predici la duminica a xviii-a după rusalii - pescuirea minunată

8/4/2019 Predici la Duminica a XVIII-a după Rusalii - Pescuirea minunată

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-xviii-a-dupa-rusalii-pescuirea-minunata 1/188

Predici la Duminica a XVIII-a după Rusalii - Pescuirea minunată

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei!

"anon de rugăciune către #$%ntul Apostol Petru&"omentarii Patristice - Evanghelia despre pescuirea minunată'!Părintele "leopa Ilie - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii - Despre roadele ascultăde Dumnezeu'(#$%ntul Ioan )ură de Aur - "uv%nt la Duminica a XVIII-a după Pogor%rea #$%ntului Duh"omportarea creştinului către greşelile aproapelui*+

#$%ntul Ioan )ură de Aur - ,arele Pescar al lumii*#$%ntul .icolae Velimirovici - Evanghelia pescuirii minunate - /"%t de zadarnice sunt toastrădaniile omeneşti $ără a0utorul lui Dumnezeu1 Dumnezeu răsplăteşte mai mult ascultardec%t truda23

#$%ntul 4eo$an 5ăvor%tul 6 4%lcuiri3,itropolitul Augustin 7andiotis de 8lorina - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii9inecuv%ntarea lui :ristos3!#$%ntul Ierarh Antim Ivireanul; /Aceasta o am zis c%nd m-am $ăcut mitropolit2 3&Arhim Ioil 7onstantaros< Predicator al #$intei ,itropolii de Driinoupolis< Pogoniani şi 7oni- "uv%nt la Duminica a '&-a după Rusalii!Părintele "onstantin )aleriu 6 Predică la Pescuirea minunată 6 /,%nă la ad%nc şi lăsa=i 0os mre0ele voastre2!+Arhimandritul 4eo$il Părăian - Despre ascultare+!

Părintele Arsenie 9oca 6 ,%na=i mai ad%nc?+@



Predici şi t%lcuiri la Pescuirea minunată aplicate la realită=ile vie=ii noastre CPărintele "ipri.egreanu şi Părintele Ioanichie 9ălan; /Aceasta e smerenia lui Dumnezeu; că #e coHoap%nă şi la cele mai mici?2'+(Bncrederea >n Dumnezeu pre$ace zdroHirile >n Hinecuv%ntări dacă /ne punem vie=ile >n m%nui2 "um lucrează puterea minunată a lui Dumnezeu >n ciuda neputin=elor meleJ /Vrei să tareJ Dă-=i< mai >nt%i< seama că eşti $oarte slaH Apoi< să te laşi >n gri0a lui :ristos< căci nim>n această via=ă nu este mai tare dec%t :ristos2 milii la Pescuirea minunată'(*

Părintele .ichi$or :oria C,ănăstirea #$in=ii 4rei Ierarhi - Predică la Duminica pescuiminunate - *'*;'(*IP# Irineu Pop-9istri=eanul - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii 6 Pescuirminunată 6 Ancora=i >n Dumnezeu< toate ne sunt cu putin=ă'(&

Părintele Vasile )ordon - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii - Pescuirea minuna*Preot "on$ Kniv Dr ctavian Pop - Predică la Duminica a '& - a după Rusalii - #merenia*'P# "orneliu< episcopul :uşilor - L.u vă teme=i< veni=i după ,ine< şi Eu vă voi odihni pe vo*'3/,%nă la ad%nc?2 Predici la Pescuirea minunată C,itropolitul 4eo$an al ,oldovei< Pr "oma

Ierom Doso$tei< Arhim Damaschin*'(BP# Pantelimon< ,itropolit de Antinoe CPatriarhia Alexandriei şi a toată A$rica - "hemarKcenicilor**3Prea$ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a XVIII-a după RusaliiBnt%lnirea cu Dumnezeu $ace din pescari apostolic**&"ugetări duhovniceşti ale #$in=ilor Părin=i*3"ostache Ioanid - "e Hine mă simt*@



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



Ev uca !< l-''

1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacuGhenizaret,. ! văzut d"uă c"răbii "#rite lângă ţărm, iar #escarii, c"b"rând din ele, s#ălau mre$ele.%. &i urcându'(e într'una din c"răbii care era a lui (im"n, l'a rugat s'" de#ărteze #uţin de uscat. &i şezând în c"rabie, învăţa, din ea, mulţimile.). *ar când a încetat de a v"rbi, i'a zis lui (im"n+ ână la adânc şi lăsaţi în $"s mre$ele v"astrca să #escuiţi.

-. &i, răs#unzând, (im"n a zis+ Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu am #rindar du#ă cuvântul ău, v"i arunca mre$ele./. &i 0ăcând ei aceasta, au #rins mulţime mare de #eşte, că li se ru#eau mre$ele.. &i au 0ăcut semn cel"r care erau în cealaltă c"rabie, să vină să le a$ute. &i au venit şi aum#lut amând"uă c"răbiile, încât erau gata să se a0unde,2. *ar (im"n Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui *isus, zicând+ *eşi de la minD"amne, că sunt "m #ăcăt"s.3. 4ăci s#aima îl cu#rinsese #e el şi #e t"ţi cei ce erau cu el, #entru #escuitul #eştil"r #e care #rinseseră.15. "t aşa şi #e *ac"v şi #e *"an, 0iii lui 6evedeu, care erau îm#reună cu (im"n. &i a zis *isucătre (im"n+ 7u te teme8 de acum înainte vei 0i #escar de "ameni.11. &i trăgând c"răbiile la ţărm, au lăsat t"tul şi au mers du#ă El.

Apostol



Epistola către "orinteni a #$%ntului Apostol Pavel

* "orinteni (< +-''

/. !ceasta însă zic+ 4el ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cdărnicie, cu dărnicie va şi secera.. 9iecare să dea cum s"c"teşte cu inima sa, nu cu #ărere de rău sau de silă, căci Dumnezeiubeşte #e cel care dă cu v"ie bună.2. &i Dumnezeu #"ate să înmulţească t"t harul la v"i, ca având t"tdeauna t"ată îndestularea t"ate, să #ris"siţi s#re t"t lucrul bun,3. Precum este scris+ :Îm#ărţit'a, dat'a săracil"r8 dre#tatea ;ui rămâne în veac:.15. *ar 4el ce dă sămânţa semănăt"rului şi #âine s#re mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânv"astră şi va 0ace să crească r"adele dre#tăţii v"astre,11. 4a întru t"ate să vă îmb"găţiţi, s#re t"ată dărnicia care aduce #rin n"i mulţumire lDumnezeu.



"anon de rugăciune către #$%ntul Apostol Petru

4roparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, glasul al 4-lea: Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pscaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să ăruiască şi sufletelnoastre mare milă!

"%ntarea '

Irmosul; "u este asemenea #ie, Preaslăvite $oamne, căci cu mână tare ai mântuit pe poporul

care l-ai câştigat, %u&itorule e oameni!#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.

Pe mai-marele între Apostoli astăzi, ca pe cel întâi-c'emat al lui (ristos, cu cântări e $umnezinsuflate upă vrenicie să-l lăuăm!

#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.



Cel ce este mai înainte e veci, mai înainte e tine cunoscânu-te, te-a rânuit, Preafericite ApostoPetru, ca pe un mai mare al )isericii şi întâi pe scaun şezător!

#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.$umnezeu a zis că nu trup, nici sânge, ci *atăl ţie ţi-a insuflat să numeşti pe (ristos +iul cAevărat al $umnezeului celui Preaînalt, Apostole!

#tih; Preas0ântă 7ăscăt"are de Dumnezeu, miluieşte'ne #e n"i.untele cel Sfânt, carul cel mai presus e gân, pe aica lui $umnezeu şi +ecioară cu aevărupă naştere, să o lăuăm!

"%ntarea a -a

Irmosul; "u întru înţelepciune şi în putere şi în &ogăţie ne lăuăm, ci întru *ine, nţelepciun*atălui Cea %postatnică, (ristoase! Că nu este sfânt afară e *ine, %u&itorule e oameni!


Pe tine, fericite şi vistierie prea tare a mpărăţiei, gura lui (ristos $umnezeu Cea Preaulce tearătat! Pentru aceasta te lăuăm, Sfinte Apostole Petru!


Pe piatra .rtoo/iei tale a întărit Stăpânul %isus )iserica neclintită, întru care, Sfinte Apostole Petpe tine te mărim!


Cât este mai presus ecât îngerii, Sfântul Apostol Petru în trup, că acestuia (ristos $umnezeu i-a zcă va fi, întru luminată venirea 0ui, 1uecător şi împreună şezător!

#tih; Preas0ântă 7ăscăt"are de Dumnezeu, miluieşte'ne #e n"i.

Ceea ce nu ştii e nuntă, care pe $umnezeu ntrupat 0-ai născut, întăreşte-mă pe mine, cel ce mclatin in pricina asuprelilor patimilor, că nu este a1utătoare afară e tine, Preacurată!

"%ntarea a 3-a

Irmosul; Acesta este $umnezeul nostru, Care in +ecioară, S-a întrupat şi firea omenească oînumnezeit, pe Care lăuânu-0 strigăm: Slavă, puterii *ale, $oamne!

#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.$e oameni vânător umnezeiesc, precum s-a făgăuit, (ristos pe tine te-a făcut, ţie înîncreintâu-ţi turmele )isericii Sale!




$ătătorul e viaţă %isus, Cel Ce este rugat e tine, Care ţi-a at ţie puterile Sale a lega şi a ezlegApostole Petru, să-mi fie ilostiv!


2oagă-te cu eainsul, Sfinte Apostole Petru, ca să se esc'iă mpărăţia lui (ristos, celor cinstesc umnezeiască pomenirea ta, cu creinţă neînoită!


$oamnă cu totul lăuată, e $umnezeu "ăscătoare, gânurile mele cu rugăciunile tale curăţinu-arată-mă &ine roitor, aica $umnezeului tuturor!

"%ntarea a !-a

Irmosul; Ce3 Ce ne-ai câştigat pe noi popor ales, cu sângele *ău, $oamne, pacea *a ă-ne-o noupăzin într-un gân turma *a!


Cel ce in ragoste a luat înrăznire către $umnezeu, upă vrenicie este minunat, vânătorul şi cneînvăţat, făcân minuni preaslăvite cu 'arul!


"u aur, nici argint pentru *ine, (ristoase, umnezeiescul *ău Apostol, ci virtutea câştigân, sîm&ogăţit cu puterea minunilor!


nreptatu-s-au gleznele şi paşii şc'iopilor, cu cuvântul tău cel lucrător, că prin umnezeiescul $us-au săvârşit preaslăvite lucruri!


ntrupatu-S-a $umnezeu upă %postas, Curată, in tine cu trupul uninu-Se, rămânân nemicşorCel fără e trup, upă umnezeiasca fiinţă!

"%ntarea a +-a

Irmosul; n c'it trei zile fiin %ona (ristoase, mai înainte *e-a însemnat pe *ine Cel fără e moarcum că aveai să fii mort e &unăvoie trei zile în pântecele pământului!




Precum e emult, (ristoase, pe Apostolul Petru, cel ce a um&lat cu picioarele pe apă, cu reapta l-ai mântuit şi pe mine cel cufunat în viforul ispitelor celor cumplite, mă mântuieşte ca un nura


0ăsat-ai, Sfinte Apostole Petru, cele ce nu sunt şi la cele ce sunt ai a1uns, ca un neguţător oarecar

5i cu aevărat ai o&ânit pe (ristos, ărgăritarul cel e mult preţ!#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.

Pe cei ce se nevoiau fără pricepere a ispiti pe $u'ul cel Preasfânt, Apostole Petru, i-ai omorât6 Care tu întâi $umnezeu 0-ai numit, lămurit arătânu-0 a fi $umnezeu, preafericite!


Pe Cuvântul lui $umnezeu, Cel ce este mai presus ecât toată fiinţa, întrupat 0-ai născut nou

Pentru aceasta pe tine, e $umnezeu "ăscătoare, cu &uzele şi cu sufletul te vestim!

"ondac, glasul al 7-lea! Pe propovăuitorii cei tari şi e $umnezeu vestitori, căpetenia ucenicil*ăi, $oamne, i-ai primit întru esfătarea &unătăţilor şi oi'nei *ale! Căci c'inurile acelora moartea ai primit mai vârtos ecât toată roaa, însuţi Cel Ce ştii cele in inimă!

"%ntarea a @-a

Irmosul; Cuvinte Cel fără e început, Care ai fost întru început împreună cu *atăl şi cu $u'ul, +iu

8nule-"ăscut, &ine eşti Cuvântat şi Preaînălţat, $umnezeul părinţilor noştri!#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.

$upă umnezeiasca rânuială a milostivirii lui (ristos învăţânu-te a urma, te-ai eli&erat mînainte e patimă, Apostole Petru, a căea în viforul lepăării!


#ie, celui întâi c'emat şi foarte iu&it, ca celui între Apostoli cu &ună slavă întâi pe scaun şezăto

(ristos S-a arătat întâi upă ce a înviat in mormânt!


0epăarea ta cea e trei ori, cea mai înainte e patimă vinecân-o Stăpânul, cu între&area e trori cea e $umnezeu grăită, Sfinte Apostole Petru, a întărit ragostea ta!




ai întâi pe tine te-a pus, Apostole Petru, mărturisitor iu&irii celei spre (ristos, Cuvântul Cel ce ştoate ca un $umnezeu! Pentru aceasta şi turma Sa cea iu&ită ţie ţi-a încreinţat!


Preasfântă +ecioară, aica ântuitorului (ristos, mărirea tuturor cetelor cereşti şi &ucuria SfinţilApostoli, împreună cu ei, roagă-te +iului tău, ca să ne mântuiască pe noi, ro&ii tăi!

"%ntarea a &-a

Irmosul; Cel ce toate le porţi cu puterea *a cea negrăită, (ristoase, pe cuvioşii *ăi tineri, în văpai-ai rourat, pe cei ce strigau: )inecuvântaţi toate lucrurile $omnului pe $omnul!


âinile îţi vor întine şi pe Cruce te vor încinge, Stăpânul mai înainte zicân, Sfinte Apostole Petrţi-a poruncit ţie, să-% urmezi 0ui, strigân: )inecuvântaţi toate lucrurile $omnului pe $omnul!


Cu cuvântul $arului, pe 9nea cel slă&ănog cumplit şi pe *avita cea moartă, minuni făcân, o înviat, pe cei ce strigau: )inecuvântaţi toate lucrurile $omnului pe $omnul!#tih; (0inte !#"st"le Petru, r"agă'te lui Dumnezeu #entru n"i.

(ristoase, Cel ce ai arătat Apostolului Petru a fi păgânii curăţiţi cu raza $u'ului, curăţeşte-mi şi mgânurile, celui ce strig: )inecuvântaţi toate lucrurile $omnului pe $omnul!


Preasfântă +ecioară care ai născut cu trup pe $umnezeu Cuvântul, întunericul sufletului meu, rugăciunile tale goninu-3, luminează-mă pe mine cel ce strig: )inecuvântaţi toate lucrur$omnului pe $omnul!

"%ntarea a (-a

Irmosul; Pe tine ireasa cea preaslăvită şi "ăscătoarea e $umnezeu cea Preasfântă, care ai născ

pe +ăcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute, cu cântări te slăvim!


$arul tău cel preaînalt se măreşte upă vrenicie, că um&ra ta, Sfinte Apostole Petru, alunpatimile neputincioşilor, pentru aceasta pe tine te mărim!




Pe Simon vră1itorul, luptătorul împotriva lui $umnezeu, cel ce s-a riicat cu năluciri spre înălţimcerului, surpânu-l cu umnezeiască putere, negrăit Apostolul Petru se fericeşte!


Dezlegare de greşeli cu rugăciunile tale şi luminare inimii şi veselia duhului dă cel"r ce laud#"menirea ta, !#"st"le.


Pe $umnezeu zămislin +ecioară, e $umnezeu "ăscătoare te numeşti upă vrenicie, pentaceasta creincioşii cu un glas slăvinu-te, cu cântări te mărim!

"omentarii Patristice - Evanghelia despre pescuirea minunată



<;c. -, 1= Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lânglacul Ghenizaret.

reau să vă amintesc espre cele ouă pescuiri făcute e ucenici la porunca lui %isus (ristos: primcea inainte e patimi, cealaltă upă înviere! Aceste ouă pescuiri sim&olizează întreaga )iserica a cum este acum i a a cum va fi upă învierea mor ilor! Acum, upă cum pute i veea, esteș ș ș ț ț

mul ime mare, cu &uni i cu răi! nsă upă înviere vor face parte numai cei &uni, i într-un numț ș ș

limitat!

Aminti i-vă prima pescuire, care întruc'ipează )iserica în veacul acesta! ântuitorul %isus i-a văzț

pe ucenici pescuin i i-a c'emat să-% urmeze! Ace tia nu prinseseră nimic toată noaptea! nsă, cânș ș0-au văzut, le-a spus lăsaţi în 1os mre1ele voastre! nvăţătorule, au zis ei, toată noaptea ne-am truşi nimic nu am prins, ar upă cuvântul *ău, vom arunca mre1ele! 0e-au aruncat, la porunAtotputernicului! Ce altceva se putea întâmpla, acă nu ceea ce 9l voia; n acela i timp, însă uș

cum am spus, a fost mul umit că ne-a învă at ceva ce avea să ne fie e folos!ț ț

re1ele au fost aruncate! ântuitorul nu pătimise încă, nu se riicase in mor i! re1ele au foț

aruncate! Au prins atât e mult pe te, cât să umple ouă coră&ii, iar acestea se rupeau e greutatș

lui! Apoi a zis: eniţi upă ine şi vă voi face pescari e oameni <t 4, 3=>! Ace tia au primș

Cuvântul lui $umnezeu rept năvo, pentru a-l arunca în lume ca într-o mare aâncă i cu care șprins mul ime mare e cre tini pe care îi veem i e care ne minunăm! Cele ouă coră&ț ș ș

întruc'ipau ouă popoare: evreii i neamurile, sinagoga i &iserica, cei tăia i i cei netăia i împre1uș ș ț ș ț

<9ericitul !ugustin,Predica )2.,traducere #entru D">"l"gia.r" de ;ucian 9ili#=

<;c. -, )= *ar când a încetat de a v"rbi, i'a zis lui (im"n+ ână la adânc, şi lăsaţi în $"s mre$ev"astre, ca să #escuiţi.



Alege cora&ia lui Petru i o lasă pe cea a lui oise, aică nesocote te sinagoga fără crein ă i aleș ș ț ș

&iserica cea creincioasă! Căci $umnezeu i-a numit coră&ii pe cei oi, acă putem spune a a, caș

să pescuiască pentru mântuirea oamenilor în lumea aceasta, ca într-o mare! Precum $omnul spuapostolilor: eniţi upă ine şi vă voi face pescari e oameni <atei 4, 3=>!

)iserica este c'emată în aâncuri, să se aâncească în tainele cere ti, în acea aâncime espre caș

vor&esc apostolii: ., aâncul &ogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui $umnezeu <2om! 33, ??

$e aceea, $omnul îi spune lui Petru mână la aânc, aică, în aâncimea cugetului asupra generaț

ivine! Căci ce poate fi mai profun ecât aceste vor&e rostite e Petru: *u eşti (ristosul, +iul l$umnezeu Celui viu <atei 3@, 3@>!

Cora&ia aceasta plute te în aâncurile lumii, pentru ca, atunci cân lumea se va sfâr i, sș ș

ocrotească pe cei afla i la &orul ei! Prefigurarea sa poate fi întâlnită c'iar în ec'iul *estamenț

căci a a cum arca lui "oe i-a salvat pe cei afla i la &or cân lumea se pră&u ea <+ac! ,3 6 B,77>,ș ț ș

fel i &iserica îi va mântui pe mem&rii săi atunci cân lumea va are în flăcări <3 Pet! ?, 7-73>! ș

precum porum&elul care a aus semnul păcii pe arca lui "oe arătân că potopul s-a sfâr it <+ac! ș

3-33>, (ristos va auce &ucuria păcii în )iserică, atunci cân va veni vremea 1uecă ii!ț

<a>im din "rin", Predica )3, 1 ? %, traducere #entru D">"l"gia.r" de ;ucian 9ili#=

<;c. -, )= *ar când a încetat de a v"rbi, i'a zis lui (im"n+ ână la adânc, şi lăsaţi în $"s mre$ev"astre, ca să #escuiţi.

%-a spus lui Simon i pescarilor să se epărteze pu in e uscat i să lase în 1os mre1ele! nsă aceș ț ș ș

au răspuns că s-au truit toată noaptea, fără să prină nimic! $ar, upă cuvântul lui %isus, au co&ormre1ele, care s-au umplut e pe te! Printr-un semn evient în c'ip minunat, s-au convins întru toș

că munca le va fi răsplătită, iar trua cu care vor întine mre1ele învă ăturii evang'elice vaț

roitoare! Cu aceasta vor prine cu siguran ă &ancuri e păgâni! $ar vee i cum nici Simon, nț ț

ceilal i pescari nu puteau uce mre1ele la ărm! u i e spaimă i uimire, căci mirarea i-a amu it,ț ț ț ș ț

au c'emat pe ceilal i, care erau i ei pescari, să vină i să îi a1ute să ucă pe tele! Căci mul i au truț ș ș ș ț

împreună cu apostolii, i încă o fac, mai ales cei care cercetează sensul învă ăturii evang'elice! nș ț

în afară e ace tia, mai sunt i al ii: părin ii i învă ătorii i conucătorii popoarelor, care cunoș ș ț ț ș ț ș

ogmele aevărului! Căci mre1ele sunt încă aruncate, iar (ristos le umple i îi îneamnă ș

convertire pe cei care, potrivit cuvântului Scripturii, sunt în aâncurile mării, aică, cei care trăie

în z&uciumul i valurile lucrurilor lume ti!ș ș

<(0ântul 4hiril al !le>andriei, 4"mentariu la ;uca, @milia 1, traducere #entru D">"l"gia.r" d;ucian 9ili#=

<;c. -, -= &i, răs#unzând, (im"n a zis+ Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu a#rins, dar du#ă cuvântul ău, v"i arunca mre$ele.

Astfel a i putea în elege că $omnul vor&ea espre pescuirea u'ovnicească, însă Petru spune: toaț ț

noaptea ne-am truit şi nimic nu am prins, ar upă cuvântul *ău, voi arunca mre1ele! 9 ca i cumș



fi zis o noapte întreagă e pescuit nu ne-a aus nimic i am muncit egea&a! Acum nu mai pescuieș

cu unelte e pescar, ci cu 'ar, nu cu vrenicia o&ânită prin înemânare, ci cu persevereno&ânită prin cucernicie! Astfel, cân Petru co&oară mre1ele la cuvântul lui (ristos, co&oară e faînvă ătura Sa! Cân esface mre1ele ese i &ine aran1ate la porunca nvă ătorului, aruncă e faț ș ț

limpee i cuviincios cuvintele în numele ântuitorului! Prin aceste cuvinte, poate mântui nu oș

vie uitoare, ci i suflete! *oată noaptea ne-am truit,spune el şi nimic nu am prins! Petru, care mț ș

înainte nu putea veea pentru a prine pe te, căci neavânu-0 pe (ristos, totul era întuneric, truiș

într-aevăr toată noaptea! $ar cân lumina ântuitorului s-a revărsat asupra sa, întunericul srisipit i prin crein ă a început să vaă în aâncuri ceea ce nu putea veea cu oc'ii!ș ț

<a>im din "rin", Predica 115, , traducere #entru D">"l"gia.r" de ;ucian 9ili#=

<;c. -, = &i au 0ăcut semn cel"r care erau în cealaltă c"rabie, să vină să le a$ute. &i au venit şi aum#lut amând"uă c"răbiile, încât erau gata să se a0unde.

*oată noaptea am truit! Aceasta face o trimitere sim&olică la prooroci! nvă ăturile Sale au venit ț

easupra lumii, ceea ce reprezintă un sim&ol al mării! Cele ouă coră&ii îi reprezintă pe cei tăia iț

pe cei netăia i împre1ur! i au făcut un semn celor care erau în altă cora&ie! Acesta se referă sim&oț Șla cei aptezeci i oi, căci ace ti ucenici erau prea pu ini pentru a prine i a culege!ș ș ș ț ș

<(0ântul E0rem (irul, 4"mentariu la Diatesar"nul lui a ian -, 12, traducere #entrț

D">"l"gia.r" de ;ucian 9ili#=

<;c. -, 2= *ar (im"n Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui *isus, zicând+ *eşi de la minD"amne, că sunt "m #ăcăt"s.

i in acest motiv, Petru i-a aus aminte e păcatele sale, s-a temut i s-a cutremurat! Ca un oȘ ș șnevrenic, nu cutează să l primească pe Cel vrenic! *eama sa este emnă e lauă, pentru fusese învă at e 0ege să iscearnă între sacru i profan <%ez! 77-3@>!ț ș

<(0ântul 4hiril al !le>andriei, 4"mentariu la ;uca, @milia 1, traducere #entru D">"l"gia.r" d;ucian 9ili#=

<;c. -, 2= *ar (im"n Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui *isus, zicând+ *eşi de la minD"amne, că sunt "m #ăcăt"s.

$e o&icei, oamenilor nu li se ăruie te via ă pe o cora&ie, ci oar sunt transporta i cu ea i nici ș ț ț șsunt alina i pe vas, ci sunt îngri1ora i în privin a călătoriei! 0ua i seama, e asemenea, cum aceaț ț ț ț

cora&ie nu este una care i-a fost ată lui Petru să fie mânată, ci mai egra&ă este )iserica, ată să fconusă e către apostoli! Căci nu este un vas care omoară, ci care ă via ă celor purta i ț ț

z&uciumul acestei lumi i e valurile sale! A a cum o &arcă mică ine pe tii muritori sco i ș ș ț ș ș

aâncuri, a a i cora&ia )isericii ă via ă oamenilor scăpa i in tumult! Prin ea, a spune, )iserica ș ș ț ț ș

via ă celor mor i pe 1umătate!ț ț

<a>im din "rin", Predica 115, traducere #entru D">"l"gia.r" de ;ucian 9ili#=



Părintele "leopa Ilie - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii - Despre roadele ascultăde Dumnezeu

Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am "stenit şi nimic nu am #rins, dar du#ă cuvântul ău, v"arunca mre$ele <;uca -,-=

%u&iţi creincioşi, e la începutul ziirii lumii toţi oamenii care au ascultat e $umnezeu au fofericiţi şi în veacul e acum şi în cel viitor! Aşa veem că strămoşii noştri, Aam şi 9va, cât ascultat e $umnezeu, +ăcătorul lor şi au păzit cu sfinţenie porunca 0ui, au fost fericiţi şi s-înestulat e toată frumuseţea şi esfătarea 2aiului! *ar când de bună v"ie s'au abătut de

ascultare şi au călcat #"runca 6idit"rului l"r, au 0"st #ede#siţi şi izg"niţi din Aai <+acere ?, 33=>! $acă vom merge cu memoria prin istoria cea sfântă a lumii aică prin cele scrise în Sfântaumnezeiasca Scriptură vom veea că toţi oamenii sfinţi şi aleşi ai lui $umnezeu, care au ascultatau împlinit poruncile 0ui, au fost fericiţi pe pământ şi s-au învrenicit e &inecuvântarea l$umnezeu!

• 7"e , care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultând de Dumnezeu şi făcâncorabia şi toate câte i-a poruncit El, s-a izbăvit el şi toată familia sa de apele potopului şi

fost binecuvântat de Dumnezeu (Facere 6, 22 !, "2#$

• %a fel şi fericitul patriar& !vraam , ascultând de Dumnezeu şi ieşind din pământul său şi drudenia sa, a mers 'n aran şi de acolo 'n pământul fă)ăduin*ei, +anaan, unde vie*uind,arătat cea mai desăvârşită ascultare, 'ncât pe sin)urul său fiu, saac, a voit să-l aducă ertflui Dumnezeu, 'nc&ipuind prin aceasta cu taină mai 'nainte aducerea ca ertfă de .ărinteceresc a Fiului /ău iubit, pentru mântuirea şi răscumpărarea neamului omenesc din robdiavolului$.entru această credin*ă şi ascultare desăvârşită a lui Avraam, Dumnezeu lbinecuvântat cu urământ şi tată a multor neamuri l-a numit (Facere 22, "-"0 "1, #$

Dar, pe lân)ă marea binecuvântare dumnezeiască spre veşnică fericire, Avraam a fobinecuvântat de Dumnezeu şi cu fericirea cea vremelnică spre 'ndestulare cu toate cele dnevoie vie*ii de pe pământ$ 3ice dumnezeiasca /criptură4 !vraam însă era b"gat în vite,



argint şi în aur, iar #ământul #e care îl m"ştenise s#re l"cuire era ca Aaiul lui Dumneze(Facere "5, 2 "5, "#$

• %a fel şi fiul său *saac a fost binecuvântat de Dumnezeu că nu s-a po)orât 'n E)ipt, făcânascultare de porunca %ui (Facere 26, 2-7#$

• Aşa a binecuvântat Dumnezeu şi pe *ac"v că a făcut ascultare părintelui său saac şi mam sale şi s-a dus 'n 8esopotamia /iriei, spre a-şi lua femeie din fetele lui %aban, fratele mam sale (Facere 20, "-7#$ .entru aceasta .reabunul Dumnezeu l-a binecuvântat cu cinste şi

avere, căci numai cu toia)ul 'n mână a plecat şi s-a 'ntors de acolo 'n două tabere (Face52, "#$• %a fel "ise , ascultând de Dumnezeu când a fost trimis să scoată din robia lui Faraon p

poporul lui srael (eşire 7, 2-2"#, şi pentru ascultarea lui, Dumnezeu a făcut prin mâinlui mari şi prea slăvite minuni, prin care a pedepsit pe e)ipteni cu multe feluri de rane şi

scos din robia lui Faraon pe poporul /ău srael (eşire, "7, 21-2!#$

Bunul Dumnezeu 0ace mari #r"misiuni cel"r ce v"r asculta de El şi de #"runcile ;ui. Auzi zice $umnezeu către poporul Său %srael: De veţi asculta cu luare aminte cuvântul eu şi veţi 0at"ate câte vă #"runcesc şi de veţi #ăzi legământul eu, Îmi veţi 0i #"#"r ales din t"ate neamurilcă al eu este t"t #ământul, iar v"i Îmi veţi 0i #re"ţie îm#ărătească şi neam s0ânt <*eşire %, =

Apoi zice: (ă slu$eşti numai D"mnului Dumnezeului ău şi El va binecuvânta #âinea ta, vintău, a#a ta şi va abate b"lile de la v"i. În ţara ta nu va 0i 0emeie care să nască înainte de vremsau stear#ă şi v"i um#le numărul zilel"r tale. Gr"ază v"i trimite înaintea ta şi v"i îngr"zi #e t#"#"rul asu#ra căruia veţi merge şi v"i #une #e 0ugă #e t"ţi vră$maşii tăi <*eşire %, -'=.

%arăşi zice: De veţi umbla du#ă legile ele şi de veţi #ăzi şi #lini #"runcile ele, vă v"i da #l"ala tim#, #ământul şi #"mii îşi v"r da r"adele l"r, iar treieratul v"stru, va a$unge #ână la cules

viil"r. 4ulesul viil"r va a$unge #ână la semănat, veţi mânca #âinea v"astră cu mulţumire şi vetrăi în #ământul v"stru 0ără de #rime$die. C"i trimite #acea #e #ământul v"stru şi nimeni nu vva tulbura8 v"i alunga 0iarele sălbatice şi sabia nu va trece #rin #ământul v"stru8 v"i alunga #vră$maşii v"ştri şi v"r cădea ucişi înaintea v"astră8 cinci din v"i v"r birui " sută şi " sută din vv"r g"ni zece mii, şi v"r cădea vră$maşii v"ştri de sabie, înaintea v"astră. 4ăuta'v"i s#re v"i şi vv"i binecuvânta8 veţi avea c"#ii, vă veţi înmulţi şi v"i 0i stat"rnic în legământul eu cu v"i8 vemânca r"adele vechi din anii trecuţi şi veţi da la " #arte #e cele vechi #entru a 0ace l"c cel"r n<;evitic /, %'15=.

%u&iţi creincioşi,cu aceste prea puţine zise espre fericirea şi &inecuvântarea lui $umnezeu pentcei ce ascultă e 9l in 0egea ec'e, acă vom muta cuvântul nostru spre 0egea (arului, vom afcă cea mai mare şi mai desăv%rşită ascultare şi supunere $a=ă de Dumnezeu< a avut-o BnsuDomnul şi ,%ntuitorul nostru Iisus :ristos< "are a ascultat de 4atăl p%nă la moarte< imoartea de cruce <atei 7@, 476 %oan 3, 7?6 @, ?B6 B, 7=6 34, ?36 3D, 36 3, 46 +ilipeni 7, 2omani D, 3=6 9vrei 7, 36 D, B6 37, 7>!

Ascultare şi supunere către Dumnezeu a arătat şi Preas$%nta 8ecioară ,aria< c%nd a trimDumnezeu la ea >n .azaretul )alileei pe arhanghelul )avriil să-i vestească că va naşte p:ristos< 8iul lui Dumnezeu şi ,%ntuitorul Ea< deşi nu ştia de HărHat< >n=eleg%nd de la >ng



taina cea mare şi negreşită ce avea s-o săv%rşească Dumnezeu prin ea< pentru m%ntuirea lums-a supus cu mare smerenie şi a zis către >nger; *ată r"aba D"mnului. 9ie mie du#ă cuvântău <0uca 3, 7@-?B>! Ast$el< cu ascultarea şi smerenia ei pe păm%nt a vindecat neascultarEvei din Rai

Ascultare mare a avut şi Dreptul Iosi$ , căci auzin în vis pe îngerul $omnului, poruncinu-i să se teamă şi să ia pe aria, logonica sa, a făcut ascultare cu mare încreere, înţelegân c

Preacurata +ecioară aria a zămislit e la $u'ul Sfânt <atei 3, 7>! "u numai că nu s-a înoit zămislirea ei, ci şi cu mare smerenie şi supunere a slu1it +ecioarei aria la fugă în 9gipt, ca şi toată vremea vieţii lui, înţelegân că prin aceasta el slu1eşte lui $umnezeu la taina mântuineamului omenesc, aucânu-şi aminte e cele scrise: 9ericiţi cei ce #ăzesc #"runcile ;ui şicaută #e El cu t"ată inima <Psalm 112, = şi iarăşi 9ericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lDumnezeu şi îl #ăzesc <;uca 11, 2=.

#$in=ii şi dumnezeieştii Apostoli au ascultat şi ei de ,%ntuitorul c%nd au $ost chema=i să $v%nători de oameni <atei 4, 3=-776 0uca D, 33- 7B>!

.entru desăvârşita lor ascultare de ristos s-au 'nvrednicit şi de mari daruri de la Dumnez

şi s-au 'mbrăcat cu putere de sus la +incizecime (%uca 27, 7!#$ Astfel au fost 'nvă*a*i de Du&ul /fânt tot adevărul (oan "7, 26 ", 26#au fost dărui*i cu 'n*elepciunea nebănuită (8atei ", "!-2 8arcu "5, ""#au primit putere să facă minuni (8atei ", "-0 8arcu 5, "5 6, 1 "6, 2 %uca !, 2 Fapte 75#au fost trimişi să propovăduiască Evan)&elia (8atei ", "-1 20, "! 8arcu 5, "7#au fost 'ntări*i să vestească mila şi iertarea păcatelor (8atei "6, "! "0, "0 %uca 27, 7

oan 2, 25#$

0a 1uecata viitoare, Apostolii vor avea marea cinste e a 1ueca împreună cu (ristos poporul l%srael, upă mărturia ântuitorului Care a zis: !devărat, adevărat zic v"uă, că cei ce aţi urmat la înn"irea lumii, când 9iul @mului va şedea #e tr"nul slavei (ale, veţi şedea şi v"i #d"uăs#rezece tr"nuri, $udecând cele d"uăs#rezece seminţii ale lui *srael <atei 13, 2=.

Ascultare desăv%rşită a $ăcut şi mul=imea cea mare a mucenicilor< a ierarhilor şi mărturisitorilor dreptei credin=e< care< >mplinind cuvintele ,%ntuitorului< şi-au pus su$letelor pentru El şi pentru Evanghelie spre a- doH%ndi >n via=a cea veşnică <atei 3@, 7D6 arB, ?D6 0uca =, 74>! a $el a $ăcut şi marea mul=ime a monahilor< care auzind cuv%ntul l

:ristos< că "ricine va lăsa 0raţi sau sur"ri, sau tată sau mamă sau 0emeie sau c"#ii sau ţarinsau case #entru numele eu, însutit va lua şi viaţă veşnică va m"şteni <atei 13, 3= au lătoate şi au urmat lui (ristos, prin supunere, ascultare, viaţă curată şi sărăcie e &ună voie până moarte, pentru mântuirea sufletelor lor şi moştenirea mpărăţiei Cerurilor! Asemenea lor au trăsuH ascultare to=i drep=ii următori lui :ristos< părin=ii şi >naintaşii noştri< silindu-se ascultare şi >mplinirea poruncilor ui prin $apte Hune< pentru a se >ncununa >n ziua cea maa 0udecă=ii de apoi c%nd dreptul Mudecător va răsplăti $iecăruia după $aptele sale

n 9vang'elia e azi, veem că Apostolul Petru, upă ce arată că toată noaptea s-a ostenit cpescuitul şi nu a prins nimic, voin să facă ascultare învăţătorului Său, aică ântuitorului, i zic



$e aceea, iu&iţi creincioşi, sunteţi atori să păziţi poruncile Sfintei 9vang'elii, să ascultaţi )iserica .rtoo/ă, mama noastră u'ovnicească, întemeiată e (ristos, să ascultaţi e slu1itosfinţiţi ai )isericii, ca e Sfinţii Apostoli şi să ascultaţi e u'ovnicii pe care vi i-a at $umnezeca e nsuşi (ristos!

• 4ând sună cl"#"tele bisericii şi ne cheamă la slu$bă, la (0ânta ;iturghie, mai ales îsărbăt"ri, lăsaţi gri$ile casei şi mergeţi cu t"ţi la Biserică. Îngerii D"mnului vă v"r scrie

cartea vieţii şi vă v"r număra #aşii. • /eara şi diminea*a şi oricând mer)e*i pe drum sau lucra*i cu mâinile, ne'ncetat să vă ru)a

după porunca /fântului Apostol .avel$

În tim#ul cel"r #atru #"sturi ale Bisericii, nu uitaţi să vă s#"vediţi şi, dacă vă dă v"duh"vnicul, să vă uniţi cu Frist"s #rin (0ânta Îm#ărtăşanie. !cestea sunt cele mai madaruri #e care ni le "0eră Biserica du#ă B"tez.

• Apoi să vă creşte*i copiii 'n du&ul ascultării, al credin*ei ortodo9e, al smereniei şi al iubide Dumnezeu, &rănindu-i cu căr*i sfinte, cu cuvinte creştine ortodo9e, cu sfaturi părinteşti mai ales cu e9emplul viu, curat al vie*ii dumneavoastră$

Sectele sunt cancerul )isericii! 9le se nasc in mânrie şi neascultare! Că numai cei mânri neascultători se rup e )iserică, 'ulesc pe aica $omnului, aruncă in case icoanele şi SfânCruce, se leapăă e cele sfinte şi urăsc pe păstorii aţi lor e (ristos! $e aceea, nu iscutaţi cu fiin răzvrătiţi şi fii ai neascultării! "u vor&iţi cu cei ce 'ulesc )iserica, pe sfinţi, icoanele şi CruceCi răm%ne=i >n 9iserica Vie=ii< >n 9iserica iuHirii şi ascultării Aici >n 9iserică este :ristos< asunt #$intele 4aine< aici sunt >ngerii şi s$in=ii din cer< aici sunt oamenii credincioşi şi topărin=ii din neam >n neam

$e asemenea, nu uitaţi să a1utaţi şi umneavoastră pe preot la slu1&e, la curăţenia )isericii şi

călăuzirea creincioşilor pe calea mântuirii! "u o&servaţi cum cei răi se îneamnă unul pe altulrău, la esfrâu, la furt şi la &eţie; Cum să nu fim atori noi creştinii a ne înemna, a ne sfătui şi a ntrage unii pe alţii la &iserică, la Sfânta 0iturg'ie, la post, la milostenie, la iertare şi la citirea cărţilsfinte; "u a1unge numai creinţa pentru mântuire, că şi iavolii cre, ar in cauza mânriei şineascultării nu au iertare!

Cu aceste sfaturi u'ovniceşti înc'ei această preică, reamintinu-vă că fără ascultare nu ne putemântui! %ar de vom trăi suH ascultare de :ristos< de 9iserică şi de păstori< vom doH%ndi şi ppăm%nt Hinecuv%ntare şi pace< iar dincolo via=ă veşnică vom moşteni

Ami



nu se mai ruşineze6 iar acă noi numai am înemna, i-am face numai mai uşori e minte, încă octorii nu toteauna taie şi ar, ei aeseori numai cât leagă rănile, şi nu toteauna între&uinţeaoctorii iuţi şi amare, ci aeseori încă şi e cele line!

Pe unele le între&uinţează ei, spre a curăţi rănile e puroi şi e putreziciune, iar pe altele, spre a alişi ostoi urerile! $e aceea zice Pavel într-alt loc: 0raţil"r, de va cădea vreun "m în vre" greşalv"i cei duh"vniceşti îndre#taţi #e unul ca acela cu duhul blândeţil"r, #ăzindu'te #e tine, ca să n

cazi şi tu în is#ită: <Ial! @, Aceasta este înemnare slăvită, un sfat însemnat, o ovaă e cea mai mare îngri1ire a Apsotolulpentru noi şi o mărturie a inimii lui celei părinteşti! Acestea, fraţii mei, sunt nişte cuvinte vrenie lim&a Sfântului Pavel

ai întâi se sileşte el a o&âni &unăvoinţa celui ce-l ascultă, sau îl citeşte, prin aceea că îl numeşfrate! Aceasta este tot atâta, ca şi cân ar zice: tu te'ai născut din acelaşi tru# de mamă şi întaceeaşi dureri, te'ai crescut cu aceeaşi hrană, ai acelaşi tată şi aceeaşi naştere duh"vnicească, şi a#r"a#ele tău cel căzut în #ăca

!rată'i acum înrudirea ta cu dânsul #rin 0elul şi chi#ul, cu care cerţi greşelile l

Apostolul zice: H De va cădea vreun "m în vre" greşealăE, el nu zice tocmai: Hdacă ar #ăcătvreun "mE, şi prin acesta ă a înţelege o greşeală, care cu totul este vrenică e iertare!

Cuvintele: Hde ar cădeaE înseamnă totuna ca şi cum ar fi zis: Hdacă cineva, îm#ins de is#ită, s'arabătut E6 ele nu arată pe un om, care păcătuieşte întrains, ci pe unul, care eşi este plecat a facfapte &une, totuşi viclenia satanei l-a făcut să şc'iopătez

8n asemenea om nu merită vreo mustrare amară, ci mai vârtos iertare! Apostolul zice: H de ar cădvreun "mE! Prin aceasta el iarăşi aduce un temei #entru iertare, adică slăbiciunea şi stricăciun0irii "meneşti, #e care el " înseamnă #rin cuvântul "m:, în acelaşi chi# se silea marele *"vd"bândi de la Dumnezeu iertare, când zicea+ H"e este omul< că-l socoteşti pe d%nsul< >nsemnezi păcatele luiJE <%ov! %%! 3>!

$eci, cân tre&uie să sfătuim şi să certăm pe unul intre fraţii noştri, să facem tocmai aşa, cum ziApostolul, toteauna să zicem: H &i el este un "mE, să ne aucem aminte e stricăciunea firii saprin aceasta să omolim mânia şi să eşteptăm compătimirea! Pentru ca să facem noi aceasta,

aceea Apostolul Pavel în locul acela şi-a aus aminte e firea omenească şi e şu&rezenia ei şi a zde ar cădea vreun "m în vre" greşală:.

9l aaugă: v"i cei duh"vniceşti:. Pe cel ce #ăcătuieşte, el îl numeşte "m, #e cel ce 0ace cebune, îl numeşte ? duh"vnicesc+ 0iu al Duhului8 ac"l" a #us el numele 0irii, aici numele 0a#tcelei bune. 9l voieşte să zică: dacă tu cu adevărat eşti 0iu al Duhului <"m duh"vnicesc=, d"vedeşmie 0a#ta cea bună a ta, nu #rin îngri$irea numai de mântuirea ta, ci şi #entru a 0ratelui tău, #rin a$ut"rul, de care îm#ărtăşeşti #e cei căzuţi .



Căci omul cel plin e u'ul cel creştinesc este ator a nu trece cu veerea pe aproapele său, caeste măular cu ânsul al unui trup!

H Îndre#tati #e unul ca acela cu duhul blândeţil"r E, zice Apostolul mai eparte, aică, 0aceţi, ca să nu 0ie silnicit de satan, să nu 0ie biruit în răzb"iul cu dânsul, nici să 0ie învins în lu#tîm#"triva aceluia.

%arăşi zice Apostolul: Păzindu'te #e tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în is#ită:. Aceasta este cea mpătrunzătoare sfătuire, cu care el a putut să-ţi vor&ească!

$e ai fi vârtos ca piatra, auzin aceste vor&e, ele ar tre&ui să te îngrozească, şi să te îm&oleascăveni într-a1utorul fratelui tău celui căzut! oieşti să te milostiveşti asupra lui, ca un frate; "u voiesă-l ierţi, căci el este om, şi pentru aceea este supus &eteşugului; "u voieşti, ca fiu al u'ului, săîntinzi mâna; ., atunci, priveşte asupra ta însuţi, şi atunci nu mai ai tre&uinţă e nimeni, ca săzică, o a1ută pe cel căluţ, căci tu ai întru tine însuţi înemnul la aceasta! Pentru ce aceasta, şi cumHPăzeşte-te pe tine însuţi zice Apostolul, ca să nu cazi şi tu în ispită

4a să nu te tulbure, el nu zice, că şi tu însuţi eşti un #ăcăt"s, ci zice+ ca să nu cazi şi tu is#ită:. Aceasta vrea să zică: H gândeşte'te şi tu însuţi #"ate vei cădea în #ăcat, #"ate nu vei cădedar 0iindcă nimic nu este sigur, ce are să 0ie în viit"r , de aceea adună'ţi " c"m"ară, #rc"m#ătimirea către a#r"a#ele tău, #entru ca, când tu însuţi te vei îm#iedica, să d"bândeşti iertaîndestulăt"areE!

9l zice: Hca să nu cazi şi tu in is#ităE, ia aminte cu inainsul la însemnarea acestui cuvânt, căprin el Apostolul ne arată, că avem un ispititor vră1maş! %spititorul nu are un timp &ine 'otărât, cân

are să năvălească asupra noastră şi aeseori ne prine fără e veste, pe cân noi ormităm, şi sunteuşori la minte!

