный Мир" 37219408,46 ОАО "Фарватер" 7696838,85 4,41 70,89ООО "Росагроимпорт" 3597748,00 ЗАО "Бонус-Борд" 7133449,76 4,09 74,98ООО "Ариона Сервис" 344406,00 ООО "МоРо" 5610784,95 3,22 78,20ООО "Вагр-Вина-Вита" 480351,24 ООО "Авионт" 4721094,00 2,70 80,90ГБ "Холдинг Вин" 3595661,32 ООО "Венедикт" 4040116,80 2,32 83,22ЗАО "Бонус-Борд" 7133449,76 ИЧУТП "Белвингрупп" 3875557,50 2,22 85,44Т.Д. "Квинт" 20549629,95 ООО "Росагроимпорт" 3597748,00 2,06 87,50ПКФ "Болеро" 3360002,42 ГБ "Холдинг Вин" 3595661,32 2,06 89,56ООО "Форца" 1823363,96 ПКФ "Болеро" 3360002,42 1,93 91,49

Clienţii grupei B

ООО "Венедикт" 4040116,80 ООО "Форца" 1823363,96 1,04 92,53ИЧУТП "Белвингрупп" 3875557,50 "Брестбакалея" 1760834,40 1,01 93,54ЗАО "БеМоРесурс" 1153816,25 ООО "СервисБытСнаб" 1449189,35 0,83 94,37ООО "СервисБытСнаб" 1449189,35 "Arco Globus International" 1255602,72 0,72 95,09ООО "Вильям Дистрибьюторс" 711545,00 Status LLC 1158500,00 0,66 95,75КТУП "Табаквинторг" 459384,00 ЗАО "БеМоРесурс" 1153816,25 0,66 96,41СП "Промлизинг" 137395,20 "Арома Молдвин" ЛДП 1092384,04 0,63 97,04ООО "Оштен" 385380,80 ООО "Одисея" 951632,60 0,54 97,58Минский Завод Виноградных Вин 113000,00 "Apollo Fine Spirts" 859830,00 0,49 98,07"Брестбакалея" 1760834,40 ООО "Вильям Дистрибьюторс" 711545,00 0,41 98,48"Арома Флорис" 9344535,16 "L.I.O.N. & Co" 689210,00 0,39 98,87"L.I.O.N. & Co" 689210,00 ООО "Вагр-Вина-Вита" 480351,24 0,28 99,15Status LLC 1158500,00 КТУП "Табаквинторг" 459384,00 0,26 99,41ОАО "Фарватер" 7696838,85 ООО "Оштен" 385380,80 0,22 99,63"Арома Молдвин" ЛДП 1092384,04 ООО "Ариона Сервис" 344406,00 0,19 99,82"Ladan-Brancom" SRL 75311,55 СП "Промлизинг" 137395,20 0,08 99,90"Arco Globus International" 1255602,72 Минский Завод Виноградных Вин 113000,00 0,06 99,96"Apollo Fine Spirts" 859830,00 "Ladan-Brancom" SRL 75311,55 0,04 100,00

Clienţii grupei C

TOTAL: 174439425,51 TOTAL: 174439425,51 100,00 Sursa: Prelucrat de către autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial al SA „Aroma”

155

Anexa 8.

Structura exportului producţiei vinicole a ÎS CVC „Mileştii Mici” în anul 2003

Vin calitate superioară Vin colecţie Spumant Vin c/curent Total Destinatar

but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei %

„Natex Com” Fed. Rusă 383700 37,15 5653359 36,3 117408 17,9 1314654 16,5 11856 45 138408 45 512964 29,8 7106421 29,6

„Esmalda” Fed. Rusă 585810 56,72 8902349 57,1 526800 80,3 6466965 80,9 1112610 64,7 15369314 63,9

„Премиум” Ucraina 25860 2,504 404044 2,59 25860 1,5 404044 1,68

„Болеро” Ucraina 20280 1,963 314244 2,02 3600 92,9 131100 80,9 6480 0,99 104860 1,31 9000 34 97353 32 39360 2,29 647557 2,69