Cu atât mai mult merită iertare, cel ce a fost apucat fără e veste şi în acest c'ip prins e ispititoAceasta n-a fost vreo luptă văită, n-a fost vreun timp 'otărât spre întâlnire, ci el peste aşteptarefost năpăit şi e acea &iruit! Către un asemenea noi tre&uie să ne purtăm aşa cum fac coră&ierii!

C'iar cân cora&ia lor are un vânt foarte priincios, şi ei sunt întru toată siguranţa, ar în oarecaepărtare alţii suferă sfărâmare e cora&ie, ei totuşi nu socotesc folosul lor propriu, şi nu lasă paceia în nenorocirea lor6 mai vârtos ei opresc cora&ia lor, aruncă ancora, strâng ventrele, arun

afară ogoane şi scânuri, pentru ca cei cu cora&ia sfărâmată să se apuce e ânsele şi să poascăpa!

Hrmează deci şi tu, "mule, acest"r c"răbieri, căci şi tu navighezi #e " mare întinsă şi nemăsurat#e marea acestei vieţi, " mare #lină de 0iare gr"zave, #lină de #iscuri #ră#ăsti"ase şi de stân#lină de 0urtuni şi de vi$elii, şi 0"arte mulţi su0eră s0ărâmare de c"rabie #e această mare. Decând tu vezi, că un c"răbier #e marea acestei vieţi #rin #ânditurile diav"lului este în #rime$die,#ierde b"găţia mântuirii sale cele su0leteşti, că el se şi lu#tă acum cu valurile şi în t"t minuteste ameninţat a se cu0unda, "#reşte c"rabia ta în l"c, lasă "rice alte treburi ale tale, îngri$eşte'



de mântuirea lui. 4ăci, când cineva este ameninţat a se cu0unda, atunci nu #"ate 0i c"dire, saîntârziere.

Aşaar, gră&eşte, cât poţi mai repee, ca să-l scoţi in valuri, fă tot ce stă în puterile tale pentru să-l mântuieşti in prăpastia piererii! $e te-ar c'ema aiurea mii e tre&uri, gâneşte-te, nimic este mai neapărat şi mai însemnat, ecât mântuirea celui ce se află în prime1ie, şi e vei întârznumai un moment, îl vei trăa furtunii celei furioase!

$e aceea în nişte asemenea întâmplări noi tre&uie să fim gra&nici, rapizi şi râvnitori! Ascultă numcât e plin era e îngri1ire însuşi Sfântul Apostol Pavel, cân a văzut pe un om aproape e a prăpăi, şi cum îneamnă şi pe alţii ia mântuirea lui: H Daţi'i d"vadă de drag"stea v"astră, ca ncumva de un necaz #rea mare să se #iardă unui ca acelaE <%% Cor! 7, -B>!Prin aceste cuvinte el ne îndeamnă, a întinde îndată mâna de a$ut"r celui nen"r"cit, #entru ca ncumva, #e când n"i întârziem şi ne c"dim, el să se cu0unde şi să se înghită de valuri.

(ă ne îngri$im deci de mântuirea su0letească a 0raţil"r n"ştri8 căci aceasta este una din cele mde că#etenie dat"rii ale n"astre, şi dintru aceea se va cun"aşte, că n"i suntem creştini, când n

ne îngri$im nu numai #entru n"i, ci ne "cu#ăm a îmbunătăţi şi a mântui încă şi #e a#r"a#en"stru, care este mădular al aceluiaşi tru#.

Aceasta este cea mai mare ovaă, ce o putem a espre creinţa noastră6 căci H întru aceastaE zi(ristos, Hvă v"r cun"aşte "amenii, că sunteţi ucenici ai mei, de veţi avea drag"ste între v"i E <%oaF%%%! ?D>!

*ar drag"stea cea adevărată se arată nu numai #rin aceea, că cineva dă unui "m mâncare băutură, v"rbeşte cu el şi'i arată #rietenie, ci #rin aceea " #une în vileag, când cineva s

îngri$eşte de adevărata n"r"cire şi de mântuirea su0letească a a#r"a#elui, când iarăşi ridică #cel căzut, când întinde mâna de a$ut"r celui răsturnat la #ământ, care nu se #"ate îngri$i dmântuirea sa, când cineva #re0eră binele a#r"a#elui 0"l"sului său #r"#riu. Aşa lucrează ragostcea aevărată6 căci Hdrag"stea nu caută ale saleE <%! Cor! F%%%! D>!

Aceste cuvinte ale mele voi nu tre&uie să le ascultaţi numai pentru voi, ci încă şi pentru alţii, aipentru aceia, pe care îi aveţi spre creştere şi spre priveg'e

)iserica se aseamănă cu un trup alcătuit in multe măulare, şi acest trup se ţine prin unirmăularelor, şi prin a1utorul ce-l ă un măular altuia!

$acă un măular ar voi a se spri1ini numai pe sine, iar nu şi pe celelalte, prin aceasta ar pieri trupîntreg şi împreună cu ânsul şi singuraticul acela măular pismătăr

$acă e pilă stomacul ar ţine pentru sine toate &ucatele, atunci el ar ucie pe celălalt trup prslă&iciune, iar pe sine prin îm&ui&are! $e acea el ţine pe seama sa numai cât îi tre&uie lui, şi celelalte sucuri 'rănitoare le împărtăşeşte celorlalte măulare, aşa se ţine el pe sine şi întreg trupîntru sănătate!

*ot aşa va fi şi la tine! $acă tu, eşi ai auzit aceste sfaturi si învăţături ale mele, ar nu le v



comunica şi altora, mai ales acelora, pentru a căror mântuire sufletească ai să îngri1eşti, atunci vătămi pe aceia şi pe sineţi, fiincă trânăvia ta este foarte vrenică e peeapsă! %ar acă comunici altora in 'rana cea u'ovnicească, pe care ai primit-o aici, foloseşti şi lor şi ţie însuţi!

Să înc'eiem astăzi, cu aceasta, şi să mulţumim $omnului pentru învăţătura, ce el ne-a at! Căruia cuvine cinstea în vecii vecilor Amin!

<din :Predici la duminici şi sărbăt"ri: ' (0ântul *"an Gură de !u

#$%ntul Ioan )ură de Aur - ,arele Pescar al lumii



+ericitul Pavel, socotin că tre&uia esfiinţată tăierea împre1ur, l-a trimis pe ucenicul său, *imotesilinu-l să se taie împre1ur, pentru că tocmai iueii erau cei care urmau să-l primească, el fiinnăscut in femeie creincioasă evreică şi in tată elin! 5i pentru că era netăiat împre1ur, fericitPavel 3-a o&ligat să se taie împre1ur, lucrân întocmai ca şi pescarii! Căci aceştia nu aruncă în macârligul gol, ci upă ce pun în 1urul lui momeala!

Aşaar, să zicem că sinag"ga #reînchi#uie marea, că iudeii sunt #eştii, că im"tei este undiţa, ctăierea im#re$ur simb"lizează m"meala #usă în cârlig şi că 0ericitul Pavel este #escarul.

Prin urmare, el aruncă uniţa în mare, aică pe *imotei, însă nu gol, ci tăiat împre1ur! $acă l-artrimis netăiat împre1ur, peştii ar fi plecat, văzân cârligul gol!

$e aceea îl îm&racă cu tăiere împre1ur, încât aceştia, ânu-şi seama că este ceva o&işnuit la iusă se arunce asupra momelii! 5i în acest fel, să nu se risipească &ancul e peşti, ci să fugă spmomeală!

Aică să fie atraşi prin tăierea împre1ur şi să fie ţinuţi prin cuvântul preicii, lucru care s-aîntâmplat! Pentru că *imotei, venin acolo şi fiin tăiat împre1ur, a esfiinţat tăierea împre1ur!Prin urmare, în acest 0el este lucrarea ic"n"miei dumnezeieşti+ mai întâi arată #"g"rământ 0aţă

slăbiciunile "meneşti şi du#ă aceea smulge răul din rădăcină.

<din -- de #arab"le ? (0ântul *"an Gură de !u



#$%ntul .icolae Velimirovici - Evanghelia pescuirii minunate - /"%t de zadarnice sunt toat

strădaniile omeneşti $ără a0utorul lui Dumnezeu1 Dumnezeu răsplăteşte mai mult ascultardec%t truda2



$omnul este ătătorul tuturor arurilor! .rice ar al lui $umnezeu e esăvârşit6 atât e esăvârîncât omul se minunează! inunea nu este altceva ecât un ar al lui $umnezeu e care oamenii minunează6 oamenii se minunează e arurile lui $umnezeu pentru că sunt esăvârşite!

$acă ar fi oamenii în starea e nepri'ănire in 2ai, n-ar aştepta ca $umnezeu să învie morţii, înmulţească pâinea sau să le umple plasele cu peşte, ca să strige: HCe minuneJ, ci ar rosti acecuvânt la veerea fiecărei făpturi, a fiecărei întâmplări şi la fiecare suflare a vieţii lor! $ar, pentru

păcatul s-a înrăăcinat în oameni, fiecare in minunile fără e număr ale lui $umnezeu au a1uns săfie omului ca un lucru e rân! Pentru ca omul să nu se săl&ăticească a1ungân cu totul tocit, amorşi nesimţitor, $umnezeu în mila Sa faţă e omenirea &olnavă lucrează mai eparte minuni, ca săeştepte pe oameni, să-i trezească in mo'orâta e suflet istrugătoarea o&işnuinţă e a trece veerea minunea in umnezeieştile Sale minuni!

4u 0iecare minune Dumnezeu vrea, mai întâi, să'i aducă "mului aminte că El veghează asu#lumii, cârmuind'" #rin at"t#uternica'* v"inţă şi înţele#ciune8 a#"i, că "mul nu #"ate 0ace nimbun 0ără El.

⇒ :ici un fel de strădanie nu izbuteşte fără autorul lui Dumnezeu$⇒ :ici o strân)ere de roade fără binecuvântarea lui Dumnezeu nu aun)e recoltă$⇒ :ici o pricepere omenească potrivnică %e)ii lui Dumnezeu nu rodeşte vreun bine, nici

sămân*ă de muştar$

C'iar acă pare, o vreme, să aucă ceva &un, acel &un nu este in priceperea omenească ci in milui $umnezeu care nu părăseşte înată nici pe cel mai cru uşman al Său! $umnezeu îi iu&eşte poameni şi nu peepseşte pe loc, ci aşteaptă cu ră&are căinţa şi întoarcerea lor! El v"ieşte ca t""amenii să se mântuiască şi la cun"ştinţa adevărului să vină <* im"tei ,)=.

Amăgit e lume, omului i se pare câteoată că poate face şi el câte ceva fără a1utorul lui $umnezsau c'iar împotriva 0ui şi a legii Sale! % se pare că poate să fie &un e la sine sau eştept sau vest$ar această amăgire fie îl aruncă în isperare, înţeleptinu-l şi întorcânu-l la $umnezeu, fiearuncă şi mai aânc în vârte1ul lumii, până îşi piere cu totul vrenicia e om şi se ă, ca o um&rîn puterea nevăzută a răului! %ar cel care priveşte lumea aceasta ca pe o minune umnezeiască şi psine însuşi ca o minune printre minuni, se uimeşte e căile minunate ale Proniei şi se umple teamă sfântă în faţa lor!

8nul ca acesta poate spune ca Apostolul Pavel: Eu am sădit, !#"l" a udat, dar Dumnezeu a 0ăcsă crească. !st0el nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care 0ace screască <* 4"rinteni %, /'=.

Acest gân îl înfăţişează şi zicala pe care o găsim la multe popoare: H.mul propune, iar $umnezispuneK! .mul îşi face planuri, urzeşte gânuri, vor&e sau fapte, iar $umnezeu poate să primească sau să le respingă! Ce primeşte $umnezeu; Ceea ce e al Său, ceea ce vine e la 9l! Cece nu e al 0ui, ceea ce nu a venit e la $ânsul, respinge!

De n'ar zidi D"mnul casa, în zadar s'ar "steni cei ce " zidesc <Psalm 1/,1=.



$acă ziarii clăesc în numele lui $umnezeu, au să riice palate, c'iar acă mâinile lor sunt sla&ematerialele sărace! $ar acă clăesc în numele lor, lucrul mâinilor lor se va pră&uşi cum s-a pră&uturnul )a&el!

*urnul )a&el nu a fost singurul în istorie care s-a risipit, ci multe, foarte multe alte turnuri riicae conucători ai lumii cu orinţa e a strânge toate neamurile su& un singur acoperiş - al lor şi suo singură putere - a lor! ulte turnuri e &ogăţie, slavă şi mărire au riicat oamenii ca să omneas

asupra ziirilor lui $umnezeu şi asupra popoarelor lui $umnezeu, ca să fie ei ca nişte umnezei, toate s-au spul&erat ca cenuşa! $ar ceea ce au clăit Apostolii şi Sfinţii şi ceilalţi plăcuţi ai l$umnezeu nu s-a spul&erat! ulte împărăţii riicate e eşertăciunea lumească au căzut şi s-au topca um&ra, pe cân )iserica Apostolică stă până astăzi şi va sta reaptă şi easupra mormintelormulte împărăţii e astăzi! Curtea Cezarilor romani care au pornit răz&oi împotriva )isericii zace ţărână, pe cân peşterile şi catacom&ele creştine ăinuie până astăzi!

Sute e regi şi e împăraţi au omnit peste Siria, Palestina şi 9gipt! $in palatele lor e marmură nrămas ecât un pumn e cio&uri în muzee, pe cân sc'iturile şi mănăstirile riicate tot în vremaceea e rugători şi pustnici în eşerturi şi pustietăţi stau până astăzi şi in ele se riică e veacuri

veacuri rugăciuni şi mireasmă e tămâie! 0ucrarea lui $umnezeu nu poate fi nimicită! Palatenecreincioşilor s-au pră&uşit, iar corturile lui $umnezeu au rămas! Ce riică egetul lui $umnezstă mai neclintit ecât stă toată povara e pe umerii lui Atlas! Ca nici un trup să nu se laue înaintlui $umnezeu <% Corinteni 3, 7=>, pentru că tot trupul e ca iar&a care aşteaptă să-i vină rânul să prefacă în cenuşă! 9erească'ne Dumnezeu de gândul că am #utea a$unge la vreun bine 0ăa$ut"rul şi binecuvântarea ;ui. 9ie ca Evanghelia de astăzi să ne slu$ească dre#t îndemn cnici"dată ast0el de gânduri deşarte să nu se #lămădească în su0letele n"astre. Ea ne v"rbeşdes#re cât de zadarnice sunt t"ate strădaniile "meneşti 0ără a$ut"rul lui Dumnezeu.

Pe cân apostolii lui (ristos pescuiau ca oameni, nu au prins nimic6 ar cân le-a poruncit (ristsă-şi arunce încă o ată năvoaele în mare, au pescuit atâta mulţime e peşte încât li se rupeplasele!

%ată: În vremea aceea *isus şedea lângă lacul Ghenizaret8 a văzut d"uă c"răbii "#rite lângă ţărmiar #escarii, c"b"rând din ele, s#ălau mre$ele. &i urcându'se într'una din c"răbii care era a l(im"n, l'a rugat s'" de#ărteze #uţin de la uscat. &i, şezând în c"rabie, învăţa, din ea, mulţimile.

Ca şi în alte împre1urări, o mare mulţime e oameni se aunase să auă cuvântul lui $umnezeu pe &uzele lui (ristos! %ar pentru ca toată lumea să-0 vaă şi să-0 auă, nici nu se putea găsi loc m

potrivit ecât o &arcă pescărească! Pe ţărm erau ouă6 pescarii se îneletniceau cu spălanăvoaelor! 9rau &ărci o&işnuite e pescuit, la fel cu cele care se folosesc şi astăzi pe lacI'enizaret! )arca în care S-a urcat (ristos era a lui Simon, cel care avea să fie Apostolul Petr$omnul l-a rugat să epărteze puţin &arca e mal şi upă ce Simon a epărtat &arca, a început înveţe mulţimile!

%ar cân a încetat e a vor&i, i-a zis lui Simon: ână la adânc şi lăsaţi în $"s mre$ele v"astre, ca #escuiţi.

8rcânu-Se în cora&ie, $omnul a urmărit mai multe scopuri!



;ntâi, din barcă era mai uşor să &rănească sufletele celor de pe *ărm cu dulcea sa 'nvă*ătur

Apoi, ştiind că pescarii erau mâ&ni*i şi 'n)riora*i pentru că nu prinseseră nimic 'n noaptaceea, a vrut să-i bucure cu o pescuire bo)ată, 'mplinindu-le astfel trebuin*ele lor - pentru c

Dumnezeu poartă )riă şi de trupurile şi de sufletele noastre$ El este 4el care dă hrană la ttru#ul <Psalm 1%-, -=. Dar a vrut să dea şi sufletelor &rana lor, anume credin*a 'n El,

puterea şi milostivirea %ui$

;n sfârşit, lucrul cel mai de seamă4 A vrut Domnul să arate desluşit ucenicilor /ăi - şi prin nouă tuturor - că prin El, cu El, toate sunt cu putin*ă celui ce crede, pe când fără El toalucrarea şi strădania omenească rămâne deşartă ca mreele pescarilor care toată noapttrudiseră şi nu prinseseră nimic$

mplinin unul in scopuri - învăţarea poporului, $omnul a trecut acum la următorul! $e aceea, ispus lui Simon să mâne la aânc şi să mai arunce o ată plasele!

&i, răs#unzând, (im"n a zis+ Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu am #rins, dadu#ă cuvântul ău, v"i arunca mre$ele. &i 0ăcând ei aceasta, au #rins mulţime mare de #eşte, cli se ru#eau mre$ele. &i au 0ăcut semn cel"r care erau în cealaltă c"rabie, să vină să le a$ute. au venit şi au um#lut amând"uă c"răbiile, încât erau gata să se a0unde.

Simon nu ştia încă cine este %isus, încă eparte fiin e creinţa în (ristos $omnul, +iul l$umnezeu, e aceea %-a spus: nvăţătorule, ânu-% cinstirea pe care i-o ăeau şi alţii! ntâi splâns că truiseră în zaar întreaga noapte ar, in cinstire pentru nvăţător, a fost gata să ascultesă mai arunce o ată mre1ele! Dumnezeu răs#lăteşte mai mult ascultarea decât truda. Petruarătat ascultare, îm#linind îndată cuvântul lui Frist"s, cu t"ate că trebuie să 0i 0"st ned"rmit "stenit şi necă$it du#ă " n"a#te de muncă zadarnică. !scultarea i'a 0"st răs#lătită din #lin #r

mila lui Frist"s <şi #rin ascultarea #eştil"r=. 4el care a 0ăcut #eştii, le'a şi #"runcit să se adunacum în #lasele #escăreşti, aşa cum a #"runcit altădată şi vânturil"r să înceteze şi mărînv"lburate să se liniştească.

"u prin grai şi prin vor&e, ci prin puterea lui $umnezeu s-au strâns peştii la locul 'otărât lAunân laolaltă atâta peşte, $omnul a răsplătit şi noaptea e truă a pescarilor, risipinu-îngri1orarea şi împlinin tre&uinţele lor! Astfel şi-a împlinit şi cel e al oilea scop in ziua aceea!

ăzân atâta peşte cât nu mai văzuseră în viaţa lor, Simon şi unul in cei ce erau cu el au făcut semtovarăşilor să se apropie cu cealaltă &arcă! 5i s-a umplut nu numai &arca lui Simon, ci şi a %acov%oan, încât era cât pe ce să se răstoarne şi poate s-ar fi răsturnat, acă nu era cu ei $omnul!

*ar (im"n Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui *isus, zicând+ *eşi de la mine, D"amncă sunt "m #ăcăt"s. 4ăci s#aima îl cu#rinsese #e el şi #e t"ţi cei ce erau cu el, #entru #escuitu#eştil"r #e care îl #rinseseră. *ot aşa şi pe %acov şi pe %oan, fiii lui Geveeu, care erau împreună Simon!

Simon a îngenunc'eat înaintea lui (ristos! "ici nu i-a trecut prin minte să pună la înoială faptul pescuirea minunată i se atora lui (ristos şi nu străaniilor lor înnoite! Gguuit până în aânc



sufletului, Simon nu-0 mai numeşte pe %isus HnvăţătoruleK, ci: $oamne! .ricine poate fi învăţăto$omn însă numai unul! Auzin învăţătura pe care (ristos o ăea mulţimilor e pe ţărm, Simon 0numit: HnvăţătoruleK! $ar acum, în faţa acestei esfăşurări e putere, îl numeşte H$omnK!

eeţi cum faptele sunt mai grăitoare ecât vor&ele $acă vor&im &ine, oamenii ne vor numHînvăţătoriK6 ar numai acă ne spri1inim vor&ele prin fapte se va spune că suntem Hoameni ai l$umnezeuK! Se poate că, ascultânu-0 pe (ristos, Simon s-a minunat în inima 0ui cât e frumos,

câtă înţelepciune vor&eşte! Cunoscân aceasta, Cunoscătorul e inimi l-a purtat pe Simon întaâncimi, ca să-i arate că 9l şi lucrează ceea ce învăţa!

Auzi ce-% spune $omnului Simon; n loc să-i mulţumească pentru un asemenea ar, în loc săarate uimirea în faţa unei astfel e minuni, el zice: %eşi e la mine Dar gadarenii nu ;'au rugatei #e Frist"s să #lece de la dânşii du#ă ce a vindecat #e îndrăcit Da, însă din altă #ricină decPetru. Gadarenii ;'au g"nit #entru că erau lac"mi, #entru că le #ărea rău de #"rcii #e cadem"nii îi înecaseră când 0useseră sc"şi de Frist"s din "m. Petru însă s#une mai de#arte+ csunt "m #ăcăt"s. Pentru că se simţea nevrednic, de aceea ;'a rugat #e D"mnul să #lece de la e(imţul #ăcăt"şeniei în 0aţa lui Dumnezeu e " nestemată #entru su0let. D"mnul " #reţuieşte m

mult decât t"ate imnele de 0"rmă întru lauda minunil"r (ale8 "ricâte ast0el de imne înalţă "mu0ără simţământul că e #ăcăt"s, cu nimic nu se 0"l"seşte. (imţământul #ăcatului duce la #"căinţ#"căinţa duce la Frist"s şi Frist"s duce la naşterea din n"u. (imţământul #ăcatului e înce#utdrumului de mântuire.

Cân rătăceşte cineva înelung pe căi greşite, lucrul e căpetenie pentru el este să afle rumul c&un! .ată ce o apucă pe acest rum, nu-i mai rămâne ecât să nu se a&ată in cale nici la reapnici la stânga! 0a ce i-a folosit fariseului rugăciunea, cân se lauă pe sine înaintea $omnului; înreptat ecât el a fost vameşul, care îşi &ătea pieptul plângân: Dumnezeule, mil"stiv 0ii m

#ăcăt"sului <;uca 12,1%=.%ată începutul învăţăturii e creinţă în (ristos a lui Petru Are să vină o vreme cân el va spune totul alte cuvinte! Are să vină o vreme cân mulţi in ucenici vor pleca e la $omnul, iar Petru spune atunci: D"amne, la cine ne v"m duce u ai cuvintele vieţii veşnice <*"an /, /2=.

Acum, la început, cutremurat e puterea $omnului, spune: %eşi e la mine Petru nu a fost singurcuprins e frică! %acov şi %oan, fiii lui Geveeu şi toţi cei impreună cu ânşii, erau în aceeaşi star*oţi, aşaar, au început cu frică şi au sfârşit cu iu&irea! Cum este scris: 9rica de D"mnul esînce#utul înţele#ciunii <Pilde 1, =.

+ricii lui Petru, care îngenunc'ease strigân, &lânul Cunoscător e inimi îi răspune: 7u te temde acum înainte vei 0i #escar de "ameni. 0umea aceasta e o mare e patimi, )iserica ea ecora&ie şi 9vang'elia mea este năvoul cu care vei prine pe oameni! +ără ine nu vei putea fanimic, aşa cum noaptea trecută nu ai prins nimic6 ar, cu ine, vei pescui mereu cât să fie cora&plină! $oar să asculţi mereu aşa cum ai ascultat astăzi şi nici un aânc nu te va înspăimânta, nici ai să pleci vreoată e la pescuit cu mâinile goale!

&i trăgând c"răbiile la ţărm, au lăsat t"tul şi au mers du#ă El. Au lăsat &ărcile6 facă cine ce-o vr

cu ele! Petru şi-a lăsat nu numai &arca ci şi casa şi soaţa6 %acov şi %oan l-au lăsat pe tatăl lor! A



pornit upă $omnul! $e ce să-şi facă gri1i; "u se îngri1oraseră estul toată noaptea neprinzânimic; Cel atotputernic poate să-i 'rănească şi pe ei şi pe ai lor! Cel care îm&racă iar&a câmpulmai strălucit ecât se înveşmânta regele Solomon poate să-i înveşmânte şi pe ei şi pe ai lor! (ranaîm&răcămintea sunt lucruri mici, pe lângă mpărăţia lui $umnezeu la care îi c'eamă (ristos! Ciă lucrul mare, nu îl poate a şi pe cel mic;*ot Apostolul Petru scrie mai târziu: ;ăsaţi'i ;ui t"ată gri$a v"astră, căci El are gri$ă de v"i Petru -, =.

$ar în sfârşit, acă peştii cei muţi şi surzi in apă ascultă e $omnul, cum să nu asculte oamenaceştia, făpturi cuvântătoare fiin;

"ată întâm#larea are şi un înţeles ascuns.+orabia 'nc&ipuie trupul

plasele rupte 'nc&ipuie du&ul cel vec&i din omadâncul mării 'nc&ipuie adâncul sufletului omenesc$

Cân $omnul Se sălăşluieşte într-un om ascultător, omul acela se epărtează e ţărmul lumtrupeşti şi trece e suprafaţa simţurilor, în aâncimile u'ului! n aceste aâncimi $omnulezvăluie &ogăţia cea nemăsurată a arurilor Sale, upă care a alergat în zaar, truin, întreagaviaţă! $arurile acestea sunt atât e mari încât omul cel vec'i nu le poate uce6 se estramă! $e acea şi spus $omnul că vinul nou nu se pune în &urufuri vec'i!

În 0aţa nevisatei b"găţii a daruril"r lui Dumnezeu, "mul este cu#rins de 0rică şi se cutremură de at"t#uternicia lui Dumnezeu şi de #ăcăt"şenia sa. 4ând "mului i se dezvăluie strălucirea mil"stivirea lui Dumnezeu, i se dezvăluie în aceeaşi cli#ă şi #ăcăt"şenia, nevrednicia şi îndelunglui înde#ărtare de Dumnezeu.

$umnezeu nu-l va părăsi pe cel pe care l-a us întru aânc, nici nu va lua e &un strigătul lui e o&olnav: %eşi e la mine

Ci îl va îm&ăr&ăta şi îl va mângâia pe om, spunân: "u te teme

Cân $umnezeu înzestrează pe cineva cu &ogăţiile 0ui negrăite, nu vrea ca &ogăţiile acestea să împotmolească, precum talantul îngropat e sluga netre&nică, ci să fie împărţite cu alţii! Petruc'emat cealaltă cora&ie ca să fie loc pentru mulţimea e peşti6 a împărţit totul cu prietenii săi, c%acov şi cu %oan şi cu cei impreună cu ânşii! %acov şi %oan şi cei impreună cu ânşii, au truit mre1e, la încărcatul peştilor în &arcă, la vâsle! Să cunoască orice om care primeşte un ar e la om, că arul nu vine e la om ci e la $umnezeu6 el tre&uie neîntârziat, fără ză&avă, să înceapă lucreze la păstrarea, înmulţirea şi împărţirea arului primit!

nţelesul tragerii coră&iilor la ţărm şi părăsirea lor şi a toate pentru a-0 urma pe (ristos, este că omăruit e $umnezeu, cân se avântă la aânc, lasă toate: nu numai trupul cu patimile şi cu legătursale păcătoase care l-au ţinut până atunci, ci şi u'ul vec'i, cu legăturile lui cu tot şi merge upă Ccare îm&racă în veşmântul nou al mântuirii pe cel c'emat, ucânu-l mereu, la c'emarea 0ui, întaâncuri!



+aptul că $omnul l-a numit pe Petru pescar e oameni înseamnă că apostolii, episcopii, preoţimeatoţi creştinii primitori e arul lui $umnezeu tre&uie să lucreze, in ragoste şi in atorie, întprinerea - aică mântuirea - a cât mai mulţi oameni! +iecare upă arul său: cine a primit mutre&uie să aucă mai mult, iar e la cine a primit mai puţin, mai puţin se aşteaptă, aşa cum a ară$omnul în pila talanţilor! Slu1itorul care a primit cinci talanţi a aus zece, iar cel care a primit oaus patru! "imeni însă să nu se fălească cu arul lui $umnezeu ca şi cân ar fi al lui, ferinu-ş

e oameni sau îngropânu-si-l în mormântul trupului, pentru că un astfel e om îşi auce singasupra sa 1uecata în focul g'eenei, acolo une este plânsul şi scrâşnirea inţilor!

!ceastă #eric"#ă este #lină de învăţăminte #entru n"i t"ţi şi #entru generaţia n"astră, cum #linerau mre$ele de "dini"ară de #eşte binecuvântat. @, de'ar #rimi "amenii zilel"r n"astre măcaînvăţătura des#re ascultare 4u ascultarea de Dumnezeu vin t"ate celelalte8 t"t binele #e care ş#"ate d"ri inima "menească se #rinde în #lasa de aur a evanghelicei ascultări.

Avem în faţă ouă pile e ascultare: a peştilor şi a apostolilor, şi nu ştii care-i mai mişcătoarPeştii ascultă porunca $omnului, îşi pun viaţa la picioarele 0ui! $umnezeu i-a făcut spre 'ra

trupească a oamenilor, ar veeţi cum pot ei împlini şi o tre&uinţă a u'ului Aceşti peşti suntpilă minunată e ascultare pentru toţi cei răzvrătiţi şi neascultători faţă e Giitorul! 5i ei strălucit mai mult ecât acă ar fi rămas să înoate mai eparte în apele I'enizaretului! 9i şi-arăscumpărat cu cinste viaţa lor slu1in Proniei, aevărata pilă şi mustrare pentru oamenii cneascultători! %ar negrăita milostivire a lui $umnezeu se vee in aceea că 9l foloseşte toafăpturile ca să-l aucă pe om pe calea e la care s-a rătăcit, să-l înalţe, să-l trezească şi să-l aucă nou la vrenicia intâi!

Pila e ascultare a apostolilor e şi ea mişcătoare! .amenii simpli e o&icei sunt mai strâns legaţi

casă şi e ruele lor ecât oamenii mai e vază care au mai multe legături cu lumea şi pierzân unrămân cu altele! $ar aceşti pescari au lăsat totul, au sfărmat puţinele ar puternicele lor legături lumea, cu casa şi ruenia lor şi - fără a lua nimic cu ei ecât pe sine - 0-au urmat pe (ristos marile şi &ogatele aâncuri u'ovniceşti! *impul a oveit că $omnul a răsplătit împărăteşascultarea lor, pentru că ei au a1uns stâlpi ai )isericii lui $umnezeu pe pământ şi mari sfinţi mpărăţia Cerurilor! Să ne gră&im ar a urma pila lor e ascultare! "oaptea răstimpului nostru ppământ se apropie e sfârşit şi toată trua noastră va fi în van, plasele noastre vor fi goale, inimmo'orâte, sufletele şi minţile pustii!

$omnul nostru cel &un stă lângă cora&ia fiecăruia! 9l, Giitorul şi Atotţiitorul, ne cere să-0 luăm

noi şi să pornim fără teamă e la strâmtorile şi &ăltoacele pământului spre marile aâncuri ale vieu'ovniceşti, acolo une 9l ne umple cora&ia cu tot &elşugul pe care ni l-am putea ori! Să-urmăm acum, câtă vreme ne c'eamă, pentru că se crapă e ziuă şi în lumina ei cea mare nu-0 vomai veea cerân, ci 1uecân! Să nu lepăăm înemnul 0ui e a intra în cora&ia noastră, în sufletnostru, ci să ascultăm ca Petru, pentru că spre &inele nostru ne cere aceasta $omnul! "u-i puţpentru cel Preacurat să intre su& un acoperământ nevrenic! 9ste o 1ertfă aceasta, o 1ertfă pe careface in ragoste pentru noi! "u cere să intre ca să ia, ci ca să ea! "e cere oar să-i primim 1ertfaa1utorul! Să ne gră&im, fraţilor, să ascultăm vocea Celui ce cere, mai înainte e a ne răsuna în auglasul Luecătorului!



A $omnului şi ântuitorului nostru %isus (ristos fie slava şi laua, împreună cu *atăl şi cu $u'Sfânt, *reimea cea e o fiinţă şi neespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor! AminK!

<Din+ (0ântul 7ic"lae Celimir"vici, Predici, Editura *leana, Bucureşti, 55

#$%ntul 4eo$an 5ăvor%tul 6 4%lcuiri

M%% Cor! =, @-336 0e! D,3-33N!

. noapte întreagă s-au ostenit pescarii şi nu au prins nimic6 însă cân $omnul a intrat în luntrea lşi, upă ce a propovăuit, le-a poruncit să arunce mre1ele, au prins atâta peşte, că nu puteau săscoată şi li se rupeau mre1ele!

!ici avem " c"m#araţie între muncă de "rice 0el li#sită de a$ut"rul lui Dumnezeu şi munca care a$ută Dumnezeu.

Atâta vreme cât omul se osteneşte e unul singur şi vrea să o&ânească ceva numai prin propriileputeri, totul îi scapă in mâini6 atunci cân se apropie e el $omnul, curg &unătăţi upă &unătăţi!



n privinţa moral-u'ovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără $omnul este limpeII9ără de ine nimic nu veţi #utea 0aceII , a grăit $omnul! 5i această lege lucrează în oricine!

Precum ramura ruptă e trunc'i nu numai că nu face roae, ar se usucă şi îşi piere puterea viaţă, aşa şi "amenii, dacă nu rămân în #ărtăşie vie cu D"mnul, nu #"t aduce r"adele dre#tăţatât de #reţi"ase #entru viaţa veşnică.

reun lucru &un tot mai poate să fie în ei, ar &un numai la arătare, însă e fapt lipsit e preţ, acum mărul păureţ poate fi frumos la înfăţişare, ar acă-3 iei şi-3 guşti, e acru! &i în #rivinţa celdin a0ară, a cel"r lumeşti, legea asta se #"ate #r"ba #e viu+ se zbate câte unul, se zbate şi nimnu'i iese8 însă când se #"g"ară binecuvântarea lui Dumnezeu, r"adele înce# să a#ară. 4ei ce iaaminte la sine şi la căile vieţii cun"sc din e>#erienţă acest adevăr.



,itropolitul Augustin 7andiotis de 8lorina - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii 69inecuv%ntarea lui :ristos

&i 0ăcând aşa, au #rins mulţime multă de #eştiJ<;uca -+1'11=

%u&iţii mei, în ţara în care S-a născut, a trăit, S-a răstignit şi a înviat $omnul nostru %isus (riste/istă un lac 'aric, lacul I'enizaret!

Acolo, în 1urul lacului I'enizaret, 5i-a înreptat paşii (ristos! $e ce; Pentru că în acele sariicate împre1urul lacului locuiau săracii pescari! 8n popor simplu şi fără vicleşug, care se trueiar in veniturile pescuitului trăia o viaţă simplă, eparte e stricăciunea marilor centre ur&ane! (ristos îi iu&ea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături e ei şi intre aceştia 5i-a ales pe prim

ucenici, ca să-i facă pescari e oameni, propovăuitori şi învăţători ai lumii! "u in universităţi in şcoli e filosofi şi e ritori, nu in vile şi palate, ci in 1urul lacului I'enizaret, (ristos 5i-a alpe primii Săi ucenici, iar prin ei 5i-a întins mpărăţia 0ui u'ovnicească peste toată lumea! aminune Cum prin nişte oameni analfa&eţi, neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat

Pe malul lacului eci, (ristos! "umai ce 0-au văzut, pescarii au alergat la 9l! ult popor s-a strâca să-0 vaă şi să-0 asculte! 5i pentru ca acest popor să poată să-0 vaă şi să-0 auă mai &in(ristos a intrat într-una intre coră&iile pescăreşti, într-o cora&ie al cărei proprietar era Simon, şistat la plora cora&iei! Plora a evenit un amvon improvizat şi e acolo a început (ristos să înveţe!$upă sfârşitul cuvântării, (ristos îi spune lui Simon O care mai târziu s-a numit Petru O să mâne largul lacului şi să arunce mre1ele! A vrut ca astfel să-l răsplătească pe Simon, care îşi alocacora&ia preicii! $ar la acest cuvânt al lui (ristos, Simon i răspune: H D"amne, t"ată n"a#tecare este tim#ul #"trivit #entru #escuit, am aruncat mre$ele n"astre în lac, dar n'am #rins nimi4um acum, când este zi, v"m #utea #rinde #eşti Îmi #are de necrezut. Dar de vreme ce #"runceşti, v"i îm#lini #"runca aK!

4reştinii mei, vedeţi ascultarea lui (im"n !st0el de ascultare trebuie să avem şi n"i 0aţă Frist"s. Să ascultăm nu oar în cele care ni se par nouă logice şi posi&ile, ci şi în acelea care ne apca fără logică şi cu neputinţă, pentru că Hcele cu ne#utinţă la "ameni sunt cu #utinţă



DumnezeuK! $a Cân (ristos porunceşte, nici o împotrivire! ergi înainte, creştinul meu, (ristos va fi împreună cu tine! 0-aţi văzut pe Simon! A ascultat, s-a supus poruncii lui (ristos! mânat în largul lacului! 5i a aruncat mre1ele şi imeiat s-au umplut e peşti, care erau atât e mulîncât mrea1a era cât pe ce să se rupă! inune Cum s-a întâmplat; Prin puterea lui (ristos! stăpâneşte marea şi toate câte sunt în apele

8n ascăl al &isericii o&servă că peştii, care nu au logică precum oamenii, peştii care nu au urec'i

să auă, au auzit şi s-au supus, au făcut ascultare e cuvântul lui (ristos şi s-au strâns în mre1@mule, #eştii lacului din Ghenizaret s'au su#us lui Frist"s şi tu căruia ţi'a dat Dumnezeu urecca să auzi, de ce le închizi cu răutate şi nu vrei să asculţi şi să te su#ui lui Frist"s Aşa, surnesimţit, oveeşti că eşti mai rău ecât animalele şi ecât peştii care ascultă şi se supun poruncil0ui!

$e ouă ori ,Simon-Petru şi tovarăşii săi au aruncat mre1ele lor în lacul I'enizaret! Prima ată, fă(ristos! A oua oară, împreună cu (ristos! Prima oară, c'iar acă s-au ostenit toată noaptea, n-reuşit să prină nimic! A oua oară, au umplut mre1ele cu peşti!

4e ne învaţă minunea aceasta Printe altele, ne învaţă şi aceasta: unde este Frist"s, esbinecuvântare8 iar unde este binecuvântarea lui Frist"s, ac"l" este b"găţia şi c"m"ara. )ogămaterială; 5i aceasta! $ar mai înainte e toate, b"găţie duh"vnicească, care este mai #resus t"ate.

Asta nu înseamnă că omul tre&uie să stea cu mâinile încrucişate şi să nu lucreze, ci să le aştepte ptoate fără osteneală şi muncă! "u .mul va lucra, se va osteni şi va transpira, pentru că aceasta esporunca lui $umnezeu: HSă lucraţiK! $ar înainte e muncă, omul are nevoie şi e &inecuvântarea (ristos! )inecuvântarea lui (ristos pentru reuşita fiecărui caz, mai mult c'iar ecât munca!

4ând eram #redicat"r, străbăteam Evvia şi am a$uns într'un sat care era ridicat lângă mare. "l"cuit"rii erau #escari. (e #lângeau că, deşi munceau din greu şi #escuiau cu n"ile unelte, cmre$e care #escuiesc adânc în mare, rezultatul #escuitului l"r ştiinţi0ic nu era satis0ăcăt"r. Dmulte "ri se înt"rceau cu mre$ele g"ale. Hn #escar cu #ărul alb, care a urmărit discuţia, lucuvântul şi s#use+ 4ând eram c"#il, mergeam cu cei mai mari să #escuiesc. Pescuiam cu aceunelte vechi ale meşteşugului #escăresc. &i #rindeam #eşti mulţi. &i t"ţi ne minunam. !veabinecuvântarea lui Frist"s. Pentru că n"i t"ţi, mici şi mari, intrând în bărci, ne 0ăceam cu mulumilinţă cruce, nici unul nu în$ura, nici unul nu v"rbea ruşin"s, nici unul nu 0ăcne"rânduieli, lucruri urâte. Pe când acum, nu numai #e uscat, ci şi #e mare şi #e bărci în$ură

şi 0acem 0el şi 0el de urâciuni. 7u avem ? a s#us bătrânul cu #ăr alb ? binecuvântarea lFrist"sJ.

De 9inecuv%ntarea lui :ristos nu au nevoie doar pescarii Au nevoie şi plugarii noştri şi tooamenii< >n general

Plugarii să cultive pământul cu cele mai perfecte maşini! Să semene cea mai aleasă sămânţă! Sîngraşe ogoarele cu cele mai &une îngrăşăminte! Să le stropească cu meicamente agricole! Să supraveg'eze agronomul şi să-şi ea sfaturile sale pentru o mai &ună cultivare! $ar acă nu e/is

&inecuvântarea lui (ristos, toate sunt eşarte! $eoarece, pentru ca pământul să roească, are nevo



şi e soare, şi e apă, şi e aer curat! $ar acestea cine le ă; (ristos Acesta este Creatorul Giitorul a toate, al 8niversului! (ristos ă soarele, (ristos apa, (ristos aerul! $acă cerul nu plouacă soarele nu trimite razele sale, acă aerul este infectat, toate se vor veşte1i şi se vor usca! Pescaşi plugari şi muncitori, toţi e o&şte, avem nevoie e &inecuvântarea lui (ristos!

<Din cartea Picături din a#a cea vieJ a itr"#"litului !ugustin Kandi"tis de 9l"rina=

#$%ntul Ierarh Antim Ivireanul; /Aceasta o am zis c%nd m-am $ăcut mitropolit2

LCeniţi du#ă mine şi vă v"i 0ace #escari de "ameniL

J$octorii cei esăvârşiţi şi înţelepţi atunci măresc mai mult laua meşteşugului lor, nu cân cu fişi cu foc luptă patima să o supună, upă cum este legea răz&oiului, ci numai cân aceia ce pătime

cu palpări uşoare şi cu octorii ulci, vor afla leacul &olnavului şi acele înfricoşate porunci ameşteşugului octoricesc le vor opri, şi câteva zile cu mâncări octoriceşti şi 'rănitoare potolinurerile, vor arăta pe acela ce pătimeşte mântuit e &oală!

Aşa şi preaînţeleptul octor al sufletelor şi al trupurilor noastre, împăratul împăraţilor (risto$umnezeul nostru, văzân lumea că &olnăvea cu patimile necreinţei şi se umfla ca o rană înşelăciunile cele lumeşti spre înc'inarea iolilor, a socotit cu multe feluri e mi1loace şi a purtat gri1ă pentru mântuirea oamenilor şi a neamului omenesc O e vreme ce acesta este lucrul cel intal &unătăţii lui, a mântui pe omul in mâinile vră1maşului şi a-l auce la frumuseţea cea intâi şi vrenicia e la care a căzut pentru păcatul neascultării al strămoşului Aam -, şi nu trimite ploaie



foc spre îngrozirea lumii, nici porneşte marea ca o oaste împotriva pământului, nici înarmeaputerile sti'iilor împotriva necreinţei, ci MlumeaN o supune numai cu &lâneţe şi cu minuni şitrage spre ânsul, cu faceri e &ine şi cu cuvinte cereşti o preface să se mute e peste ânsa patimcele sufleteşti, ce se umflau ca o rană otrăvită!

&i vrând Dumnezeu 4uvântul ca să (e arate în lume mai înainte, #ână a (e întru#a şi a (e 0a"m, a trimis în lume #r""r"ci să #r"#"văduiască "amenil"r venirea ;ui cea în0ăţişată. &i #ent

aceasta n'a ales îm#ăraţi şi crai, McaN să MiiN 0acă #r""r"ci8 n'a luat 0il"s"0i şi rit"ri, McaN să Mitrimită #r"#"văduit"ri venirii lui8 n'a #"g"rât din ceruri întuneric şi mulţime de îngeri, ce are #lângă Dânsul, mii de mii, nes"c"tiţi şi nenumăraţi, ci a trimis "ameni #r"şti M! se citi+ sim#liN mai vârt"s #ăst"ri de "i, ca #e "ise, ca #e David, ca #e (amuil şi t"ată mulţimea #r""r"cil"#rin mi$l"cul căr"ra a semănat buna'credinţă, nu în t"ată lumea, ci numai la un neam, la $id"vcare l"cuiau într'" #arte a #ământului, în *udeea.

$ar e vreme ce $umnezeu vrea pe toţi oamenii să-i mântuiască şi la cunoştinţa aevărului să vinO căci aceasta este mare sete la $umnezeu, a pofti şi a iu&i să se mântuiască oamenii O pentaceasta nu Se oi'nea $umnezeu să fie numai la 1iovi &una-creinţă şi celelalte lim&i să fie lipsi

e arul 0ui! Pentru aceasta a vrut să răsară lumina dumnezeirii în t"ată lumea şi veninîm#linirea vremii, du#ă cum zice 0ericitul Pavel, a vrut Dumnezeu să vie 9iul ;ui, să se nască d0emeie, să (e 0acă sub lege, ca #e cei de sub lege să'i răscum#ere8 ('a 0ăcut "m din 7ăscăt"arede Dumnezeu şi #ururea 9eci"ară aria, a #etrecut în lume îm#reună cu "amenii şi, vrând stragă limbile la cun"ştinţa dumnezeirii ;ui şi să'i înveţe lucruri #reaslăvite şi #"runca n"uă viaţa cerească, încerca să a0le slugi acest"r #"runci 6 şi n-a căutat cetăţi, nu s-a uitat la mulţime oameni, nu s-a socotit slu1&a împăraţilor, S-a scâr&it e puterea avuţiei, a urât &iruinţa ritorilor, nuau tre&uit lim&ile filosofilor, nu s-a slu1it cu arme, upă cum e o&iceiul ostaşilor6 nici cu almeşteşuguri asemenea acestora, pentru ca să nu ai&ă puterea nimeni intre cei necreincioşi să zi

că a tras la Sine (ristos mulţimea cu unele ca acestea, ci numai s-a slu1it iar cu mi1locul cu careales pe prooroci! 5i ce face; ! luat iar #r"#"văduit"r Evangheliei nu #ăst"ri, ca #e #r""r"ci, #escari şi vânăt"ri de #eşte, şi i'a trimis să #r"#"văduiască lumii bunavestire şi le încredinţeaîn mâinile l"r şi în limbile d"ct"ria lumii, zicându'le+ JCeniţi du#ă ine şi v"i 0ace #e v"i #escade "ameni. Încetaţi a vă trudi deasu#ra mării celei neînsu0leţite. utaţi #entru drag"stea emeşteşugul cel #escăresc #e #ământ. !c"l" #e dânsul trimiteţi şi vă întindeţi mre$ele. Câna#entru ine vânatul credinţei. Ceniţi du#ă ine. Hrmaţi'i ie, ucenicii ei şi învăţăt"lumii. ;ucraţi #entru drag"stea ea meşteşugul v"stru, #entru ceruri. Cărsată este ca a#a măr#e #ământ închinăciunea id"lească. 6idirea este ac"#erită cu n"rul a mulţi dumnezei. !dâncnecredinţei îneacă t"ată lumea8 "amenii se cu0undă de valurile drăceşti. ;umea #ute d

îm#uţiciunea sângiuiril"r şi se strică cu $ert0ele cele stricăci"ase. C"i #une asu#ra l"r is#ravniM Dre)ător care avea 'n răspunderea sa 'ndeplinirea poruncilor domneşti N şi d"ct"ri #e v"i, ##escari. Patima aceasta cheamă meşteşugul v"stru8 veniţi du#ă ine.K

%ar ei, lăsân mre1ele, merseră upă $ânsul! ntr-un gân era ceata ucenicilor cu pofta Stăpânului6ca nişte oameni repţi şi proşti e răutate M A se citi4 lipsi*i de răutateN n-au viclenit în mintea lonici nu s-au înoit M ;n ori)inal4 <nici ş-au prepus 'n inima lor de acea c&iemare=N în inima lor acea c'emare6 ci ca nişte oameni &lânzi şi fără e răutate au mers upă $ânsul, ca fierul upă piatmagnetului şi ca parul upă c'ilim&arul cel curat! 5i cu puterea ântuitorului (ristos au ruşinat p

cei ce i-au văzut şi ca MpeN nişte peşti, cu mrea1a cuvântării e $umnezeu M ;n ori)inal4 bo)oslovi



0ui cea aleasă, pe care a răscumpărat-o cu preascump sângele Său in mâna vră1maşului, upă cuaevereşte Apostolul Petru zicân: L...&tiind că nu cu Olucruri #utrede, cu argint sau cu aur aţi răscum#ărat din viaţa cea deşartă a v"astră, ce era dată de la #ărinţi, ci cu cinstit sânge ca unui miel 0ără #rihană şi nes#urcat Frist"s.L

%ar $umnezeu cel mare şi înalt, Care este înc'inat e toate făpturile, izvorul preaînţelepciunaâncul cel neurmat al &unătăţii intru aevăr şi aâncimea cea ne'otărâtă a &unei inurări, nsuşi

un stăpân şi iu&itor e oameni, să trimită arul $u'ului Sfânt pe cinstitul şi cel e $umnezîncununat cap al prealuminatului omnului şi al nostru e o&şte şi mult &ine făcător, %o M Formucare preceda, 'n documentele şi 'nscrisurile oficiale, numele domnitorilor români$ +el mai probao este o prescurtare provind din )recescul >oannes= (?@BBC#, care 'nseamnă >unsul lDumnezeu= sau >cel ales de Dumnezeu=, ustificându-se astfel prezen*a 'ntr-un titlu domnesConstantin )asara& voievo, şi să-l &lagoslovească intru înălţimea lăcaşului Său, ca pe Avraamînmulţinu-i seminţia in neam în neam şi să-l păzească cu întreagă sănătate şi cu lâna pace până aânci &ătrâneţe în preaînălţat scaunul măriei-sale, impreună cu toată luminată casa măriei-saâna cea tare şi puternică şi &raţul cel înalt al preaînălţatului $umnezeu să supună pe toţi vră1macei văzuţi şi cei nevăzuţi Mfăcânu-iN pano1ie M .odnoie pernă sau preş de pus sub picioa

pentru a feri de fri) N picioarelor măriei-sale6 şi să vă întărească şi pe umneavoastră, e la mic pâla mare, împreună cu toţi ai umneavoastră, intru creinţa cea &ună şi reaptă, intru cunoştinaevărului şi intru năe1ea vieţii celei e veci, care este făgăuită e nemincinosul $umnezeu mînainte e vremile vecilor, aleşilor lui, şi să vă povăţuiască la tot lucrul cel &un şi e folos, spplăcerea 0ui, ferinu-vă în toată vremea şi în tot ceasul şi în tot locul e vicleşugurile iavolului, vă îngrăească cu sfinţii îngerii Săi şi să vă înarmeze cu arma reptăţii şi să vă ăruiască pacea 0ucea ce covârşeşte toată mintea, ca să petreceţi viaţă cinstită şi curată, cu pace şi cu sănătate6 păzească inimile voastre şi gânurile voastre în (ristos %isus, upă cum zice Pavel, ca să faceţi câsunt aevărate, câte sunt cinstite, câte sunt repte, câte sunt curate, câte sunt iu&ite, câte sunt

nume şi lăuate, cu rugăciunile şi cu &lagoslovenia preasfinţilor ar'ierei şi întru (ristos iu&iţi fraţiîntocmai slu1itori! 5i upă petrecerea vieţii acesteia să ne învrenicească $umnezeul cel milostiv împărăţia cerului, ca fiecare intre noi să auzim glasul acela:

:(lugă bună şi credinci"asă, #este #uţin ai 0"st credinci"s, #este mai multe te v"i #une. *ntrîntru bucuria D"mnului.:

<Du#ă+ !ntim *vireanul, Didahii, Editura ;itera, Bucureşti'4hişină



Arhim Ioil 7onstantaros< Predicator al #$intei ,itropolii de Driinoupolis< Pogoniani şi 7oni- "uv%nt la Duminica a '&-a după Rusalii

Prin sfânta citire evang'elică in această uminică începe perioaa citirilor in 9vang'elia u0uca!

+ireşte, toţi creştinii, ar mai mult noi elinii, simţim o eose&ită &ucurie şi &inecuvântare că aceevang'elist elin, meic şi istoric, ucenicul marelui apostol al neamurilor O Pavel, prin esăvârşita cunoaştere a lim&ii eline, a îm&ogăţit )iserica şi oferă întregii lumi Hcuvintele ieţiiK!

!ceastă #eric"#ă din Duminica * ne em"ţi"nează în m"d de"sebit, de"arece, #rintre altele, narată că atunci când în viaţa n"astră avem binecuvântarea şi a$ut"rul D"mnului n"stru *isuFrist"s, atunci t"ate se întâm#lă în cel mai #"trivit m"d.

%isus se afla lângă lacul I'enizaret şi i-a văzut pe pescari că-şi aran1au mre1ele e pescuit! 5i upcum cu orice prile1 $umnezeul-.m preica şi săvârşea minuni, aşa şi acum, upă ce a intrat cora&ia lui Simon <Petru>, l-a rugat să tragă cora&ia câţiva metri e ţărm! $e acolo, ca şi cum s-araflat într-un amvon, învăţa mulţimileJ.

+raţii mei, nu e/istă situaţie în care omul să ofere ceva lui $umnezeu şi să nu primească în sc'imHcu prisosinţăK! *ot aşa aici şi acum! $upă preică, (ristos ă porunca să mâne în larg şi să arunin nou mre1ele Hla vânatK!

+ireşte, acest lucru era e neînţeles pentru e/perimentaţii pescari, e aceea şi Petru în timp ce

început pune înainte argumentul logicii şi e/perienţei meseriei Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'a"stenit şi n'am #rins nimic, dar la cuvântul ău v"i arunca mrea$aJ <0uca D:D>6 eci upă auce înainte argumentul cu totul logic, în cele in urmă îşi supune părerea, cunoştinţa şi e/perienîn ascultare faţă e porunca nvăţătorului

Consecinţa; Atât e mulţi peşti încât cele ouă coră&ii erau în pericol să se scufune

%ar Petru atât e mult s-a cutremurat O şi cu el confraţii săi, e acest fapt cu aevărat minunat, încconştiinţa sa l-a conus irect şi imeiat întru frică şi minunare să-i ofere $umnezeului-.m crein



şi înc'inare! HCăzând (im"n Petru a căzut în genunchi la #ici"arele lui *isus zicându'i+ *eşi de mine, D"amne, căci sunt "m #ăcăt"sK (%uca 4!#$

%u&iţii mei, multe sunt minunile care ne au învăţături! "oi să ne limităm la o concluzie generală la o învăţătură care are a face atât cu viaţa personală a fiecăruia intre noi, cât şi cu toţi oamenii genere! 5i aceasta este espre &inecuvântarea care se revarsă atunci cân arătăm ascultare faţă voia lui $umnezeu cea atotţiitoare şi mântuitoare!

Suntem c'emaţi e multe ori să acţionăm conform cunoştinţelor noastre, conform e/perienţelnoastre, o&iceiurilor noastre, crezân că H&ătătorita caleK ne va auce rezultatele orite

5i totuşi, de câte "ri în l"c de rezultate #"zitive ne #"menim în 0aţă t"cmai cu c"ntrarul, iadeznăde$dea tinde să ne strivească inimaQ

$impotrivă, atunci cân cu esăvârşire li&er l aşezăm pe %isus şi punem porunca Sa easuppropriei noastre Hlogici înţelepteK, easupra e/perienţei personale şi comune, cân în mo simplu încreinţăm întru-totul poruncii lui $umnezeu, atunci lucrurile se sc'im&ă şi e acolo une omul

aşteaptă la eşec, vine succesul, reuşita scopului şi răsplătirea acestei creinţe!

4redem că d"ar lui Petru i s'a întâm#lat această minune cutremurăt"are D"ar lui PetrDumnezeu i'a rezervat acest de"sebit tratament #lin de iubire $ar $umnezeu este Hieri şi aziîn veci !celaşi K! ntoteauna încon1oară cu infinită iu&ire pe fiecare om şi vrea Hca t"t "mul să mântuiască şi la cun"ştinţa adevărului să vinăK <% *imotei 7:4>! $acă vom fi atenţi la viaţa noastacă vom arunca o privire scrutătoare pentru a analiza zilele şi anii vieţii noastre, cu siguranţă vom încreinţa e minunata intervenţie a lui $umnezeu om veea lămurit fapte pe care nu putem e/plica în nici un c'ip natural!

5i prin urmare, în acest punct trebuie să accentuăm de"sebita binecuvântare şi #r"nie, de"sebiteintervenţii minunate ale #urtării de gri$ă a lui Dumnezeu #rin D"amna n"astră 7ăscăt"are Dumnezeu şi #rin (0inţii n"ştri, arătate neamului n"stru necă$it, dar şi binecuvântat.

"u avem ecât să stuiem împreună cu istoria noastră &isericească şi aevărata noastră istornaţională! "u istoria care a fost scrisă în la&oratoarele HQissingerieneK O şi nu numai O caezorientează, ci această istorie care a fost scrisă cu sângele e neşters al martirilor şi al noilmartiri! Să stuiem aceste pagini care ilustrează sacrificiul şi care au fost sfinţite e osemintesfinte ale elinilor ortoocşi şi e moaştele pline e 'ar ale marilor noştri Sfinţi

+raţii mei, stuiin cineva această pericopă evang'elică pe care ne-o istoriseşte 0uca, care a primmartiriul în regiunea )eoţiei, une se află şi mormântul său, nu are ecât să-0 roage pe ântuitorşi %z&ăvitorul nostru, pe $omnul %isus, să ne ăruiască creinţă vie în inimi şi esăvârşită ascultafaţă e voia Sa! n acelaşi timp să ne rugăm toţi ca 'arul Său să ocrotească poporul nostluminânu-i pe conucători şi pe autorităţi, pentru că H în0ric"şăt"r lucru este a cădea în mâiniDumnezeului celui viuK <9vrei 3: ?3>!

Am



Părintele "onstantin )aleriu 6 Predică la Pescuirea minunată 6 /,%nă la ad%nc şi lăsa=i >n 0os mre0ele voastre2

În numele atălui şi al 9iului şi al (0ântului Duh. !min.)inecuvântaţi şi reptmăritori creştini ai Sfintei )iserici a $omnului nostrum %isus (ristos,

om asculta mai întâi cuvântul <umnezeiasca 9vang'elie e astăzi> şi apoi taina, eoarece cuvântâlcuieşte, e/plică taina! $e aceea în umnezeiasca 0iturg'ie, în partea întâi este 9vang'elia, ecuvântul, şi în partea a oua, taina 9u'aristiei6 atunci< după ce preotul rosteşte cuvinte,%ntuitorului; J ;uaţi, mâncaţi, acesta este tru#ul eu Beţi dintru acesta t"ţi, acesta essângele eu, al legii celei n"i, care #entru v"i şi #entru mulţi se varsă s#re iertarea #ăcatel"r K aăugă ântuitorul: J !ceasta să " 0aceţi întru #"menirea eaK> şi se cântă: J Pre ine e lăudăm



#re ine e binecuvântămK, preotul< >n numele lui :ristos< cu :ristos >n Duhul #$%nt< se roagJBncă aducem Oie această 0ert$ă duhovnicească şi $ără de s%nge 4e chemăm< 4e rugăm< cumilin=ă la 4ine cădem 4rimite Duhul 4ău cel #$%nt peste noi şi peste aceste daruri ce supuse >nainte?2 Peste noi O aică peste toţi6 şi peste aruri, aică cele pe care le-au aus creinciocreştini: pâinea şi vinul, ce sunt puse înainte! /i $ă< adică< p%inea aceasta< cinstit 4rup:ristosului 4ău< iar ce este >n potirul acesta< cinstit #%ngele :ristosului 4ău< pre$ăc%ndu-le Duhul 4ău cel #$%nt2 5i pâinea şi vinul O se ezvăluie in aânc O evin, se prefac tainic în iel

1ertfit e la întemeierea lumii, în *rup şi Sânge umnezeiesc, în Acela prin Care toate s-au făcut!Aceasta este taina; 4rimite Duhul 4ău cel #$%nt< nu numai peste daruri< ci şi peste noCugetam cânva la cuvintele psalmistului: L4erurile s#un slava lui Dumnezeu, 0acerea mâinil;ui O aică omul <căci Jâinile *ale m-au făcut şi m-au ziitK> O " vesteşte tăriaK! esteşte omtăria şi slava lui $umnezeu; rimite #este n"i şi #este aceste daruri Duhul ău cel (0ânt, ca sînţelegem taina aceasta, şi anume+ că n"i suntem chi# al lui Dumnezeu, şi că n"i vestim cel #uţcum Îl vestesc cerurile Dacă nu e aşa, aşa trebuie să 0ie. Cuvântul vesteşte, tâlcuieşte taina!

Acum să auzim cuvântul, care ne va ezvălui şi astăzi, ca toteauna, taina 9vang'eliei! %ată cuvânt

rânuit e umnezeieştii Părinţi pentru această uminică:

LPe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacGhenizaret, a văzut d"uă c"răbii "#rite lângă ţărm, iar #escarii, c"b"rând din ele, s#ălau mre$e&i urcându'(e într'una din c"răbii care era a lui (im"n, l'a rugat s'" de#ărteze #uţin de la usca&i, şezând în c"rabie, învăţa, din ea, mulţimile. *ar când a încetat de a v"rbi, i'a zis lui (im"ână la adânc şi lăsaţi în $"s mre$ele v"astre, ca să #escuiţi. Aăs#unzând, (im"n a ziÎnvăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu am #rins, dar, du#ă cuvântul ău, varunca mre$ele. &i 0ăcând ei aceasta, au #rins mulţime mare de #eşte, că li se ru#eau mre$ele. &

au 0ăcut semn cel"r care erau în cealaltă c"rabie, să vină să le a$ute. &i au venit şi au um#lamând"uă c"răbiile, încât erau gata să se a0unde. *ar (im"n Petru <acum e numit de#lin+ (im"Petru=, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui *isus, zicând+ *eşi de la mine, D"amne, că su"m #ăcăt"s. 4ăci s#aima îl cu#rinsese #e el şi #e t"ţi cei ce erau cu el, #entru #escuitul #eştil"r #care îi #rinseseră. "t aşa şi #e *ac"v şi #e *"an, 0iii lui 6evedeu, care erau îm#reună cu (im"&i a zis *isus către (im"n+ 7u te teme8 de acum înainte vei 0i #escar de "ameni. &i trăgânc"răbiile la ţărm, au lăsat t"tul şi au mers du#ă ElJ <0uca D, 3-33>!

Preaiu&iţilor Cu auzul inimii să primiţi &ucurie şi veselie, cum a zis $avi: L!uzului meu vei dbucurie şi veselieJ. +acă $omnul aşa să simţim acest cuvânt al 9vang'eliei!

9ra imineaţă în ziua aceea cân ântuitorul 5i-a c'emat ucenicii pentru cuvântul 'otărâto8cenicii O Simon împreună cu Anrei, fratele lui, şi %aco& cu %oan O l urmaseră pe %isus încă e malul %oranului! 9i fuseseră ucenicii lui %oan )otezătorul şi, upă ce S-a &otezat ântuitorul, %ole-a arătat lor O lui Anrei, Simon, %acov, %oan, +ilip şi "atanael O pe %isus, zicânu-le: J *ată ielu4el care ridică #ăcatele lumii K! &i au trecut atunci <mereu folosesc cuvântul trecere O în e&raicăPaşte>, (im"n cu !ndrei, *ac"v cu *"an, 9ili# cu 7atanael, de la *"an la *isus. !u trecut #asca#entru că au trecut la *isus, 4are e Paştele.

5i au mers împreună, precum ştim, la Cana Ialileii, une %isus a prefăcut apa în vin6 vinul care

preface în Sângele 0ui! 5i au mers mai eparte, mai la nor, către area Ialileii <sau 0ac



I'enizaret>, acolo une %isus, în Capernaum, a primit să-% fie rânuita o încăpere, o locuinţă pentmisiune, pentru slu1ire!

%ar ucenicii aceştia, şase la număr, îşi continuau îneletnicirea lor e pescari, ar luân învăţătururmânu-0 pe %isus! 5i mai ales în noaptea aceea s-a rânuit pregătirea lor, cân ei, în slu1irea, munca lor e pescari, s-au truit o noapte întreagă şi n-au prins nimic! S-au truit noaptea, cânupă priceperea şi meşteşugul pescăresc, se prin aceste făpturi O că ofrana omului O peştii, esp

care se spune că nu au glas! 5i nu au glas, într-aevăr6 cân ca în uniţă, se z&at, ar nu strigă, nplâng! +ără glas, asemenea mielului şi oiţei, care nu strigă împotriva celor ce o tun! 9 o vor&ă popor: J#iparii se pescuiesc pe întunericK! 8neori vor&a aceasta se potriveşte ca o mănuşă unor aşnumiţi misionari evang'elişti, care pescuiesc în întuneric şi momesc sufletele rămase în întuneraică lipsite e 9vang'elia +iului lui $umnezeu!

"oaptea aceea întreagă a fost noapte e truă! $ar ce taină mare are noaptea, iu&iţilor 9 o zicalăştiţi mai &ine: noaptea e pentru sfat! Ce fel e sfat; $in aânc, e la $u'ul Sfânt6 căci între aruri0ui e şi sfatul, cum citim la proorocul %saia: J ! "dihnit #este el <peste orice suflet upă c'ipul $umnezeu> duhul înţele#ciunii, duhul înţelegerii, al s0atului, al tăriei, al credinţei, al cun"ştinţe

al temerii de DumnezeuJ.

n noaptea aceea au lucrat aânc în lupta lor! "oaptea, întocmai ca în zilele creaţiei! De atâtea "am mărturisit ? du#ă (cri#tură, nu de la n"i, D"amne+ zilele creaţiei nu înce# cu dimineaţa, ci cseara. A fost o seară, o imineaţă O ziua întâi6 o seară, o imineaţă O ziua a oua6 o seară,imineaţă O ziua a treia! 5i în fiecare imineaţă a creaţiei era roul, apărea un nou regn: al apelor mineralelor, al scânteierilor in pietre strălucitoare6 apoi al vereţei, florilor, 'olelor6 apoi peştilor in aânc, al vieţuitoarelor care se mişcă şi al păsărilor văzu'ului! Apoi omul! eeţi; $la seară la imineaţă, e la întuneric spre lumină!

"oaptea au truit Simon şi Anrei, fratele lui, cu %acov şi cu %oan6 şi a fost să nu prină nimic! 9meşteri, cu toată te'nica, ştiinţa lor, priceperea, e/perienţa lor mai ales, care e mai aâncă ecraţionamentul, ştiinţa noastră! 9/perienţa e in viul vieţii, şi cu toată fiinţa mea, şi cu mintea şi inima O şi cu gânire şi cu simţire6 cu viaţă!

Aşa s-au truit în noaptea aceea! "u s-a truit, nu s-a c'inuit o noapte întreagă şi #$%ntul Antoncel ,are; ('a lu#tat cu dem"nii şi a strigat, şi de'abia în z"ri, în 0a#tul dimineţii, i s'a arătântuit"rul. &i a întrebat, şi a strigat nev"it"rul+ LD"amne Hnde ai 0"st, D"amne 7'ai văzu sud"rile şi chinurile mele în lu#ta cu dem"nii din mineJ L!ici eram, cu tine. Priveam,

vedeam, şi laudă aduceau su0erinţele tale #entru ine. ă bucuramJ.

5i, într-aevăr, în zori,upă acea truă a lor, ântuitorul S-a arătat la ţărm! "oi să nu nesocotitrua lor! Iânească-se fiecare: munceşti, munceşti, uneori o vară întreagă şi peste roul tău capiatră! unceşte unul la slu1&a lui, să făurească ceva, şi nu reuşeşte, sau e munca lui se alepraful! 5i parcă intră atunci într-un fel e nelinişte şi eznăe1e! $oamne Parcă-i părăsit întrsingurătate totală! $ar tocmai atunci, cân a1ungi la conştiinţa acestei părăsiri, atunci vi$umnezeu, atunci apare %isus la ţărmul e/istenţei tale!



5i le-a apărut6 şi l cunoşteau, veeţi; Ca ovaă, S-a suit în &arca lui Simon! Precizez lucracesta pentru că unii t%lcuiesc ca şi cum atunci ar $i apărut Iisus prima oară >n $a=a lor .uintrat >n coraHia lui #imon< pe care >l ştia de la =ărmul Iordanului i l-a rugat; LDe#ărteaz#uţin de la ţărmJ $epărteaz-o O toteauna, şi în spaţiu, şi în timp, aşa se esc'ie ceea ce numeşte perspectivă, nu; Cân iei istanţă! 5i în istorie, înţelegi mai &ine evenimentele, luânistanţă! Altfel se oglinesc, se reflectează în conştiinţă, în raport cu esfăşurarea istoriei, carecălăuzită e escoperirea umnezeiască!

5i, luân istanţă ântuitorul, şi avân în faţă O în spaţiu O mulţimea, le-a grăit 9vang'elia! 5tim in preica e pe munte ce le-a grăit %isus: LP"căiţi'vă ! venit îm#ărăţia lui DumnezeuJ. Bn El< :ristos< era sosită >mpără=ia Aică lumea în care împărat este $umnezeu: în inima mea,fiecăruia, în care 9l este Soarele $reptăţii, cum zice o rugăciune a imineţii, pe care preotul o citeîn timpul celor oisprezece psalmi: L;uminează D"amne în inima mea, u, ("arele Dre#tăţiiAşa vor&ea %isus, Soarele $reptăţii, şi, înc'ein pentru acea zi in 9vang'elia Sa, îi spune lSimon: Lână c"rabia la adânc şi aruncaţi mre$eleJ.

ntâi a vor&it şi apoi a poruncit actul, aică: taina, căci se va petrece taina! Cuvântul şi taina: Lân

la adâncJ. 4uvântul e negrăit de gener"s, căci numai în adânc dacă vei a$unge, ai să înţele#r"#ria'ţi taină. !lt0el rămâi la su#ra0aţă. 2ămâi O iertaţi-mi cuvântul, ar e al Scripturii O nivelul pielii! .mul, upă săvârşirea păcatului intâi a fost îm&răcat în 'aine e piele! 0a început fost frunze e smoc'in, care erau uşor mai transparente, apoi 'aine e piele! 2ămâi la nivelul pieşi atâta simţi, atâta vezi!

Jână la adâncQJ Petru, eoată, s-a oprit, a&ia reţinânu-se: LD"amne, t"ată n"a#tea ne'atrudit8 şi n'am #rins nimicJ. 9rau ouă elemente implicate: nu numai că o noapte întreagă s-truit6 ar era implicată şi te'nica lor6 $oamne, noi am pescuit atunci cân se prin peştii,

priceperea şi e/perienţa noastră, atunci am săvârşit, ne-am făcut meseria, şi nu un ceas, ouă, cvrei *u acum, ci o noapte întreagă 5i totuşi Simon ascultă, c'iar împotriva legii firii, ca să ziceaşa J ;a cuvântul ău, zice, v"i arunca mrea$aK 5i au aruncat mre1ile şi au prins mulţime peşte, încât cora&ia s-a umplut <a lui Simon şi a lui Anrei> şi au făcut semn celorlalţi oi, %aco&%oan, fiii lui Geveeu, tot la fel pescari! 9i alcătuiau un fel e ceată, o &reaslă, ca pe urmă alcătuiască o apostolie a lor! S-au apropiat şi ei cu cora&ia şi in mre1ele lor au umplut şi cealalcora&ie, încât erau gata să se scfune! 5i totuşi, atâţia fiin, pluteau <tot easupra lumii, ar aânc>! 5i atunci Petru rosteşte acel cuvânt <Petru care era cu ântuitorul în cora&ia ce se umplue peşti>: J *eşi de la mine D"amne, ieşi de la mine, că "m #ăcăt"s suntK

%u&iţilor, reţineţi, rogu-vă, acest moment pentru că el ne ezvăluie o taină e începuturi a omulJ%eşi e la mine $oamne, că om păcătos suntK! Pentru că Petru a săvârşit un act originar in tainomului <J%eşi e la mine $oamne că sunt om păcătosK>! Cercetătorii istoriei religiilor escoperă ce la început, omul <într-un timp care era atât e aproape e momentul cân $umnezeu 0-a ziit om şi a suflat c'ipul 0ui ivin în el>, upă ce a căzut şi a avut conştiinţa căerii, nu a fost părăsit $umnezeu! $umnezeu nu-l părăseşte pe om, ci îl c'eamă in nou, îl caută şi îl c'eamă cum lcăutat pe Aam cân, upă căere, s-a ascuns upă pomii grăinii, în lume: J !dame, unde eştiKa strigat6 şi Aam a răspuns: J D"amne, m'am văzut g"l, mi'a 0"st ruşine şi teamă şi m'aascunsK!



LD"amne, ieşi de la mineQJ $ $ar %isus <urmează partea a oua a momentului sacru>, a ieşit %isin cora&ie; 4"rabia e Biserica8 în c"rabie suntem t"ţi8 #ăcăt"şi suntem t"ţi. Parcă t"ţi strigăacum cu Petru+ L*eşi de la mine, D"amne, sunt "m #ăcăt"sJ . Dar Iisus n-a ieşit din coraHDim#"trivă, i'a s#us+ /.u te teme?2 n 9vang'elie teama e izgonită! n ec'iul *estament, câs-a at 0egea, pe Sinai, au fost cutremure şi fulgere, şi toţi e la poalele muntelui au fugit <0egcare osâneşte, 0egea care pune în lumină păcatul>! Acum co&orâse $ătătorul 0egii, Cel care Sfăcut păcat pentru noi, ca pe cei e su& lege să-i răscumpere!

L7u te temeJ . %u&iţilor, (0ântul a#"st"l şi evanghelist *"an spune că ragostea izgoneşte fric$acă cei in ec'iul *estament spuneau: Jnceputul înţelepciunii este frica e $umnezeuK , Sfânt%oan spune inspirat: L*ubirea izg"neşte 0ricaJ. &i care iubire a izg"nit 0rica Păi >n $a=a lui Petera >nsăşi IuHirea< era >ntruparea IuHirii i atunci< IuHirea i-a spus lui Petru; /.u te temeEu am venit să izgonesc $rica

Da< >nceputul >n=elepciunii e temerea< $ricaN dar >n=elepciunea are două capete< să nu uităm>ncepe prin $rică şi s$%rşeşte >n dragoste< >n iuHire Acum era %u&irea, Care Se arată: L7u te temDe acum vei 0i #escar de "ameniJ. $in alegerea aceasta a pescarilor, ca apostoli, s-a ezvăluit tai

ca ei să fie pescari e oameni, pentru că ei sunt cei care scot in aânc < (ristos i-a poruncit lPetru: J ână la adâncK >! $in aânc au scos acum vieţuitoare fără glas, fără zgomot <e atâtea ospunem: Ggomotul face puţin &ine, iar &inele puţin zgomot>! 5i i-a făcut pe ei pescari e oameni, sonân în aânc, aâncul înalt, iu&iţilor! Aşa le-a poruncit lui Simon, lui Anrei, lui %acov şi l%oan, iar ei au lăsat totul şi au mers upă $ânsul!

$a, le-a poruncit, şi eoată s-a petrecut acest fapt la care, iarăşi, rogu-vă să fim cu luare aminCuvântul 0ui, cuvântul e c'emare al 0ui, pescarii l-au înţeles! !dâncul la care'i chemase *isuadâncul #entru #escuire a trezit adâncul din ei. &i adânc #e adânc cheamă ! J Dumnezeu a #us

vistierii adâncurileK oamenilor, spune psalmistul! 0-au recunoscut, in aânc, pe 9l, pe (ristos! $cum; 2eţineţi şi aceasta: în 9vang'elie s-a o&servat că, la evrei, înţelepţii nu alergau ei uucenici! "u aveau creit! 8cenicii îi căutau pe cei mai înţelepţi! (ristos e unicul Care c'eamJCeniţi du#ă ine Că v"i 0ace #escari de "ameni !K! Bn acest cuv%nt al ui se descopeunicitatea uiN se descoperă slu0irea ui divină< a "elui trimis de 4atălN se descopedumnezeirea ui< se descoperă mesianitatea ui >n acest cuv%nt; /Veni=i după ,ine?2

Că aceste cuvinte au fost spuse în lume şi e ictatori sau e alte forţe, este posi&il, ar ştim ceurmat tuturor poruncilor lor! 9 unic cuvântul Jeniţi upă ineK pe care (ristos îl rosteşte conştiinţa misiunii 0ui, e ântuitor al lumii! ai aânc: e 8rzitor al lumii, pentru că toţi sunte

urziţi e +iul în $u'ul Sfânt, in porunca *atălui e a fi c'ip upă c'ipul lui $umnezeu! 98rzitorul lumii e acum în faţa lui Petru <a lui Simon > şi a lui Anrei, a lui %acov şi a lui %oan! 5i asimţit aânc6 s-a trezit aâncul in ei!

*ar ultima adâncime din n"i ce re#rezintă, ce ne desc"#eră O Kltima ad%ncime din ndescoperă chipul lui :ristos Kltima ad%ncime a su$letului meu poartă pecetea chipului 4ăDoamne? Starea aceasta o putem trauce prin iu&ire, căutare, or, ar, mai aânc, e c'ipul Cuiv$e aici a luat naştere icoana, fiincă simţi fiinţial nevoia să contempli c'ipul Cuiva! 9 pecetCuiva în mine! 5i cân scânteiază acest gân, eoată se trezeşte în tine o răspunere negrăit

D"amne, ce răs#undere am #entru acest chi# care e în mine



!şa s'a trezit în a#"st"li, în urmaşii l"r, în s0inţi, în martiri, în cuvi"şi, în t"ţi dre#ţii, c"nştiincă ac"l", în adânc, e chi#ul ău, D"amne. &i eu trebuie să e recun"sc #e ine, ca u să mrecun"şti #e mine.

Hn 0il"s"0 din veacul acesta ? Feidegger ? zice că L"mul a 0"st aruncat în lume 0ără să 0i 0"întrebat dacă vrea sau nuJ. 9i vezi; *e-a aruncat fără să te între&e! $ar e ce; O Pentru că înain

e a fi, nu e/istai! 5i atunci te între&i: cum e a a1uns o minte atât e strălucitoare să gâneasastfel; Aică omul se vee aruncat în lume! Se vee aruncat ca într-o părăsire, ca într-o singurăta@ singurătate abs"lută, aşa cum va s#une şi un mare bi"l"g, laureat al #remiului 7"belSacTues "n"d+ LÎn s0ârşit, "mul se vede singur într'un univers indi0erentJ .

$ar aăugă: L;ui îi revine să aleagă între Îm#ărăţie şi tenebreJ. $ar va veni o femeie evreică, suflet c'inuit, iscoitor, pe nume 9it' Stein, care-i ascultă cu inteligenţa ei pe filosofi <pe (ussea/ Sc'eler, (eiegger>, şi află e la ei că omul e aruncat în această părăsire, singurătate! 9a însimte in aânc <aici e taina aâncului, ea n-a rămas la suprafaţă>, că, în aâncul lui, omul cautăneliniştit! 5i se întrea&ă: sunt aruncat, ar m-a aruncat Cineva! nseamnă că eu tre&uie să-0 caut

să-0 cunosc pe Acel Cineva Care m-a aruncat! .ricare ar fi c'inul meu, nu mă poate reuce la tăcetotală! "u-mi poate interzice căutarea! Aâncul in mine cere pe Acel Cineva Care m-a ziit, msituat aici, în lume! 9u nu-mi sunt propria cauză! 5i această certituine a ei avea să fie cuprinsă cartea A fi finit şi a fi infinit! Cine a pus în mine aceasta sete pe care înţeleptul Solomon o rostisJ !i #us în n"i şi gândul veşnicieiJ 5i în orul acesta 9it' Stein a a1uns la funamentul e/istenţal fiinţei! E acel adevăr de care eu iau cun"ştinţă, şi anume, că adâncul din mine caută şi d"reşacest necu#rins, acest in0init în care simţi că ai viaţă, ai setea de e>istenţă şi de in0init.

5i atunci ea s-a &otezat! 0-a întâlnit în aâncul ei pe Acela espre care spuneau filosofii că îl arun

pe om! 5i a simţit <şi aici cu aevărat a crezut> cum creinţa pregăteşte ştiinţa! 5tiinţa pregăteşcunoaşterea! Creinţa, însă, e mai aâncă, pentru că ea e aeziunea către infinit, infinitumnezeiesc pe care ştiinţa nu-l poate cuprine!

< Doamne< ce taină se dezvăluie aici? "ă >n orice om< de pretutindeni e chipul in$initului val lui Dumnezeu< al 8iului lui Dumnezeu n tot omul, e orice religie ar fi! Această evreică lescoperit! A evenit călugăriţă! 5i lumea aceasta, lumea teroarei, lumea acestui veac atât pătimitor şi însângerat, a rupt-o in mănăstire şi s-a săvârşit ca martiră uneva într-o cameră gazare nazistă! Cum alţii au sfârşit prin înc'isori şi prin gulaguri O în veacul acesta al înţelepciunal înţelepciunii acestei lumi!

., iu&iţilor Aâncul (ă simţim t"ţi cum adâncul din n"i cheamă !dâncul. &i, mai curânadâncul dumnezeiesc al 9iului lui Dumnezeu c"b"rât în lume din iubire, cheamă adânc0iecăruia dintre n"i.

Dacă eu 4e port >n mine< o< Doamne< >nvredniceşte-mă să 4e arăt pe 4ine? "hipul meu devină chip de lumină şi de iuHire< asemenea Oie< >n lume< Doamne? i< la măsura mea< să $şi eu un smerit ucenic al 4ău?



0ăsân toate, au mers pescarii e oameni upă 9l! A0ută-ne< Doamne< şi nouă să mergem dup4ine? "u rugăciunile ,aicii 4ale şi ale tuturor s$in=ilor Amin

Arhimandritul 4eo$il Părăian - Despre ascultare

9 foarte important lucrul acesta, ca cineva să-şi supună mintea lui $umnezeu! ă spuneam cânîntr-un conte/t oarecare, că Părintele Arsenie <)oca> zicea că Hnoi avem mintea care iscută c$umnezeu, în loc să se supună fără iscuţieK! 0a pescuirea minunată, aşa cum o istoriseşte Sfânt9vang'elist 0uca, pentru că în cuprinsul ei constatăm o atituine a Sfântului Apostol Petru în case vee supunere cu mintea faţă e ântuitorul nostru %isus (ristos, e fapt e începutul ucenicSfântului Apostol Petru! Cum; Se spune în Sfânta 9vang'elie e la 0uca, citim aceasta în capitol

al cincilea, că Simon şi cu Anrei şi cu cei împreună cu ânşii îşi spălau mre1ele, gata să mearspre casă, upă o noapte în care n-au pescuit nimic! 5i $omnul (ristos a zis, upă ce i-a învăţat poamenii aunaţi în 1urul 0ui pe ţărmul mării, upă ce i-a învăţat in &arca lui Simon, a zis: Hânălarg şi aruncaţi mre1ile spre pescuireK6 şi Petru a zis atunci: H$oamne ne-am truit şi nu am prinimic, ar pentru cuvântul *ău arunc mrea1a în mareK <0uca D, 4-D>! Sfântul Apostol Petru s-a supatunci cu mintea lui $umnezeu fără iscuţie!

Cine se supune cu mintea ântuitorului nostru %isus (ristos, acela-i toteauna &iruitor! "u se poasă nu vaă minuni în viaţa lui cân se supune cu mintea, în înţelesul acesta că, e pilă, $omn

(ristos spune să iertăm şi nu ne-ar conveni să iertăm, ar ne silim să iertăm, e o supunere cu mintşi veem minunea liniştirii sufletului şi o mare &ucurie pentru noi!

<!rhimandritul e"0il Părăian, Ceniţi de luaţi bucurie, Editura e"gn"st, 4lu$'7a#"ca, 551, #1%'1)=



&ucurie, încât printr-însa au cunoscut că %isus e $umnezeu, Stăpânul mărilor şi al vietăţilor inînsa!

.ricine intre noi poate că s-ar mulţumi cu atâta6 cu &ucuria că $umnezeu i-a a1utat la necaz, recunoştinţa pentru un moment!

(im"n #escarul a mai 0ăcut ceva+ şi'a simţit t"ată nevrednicia sa de "m în #rea$ma l

Dumnezeu, şi ne#utând scă#a de simţământul nevredniciei, a s#us " v"rbă, care #"ate 0i #"trivită şi ne#"trivită+ D"amne, ieşi de la mine, că "m #ăcăt"s sunt: D"mnul, nu numai că n1'a ascultat să se ducă de la el, dar 1'a chemat la (ine, #rintre #rimii ucenici. ;'a chemat dmarea #eştil"r, unde n'a avut necaz decât " n"a#te, în marea s"cietăţii "meneşti+ a#"st"l, #escade "ameni, unde necazurile Evangheliei: ţin t"ată viaţa.

Ca pescar e oameni, ca vestitor al 9vang'eliei lui $umnezeu, s-a înoit e câteva ori în misiunsa!

.ată - orin el - %isus l-a c'emat pe valuri!n curtea lui Pilat e trei ori s-a lepăat e %isus!

%ar ultima ată - spune o preanie' Petru, văzând urgia #rig"anei lui 7er"n'4ezarul, a 0ugit, vrând să sca#e. !tunci, s#un#redania, *isus i s'a arătat mergând s#re cetate.Petru ' #escarul:, cum îl numeau creştinii în ascuns ' ;'a întrebat+ Hnde mergi D"amne :*ar *isus i'a răs#uns+ erg la A"ma să mă răstignesc a d"ua "ară :Petru şi'a înţeles greşala şi d"$ana #e care i'a 0acut'" *isus.

ntors e $umnezeu iarăşi la misiunea sa, la necazurile morţii pentru iaţă, sigur că - upă cuvântce-3 auzise oinioară: Hmână mai aâncE - a simţit in nou nevrenicia sa e om şi &ucuria pe ca

i-a facut-o $umnezeu, &ucurie care a covârşit necazul firii, cu aâncurile rostului umnezeiesc! necazurile, pline e &ucurie, ale 9vang'eliei, mult mai multă roaă a aus creştinătăţii moartea mucenicească pentru %isus, ecât acă şi-ar fi cruţat viaţa pentru sine!

%ată ce rosturi au avut cuvintele lui %isus Hmână mai aâncE, în viaţa şi misiunea ucenicului SăPetru - pescarul!

4e învăţăminte #utem des#rinde n"i din cuvântul lui *isus+ mânaţi mai adânc:• +a 'n toată strădania noastră bună, să mânăm mai adânc$ :ecazul, piedicile sau 'ncercări

sunt puse ca să le trecem, iar nu ca să ne oprim sau să ne 'ntoarcem pă)ubaşi$• ;ncercările de tot felul sunt binecuvântate de Dumnezeu şi trimise oamenilor, cu rostul ca d

prileul lor să ne 'ntâlnim cu El, căci de la El primim puterea neobişnuită, care 'ntoarnecazul 'n bucurie$

• +ă 'ntotdeauna, ori de câte ori ne 'ntâlnim cu Dumnezeu 'n necazuri, toate sunt c&emări da- fi mai aproape, de-a- fi ucenici, de-a nu tăcea binefacerile /ale către noi$

• +ă mare trebuin*ă au oamenii, confra*ii noştri, de mărturia noastră, precum că 'n 'ncercăe mai aproape Dumnezeu de noi şi noi de El$

• /ă mânăm deci mai adânc rosturile vie*ii acesteia şi ale tuturor 'ncercărilor ei, că sfârşitlor e moartea păcatului şi 'ntâlnirea nedespăr*ită cu Dumnezeu$



ântuitorul %isus c'eamă ucenicii - urmaşii Apostolilor - până la sfârşitul veacurilor! $urerea escă eşi noi l cunoaştem şi ştim cui creem, noi nu lăsăm nimic in ale noastre şi totuşi ne ţinem c% urmăm 0ui! $e aceea întunericul necunoştinţei e $umnezeu şi e noi înşine s-a întărit, şi tot mgrea se face noaptea fără e $umnezeu! 5i aşa iată că lumea întreagă se trueşte toată noaptea şi nprine minte eloc! .amenii se revarsă unii peste alţii în valuri e mare, cum nu s-a mai văzut mmare potop e valuri!

$acă lăsăm lucrurile să meargă în voia valurilor şi nu vom face ca Simon pescarul e oinioarH Du#ă cuvântul ău..!E trua oamenilor va fi in ce în ce mai zaarnică6 noaptea necunoştinţei $umnezeu in ce în ce mai întunecoasă - şi aceasta pentru înmulţirea fărăelegilor!

5tiu că şi astăzi lasă oamenii toate, ar neurmân pe nimeni! 5i &ătaia e aşa e mare cât sapământul în &ucăţi! %ar pământul, upă graiul Scripturii, e inima oamenil

!ceia de bucurie că au a0lat #e D"mnul au lăsat t"ate şi erau 0ericiţi, urmând #e D"mnul. Cei zilele noastre, care lasă toate e urgia prăpăului, fiincă n-au urmat pe $omnul, au vai peste vai!

Se răresc păstorii! *ată vin zile zice D"mnul Dumnezeu, în care v"i trimite 0"amete #e #ămânnu 0"amete de #âine şi nu sete de a#ă, ci de auzit cuvintele D"mnului: <!m"s 2,11=. Ce e

făcut ; 2ăspuns: 4"#ii curaţi, neîncărcaţi de atâtea #ăcate #ărinteşti, mai străvezii s#Dumnezeu, în stare să lase t"ate #entru drag"stea de Dumnezeu şi Evanghelia (a.

%ată e une începe c'emarea Apostolilor, a propovăuitorilor e $umnezeu neînfricaţi şi în starepurta necazurile 9vang'eliei: e la noi toţi! 2oae şi nu frunze Soarta apostoliei în lumea aceastaîmpreunată cu prime1ie e moarte! $ar ragostea e $umnezeu ne esface e orice ragoste pământ sau gri1ă e via

ntâlnirea cu ântuitorul sc'im&ă pe oricine! %ar cine 0-a întâlnit, nu poate să nu-0 propovăuiascsă ai&ă şi alţii parte e neasemănata &ucurie e a-0 urma pe 9l toată staia vieţii!

$upă înviere: aria agalena, Petru6 0uca şi Cleopa spre 9maus! Saul pe rumul $amascului!

"ţi avem dat"ria de a'; #r"#"vădui cu cuvântul, cu 0a#ta, dar mai ales cu drag"stea. *ar dac



vremea ne'" va cere, să ne a$ute să lăsăm t"ate cu bucurie #entru Dumnezeu, şi să'* urmăm ;uşi în veacul de acum şi în cel viit"r.

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica Duminica I-a după Bnăl=area #$intei"ruci Ca XVIII-a după Rusalii

&i trăgând c"răbiile la ţărm, au lăsat t"tul şi au mers du#ă El <0uca, , 33>

+raţi creştini, în cuvintele 9vang'eliei simţim umnezeirea, ceea ce nu simţim în nici unul cuvintele omeneşti! Parcă veem pe $umnezeu vor&in, ori e câte ori citim cu atenţie o pagină 9vang'elie! Parcă suntem înălţaţi #e alt tărâm, #arcă #lutim în văzduhul minunildumnezeieşti.

ntr-o imineaţă e vară $omnul %isus (ristos se use lângă lacul I'enisaretului, căruia i se mzicea şi area Ialileii! Acolo a văzut ouă coră&ii in care pescarii co&orâseră şi tocmai îşi regemre1ele! 9i toată noaptea se truiseră, ar nu pescuiseră nimic! $eoată $omnul (ristos se urcă

cora&ia lui Simon Petru şi-0 rugă s-o epărteze puţin e la uscat! $upă ce sătură mulţimile sfintele 0ui învăţături, vor&inu-le in cora&ie, îi zise apoi lui Simon să meargă cu cora&ia mai larg şi să lase mre1ele în apă la pescuit!

- Învăţăt"rule, răs#unse (im"n, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi n'am #rins nimic, dar du#cuvântul ău v"i arunca mre$ele în a#ă. $ar a&ia le aruncă şi mulţime e peşti se prinse în mre1încât acestea stau să se rupă! Simon a făcut atunci semn tovarăşilor săi in cealaltă cora&ie ca vină să le a1ute! Pescuirea a fost atât e &ogată încât amânouă coră&iile erau gata să se scufune!

ăzân minunea aceasta, pe ucenici i-a cuprins o mare frică, iar Petru căzân în genunc'i picioarele lui %isus i-a zis: J Du'te de la ine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sK Spaimă marecuprinsese pe el ca şi pe toţi ceilalţi e pescuitul atâtor peşti! $omnul %isus a zis, însă, către PetrJ 7u'ţi 0ie 0rică, de acum vei 0i #escar de "ameni.K *răgân ei coră&iile la uscat, au lăsat totul şi-mers upă 9l!Din această #$%ntă Evanghelie desprindem c%teva >nvă=ături $oarte $olositoare pentm%ntuirea su$letului nostru

Bn primul r%nd, escoperim că ântuitorul %isus (ristos a fost $umnezeu aevărat, căci cine putsă fie acesta e care ascultau marea, vânturile şi peştii, acă nu Creatorul tuturor; Peştii c



necuvântăt"ri, când au simţit asu#ra a#ei în c"rabia lui Petru #e 6idit"rul l"r, au venit cgrămada ca să'; vadă şi să'* asculte cuvântul. !şa s'au lăsat #rinşi în mre$ele a#"st"lil"r şi sc"a0ară la uscat, la #"runca D"mnului Frist"s.