„MoVin SP” Polonia 5268 0,51 80683 0,52 5268 0,31 8683 0,34

ÎM „Dufremol” 492 0,048 8640 0,06 276 7,12 30901 19,1 768 0,04 39541 0,16

„Bily Cap” Cehia 10002 0,968 193786 1,24 10002 0,58 193786 0,81

„Rusian Sh.Laura” Grecia 1440 0,139 27534 0,18 5680 0,87 102848 1,29 5436 21 69412 23 12556 0,73 199794 0,83

TOTAL 1032852 100 15584639 100 3876 100 162001 100 656368 100 7989327 100 26292 100 305173 100 1719388 100 24041140 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”

Ponderea pieţei interne şi exportului pe grupe de produse la ÎS CVC „Mileştii Mici” în anul 2003

Vin calitate superioară Vin colecţie Spumant Vin c/curent Total Destinatar

but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei % but. % lei %

Export 1032852 95,30 15584639 93,86 3876 17,73 162001 9,39 656368 92,96 7989327 89,60 26292 69,29 305173 63,14 1719388 92,96 24041140 70,72

Piaţa internă 50975 4,70 1020464 6,14 17986 82,27 1562983 90,61 49685 7,04 927531 10,40 11652 30,71 178135 36,86 130298 7,04 9951569 29,28

TOTAL 1083827 100 16605103 100 21862 100 1724984 100 706053 100 8916858 100 37944 100 483308 100 1849686 100 33992709 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”

156

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Director General Maria Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Director General Maria Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calităţii Maria Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calităţii Maria Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calităţii M.Gheorghiţă A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Sef. Secţie aprovizionare M. Ghrorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Sef. Secţie aprovizionare M. Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Şefii secţiilor de producere A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X XSef. Secţie Marketing şi

vânzăriM. Gheorghiţă

Revizuirea şi implementarea PMC 7.5.3 "Identificare şi trasabilitate"

Revizuirea PMC 7.2 "Procese referitoare la relaţia cu clientul"

Definirea, coordonarea, aprobarea obiectivelor calităţii

Prezerntarea rezultatelor evaluarii, politicii si obiectivelor

Revizuirea PMC 7.4 "Aprovizionarea"

Instruirea personalului, sI implementarea PMC 7.4

Februarie

Evaluarea situaţiei iniţiale la оntreprindere vizavi de prevederile ISO 9001 Definirea schemei organizaţionale a SMC. Stabilirea responsabilităţilor pentru Revizuirea sistemului calităţii

Revizuirea, coordonarea, aprobarea şi difuzarea politicii în domeniul calităţii

Octombrie Noembrie Decembrie Ianuarie

Anexa 9Anexa 2 la Ordinul nr. 140 din 5.08.04

Planul de elaborare şi implementare a SMC la IM "VISMOS" SA

Denumirea activităţii2004 2005

Responsabilul din partea întreprinderii

Responsabilul din echipa de consultanţă

August Septembrie

157

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Sectia cadre A. Frunze

Sectia cadre A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calitatii M. Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X Managerul calitatii A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X Depozitele produs finit M. Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X Şeful laboratorului A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X Şeful laboratorului A. Frunze

X X X X X X X X X X X X XLaboratorul ,

Sectia aprovizionare

M. Gheorghiţă

Revizuirea şi implementarea PMC 4.2.3 "Controlul documentelor"

Revizuirea şi implementarea PMC 4.2.4 "Controlul înregistrărilor calităţii"

Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.4.1 "Monitorizarea şi măsurarea produsului la recepţie"

Evaluarea personalului

Revizuirea şi implementarea PMC 8.5.3 "Acţiuni preventive"

Revizuirea şi implementarea PMC 8.5.2 "Acţiuni corective"

Revizuirea şi implementarea PMC 7.5.5 "Păstrarea produsului"

Revizuirea şi implementarea PMC 6.2 "Resurse umane"

Decembrie Ianuarie Februarie

(Continuarea anexei 9)