Această minune a fost înfricoşătoare pentru ucenici, care simţin umnezeirea lui %isus s-au temu$e aceea, Petru, plin e spaimă, a îngenunc'eat înaintea lui şi cu frică 0-a rugat să se epărteze el, că e plin e păcate! Această minune i-a uimit pentru că nicioată în viaţa lor nu prinseseră atâţ

peşti şi, mai ales, upă o noapte e truă zaarnică!!ceastă minune i'a s#eriat şi i'a 0ăcut să creadă că numai Dumnezeu a #utut să 0acă ceea ce0ăcut. Ei au înţeles că t"ţi şi t"ate se su#un şi ascultă de glasul ;ui. El este D"mnul cerului şi #ământului, 4reat"rul şi ântuit"rul su0letel"r n"astre. $e aceea, au lăsat toate şi au mers upfiin martori şi la alte minuni care mai e care mai înfricoşătoare şi mai mari!

Hcenici şi'au dat seama că umblă Dumnezeu #e #ământ îmbrăcat în tru# "menesc, tăinuit d"chii "mului şi, din când în când, #uterea lui Dumnezeu îi îns#ăimânta. %ată e ce, văzân teamlui Petru, %isus îi zise: J 7u'ţi 0ie 0rică, de acum vei 0i #escar de "ameniK .amenii erau atraşi

frumuseţea 0ui, şi e frumuseţea cuvintelor 0ui emonii fugeau îngroziţi neştiin ce să creaespre puterea cea mare care ieşea in $umnezeu-.mul %isus (ristos!

+ariseii şi cărturarii &ătrânii poporului şi, mai ales, inviioşii rămâneau încremeniţi e frumuseţînvăţăturilor 0ui şi e aevărul cel tainic cuprins în preicile şi pilele 0ui! $e aceea, ziceînspăimântaţi: L7ici"dată n'a v"rbit cineva ca "mul acestaJ.

Iisus a venit să ne arate pe 4atăl ceresc< pe Dumnezeu< dar a treHuit să procedeze aşa dminunat >nc%t să-l $acă pe om să >n=eleagă $ără să-şi piardă mintea sau lumina ochilor şi $ă

să se ardă de puterea $ocului dumnezeirii #ale< $iindcă nimeni n-a putut vreodată şi nici nu vputea să- vadă pe Dumnezeu >n toată măre=ia şi puterea dumnezeirii #ale Este cu neputinaceasta< de aceea s-a >nspăim%ntat Petru c%nd a văzut o asemenea minune ca< de alt$el< atunci pe 4aHor c%nd s-a >n$ricoşat de puterea luminii ce izvora din trupul lui Iisus< căz%n>mpreună cu IacoH şi Ioan cu $e=ele la păm%nt< neput%nd su$eri acea lumină orHitoare

. mare greşeală fac unii oameni, care au pretenţia să vaă pe $umnezeu! 9i nu ştiu cât sunt e mişi neputincioşi faţă e măreţia şi puterea umnezeiască! 9i nu simt pe $umnezeu in minunile 0unici in cartea cerului şi a pământului, nici in cărţile )isericii, nici in cartea cărţilor O )i&liaune se vor&eşte espre 9l! 9i nu citesc în toate aceste cărţi6 ei citesc numai ziare, reviste şi cărţi

poveşti şi, e aceea, au or&it şi nu mai vă soarele ogorâtor e pe cer, nu mai vă luna şi stelelucrul mâinilor lui $umnezeu, neputân simţi, eci, prezenţa 0ui în tot locul stăpânirii 0ui!

ulţi nu vor simţi nicioată pe $umnezeu ecât pe patul morţii, cân se vor veea încon1uraţi u'urile necurate ale iaului care vor veni să le apuce sufletul cel nepăsător şi să-l ucă cu ei c'inurile veşnice! Cum poţi tu, vierme or&, care te târăşti pe pământ, să vezi pe Acela care a creaştrii cereşti; Poţi tu măcar să priveşti la soare; Căci acă ar lăsa 9l soarele mai 1os puţin, ar are tpământul! .mul, în mânria lui, cree că acă a a1uns să z&oare prin văzu' cu maşinăriile lui, este totul, el este $umnezeu! $ac ar avea smerenie, s-ar veea atât e mic cât o furnică, fiincă su



unele furnici care au aripi şi z&oară! $ar, in cauza mânriei, omul nu poate veea şi nu poate cnici stelele e pe cer, nici minunile lui $umnezeu pe pământ!

*ată ce ne relatează 0ericitul !ugustin des#re 0elul cum a vrut să scrie "dată " carte des#Dumnezeu. &i zice el+ L7'am #utut să scriu decât atât+ Des#re Dumnezeu. 'am muncit să încemai de#arte şi n'am #utut. !tunci am #lecat #e malul mării întristat şi îngândurat şi am găsac"l" un c"#ilaş care 0ăcuse " gr"#iţă în nisi# iar cu un ci"b în mână lua a#ă din mare şi " turn

în gr"#iţa lui. ;'am întrebat ce 0ace şi mi'a răs#uns că vrea să t"arne t"ată a#a din mare gr"#iţa lui. 'am mirat mult de naivitatea acestui c"#il şi am zis în mintea mea+

' *ată, !ugustine, aşa vrei să 0aci şi tu, să scrii în cartea ta t"ată măreţia, minunile şi #uterea lDumnezeu. !ceasta este cu ne#utinţă, căci du#ă cum cu ne#utinţă este c"#ilului să mute t"aa#a mării în acea gr"#iţă mică, t"t aşa şi tu nu vei #utea să scrii t"ată măreţia, 0rumuseţea #uterea dumnezeiască în cartea ta.J

Cu atât mai mult, nu va putea cineva să-0 vaă pe $umnezeu în toată puterea Slavei Sale, căci se are, va or&i şi se va nimici pentru că mintea omului este limitată şi puterile lui sunt mărgini

întocmai ca a unui vierme neputincios! ai eparte, ne spune Sf! 9vang'elie că Apostolul Petruspune $omnului că toată noaptea s-a truit şi n-a prins nimic, ar, upă cuvântul $omnului, a făcascultare şi a lăsat mre1ele în apă pentru pescuit!

%ată, eci: truă zaarnică . În zadar se trudeşte "mul singur numai cu înţele#ciunea lui ca să 0aceva în n"a#tea #ăcatel"r. 9ără ascultare de glasul lui Dumnezeu şi de #"runcile ;ui, nu 0animic, aşa cum n'au #utut să 0acă nimic mulţi "ameni ce s'au lăsat târâţi de #"0tele l"r, dambiţiile l"r. "eascultân şi ispreţuin pe $umnezeu, n-au putut să facă ceva în viaţa aceasta, căpe mulţi i-am văzut mergân &ine, sporin cu tre&urile, ar, eoată, pră&uşinu-se în cea mai ma

mizerie şi spul&erânu-li-se toată agoniseala lor în câteva clipe! Aceasta pentru că nu şi-au pnăe1ea în $umnezeu şi n-au vrut să asculte e cuvântul 0ui, e &iserica 0ui şi e ucenicii lui!

Ascultarea lui Petru in 9vang'elia e astăzi l-a făcut fericit şi l-a făcut să-0 cunoască pe +iul l$umnezeu prin marea şi neuitata minune a mulţimii peştilor ce s-au prins atunci Acesta era usemn pentru el, ca atunci cân va propovăui lumii cuvântul lui $umnezeu, să ai&ă puterconvingerii şi să-i aucă pe oameni e la întuneric la lumină, e la minciună la aevăr, e la putersatanei la $umnezeu! Aşa s-au convertit e la prima lui cuvântare ţinută la %erusalim, trei mii suflete! %ată că într-aevăr $omnul %isus (ristos îl făcuse pescar e oameni upă cum îi spusese!

Dar !#. Petru avea 0rică de Dumnezeu, #entru că el se simţea #ăcăt"s, simţea distanţa cea madintre "m şi Dumnezeu. +rică e $umnezeu tre&uie să avem şi noi în tot locul şi în tot timpul, natunci cân suntem în prime1ie şi cân veem moartea în faţa oc'ilor! 4ine are 0rică de Dumnezca#ătă înţele#ciune şi a0lă calea cea adevărată şi drea#tă şi, mai ales, se 0ereşte de #ăcate în tl"cul.

@mul care are 0rică de Dumnezeu ştie că "chiul lui Dumnezeu cel nead"rmit îl #"ate vede"riunde căci deasu#ra n"astră, sus, este "chiul ;ui cel senin care #riveşte şi vede căile n"astr$ar, omul nelegiuit, or&it e păcat, nu are simţul acesta &un şi folositor care l-a avut Petru şi ceila



ucenici! "u simte pe $umnezeu şi n-are frică e 9l! .mul fără frică e $umnezeu n-are nici minici ruşine e aproapele şi se face şi pilă rea faţă e copiii lui!

!şa a 0ăcut un "arecare, ce şi'a luat c"#ilul şi a #lecat la 0urat8 înainte de a intra în lanul c#"rumb se uita în stânga, se uita în drea#ta şi t"cmai v"ia să intre. Dar băieţelul îi zise+ Lată, tai uitat în t"ate #ărţile, dar în sus nu te'ai uitat, să vezi că ac"l" ne vede cineva, ne vede "chiului DumnezeuJ.

Aşa se fac toate păcatele, fără frică e $umnezeu, e aceea, la urmă, va fi greu şi va fi vai părinţii aceia care nu se înreaptă nici upă mustrarea copiilor! n multe familii, atorită unor copcreincioşi se mai a&ţin părinţii e la unele mari nelegiuiri, că sunt mulţi părinţi care se &at, în1ură, se au iavolului în faţa copiilor! 8rât o&icei şi rea pilă

ulţi creştini au o părere greşită espre religia noastră ortoo/ă! 9i zic că $omnul (ristfăgăuieşte oamenilor fericirea numai în viaţa cea e incolo, nu şi aici pe pământ, acă păzesc ascultă poruncile lui $umnezeu! 8nii zic că aici pe pământ sunt c'inuiţi, necă1iţi şi suferă c'iar aascultă sau nu ascultă e cuvântul lui $umnezeu! Aşa că, mai &ine să nu asculte, să nu se ştie a

e/istă viaţă veşnică şi mai &ine să se lupte să trăiască fericiţi aici pe pământ, căci ce va fi incolo nse ştie!

Ce rău greşesc aceşti oameni, căci acă citim în Sf! Carte a lui $umnezeu, Sf! Scriptură, găsipromisiunile făcute e 9l, e la începutul lumii şi veem că aceste promisiuni se împlinesc c'iar soc'ii noştri, căci aşa zice $umnezeu prin proorocul Isaia: J Dacă veţi vrea şi ă veţi ascultatunci bunătăţile #ământului veţi mânca, iar dacă nu veţi vrea şi nu mă veţi asculta, sabia vă vmânca #e v"i K!

Prin proorocul David $u'ul Sfânt a zis: J4u lungime de zile îl v"i um#le #e el şi v"r arăta lmântuirea eaK, iar ,%ntuitorul Iisus :ristos a spus: J !min, grăiesc v"uă, nu este nimeni casă'şi lase casă sau 0raţi, sau sur"ri sau tată, sau mamă "ri 0emeie, "ri c"#ii sau avere #entrine şi #entru Evanghelie şi să nu #rimească însutit chiar acum în viaţa aceastaK!

Cel ce cree în $umnezeu să fie încreinţat că $umnezeu se ţine e cuvânt şi împlineşte ce a spunumai că omul este necreincios şi cae în neascultare e poruncile lui $umnezeu, iar în loc &inecuvântare e la $omnul primeşte mânia şi &lestemul umnezeiesc care îl urmăresc în tot loc+iincă este vor&a e neascultarea omului e cuvântul lui $umnezeu, să pornim puţin firul acesneascultări şi să veeţi cum încep unii şi, în special tineretul, să-şi clăească fericirea pe acest păca

$in cele ce o&servăm noi astăzi, ne ăm seama în ce mare întuneric se află şi cât e întunecată esmintea unora, că nu vor să mai ţină seama nici e &inecuvântarea părinţilor şi nici e a l$umnezeu!

@ 0ată s'a îndrăg"stit de un băiat #e care l'a întâlnit în cine ştie ce l"curi de #etreceri şi, nu du#mult tim#, #leacă 0ără ştirea #ărinţil"r, să trăiască 0ără cununie, 0ără binecuvântarea lDumnezeu şi a #ărinţil"r. 4ând aud #ărinţii ce a 0ăcut 0ata l"r, strigă îndureraţi, îi zic 0el de 0de v"rbe, " blestemă, " dă necuratului, şi amând"i uniţi îi trimit v"rbă că n'are ce să mai caute



casa l"r nici"dată. rece tim#ul şi, mai de d"rul 0etei, mai de milă, bieţii #ărinţii cedează şitrimit v"rbă să se înt"arcă.

Dar neascultarea se ţine lanţ. Părinţii îi îndeamnă #e c"#ii să se cunune şi acce#tă, dar când vei, mai târziu. "cmesc întâi muzica, 0ac cheltuială mare şi negli$ează #re"tul şi atunci, câna$ung la acesta, a0lă uimţi că ziua 0i>ată de ei #entru cununie e "#rită de can"ane, 0iind #"st sadin alte m"tive. !tunci "amenii n"ştri s#un cu su#ărare+ LPăi, ce să 0acem, #ărinte, că am t"cm

muzica, am arvunit restaurantul, am 0ăcut cheltuielile cu alimentele şi ni se stricăJ Pre"tul 0iind şi el c"nstrâns de aceste lucruri, ca şi #ărinţii l"r, îi trimite la E#isc"#ie ca să ceadezlegare. 4ei de ac"l", văzând că de$a trăiesc în #ăcatul des0rânării, le dă " hârtie la mână #"ată #re"tul să'i cunune chiar dacă e #"st. Astfel, in neascultare în neascultare, se calcă legenu se mai ţine cont nici e canoane şi ca su& &lestem umnezeiesc! ine apoi peste ei mânia l$umnezeu şi, cân începe să trosnească &iciul reptăţii lui $umnezeu în casa lor în iferite c'ipuse întrea&ă uimiţi cu ce au greşit!

in asupra lor pagu&e mari, &oli grele, ceartă şi &ătaie, espărţiri, copii &olnavi, suciţi şi paraliti

înrăciţi şi neascultători, mai rău ca părinţii lor şi tot aşa multe răutăţi! 9i se întrea&ă mereu cu vor fi greşit $omnului, ar iată ce au făcut: au pornit-o rău e la început, cu &lestemul târâş! Sucazuri cân copiii îşi &at părinţii pentru că şi ei au &ătut pe părinţii lor! Sunt copii care-şi lasă părinsă se c'inuiască e foame, pentru că şi ei au lăsat pe părinţii lor să moară e foame şi au murneîngri1iţi!

!şa era într'un sat un băiat care avea armă de vânăt"are. Într'" zi s'a încăierat cu tacă'său caera bătrân şi a a$uns să'şi l"vească #ărintele cu ţeava #uştii aşa de rău că aceasta s'a ru#t. !0"st luaţi amând"i la cercetări de aut"rităţi şi, când a 0"st întrebat bătrânul cum s'au #etrec

lucrurile, el a zis+ L7u #ede#siţi #e 0iul meu, căci a venit tim#ul să'mi iau #edea#sa #entr#ăcatul meu. *a uitaţi'vă bine la ţeava #uştii că a 0"st li#ită, #entru că eu am ru#t'" mai întâi #s#inarea tatălui meuJ.

S-au mirat cu toţii e 1uecăţile lui $umnezeu şi mulţi s-au înreptat văzân cu oc'ii lor cupeepseşte $umnezeu păcatul, cât e târziu! Aşa că nimănui să nu-i pară glumă, căci păcatul rămâne nepeepsit! "u vei scăpa e peeapsa veşnică, c'iar acă nu ispăşeşti păcatul în lumaceasta prin pocăinţă sinceră, aică să te căieşti e răul pe care l-ai făcut cuiva şi, cu atât mai mupărinţilor care te-au zămislit şi te-au făcut, care ţi-au at viaţă, au c'eltuit ca să înveţi carte şi suferit, într-un fel sau altul, până a te veea om mare şi fericit în viaţă! $e aceea, porunca l

$umnezeu zice: L4insteşte #e tatăl tău şi #e mama ta, ca să'ţi 0ie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi 0ericiţi #e #ământJ.

Copiii tre&uie să-şi cinstească părinţii, esigur pe părinţii cei creincioşi care învaţă pe copii la relAceia nu tre&uie ascultaţi! "u va fi &ine e copiii care nu ascultă pe părinţii cân îi îneamnă &ine, căci aşa le vor face şi lor copiii mai târziu şi, astfel, vor avea supărări upă supărări!

!şa am citit într'" carte că într'un sat de munte un tânăr rămăsese cu bătrânul lui tată. 9iinnecăsăt"rit, a cun"scut " tânără care i'a s#us că s'ar căsăt"ri cu el, dar nu #"ate #entru că n

vrea să a$ungă să îngri$ească şi de tacă'său. ânărul n"stru i'a #r"mis că'l va lua #e bătrân şi



va duce de acasă. 4um a zis, aşa a şi 0ăcut. 4ăci, într'" dimineaţă îşi luă bătrânul său tată dbraţ, îl sc"ase biniş"r din sat şi'l duse s#re întinsele #ăduri din munte, ca să se rătăcească şi sămănânce 0iarele sălbatice. 4u "chii înlăcrimaţi bătrânul tată mergea înainte şi sus#ina.

De"dată, tânărul se "#reşte şi v"i să se des#artă de el ca să se înt"arcă acasă, dar tatăl lui îi zicu "chii în lacrimi+ L9iul meu, vezi, c"l" mai sus este " #iatră mare8 te r"g, du'mă #ână ac"lcăci #ână ac"l" am dus şi eu #e tataJ. &i #lângea, #lângea mereu bătrânul, #entru că şi'a adu

aminte abia atunci de marele #ăcate #e care'l 0ăcuse când era tânăr. Ce &ine ar fi să-şi aucă aminte fiecare mai înainte e moarte e toate păcatele, e toanereptăţile, e toate neascultările pe care le face omul în viaţă şi cu căinţă la spoveanie, să spună înaintea lui $umnezeu, ca nimeni să nu moară neispăşit şi cu canonul neîmplinit!

Să ia aminte tineretul nostru şi copiii să nu supere părinţii6 să nu plece fără &inecuvântarpărinţilor, căci mare este arul &inecuvântărilor pe care-l au părinţii pentru copiii lor! ai înaincopiii cereau &inecuvântarea părinţilor c'iar e mici! $upă ce-şi făceau rugăciunile e seară, ziceaJ&inecuvântează-mă, mamă şi tatăK Sărutau mâna părinţilor şi mergeau la somn! $imineaţa la f

făceau înainte e a pleca la şcoală sau la trea&ă! 0a venire cereau iarăşi &inecuvântare şi, mai alecereau &inecuvântarea părinţilor înainte e a se căsători, ca să le fie &ine în viaţă şi să trăiasfericiţi pe pământ cum a zis $umnezeu!

%ată e ce nu mai este fericire în căsătoriile tinerilor noştri! Pentru că aceste căsătorii sunt nelegiuişi se fac fără &inecuvântarea lui $umnezeu şi a părinţilor! ., ce fericită ar fi lumea acă ar avcopii &uni, cu frică e $umnezeu, creincioşi şi respectuoşi! ., ce fericiţi ar fi şi copiii acă ar avpărinţi cu frică e $umnezeu, cu ascultare e 9l şi e )iserica 0ui care să petreacă în rugăciunicântece u'ovniceşti!

Părinţii vicioşi, gălăgioşi şi 'ulitori, &eţivi şi tutunari, care au iavolul pe copiii lor şi îi învaţă tfelul e răutăţi, aceştia nu se mai pot numi părinţi6 aceştia sunt criminali, fiare apocaliptice pe careva spul&era $umnezeu ca pleava în vânt! Cân veem şi auzim e astfel e nelegiuţi, să nu nmirăm prea mult, ci mai &ine să ne înfricoşăm că se împlineşte su& oc'ii noştri un semn al vremii apoi e care ne vor&eşte Sf! Ap! Pavel!

9l spune că în vremile in urmă se va arăta fiul pierzării, omul păcatului, anticrist şi că, înainte eveni sfârşitul va veni lepăarea e creinţă în multe feluri şi în multe forme şi se vor lepăa oamene $umnezeu şi e reapta creinţă şi apoi, iată şi sfârşitul ca să-şi ia plata fiecare! *oţi cei ce

vor să înveţe creinţa cea reaptă aşa cum au propovăuit-o toţi sfinţii lui $umnezeu6 toţi cei refuză să se spoveească, să se împărtăşească şi să vină la &iserică toţi cei ce cre numai e formăn-au un fon sănătos e creştin aevărat şi nu sunt convinşi e e/istenţa lucrurilor nevăzute, precuşi ce ce-şi tăvălesc sufletul şi trupul prin toate poftele vinovate ale plăcerilor, aceştia toţi au a1uns prima fază a lepăării e $umnezeu, prima fază a cancerului sufletului!

Să ne trezim, fraţi creştini, e timpul să ne trezim şi să tragem şi noi coră&iile la uscat! Să lăsăm şi ntotul ca ucenicii $omnul şi să mergem upă 9l! (ă mergem du#ă El înseamnă să mergem du##"runcile ;ui, să ascultăm glasul ;ui cel dumnezeiesc şi să îm#linim cu "rice risc v"ia ;ui.



mergem upă 9l, upă 9l nu upă noi, nu upă poftele noastre nici upă orice glas înşelător aemenitor al lumii!Sf! 9vang'elie ne spune că ucenicii au lăsat totul6 eu mă gânesc să lăsăm şi noi tot ceea ce împieică e a-0 urma pe $omnul, tot ceea ce ne împieică e a-0 urma pe $omnul, tot ceea ce nleagă e păcat, tot ceea ce ne împinge spre pierzare sufletească şi trupească, să lăsăm tot păcatutoată patima, toate viciile reale, tot ceea ce nu-i place $omnului $umnezeu!

(aieţi să lăsăm şi noi toate şi să pornim e azi înainte, să urmăm $omnului (ristos! 0ăsaîn1urăturile, lăsaţi răcuielile, lăsaţi toate şi veniţi upă $omnul că upă 9l este &ine! Să cinstisfânta uminică, să venim la sfânta &iserică, să ascultăm sfânta liturg'ie, căci aici în cora&ia l$umnezeu ne vor&eşte +iul Său %isus (ristos şi ne 'răneşte cu sfintele 0ui învăţături ca şi poporul e pe marginea lacului I'enisaret! Aici cereţi a1utorul lui $umnezeu cu încreere, câaveţi supărări şi necazuri, căci vai e cei ce merg la vră1itoare şi fermecătoare, fiincă aceia epărtează e (arul lui $umnezeu, iar u'urile necurate se ţin scai upă ei şi le uc acasă şi vai casa aceea une intră u'urile necurate!

#ă stăm Hine< să stăm cu $rică< să luăm aminte< să păstrăm s$%nta credin=ă< să rugăm p

Domnul să ne >nmul=ească credin=a dar să depunem şi noi c%t mai mult e$ort pentru a n>mHogă=i su$letul prin $apte Hune

Să rugăm pe $umnezeu să epărteze e la noi orice u' e nepăsare, orice u' e amânarepocăinţei, orice lenevire în fapte &une, orice u' e mânrie şi silnicie! Să stăm neclintiţi ascultare e cuvântul lui $umnezeu, lăsân şi noi totul ca ucenicii 0ui şi să mergem upă 9l pânăsfârşitul vieţii noastre e astăzi înainte, căci atunci ne va lua şi pe noi acolo une sunt ucenicii 0uiveşnica fericire!

RugăciuneDumnezeul minunil"r, D"amne *isuse Frist"ase, 4el ce ai um#lut mre$ele #escaril"r, 4el ce #l"uat mană în #ustie #"#"rului ău *srael, revarsă u Duhul cel (0ânt ca să lumineze minten"astră şi să ne h"tărască inima #entru a #"rni #e drumul cel dre#t şi lumin"s şi a merge #urma #aşil"r ăi #ână la s0ârşitul vieţii n"astre.

!mi

Pr Dr Dorin ctavian Picioruş - Predică la Duminica a '&-a după Rusalii



%u&iţi fraţi şi surori întru $omnul, cre că cea mai importantă acţiuneR lucrare a copilăriei şiaolescenţei noastre e aceea e a ne ientifica vocaţia şi e a o urma!

Aică aceea e a înţelege spre ce ne c'eamă $umnezeu să facem!

Pentru că pe unii $umnezeu îi c'eamă spre artă, spre ştiinţe, spre cercetare, spre sport, pe cân alţii spre lucruri aplicate, spre munci te'nice, care tre&uie urmărite pas cu pas!

5i e nev"ie să ne desc"#erim v"caţiaU chemareaU #"tenţele #entru ca să nu bâ$bâim la nes0ârşit viaţa n"astră şi să ne canalizăm e>clusiv s#re ceea ce ne îm#lineşte.

*re&uie să recunoaştem, foarte cinstit, e ce suntem în stare! Pentru că vocaţia nu e un ieal, ceupă care alergăm, ci e puterea e a transpune c'emarea noastră în act!

5i veem acest lucru, în mo elocvent, e la vârste foarte fragee! Are c'emareR vocaţie pentmuzicăla ? ani cântă la vioară, pian sau to&e! 0a patru ani e gimnastă, &alerină sau cântăreaţă! 0D ani ştie e1a ? lim&i străine, scrie poezie sau face cola1e! $e mic copil a înţeles cum escompună o maşină şi să o recompună la loc! Are zeci e ta&louri pictate la @ ani, ştie sculpteze, ştie să facă trafora1 sau să facă mâncare

*oate aceste performanţe sunt reale şi normale pentru cine şi-a escoperit vocaţia şi a fost a1utat şi-o pună în practică!

9 anormal însă să fii gelos pe cel care îşi lucrează vocaţia, cân tu nu vrei să vezi care e scopurostul tău în lume! Sau să îl gelozesti pe altul tocmai pentru că tu nu vrei să îţi împlineşti vocaţic'emarea şi fugin e ea, te simţi un ratatR un neîmplinitR un nerecunoscător faţă e arurile c'emarea lui $umnezeu!



&i Dumnezeu îl cheamă #e 0iecare "m la ceea ce "mul #"ate să 0acă. El nu îi cere "mului mmult decât #"ate să 0acă. &i nici nu îl lasă singur #e "m, #e "mul căruia i'a dat " misiuneU usc"# în viaţă, ci îl a$ută în m"d c"ntinuu, în măsura în care acesta cere a$ut"rul lui Dumnezeu m"d c"ntinuu.

5i acă $umnezeu e generosR e &un cu toţi, cu atât mai &un este însă cu cei pe care îi c'eamă spslu1irea Sa, spre preoţie! 5i tinerii care simt această c'emare umnezeiască spre preoţie au înţeles

la &un început cât e serioasă,importantă, ine/prima&il e măreaţă şi e înfricoşătoare e c'emarlui $umnezeu către ei!

5i c'emarea spre preoţie e o putere mult mai copleşitoare ca cea prin care a1ungi matematiciagimnast, cercetător, inventator, pentru că $umnezeu te vrea ca intim al 0ui, pentru ca să ai gri1ă, scontinua Sa povăţuire, e )iserica Sa!

Aică îţi ă să ai in conştiinţa, gri1a, elicateţea, iu&irea, 1ertfelnicia, râvna şi orul 0ui faţă )iserica Sa! Pentru că fără aceste virtuţi sfinte nu poţi să fii u'ovnic, nu poţi să fii învăţător, npoţi să fii părinte u'ovnicesc nimănui!

5i cân simţi că $umnezeu te vrea al 0ui tre&uie să te pregăteşti in răsputeri: să fii profun gânire, suplu în simţire, atent la etalii, cunoscător în mo e/tins şi acrivic al teologiei 0ui, ue/perimentator al vieţii misticeR tainiceR sfinte cu 9l!

Pentru că simţi că asta vrea $umnezeu şi spre asta te luminează, te întăreşte, te a1ută, te uce

n mo evient, aceste lucruri nu le-a simţit cel care s-a preoţit pentru căşi tatăl lui a fost preot sl-a trimis mama lui la seminar şi facultate pentru că preoţii au &ani sau pentru că a crezut că preoţ

e o muncă uşoară şi liniştită!5i nici acum nu simte ce vrea $umnezeu e la el, e la preotul care s-a preoţit pentru că aşa a vrutsau aşa au vrut părinţii lui! 5i nici mona'ul care şi-a ales ănăstirea pe care şi-a orit-o ar în canu se simte împlinit sau mireanul care şi-a ales soţia pe care a vrut-oar cu care nu are nici uproiect &ifatR oritR cerut e $umnezeu!

5i pentru că nu ai vrut să asculţi e glasul 0uitocmai e aceea eşti preot, mona' sau căsătorit trişi neîmplinit, pentru că nimic nu sporeşte în mo real în viaţa ta!

Cu siguranţă, Ieorge 9nescu putea să facă în viaţa lui şi altceva ecât muzică! nsă nicioată nu ar fi împlinit vocaţia lui şi nicioată nu s-ar fi simţit împlinit, c'iar acă împlinirea vocaţiînseamnă multă urere pe lângă o &ucurie imensă!

Pe e altă parte, vocaţia este o performanţă e o viaţă! $acă ai vocaţia să scrii, să cânţi, să faci sposă cunoşti începi e la început! Pentru că vocaţia e ceea ce îţi place cel mai mult să faci şi care împlineşte! 9 ceea ce îţi place cel mai mult să faci şi e lucru &un, personalizator şi nu o patimă!

"u e/istă vocaţia econsumator e roguri sau cea e &eţivan! "ici e actor porno sau 'oţ! "

e ansatoare la &ară sau fotomoel!



Postmoernitatea a strecurat pe lângă vocaţii şi HmeseriiK sau HapetenţeK care mai e care m1osnice şi mai epersonalizante! 5i nu tre&uie să le confunăm cu c'emarea lui $umnezeu care împlineşte!

$e aceea, în prezent, unele c'emări au a1uns 'o&&uriR ceva e timpul li&er, pe care le faci upă vii e la un serviciu fără nici o perspectivă personalizantă!

Să fii paznic sau vânzător sau manec'in nu înseamnă nimic creator! nsă a moela oale, a sculptacoase, a ţese, a grăinării o porţiune e pământ, a cultiva pomi, cereale, a crea instrumente, a pictascrie cărţi, a face mâncare, a crea 'aine, a inventa maşini, a creşte şi a euca un copila face toaacestea în urma unei pasiuni, a unei orinţe vii, care ne prouce &ucurie şi la un anume gra e/celentă înseamnă a ne împlini vocaţia, c'emarea spre acel lucru!

C'emarea spre preoţie e c'emarea spre faptul e a moela oameni în mo funamental, esenţial! Amoela spre a înţelege, simţi, ori, veea lucrarea lui $umnezeu în ei şi în întreaga creaţie!

$acă eucatorul, profesorul, scriitorul, actorul îl învaţă pe om să cunoască o lim&ă, să ştie să e/prime în ea, să înveţe moul e a-şi e/prima şi plasticiza interiorul, preotul îl învaţă pe om cum lase veşnicia lui $umnezeu să pătrună în viaţa lui, pentru ca să îi ea împlinirea înţelegeprofune şi a intimităţii cu 9l!

5i pentru ca să se facă un călăuzitor al nostru spre $umnezeu, un iniţiator al nostru în &ucurcomuniunii cu $umnezeu, preotul tre&uie să îşi lucreze vocaţia într-un mo plurivalent! Să ştie tce înseamnă lucru esenţial espre viaţa oamenilor şi espre relaţia cu oamenii! Să ştie să vor&easpersonalizat cu oamenii, să vaă intr-o privire aâncul oamenilor, să ai&ă o intrare atât e fireas

în viaţa oamenilor încât ei să îl simtă in prima ca al lor, ca unul care îi cunoaşte, le este aproape,susţine, îi a1ută, îi ocroteşte!

Pentru că cel care e c'emat e $umnezeu la preoţie e umplut e către 9l e 'arul acestei înţelegeprofune a oamenilor şi a moului cum tre&uie să vor&eşti, să îi asculţi şi să îi vineci pe oameni neştiinţă şi păcatelucru pe care nu îl înveţi în nici o facultate e teologie!

5a'istul e vocaţie vee câteva variante e mutare e fiecare ată!

Atletul e vocaţie ştie ce tre&uie să facă ca să reziste la o cursă e 3! e metri!

iolonistul e vocaţie ştie să pună şi mai mult suflet în câteva mişcări e arcuş in care să rezulceva surprinzător e frumos!

Preotul e vocaţie, la rânul lui, ştie ce să spună, cât să spună şi până une tre&uie să ucă o ieeconfesiune, o pleoarie pentru ca cineva să înţeleagă lucruri esenţiale!

nsă vocaţia preoţească nu eumană, ci ivino-umană! 9 intimitateaR prieteniaRiu&irea mea $umnezeu prin care sunt învăţat pas cu pas ce să fac, să spun, să vreauc'iar acă, e multe o

ca în păcate groaznice, atorită alegerilor mele releR păcătoase!



$e aceea nu toţi suntem pescari e oameni c'iar acă toţi suntem preoţi! Pentru că pescarii oameni sunt c'emaţi e $umnezeu, conuşi e 9l, a1utaţi e 9l, spri1iniţi e 9l şi nu se spri1ină peorinţa ingrată e parvenire!

8ne e/istă c'emare se vee: omul face in estul ceea ce e c'emat să facă şi nu îşi epuizează elsursa e creaţie! Pentru că sursa aceasta e 'arul lui $umnezeu, care ne a1ută să facem ceea ce e sp

folosul nostru şi al tuturor! Amin

Părintele Iosi$ 4ri$a 6 Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii - Pescuirea minunată



H De acum veţi vâna "ameni J

Plină e aânci învăţături sufleteşti este această 9vang'elie! om căuta să arătăm câteva!

H *eşi de la mine, că "m #ăcăt"s sunt, D"amneJ O a zis Simon Petru, căzân cu spaimă picioarele $omnului! Să luăm aminte, că un aânc înţeles sufletesc este în această căere! ainmântuirii n"astre su0leteşti stă t"cmai în această recun"aştere a stării n"astre #ăcăt"ase care sne a#lece la #ici"arele D"mnului, la 4rucea ;ui.

4ea dintâi c"ndiţie a mântuirii su0leteşti e să'ţi simţi ticăl"şia su0letească în care trăieşti. "u

pierut cel păcătos, ci acel care nu simte păcatul! Simţirea păcatului, simţirea stării noastpăcătoase tre&uie să ne aplece şi pe noi la picioarele $omnului %isus, la Crucea Sa, cu vor&ele: H.păcătos sunt, $oamneJ!

Aică Hne cun"aştem şi n"i, D"amne, că suntem #ăcăt"şi, nevrednici de a$ut"r, vrednici d"sândă, de #edea#să, de #ieire, dar t"tuşi cădem în 0aţa a şi cerem mila aJ! În 0aântuit"rului trebuie să te vezi, iubite citit"rule, ne#utinci"s, #ăcăt"s, "sândit, #ierdut, #entru numai #este această cun"aştere a stării tale celei #ăcăt"ase se #"g"ară darul iertării şi mântuirii ce izv"răşte din Sert0a 4rucii de #e G"lg"ta.

*aina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că îţi pui în gân să ieşi mai întâi in răutăţi, ca să te faun creştin &un, ci taina cea mare a mântuirii su0leteşti stă t"cmai în aceea ca #ăcatele şi răutăţisă te d"b"are la #ici"arele 4ruciiQ D"b"rât de greutatea #ăcatel"r să cazi la #ici"arele 4elAăstignitQ (ă cazi #lângând la #"ala 4rucii, aşa cum eşti, #lin de răutăţi. Carul mântuirii tasufleteşti atunci începe a porni la rum, cân simţi că te înă&uşă răutăţile şi cauţi o scăpare, cânsimţi o pieire şi cauţi o mântuire, cân te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire, cân te simţi întuneric şi oreşti o lumină, cân simţi că te-a sc'iloit păcatul, cân simţi că te-a or&it patimcân simţi că nu mai poţi sta şi um&la pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi, in aâncul sufletulu



HIisuse ,%ntuitorule< m%ntuieşte-mă şi mă tămăduieşte?J! Să cauţi mai întâi să te faci &unapoi să pleci la $omnul ar însemna ca şi cân ai în1uga &oii înapoia carului!

H"ată n"a#tea ne'am "stenit în zadarQJ, s-au plâns cei patru pescari cân $omnul S-a aprope ei! Au prins însă o mulţime e peşti cân au aruncat mre1ele, upă cuvântul $omnului! !şa e viaţa n"astră când " trăim 0ără Frist"s şi învăţăturile ;ui+ " viaţă #ierdută şi trăită în zadar. Coameni ar tre&ui să suspine, zicân: *oată viaţa am trăit-o şi am c'eltuit-o în plăceri, în pofte,

păcate, şi pentru mpărăţia lui $umnezeu n-am strâns nimic!H De acum vei vâna "ameni J O a zis $omnul către Simon Petru, pescarul, şi către ceilalţi tovarăşilui care, Hlăsând t"ate, au mers du#ă Dânsul J, făcânu-se pescuitori e suflete!

ai târziu, $omnul a aăugat la ei încă opt HpescuitoriJ e suflete! inunată pescuire sufleteasau făcut aceşti oisprezece HvânătoriJ! n istoria lumii nu se cunoaşte o aşa minune ca oisprezepescari simpli să cucerească o lume întreagă pentru 9vang'elie! $ar taina acestei &iruinţe O pe lânarul lui $umnezeu O stă şi în aceea că, prin vestirea 9vang'eliei, Apostolii au riicat în toapărţile alţi şi alţi apostoli mai mici şi secerători în ogorul $omnului! ;a înce#utul creştinismulu

0iecare creştin era un mic a#"st"l şi vestit"r al Evangheliei.

4ei d"is#rezece !#"st"li n'ar 0i #utut #escui " lume întreagă #entru D"mnul *isus, dacă 0iecasu0let #escuit de ei nu s'ar 0i 0ăcut şi el, la rândul lui, un #escuit"r de su0lete.

inunată c'emare şi groaznică răspunere au urmaşii Apostolilor O episcopii, preoţii O pentvestirea 9vang'eliei $ar vestirea 9vang'eliei nu aparţine numai urmaşilor lor, ci ea aparţine O anumite margini O şi tuturor creştinilor! +iecare creştin tre&uie să fie şi el un vestitor al 9vang'ellui (ristos! +iecare creştin tre&uie să fie şi el un luptător pentru &iruinţa mpărăţiei lui $umnezeu!

tu, ragă cititorule, tre&uie să fii un mic apostol în cercul vieţii în care trăieşti!., e şi-ar a seama oamenii în câte feluri pot şi ei vesti 9vang'elia şi în câte feluri împieivestirea ei 5i tu, ragă cititorule, eşti un preicator, c'iar acă n-ai aminti nici o vor&ă esp(ristos! C'iar acă n-ai avea arul să spui ceva frumos espre 9vang'elia lui (ristos, tu totupreici neîncetat: viaţa ta, purtările tale cele &une, evlavia ta, vor&ele tale, &lâneţea, smereniafaptele tale cele &une sunt o minunată preică şi apostolie pentru 9vang'elia lui (ristos! $ar, pe altă parte, purtările tale cele rele, fărăelegile şi păcatele tale sunt o pieică pentru vestir9vang'eliei şi pentru &iruinţa mpărăţiei lui $umnezeu!., e ar înţelege oamenii că fiecare om este sau un apostol al $omnului, sau un apostol

iavolului $in ouă, una, căci la d"i d"mni nimenea nu #"ate slu$i <atei @, 74>!

H4ând vezi un 0rate #e calea #ăcatului ? zice (0ântul *"an Gură de !ur ? nu trece #e lângdânsul, ci, #rintr'un cuvânt de învăţătură, "#reşte'l de la calea lui cea rea. 4ând tu t"rni rănile su0letului celui căzut în #ăcate untdelemnul învăţăturil"r creştineşti, când tu îl legi cblândeţe şi îl vindeci cu răbdare, #rin aceasta ai 0ăcut mai mult decât cine dă unui #ăcăt"mili"ane.L <Din învăţăturile (0ântului *"an Gură de !ur=

<Părintele *"si0 ri0a, âlcuirea Evangheliil"r duminicil"r de #este a



4raian Dorz 6 4răg%nd mrea0a cu peştii 1

H4eilalţi ucenici au venit cu c"răbi"ara, trăgând mrea$a cu #eşti, #entru că nu erau de#arte dţărm decât ca la d"uă sute de c"ţi !J < %oan 73, B >

"imeni n-are voie să facă o lucrare a lui in 0ucrarea lui $umnezeu! $omnul nu i-a spus nici unuintre ucenici: Haruncă tu singur mrea1aJ, ci le-a spus tuturora: Haruncaţi toţi mrea1aJ! "u fiecaremrea1ă a lui, ci toţi împreună aceeaşi mrea1ă!

ai presus e orice altceva, $omnul %isus a orit să-i facă pe ucenicii Săi să înţeleagă şi să trăiasmarele aevăr al părtăşiei şi al unităţii, în ragoste şi smerenie!

Socotinu-0 cu toţii pe $omnul Singurul ai-are peste toţi, ei, fiecare, să se socotească pe siînsuşi ca cel mai mic intre fraţi, ca ro&ul tuturor! Cola&orân fiecare cu toată puterea şi cu toapriceperea sa la 0ucrarea lui $umnezeu, nici unul să nu caute a-şi face o lucrare a sa personală ea, fără a ţine seama e ceilalţi!

"ici un mi1loc în care să-şi urmărească scopuri fireşti ori am&iţii egoiste! Ci fiecare să-şi facă în afel partea sa, încât această parte să se îm&ine fericit cu a celorlalţi fraţi lucrători, iar întregul ei arate că $u'ul $omnului a făcut-o! Că toată plata pentru ea nu este în totul a nici unuia intre ei,

toată, în întregime, este a tuturor, aică a $u'ului Sfânt, Care i-a a1utat s-o facă împreună!



Cân $u'ul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii $omnului, trimis e la *atăl e către $omnul %isuupă cum făgăuise 9l, lim&ile e foc care s-au aşezat peste ei erau in acelaşi +oc şi e aceeamărime! +iecare in ei a primit în aceeaşi măsură revărsarea aceluiaşi $u' Sfânt! "u s-a aşezeasupra unuia o lim&ă e foc mai mare, iar easupra altuia o lim&ă e foc mai mică!

O oi toţi sunteţi egali, le-a spus %isus $omnul şi nvăţătorul lor Sfânt!HC"i să nu vă numiţi VAabiW, 0iindcă Hnul singur este Învăţăt"rul v"stru+ Frist"s, şi v"i t"

sunteţi 0raţi <t! 7?, B>!@ricare va vrea să 0ie cel dintâi dintre v"i, acela să vă 0ie r"b. &i "ricare va vrea să 0ie mai marîntre v"i, acela să 0ie slu$it"rul v"stru. Pentru că nici 9iul @mului n'a venit să * (e slu$ească, El să slu$ească. &i să'&i dea viaţa ca răscum#ărare #entru mulţi <t! 7, 7@-7B>! ., ce cunoscar ce netrăit este acest verset sfânt

Ceea ce i-a făcut pe ucenici mai eose&iţi unul ecât altul a fost numai râvna mai mare a unoecât a celorlalţi!

:umai osteneala mai mare pe care şi-au dat-o acei care au lucrat mai mult şi mai bine$ :umai voin*a mai stăruitoare şi mai puternică$ :umai predarea mai deplină şi mai curată$ :umai dra)ostea mai fierbinte şi mai sinceră$ :umai 'n*elepciunea care a ştiut folosi mai bine 'n sluba altora darul primit de la Acela

Du& /fânt ( +or$ "2, 7-""#$ :umai 'n felul acesta Du&ul /fânt 'l face pe cineva mai deosebit decât pe altul (n$ 5, 21 a

", "1 .t$ 7, "#$

$ar tocmai acela ce le are pe acestea este mai ro& tuturor!

$e la locul e plecare, toţi alergătorii pleacă eoată şi e la acelaşi punct! $ar la capăt a1ungesigur, mai întâi acela care îşi ă osteneala cel mai mult! Apoi ceilalţi, fiecare upă râvna şi upvoinţa cu care a ştiut să alerge!

$acă vrei să fii cel intâi, munceşte cel mai mult, veg'ează cel mai neo&osit, roagă-te cel mfier&inte, smereşte-te cel mai eplin, lucrează cel mai frumos, ăruieşte cel mai &ogat, renunţă la cmai mare, lasă-te cel mai in urmă! 5i pune în negustorie cel mai 'arnic talentul pe care l-ai prim

5i vei fi O tocmai atunci cân tu nici nu vei gâni la întâietatea lauelor, ci la a smereniei!8cenicii care trag mrea1a cu peştii au slu1&a cea mai grea, ar şi cea mai &inecuvântată! 9i sunt accare poartă greutăţile frăţietăţii, sarcinile altora, munca 9vang'eliei, gri1a sufletelor! Slu1&a aceaseste atât e grea şi e sfântă, încât nicioată n-o poate face eplin numai unul singur! .ricât e taar părea că este el! Ci cu cât se aună mai mulţi peşti în mrea1a 9vang'eliei, cu atât tre&uie să fie nnumai mai 'arnici şi mai pricepuţi cei care trag mrea1a aceasta, ci ei tre&uie să fie şi mai mulţi!

8cenicii trăgeau mrea1a împreună! *răgeau în aceeaşi irecţie, trăgeau upă puterile lor fiecare, un singur gân: ca mrea1a să a1ungă la ţărmul $omnului întreagă şi cu toţi peştii in ea! $acă au traşa, au a1uns cu &ine!



+raţii mei, lucrătorii $omnului, aş ori şi mă rog ca $omnul să ne a1ute să gânim şi noi &inasupra acestui mare aevăr şi asupra învăţăturii pe care tre&uie să ne-o însuşim împreună in acecuvânt al $omnului nostru! *ragem noi cu o inimă şi cu un gân la lucrul $omnului; *ragi tu, fraîmpreună cu ceilalţi; "u cumva este vreunul sau vreunii care trag e mrea1ă spre alt ţărm; "cumva unul sau unii ţin în loc mrea1a sau întin s-o rupă, s-o sfâşie, s-o ez&ine, în loc să tragă uncu fraţii;

$omnul ne priveşte e pe ţărm 9l, $omnul nostru a Căruia este mrea1a, ai Căruia sunt peştii, Cane-a trimis pe noi în slu1&a aceasta a 0ui, ne priveşte pe toţi şi-l vee pe fiecare cum trage: cinssau necinstit, cu ceilalţi sau împotriva lor, spre ţărmul poruncit sau spre alt ţărm! Cu gân unit scu gân ez&inat! Cu acelaşi u' sau cu altul! $omnul este foarte aproape, #ărmul este foaraproape! Ceasul întâlnirii cu 9l este foarte aproape Cum se înfăţişează înaintea 0ui mrea1a pe caretragem noi; Cum tragi tu; 5i cu cine;

ânturile se sc'im&ă, ar marea este aceeaşi! ânturile sunt vremurile şi împre1urările, care se psc'im&a, ar marea este 0ucrarea $omnului, care rămâne aceeaşi pe toteauna! Aevăraţii uceni

pescuiesc pe orice vreme, folosin în fiecare împre1urare metoa cea mai potrivită! Duhînţele#ciunii lui Dumnezeu îi călăuzeşte t"tdeauna cum să lucreze, numai dacă ei cer acest Dude la Părintele Înţele#ciunii <%ac! 3, D>! 5i dacă umblă a#"i călăuziţi de El <Ial! D, 77-7?>!

C'iar şi marea uneori este agitată, alteori liniştită! $ar creincioşii pescari îşi vor face slu1&mântuitoare în orice vreme şi în orice împre1urări, pescuin suflete! 9i ştiu &ine că #ărmul esaproape şi că, în curân, totul va sfârşi în faţa $omnului!

Rugăciune

(lavă veşnică Xie, Binecuvântat (tă#ân şi Dumnezeu al măril"r nemărginite, #line de #eştii căr"r număr numai u îl ştii.



e rugăm, binecuvântează'Xi #escarii ăi de "ameni, trimişi de ine în "rice vreme şi în "ricl"c, dar cu aceeaşi #"runcă şi cu aceeaşi răs#undere, #entru 0elul cum ascultă de 4uvântul ă&i cum 0ac ;ucrarea a.

Dăruieşte'le tutur"r 0raţil"r, D"amne *isuse, Duhul ău (0ânt, Duhul drag"stei şi înţele#ciunii, 4are să'i 0acă întâi #e ei du#ă v"ia a.

*ar a#"i, #rin ei, întreaga lucrare de mântuire a lumii #entru care e'ai $ert0it u. 7ici unul nu ceară întâietate, ci t"ţi să 0ie unul, nu numai una, aşa cum eşti u cu atăl.

!mi

<raian D"rz, din VFrist"s ? slava n"astră

4raian Dorz - ,edita=ii la Apostolul din Duminica a '&-a după Rusalii

C'iar acă noi ştim că $umnezeu răsplăteşte orice faptă frumoasă a omului, până cân şi ucuvânt frumos pe care îl rosteşte O totuşi străuinţa noastră pentru &inefaceri tre&uie să nu fie pentgânul răsplătirii pământeşti, ci să avem numai gânul împlinirii voii lui $umnezeu şi al ragoste semeni!

9/istă multe feluri e falşi creincioşi O spune un cuvânt părintesc O printre care sunt şi următorii:O cei care fac &inele pentru un câştig pământesc6O cei care vor prin asta să se arate lumii, spre lauă6O cei care vor să-şi ascună astfel zgârcenia inimii lor6



O cei cu gânul că vor fi răsplătiţi mai cu mult6O cei care fac &inele e frica peepsei

*oţi acei făţarnici se pot &ucura câteva clipe e H&inefacerileJ lor, ar 1uecata lui $umnezeu vaaspră pentru ei, ca şi pentru cei care nu fac nici c'iar pentru astea!

Aevăratul creincios $omnului îşi va împlini &inefacerea sa, e fiecare ată, cu acea &ucur

nespusă cu care şi-o împlineau fraţii maceoneni, care făceau asta ca şi cum, prin ocazia ce li se să facă un &ine, $umnezeu le ăea un 'ar şi le făcea un favor nespus e mare!Atunci creinciosul, nu numai că nu se va &ucura, ân cât mai mult poate, ci o va şi face asta atâta gra&ă şi mulţumire cum face cineva cân ar veni împăratul în casa lui să-i ceară un pa'ar apă sau un scaun e oi'nă!

raian D"rz, din Frist"s ? Puterea !#"st"li



4raian Dorz - < iată< Doamne?

, iată, Doamne, noaptea 'ntrea)ă m-am trudit,dar luntrea mea e )oală, nimic n-am pescuitG

+u ce am să He 'ntâmpin când ai să-mi vii 'n zoripe *ărmul mării mele şi-n luntre-ai să-mi coboriI

+u fruntea asudată şi trupul tremurând 'ncerc şi-ncerc zadarnic de fiecare rând,

E marea a)itată şi vântul mi-e contrar,nădedea-mi luminează din ce 'n ce mai rar$

J , iată, Doamne, zorii e vremea să He-ara*i,mi-e inima mâ&nită şi oc&ii-nlăcrima*iG

Hu viiGJ Ki luntrea-i )oală, şi nu ştiu ce să spuncă, iată, 'nainte eu n-am nimic să-Li punG



Dar când 'mi vezi sudoarea şi trupul istovit de nici un dar din lume n-ai fi mai mul*umit,

+ăci când, cu toată truda, nu pot ce-am vrut, isus,dorin*a de-a aduce e cum aş fi adusG

4raian Dorz - < su$let ce te-a$unzi



, suflet ce te-afunzi tânind 'n apele-ntristării )rele,cât aş dori să te cuprind cu mreaa-ndemnurilor mele

Ki cât aş vrea să te atra),cu ştirea ta sau fără ştire,le)at cu )lasul cel mai dra) spre-un dulce ru) de strălucireG

Ki-auns acolo, descăl*at

de-a firii vec&i 'ncăl*ăminte,să-ncepi să mer)i străluminat de-un foc nebănuit nainte,

+ăci tu nici nu )ândeşti acumcând paşti trăirile măruntecâte minuni te-aşteaptă-n drumşi câte străluciri pe munteG

raian D"rz ? 4ântări de dru

4raian Dorz - < iată< Doamne



, iată, Doamne, noaptea 'ntrea)ă m-am trudit,dar luntrea mea e )oală, nimic n-am pescuitG

+u ce am să He 'ntâmpin când ai să-mi vii 'n zoripe *ărmul mării mele şi-n luntre-ai să-mi coboriI

+u fruntea asudată şi trupul tremurând 'ncerc şi-ncerc zadarnic de fiecare rând,

E marea a)itată şi vântul mi-e contrar,nădedea-mi luminează din ce 'n ce mai rar$

J , iată, Doamne, zorii e vremea să He-ara*i,mi-e inima mâ&nită şi oc&ii-nlăcrima*iG

Hu viiGJ Ki luntrea-i )oală şi nu ştiu ce să spuncă, iată, 'nainte eu n-am nimic să-Li punG

Dar când 'mi vezi sudoarea şi trupul istovit

de nici un dar din lume n-ai fi mai mul*umit,

+ăci când, cu toată truda, nu pot ce-am vrut, isus,dorin*a de-a aduce e cum aş fi adusG



Părintele 4eodor :eredea C)avriş 6 Bndemn la pocăin=ă



n "umele *atălui şi al +iului şi al Sfântului $u'! Amin!

Hnvăţătorule, toată noaptea ne-am truit, şi n-am prins nimic! $ar la cuvântul *ău vom arunmre1ele!K <$in Sfânta 9vang'elie e astăzi>

%u&iţii mei cân vă vă însetaţi upă Cuvântul lui $umnezeu şi cân vă că (ristos co&oară pesnoi, aş ori să nu vă înreptaţi privirile spre noi! Suntem oar nişte vase e lut şi noi, e care Sfoloseşte (ristos! 2iicaţi-vă privirile spre (ristos, Care este în mi1locul nostru, ca să puteţi înţelece vrea să ne spună şi ce are e gân să facă cu noi!

%u&iţii mei, $umnezeu ne-a ăruit în ziua aceasta 'arul acesta! or fi martori şi morţii in morminMîmpotrivaN tuturor celor ce nu vor şti preţui prezenţa lui $umnezeu astăzi aici MpesteN mulţimaunată să asculte Cuvântul lui $umnezeu!%u&iţii mei, $umnezeu ne-a ales şi pe noi şi ne-a făcut pescari e oameni! $e atunci, e mult, cân, căzuţi şi pră&uşiţi la picioarele Crucii, cân (ristos a venit şi în casa noastră, am ziH$oamne, ieşi e la noi, că suntem oameni păcătoşiK! Atunci cân cu sinceritate am mărturisH$oamne, sunt un păcătos Sunt cel mai păcătos om e pe pământ Primeşte-măK, atunci %is(ristos, ântuitorul lumii, ne-a at cel mai mare rept, prin creinţă şi prin puterea 'arului Său, a ne numi şi e-a ne face copii ai lui $umnezeu, născuţi nu in sânge, nici in carne, nici in fire

vreunui om, ci in $umnezeu! 5i e-atunci ne-a spus: H$uceţi-vă şi voi, e-acum sunteţi pescari oameniK!

9 grea slu1&a aceasta, ragii mei, să fii pescar e oameni! 9 grea slu1&a să c'emi sufletele $umnezeu! Cân parcă toată firea trage spre pământ, e aşa e greu şi-i aşa e mare răspunere vor&eşti în "umele lui (ristos! Aesea mă gânesc la ântuitorul cân a spus: H*atăl Care trimis -a învăţat ce să spun şi cum tre&uie să vor&escK! "oi suntem vase sla&e şi aesea poagreşim şi în ce spunem, şi cum vor&im în "umele lui (ristos, în "umele +iului lui $umnezeu!



Acelaşi cuvânt care i-a cercetat pe apostoli în vremea lor, acelaşi cuvânt care i-a spus SfântulPetru: HAruncă-ţi mrea1a e-a reapta coră&ieiK <eşi se truise toată noaptea>, acelaşi cuvânt urmăreşte şi pe noi, c'iar acă toată viaţa şi în toată noaptea lumii acesteia aruncăm mereu mre1esă pescuim pentru $umnezeu! *otuşi, la Cuvântul lui $umnezeu care ne învaţă să stăruim, să nstăm, vrem să aruncăm şi noi mrea1a lui $umnezeu, care prine tot felul e peşte pentru $umneze

%u&iţii mei, să nu trecem uşor peste 'arul care ni s-a făcut în ziua aceasta Să ne gânim la Lertfa

pe Cruce, a ântuitorului, une s-a pus temelia mântuirii noastre! Să ne gânim la toată pregătirce-a făcut-o ântuitorul pe pământ mai înainte e acestea! A propovăuit 9vang'elia apostoliloApostolii au scris-o, au propovăuit-o şi unul intre apostolii $omnului a venit c'iar până pământul ţării noastre, în $o&rogea, să propovăuiască acest Cuvânt al lui $umnezeu! Cuvânacesta a rămas scris apoi în Sfintele 9vang'elii şi ne-a fost încreinţat nouă să-l propovăuim! 9sacelaşi cuvânt pe care l-a rostit atunci %isus (ristos! Cuvântul aceleiaşi 9vang'elii pe care nocreştini fiin şi născuţi creştini, popor creştin, tre&uie să-l primim în inima noastră, pe acest SfâCuvânt al lui $umnezeu6 pentru ca, priminu-l, să putem eveni sau să putem şi noi să fim mrea1a ântuitorului nostru %isus (ristos peşti &uni! Pentru ca atunci cân va fi alegerea, să ncumva să fim aruncaţi eoparte!

%u&iţii mei, în "umele $omnului %isus (ristos vă rog: priviţi spre Crucea însângerată ântuitorului! Priviţi "umai singură Crucea $omnului ne poate mântui! Lertfa şi Crucea $omnune poate mântui sufletele noastre! Atunci cân vom căea zro&iţi la picioarele 0ui, upă ce vomascultat Cuvântul 9vang'eliei 0ui şi upă ce, recunoscânu-ne MpăcateleN, vom intra în taista&ilită e veacuri în )iserica noastră, în *aina Pocăinţei, în *aina ărturisirii, e-a&ia atunccăzuţi la picioarele ântuitorului, strigân in aâncul inimii ca cel mai &olnav om e pe fapământului upă octor <aşa să strigăm către ântuitorul>, atunci 9l va veni şi-ţi va zice: H%artă-ţi-păcatele taleK! Să cugetăm fiecare la noi înşine!

Am simţit momentul iertării lui (ristos atunci! $acă (ristos S-a apropiat e noi cu atâta &unătate,noi să-0 ascultăm şi să-0 urmăm până la sfârşitul pri&egiei noastre pe pământul acesta!

$ragii mei, eu n-am cuvinte alese să vă spun! ântuitorul %isus (ristos, Cel care a murit pentru none poate trezi şi ne poate înviora sufletele noastre6 pentru că mpărăţia 0ui nu stă în vor&ire, ci putere! $acă vom lăsa puterea lui $umnezeu, puterea 'arului Său să lucreze în inima noastfăcân un singur lucru: să ne plecăm, să ne smerim aşa cum ne-a învăţat $omnul: Heniţi la ineînvăţaţi e la ine, că sunt &lân şi smerit cu inima, şi veţi găsi oi'nă pentru sufletele voastrevom afla 'ar! $umnezeu celor smeriţi le ă 'arul Său! Aceasta ne tre&uie, socotesc, cel mai mult:

ne smerim, să învăţăm e la ântuitorul %isus (ristos să ne smerim şi să nu mai zicem nicioată fariseul: H$oamne, eu sunt &un, eu nu sunt ca celălaltK! Ci toteauna să zicem: H$oamne, fie-#i me mine păcătosul şi iartă-mă pe mineK! <> Căci prin mila lui $umnezeu, prin (arul lui $umnezsuntem mântuiţi! 5i mila, şi (arul lui $umnezeu se au celor ce sunt smeriţi, ce se pot pleca şi-pot mărturisi păcatul lor înaintea lui $umnezeu!

Spunea regele şi împăratul, şi psalmistul $avi e emult: HCâtă vreme am tăcut, mi se topeaoasele e gemetele mele necurmate, că mâna *a apăsa zi şi noapte asupra meaK! Aşa a fost pâncân şi-a mărturisit păcatul şi n-a ascuns nici una in fărăelegi! Aşa este şi cu noi!



$ragii mei, vom pleca in lume! %ată cum moşii noştri şi strămoşii, şi părinţii oi'nesc aici! avem aşa e puţin şi vom pleca şi noi e-aici! Suntem noi pregătiţi pentru cer, pentru mpărăţia l$umnezeu cea &inecuvântată pe care o cântăm; $acă nu suntem, să ne pregătim, iu&iţii mei! "imin ce se vee pe lumea aceasta, &a Mc'iarN toate lucrurile împreună nu valorează în faţa l$umnezeu cât un suflet! Ce i-ar folosi omului să câştige toată lumea, acă-şi piere sufletul său; Snu ne pierem sufletul nostru, să nu ne pierem mântuirea! 0ui $umnezeu i-a fost aşa e scummântuirea noastră, că a at tot ce a avut mai rag, pe +iul Său, să ne mântuiască!

Să primim mântuirea 0ui! 5i, nu ştiu aş vrea să rămână imprimat pe inima noastră ulţi vzice: HCe să facem; $oamne, ce să facem;K! ereu, cân s-a auzit Cuvântul lui $umnezeCuvântul lui $umnezeu a străpuns inimile şi s-au riicat între&ări: H$oamne, ce să facem;K! 9u zice să facem aşa: să păzim cele ouă porunci: Să iu&im pe $umnezeu cum nu mai este altă iu&iresă iu&im pe aproapele nostru ca pe noi înşine! MAceastaN e a oua poruncă şi asemenea celei intSau, cu alte cuvinte, să facem cum a spus ântuitorul: HCeea ce voiţi să vă facă vouă oamenfaceţi-le şi voi la fel, căci în aceasta se cuprine toată legea şi proorociiK!

)unul $umnezeu să ne a1ute tuturor celor ce stăm su& +aţa şi su& privirea lui (ristos să ne preă

toată viaţa noastră lui (ristos, aşa cum cântăm la &iserică! 5i răspunsul nostru la 0iturg'ie cân vozice: H#ie, $oamneK, să fie aşa, cu toată siguranţa: H$a, $oamne, toată viaţa mea să fie a *a! Că *mi-ai at toată viaţa *a! 9u sunt un ro al răscumpărării, al morţii *ale! Ai murit ca să trăiesc eu! *$oamne, ai murit, *u, (ristoase, ai murit ca eu să trăiesc! *u mi-ai at viaţa, eu nu mai sunt al me9u sunt al *ăuK! 5i toată viaţa noastră s-o ăm lui (ristos şi imineaţa, şi upă-masa, şi-n mieznopţii, şi-n mi1locul păurii, şi oriune am fi: în oraş sau pe rum, sau în sat! Să oveim că (riste cu noi, că ne-am at toată viaţa noastră lui (ristos, prin pila vieţii noastre arătată prin ragoste aproapele!

Că aşa a spus ântuitorul: HCân vă veţi iu&i unii pe alţii, atunci, prin aceasta, vor cunoaşte oamencă sunteţi ai eiK! $ragostea lui (ristos să rămână în inimile noastre! Căci, văzânu-se în nragostea lui (ristos împlinită, atunci şi (ristos este în noi! <> $acă nu iu&im pe om, acă nuiu&ire pe pământ, cum putem să-0 iu&im pe $umnezeu; $acă nu facem &inele pe pământ, aici,acă nu ne silim aici să trăim în ragoste, cum vom putea intra în mpărăţia ragostei lui $umnezeune vor fi toţi sfinţii şi îngerii lui $umnezeu;

$umnezeu să ne a1ute, să ne curăţească prin 'arul Său şi să ne a1ute să intrăm în această mare *aina Pocăinţei, ca să avem Mnăe1eaN mântuirii noastre şi să ne putem întâlni în mpărăţia c&inecuvântată a lui $umnezeu! Amin!

n "umele *atălui şi al +iului şi al Sfântului $u'! Amin!

<C"rbirea #ărintelui e"d"r Feredea <Gavriş= de la biserica din P"ienile *zei, cu "cazia nunţii d2 se#tembrie 1325=



Pr AnthonF , "oniaris - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după Rusal- Bnainta=i >n larg1

Hn #asager de #e unul dintre vechile vase 0luviale de #e ississi##i i'a s#us că#itanului într'" zL4ă#itane, bănuiesc că cun"şti 0iecare l"c din râu în care a#a este #rea mică #entru navigatL7u, nu cun"scJ, i'a răs#uns că#itanul. L!r 0i " #ierdere de tim#J. L4um @ #ierdere de tim#Dacă nu cun"şti unde sunt aceste l"curi, cum #"ţi să c"nduci vasulJ LDa, " #ierdere de tim#J,re#etat că#itanul. LDe ce ar trebui să navighez ci"cnindu'mă de bancurile de nisi# &tiu undsunt a#ele adânciJ.

n lecţia evang'elică e astăzi %isus îi spune lui Petru: J Înaintaţi în larg şi lăsaţi în $"s mre$ev"astre, ca să #escuiţi !K $iscipolii au pescuit toată noaptea fără a prine nimic! otivul eşecului la fost acela că erau prea aproape e mal! Petru l-a ascultat pe %isus şi rezultatul a fost acela că aprins mai mult peşte ca nicioată!

/Bnainta=i >n larg2 Aceste cuvinte sunt sim&olice pentru felul în care trăim noi! Prea mulţi intnoi plutim la suprafaţa vieţii, ne agăţăm e mal! Dacă d"rim cu adevărat să trăim, trebuie să navântăm în larg, şi #unându'ne credinţa în D"mnul *isus, să aruncăm #lasele n"astre.

/Bnainta=i >n larg2 Aceste cuvinte e/primă atât e &ine ceea ce este în mintea şi inima lui %isus!

i'a invitat înt"tdeauna #e "ameni în a#e adânci, înţelegând că nu merită să mergi #e lângbancurile de nisi#.

/Bnainta=i >n larg2 Aevărul nu se află întoteauna la suprafaţă! Suprafaţa este ceea ce se afeasupra, ceea ce veem prima ată! Pentru a a$unge să cun"aştem cu adevărat #ers"anele lucrurile trebuie să #ătrundem dinc"l" de su#ra0aţă. !devărul este în #r"0unzime. $e aceprimele impresii espre oameni sunt aesea atât e greşite, atât e superficiale! !tunci cân#ătrundem într'un nivel mai adânc al caracterului unei #ers"ane a$ungem să cun"aşteadevărul des#re ea.



/Bnainta=i >n larg2 Bmpără=ia lui Dumnezeu este iuHire şi Hucurie şi pace nsă mpărăţia $umnezeu nu poate fi atinsă acă trăim la suprafaţă! $umnezeu se află în profunzime! Paul illi;'a numit L#r"0unzimea ine#uizabilă şi adâncul tutur"r 0iinţel"rJ. Pentru a a1unge la 9l tre&uie trecem incolo e suprafaţă! rebuie să #ătrundem realităţile #r"0unde din n"i înşine, ale lumn"astre, şi ale lui Dumnezeu. rebuie să ne #unem întrebări #r"0unde+ 4are este sensul viemele De unde vin eu Înc"tr" mă îndre#t

Îmi amintesc că #r"#rietarul unei bărci cu #ânze s#unea+ LÎntre multele lucruri #e care le'aînvăţat din navigatul cu barca, unul dintre cele mai im#"rtante este aventura de a ieşi din #"#entru a a$unge în larg, ac"l" unde vântul şi valurile aştea#tă barca. 7u #"ţi naviga dacă stlângă mal sau dacă rămâi anc"rat. rebuie să #ărăseşti a#ele mici ca să a$ungi ac"l" unde suvântul şi valurile. !c"l" misteri"asa #utere numită vânt #"ate mişca barca şi ac"l" înce# em"ţiinavigăriiJ.

"u este la fel şi cu creinţa noastră; !tâta vreme cât stăm #e lângă mal, asigurându'ne că #uteatinge 0undul a#ei, nu v"m #utea cun"aşte em"ţiile în"tului, em"ţia de a ne lăsa #e a#ă #entru cea să ne ţină la su#ra0aţă.

Cunoscutul filozof anez TierQegaar a folosit imaginea înotătorului care preferă să atingă funapei cu piciorul ecât să se încreinţeze apei! 9l nu este cu aevărat un înotător ecât atunci cân avântă în larg, a&anonân susţinerea oferită e funul apei pentru susţinerea oferită e apCreinţa este ca şi cân ai pluti pe Jo apă aâncă e ! e stân1eniK, &izuinu-te oar pe putermării e a te ţine la suprafaţă! Cu alte cuvinte, fie avem încreere în apă, fie ne &azăm pe piciornostru spri1init pe funul apei! 4reştinul este acela chemat să #ărăsească a#ele mici ale încrederîn sine şi să înainteze în largul unei t"tale aband"nări a vieţii sale în Frist"s ca D"mn Învăţăt"r. $oar atunci va putea să simtă &raţele eterne ale lui $umnezeu susţinânu-l în timp

pluteşte pe Jo apă aâncă e ! e stân1eniK!8neori, oamenii vă o privelişte ciuată pe mare! ântul, valurile şi g'eaţa e la suprafaţă metoate într-o irecţie, însă se eplasează maiestuos împotriva acestor forţe ais&ergul! 9/istămotivaţie pentru care ais&ergul se mişcă împotriva vântului şi a valurilor! $oar o mică parte in este vizi&ilă easupra suprafeţei apei! Aânc în apă se află &aza ais&ergului care este controlată curenţi mai puternici ecât cei e la suprafaţă!

Aşa este şi cu creştinul care înaintează în largul unei creinţe totale, al unei a&anonări totale a viesale în (ristos! 9l este controlat e curenţi aânci, mai puternici ecât aceia e la suprafaţă! S

eplasează împotriva acestora in urmă cu un ţel clar, puternic! Pentru a sc'im&a puţin metafora şfolosi cuvintele psalmistului: JCa 0i ca un #"m răsădit lângă izv"arele a#el"r, care r"dul său va dla vremea sa şi 0runza lui nu va cădea şi t"ate câte va 0ace v"r s#"ri K <Psalm 3,?>!

Rugăciune

Preaiubite D"amne, ca răs#uns la chemarea a de a Lînainta în largJ, să ne avântăm din a#emici în #r"0unzimile iubirii ale nemărginite. !$ută'ne să des0acem legăturile care ne ţin în a#emici ale unei e>istenţe 0ără sens.



!şa cum bărcile disci#"lil"r au 0"st um#lute din belşug cu #eşte atunci când au ascultat #"runa, ne rugăm şi n"i, um#le vieţile n"astre din belşug cu #uterea, #acea şi bucuria a, atunci cânrenunţăm la a ţine #ici"arele #e 0undul a#ei şi ne aruncăm cu credinţă în braţele ale iubit"are

!mi

<raducere+ Aadu 4a#a

IP# Andrei RFmarenGo - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după Rusalii,iracolul mai mare dec%t pescuirea miraculoasă

Cu ouă uminici în urmă, Sfânta )iserică ne-a us în atenţie para&ola talanţilor! Hn talant esacea tărie #e care Dumnezeu ne'" dă #entru îm#linirea #"runcil"r sale de a'l iubi #e El şi #a#r"a#ele.

$uminica trecută ne-a arătat aplicarea acestui talant la viaţa noastră! @ mamă avea " 0iică #"sedatama a venit la *!*sus+ L!$ută'măJ <atei 1-,-=. Dar Frist"s a tăcut. !tunci a#"st"lii aînce#ut să îi v"rbească lui Frist"s, arătând s#re această 0emeie cananeancă. Frist"s lerăs#uns+ Dar Eu am venit la c"#iii ei. L7u este bine să iei #âinea c"#iil"r şi s'" aruncâinil"rJ <atei 1-,/=. 9emeia cananeancă a strigat+ LDa, D"amne, dar şi câinii mănâncă d0ărâmiturile care cad de la masa stă#ânil"r l"rJ <atei 1-,=. În acest m"ment c"nştiinţa ei0"st #e de#lin um#lută de umilinţă8 şi ca răs#uns la această #r"0undă umilinţă, D"mnul sîndurat de ea şi a s#us+ L@, 0emeie, mare este credinţa ta8 0ie ţie du#ă cum v"ieştiJ <atei 1-,2



Acum, 9vang'elia e astăzi espre pescuirea miraculoasă ne arată cum acelaşi talant se manifestăascultarea şi încreerea a&solute în cuvântul $omnului şi prouce roae e creinţă! 4e este încredinţa În ce c"nstă #r"cesul credinţei Aflăm răspunsul la aceste între&ări în 9vang'elia astăzi <0uca D,3-33>!

Frist"s a #redicat #e lacul Genezaretului. !cum #redicarea se s0ârşise. Erau d"uă bărci la mal,Frist"s a #redicat din una dintre ele. !ici El s'a adresat !#"st"lului Petru şi i'a #us+ Lână

adânc, şi lăsaţi în $"s mre$ele v"astre, ca să #escuiţiJ. Petru i'a răs#uns+ LÎnvăţăt"rule, t"an"a#tea ne'am trudit şi nimic nu am #rinsJ <;uca -,)'-=. Apostolii erau pescari cu e/perienţă6cunoşteau legile mării! $acă în timpul nopţii nu se prinea nici un peşte, atunci în timpul zilpescuitul ieşea in iscuţie! &i Petru i'a s#us aceasta. Dar a adăugat+ Lla cuvântul ău, varunca mre$eleJ <;uca -,-=. &i le'au aruncat şi un mirac"l a avut l"c. Bărcile li s'au um#lut datâta #eşte încât erau #e #unctul de a se scu0unda. !tunci !#"st"lul Petru a căzut la #ici"areântuit"rului şi i'a s#us+ L*eşi de la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sJ <;uca -,2=.

Acesta este procesul creinţei! Apostolul a ştiut că nu avea cum să prină peşti! $ar a accepcuvântul lui (ristos în el, a acceptat să facă voia Sa! 5i ce s-a întâmplat; 8n miracol $

principalul miracol nu este cel al a&unenţei peştilor, eşi fără înoială a fost o pescumiraculoasă! Principalul miracol a $ost schimHarea din interiorul lui Petru El s-a văzut psine< s-a descoperit /Ieşi de la mine< Doamne< că sunt om păcătos?2 *ată #r"cesul credinţeacce#tăm în inima n"astră cuvântul lui Frist"s, îi îm#linim v"ia. &i atunci ni se reveleaesenţialul #entru mântuirea n"astră, #entru viaţa n"astră interi"ară.

8nii spun: Jeu nu creK! Ce înseamnă aceste cuvinte; nseamnă că nu împlineşti învăţătura l(ristos! Pentru că acă ai încerca oar să împlineşti cuvântul lui (ristos, cel puţin una intporuncile 0ui, atunci esenţa vieţii ţi-ar fi revelată! $ar tu nu vrei să faci aceasta şi atunci spui: nu a

creinţă! 4e înseamnă să încerci ; 9i &ine, trebuie să 0aci ce a 0ăcut !#"st"lul Petru. În ciude>#erienţei lui de #escar, l'a ascultat #e Frist"s şi a aruncat mre$ele. !scultă deci cuvântul luFrist"s. &i unde găseşti acest cuvânt n 9vang'elie esigur! Dacă cun"aştem Evanghelia şia#licăm în viaţa n"astră, atunci ne va 0i revelată viaţa în Frist"s. &i atunci învierea ;ui va deve#entru n"i mai reală decât lumea care ne înc"n$"ară. El ne va um#le inimile cu " bucurie nedescris, cu bucuria vieţii veşnice8 şi această bucurie nu va avea s0ârşit.

%a 9vang'elia în mâini, încearcă să o aplici vieţii tale! %a tot ceea ce Sfânta )iserică îţi ă! Atunciţie ţi se va întâmpla un miracol O un miracol mai mare ecât pescuirea miraculoasă! (ristos însuşise va revela, aşa upă cum i s-a revelat lui Petru! &i atunci şi tu vei s#une în adâncul inimii tal

L(unt un "m #ăcăt"s, D"amneJ *ar dacă eşti #ăcăt"s, înseamnă că eşti b"lnav, că ai nev"ie dun medic. &i cine este "are edicul inimii dacă nu Frist"s singur

Rugăciune

@, D"amne, u vezi in0irmităţile şi rănile 0ăcute de #ăcat în inimile n"astre, care ne "#resc de îm#linirea învăţăturii ale, a cuvântului ău.

Cindecă'ne D"amne şi a$ută'ne să înce#em " viaţă n"uă

!mi



<raducere+ @ana 4a#a

IP# "Fril #alim 9ustros - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după Rusali- #ă >l lăsăm pe :ristos să ne schimHe vie=ile



%isus este ântuitorul nostru şi ântuitorul întregii omeniri! 9l a trăit oar treizeci şi trei e anipreicat mpărăţia lui $umnezeu, a vinecat mulţi &olnavi, a arătat oamenilor iu&irea lui $umnezea murit pe cruce, şi în cele in urmă a înviat in morţi, şi l-a trimis pe Spiritul Său cel Sfânt asupApostolilor în ziua 2usaliilor! 9l a orit ca lucrarea 0ui e mântuire să ureze pentru toteaunAstfel a ales oisprezece Apostoli, i-a pregătit în timpul vieţii 0ui pentru misiunea e a continlucrarea 0ui e mântuire în istorie! 9i erau oameni o&işnuiţi, ar cu 'arul lui $umnezeu au evenmari Apostoli şi misionari!

n pasa1ul evang'elic e astăzi auzim cum %isus le-a arătat Apostolilor Săi puterea Sa, şi a sintetizmisiunea lor! %isus a venit pe malul ării Ialileii, şi a fost urmat e o mulţime e oameni ornici

îl asculte vor&in! Cuvintele 0ui sunt 'rană pentru suflet! "ici un om nu a vor&it vreoată ca 9l! această ocazie particulară mulţimea a fost atât e mare încât (ristos i-a cerut lui Simon Petru săea &arca pe post e amvon! $acă (ristos se înepărta puţin e mal, mulţimea nu l-ar mai îng'esuit, ar în acelaşi timp ar fi fost în continuare suficient e aproape pentru a-l auzi!

$upă ce a vor&it in &arcă, %isus s-a întors către Petru şi i-a cerut să înainteze în larg şi să arunnăvoaele pentru a prine peşte! Petru a răspuns: J Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit nimic nu am #rins, dar, du#ă cuvântul ău, v"i arunca mre$eleK! J$upă cuvântul *ăuK remarcăm iferenţa între Petru care lucrează singur, şi Petru care lucrează cu cuvântul lui (risto

singur, Petru a truit toată noaptea şi nu a prins nimic! Cu cuvântul lui (ristos, într-o clipă, cânăvoul a fost aruncat în mare, încărcătura e peşti prinsă a fost atât e mare încât acesta a începsă se rupă! Cân Petru a înţeles miracolul care se întâmpla în faţa oc'ilor lui, a căzut la picioarele l%isus şi l-a rugat: L*eşi de la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sJ. (ristos i-a spus atunci lui PetrL7u te teme8 de acum înainte vei 0i #escar de "ameniJ ! 5i upă ce &ărcile au fost ause la mPetru, împreună cu %aco& şi %oan, şi-au lăsat munca şi casele lor, şi au mers să fie Aposto$omnului!

Cân mă gânesc la vocaţia mea, la preoţie, îmi amintesc că am spus şi eu cu Petru: J%eşi e mine, $oamne, că sunt om păcătosK! $ar %isus mi-a spus, aşa cum i-a spus lui Petru: J"u te teme6



acum înainte vei fi pescar e oameniK! "oi toţi suntem păcătoşi, ar cu 'arul lui $umnezeu puteface lucrările 0ui! ec=ia importantă de aici este următoarea; Iisus poate scoate la supra$a=ă este mai Hun >n oameni "imeni altcineva nu poate realiza acest lucru! Singurul lucru pe catre&uie să îl facem este să rămânem alături e 9l, să creem cuvântul 0ui! J Eu sunt viţa, v"i suntemlădiţele. 4el ce rămâne în ine şi Eu în el, acela aduce r"adă multă, căci 0ără ine nu #ute0ace nimicK <%oan 3D,D>! Pentru a auce roae e virtute şi sfinţenie, în viaţa noastră personală, locul nostru e muncă, în viaţa noastră în comunitate, şi în eucarea copiilor noştri, tre&uie

rămânem uniţi cu (ristos şi să ascultăm cuvântul Său!• Să privim la #imon Petru! $acă (ristos nu s-ar fi întâlnit cu Petru, el ar fi trăit şi murit ca

pescar! .amenii care au trăit pe malul lacului au văzut în Petru un semen e-al lor cu o inimmare, nimic mai mult! ristos a văzut 'n el un lider, care le va vorbi 'ntr-o zi la trei mii doameni ce se vor boteza şi vor deveni creştini$

• Să privim la alţi Apostoli şi lieri ai )isericii lui (ristos! #$ ,atei a fost un vamea1oritatea oamenilor l-au consierat un trăător şi un 'oţ, eoarece evreii îi ispreţuiau pcei care erau anga1aţi ai stăpânirii romane, şi în plus, vameşii cereau aesea e la oameni mmulţi &ani ecât ar fi tre&uit! ulţimea nu avea nevoie e atei! Dar isus a văzut 'n dorin*a de a 'ndrepta toate relele, dorin*a de a-l slui pe Dumnezeu, şi l-a c&emat să devinun mare Apostol şi Evan)&elist$

• $e-a lungul întregii istorii a )isericii putem găsi e/emple ale acestui fel e transformare, care (ristos scoate ce este mai &un in oameni! Saul, persecutorul $omnului, a evenPavel, vas ales al lui $umnezeu şi mare Apostol şi misionar6

• IacoH şi Ioan şi-au lăsat năvoaele pentru a eveni şi ei mai Apostoli şi misionari e raglui (ristos!

$esigur, acest lucru nu a fost vala&il oar în trecut6 este vala&il şi astăzi! Se poate întâmpla şi cu no

9/istă mulţi oameni astăzi ale căror vieţi au fost atinse e $omnul şi care, în consecinţă, au fotransformaţi în creştini care îl slu1esc cu entuziasm pe $omnul şi pe aproapele lor! Petru ne ara#r"cesul acestei trans0"rmări. În #rimul rând şi'a mărturisit slăbiciunea. 4ând a înţeles cine esFrist"s, a căzut în genunchi înaintea D"mnului. !#"i şi'a #ărăsit vechiul m"d de a trăi şiurmat n"ul m"d al D"mnului.

Să evenim conştienţi e măreţia lui (ristos şi e micimea noastră, e sfinţenia 0ui şi e păcatnostru, şi apoi să aucem lumina lui (ristos în vieţile noastre pentru a le transforma în cât mai &incu putinţă!

Sf! Pavel le-a scris efesenilor: J (ă vă dezbrăcaţi de vieţuirea v"astră de mai înainte, de "mul cvechi, care se strică #rin #"0tele amăgit"are, şi să vă înn"iţi în duhul minţii v"astre, şi să vîmbrăcaţi în "mul cel n"u, cel du#ă Dumnezeu, zidit întru dre#tate şi în s0inţenia adevărulu<9feseni 4,77-74>!

%u&iţi fraţi şi surori, a influenţat (ristos vieţile voastre; Suntem tot ceea ce putem fi; Suntem înălţimea potenţialului nostru; +acem tot ce putem mai &ine O la şcoală, la &iserică, la locul muncă, acasă; Să lăsăm ca viaţa lui (ristos să atingă vieţile noastre, şi năvoaele noastre vorumplute cu peşte, vom auce roae &une pentru noi şi pentru întreaga lume! Amin!



<raducere+ @ana 4a#a

Pr )eorge Dimopoulos - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după RusaliiPescarii de oameni

$ragi creincioşi, pasa1ul evang'elic e astăzi in Sf! 0uca ne poartă pe lacul I'enizaret! eenişte pescari care se întorc e la pescuit cu plasele goale! Pescarii au nevoie e peşte pentru avine şi pentru a-şi cumpăra cele e tre&uinţă pentru familie! $ar, upă cum spune 9vang'elia, îno noapte pescarii nu au prins nimic O în sc'im& i-a cuprins isperarea văzânu-şi plasele goale!

unca pescarului este ificilă! $ar pentru Sfânta Scriptură este o muncă cu mare încărcătusim&olică! Pentru a prine peştele, pescarul tre&uie să fie e/perimentat şi &ine pregătit! 0a fel poate spune şi espre pescarii e suflete! +iecare preot, fiecare preicator, pentru a atrage sufleteîn plasa lui (ristos, tre&uie să fie &ine pregătit şi e/perimentat! 8n pescar tre&uie să fie ră&ătocalm! $e multe ori îşi va arunca năvoul şi va prine puţin peşti sau eloc! 0a fel se poate spuşi espre preot! $e multe ori va preica fără prea mari roae! 5i totuşi, nu se va a &ătu$impotrivă, va continua cu o mai mare fervoare! unca pescarului este ificilă: tre&uie să facă faapei sărate şi reci, valurilor, vântului, ploilor "ici misiunea preotului nu este mai uşoară! 5i omca şi marea, este foarte capricios! Cân un pescar prine o plasă plină, se &ucură! $ar apoi începe aleagă peştele &un e cel rău, şi la final cea mai mare parte in plasă se întoarce în mare! Atunci



apucă isperarea! 0a fel se întâmplă şi cu preicatorul! Prin preica sa in &iserică el reuşeşte săcapteze pe creincioşi, să îi prină în plasă! ai apoi însă, mulţi in cei prinşi în plasa sa se întoîmpotriva lui! Avem atâtea e/emple in e/perienţa noastră sau a altora! Cât e mulţi ispreţuie'arul şi arul primitPrintre cei ce stau la marginea lacului este şi $omnul! 9l se urcă în cora&ia lui Simon, pe care mapoi avea să-l numească Petru <0uca D,?>! %isus îi cere lui Petru să o înepărteze puţin e mal, ca tosă îl poată veea! %isus a transformat cora&ia în amvon, şi a început să preice: J &i şezând

c"rabie, învăţa, din ea, mulţimileK! Aceasta ne poate foarte &ine slu1i rept lecţie, că 9vang'elia (ristos, Cuvântul lui $umnezeu, nu este legat e vreun loc anume, în nici un caz oar e amvoane&isericilor noastre! Acţiunea preicării poate şi tre&uie să ai&ă loc oriune, upă cum îi scria Pavlui *imotei: J Pr"#"văduieşte cuvântul, stăruieşte cu tim# şi 0ără de tim#, mustră, ceartîndeamnă, cu t"ată îndelunga'răbdare şi învăţăturaK <7*imotei 4,7>! Ca să fiu mai clar: locul unstau acum este un amvon e une vă preic! $ar şi restaurantul une merg să îmi mănânc amiapoate să fie un amvon! ergân pe straă sau intrân în magazine toate sunt situaţii ce pot eveamvoane! *ot ce spun tre&uie să fie ca o preică O o preică e care să &eneficieze semenul meAtâţia oameni spun espre preot: JCe &un este Ce frumos vor&eşteK $oar că &unătatea conceptul creştin este foarte iferit e altele! Adevăratul creştin este mereu atent la limbaul său

nu 'şi permite să rostească cuvinte dure$ +reştinul onest şi adevărat nu se sc&imbă, indiferent damenin*ările dimpreur$

0a sfârşitul preicii, %isus îi cere lui Petru să riice ancora şi să meargă în larg, ca să mai arunoată năvoul! Petru o&iectează imeiat: J Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu a#rinsK! Acelaşi pesimism îi caracterizează şi pe oamenii e astăzi, mai ales cân tre&uie să o ia ecapăt cu ceva! Cât e familiare sunt e/primările: J9ste imposi&il să fac asta "u ar fi tre&uit începem aşa "u tre&uia să ne facem o &iserică aşa mare, pentru o comunitate aşa mică 9piscopsau preotul nu au nici un rept să facă aceastaK Ce greşeală Poziţia creştinului în societate tre&u

să fie mereu pozitivă! Creştinismul este o e/perienţă pozitivă, nu o negaţie! Singurul omeniu care creştinul îşi poate permite negativismul este atituinea faţă e păcat! $ar cân este vor&a progres, el tre&uie să fie mereu optimist, încrezător că $umnezeu este cu noi! "e încreem provienţa Sa, în iu&irea Sa paternă!

$omnul insistă, iar Petru aruncă plasa totuşi: Jdar, du#ă cuvântul ău, v"i arunca mre$eleK! Plaa&ia scufunată, evine grea: J 0ăcând ei aceasta, au #rins mulţime mare de #eşte, că li se ru#eamre$eleK! Petru este şocat! $a Petru, ar nu ai e ce să fi surprins "oaptea trecută te-ai c'inuteri&il să pescuieşti, ar fără (ristos! Astăzi mre1ele tale sunt pline cu &inecuvântările Sale! Cum putea rămâne plasele goale; 9ste esigur o lecţie şi pentru noi! Aesea aruncăm plasele fără să

amintim e (ristos, fără să căutăm &inecuvântarea Sa! ulţi apelăm la forţă acă tre&urile nu mer9forturile sunt însă în van, investiţiile pierute, iar speranţele nu se împlinesc! $e fapt, fă$umnezeu şi fără (ristos, nu putem să o&ţinem roaă!

Prima reacţie a lui Petru la această lucrare miracul"asă a lui *isus a 0"st c"nştientizarnimicniciei sale. 9l îi spune: J *eşi de la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"s!K 9 ca şi cum i-spune: J$u-te e pe cora&ia mea, căci nu e un loc pentru tine! *u eşti curatK "u, Petru, greşeş$omnul a venit pentru cei păcătoşi! Cei &olnavi au nevoie e meic, a spus 9l oată, nu cei sănăto%ată ce fapt ciuat: in preicarea lui %isus, păcătoşii O ca Petru O au evenit mari preicatori!



$ragi creincioşi, să ne &ucurăm! Păcătoşii evin preicatori, apostoli, Părinţi ai )isericii! J (im"nnu te teme8 de acum înainte vei 0i #escar de "ameni K! %u&iţii mei, păşiţi înainte: %isus (ristos aşteaptă pe voi, mă aşteaptă şi pe mine! eniţi, 9l are un loc pentru fiecare, pentru ca să puteţi sta propriul vostru amvon şi să preicaţi espre măreţia lui $umnezeu! El, aşa du#ă cum amintea (0. *"an Gură de !ur, îl acce#tă la 0el şi #e ultimul şi #e #rimul. $ă aceeaşi răsplată a&unenprimului ca şi ultimului! %ar sarcina ce-o avem este, într-aevăr, uşoară, acă o facem împreună 9l! Amin!

Părintele Ion "%rciuleanu - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a dupăRusalii - Pescuirea minunată



Sfânta 9vang'elie e astăzi ne înfăţişează in nou întâmplarea cu alegerea celor intâi Apostoli $omnului: Petru <numit mai înainte Simon> şi Anrei, fiii lui %ona, %aco& şi %oan, fiii lui Geveeu! au fost cei intâi c'emaţi la slu1&a apostoliei!

Spre miezul nopţii, ouă coră&ii e pescari &răzau apa! 8na era a lui Simon Petru, alta a lui %acoşi %oan, fiii lui Geveeu, toţi pescari in )etsaia, avân fiecare însoţitorii tre&uitori, pentru u

pescuit &ogat! Peştele se prine mai uşor în nopţile liniştite, şi e aceea aceşti vestiţi pescari Ialileea foloseau prile1ul pentru a face o trea&ă cu spor! $ar trua le-a fost zaarnică! *oată noaptau vâslit în sus şi în 1os, pentru a găsi un loc cu noroc pentru mre1e, fără, însă, să prină ceva! Cânzorile s-au ivit in epărtări şi soarele s-a arătat la răsărit, ei s-au retras la ţărm, îngânuraţi necă1iţi, că o noapte aşa e prielnică le-a fost fără folos! 9a fusese în aevăr aşa, ar nu în zaar, pentru a prile1ui un folos mult mai mare şi mai general, care avea să fie nu numai al celor ofamilii e pescari, ci al omenirii întregi! Căci iată ce se petrece mai eparte: .e când pescarii spălau mreele şi se pre)ăteau să plece, ei văd la *ărm mul*ime mare de popor 'mbulzindu-se asculte pe cineva care 'i vorbea$ Era isus, despre ale cărui 'nvă*ături se dusese vestea 'n tot *inutMalileei$ Năzând pe pescari, Domnul isus lasă mul*imea şi vine 'n corabia lui .etru, pe care

roa)ă s-o depărteze pu*in de la mal iar fiindcă mul*imea veni şi ea spre corabie, isus 'şi urmpredica$ +ând a terminat, mul*imea a rămas 'n)ândurată de cele ce auzise, iar isus ru)ă pe .etsă depărteze corabia mai 'n lar) şi să arunce mreele 'n mare, pentru a 'ncerca din nou spescuiască$ 8irat de acest 'ndemn la o trudă care i se părea zadarnică, .etru zice4 <"ată n"a#tne'am "stenit şi nu am #rins nimic, deşi tim#ul şi a#a au 0"st #rielnice. "tuşi, du#ă cuvântău, v"i arunca mrea$a=$ Abia trecuseră câteva momente şi mreele 'ncepură să se mişte şi să afunde$ Era semn că peştele intra 'n plasă$ 8ai aşteptară pu*in, dar mreele deveniseră atât d)rele, 'ncât amenin*au să se rupă$

Făcură semn la cei din a doua corabie, să le vină 'n autor$Aceştia, mira*i, vin 'n )rabă, tra) 'mpreună mreele, le răstoarnă 'n corabie, care de asemenea umple şi constată, cu mirare, că amândouă corăbiile stau )ata să se scufunde din cauza )reută*iimul*imii peştilor$

Ho*i rămân uimi*i de această 'ntâmplare$ Atâta peşte prins 'n câteva clipe, când o noapte 'ntrea)pescarii nu izbutiseră să prindă nimic$ .etru, care era un suflet sim*itor, 'n fa*a acestei 'ntâmplăminunate, mai uimit decât to*i ceilal*i, a căzut 'n )enunc&i şi a zis, plin de frică şi de mirare4 L*ede la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"s. 4e #utere în0ăţişezi înaintea n"astră, dacă 0aci să

întâm#le asemenea lucruri care trec închi#uirea şi #uterile n"astre #ământeştiJ /enin, blând'n)ăduitor, isus se apropie de .etru şi 'i zice4 L7u te teme De acum vei 0i #escar de "ameniată ce putere are cuvântul lui isusG amenii 'şi lasă toate ale lor, familia, meseria, locul lor draşi-% urmează$ $in pescuitori e peşte evin pescuitori e oameni, evin apostoli, trimişii lui %isus lume, vestitorii Sfintei 9vang'elii, solii mpărăţiei lui $umnezeu către oameni, Jfiii împărăţiePrintr-un singur cuvânt şi printr-o singură privire, viitorii apostoli sunt auşi la picioarele lui %isus!