Denumirea activităţii2004 2005

Responsabilul din partea întreprinderii

Responsabilul din echipa de

consultanţăAugust Septembrie Octombrie Noembrie

158

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

X X X X X X X X X X X X X Departament protectia muncii A. Frunze

X X X X X X X X X X XSef. laborator Sefi

subdiviziuni de producere

M. Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X Metrologul, Laboratorul A. Frunze

X X X X X X X X X X Reprezentant. Managementului M Gheorghiţă

X X X X X X X X Managerul calitatii A. Frunze

Managerul calitatii A. Frunze

Managerul calitatii A. Frunze

X X X X X X X X Reprezentant. Managementului M. Gheorghiţă

X X X X X X X X Managerul calitatii M. Gheorghiţă

Managerul calitatii, Reprezentant.

Managementului

M. Gheorghiţă A. Frunze

Managerul calitatii, Reprezentant.

Managementului A. Frunze

Managerul calitatii M. Gheorghiţă A. Frunze

Managerul calitatii M. Gheorghiţă A. Frunze

Selectarea organului de certificare M. Gheorghiţă A. Frunze

(Continuarea anexei 9)

Denumirea activităţii2004 2005

Responsabilul din partea întreprinderii

Responsabilul din echipa de

consultanţăAugust Septembrie Octombrie Noembrie Decembrie Ianuarie Februarie

Revizuirea şi implementarea PMC 6.4 "Mediul de lucru"Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.4.2 "Monitorizarea şi măsurarea produsului în curs de fabricare şi finit"Revizuirea şi implementarea PMC 7.6 "Controlul dispozitivelor de măsurare şi monitorizare"Revizuirea şi implem.PMC 8.5.1 "Îmbunătăţire continuă"Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.2 "Auditul intern"

Selectarea şi Instruirea auditorilor interni

Planificarea auditului internRevizuirea şi implementarea PMC 5.0 "Responsabilitatea managementului"Revizuirea şi implementarea PMC 8.4 "Analiza datelor"

Certificarea ExternX - monitorizarea menţinerii procesului de implementare continuă a procedurii

Analiza din partea managementului

Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.3 "Monitorizarea şi măsurarea proceselor"

Revizuirea manualuşui calităţii

Monitorizarea sistemului

159

Anexa 10. Procesele Sistemului de Management al Calităţii în ÎM „VISMOS” SA

160

Anexa 11.

Schema procesului P 2.3 „Aprovizionarea” Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Planul de producere

CDA completată CDA 7.4.1 CDA 7.4.2

Registrul RMA 8.2.4.1 Informaţie stoc

CDA primite CDA analizate

CDA şi informaţii stoc

EVF 7.4.1 EVF 7.4.2 INF 7.4.1

Furnizori clasificaţi CLA 7.4

CLA 7.4.1 Proiect de contract

Proiect de contract Contract semnat

Contractul semnat Comanda către furnizor

Comanda solicitată Comanda realizată

Produsul aprovizionat Produsul controlat

Planul de control Rezultatele controlului Produs conform

Produs conform Produs depozitat CDA 7.4.1 CDA 7.4.2

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului: Respectarea termenelor solicitate de aprovizionare Obiectiv: Cel puţin 80% de comenzi îndeplinite conform termenelor solicitate Sursa: Elaborat de autor.

Secţiile completează Cereri de aprovizionare

DPM furnizează informaţie despre stocul existent

APR analizează CDA şi datele despre stocul existent

E necesară aprovizionarea?

APR sau TEH selectează furnizorii

APR sau TEH şi JUR pregătesc contractul de aprovizionare

DIG semnează contractul

APR înaintează furnizorilor comenzi pentru aprovizionare

Monitorizarea realizării comenzii

Controlul la recepţie conform P 3.10

Produsul este conform?

Depozitarea produsului recepţionat conform P 2.4

Aplicarea PMC 8.3

Da

Nu

Da

Nu

161

Anexa 12.