Prezenţa lui %isus şi c'emarea Sa au făcut ca aceşti pescari să ea un răspuns imeiat la c'emarântuitorului, ceea ce constituie în istoria omenirii unul intre cele mai mari evenimente! 4ăci

aceleaşi cuvinte+ LCeniţi du#ă ineJ şi cu " sim#lă #rivire sunt chemaţi în slu$ba a#"st"liei 9il



din Betsaida, 7atanail cel 0ără vicleşug, atei vameşul şi t"t restul cetei a#"st"lice. 4ea mmare #arte sunt #escari, numai unul vameş, "ameni sim#li, umili, su0lete curate ca natura îmi$l"cul căreia îşi câştigau e>istenţa, minţi nealterate de cultura rabinică şi de învăţătur0ariseică, 0iri deschise, ca#abile de credinţă şi dev"tament, de renunţări şi sacri0icii.

De ce D"mnul n"stru *isus nu'şi găseşte ucenici #rintre alţi "ameni+ #re"ţii legii vechi, 0arisecei învăţaţi, "amenii cei b"gaţi, dregăt"rii cei mai res#ectaţi din t"ată lumea %ată că rânuiala

$umnezeu este alta ecât cea a firii noastre! !lege a#"st"li dintre "ameni săraci, #escari şi "amesim#li, #entru ca "ricine să'şi dea seama că de la Dumnezeu s'a 0ăcut aceasta. J Dumnezeu şiales #e cele nebăgate în seamă, ca să dea $"s #e cele ce sunt, aşa că nici un tru# să nu se laude 0aţa ;ui K <% Cor! 3, 7>! Aceşti oameni cinstiţi şi curaţi la inimă aşteptau cu neră&are pe esiaerau gata să 1ertfească totul numai ca să-0 urmeze! Pentru aceasta oc'ii $omnului se opresc asuplor, c'iar acă mintea lor nu va putea înţelege toteauna pe nvăţătorul lor, c'iar acă uneori se vînoi e 9l şi vor şovăi şi poate nu-i vor putea pricepe toate învăţăturile şi pilele, iar la urmă, momentele grele îl vor părăsi! *oate le vor fi iertate pentru inima lor curată şi râvna cu care arăspuns la c'emarea 0ui intâi!

4um şi'au înde#linit a#"st"lii chemarea l"r şi #rin ce #utere 9ără #uterea dumnezeiască ce lia dat şi 0ără harul (0ântului Duh ce s'a c"b"rât în ziua 4incizecimii, ucenicii D"mnului n'ar#utut 0ace ceea ce au 0ăcut şi n'ar 0i $ucat nici un r"l. Ar fi rămas şi ar fi continuat să ucă meparte viaţa lor e pescari şi e oameni simpli, neştiută e nimeni! $ar %isus i-a smuls in mulţimnecunoscută, in viaţa o&işnuită, ânu-le o misiune sfântă! Cuvântul 9vang'eliei se răspâneşprin ei cu uimitoare repeziciune! J În t"t #ământul a ieşit vestirea l"r şi la marginile lumcuvintele l"r K! Cân apostolii porniră în lume ca să vestească cuvântul lui (ristos, lumea eiolatră6 într-un timp istoric scurt, marea ma1oritate a lumii renunţase la înc'inare la ioli, pentruîm&răţişa 9vang'elia $omnului! Crucea $omnului, o&iect e ocară şi ruşine, evine mi1loc

mântuire, o&iect e înc'inare şi iu&ire! 2oma însăşi, stăpâna lumii, intră în mre1ele învăţăturii l%isus, aşa încât, upă cuvântul lui *ertulian, Lcreştinii sunt #retutindeni, "cu#ând cetăţicâm#iile, #alatele, senatul şi 0"rul, lăsând #ăgânil"r numai tem#lele g"aleJ.

*rimiţânu-şi ucenicii la propovăuire, %isus nu le făgăuieşte &unăstare, ranguri, mărire şi slavă, impotrivă, le-a spus că în lume necazuri vor avea, că vor fi &at1ocoriţi şi urâţi! *otuşi, opera lor esmăreaţă şi trainică pentru întemeierea )isericii şi răspânirea creştinismului! rans0"rmar#escaril"r din Galileea în a#"st"li neîn0ricaţi s'a 0ăcut cu #uterea lui *isus, 9iul lui Dumnezeu.propovăuirea lor, nimic nu i-a înfricoşat, căci, upă învăţătura Sf! Apostol Pavel, nici 0"amea, nisetea, nici lungimea tim#ului, nici tru0ia cel"r b"gaţi, nici #ersecuţiile cel"r #uternici, ni

m"artea, nimic nu i'a îns#ăimântat. %storia creştinismului ne spune că prin învăţătura lui %isupropovăuită e apostoli şi urmaşii lor s-a regenerat lumea păgână! %u&irea e oameni a at li&ertaro&ilor! Spitale şi aziluri &inefăcătoare au apărut în curân alături e ruinele amfiteatrelor stropite sânge omenesc!

$ar întâmplarea aceasta are şi un alt tâlc aânc! 9a nu este numai semnul &iruinţelor pe care, mtârziu, ucenicii $omnului le vor avea între oameni, răspânin învăţătura Sa, ci şi încreinţarea această omenire, în întregul ei, ca şi fiecare in noi, în parte, nu putem realiza nimic trăitor, în afaînvăţăturii 0ui, în afara legilor statornicite e 9l! *oate străaniile noastre, în afara cuvântului 0

sunt zaarnice, ca şi trua pescarilor in 9vang'elia e astăzi!



J"ată n"a#tea "stenindu'ne, n'am #rins nimicQK este munca li#sită de harul lui DumnezeJdar du#ă cuvântul ău v"i arunca mre$eleQK este munca s0inţită #rin har, munca aducăt"ade r"d b"gat şi satis0acţie materială şi s#irituală.

Programul ieal al vieţii omeneşti se cuprine în ouă cuvinte scurte: roagă-te şi munceşte! Starlumii e azi, cu înfăţişarea şi realităţile ei, este ovaa zăărniciei omeneşti, cân faptele sunt

afara cuvântului lui %isus! +rământările sociale şi politice, crizele spirituale, murmurele nemulţumire nu sunt altceva ecât ecoul unei vieţi în afara lui (ristos, rezultatul firesc la care a1uns minţile fără cuget creştin, care um&lă upă alte legi ecât ale lui %isus!

Ceea ce au făcut Petru şi tovarăşii lui, upă ce s-au ostenit o noapte întreagă în zaar, să facemnoi! ntre munca lor fără folos, făcută noaptea pe lacul I'enizaretului, şi JCuvântulK lui %isus, ei preţuit mai mult pe acesta in urmă şi astfel au reuşit! *ot aşa să facem şi noi!

@rice muncă trebuie să aibă la temelie învăţătura ântuit"rului Frist"s, îndemnul şi chemare;ui de a arunca mre$ele, nu alte îndemnuri. Această învăţătură ne stă la înemână oricân

oriune!

4reHuie să ascultăm chemarea lui Iisus şi vom >n=elege adevăratul rost al vie=ii spirituacreştineşti Sf! Apostol Pavel ne spune şi ne îneamnă: J@ri de mâncaţi, "ri de beţi, "ri altceva 0aceţi, t"ate s#re mărirea lui Dumnezeu le 0aceţi K <% Cor! 3, ?3>!

$eci viaţa noastră e creştini să fie, în toate înfăptuirile ei, o împlinire a poruncilor lui $umnezeunăzuinţă puternică e a ne potrivi viaţa cu voia 0ui şi vom a1unge la împlinirea năzuinţelor noastsfinte, upă înaltele c'emări ale $omnului %isus prin apostolii Săi! Ascultân şi înfăptuin c'emar

$omnului %isus, vom fi ucenicii şi vestitorii voilor Sale, ca oameni noi, lucrători cinstiţi, 'otărâţiîncrezători în puterea $omnului, care umple mre1ele celor ce urmează poruncile 0ui! Amin!



Pr ,ihai 4egzeş - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după Rusalii -Voca=ia creştinească

*ema evang'eliei e astăzi este vocaţia! $e fapt, întreaga )i&lie tratează acest su&iect, eoarece fiecare viaţă umană e/istă o vocaţie! Prin urmare, )iserica ne c'eamă să meităm misterul c'emăpe care $omnul ne-o aresează! 5tim că fiecare om are vocaţia sa şi că fiecare vocaţie are o misiuspecifică pe care tre&uie să o împlinească! C'iar e la începutul istoriei mântuirii $umnezeu a ceroamenilor să cola&oreze în veerea realizării planului Său mântuitor în favoarea lor! n * au foc'emaţi patriar'ii şi profeţii6 în "*, apostolii! 5i astăzi $umnezeu c'eamă &ăr&aţi şi femei, ca cola&oreze la răspânirea mpărăţiei Sale în lume, ca mesa1ul Său e iu&ire şi pace să poată a1unla toate popoarele!

n *, profetul %saia are o veenie <cfr! %s @,3-B> în care, aflânu-se în *emplul in %erusalim,contemplă pe $omnul! ntâlnirea sa cu $omnul este neaşteptată, ar va influenţa viaţa şi misiunprofetului! $umnezeu îi apare ca un 2ege în toată splenoarea Sa, încon1urat e serafimi, caformează ceata curţii Sale! Serafimii au şase aripi şi sunt mereu în mişcare, gata să împlineas



poruncile $omnului! Cântecul lor: sfânt, sfânt, sfânt, e/primă realitatea sfinţeniei, specifică numlui $umnezeu: sfântul prin e/celenţă, e/primat prin repetarea e trei ori a cuvântului Jsfânt9/presia J$omnul puterilorJ, oreşte să întărească şi să afirme că $umnezeu este stăpânul tuturputerilor cereşti şi pământeşti, suveranul suprem al universului!

Cuvântul JsfântK, aplicat lui $umnezeu înseamnă JespărţitK <separat>, iferit e tot ceea ce esrealitate creată! Sfinţenia manifestă şi a&soluta Sa perfecţiune morală6 e/primă realitatea ivină

toată &ogăţia sa infinită, în frumuseţea Sa ma/imă, în perfecţiunea Sa a&solută! *ot pământul esplin e mărirea 0ui, e prezenţa 0ui proniatoare! Acest imn îl cântăm la fiecare Sf! 0iturg'ie! .aparticipăm in suflet la &ucuria aoratoare a îngerilor;

+raţilor bservăm că 'n prezen*a lui Dumnezeu, saia 'n*ele)e toată neputin*a şi micimea scondi*ia sa de om slab şi păcătos$ ;nsă Dumnezeu intervine cu mila /a, prin atin)erea serafimulucură*indu-l pe profet de toată vina şi necură*ia, purificându-i sufletul$ Acest lucru are o consecinimportantă, deoarece atunci când Domnul caută un voluntar, saia (iată rodul purificăriiG#, spuimediat4 <ată-măG Hrimite-mă pe mineG<$ Acest lucru ne 'nva*ă că adevărata convertire implicvestirea Evan)&eliei, a adevărului, celorlal*i oameni$

9vang'elia ni-0 prezintă pe %isus în &arca lui Petru O sim&olul )isericii O învăţân mulţimi.&servăm că mai înainte e toate %isus a preicat, arătânu-le apostolilor că: omul nicioată ntre&uie să acore lucrurilor pământeşti o valoare mai mare ecât cea trecătoare pe care o au! naintlor primează rugăciunea şi vestirea &inelui

9vang'elia ne informează că %isus nu învăţa oar în Sinagogă, ci în orice loc în care găsea lumispusă să l asculte $acă lumea i cere a1utorul, pentru a o JputeaK a1uta, %isus cere a1utorul lPetru şi prietenilor săi! $umnezeu cere cola&orarea omului! 5i noi, aunaţi aici, facem parte

JmulţimileK in lumea întreagă şi in toate timpurile ,aunate în 1urul lui %isus, pentru a asculta cece $umnezeu oreşte să spună oamenilor şi a primi a1utorul Său!

Dumnezeu a înzestrat "amenii cu darul mult"r calităţi care au ca sc"#+ #reamărirea (a, iubireşi slu$irea a#r"a#elui, în vederea mântuirii lumii întregi. D"mnul i'a dat "mului şi darlibertăţii, iar acesta îşi #"ate 0"l"si calităţile sale #entru a 0ace binele sau a 0ace răul. $in păcamulţi oameni se folosesc e calităţile lor pentru a se afirma în c'ip egoist, pentru a realiescoperiri împotriva vieţii oamenilor! $e fapt, escoperirea şi cunoaşterea interiorului atomuluius la crearea &om&ei atomice! .mul nu a folosit energia atomică oar pentru facerea e &ine! zilele noastre, visul multor oameni este acela e a se îm&ogăţi! Acest lucru poate fi un mo pentru

i eli&era e mizerie, foame şi e &oală pe cei săraci sau un mo pentru a crea o şi mai mare mizerisărăcie şi asuprire a celor mulţi, în măsura în care &ogăţia este privită ca o posesie egoistă e &unu

n familiile e astăzi, copiii nu mai sunt eucaţi să caute voia lui $umnezeu, ci părinţii proiecteaviaţa lor strict în orizontul realităţii pământeşti! Astfel o viaţă întreagă o c'eltuiesc fugin uiluzia realizării, upă onoruri strict lumeşti şi uită să aucă mărire şi cinste lui $umnezeu! Se pacă astfel 1ueca şi Petru, ar la un moment at, e/perimentează falimentul total! nţelege că el <caoricare om> este mic şi sla&, iar în faţa greutăţilor ar vrea să se preea, să a&anoneze totu4uvintele lui *isus arată că Dumnezeu nu d"reşte să ne #redăm, nu vrea să 0im biruiţi d



0alimentQ *isus ne cere să aruncăm mre$ele, să mai încercăm " dată, să trecem #este deziluzii, înălţăm "chii de la #ământ la cer şi să ne trăim viaţa bazând'" #e #uterea lui Dumnezeu.

%meiat, 9vang'elistul introuce un ta&lou nou: %isus îi ă lui Petru un orin neaşteptat: J arunmre$ele în a#ăJ $eşi upă o noapte întreagă e pescuit în van, propunerea lui %isus este estul ciuată, părân a fi o provocare faţă e profesionalismul şi e/perienţa e pescar e o viaţă a lPetru O %isus, un tâmplar, poate să-mi ea sfaturi cum să pescuiesc; O ucenicul ascultă e porun

ântuitorului, c'iar acă aruncarea mre1elor constituia o muncă grea, istovitoare şi lungă! %isus apropie e pescari la terminarea muncii! .are nu ar fi tre&uit să-i lase să se oi'nească; $eşi întâlnesc pe $omnul c'iar cân sunt mai o&osiţi şi mai escura1aţi, ei se întorc la muncă! $ar încreinţează 0ui in răsputeri Acest fapt îi va salva

$eoarece Simon, cu puţin înainte, cunoscuse eficienţa cuvintelor lui %isus O atunci cân i-a vinecsoacra O <cfr! 0c 4, ?Bs>, l ascultă! n această situaţie, el se încree total în cuvintele ântuitoruluc'iar acă poruncesc un lucru, care upă mintea umană este estinat falimentului! inunea arată ceste e înţelept ca omul să se încreaă oricân în cuvintele lui %isus

ăzân minunea, Petru retrăieşte e/perienţa lui %saia: în timp ce escoperă puterea lui $umnezeînţelege micimea şi păcătoşenia sa care nu poate sta aproape e $omnul şi, prin urmare l roagJ D"amne, mergi de la mine, #entru că sunt un #ăcăt"sJ! $in cuvintele sale înţelegem că Petrurecunoaşte umnezeirea! %isus, prietenul păcătoşilor, nu pleacă e la el, ci îl c'eamă să lucreze în vSa: L7u te teme. De acum înainte vei 0i #escar de "ameniL.

Petru îşi recun"aşte slăbiciunea, necredinţa, însă D"mnul va #"rni chiar de la acest nivel #entra 0ace din el LstâncaJ #e care îşi va c"nstrui Biserica. 7u'l ceartă #entru necredinţa lui, ci îi cesă nu se teamă, încura$ându'l şi susţinându'l, #remiindu'l #rin misiunea măreaţă ce i

încredinţează, sub identitatea unui nume n"u. (chimbându'i numele lui Petru, *isus îi schimbmenirea vieţii, dar de 0a#t, viaţa le'" schimbă la t"ţi cei care Îl urmează, inclusiv cel"rlala#"st"li, #lătind #reţul $ert0ei de #e cruce #entru ca să elibereze de #ăcat #e t"t "mul. !st0ePetru ? un "m #ăcăt"s şi ne#"trivit #entru " ast0el de misiune ? #rin #uterea 4uvântului lui *isudevine L4a#ul văzutJ al Bisericii.2ăspunsul afirmativ al lui Petru şi al prietenilor săi este instantaneu şi total: Jlasă t"tul şi urmeazăJ! $in asociaţi în afaceri, evin asociaţi în preicarea 9vang'eliei, pentru că, lăsân totul,urmează pe $omnul! @bservăm că "mul îşi acce#tă şi urmează misiunea sa adevărată, în urmunei întâlniri #ers"nale cu Dumnezeu, în *isus 4rist"s.

%u&iţilor Pericopa ne arată că %isus c'eamă mereu &ăr&aţi şi femei să-şi pună viaţa în servici9vang'elizării, c'iar acă mulţi avem impresia, că în ciua unei munci asiue şi epuizante, &azape o mare e/perienţă, nu am reuşit să realizăm mare lucru, asemenea lui Petru! Poate că acest lucni se întâmplă eoarece nu avem cura1ul să trecem mai eparte: să înţelegem slă&iciunile noastresă ne punem viaţa la picioarele lui %isus, încrezânu-ne or&eşte în puterea şi în a1utorul Său! Peteste garanţia faptului că viaţa mereu ni se sc'im&ă în &ine acă ne încreem în $omnul, care a traspentru noi aevărata şi singura cale care uce la eternitate!

$acă în ciua falimentelor, nu ne între&ăm acă ne trăim viaţa la lumina şi upă planul l

$umnezeu, eşecul eplin este asigurat! Proiectele noastre au faliment pentru că nu sunt în linie c



ceea ce $umnezeu vrea e la noi, fiinu-ne ăunătoare mântuirii sufletului "u ne mântuz&ătânu-ne să împlinim visurile noastre cu orice preţ, ci numai urmân voia, porunca $omnulasemenea lui Petru!

Prin urmare, minunea O un semn am&iguu O constă în faptul că Petru vee în succesul pescuirii usemn ivin! Ar fi putut spune că este vor&a numai e norocul începătorului, ar nu neagă aevărul

Cuvintele: J"u sunt vrenicK pot fi o scuză pentru a-0 ţine pe $umnezeu eparte e noi! 9l a venîn lume, vrea să se apropie e noi, ar noi, orin să fim inepenenţi, l ţinem la istanţă! $cuvintele lui Petru o&servăm că este omul cel care pune coniţii, nu $omnul 2ăspunsul lui %isusIenial "ici o pro&lemă, Petre $e fapt, 9u am venit pentru păcătoşi, nu pentru sănătoşi!

estea cea &ună e astăzi este că $umnezeu nu are nevoie e genii, e cei care au realizat ceva viaţă, ci are nevoie e mine, e tine aşa cum suntem, cu coniţia să înţelegem slă&iciunile proprşi să mergem în urma Sa!

ăzân minunea, Petru va înţelege că ascultarea $omnului este infinit mai prouctivă ecât mun

şi e/perienţa sa e o viaţă $e fapt, %isus îl pregăteşte pe Petru pentru o misiune nouă: pescar oameni, pentru care nu este suficient să ai e/perienţă şi să cunoşti teoretic câteva princip9vang'elizarea nu se face oar pe &aza puterilor omeneşti, ci urmân planul lui $umnezeu criteriile Sale! n urma minunii, Petru O în ciua slă&iciunilor sale O alege să asculte până la capăt poruncile $omnului, arătânu-ne care tre&uie să fie stilul ucenicului in toate timpurile!

naintea lui $umnezeu, %saia şi Petru pot oar să-şi recunoască slă&iciunile! 9ste interesant $umnezeu se foloseşte c'iar e aceste slă&iciuni pentru răspânirea 9vang'eliei! nţelegem că %isîncreinţează preicarea Cuvântului Său, răspânirea 9vang'eliei, nu atât unor specialişti, ci un

oameni simpli, sla&i; Acest fapt evienţiază şi mai mult puterea lui $umnezeu $ar pentru 9vang'elia să fie preicată, Petru <şi orice om> tre&uie să-şi recunoască mai întâi slă&iciunilnecreinţa, puterile limitate, lipsurile, fragilitatea! $acă omul nu-şi recunoaşte micimea înseamnă pe $umnezeu <9vang'elia şi aevărata creinţă> nu 0-a întâlnit nicioată!

Acest fel e a veea lucrurile se opune ieilor noastre legate e apostoli, preoţi, pe care e multe oîi privim ca pe nişte super-eroi: a avea creinţă înseamnă a fi puternic, soli <e neclintit>, sigurar Petru ne învaţă, că unica siguranţă pe care o avea era aceea că nu va prine nimic, zicânJ Du#ă 4uvântul ău, v"i arunca mre$eleJ! *otuşi, în ciua slă&iciunilor sale se încree Cuvântul $omnului, îşi a&anonează activitatea şi viaţa în mâinile Sale! Acest lucru va însem

succesul său!

"oua lor misiune: JPescari de oameniJ, nu înseamnă că $umnezeu sau apostolii vor trata oamenca pe nişte animale, ci sensul e/presiei în greacă se trauce cu: Ja-i prine vii: vii, în veersalvării vieţii lorJ, a-i salva pe oameni din mi0locul valurilor >nvolHurate ale mării< pentru arestitui via=a

inunea săvârşită ne arată puterea, veriicitatea şi eficienţa Cuvântului lui %isus, vestinu-ne fecunitatea misiunii )isericii: salvarea oamenilor care se află încon1uraţi e pro&lemele vieţii

ameninţaţi e moarte, prin puterea Cuvântului lui %isus!



0a lumina celor spuse până aici putem intui care sunt elementele constitutive ale unei vocaţiniţiativa este a lui $umnezeu: 9l este cel care c'eamă6 pentru cel c'emat este important înţeleagă că viaţa lui este în relaţie strânsă cu $umnezeu: $umnezeu este sfânt, mare, iar omul essla& şi nevrenic! $umnezeu a 'otărât să se folosească e mi1loace fragile în veerea realizământuirii tuturor oamenilor, instrumente pe care 9l le purifică şi le trimite în misiune! C'emar$omnului este în veerea unei misiuni: misiunea nu este întoteauna clară, este importa

ataşamentul e totală încreere al ucenicului6 răspunsul omului este cel al urmării $omnului înttotul6 puterea pentru împlinirea misiunii vine e la $umnezeu <nu e la apostol>: e e/emplu, Pavrecunoaşte că în el lucrează J'arulK lui $umnezeu! "u suntem noi cei care alegem să-0 urmăm $omnul: este 9l cel care ne c'eamă să-0 urmăm!

Petru îşi ă seama e nimicnicia sa în clipa în care %isus îşi arată marea iu&ire faţă e oamenprocurânu-le peştele necesar pentru a-şi astâmpăra foamea! "umai iu&irea ne stimulează sc'im&area vieţii spre o cale nouă: Jpescari e oameniK

Am



Pr )heorghe .eam=iu - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după RusaliiEpisodul pescuirii minunate

eitân atent asupra pericopei evang'elice citită azi, pericopă în care Sfântul 9vang'elist 0uca istoriseşte episoul pescuirii minunate şi al c'emării la apostolat a lui Simon, care ca apostol se c'ema Petru, şi al lui %aco& şi %oan, fiii lui Geveei, trei lucruri ne reţin atenţia privitor comportarea lui Simon Petru! Acestea sunt:3! 2esemnarea lui în faţa insuccesului e upă o noapte întreagă e pescuit67! Smerenia şi recunoştinţa lui în urma pescuirii miraculoase6 şi?! 2ăsplătirea acestor virtuţi e către ântuitorul prin alegerea lui Petru ca apostol!

Să ne oprim pe rân asupra acestor trei momente!

3! 8rmat e mulţimea ornică să-% asculte cuvântul, %isus soseşte la malul ării *i&eriae, unvee ouă coră&ii trase la mal şi nişte pescari spălânu-şi mre1ele! . cora&ie era a lui Simocealaltă a celor oi fii ai lui Geveei O %aco& şi %oan! .&osiţi şi a&ătuţi upă o noapte întreagă

truă zaarnică, îşi spălau tăcuţi mre1ele! %isus, urcânu-se în cora&ia lui Simon, îl roagă pe acestao epărteze e la mal şi, şezân în ea, începe să înveţe mulţimile! $upă ce îşi înc'eie cuvântarea,zice lui Simon: J De#ărteaz'" la adânc şi aruncaţi'vă mre$ele s#re #escuit K <0uca , 4>!

n momentul în care %isus îi aresează aceste cuvinte, Simon se găsea la capătul unor eforturi enoapte întreagă, solate cu un eşec total! *oată noaptea se truise egea&a, fără să prină ceva, enoaptea e timpul cel mai prielnic pentru pescuit! $in partea sa, el făcuse totul fără nici un rezultfinal!

$ar această neiz&ână e/ternă a îneletnicirii sale ause oare cu sine şi o neiz&ână internsufletească; 9ra el escura1at; şi spunea oare în sine: J$umnezeu nu-mi a1ută, nu are gri1ă mine;K "iciecum! $esigur, vesel nu putea fi, căci era firesc să nu fie upă atâta truă zaarnicar escura1at nu era, ceea ce veem in faptul că la porunca lui %isus e a epărta cora&ia în large a-şi arunca mre1ele în apă, Petru îi răspune liniştit şi încrezător: J Învăţăt"rule, t"ată n"a#tne'am trudit şi n'am #rins nimic, dar, du#ă cuvântul ău, v"i arunca mrea$aK <0uca , D>! Acerăspuns ni-0 arată pe Petru gata, spri1init pe cuvântul lui %isus, să reînceapă munca, eşi acuconiţiile erau nefavora&ile, căci era ziuă, iar el era istovit! %ată eci cum insuccesul, eparte e aescura1a, îi insuflă un nou elan, prin încreerea eplină în cuvântul ântuitorului!



Ce pilă eificatoare pentru noi Câte eşecuri, câte umiliri şi o&stacole întâmpinăm şi noi îneplinirea slu1&ei şi ocupaţiilor noastre e fiecare zi 8nele atorită gra&ei, altele neatenţiei, onepriceperii! 8nele vin fără vina noastră, c'iar cân pornim la rum cu intenţiile cele mai curate upă ce ne-am rugat şi am făcut toate preparativele cuvenite! Avem oare reptul să ne pierenăe1ea; 7icidecum, de"arece Dumnezeu, care urmăreşte un sc"# mai înalt, s#iritual, vrea t"ate eşecurile şi #iedicile ce'mi ies în cale să'mi 0ie t"t atâtea tre#te s#re " mai mare dezli#ire dmine însumi, şi " mai mare ataşare de El şi încredere 0ără rezerve în a$ut"rul (ău. Pot eu să l

totul, în caz e insuccese, şi să renunţ la c'emarea Sa ce îmi asigură un atât e preţios prospiritual;

"u rareori se întâmplă să sufăr înfrângeri c'iar în străaniile pentru înaintarea în virtute! %au ziln'otărâri &une, îmi fac planuri măreţe, ar, poate, c'iar în clipa următoare, in slă&iciune oneatenţie, le calc în picioare! Am oare reptul să-mi spun: J"u mă pot învinge, $umnezeu nu-ma1ută;K "u! $impotrivă, acă mă voi e/amina serios, voi constata că vina o port tot eu, care mi-apus încreerea în puterile mele, nesocotin că fără 'arul său nu sunt nimic! 5i astfel nu am altcee făcut ecât să mă căiesc şi să-i cer mai multă smerenie şi încreere neconiţionată în 9l! 5i upfiecare căere să mă riic prompt, gata să-mi reiau lucrul: J D"amne, cu încredere în #uter

harului ău, v"i încerca din n"uK!

n felul acesta toate insuccesele, atât în îneletnicirile mele pe plan vremelnic, cât şi în străaniimele pe planul vieţii spirituale, care e altfel sunt legate e primele, se vor transforma în succecăci celor ce-0 iu&esc pe $umnezeu, aică celor ce tin in răsputeri să caute şi să facă în toate vo0ui, în &ucurii ca şi în încercări, toate li se întorc spre &ine!

7! Aşa a făcut Petru! J &i aruncând mrea$a, a #rins mulţime mare de #eşti, încât li se ru#mrea$aK <0uca , @>! Astfel, încreerea neconiţionată a lui Petru în cuvântul lui %isus a fo

răsplătită e %isus printr-o minune! 5i, aci, apare smerenia profună a lui Petru! 9l îşi ă seama că acest succes miraculos el nu are nici un merit6 totul este efectul puterii milostive a lui %isus! $aceea, copleşit e propria sa nevrenicie, se prosternează în faţa 0ui, implorânu-0: J *eşi de mine D"amne, căci "m #ăcăt"s sunt K <0uca , B>! Ceea ce nu vrea să însemne: J$esparte-*e mine, rupe-o cu mine, $oamneK ci: Ju, D"amne, u singur ai 0ăcut aceasta şi eu nu suvrednic să stau în #rezenţa aK 5i precum înainte, in insucces, tot astfel acum, in succes, Pettrage folos pentru sufletul său, căci sufletul său esc'is, ocil cuvântului lui %isus, se umple e 'ae 'arul unei creinţe tari şi al unei încreeri şi mai mari, precum şi e 'arul unei smerenii profuncare îl leagă strâns prin recunoştinţă şi iu&ire e nvăţătorul său! Prin acel: J%eşi e la mine <>Petru a1unge şi mai aproape e %isus, e $umnezeu!

Cât e eparte suntem noi e această atituine a lui Petru în succese 8ităm atât e uşor $umnezeu în succesele noastre, c'iar şi în acelea care privesc mântuirea! "u o ată ne pomeniprintre aceia care, iz&utin într-un lucru, spun: JeuK, JeuK şi iar JeuK, în loc să avem permanent faţa oc'ilor aevărul că e/istenţa şi puterile noastre fizice şi morale sunt opera iu&irii lui $umnezeşi oar 0ui îi atorăm laua pentru tot ce suntem şi realizăm; J 4e ai, ce nu ai #rimit O avertizează Sfântul Apostol al neamurilor O şi, dacă ai #rimit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai #rimitK



?! n sfârşit, rept răsplată pentru frumoasa mărturie e ataşament şi încreere, %isus îi face lui Petun ar şi mai preţios şi neaşteptat O arul alegerii lui e apostol, e cola&orator intim al Său şi continuator al misiunii Sale e mântuire a oamenilor: J 7u te teme, de acum vei #rinde "amen<0uca , 3>, îi zice %isus lui Simon! J &i sc"ţând amând"uă c"răbiile la mal, lăsând t"ate, s'au ddu#ă dânsul K <0uca , 33>!

Prin acest pescuit miraculos, %isus a vrut să-l pregătească şi să-l euce pe Petru pentru viitoarea l

îneletnicire, aceea a mântuirii sufletelor, în care, la fel ca şi în aceea pe care o părăsea el acum, va avea nu numai &ucurii şi succese, ci şi suferinţe şi înfrângeri! $ar, upă cum în insuccese el tre&ui să nu-şi piară cura1ul, ci să reia lupta cu încreere neclintită în a1utorul Celui ce l-a c'ematot astfel, în &ucuria succeselor neaşteptate el va tre&ui să se smerească, recunoscân că în lucrare mântuire a semenilor săi el nu a fost ecât un instrument netre&nic în mâna lui $umnezeu,singur 0ui să-% ofere toată slava!

4"m#"rtamentul lui Petru să ne 0ie îndemn şi m"del de încredere în Dumnezeu când strădaniin"astre sunt zădărnicite, şi de smerenie şi recun"ştinţă în cli#ele de izbândă, #reamărindu'; #El, de la care vine Jt"t darul cel bun şi t"t harul desăvârşit K <%aco& %, 3>! Astfel vom creşte tot m

mult în 'ar, în creinţă şi iu&ire, care prin succese şi înfrângeri ne va înălţa O ca pe tot atâtea treptespre unirea cu %isus, cu $omnul şi ântuitorul nostru! 5i, asemenea lui Petru vom eveni şi noi, locul pe care-l avem în societate, apostoli prin trăirea noastră creştinească, ce va iraia în 1urnostru, c'iar acă nu se va veea, lumina şi mireasma cuvântului şi virtuţilor lui %isus care trăieştenoi şi care, prin noi, vrea să atragă la Sine şi sufletele semenilor noştri!

Am



înlocuită cu moarte şi &lestem: LPentru că ai ascultat v"rba 0emeii tale şi ai mâncat din #"mul dcare ţi'am #"runcit+ L(ă nu mănânciJ, blestemat va 0i #ământul #entru tine 4u "steneală să hrăneşti din el în t"ate zilele vieţii tale (#ini şi #ălămidă îţi va r"di el şi te vei hrăni cu iarbcâm#ului În sud"area 0eţei tale îţi vei mânca #âinea ta, #ână te vei înt"arce în #ământul dcare eşti luat8 căci #ământ eşti şi în #ământ te vei înt"arceJ. <+c! ?, 3-3=>! 2ăul a intrat atunci lume, începân un şir lung e c'inuri şi nenorociri pentru neamul omenesc: potop, foc şi pucioain cer, ro&ie în pământ străin, 4 e ani e rătăcire prin eşert, secetă, grinină, furtuni şi mu

altele! *oate pentru păcatul neascultării!Bn contrast cu neascultarea lui Adam şi a Evei >n .oul 4estament avem două pilde dascultare< care se ridică mai presus de orice >nchipuire omenească

Prima este cea a ântuit"rului Însuşi, care #rin ascultare de#lină se g"leşte de t"amăreţia (a Dumnezeiască şi (e naşte @m, n"ul !dam, care va lua în s#ate cruce

#ăcatel"r întregii "meniri, mergând #ână la m"arte cu ascultarea 0aţă de atăl (ău ceres El va rezista tutur"r is#itel"r care'* s#eriau tru#ul şi 0irea "menească, având un singur ţîn minte+ îm#linirea v"ii cereşti #entru răscum#ărarea "menirii

! d"ua #ildă este 9eci"ara aria, n"ua Evă, care îşi #leacă smerită ca#ul în 0aarhanghelului Gavriil la Bunavestire, #rimind să'; nască #e Frist"s+ L*ată r"ab

D"mnului, 0ie mie du#ă cuvântul ăuJ <;uca 1, %2=. Era m"mentul în care smerenne#"atei s#ăla uşurătatea străm"aşei, iar #rin ascultarea sa de#lină se ştergneascultarea, s#re îm#ăcarea cea n"uă cu Dumnezeu. A"dul ascultării sale este Frist

ântuit"rul, #rin care ea însăşi devine Lmai cinstită decât heruvimii şi mai mărită 0ără asemănare decât sera0imiiJ

%ată eci ascultarea în faţa neascultării! 8na auce moarte alta auce viaţă, una auce c'in al

auce oi'nă, una auce tristeţe alta &ucurie veşnică! !dam şi Eva se a0undă în #ământ #rneascultare iar Frist"s ântuit"rul şi aica (a se înalţă la 4eruri, urmând v"ia atălui 4eresc

mi veţi spune că acestea sunt moele a&solute, pe care nici unul in noi nu le putem urma! 5i întun fel aşa este! "ici un om nu se poate riica la măsura lui (ristos, pentru că 9l singur este fără păcat! $ar aceasta nu ne împieică să încercăm totuşi să le imităm upă puterile noastre, pentru $umnezeu ne cere aceasta: L0iţi desăvârşiţi #recum şi atăl v"stru esteJ. 9l oreşte e la nstrăuinţa, iar 9l o va împlini cu $u'ul Său Cel Sfânt! 9l este cel care L#"ate să înmulţească tharul la n"iJ <7Cor! =,B>, cum am auzit în apostolul e azi! Cetele Sfinţilor ne stau mărturie că poate, că putem a1unge la o măsură mai înaltă, că ne putem apropia e moelul nostru (ristos!

Aşa au făcut astăzi şi Sfinţii Apostoli: căci văzânu-şi năvoaele rupânu-se e peştii ascultării lăsat în urmă totul şi i-au urmat lui (ristos! %-au urmat aşa cum erau ei, nişte simpli pescari e pmalul I'enizaretului, cu puţina lor minte şi imperfecţiunile lor! Au început cu frică e $umnezeauziţi ce spune Petru astăzi : H *eşi de la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sK, ar tot Petru vaacela care, luminat e $u'ul Sfânt îl va recunoaşte pe %isus ca $umnezeu Hu eşti Frist"sul, 9ilui Dumnezeu 4elui viuK <t!3@,3@>, el îi va spune J D"amne, u ştii t"ate, u ştii că e iubesc5tim cu toţii că şi Petru s-a înoit, &a c'iar s-a lepăat e (ristos în noaptea patimilor, ar s-a poce greşelile sale şi a mers înainte, pe calea pe care (ristos, nvăţătorul său a esc'is-o!



Sfinţii Apostoli au ascultat mai târziu porunca ântuitorului H ergând învăţaţi t"ate neamurib"tezându'le în numele atălui, al 9iului şi al (0ântului DuhK <t! 7B,3B>, răspânin ast&ucuria nvierii în toată lumea! 5i au mers cu ascultarea până la capăt, ca şi nvăţătorul lor, primimoartea mucenicească pentru creinţă:

/fântul Apostol .etru a murit răsti)nit pe o cruce cu capul 'n os,

/fântul Apostol Andrei a murit răsti)nit pe o cruce 'n O,/fântul Apostol .avel murit decapitat şiaşa aproape to*i /fin*ii Apostoli$

$ar împlinin în viaţa aceasta cuvântul ascultării au căpătat cununi în cer, primin loc e cinste ereapta ântuitorului! 0or le-a proorocit $umnezeu: !devărat grăiesc v"uă, că v"i cei ce aţi urmie, la înn"irea lumii, cînd 9iul @mului va şedea #e scaunul slavei (ale, veţi şedea şi v"i #d"uăs#rezece scaune, $udecînd cele d"uăs#rezece seminţii al lui *srael <atei 3=, 7B>!

8rmân e/emplul lor, să începem şi noi să ascultăm cuvântul lui $umnezeu, cu frică la început, cu creinţă, împlinin poruncile! n mo cert vom greşi şi ne vom înoi, ar avân în faţă icoanSfinţilor Apostoli, ca şi ei vom şti să ne riicăm şi să ne căim e greşelile noastre! 5i o vom lua nou e la început! Până cân; Părintele 4le"#a s#unea #ână la s0ârşit nu #ână la #răşitJ. Pâncând inimile n"astre se v"r um#le de drag"ste şi îi v"m urma ;ui Frist"s din t"ată inima HcăDumnezeu iubeşte #e cel care dă cu v"ie bună!K <7Cor! =,>!

Aceasta mai ales pentru că Sfinţii Apostoli trăiesc încă printre noi, prin urmaşii lor! Prin punermâinilor, episcopii, preoţii şi iaconii sunt verigi ale unui lanţ neîntrerupt care începe e la apostoînaintân până la noi fără vreo ruptură! Prin ei ni se ă nouă 'arul umnezeiesc! Pe ei tre&uie să

urmăm şi să-i cinstim! rebuie să ascultăm de slu$it"rii cei s0inţiţi ai Biserici, s#unea #ărinte4le"#a, ca de (0inţii !#"st"li şi să ascultăm de duh"vnicii #e care ni i'a dat Dumnezeu ca dÎnsuşi Frist"s.

Cum putem aplica ascultarea în viaţa noastră zilnică; Pentru călugări ascultarea eplină u'ovnic, tăierea voii, cum se mai numeşte, este esenţa vieţii lor zilnice! Prin J*ăierea voiiK acum o escriu Sfinţii Părinţi, călugărul sau maica reuşeşte în timp să cunoască voia lui $umnezee vreme ce propria voie este suficient e supusă pentru a-i a posi&ilitatea să cunoască voia l$umnezeu! Aşa se mântuiesc călugării! %ată un e/emplu!

(e s#une în Pateric că avva *"an 4"l"v, când era tânăr a intrat ca ucenic la un bătrân care şedîn #ustie şi luând acesta un lemn uscat, l'a #us în #ământ şi i'a zis lui+ în 0iecare zi ada#ă acelemn cu câte un ulci"r de a#ă, #ână ce va 0ace r"adă. &i izv"rul era de#arte de dânşii încât sducea de cu seara şi venea dimineaţa. *ar du#ă trei ani, a trăit lemnul şi a 0ăcut r"adă şi luânbătrânul r"dul lui, l'a dus la biserică, zicând 0raţil"r+ luaţi, mâncaţi r"dul ascultării

$ar &ineînţeles că nu toţi sunt călugări! Ce ne facem noi cei căsătoriţi; !scultarea mireanulcăsăt"rit, s#unea #ărintele 4le"#a, este înţelegerea în 0amilie. $acă am&ii soţi ascultă unul celălat şi amânoi e $umnezeu, um&lân în &ună înţelegere, atunci ascultarea este eplină! 0a



şi cei necăsătoriţi tre&uie şi ei să facă ascultare e preotul u'ovnic, iar copiii tre&uie să-i ascultesă-i respecte pe părinţii lor! *oate acestea pentru a putea trăi cu toţii în armonia iu&irii pe care neaus-o (ristos prin Lertfa Sa e pe Cruce!

Să nu lăsăm aşaar orgoliile noastre să ne oprească in calea cea sigură a ascultării, ci urmân pilSfinţiilor Apsostoli, care au lăsat totul pentru a-i urma ântuitorului, să lăsăm şi noi în urmgânurile cele eşarte şi gri1ile lumii acesteia şi să pornim pe calea cea sigură pe care ne îneamn

preoţii noştri! Amin!

Pr limpiu 4odorean - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după Rusalii Pescuirea minunată

L7u'ţi 0ie teamă, de acum înainte vei #escui "ameniJ <0c! D,33>

%u&iţi creincioşi, 0iturg'ia in $uminica aceasta ne introuce într-o c'estiune funamentalăe/perienţei creştine! Se pare că astăzi, în timpurile pe care le trăim, pro&lema principală este

înseamnă să fii creştin6 şi, în consecinţă, ce înseamnă să alegi viaţa e creştin! 9i &ine, pericopa azi ne a1ută în meitaţia noastră, punânu-ne înainte trei situaţii e vocaţie, aică e c'emare urmele lui %sus, e a fi în slu1&a $omnului!

*re&uie, însă, înainte e toate, să clarificăm un eventual ec'ivoc pe care îl găsim aeseori printcreincioşi: imaginea că atunci cân se vor&eşte e vocaţie tre&uie să se înţeleagă o c'emaspecială: e e/! să fii profet sau apostol, sau preot ori călugăr, călugăriţă! "u este aşa! Pentru că, afiin natura oricărui creştin, este consacrat e $umnezeu înainte e a se naşte, prin c'emarea viaţă şi apoi, upă naştere, cu )otezul şi celelalte Sacramente, astfel încât se poate spune foar&ine, astăzi, fără teama e a greşi că orice fiinţă este o c'emare a lui $umnezeu, o vocaţalorează pentru toată lumea unele criterii e evaluare şi orientare care se pot culege in pericope&i&liei!

Primul criteriu apare ca şi element funamental al oricărei vocaţii: este gratuitatea creaţiei l$umnezeu care inună cu iu&ire şi milostivire, cu toată fragilitatea vaselor in cretă cărora le esîncreinţată o &ogăţie atât e mare! Profetul %saia pare să protesteze cum că limitele sale par săfacă nepotrivit pentru c'emarea $omnului: JCai mie, că sunt #ierdut (unt un "m cu bus#urcateK <%s! @,D>! $ar $umnezeu nu găseşte vreun o&stacol în aceasta: J *ată s'a atins de buzetale şi va şterge t"ate #ăcatele tale, şi 0ărădelegile tale le va curăţaK <%s! @,>!



5i pentru Sfântul Pavel naraţiunea auto&iografică in 9pistola %-a către Corinteni <3D, 33> ne araaceeaşi inamică! nainte e a se găsi pe rumul $amascului, Saul s-a comportat într-un mo carea făcut să eclare: J 7u sunt vrednic să mă numesc a#"st"l, #entru că am #ersecutat Biserica lDumnezeuK <=>! $ar $omnul l-a c'emat şi Pavel a răspuns, iar rezultatul este răsturnarea une/istenţe: J Dar #rin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt <adică a#"st"l= şi harul care este mine n'a 0"st în zadar K <3>! Aceeaşi logică şi pentru c'emarea lui Simon Petru, %aco& şi %o

<pericopa e azi> şi pe ceilalţi care formează grupul celor oisprezece!J (im"n Petru s'a aruncat genunchi la #ici"arele lui *isus zicând+ *eşi de la mine, D"amne, că sunt un "m #ăcăt"sK! 5i %isa răspuns:J 7u te teme, de acum înainte vei 0i #escar de "ameni K!

%u&iţi creincioşi,slă&iciunea noastră nu este o ificultate pentru $omnul! ai mult, c'iar Pavel, una intre scrisorile sale, evienţiază cum este cu strategia lui %isus pentru a ne arăta puterea Sa, în acelaşi timp, şi milostivirea $omnului! Ceea ce noi tre&uie să facem este oar să răspunem J$aK c'emării Sale, să ne lăsăm atraşi e prietenia Sa, să avem o inimă umilă şi încrezătoare atuncân ne ăm seama că $umnezeu vrea să ne c'eme! *e/tele &i&lice evienţiază cât este e necessă răspunem afirmativ c'emării $omnului! %saia spune: J *ată'mă, trimite'mă #e mineK!

Sfântul Pavel recunoaşte, fără mânrie, conştient, propria coerenţă, tocmai e aceea Jharul #e cal'a #rimit nu a 0"st în zadar K! $e altfel şi pescarii invitaţi e %isus pentru a-0 urma au fost pregătiJ &i trăgând c"răbiile la ţărm, au lăsat t"tul şi au mers du#ă El K! n momentul acesta ne vin minte atituini similare ale celor mai mari persona1e ale ec'iului *estament: e la Avraam oise, e la Amos la .sea şi, practic, la toţi profeţii! %ar în "oul *estament, promptituinîncrezătoare a ariei atunci cân spune J$AK, cu ocazia &unei vestiri, rămânân creincioapentru toată viaţa, evenin în )iserică, tocmai pentru aceasta, moel al primilor creştini! 5i eaeclarat, înainte e a spune acel J+ieK, propria înoială înaintea îngerului Iavril, ar acesta

asigurat-o: J 7u te teme, arie, căci ai a0lat har la DumnezeuK!%u&iţi creincioşi, acă voim să actualizăm pentru viaţa noastră Cuvântul lui $umnezeu, cre putem evienţia unele pasa1e! nainte e toate este clar că nici o limită, nici un păcat nu poate să furnizeze un ali&i pentru a refuza să ezvoltăm, în viaţa noastră, un rum constructiv şi eplresponsa&il, fie uman cât şi creştin! 9ste important, în consecinţă, să nutrim o atituine e a naccepta pe noi înşine, e a ne auto stima! 9ste aevărat că nu tre&uie să o facem în &aza unevaluări su&iective ci în măsura în care ne uităm în oc'ii lui $umnezeu! Conceptul e umilinţă es&aza acestei atituini, e aceea, cu cât nu ne apropiem e el, nu este al nostru!

$e multe ori, în numele unei false umilinţe <referinu-ne la propriile noastre mizerii> ne ăm înape la responsa&ilitatea la care $umnezeu ne c'eamă! Aceasta se întâmplă şi atunci cân, c'iîncercân să facem ceea ce este &ine, ne aaptăm încet, încet celorlalţi6 facem la fel, pentru că aeste moa, ne ruşinăm să ăm mărturie mai mult ecât ceilalţi sau să facem muncă voluntară6 uneone este frică să arătăm că suntem creştini cân ne aflăm în mi1locul acelora care ne-ar put1ueca 9ste important să ne reamintim că prin &otez suntem cu toţii a&ilitaţi să participăm preoţia lui %sus! $e aceea, orice creştin tre&uie să se simtă responsa&il, nu numai pentru sine, cipentru alţii!



%u&iţi creincioşi, ceea ce am primit tre&uie să ăruim! *re&uie să ucem cu noi, acolo pe unmergem, valorile umane şi creştine! Amin!

Pr Vasile RoH - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIII-a după Rusalii



J 7u este nimeni care să'şi 0i lăsat8 casă, 0raţi, sur"ri, tată sau mamă, 0emeie sau c"#ii, lucrusau avere, #entru ine şi #entru Evanghelie şi care să nu #rimescă însutit acum, în viaţa aceas#lină de #rig"niri !K <c! 7=,?>

Sfânta 9vang'ellie ne spune că %isus s-a us la area Ialileii < lacul I'enezaretului> une a văzouă coră&ii in care pescarii co&orâseră şi tocmai îşi reparau mre1ele, upă o noapte în catruiseră pe mare şi nu au prins nimic! $eoată %isus se urcă în cora&ia lui Simon Petru şi-l roagă

o epărteze e la uscat pentru a reuşi să vor&ească mulţimilor care l-au urmat!$upă ce a JsăturatKmulţimile e sfintele învăţături, i-a zis lui Petru să meargă cu cora&ia mai în laşi să mai arunce o ată mrea1a! Petru îi spune că toată noaptea s-a truit şi nu a prins nimic, totuşi la cuvântul $omnului va mai arunca incă o ată mrea1a! 5i, sfânta 9vang'elie ne spune căprins atâta peşte încât a umplut amânouă coră&iile!

Această minune a înfricat pe pescarii e faţă, care simţin puterile omului in faţa lor au început se teamă, înţelegân că numai $umnezeu a putut să facă asemenea minune! *ată cum în zadar trudeşte "mul bazându'se numai #e #uterea sa, că nu reuşeşte să 0acă nimic dacă Dumnezeu nu

a$ută. 9ără ascultare de Dumnezeu şi de #"runcile lui nu #utem 0ace nimic stătăt"r.

ulţi "ameni au înce#ut'" bine, dar au s0ârşit #r"st #entru că nu şi'au #us năde$dea Dumnezeu şi nu au vrut să asculte de cuvântul lui, de biserica lui şi de ucenicii lui.

!scultarea lui Petru, nu numai că l'a 0ăcut 0ericit, că s'a a0lat în #rezenţa lui Dumnezeu, dar0"st şi răs#lătit #entru încrederea sa în el.

Pentru smerenia şi încreere acorată, %isus l-a răsplătit pe Petru şi pe prieteni lui făcânu-i J #esca

de "ameni K, aică făcân in aceşti oameni simpli cei mai &uni şi cei mai autorizaţi propovăuitoai 9vang'eliei în toată lumea păgână, umilin pe toţi învăţaţi vremurilor e atunci!

Petru, nu numai că are încredere în cuvântul lui *isus, dar se şi su#une lui *isus cu t"ate că vremea res#ectivă el d"ar bănuia că Dumnezeu este lângă el. Dar 0iindcă Petru avea 0rică Dumnezeu în #rezenţa lui *isus simţea că'l nă#ădesc t"ate #ăcatele, de aceea cel care are 0rică dDumnezeu ca#ătă înţele#ciune şi a0lă calea adevărată şi drea#tă şi mai ales se 0ereşte de #ăcan timp ce omul care nu are frică e $umnezeu nu are nici milă ar nici ruşine, făcânu-se şi pilrea pentru copii lui!

În acest sens vă s#un " întâm#lare cu un tată şi 0iu care au mers să 0ure #"rumb dintr'un la4ând au a$uns la marginea lanului, tatăl c"#ilului s'a uitat în drea#ta şi în stânga, du#ă carevrut să intre, dar c"#ilul l'a întrebat+ Lată, te'ai uitat în t"ate #ărţile, dar în sus nu te'ai uitat, svezi dacă de ac"l", unde'i "chiul lui Dumnezeu, ne vede cinevaJ

ulte şi minunate sunt adevărurile dumnezeieştil"r (cri#turi care 0ăgăduiesc #ăzit"ril#"runcil"r răs#lata #ământească. %ată ce ne transmite $umnezeu prin prorocul Isaia; Jdacă vvrea şi ă veţi asculta, bunătăţile #ământului veţi mânca, iar dacă nu veţi vrea şi nu mă veasculta, sabia vă va mânca!K %ar >mpăratul David cân a vor&it espre promisiunea făcută omu

rept e $umnezeu, a spus: J4u lungime de zile îi v"i um#le şi'i v"i arăta lui mântuirea mea !K



fel cum şi ,%ntuitorul nostru Iisus :ristos a spus: J 7u este nimeni care să'şi 0i lăsat8 cas0raţi, sur"ri, tată sau mamă, 0emeie sau c"#ii, lucruri sau avere, #entru ine şi #entEvanghelie şi care să nu #rimescă însutit acum, în viaţa aceasta #lină de #rig"niri !K

Astfel că a venit timpul să ne trezim, să tragem şi noi coră&iile la uscat şi să-l urmăm pe %isus! urmăm sfatul, lăsat prin proorocul Isaia, care zice: Jsă nu se laude cel înţele#t cu înţele#ciunesa, nici cel #uternic cu #uterea sa, nici cel b"gat cu b"găţia sa. Dacă vrea cineva să se laude, s

se laude numai dacă mă cun"aşte #e mine, că eu sunt D"mnul cel care 0ace milă, $udecată dre#tate #e #ământ ? zice D"mnul.KAm

Pr Ioan AHadi şi Pr Alexandru 9uzalic - Duminica I-a după Bnăl=area #$intei "ruci Ca XVIIa după Rusalii - Pescuirea minunată



$acă aţi fost atenţi la faptul cum se comportă persoanele în prezenţa oamenilor renumiţi aţi puto&serva reacţii iferite! n general vor&in tânărul american, la veerea unui actor e film, ori a unsportiv cele&ru sau a preşeintelui, caută să atragă atenţia asupra sa, sare, strigă, vrea să ea mâcu aceştia! n 2oma, mii e pelerini, cu ocazia întâlnirii Sfântului Părinte O Papa, îşi riică mâinîn sus e &ucurie şi strigă Uiva PapaV, iar pe feţele numeroşilor creincioşi se pot veea lacrimi &ucurie şi mişcare lăuntrică! n apropierea puterii şi cele&rităţii lumeşti, în prea1ma urmaşuSfântului Petru O semn viu al unităţii şi continuităţii )isericii O sau acolo une raiază sfinţenia l$umnezeu, fiecare om îşi simte micimea sa!

Dar ce se #"ate s#une des#re "mul căruia i se deschide 4erul • Profeţii ec'iului *estament la veerea îngerilor căeau cu faţa la pământ, tremurau e fri

sfântă, căci l-au văzut pe trimisul lui $umnezeu!• Patriar'ul %aco&, văzân în somn îngerii care se co&orau şi urcau pe o scară, in cer p

pământ, a spus cutremurânu-se: U4ât de în0ric"şăt"r este acest l"cV <Ieneza 7B, 3>!• Profetul %saia, văzân puterea cerească a lui $umnezeu într-o viziune necunoscută nouă, s

înc'inat profun şi a strigat: UCai mie, că sunt #ierdut (unt un "m cu buze s#urcate l"cuiesc în mi$l"cul unui #"#"r cu buze necurate. &i #e D"mnul (ava"t ;'am văzut c"chii mei V <%saia @, D>! Profetul s-a simţit nevrenic e a-0 veea pe $umnezeu!

• 9vang'elistul spune că U 7imeni şi nici"dată nu ;'a văzut #e DumnezeuV <%oan 3, 3B>! P

#ământ, "mul nu #"ate să'; vadă nici"dată #e Dumnezeu, de"arece la vederea 0rumusedivine, inima "mului ar înceta să mai bată. n aceste relatări &i&lice repţii lui $umnezau văzut numai oglinirea unei mici părţi in frumuseţea lui $umnezeu! Sfântul Apostol %oscrie în Cartea Apocalipsei că 0-a văzut pe +iul .mului şi cutremurat U a căzut la #ici"are

;ui, ca un m"rt V <Apocalipsa 3, 3>!

9vang'elia e astăzi ne relatează ce s-a întâmplat cu Petru la veerea minunii înfăptuite e căt(ristos! ântuitorul, intr-o &arcă, învăţa poporul care se afla pe mal şi asculta învăţătura cerească! $upă ce 5i-a terminat învăţătura, %isus s-a aresat viitorului Apostol: U ână la adânc

lăsaţi în $"s mre$ele v"astre, ca să #escuiţi V <0uca D, 4>! Simon Petru i-a răspuns: U Învăţăt"ru



t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu am #rins, dar, du#ă cuvântul ău v"i arunca mre$el<0uca D, D>!

Are respect pentru Jun .mK care s-a eicat lui $umnezeu! %isus este recunoscut ca J2a&iKnvăţător, care ştie interpretarea Scripturii $ar el, Simon pescarul, prine peşte e o viaţă! 9ste upescar care a moştenit o e/perienţă ce s-a transmis in generaţie în generaţie! Ce poate face în plJun omK, fie el şi sfânt, în faţa realităţii unei zile grele, plină e e/tenuare, la finalul căreia es

eparte e rezultatul orit! uncă multă şi satisfacţii puţine O e câte ori nu am gustat şi noi stare isperare a unei astfel e situaţii!

Dar, ceva din adâncul su0letului îl mişcă şi ascultă de Lacel "mJ, îm#"triva "ricărei s#eranţe. s'a în0ă#tuit minunea re$ele s'au um#lut cu atâţia #eşti, încât #escarii au um#lut d"uă c"răb!tunci Petru a înţeles că *isus este 9iul lui Dumnezeu, a căzut la #ici"arele ;ui şi *'a s#us+ U *ede la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sV <0uca D, B>! u, D"amne, eşti esia Frist"s, (0ântlui Dumnezeu, iar eu sunt un "m #ăcăt"s şi ne#utinci"s, sunt nedemn să mă a0lu în a#r"#ierea, iar 9vang'elistul 0uca consemnează: U (#aima îl cu#rinse #e el şi #e t"ţi cei care erau cu e<0uca D, =>! !ceasta este 0rica cea s0ântă, venerarea divină şi umilinţa înaintea 9iului l

Dumnezeu Este sentimentul #e care creatura îl simte în 0aţa 4reat"rului.

(ristos l-a liniştit cu &lâneţe pe Petru spunânu-i: U 7u te teme8 de acum înainte vei 0i #escar "ameniQ !tunci !#"st"lii au lăsat t"tul şi au mers du#ă El V <0uca D, 3-33>, evenin pilon)isericii catolice, răspânită în toate neamurile!n Loia Patimilor, atunci cân sineriul evreilor 0-a conamnat la moarte pe %isus (ristos, ApostoPetru s-a ezis e trei ori e %isus spunân: U 7u'; cun"sc #e @mul acestaV <atei 7@, 4>! târziu, %isus a privit la Petru 9l şi-a at seama e ceea ce a făcut şi : U ieşind de ac"l", a #lâns camar V <0uca 77, @3-@7>! !#r"#ierea D"mnului Frist"s, #rivirea #lină de iubire şi înţelegere a l

*isus, a trans0"rmat 0rica "menească a lui Petru.Dar nu numai 0rica s0ântă trans0"rmă su0letele, ci în m"d sim#lu, chi#ul ântuit"rului esune"ri de a$uns #entru c"nvertire.

Într'un an, în Paris, a avut l"c " #etrecere, la care au 0"st invitaţi act"ri renumiţi. @as#eţii a#etrecut #ână când s'a 0ăcut #rea târziu #entru a se reînt"arce îna#"i la l"cuinţele l"r, trebuinast0el să înn"#teze la #alat. @ tânără actriţă a intrat în camera care i s'a #regătit. ! #rivit în $urei şi a văzut " statuie a ântuit"rului răstignit #e 4ruce. Era " statuie #reţi"asă, căci escul#tată în 0ildeş încrustat în lemn. ânăra actriţă 0usese b"tezată, dar nici"dată nu a 0"

#racticantă în #rivinţa religiei, nu a mers la Biserică, nu se ruga, iar c"m#"rtamentul ei m"rlăsa de d"rit. !#r"#iindu'se de statuie, ne0ericita actriţă a văzut #entru #rima "ară 4"r#ul rănal ântuit"rului răstignit, *'a văzut mâinile şi #ici"arele însângerate. ! #rivit cu cea mai maatenţie la chi#ul ântuit"rului, la c"r"ana de s#ini, iar înainte de t"ate, la "chii îndurăt"ri ai lFrist"s. ;a baza statuii lui Frist"s răstignit a văzut scul#tate cuvintele+ L!şa iubeşte *ubirea!ctriţa a simţit " #utere misteri"asă, care ieşea din #"stura D"mnului Frist"s. !cestea t"ate acu#rins'" iar su0letul ei #ăcăt"s s'a cutremurat aşa de tare, încât a înce#ut să #lângă cu amaim#ul s'a scurs, a trecut n"a#tea, a venit dimineaţa, iar ea se a0la îngenunchiată în 0aţântuit"rului răstignit şi se ruga. Înt"rcându'se acasă, a înce#ut " n"uă viaţă, viaţa iubirii l

*sus Frist"s. Prezenţa statuii D"mnului, #rivirea chi#ului însângerat al ântuit"rului răstign



şi "chii ;ui îndurăt"ri au #uri0icat su0letul 0emeii, iar ea a înce#ut să'; iubească #e *sus Fristdin t"ată inima ei.

(ristos ne invită pe calea iu&irii, c'emânu-ne asemenea lui Petru la munca e apostolat penttimpul pe care-l trăim! Convertiţi e minunile care se petrec în sufletele noastre la auzul şoaptivine ce vine e sus, să ne sc'im&ăm şi noi viaţa mergân pe urmele Celui care a zis: J Eu sucalea, adevărul şi viaţaK <%oan 34, @>!

Rugăciune

4redinţa a, D"amne, mă 0ace să înţeleg că nimic nu mă #"ate a#r"#ia mai mult de ine, declucrarea, v"inţa şi iubirea a.

@, Dumnezeul meu, mi'ai arătat unde mă #"ate duce credinţa cea adevărată şi ce înseamnă e&tiu şi recun"sc că numai #rin trăirea credinţei mă #"t mântui.

De aceea vin acum la ine D"mnul meu, cerând lumina (#iritului (0ânt, #entru ca aceasta

în0lăcăreze credinţa, care să 0ie legată de 0a#tele #e care u le aşte#ţi de la mine.

Dacă #uterea a a 0ăcut să ţâşnească din stâncă a#a în #ustiu, în 0aţa #r"0etului "ise, atunci evreau ca şi credinţa din mine, să 0acă să izv"rească 0a#tele virtuţil"r, de #e urma căr"ra d"reşti să culegi r"ade vrednice de a e lăuda #e ine.

Însu0leţeşte'mă de viaţa a cea adevărată, #rin care să trăiesc credinţa neclintită, indi0erent încercările vieţii #ământeşti, chiar dacă în ea l"vesc valurile dureril"r "ri ale tentaţiil"r.

*ar dacă duşmanul mântuirii mele vrea să distrugă #"arta s#eranţei şi a încrederii în ine, a$utmă să 0iu un e>em#lu viu în a'mi c"nstrui l"cuinţa eternităţii #e (tânca credinţei care dăinude'a #ururi.

!mi



Părintele "onstantin "oman - Despre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul oamenilor

- R Rădulescu; Părinte Constantin Coman, ouă coră&ii pline cu peşti pe un lac care fusese, zicem aşa, sterp, înainte cu câteva ore! $ouă coră&ii pline cu peşte, în faţa cărora omul pescreacţionează, aş spune eu, aparent straniu n loc să fie captivat e a&unenţa peştelui, l roagă Cel prin care îi vine a&unenţa, aică pe %isus, să plece e la el! n loc să-0 ţină mai mult, ca pe uloz câştigător, el l alungă! De ce reacţi"nează Petru ast0el, #entru că des#re el este v"rba, des#(im"n #escarul. 4um să înţelegem reacţia lui Petru

- Pr "oman; 7u'; alungă #e Frist"s, ci se alungă #e sine *re&uie să luăm seama la motiv

HalungăriiK! Scena pe care tocmai aţi escris-o, este una în care (0ântul !#"st"l Petru Îl desc"#e#e însuşi Dumnezeu. 2eacţia lui este c'iar o reacţie pe care ar tre&ui să o ai&ă oricine intre noacă, la un moment at, ar avea revelaţia umnezeirii! În m"mentul acela Petru c"nştientizeanimicnicia sa, micimea sa, netrebnicia sa, care se desc"#eră cu adevărat "mului numai atuncând acesta este 0aţă în 0aţă cu Dumnezeu. $e altfel, Petru însuşi mărturiseşte lui %isus e/act acelucru: (im"n Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui *isus, zicând+ *eşi de la minD"amne, că sunt "m #ăcăt"s.J <0uca D,B>! 9ste un fel e conştientizare prin oglinire, un fel confruntare cu etalonul a&solut, cu măsura esăvârşirii! "u l alungă pe (ristos pentru eran1ează, ci pentru că se simte pe sine nevrenic e a sta în faţa 0ui! i spune să plece e la e

pentru că este om păcătos, nu pentru că i-a făcut ceva rău sau pentru că ceea ce s-a întâmplatînfricoşează! Sigur că multe in minunile ântuitorului (ristos înfricoşau, pentru că nu puteauînţelese! Sfântul 9vang'elist 0uca, cel care consemnează evenimentul, face acest comentariu: 4ăs#aima îl cu#rinsese #e el şi #e t"ţi cei ce erau cu el, #entru #escuitul #eştil"r #e care #rinseseră.J <0uca D,=>!

Petru, însă, are revelaţia umnezeirii, % se escoperă $umnezeu şi instantaneu are şi revelaţsinelui! ai avem astfel e reacţii! Sutaşul roman, cân îi cere lui (ristos să-i vinece slu1itorul, i(ristos îi spune că va veni la casa lui! Acesta spune: H D"amne, nu sunt vrednic să intri suac"#erişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga meaK! <atei B,B>! . să vă mir



ar orice om cân se întâlneşte fie şi numai cu ieea e $umnezeu sau cu un semn-sim&ol catrimite la $umnezeu <&iserică, preot, cruce etc!> are refle/ul 1uecăţii! Altfel, cum s-ar e/plica fue $umnezeu concretizată în cele mai neînsemnate gesturi refle/e, precum cel al ocolirii preotulupe care nu-l cunoşti etc!;

R Rădulescu; 4um se întâm#lă revelaţia dumnezeirii, ca să înţelegem ce se întâm#lă cu Petru4e înţelege el în m"mentul în care vede d"uă c"răbii #line cu #eşti (ristos era învăţătorul, aşa

şi spuneau! Propunea o învăţătură nouă, captivantă, care îi atrăgea pe foarte mulţi oameni! Asistăîn acelaşi episo evang'elic, la această întâmplare, 9l preică oamenilor intr-o cora&ie, tocmai să fie văzut e toţi! 9rau mulţi pe malul lacului! 4e înţelege, de 0a#t, Petru din t"ate acestea

Pr "oman; 0ui Petru nu-i era străină ieea e $umnezeu! 9l făcea parte in poporul iueu! Acepopor avea un foarte puternic fon religios! ec'iul *estament era foarte aproape e ei, ar prezenlui $umnezeu, întâlnirea lui $umnezeu era un eveniment a&solut e/cepţional! Bnt%lnirea lDumnezeu se trăieşte >n momentul >n care omul simte că se >nt%mplă l%ngă el ceva cadepăşeşte limitele umane şi limitele lumii create *ocmai aceasta i se întâmplă lui Petru! 9rconvinşi că în lacul acela şi la ora aceea nu era eloc peşte! ântuitorul îi spune să arunce mre1el

Petru o face oar pentru cuvântul Său: Pentru că ne s#ui u să mergem, mergem şi aruncăm dn"u mre$eleJ

R Rădulescu; i face un 'atâr, cum am spune;

Pr "oman; %i face pe plac, eşi era convins că n-o să prină peşte Ascultarea, eşi nu părea să ffoarte convinsă, se oveeşte roitoare Cuvântul ântuitorului (ristos se aevereşte şi se întâmpo minune! 2ezultatul epăşeşte, evient, calculele omenescului! Puterea lui (ristos, +iul $umnezeu se manifestă asupra firii!

5i nouă ni se întâmplă astfel e lucruri Sunt situaţii în care ne confruntăm cu soluţii, cu evoluţii aunor situaţii, care epăşesc, mai mult ecât evient, calculele noastre umane, calculele celor 1urul nostru, c'iar coniţiile lumii noastre create! Atunci, acă &eneficiem e o oarecare vigilensau trezvie, avem şi noi simţul unei intervenţii e uneva Hin afarăK! $acă suntem familiari cu cece înseamnă $umnezeu, in vieţuirea noastră cu 9l în )iserică, în rugăciune sau in e/perienţenoastre anterioare, atunci percepţia umnezeirii poate avea o anume evienţă! $acă nu avevigilenţa necesară, spunem că s-a întâmplat ceva neo&işnuit, că s-a întâmplat ceva ciuat, căintervenit ceva ine/plica&il! mi vine în minte ircea 9liae, care consemnează, acă nu mă înşeîn memoriile sale o serie e astfel e întâmplări HminunateJ! Dumnezeu este #rezent cli#ă de cli#

în e>istenţa n"astră, dar n"i nu avem ca#acitatea de a'; "bserva. Cele mai multe intre lucrurcare ni se întâmplă, le consierăm a fi consecinţe logice ale unor cauze e asemenea omeneşti! 4care au însă "chi duh"vniceşti, cum le s#unem, sau "chii inimii sau "chi lăuntrici su0icient dtre$i, văd intervenţia lui Dumnezeu în mai t"t ce li se întâm#lă.

$acă vor&im espre 9vang'elie şi luăm în serios 9vang'elia ântuitorului (ristos, vom vortoteauna espre un ialog continuu al omului cu $umnezeu! Putem e/tine această perspectivăSfânta Scriptură în întregimea ei, care consemnează şi comentează istoria ialogului continuu intom şi $umnezeu! 8na intre c'eile e înţelegere ale acestui ialog este ată e &inomul c'emar



răspuns! $upă această pescuire minunată urmează c'emarea aresată e ântuitorul pescarilor a-0 urma ca ucenici, cu făgăuinţa că-i va face pescari e oameni:

7u te teme8 de acum înainte vei 0i #escar de "ameni. &i trăgând c"răbiile la ţărm, au lăst"tul şi au mers du#ă E;J <0uca D,3-33>!

Cei trei, Petru, %aco& şi %oan, fiii lui Geveei, lasă totul şi-% urmează lui (ristos! 2ăspun fără ezita

c'emării! 2ezultatul acestui răspuns: in simpli pescari ai unei moeste localităţi e pe 0acI'enizaret sau area Ialileii, cum i se mai spunea, au evenit Apostoli ai ântuitorului lumcucerin cu puterea 9vang'eliei lumea cunoscută e atunci! Ar fi putut să se împieice e un pretesau altul, omeneşte vor&in, şi să piară şansa e a eveni patriar'i ai "oului popor al l$umnezeu, temelie a )isericii creştine!

4hemarea din #artea lui Dumnezeu şi răs#unsul din #artea "mului sunt lucruri esenţiale #entrviaţa n"astră, întreaga n"astră e>istenţă se derulează în s#aţiul dintre chemarea lui Dumnezeurăs#unsul n"stru la această chemare. $in păcate, prea puţini oameni sunt atenţi la această c'emaşi o lasă fără răspuns! 9ste o mare responsa&ilitate a omului aici! Dumnezeu ne vrea şi ne cheam

să'* 0im #arteneri în creaţia c"ntinuă şi în susţinerea lumii.

Părintele Dumitru (tănil"ae, marele n"stru te"l"g, s#une că+ im#ul cu care ne c"n0runtăm nşi ne batem, cli#ă de cli#ă, nu este nimic altceva decât distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu răs#unsul "muluiJ Sigur, este o filozofie aâncă, ar să încercăm să ne-o însuşim, săe/perimentăm! ncă oată îi invit pe ascultătorii noştri să e/perimenteze lucrurile! Să încerce, nneapărat să verifice această afirmaţie, nu neapărat în relaţia cu $umnezeu, eşi şi acolo este posi&ci în relaţia cu unul intre semenii apropiaţi: soţ, soţie, părinţi, colegi, superiori şi aşa mai epartSă vaă ce înseamnă istanţa intre c'emarea sau rugămintea cuiva, şi răspunsul său la c'emar

respectivă!R Rădulescu; ă întrerup Părinte Constantin! n cazul lui Petru c'emarea este evientă! %is(ristos îi aresează, îi spune: Cin", şi te 0ac #escar de "ameniJ Petru lasă totul, răspune prezerăspune a! n cazul nostru, al celor e astăzi, şi poate şi în trecut, c'emarea lui $umnezeu nu esatât e evientă, precum în cazul lui Petru Petru este un privilegiat, este apostolul lui %isus! 7unde identi0icăm chemările lui Dumnezeu, în ce gesturi, unde să le căutăm Pentru că, poate nnu ne ăm seama, uneori, că $umnezeu ne face o c'emare

Pr "oman; "ici în cazul lui Petru nu este foarte evientă c'emarea, acă îmi îngăuiţi să spun 0

ora aceea Petru era un simplu pescar! Ce înseamnă un pescar; Hn "m 0ără carte, un "m sărmacare nu ieşise din graniţele satului său, care îşi câr#ea mre$ele, cum s#une (0ântul *"an Gură d!ur ! 9ra un om foarte simplu, care se trezeşte la un moment at că cineva, este rept o personalitafoarte importantă, un învăţător, un profet, cu puteri foarte mari, îl c'eamă şi-i cere să-0 urmezCine este acel Cineva, une îl va conuce, ce va urma acestei c'emări, nici el nu ştia prea mu*ocmai e aceea este e/trem e importantă şi este foarte apreciată replica lui Petru şi a celorlalţi %oan şi %aco&! "u este eloc ezitantă, este imeiată, eşi suportă foarte multe necunoscute!

!şa se întâm#lă şi cu n"i (igur că este 0"arte greu să identi0icăm chemarea lui Dumnezeu 4

care ne a0lăm în slu$irea ;ui+ #re"ţi, te"l"gi sau cei care se mişcă înlăuntrul Bisericii, înce# s



simtă, la un m"ment dat, care este chemarea lui Dumnezeu sau v"ia ;ui într'un c"nte>t anum4eilalţi se întâm#lă #"ate să recun"ască mai greu chemarea lui Dumnezeu. Dacă te mişti, un #iîn Duhul lui Dumnezeu, dacă eşti #uţin 0amiliarizat cu cuvântul lui Dumnezeu, dacă eş0amiliarizat cu rugăciunea, încet'încet d"bândeşti #uterea şi ca#acitatea să discerni lucrul care te cheamă Dumnezeu.

Q

Pentru ca "mul să sesizeze chemarea lui Dumnezeu, trebuie să se a#r"#ie de El. rebuie trăiască într'" relaţie cu Dumnezeu, trebuie să Îl inv"ce, trebuie să'; cheme. 4hiar îndrăznească să'; asculte, să aibă dis#"nibilitate şi, de ce nu, să'; iubească. Ca #utea a$unge s; iubească, dacă #leacă de la " #remiză esenţială, anume, că e>istenţa lui * se dat"rează.

9/istenţa mea, faptul că eu e/ist, eu personal, Preotul Constantin, se atorează unei c'emări foartainice a lui $umnezeu! $in părinţii mei, se puteau zămisli HnK alţi copii, în acelaşi conte/t! totuşi, m-am născut eu Pe mine mă emoţionează, mă copleşeşte acest fapt ărturisesc, mcopleşeşte că aşa au fost rânuite lucrurile cu &unicii mei, cu stră&unicii mei, ca eu să mă nasc +a

e acest eveniment eu mă plasez cu un sentiment e foarte aâncă recunoştinţă şi mulţumire! Sucopleşit în faţa lui $umnezeu, pentru că arul e/istenţei mele este unul a&solut e/traorinar

$e aici porneşte, upă aceea, înţelegerea! $acă $umnezeu m-a c'emat la e/istenţă, atunci ce vre la mine; Am o&servat în viaţa mea şi am înţeles c'emarea lui $umnezeu! 9u nu m-aş fi us seminar, pentru că era o perioaă în care tot ceea ce însemna )iserică presupunea şi o foarte mamarginalizare socială! 9ram foarte vioi, inteligent, mergeam foarte &ine cu şcoala şi m-aş fi us fac orice altceva! $ar a fost o rânuială a lui $umnezeu! 9ram al cincilea copil la părinţi! *ata nmai putea să ne ţină la şcoală! *oţi ceilalţi erau e1a plecaţi! A fost un gân să merg la seminar,

eu am spus tatălui meu nu! A rânuit $umnezeu e aşa manieră, încât să pier amiterea la liceatorită unui incient &anal şi, în cele in urmă, să a1ung la seminar! "u am înţeles atunci că a fostc'emare foarte specială, care nu mi se atora mie, ci părinţilor mei, Pătraşcu şi aria, aşezaţi foarprofun în creinţă! Acum am toată convingerea că slu1irea preoţească la care am a1uns se atoreaunei c'emări a lui $umnezeu mai mult ecât evientă! ai am convingerea că alegerea aceastafăcut-o $umnezeu, cum spuneam, pentru părinţii şi strămoşii mei, pentru creinţa şi 1ertfa lor eviaţă! Cre că $umnezeu le-a ăruit, în cele in urmă, ca in neamul lor să se aşeze un preot!

"u mai am nici o înoială că preoţia este c'emarea mea, faţă e care, cu nevrenicie încerc să mac'it, cu conştiinţa că răspun unei c'emări a lui $umnezeu! $upă terminarea facultăţii am avut u

foarte mare impas! $ar s-a esc'is rumul într-o irecţie la care nu visasem nicioată, aceea a uncariere ştiinţifice universitare! . trăiesc ca pe o c'emare, nu îi răspun cum se cuvine poate, pentcă omul este foarte neputincios, foarte sla&, ar am conştiinţa c'emării mele! 5i nu o c'emaanonimă, ci o c'emare a lui $umnezeu la o slu1ire concretă! 9u simt aceasta, nu am nici o înoiali rog şi pe ceilalţi să meiteze asupra acestui aspect! Se vor fi trezit a fi meici, a fi profesori, a ingineri sau politicieni, fără a se fi între&at cum au a1uns acolo Poate că este posi&il să iscearnă, anumite etape ale vieţii şi ale carierei ânşilor, intervenţii, semne, care să trimită la ceea ce numic'emare a lui $umnezeu!



R Rădulescu; Părinte profesor, încă o pro&lemă legată e pescuirea minunată! (ristos îi c'eamă pescari să fie în continuare pescari e oameni! 9ste o ec'ivalenţă între ceea ce făceau ei înainteceea ce aveau să facă upă convertire; Pescarul prine peştele fără voia peştelui! Pescarul oameni are o altfel e lucrare, lucrează cu oameni care sunt li&eri! +uncţionează această ec'ivalenîntru totul;

Pr "oman; 9ste foarte &ună între&area umneavoastră, ca să răspun americăneşte! Cu aevăr

este foarte potrivită, nu este eloc întâmplătoare asocierea! $acă ar fi fost întâmplătoare, niântuitorul n-ar fi făcut acest lucru, nici Sfinţii 9vang'elişti nu l-ar fi consemnat! *oţi cei trsinoptici, atei, arcu şi 0uca, consemnează această asociere a c'emării ucenicilor cu evenimentpescuitului minunat!

"ici în cazul pescuirii oamenilor efortul uman nu este suficient a fi tot o pescuire minunaatorată lucrării tainice a $u'ului lui $umnezeu! 9i vor arunca mre1ele, $umnezeu va face ca ele se umple "u pescarii, aceşti oameni simpli şi neînvăţaţi, cum îi numeşte sfântul %oan Iura e Aunu ei, prin efortul lor e/clusiv, vor fi cei care vor converti popoarele la creştinism! 9i fac ascultar&iruin temerile e orice fel, mai ales cele venite in lipsa e eucaţie! i trimite (ristos să vesteas

lumii 9vang'elia şi ei i împlinesc porunca! "u a fost puţin lucru! Cum ar înrăzni astăzi, e/emplu, un pescar simplu să urmeze c'emării lui (ristos e a eveni apostol şi propovăuitor 9vang'eliei fără să spună: H$ar nu am şcoală "u cunosc lumea "u am ieşit in satul meu pânacumK Hrmând #"runcii lui Frist"s cu credinţă, acei #escari au a$uns să cucerească A"ma !tena şi E0esul şi 4"rintul şi !le>andria cu Evanghelia ântuit"rului Frist"s! (e întrea(0ântul *"an Gură de !ur, cum a 0"st #"sibil aşa ceva+ într'" lume "stilă, într'" lume #lină învăţaţi, 0il"s"0i şi ret"ri, aceşti umili #r"#"văduit"ri să cucerească lumea cu Evanghelia l"r. "ar fi fost posi&il acă nu ar fi fost cu ei $u'ul lui $umnezeu, răspune acelaşi mare e/eget umnezeieştilor Scripturi!

0ucrul acesta este evient e-a lungul veacurilor până astăzi! $e cele mai multe ori preoţii suestul e neputincioşi sau nevrenici! n ciua acestui fapt, )iserica lui (ristos merge înain*ocmai aici se face evientă lucrarea lui $umnezeu! Asemenea peştilor, oamenii sunt prinşi puterea, e momeala atractivă a $u'ului lui $umnezeu, pozitiv vor&in!

0ucrul cel mai important, pentru preoţi mai ales, este să ai&ă creinţa şi conştiinţa că lucrarea lpreoţească nu se întemeiază pe puterile lor! Ceea ce fac ei în &iserică nu fac în nume propriu şi nicu puteri proprii, ci fac în "umele lui $umnezeu şi cu puterea lui $umnezeu!

4red că am relatat întâm#larea mea cu Părintele 4le"#a, când tânăr #re"t 0iind, cercetânduîntr'" vară, l'am întrebat+ Părinte, ce să 0ac să aduc mai multă lume la bisericăJ Eram chimândru de întrebarea mea Părintele a reacţi"nat cu t"tul neaşte#tat.

ăăăiJ, a strigat ca un tunet, răstit şi mustrăt"r, dar ce tu aduci lumea la bisericăDumnezeu aduce lumea la biserică, nu tuL

!tunci m'a intrigat mult reacţia dânsului, dar mai târziu aveam să " înţeleg #er0ect.

R Rădulescu; Sunt prinşi, c'iar şi atunci cân opun rezistenţă!



Pr "oman; ai ales atunci cân opun rezistenţă! "u calea convingerii este cea care îl uce pe ola $umnezeu, ci calea creinţei, care presupune o imprevizi&ilă şi inefa&ilă sc'im&are lăuntrică! trezeşte cineva că, intr-o stare e iniferenţă sau intr-o stare e potrivnicie, evine intr-o afoarte interesat şi foarte oritor să afle espre (ristos şi espre 9vang'elie şi în clipa următoapoate eveni un fervent înc'inător a lui $umnezeu! "u ştie nici el cum Acolo a lucrat $u'ul l$umnezeu, prin cuvântul cuiva! %ată ce scrie Sfântul Apostol Pavel creştinilor in Corint, ca

primiseră creinţa în (ristos în urma propovăuirii sale: &i eu, 0raţil"r, când am venit la v"i şi v'am vestit taina lui Dumnezeu, n'am venit ca iscuscuvântăt"r sau ca înţele#t. 4ăci am $udecat să nu ştiu între v"i altceva decât #e *isus Frist"s, #e !cesta răstignit. &i eu întru slăbiciune şi cu 0rică şi cu cutremur mare am 0"st la v"i. *cuvântul meu şi #r"#"văduirea mea nu stăteau în cuvinte de îndu#lecare ale înţele#ciun"meneşti, ci în adeverirea Duhului şi a #uterii, #entru ca credinţa v"astră să nu 0ie înţele#ciunea "amenil"r, ci în #uterea lui DumnezeuJ. <% Cor 7,3>!

0ucrul acesta se întâmplă şi astăzi în &iserică! ainele Bisericii, înce#ând cu B"tezul, Euharisti

7unta, etc, t"ate 0ac evidentă #uterea Duhului. !deverim #rin t"ate #uterea Duhului lDumnezeu lucrăt"are în lume.

<din+ Pr. 4"nstantin 4"man, LDre#tatea lui Dumnezeu şi dre#tatea "amenil"rJ, EdituBizantină, Bucureşti, 515=



Preot Pro$esor Ion 9uga; Pescuirea minunată C'((&

"u putem astăzi să plecăm e aici fără să asimilăm &ine te/tul Sfintei 9vang'elii care astăzi vor&eşte espre pescuirea minunată! "u e vor&a espre o simplă pescuire! "-are nici o legătură acţiunile, cu activitatea umană! Cu împărţirea socială a muncii pe sectoare: agricultură, pescuvânătoare, păstorit! Aceasta este pro&lema istoriei, a sociologiei!

n toată 9vang'elia, ca şi astăzi, cel ce lucrează acolo este $umnezeu! Cân lucrează $umnezeactele 0ui, ca şi cel e astăzi, sunt acte originare! %ar noi ştim foarte &ine că originea ca ontologupă concepţia creinţei noastre scripturistice este creştinismul! Aică, ori e câte ori lucrea$umnezeu <şi 9l lucrează toteauna>, nu face ceva acolo printre altele! 9l creează întoteaunActele 0ui sunt actele creaţiei! Avem e-a face mai mult, cu 0iturg'ie! $umnezeu este cel săvârşeşte toată 0iturg'ia! %ar astăzi în 9vang'elie avem e-a face cu o umnezeiască 0iturg'lucrare pu&lică! 0ucrare cu ţintă pu&lică! "u e vor&a e o lucrare interioară, e introspecţie, gânire! 9ste vor&a e o lucrare aresată e $umnezeu în afara 0ui! 9ste un act e creaţie,

revelaţie, e escoperire!

Acest lucru se întâmplă în oglina lacului! "e aflăm pe această oglină e apă şi aici privim taine0ui! n aâncimea acestei oglinzi numită area Ialilei, area *i&eriaei ne amintim e oglinacvatică primorială a creaţiei celei intâi! 9ste o 0iturg'ie unică! 9ste e o splenoare, frumuseaâncime şi puritate unice, cum rar găseşti uneva în paginile lumii! Astăzi avem e-a face cuoua creaţie!n 9vang'elia upă atei 3=,7B %isus spune ucenicilor Săi aşa: ,,voi, cei care -aţi urmat pe inla facerea in nou a lumiiWW<cuvântul grecesc este palingenezia>, e/act ce se întâmplă astăzi! Psuprafaţa aceasta e puritate şi claritate primorială se săvârşeşte o 0iturg'ie!



Cine sunt cei ce lucrează, cine se cuprine în această 0iturg'ie; n primul rân se cuprin$umnezeu, săvârşitorul tuturor liturg'iilor şi al tuturor actelor creatoare! "umai 9l este creator sens ontologic! $e une ştim că este $umnezeu acolo! $in strigarea pe care o face Petru saucenicul %oan! Pericopa aceasta se mai găseşte şi la evang'elistul %oan, capitolul 73! n momentul care ântuitorul le spune cu poruncă creatoare:,,aruncaţi mrea1a e-a reapta cora&iei şi veţi apeşteK, ei fac acest lucru, ascultă şi ascultarea roeşte pe linia creatoare, roeşte la infinit!

momentul în care ei vă rezultatul poruncii creatoare şi al ascultării tot atât e creatoare <fiinacolo une, $oamne fereşte, nu se întâlneşte porunca creatoare cu ascultarea creatoare, lucrul nu săvârşeşte, se prouce căerea>, au &ucuria cea mai mare pentru om: Cunoaşterea lui $umnezeCân în mintea ta, în inima ta a e/ploat sensul total, plin, al cunoaşterii lui $umnezeu, eşti atât plin, e fericit, că se suspenă orice intermitenţă! "u mai e/istă trecut, viitor, &un sau rău, urerosteneală! 9/istă oar o esenţă fericită care umple totul! Acest lucru se prouce astăzi cân capătul ascultării apare plinătatea şi în plinătate se poate citi uşor umnezeirea!

%oan, ucenicul iu&irii este primul care intuieşte teologic, în univers, plinătatea umnezeirii, realitatşi prezenţa ivină! $e aceea el este primul in 9vang'elie care va striga:,,$omnul esteWW 9ste

mărturisire o/ologică, aică un strigăt e &ucurie, e slavă, e aoraţie! Petru reprezintă un aaspect al atituinii umane în faţa ivinităţii! 8cenicul cel iu&it %oan, fiin e o puritate cum poate a mai e/istat pe pământ <ieri a fost ziua lui>, va are pur şi simplu etapele şi pe el îl vom aftoteauna în stare e aoraţie în faţa lui $umnezeu! "u veţi găsi la %oan 9vang'elistul, nicisecună e înoială, e remuşcări! "imic in toate cele omeneşti! 9l toteauna se află cel mai veccu umnezeirea! 5i-a spri1init capul pe pieptul <eci pe inima> lui $umnezeu! n aşezarea e la Cinel era e1a în sânul lui (ristos!

Avem şi aspectul celălalt: aspectul mai frământat, mai incomo, mai ramatic al coniţiei umane

relaţie cu prezenţa ivină! Acest ramatism <uneori tragic c'iar> al coniţiei umane în ec'i*estament este cutremurător la întâlnirea intre om şi $umnezeu!

ă amintesc oar lupta înfricoşătoare e la pârâul %a&oc între %aco& şi $umnezeu, une omluptător <lupta cea &ună, e a-0 smulge pe $umnezeu in a&isurile universului, pentru a-0 revepentru a-0 sili să se arate> %aco& este un umnezeu e 1os în sus ca o replică la ivinitatea cereascAşa este omul: omul este o replică ivină în creaţie! Aşa l-a vrut $umnezeu! Cu o forţă uluitoar%aco& l uimeşte c'iar pe $umnezeu spunânu-%, poruncinu-%! 9ste strigătul sfâşietor Cunoaşterii!

n clipa în care reuşeşti să o&ţii o fărâmă cât e mică in cunoaşterea lui $umnezeu, atunci eşti ca$umnezeu! Pentru că atunci se oglineşte $umnezeu în tine! Se prouce un transfer! Pur şi simpun transfer e peronalitate între $umnezeu ascuns şi omul căutător!

2evenim la Petru! 9l reprezintă aspectul ramatic al omului pro&lematizat! Petru are mici pro&lem$rumul lui este mai sinuos spre $umnezeu: cu căeri, cu riicări, cu mici trăări, cu mici viclen<vezi situaţia peni&ilă cân, urcânu-se %isus spre %erusalim la răstignire, Petru, primin o sugestnecurată se uce şi zice: ,,$oamne, încearcă să eviţi situaţia asta, suferinţa, moarteaWW>! $eci Petru spune: ,,$oamne, pleacă e la mine că sunt om păcătosWW! $eoată se vee în oglina ap

$umnezeul minunii şi omul căerii! 4e b"găţie de cun"aştere 4a să cun"şti #e Dumneze



de"dată şi în acelaşi tim#, să te cun"şti #e tine însuţi sau să recun"şti cum eşti, este " dialecticsu#remă. ai mult nici nu se #"ate. Ce vrei mai mult; Ai o&ânit cunoaşterea lui $umnezeu,reuşit să te recunoşti şi pe tine, să ştii e/act cine eşti! S-a sta&ilit această istanţă şi în acelaşi timpîncleştare! "u mai lipseşte nimic *otuşi, se poate merge la infinit!

8rmătorul pas îl spune ântuitorul: ,,nu te teme, Petre! $e acum încolo te voi face pescar oameniWW! *oată lumea cree că atunci ântuitorul i-a spus lui Petru ceva pentru care el, Petru, ar

tre&uit să sară în sus e &ucurie aşa cum fac toţi cei pe care istoria îi încarcă e o cinste oarecare: îl face ministru, iplomat, irector!

5tiţi ce i-a spus (ristos lui Petru; Că arurile 0ui, arul lui $umnezeu e 1ertfă toatală! Ce evinovat peştişorul prins <o sută cincizeci şi trei e peşti>; Peştele prins a fost fericit pentru că astavocaţia lui! Pentru asta a fost creat peştele: să fie 1ertfă pentru om! % s-a spus atunci lui Petru ceaşteaptă! Să fie pescar e oameni!