Schema procesului P 2.3.1 „Selectarea furnizorilor”

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

PMC 7.4 Informaţie despre furnizorii

istorici şi potenţiali

Lista furnizorilor de produse ce au impact strategic asupra calităţii

producţiei

Date obţinute în urma interviurilor şi convorbirilor

telefonice

Rapoarte tehnice. Baze de date

necesare pentru evaluarea

furnizorilor

INF 7.4

Bază de date necesară pentru evaluarea

furnizorilor

Punctajul furnizorilor

evaluaţi EVF 7.4.1 EVF 7.4.2

Punctajul furnizorilor Lista furnizorilor clasificaţi CLA 7.4.1

Lista furnizorilor selectaţi pentru

efectuarea achiziţiilor

CLA 7.4.1

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului : Ponderea furnizorilor cu punctaj mai mare de 70% în total numărul furnizorilor selectaţi Obiectiv: Sporirea cu cel puţin 5 % a ponderii furnizori ce au punctajul mai înalt de 70%

Sursa: Elaborat de autor

Furnizorul nu este selectat pentru

achiziţii

Furnizorul este selectat pentru achiziţii

E atinsă limita de 70%?

Secţia de Aprovizionare efectuează clasificarea

furnizorilor

Secţia de Aprovizionare

evaluează furnizorii

Secţia de Aprovizionare defineşte lista furnizorilor

supuşi evaluării

Secţia de Aprovizionare colectează date şi informaţii

necesare pentru evaluare

Da

Nu

162

Anexa 13RED.: 01

SCP 8.2.2 DATA: 24.11.04

SCHEMA PROCESULUI P 1.1 ANALIZA SMC DIN PARTEA

MANAGEMENTULUI Pag. 1 / 1

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Analiza datelor Rezultate analiza datelor

pe CDR

Rezultate analiza datelor pe CDR

Analiza datelor pe

intreprindere Date de intrare pentru

analiză

Analiza datelor pe intreprindere Propuneri de intreprindere

Raportul managerului calitatii privind starea

SMC

Raportul privind starea SMC Propuneri de îmbunătăţire

Raportul privind starea SMC

Agenda şedinţei

Raportul privind starea SMC Agenda şedinţei

Raportul privind starea SMC Raportul prezentat RMC 5.6

Raportul privind starea SMC Analiza efectuata de

conducere

Raportul privind starea SMC

Deciziile şedinţei ACO 5.6

Obiectiv si Indicatori de măsurare şi monitorizare a procesului :

Petrecerea cel puţin o dată pe an a analizei din partea managementului

CDR transmit MAC rezultateleanalizei datelor

MAC totalizeaza rezultatele si pregăteste datele de intrare pentru

analiză

MAC pregăteste raportul privind starea şi

funcţionarea SMC

DIG analizeaza raportul şi propunerile de îmbunătăţire

MAC pregăteste agenda şedinţei referitoare la

calitate

DIG convoaca sedinta

MAC prezinta raportul

Participantii la sedinta discuta raportul si masurile

de imbunatatire

Participantii iau decizii ref. la eficienta sistemului si

actiuni de intreprins

163

Anexa 14RED.: 01

SCP 8.2.4.1. DATA: 24.11.04

SCHEMA PROCESULUI P 2.8 DEPOZITAREA ŞI LIVRAREA

PRODUSULUI FINIT Pag. 1 / 1

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Produs finit П 31

Rezultatele controlului cantitativ şi controlului documentelor

П 31

Produs finit

Produs finit ambalat si împachetat

Produs finit

Rezultatele controlului calitativ

Produs finit la depozit Prevederile planurilor calităţii PC 7.1 A-G

Rezultatele controlului calitativ

5 FchV, 5 MbV, 9 FchS, 4 MbS 5 FchD, 4 MbD

Rezultatele controlului calitativ

Produs finit

Produs finit livrat Certificat de conformitate

Rezultatele controlului calitativ

Produs neconform

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului : Conformitatea produselor depozitate si livrate

Obiectiv: Receptie şi livrare 100% produse conforme

Depozitul producţie finită (DPF) recepţionează produsul finit

DPF ambalează şi împachetează produsul finit

Laboratorul aplică PMC 8.3

DPF depozitează produsul finit

Produs trebuie livrat?

Laboratorul controlează calitatea produsului finit

Produs conform?

DPF încarcă şi livrează produsul finit

Nu

Da

Nu

Da

164

Anexa 15RED.: 01

SCP 8.2.4.1. DATA: 24.11.04

SCHEMA PROCESULUI P 3.9 MONITORIZAREA ŞI MĂSURAREA LA

RECEPTIE A MATERIALELOR DE BAZĂ ŞI AUXILIARE

Pag. 1 / 1

Date de intrare Schema procesului Date de ieşire Înregistrări

Prevederile planurilor calităţii PC 7.1 A-F

Rezultatele controlului cantitativ şi al documentelor

Fisa de primire

Prevederile planurilor calităţii PC 7.1 A-F

Rezultatele controlului calitativ

1CMA, 6MbV, 8MbS

Rezultatele controlului calitativ

Rezultatele controlului calitativ

Stadiul de controlul definit pentru materiale de bază,

auxiliare şi ambalaj IDM 7.5.3.1

Rezultatele controlului calitativ

Produs neconform ANC 8.3.1 Partea A şi Partea B

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului: Ponderea cantităţii materialelor controlate la recepţie în total materiale recepţionate

Obiectiv: 100% materiale controlate la recepţie

Depozitul de Materiale şi Produse Finite, Secţia de

îmbuteliere efectuează controlul cantitativ şi al documentelor

Laboratorul efectuează controlul calitativ al materialelor de bază

şi auxiliare

Da

Nu Rezultatul este pozitiv?

Laboratorul defineşte stadiul controlului ca conform şi autorizează utilizarea lor

Depozitul de Materiale şi Produse Finite, Secţia de

îmbuteliere sau Laboratorul aplică PMC 8.3

165

Anexa 16. Indicatorii principalelor procese identificate pentru ÎM „VISMOS” SA

Procesul identificat Indicatorii propuşi pentru măsurare Obiectivele prevăzute Procesul 1.1 Petrecerea cel puţin o dată pe an a analizei din partea managementului

Procesul 1.2 Realizarea obiectivelor generale cu cel puţin 80%

Realizarea obiectivelor pe subdiviziuni cu cel puţin 80%

Procesul 2.1 Numărul de contracte modificate din cauza greşelilor comise la perfectarea lor – mai puţin de 5 contracte pe an

Procesul 2.2 Planificarea în timp util Prezentarea Planurilor şi bugetelor anuale nu mai târziu de 31 ianuarie a fiecărui an

Procesul 2.2.1 Planificarea tuturor proceselor de producere

Procesul 2.3 Respectarea termenelor solicitate de aprovizionare

Cel puţin 80% de comenzi îndeplinite conform termenelor solicitate

Procesul 2.3.1 Ponderea furnizorilor cu punctaj mai mare de 70% în total numărul furnizorilor selectaţi

Sporirea cu cel puţin 5% a ponderii furnizorilor ce au punctajul mai înalt de 70%

Procesul 2.4 Conformitatea produselor depozitate şi livrate

Recepţie şi livrare 100% materiale şi ambalaj conforme

Procesul 2.8 Conformitatea produselor depozitate şi livrate

Recepţie şi livrare 100% produse conforme

Procesul 3.1 Chestionarea clienţilor externi. Asigurarea unui nivel bun de satisfacţie al clienţilor

Cel puţin 80 % de clienţi externi chestionaţi. Nivelul de satisfacţie al clienţilor mai mare de 60%

Procesul 3.2 Chestionarea personalului. Asigurarea unui nivel bun de satisfacţie al personalului

Cel puţin 80 % de angajaţi chestionaţi. Nivelul de satisfacţie al angajaţilor mai mare de 60%

Procesul 3.3 Documente semnate şi distribuite în mod corespunzător

100% de documente semnate şi distribuite corespunzător

Procesul 3.4 Identificarea a 100% de produse prevăzute de procedura PMC 7.5.3 şi definirea corespunzătoare a stadiului controlului

Procesul 3.5 Ponderea de utilaj funcţionabil în total utilaj Cel puţin 90% de utilaj funcţionabil

Procesul 3.6 Ponderea de mijloace de transport funcţionabile în total mijloace de transport

Cel puţin 90% de mijloace de transport funcţionabile

Procesul 3.7 Efectuarea la timp a întreţinerii clădirilor Cel puţin 90% de activităţi efectuate conform planului

Procesul 3.8 Numărul instrumentelor de măsurare neidentificate sau neverificate la timp Mai puţin de 1% pe an

Procesul 3.9 Ponderea cantităţii materialelor controlate la recepţie în total materiale recepţionate 100% materiale controlate la recepţie

Procesul 3.10 Ponderea cantităţii materiei prime controlate la recepţie în total materie primă recepţionată

100% materie primă controlată la recepţie

Procesul 3.11

Ponderea cantităţii semifabricatelor cu rezultat pozitiv al controlului în total cantitate de semifabricate transmise în secţia de îmbuteliere

100% semifabricate transmise în secţia îmbuteliere cu rezultat pozitiv

Procesul 3.12

Ponderea cantităţii producţiei finite cu rezultat pozitiv al controlului în total cantitate de producţie finită transmisă către client

100% produse finite transmise către client cu rezultat pozitiv

Procesul 3.13 Ponderea de neconformităţi soluţionate cu rezultat pozitiv în total neconformităţi

Cel puţin 80% de acte de neconformitate închise cu rezultat pozitiv

Procesul 3.14 Ponderea rapoartelor de audit închise cu rezultat pozitiv

Cel puţin 90% de rapoarte de audit închise în termenul planificat cu rezultat pozitiv

Procesul 3.15 Ponderea acţiunilor corective închise cu rezultat pozitiv

Cel puţin 90% de acţiuni corective închise cu rezultat pozitiv

Procesul 3.16 Ponderea acţiunilor preventive închise cu rezultat pozitiv

Cel puţin 90% de acţiuni preventive închise cu rezultat pozitiv

Procesul 3.17 Evaluarea competenţelor angajaţilor Cel puţin 80% din angajaţi evaluaţi Sursa: Elaborat de autor.

166

Anexa 17. Microzonele viti-vinicole, recomandate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine Nr. d/o Microzona Sortul poamei Suprafaţa plantaţiilor în

perspectivă, ha

1. Speia Aligote Chardonnay

120 90

2. Trifeşti Traminer roz Pinot gri

100 50

3. Ţiganca Aligote Chardonnay

68 48

4. Răzeni Traminer roz Chardonnay Aligote

100 160 150

5. Cărbuna Cabernet-Sauvignon 40

6. Săseni Aligote Chardonnay Pinot Franc

70 60 50

7. Onişcani Sauvignon Aligote

70 80

8. Tigheci Aligote 200 9. Şişcani Aligote 200

10. Oneşti Aligote 90

11. Romăneşti Cabernet-Sauvignon Merlot Malibec

100 30 10

12. Scoreni Aligote 50

13. Zubreşti Aligote Pinot Franc

130 100

14. Borciag Cabernet-Sauvignon 200 15. Ciumai Cabernet-Sauvignon 2000 16. Leuşăni Muscat Ottoneli 30

17. Budăi Traminer roz Aligote

60 40

18. Bozieni Sauvignon Chardonnay

150 100

19. Purcari

Cabernet-Sauvignon Merlot Malibec Saperavi Rara neagră

120 150 30 30 30

20. Leuntia Aligote 80 21. Raşcov Riesling de Rein 25 22. Corneşti Muscat Ottoneli 120

23. Susleni Muscat Ottoneli Aligote, Riesling de Rein

50 90

24. Iurceni Traminer roz Aligote

100 150

25. Vărzăreşti Miuller Turgau 100

26. Batîr Chardonnay Aligote

150 180

27. Vorniceni Sauvignon Riesling de Rein

120 110

28. Cazaiac Chardonnay Cabernet-Sauvignon Merlot

150 200 100

În total 6831 Sursa: Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020