Aţi pescuit vreoată un om; Pescuieşti om şi te trezeşti că e fiară! $acă cu $umnezeu nu te poîntâlni fără să mori <cu $umnezeu care e &un şi iertător>, cum creeţi că se poate întâlni om cu o

fără să moară măcar unul; Că acă nu moare nici unul nu se prouce întâlnirea! Pentru că omulevorează pe celălalt! Asta este întâlnirea intre oameni! 5i atunci tu tre&uie să înţelegi că unul oi tre&uie să fie 1ertfă convenită e sine însuşi, înţeleasă ca atare! Altfel nu se prouce, nu realizează liturg'ia! n orice liturg'ie tre&uie să se mistuie o 1ertfă! $acă eu nu vreau, tu nu vrecelălalt nu vrea, ce rezultă; 2ezultă o lume a'aristică şi nu eu'aristică! "u se va proucomuniunea, aică topirea unuia în celălalt, îm&răţişarea universală pentru a fi &ucurie şi plinătatAcest lucru i l-a spus lui Petru! Sigur că nu ne facem iluzii6 Petru nu a înţeles atunci, ar a înţelmai târziu!

Aşa i-a spus ântuitorul la Cina cea e *aină cân i-a spălat picioarele: ,,ce fac 9u acum, tu nînţelegiWW! 9l nu înţelegea cum aică să se 1ertfească $umnezeu în actul acesta e smerenie; Să co&oare $umnezeu să spele picioarele; Acesta este un act în care se mistuie 1ertfa! 9ste act e 1ertpe care $umnezeu îl face mereu! 9l n-a ezitat să Se 1ertfească omului, să co&oare şi să-i spepicioarele! $ar omul, Petru înţelege foarte greu acest lucru! 5i nu numai că nu-l înţelege, se pare nu vrea să înţeleagă! Pentru că, în măsura în care înţelegi, evii responsa&il! *re&uie să faci şi tPetru i spune: ,,cât voi trăi eu aşa ceva nu-mi faci, să-mi speli *u mie picioareleWW Atunântuitorul îi spune că va înţelege mai târziu că singura coniţie autentică nu este coniţia tragi<e care vor&eşte alrau/>, ci este coniţia 1ertfelnică! 9vang'elia nu este nimic altceva eccronica coniţiei 1ertfelnice ivino-umane sau umano-ivine! Prin urmare, nu staţi în această lum

altfel ecât în stare e 1ertfă! Căutaţi 1ertfa! 5i c'iar cân n-o căutaţi ea este prezentă totală a&solută, ar încercaţi s-o înţelegeţi şi numai aşa veţi fi fericiţi!

"u o&servaţi că atâta timp cât lucrurile nu se aşează su& acest clopot al 1ertfei, totul pare nonsena&sur, 'aotic şi cumplit e greu! Suntem nefericiţi, cu o nefericire veşnică! "ici măcar nu manevoie să mai aşteptăm să murim ca să fim şi mai nefericiţi cum suntem ameninţaţi e sectee/'atologice! Ce să mai aaugi la ce avem; ântuirea tre&uie să se facă aici, în raport e ce este, nceva e viitor şi e veşnicie! ântuirea se lucrează acum şi aici! Pentru că acum şi aici este iane1ertfirii sau raiul 1ertfirii reciproce, continue, totale! 9ste vor&a e 0iturg'ie! Staţi toată via

umneavoastră în stare e liturg'ie! .rice viaţă prăpăită în afara stării e liturg'ie este un &u



pierut! 5i nu orice &un, că viaţa e totul! 5i e a lui $umnezeu, nu e a noastră! 9l ne-a at-o, 0ui săo ăm! ,,Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui (ristos $umnezeu să o ămWW!

Pr Pro$esor Ion 9uga 6 Predică la Duminica a '&-a după Rusalii C'(((

Acest act al pescuirii minunate aparent gratuit la sinoptici, îl pune %oan la sfârşitul 9vang'eliei! 0sinoptici cu asta începe activitatea misionară a ântuitorului! 9 o povestioară frumoasă! %oanaşează însă la locul ei O upă înviere! %isus înviat vine la ţărmul mării6 înviat fiin, i era foam,,+iilor, nu aveţi ceva e mâncare;WW eeţi ce rost îşi găseşte 9vang'elia în punctul acesta; 9 vorsă răspunzi foamei lui $umnezeu! Ce vrenicie i-a at $umnezeu omului să-l caute $umnezeu pom şi să-% fie foame lui $umnezeu, să vină şi să cerşească la om e mâncare! 5i omul <Petru> răspune: ,,"u avemWW! Asta e nenorocirea că omul mereu nu a avut pentru că a avut tot şi a piertot!

,,Aruncaţi mrea1a e-a reapta cora&iei şi veţi aflaWW! Aică nu aţi căutat une tre&uie, e aceea găsiţi şi e aceea nu aveţi! Atunci, citin 9vang'elia lui %oan a pescuirii, nu numai că nu mai apa

gratuitate şi a&ia aici capătă întreaga anvergură a minunii!

n ultimă instanţă, ce se pescuieşte în 9vang'elia lui %oan; "u $umnezeu pescuieşte pe oameni, papostoli6 invers, aceşti oameni amărâţi, simpli, l pescuiesc pe $umnezeu! Spune %oan: ,,$omnesteWW! Atunci Petru, auzin că este $omnul, a pus cămaşa pe el şi s-a aruncat în apă şi s-a us ţărm nemaiavân ră&are să mai stea cu cora&ia, cora&ia era acum greu e mânuit pentru că năvo se prinsese mai mut ecât le tre&uia! Peştele rămâne un prete/t, peştele este sim&olul l%isus! %ată ce au pescuit 0-au pescuit pe $umnezeu, pe %isus (ristos $umnezeul întrupat! 0-au găîn mare, în apă, nu uneva într-un templu strălucitor, nu într-o civilizaţie complicată6 0-au pescu



cu un năvo într-un lac,la area *i&eriaei!eeţi ce uşor se poate găsi $umnezeu cân l cauune tre&uie, cân l cauţi e-a reapta;

ă sfătuiesc să vă &ucuraţi e toate pe pământ pentru că pământul e făcut spre &ucuria oamenil)ucuraţi-vă şi e cer care ne-a fost aus şi prins într-un năvo e %oan, în năvoul iu&irii lui! Cineputea spune e ce %oan a putut acest lucru; "u era nici mare cărturar, &iografia lui nici nu e/istă!

ntre&aţi-vă mereu: $oamne, e ce lui %oan i-ai at atât e mult; Ce să fac eu ca să *e pescuiesc eu puţin, măcar un pic, nu cât %oan; Aceasta tre&uie să fie între&area noastră! Să înţelegem ce e noi, ca atunci să înţeleagă şi $umnezeu în măsura în care ne escoperim &ine pe noi înşine pentru este o simetrie! $umnezeu pescuieşte pe om, conform sinopticilor6 omul pescuieşte pe $umnezcu o sete care seacă toate mările lumii!

Conform 9vang'eliei u'ovniceşti, a lui %oan, toate vor seca, $umnezeu nicioată! area aceastacare putem să l pescuim pe $umnezeu în toată plinătatea 0ui şi în toată frumuseţea 0ui şi în taevărul 0ui este Sfânta 0iturg'ie, marea cea mare a înţelegerii, a tegnosiei, a cunoaşterii $umnezeu! "oi toţi săvârşim aici pescuirea minunată a lui $umnezeu in 0iturg'ie! Aşa să ne a1u

$umnezeu

Ieromonah uca ,irea 6 ,%nă la ad%ncul inimii?



Aevărata nevoinţă se săvârşeşte în aâncul tainic al inimii, precum ântuitorul i-a spus SfântulApostol Petru să mâne la ape aânci: ână la adânc şi lăsaţi în $"s mre$ele v"astre, ca #escuiţi.J ;uca -,)

re1ele pot înc'ipui şi gânurile, cugetul omului, astfel încât neîncetată nevoinţă este aceea e auni mintea cu inima prin rugăciune! "umai mintea smerită, Hlăsată în 1osK, cunoaşte riicarea întpogorâre, aică Hpescuirea minunatăK - mântuirea!

XXX

n mintea ce nu s-a unit cu inima apar gânurile care slo&ozesc vor&ele, grăirea eşartă, pe cân acea minte care este unită cu inima se zămisleşte gânul ce naşte cuvântul, cuvântul care mângâitămăuieşte şi ăruieşte putere e viaţă, năe1e şi &ucurie!

XXXCuvântul lui $umnezeu este e mai înainte e timp, în timp şi incolo e timp, cuvântânu-ne lim&a tăcerii, pe lim&a ragostei! Puterea cuvântului este tăcerea, eoarece tăcerea este limveciniciei! *ăcerea nu înseamnă a&senţa cuvântului, ci impotrivă, prezenţa acestuia, care e muori e mai eplină în tăcere!

XXXCuvântul analogie provine in lim&a greacă şi are mai multe înţelesuri printre care şi acesta: cuvâe sus <ana-logos>!

$acă ne orim viaţa vecinică, ar tre&ui să ne raportăm la aceia care au câştigat-o, aică la Sfinţii l$umnezeu şi să ne oglinim în icoana lui (ristos! Astfel, &ine ar fi ca în viaţa noastră e zi cu toate analogiile să se facă ţinân seama e Cuvântul lui $umnezeu!

M!!!N



face altceva ecât să-i espice şi să-i esfacă pe inăuntru, pentru a forma crăpături care primăvasunt plinite cu noi fi&re, pline e sevă, prin care copacii se umplu iarăşi e viaţă şi se ezvolaucân ro e frumuseţe!

n curgerea vieţii lui pământeşti, omul întâlneşte nenumărate pieici aproape e netrecut: necasuferinţa, urere *oate acestea se regăsesc, eşi ne este greu s-o acceptăm, în pronia $umnezeu!

Psalmistul spune: Întru necaz 'ai chemat şi te'am izbăvit, te'am auzit în mi$l"cul 0urtunii şi tam cercat la a#a certăriiJ Ps 25,/

$umnezeu îngăuie să a1ungem la Hapa certăriiK nu ca să ne înece, ci impotrivă, ca să ne înveţe înotăm! $eşi ne este foarte greu să acceptăm suferinţa în viaţa noastră, ea este aceea care rupeesface egoismul in noi <precum gerul trunc'iul copacului>, lărginu-ne inima spre a-0 primi $umnezeu!

9ste aevărat că acest proces e creştere este unul ureros, ar precum nsuşi $umnezeu-Cuvânt

5i-a asumat această cruce a urerii, asemenea şi noi suntem c'emaţi să ne purtăm crucea, astfîncât inima noastră să evină o inimă mare, care să poată cuprine toată lumea agonisinu-şi o nocalitate: mărinimia!

Sfântul 0uca al Crimeei spunea într-o scrisoare ca: Htoate întâmplările in vieţile noastre fac parintr-o iconomie a lui $umnezeu cu noi, necunoscută nouă pe eplin! Acum nu le înţelegem tâlcuar mai târziu le vom înţelege! Acum ni se pare că suntem nereptăţiţi, trişaţi, &at1ocoriţi şi aşa meparte! ai târziu, vom înţelege că in toate am fi putut trage un folos imens: smerita cugetarSmeritu-m-am şi m-am mântuit, spune Psalmistul!J

n astfel e momente ale vieţii noastre, cân întunericul şi eznăe1ea pun stăpânire pe noi, nu nrămâne ecât să aşteptăm, asemenea copacilor, primăvara: primăvara u'ovnicească ce o&lo1eşrănile provocate e iu&irea e sine şi ne auce ro e &ucurie!

În necaz am chemat #e D"mnul şi m'a auzit şi m'a sc"s intru des0ătare.J Ps. 11,-

4aina IuHirii ascunsă >n verticala şi orizontala "rucii



J.mul a fost plămâit întru slu1ire şi spre slu1ire, upă pila +ăcătorului său, Care necontenlucrează! Slu1irea izvorăşte in iu&ire, astfel că omul, în mo firesc, îşi slu1eşte atât luişi, cât aproapelui, ar aevărata ragoste, care izvorăşte inlăuntrul lui spre slu1irea semenului, ţinnecontenit e felul în care omul slu1eşte nemi1locit lui $umnezeu şi care se oglineşte în c'ipCrucii!

Astfel, atunci cân vrem să construim o cruce, primul element pe care-l aşezăm este verticala, upcare pe ea se va spri1ini şi orizonata! erticala crucii reprezintă slu1irea, nevoinţa personală a omule a se uni cu Giitorul său, Care este %u&irea vecinică! Această nevoinţă <a omului e a se uni $umnezeu> este e fapt o riicare prin pogorâre întru pocăinţă! $umnezeu nsuşi l-a învăţat p

om să se înalţe! Precum 9l nsuşi S-a pogorât pe Sine, ca să-l riice pe om, slu1inu-i omuluasemenea şi omul este c'emat să se pogoare, să se smerească pe sine, upă pila ce i-a fost ată Giitorul său, pentru a se putea înălţa!

ntruparea Cuvântului lui $umnezeu reprezintă pila esăvârşită a tainei %u&irii şi a Smereniei, caeste totoată începutul mântuirii omului!

$umnezeu ni S-a escoperit ca fiin %u&ire, eoarece prin 1ertfa şi iu&irea Sa nemărginită le-a unpe cele e sus cu cele e 1os, cerul cu pământul, vecinicia cu vremelnicia!

nsă înţelesul eplin al Crucii îl aflăm în rânuirea celor ouă elemente, verticala şi orizontala, case întâlnesc şi se spri1ină în inima omului! Pe măsură ce iu&irea omului pentru $umnezeu creşte se esăvârşeşte, formânu-se astfel verticala Crucii, inima lui se lărgeşte, ca să-0 primească pe Cneîncăput! 5i e înată ce $umnezeu Se naşte prin iu&ire în inima omului, iu&irea e $umnezeu revarsă în iu&irea pentru aproapele şi pentru întreaga ziire, întruc'ipân orizontala Crucii! Astfeomul a1unge să îm&răţişeze, în iu&ire, toată ziirea, iu&ire care îl răstigneşte, ar în acelaşi timpaună şi îl esăvârşeşte!



Câţi oameni se rătăcesc Cu regret spun că şi în )iserica .rtoo/ă sunt rătăciţi: unii împlinesc cein afară ale creinţei, formal, ar sufletul le este gol6 alţii, impotrivă, consieră că creinţa esoar în suflet, iar la &iserică nu merg! Pentru aceştia este înc'isă mpărăţia Cerurilor! Creinţa leste o iluzie, o amăgire!

4el care îm#lineşte d"ar "biceiurile e>teri"are merge la biserică şi are im#resia că se r"agă, datrăieşte du#ă v"ia sa, urmându'şi #r"#riile #lăceri şi #"0te. Hnul ca acesta Îl slăveşte #

Dumnezeu cu cuvintele, iar #e diav"l, cu 0a#tele. Dacă "mul #"steşte, dar gândeşte cele relnev"inţa sa este zadarnică. ;ucrarea lăuntrică este s#re mântuirea su0letului, dar lucrarea canu duce la îndre#tarea inimii este zadarnică. *nima bună, blândă, smerită, aceasta este r"adlucrării duh"vniceşti.

Se cuvine să ştim şi faptul că aeseori roaele efortului u'ovnicesc se istrug printr-o lucrapăcătoasă! $e e/emplu, cineva poate avea o&iceiul e a merge la &iserică şi e a se ruga, ar să aiun serviciu păcătos6 aşa sunt vânzătorii e &ăutură, tutun, ansatorii etc! "erenunţân la munca lpier folosul faptelor lor &une!

(ă nu ne îm#ărţim su0letul, ci să'l dăruim întreg lui *isus. (ă 0im credinci"şi nu d"ar cât timstăm la slu$bă, ci şi du#ă ce ieşim din biserică. 7ici s#"vedania să nu " 0acem #arţial, ci t"ta!lt0el ne c"ndamnăm la chinurile veşnice.

. nepoată e-a unei egumene O tânără, inimoasă, evlavioasă O a murit su&it şi a a1uns în ia pentfanteziile esfrânate nemărturisite

8n preot văzător cu u'ul a văzut în timpul spoveaniei cum ieşeau şerpi in gura omului care mărturisea6 ar unul mare &a se arăta, &a intra la loc şi aşa a şi rămas, pentru că penitentul n

mărturisit acel păcat, eşi ar fi orit! Să luăm aminte să nu lucrăm în zaarSe spune în Scriptură e asemenea că tre&uie să ne înc'inăm lui $umnezeu în u' şi în aevăr! Cînseamnă aceasta; $omnul vee în inimile noastre, ar ce se află în ele; Ar tre&ui să se afragostea şi tinerea noastră către $umnezeu! $ar cât e es acestea sunt oar manifeste/terioare Cu ele putem să-i amăgim pe semenii noştri, ar nu şi pe $umnezeu Aceasta esfăţărnicie: ă cinstesc cu buzele, dar inima l"r este de#arte de ine, s#une D"mnul. Cinstire/terioară care nu are un suport interior este ofensatoare la aresa lui $umnezeu! 9ă 0a#te mil"stenie din drag"ste 0aţă de Dumnezeu

$ar acă faptele e/terioare nu sunt importante, înseamnă că ele tre&uie respinse; "u! )isericrugăciunile, ritualurile, înc'inăciunile sunt necesare! +ără ele este imposi&il să fii plăcut $umnezeu! "oi suntem alcătuiţi in trup şi in suflet! Aşa cum ne manifestăm ragostea faţă oameni în mo văzut - prin glas, prin gesturi - tot aşa tre&uie să facem şi faţă e $umneze2ugăciunea este convor&ire cu $umnezeu, înc'inarea - cinstirea lui $umnezeu, semnul crucisfinţirea noastră!

$omnul nsuşi pleca aeseori genunc'ii şi riica oc'ii la cer, rugânu-Se! Aşaar sunt necesare lucrarea lăuntrică şi cea e/terioară pentru a fi plăcut lui $umnezeu! Cum să le îm&inăm; (ă 0ace

0a#te de mil"stenie din drag"ste 0aţă de Dumnezeu, să iertăm su#ărările, să'i hrănim #e c



0lămânzi, să'i mângâiem #e cei trişti, să 0acem bine şi să îm#linim v"ia lui Dumnezeu. Dacă cinstim ast0el #e Dumnezeu, atunci şi rugăciunea n"astră va 0i #lăcută înaintea ;ui. (d"bândim lăuntric drag"stea de Dumnezeu, #rintr'" viaţă duh"vnicească. (ă mani0estăm şi e>teri"r această drag"ste. !şa ne v"m închina ;ui în duh şi în adevărL.

<Din+ Pr. Calentin "rdas"v, duh"vnicul de la PsY"v+ Învăţături şi întâm#lări minunate, Editu("#hia, 511=

"e treHuie să urmărească un /pescar de oameni2J Răspunsurile a doi misionari rodnici aiRusiei; Părintele ,ucenic Daniil #asoev şi Iurii ,aximov

J- Părintele $aniel: <> Prin urmare, pentru misionar 9vang'elia este o carte vie! 9a nu este ute/t pentru e/tragerea unor citate pentru munca teologică! 9a este acea carte vie, espre care tre&u

să vor&eşti întoteauna şi să trăieşti prin ea! . eroare enormă a misionarilor este încercarea e



ilua 9vang'elia! Astfel e cuvinte e/istă în a oua 9pistolă către Corinteni a Apostolului Pavel! slavonă suna aşa: J"oi nu târguim Cuvântul lui $umnezeu ca alţiiK O e la cuvântul cârciumă, aitavernă!

Ce fac vânzătorii cei răi într-o tavernă; 9i toarnă apa în vin, iar ca să nu se o&serve, aaugcoloranţi! inul în sine este vinecător, este &un pentru sănătate, ar iluat cu apa îşi pierutilitatea, iar aăugarea e otravă îl poate c'iar strica!

0a fel proceează şi misionarii necinstiţi! 9i spun: JCuvântul irect al lui $umnezeu, oamenii nuvor înţelegeK! 2ecent mi s-au spus următoarele cuvinte: JPărinte $aniel, vă înşelaţi cân preicaoamenilor atât e irect, pentru că ei nu sunt interesaţi să asculte espre (ristos! $e aceea tre&uie aăugăm puţin e la noi! (aieţi să izolvăm Cuvântul lui $umnezeu, să-l facem mai moern, muşor e înţeles, mai tolerantK! $eşi mi se pare că, e fapt, tocmai cuvântul espre 9l este interesan$espre politică nu este interesant! $ar espre (ristos este interesant!

- %urii a/imov: Aici aş vrea eu să intervin! 9ste foarte important să înţelegem ceea ce spunpărintele $aniel! 8nii oameni care vor&esc espre misiune consieră că pentru a avea succes

misiune tre&uie să moifici .rtoo/ia! Acest lucru nu este aevărat! *ocmai o propovăuipatristică şi evang'elică a .rtoo/iei O ar nu o .rtoo/ie enaturată şi moernistă, ci o .rtoo/traiţională şi sănătoasă, pe care am primit-o e la Apostoli prin Sfinţii Părinţi - asta este ceea ceconvinge pe oameni! . J.rtoo/ie moernistăK nu poate interesa pe nimeni, iar misionarmoernişti, e regulă, nu au succes! $eoarece moernismul spune, în general: JCree cum îţi plaşi trăieşte cum vrei, important este să fii un om &un şi totul va fi &ineK! $ar o astfel e preicăpoate interesa oar pe oamenii care au nevoie e confort, nu şi pe cei care au nevoie e aevăr! $ao persoană care are nevoie e aevăr va auzi această preică moernistă pseuo ortoo/ă, ea vspune: J$ar eu şi aşa pot fi o persoană &ună, e ce tre&uie să evin şi ortoo/;K 0a aceas

între&are, moerniştii nu pot a un răspuns, e aceea misiunea lor este nefonată! %ar ei cre misiunea în general este nefonată şi că oamenii nu sunt interesaţi să afle aevărul esp$umnezeu! $ar acest lucru nu este aevărat! .amenii nu sunt interesaţi să asculte cuvintele loeoarece în cuvintele lor nu este nici putere, nici aevăr! $ar Cuvântul 9vang'eliei, cuvântpatristic aevărat, este interesant e a fi ascultat c'iar şi e oamenii o&işnuiţi, fără o pregătteologică! <>

- Părintele $aniel: <> isionarul tre&uie să fie martor! 9l nu tre&uie să forţeze oamenii să accepsau să nu accepte .rtoo/ia! "oi nu putem să-i atragem pe toţi! "u vom reuşi nicioată să faceacest lucru! $omnul nsuşi nu i-a atras pe toţi, eoarece arul voinţei li&ere, pe care $umnezeu l

at creaţiei Sale, implică posi&ilitatea respingerii totale! 5i e aceea, esigur, noi nu tre&uie să &azăm pe faptul că $umnezeu nu ne-a promis că îi vom atrage pe toţi! $umnezeu a promis că nvom mărturisi întregii lumi! 9u cre că, in păcate, noi am aşteptat prea mult! Până în prezent nu apreicat 9vang'elia în întreaga lume! %ar acum e/istă această posi&ilitate! <>

- 8nii oameni fac referire la cuvintele Sfântului %gnatie )riancianinov atunci cân el spune respingerea M;, n!n!N este trimisă e $umnezeu şi nu încerca s-o opreşti cu mâna ta sla&ă! Cum corelează cuvintele Sfântului %gnatie cu activitatea misionară; Mîn realitate, este vor&a e următorcuvânt: JApostazia are loc cu îngăuinţa $omnului, nu încerca s-o opreşti cu sla&ele tale puteriE



- %urii a/imov: Aici se vor&eşte espre acei oameni care şi-au făcut alegerea lor şi atunci cân afăcut o alegere, nu poţi face nimic cu ei! $acă oamenii nu vor să asculte espre $umnezeu acum veţi continua să insistaţi, ei nu vor eveni ortoocşi, ci pur şi simplu vor începe să vă urască! 5i nveţi putea sc'im&a acest lucru! $ar acă o persoană vrea să ştie aevărul, atunci puteţi sc'im&foarte multe! 5tiţi, e/istă o para&olă!

Pn om mer)ea pe malul mării după o furtună$ mul*ime de stele de mare fuseseră aruncate pnisip, astfel 'ncât nisipul era plin de ele$ Ki omul a văzut un băiat, care lua aceste stele şi le arunc'napoi, 'n mare$ Hrecătorul l-a 'ntrebat pe băiat4 <De ce faci acest lucruIQ El i-a răspuns 4 <Dacaceste stele nu vor fi ridicate şi aruncate 'napoi 'n mare, ele se vor veştei şi vor muriQ$ Hrecătorulobiectat4 <Pită-te cât de multe sunt, nu vei putea sc&imba nimic, nu vei reuşi să le arunci pe toa'napoi, 'n mare=$ Atunci băiatul a ridicat o altă stea, s-a uitat la ea, a aruncat-o 'n mare şi a spu<.oate că nu voi putea sc&imba ceva pentru toate, dar pentru această stea am sc&imbat foarmulte=$

Părintele $aniel: 9u aş aăuga următoarele! 9ste foarte important pentru misionari să reţină ulucru! 0a noi, prea multă energie se consumă pentru a opri apostazia, ar nu consumăm la fel

multă energie pentru a salva oamenii! ntr-aevăr, încercarea e a opri apostazia este imposi&i2espingerea, răzvrătirea umanităţii împotriva lui $umnezeu este e neoprit! 9ste aevărat! $ar nuitaţi că vec'ii creştini nu se luptau cu păcatul păgân, ci cu rătăcirea păgână! ec'ii creştini nu luptau nici c'iar cu glaiatorii, ei îi salvau pe păgâni! i aunau, le vor&eau espre faptul că nu tre&ui să se înc'ine la ioli, ci tre&uie să se înc'ine la Singurul $umnezeu aevărat! 5i atunci cânpăgânii eveneau creştini, ei renunţau şi la rătăcire şi la 1ocurile cu glaiatori etc! şi apoi, cân evenit mai mulţi, au fost interzise şi ezmăţul şi 1ocurile cu glaiatori! %ar la noi totul este inve"e luptăm cu ceva care nu poate fi învins, ar în acelaşi timp cei care pot fi salvaţi sunt ignoraAceasta este o greşeală! Sfântul %gnatie are reptate atunci cân spune că nu tre&uie să facem ace

lucru! "u tre&uie să ne luptăm cu ceva ce nu poate fi sc'im&at! $ar îi putem salva pe acei oamecare oresc acest lucru! <!!!>

- %urii a/imov: Pentru un misionar sunt importante rugăciunea şi încreerea oar în $umnezeu, în forţele proprii, nu în sine însuşi, nu în prietenii săi, nu în sponsorii săi, ci numai în $umnezeiu&irea pentru (ristos şi persoana căreia îi preici - iată ce este important pentru un misionar! 5i, asemenea, eterminarea e a renunţa la sineE!

<+ragmente in interviul at în Ser&ia cu e/act B zile înainte e moartea mucenicească a părintel$aniil, pentru site-ul svetosavl1e!org, apărut în: artiriul unui apologet al ortoo/iei! Pr! $an

Sâsoev! %urii a/imov, 9! Sop'ia, 73>

Predici şi t%lcuiri la Pescuirea minunată aplicate la realită=ile vie=ii noastre CPărintele "ipria.egreanu şi Părintele Ioanichie 9ălan; /Aceasta e smerenia lui Dumnezeu; că #e coHoară

p%nă şi la cele mai mici?2



Părintele "iprian .egreanu C"lu0 - Predică la Evanghelia Pescuirii minunate CDuminica aXVIII-a după Rusalii - *'*;

a iad cu #criptura suH Hra=1 Despre ispita scoaterii din context şi a t%lcuirii după voianoastră a cuvintelor lui Dumnezeu< pentru a ne >ndreptă=i şi pentru a evita să-I urmăm lui

:ristos

Jn numele *atălui şi al +iului şi al Sfântului $u'! Amin!

S-a citit 9vang'elia a 3B-a upă 2usalii, ştiţi că noi am a1uns la a 7-a, 7B-a, ar ne-am întors la3B-a, pentru că o ată cu aceste uminici inainte şi e upă nălţarea Sfintei Cruci, cicluminicilor o&işnuite se sc'im&ă şi nu mai merge înainte, o&işnuit, ci e o mică ereglare! 5i poate aţi între&at e ce în calenar merg uminicile e la prima, a oua, a treia şi mai eparte, consecutiapoi încep să se eregleze in cauza câtorva săr&ători, în 1urul cărora şi pentru care se fac uminspeciale, cum e această săr&ătoare a nălţării Sfintei Cruci, pentru care ouă uminici sunt specialAşa cum tot postul Crăciunului e special şi are uminicile lui, aşa cum sunt uminicile intCrăciun şi Anul "ou şi )o&otează şi atunci se ereglează foarte multe şi e o altă rânuialăuminicilor în fiecare an, în funcţie e cum ca Paştile!



.ricum, astăzi s-a citit in 9vang'elia e la 0uca, capitolul D, versetele 3-33, pescuirea minunată!pescuire pe care numai Sfântul Apostol şi 9vang'elist 0uca a reţinut-o şi a povestit-o cu etaliifoarte frumos! Ceilalţi s-au rezumat la a spune cum i-a c'emat la apostolat, cum a trecut (ristos malul mării şi le-a spus: eniţi upă ine 5i toate celelalte! Aici, Sfântul Apostol 0uca intră etalii şi spune şi cum l-a întâlnit pe Petru şi pe fratele său, Anrei! 5i, pro&a&il, cealaltă cora&ie ea lui %oan şi %aco&, pentru că se zice că erau ouă coră&ii la ţărm cân a venit cu mulţimile!

Cumva se ezleagă puţin un gân pe care nu-l puteam ezlega uşor: e ce i-a ales aşa pe apostoli, ce pe ei şi nu pe alţii; 5i, e asemenea, e ce le-a spus oar: eniţi upă ine şi gata; Aică cinintre noi poate să spună că, acă ar veni (ristos, ar noi nu 0-am cunoaşte, n-am şti e 9l şi trece cu mulţimile pe lângă noi şi oar ne-ar zice: eniţi upă ine, noi am lăsa totul, toate, caspărinţi, cum era Petru, cu soţie, cu copii, %oan şi %aco& erau cu tatăl în cora&ie şi au lăsat totul şi s-us upă 9l! Cine poate face aşa; 5i asta ne face cumva să ni se pară că lucrurile stau altfel, unpoate am putea să ne gânim că a fost ca o 'ipnoză sau le-a luat minţile sau n-au ştiut ce zic şi s-us upă 9l! .r, $umnezeu nu face nicioată aşa $umnezeu, cu &ună-ştiinţa omului şi cu &unvoia lui şi cu toată li&ertatea şi cu toată persoana lui, fără să-i iminueze capacităţile lui şi puterlui e 1uecare, e înţelegere, respectânu-i li&ertatea în mo a&solut 5i atunci ne între&ăm: cum

au răspuns aceşti oameni aşa e uşor; Au lăsat tot şi au plecat upă 9l

"e face, pe e altă parte, să ne simţim înepărtaţi e 9vang'elie şi e tot ce se mărturiseşte acosocotin, aşa cum au socotit mulţi, că aceia erau alţi oameni, un fel e supermen, oameni eose&ie o altă capacitate, capa&ili e lucruri eose&ite6 or noi suntem oameni păcătoşi, iar 9vang'eeste espre oamenii aceştia şi pentru oamenii aceştia e/traorinari care au trăit oarecân şi care erîn stare să facă nişte lucruri eose&ite, pe cân noi ne veem în altă lume, plini e imposi&ilităplini e neputinţe, plini e între&ări, parcă nici o asemănare între noi şi ei

(otărârea lor şi claritatea lor e a urma lui (ristos, e a lăsa totul pentru 9l nu găseşte în noi nici răsunet, noi nu suntem capa&ili e aşa ceva "oi, pentru cele mai mici lucruri stăm şi ne gânimult şi ne sucim şi ne învârtim şi zicem: JAşa fac )a nu, aşa )a poate n-a fost &ine aşa, poae mai &ine aşaK 5i la ei nu veem asemenea stări e confuzie, e aşteptare, n-au avut nevoie timp e gânire vreo lună! $ar să ştiţi că această mărturisire O şi e aceea părintele *eofil Pârâianiu&ea foarte mult pe Sfântul Apostol şi 9vang'elist 0uca pentru aceste etalieri, pentru acese/plicaţii pe care ceilalţi Apostoli Mnu le-au atN, pentru că 9vang'eliile, în general, suntintroucere mai lungă la Patimile şi nvierea ântuitorului, acestea fiin esenţa lucrării şi vieţii l$umnezeu pe pământ!

%ar Apostolii, văzân o asemenea lucrare minunată a lui $umnezeu pe pământ, nvierea şi Patimiltot ceea ce s-a întâmplat atunci, parcă trec cu gră&ire peste unele etalii, peste lucrurile e fineţe care noi, parcă, acum avem nevoie să le ştim! 9i trec cu gră&ire peste etaliile c'emării lor, peste s-a întâmplat, e fapt, e au venit ei imeiat upă (ristos, nu stau să ne spună că c'emarea primilapostoli - Sfântul %oan era ucenicul lui %oan )otezătorul şi Anrei, se pare că şi %acov, fratele l%oan şi că aceştia au auzit cân %oan )otezătorul a zis: %ată ielul lui $umnezeu care riică păcatelumii şi au fost intre cei care %-au urmat imeiat upă aceea, iar ântuitorul, văzânu-i urmân0, le-a zis: Ce voiţi; rem să veem une stai! %ar 9l i-a us acasă la 9l, une stătea, în Capernauşi le-a arătat une stă!



suntem oameni normali, oameni fireşti, noi nu putem să-0 urmăm pe (ristos aşa şi ne veem tre&urile noastreK, aică aceia ar fi eose&iţi şi noi O vai e capul nostru!

"u Să ştiţi că aici e una intre marile greşeli! 5i noi suntem la fel ca ei 5i cu noi $umnezlucrează la fel Aşa cum, în inima lui atei vameşul, $umnezeu îi aucea tot felul e mărturii nespre puterea Sa, espre lucrarea Sa, espre ceea ce făcea 9l, espre cuvintele Sale care se înnounul cu altul ca într-o moară!

!şa cum aica D"mnului ? t"t !#"st"lul ;uca ne s#une ? că t"t ceea ce s'a întâm#lat înainte dnaşterea ântuit"rului, du#ă naşterea (a, 0uga în Egi#t, t"ate minunile #e care le'a trăit ea, tceea ce a auzit des#re ântuit"rul, ea le aduna în c"m"ara inimii sale, le #unea #e t"ate la ul"c şi încerca să le înţeleagă, să'şi dea seama de măsura şi de măreţia lui Dumnezeu, 4alucrează cu Ea şi ce 0ace El cu ea, ce se întâm#lă cu ea. 7u le arunca, nu le #unea undeva î#"dul minţii, cum #unem n"i lucrurile în #"dul casei şi uităm de ele şi rămân ac"l", #ră0uite, le aduna în c"m"ara inimii sale, ca şi cum ar 0i un l"c în casă #e care'l vizitezi cel mai des, #care îl ştii ca în #almă, aşa era c"m"ara inimii aicii D"mnului, unde aduna t"t ceea ce ştdes#re ântuit"rul şi le cerceta, #r"babil, adesea.

Aşa, pro&a&il, avea şi atei: tot auna în inima lui tot ce auzea e ântuitorul! *ot timpul inima îi spunea tot mai es că el e păcătos şi el e ce face aşa acă Acel .m spune că aşa tre&uieConştiinţa lui tot mai es era mai vie şi mai lucrătoare în inima sa, îi spunea: J8ite ce spune Ac.m 5i tu ce faci;K!

$ar să ştiţi că la fel lucrează $umnezeu şi cu noi! 5i ca Petru, prin minuni e/traorinare O la Petegea&a s-au aăugat cuvânt cu cuvânt e la Anrei vor&ele şi le auzea e la unii şi e la alţii, nu econvins, gânea că oamenii vor să piară vremea cu poveşti, cine ştie, poate că era un tip practic,

care nu-l prea uceai cu vor&ele şi nu prea a ascultat e ceea ce-i spunea fratele său şi e ceea mai auzea şi e minunile espre care i se povestea! M!!!N 5i atunci, cu acest om, $umnezeu a lucrat el printr-o minune c'iar în ceea ce făcea el ca profesie: era pescar, se ocupa cu pescuitul! 5ipescuit noaptea O acela era timpul propice pescuitului O eci toată noaptea pescuiseră şi prinseseră nimic şi vine Acel nvăţător e care i-a tot zis Anrei, ar pro&a&il a stat el acoaşteptân să termine ântuitorul e zis şi nu cuvintele 0ui l-au convins şi la sfârşit le-a zis: $cora&ia mai spre mi1locul lacului, aruncaţi mrea1a la aânc 5i el a şi sărit şi a zis, ca şi cum ar ziJAsta e meseria mea 9u *e-am ascultat pe *ine, ar asta e meseria meaK: *oată noaptea ne-ac'inuit şi n-am prins nimic *otuşi, a ascultat, a aruncat mrea1a, e ruşinea mulţimii, e ruşinCelui Care i-a zis să facă asta, e ruşinea e a nu asculta, e a fi c'iar &ăţos, nu ştiu! .ricum, a făc

ceea ce tre&uia să facă şi atâta peşte a prins încât cre că nu a mai fost nicicân o zi ca aceea, încse minuna că nu putea să tragă nici mrea1a, era atât e plină e peşte că aproape se rupea şi atre&uit să c'eme şi alte coră&ii ca să vină să îi a1ute să îi aucă la mal şi acolo au scos peştii! Atât impresionat a fost e acest lucru, care pentru el era foarte clar că nu era omenesc, căci el avepro&a&il, mii e nopţi petrecute pe mare şi aşa ceva el nu mai văzuse! 0a un singur cuvânt al Aces.m M!!!N s-a întâmplat o minune care-l epăşea cu totul, s-a cutremurat! Aşa ceva nu se mîntâmplase: să prină atât e mult peşte ziua şi la o singură aruncare a mre1ei!5i atunci l-a prins $umnezeu!



Pe fiecare intre noi $umnezeu ne prine sau încearcă să ne prină upă caracterul fiecărulucrează cu noi în felul nostru! 5i acum sunt unii ca atei, care pro&a&il că fac lucruri pe care n-tre&ui să le facă şi poate trăiesc în minciună şi în profesii sau în lucrări care sunt ca un furtişag saca un lucru rău! 5i acum sunt oameni ca Petru, care a&ia îşi câştigă pâinea şi care nu au timp nici sşi riice mintea sau n-au timp sau n-au vreme să-şi riice mintea la cele înalte, consierân că estulă trea&ă, au familie, copii, pro&leme, rue &olnave! 5i cu Petru $umnezeu a lucrat altfel, prminuni!

Să ştiţi că şi acum $umnezeu lucrează la fel *ot aşa, cuvintele 0ui şi in conştiinţa noastră - calucrează tot timpul, spunânu-ne ceea ce e &ine şi rău - ar şi in ceea ce auzim şi in ceea veem la alţii, cum lucrează $umnezeu în alte case, în alte familii, în alt om, cu un alt &olnav, noi înşine, sunt convins că am putea umple fiecare o 1umătate e caiet cu câte minuni a lucr$umnezeu cu noi până acum! $acă am sta să ne gânim, e cân eram mici şi am spus: J$oamnacă mă a1uţi acum "umai *u mă poţi a1utaK, iar 9l te-a a1utat6 ar tu ai uitat, ai zis că sîntâmplat, că n-a fost o minune, ai găsit alte e/plicaţii!

$eci nu cu cele pe care le-am auzit în 1ur, ci cu cele care s-au întâmplat cu noi, am putea ump

caiete întregi! 5i nu numai cu minuni mici, ci cu minuni mari Cum a trăit şi Petru, aşa am trăitnoi minuni mari, care ne-au scos in încercări şi in greutăţi in care nu creea nimeni că se mputea ieşi! $umnezeu ne-a scos cu mână tare şi cu &raţ înalt!

"umai că ceea ce ne iferenţiază pe noi e acei oameni e acea sinceritate a lor: acei oameni, cânau convins, au crezut esăvârşit şi %-au urmat lui (ristos! Pe cân noi suntem versatili, suntealunecoşi, ne minţim pe noi înşine, nu mai suntem sinceri cu noi înşine! C'iar acă trăim acel lucrc'iar acă strângem în noi cuvintele 9vang'eliei pe care le auzim, cuvintele Părinţilor pe careauzim, sunt cuvinte e foc în inima noastră şi le punem unul lângă altul şi le aeverim, zicem JA

este, aşa este, e frumos, ce aevărat esteK, ar avem la sfârşit sau cân vrem noi, acel cuvâviclean: J9i, ar nu acum "u espre mine e vor&a 0asă acum6 mai târziu "u e cazul mine, eu am o pro&lemă mai gravă ca ăiaK Iăsim câte ceva prin care să nu creem, să nuurmăm cuvântului, să nu-i ăm putere6 pentru că toţi creem în $umnezeu, sunt foarte rari oamencare nu cre în $umnezeu, numai că foarte puţini cre cuvântului lui $umnezeu! C'iar acă creeîn 9l, c'iar acă zicem că-0 urmăm, cuvântul 0ui nu e &ăgat în seamă!

l tot c'emam pe părintele *eofil Părăian şi-i ziceam: HPărinte, aţi vor&it oată espre cuvinte prpuţin &ăgate în seamă ale ântuitorului nostru %isus (ristos! ai vor&iţi-neK 5i a zis: H$ragă, ptoate sunt ne&ăgate în seamăK Aproape toţi putem spune că toate, la noi, sunt ne&ăgate în seam

sau sunt &ăgate în seamă o vreme, cât ne convin şi apoi, cân nu ne mai convin, nu mai sunt &ăgaîn seamă! $acă, până să avem o râcă cu cineva, puteam să trâm&iţăm peste tot şi să fim falnici ciu&im pe toată lumea, că tre&uie să facem &ine celui ce ne face rău, cân se întâmplă să fim vor&e rău sau să avem cu cineva o supărare, acest cuvânt nu mai are putere pentru noi, nu ne mconvine, c'iar nu vrem să ne mai aucem aminte e el, pentru că ne cam stresează, ne oare şi nmai avem nevoie e el! 5i luăm alte cuvinte ale lui $umnezeu pe care atunci le punem în valoare!

4um 0ăcea "ise, ara#ul. El era un 0"st tâlhar, a devenit m"nah, a devenit unul dintre cei mmari #ărinţi ai #ustiei Egi#tului, iar, când au năvălit tâlharii în #ustie #este călugări, du#ă c

trecuseră mulţi ani de când el se schimbase, el s'a dus la stareţ şi a zis+ Părinte, lasă'mă să



batJ, că avea #utere şi ar 0i #utut să'i lege, 0usese mare şe0 de tâlhari, îl căutase *m#eriA"man zeci de ani să'l #rindă, atâtă ceată de tâlhari avea în sub"rdine şi nu'l #uteau #rinde.

*ar stareţul i'a s#us+ 7u se #"ate 7u asta e legea lui DumnezeuJ

*ar el a zis+ Dar nu e>istă vreun cuvânt, ceva..J care să'i dea dezlegare să'i bată.

7u e>istăJ, i'a s#us stareţul.*ar el s'a uitat şi a zis+ Dar este la "ise Hite+ dinte #entru dintre, "chi #entru "chi ;asă'mîn legea lui "iseJ

&i nu'l lăsa #ărintele. D"ar i'a legat, altceva rău nu le'a 0ăcut. ('a rezumat, #ână la urmă, atât.

Aşa cum el, atunci, încerca să găsească o cale e a pune între paranteze poruncile lui $umnezeu, aîncercăm să găsim noi nişte locuri, nişte 1ustificări că am face &ine ceva ce facem rău! $e fapt, escoate in conte/t, pentru că Scriptura toată e într-un $u' şi în momentul în care noi nu m

rezonăm cu acest u' al Scripturii, suntem ispuşi să scoatem in conte/t, să rezonăm numai anumite cuvinte, cu anumite fraze, cu anumite litere! Cu alea rezonăm, ne plac, nu contează că scoatem in conte/t!

$e e/emplu, cineva care vrea să urască pe altcineva vine cu argumente e genul: JPăi zice (ristoCine nu urăşte pe toţi pentru ine, nu-i vrenic e ineK Iăseşti motive! Cum zicea cinevHPărinte, eu îi urăsc pe uşmanii mei i urăscK H$ar e ce;K HPăi nu zice $avi în psalmi espvră1maşii lui;K $egea&a îi e/plicam eu că acele cuvinte sunt în înţeles u'ovnicesc, el şi-a găîn asta motiv!

n general, sectele sunt o asemenea ieşire in u'ul 9vang'eliei, se pune accentul pe ceva, e/agerează ceva, peste măsură! .rtoo/ia a încercat întoteauna să păstreze acest ec'ili&ru înttoate învăţăturile, să păstreze $u'ul!

$espre aceasta ântuitorul spune: $u'ul face viu, litera ucie! Aică, scos in conte/t, pus în fetău e a gâni, orice te/t umnezeiesc poate ucie!

Aşa cum, aţi văzut, priceputul cel mare la aşa ceva, e/pertul e iavolul! 9l, cân a venit ântuitorul să-l ispitească în munte, i-a zis: "u este scris în Scriptură că, acă *e vei arunca e

stâncă, îngerii *e vor ţine; şi celelalte 9ste scris în Psalmul =: ngerii *e vor ţine să nu-loveşti piciorul *ău e piatră! 9l a scos in conte/t cân %-a spus: Aruncă-*e Că aşa zi$umnezeu, pentru că Scriptura ne spune e mii e ori: "u-0 ispiti pe $umnezeu "u cere lucrunecuviincioase e la $umnezeu, lucruri care nu-ţi folosesc, pe care le ceri oar ca să te măreşti, săslăveşti! 9 ca şi cum ai citi: Gis-a cel ne&un în inima sa: "u este $umnezeu! 5i tu zici: J8ite, ziScriptura că nu este $umnezeuK, ar tu ai scos in conte/t 9 emonic!

$e aceea e periculos ca cineva să se apuce să îşi evină el singur sieşi învăţător! Cum au făcprotestanţii! 9i au zis că zice Sfântul Apostol Pavel la 2omani că 'arul este totul! Prin faptă nu

mântuieşte nimeni, 'arul este totul, 'arul este at în ar! 5i a venit 0ut'er şi a zis: Jezi; (arul es



totul +aptele n-au valoare faţă e 'ar! $eci tu numai să crezi "u mai tre&uie să posteşti O că asta nu mai postesc protestanţii O nu mai tre&uie să faci nimic eose&it, că 'arul, acă vrea O vinacă nu vrea O nu vine!K 5i gata 9i se luptau atunci cu catolicii şi egea&a veneau catolicii să spună: J8ite ce spune %oan 9vang'elistul: Arată-mi tu creinţa şi eu îți voi arăta faptele %ar %aczice: Creinţa fără fapte e moartă!K %ar 0ut'er zicea: JCe %acov; %acov e nimic faţă e PavelK scotea in conte/t, înţelegea greşit ceea ce Pavel încerca să le e/plice romanilor, nişte lucruri finue mare aâncime soteriologică, aică e mântuire6 0ut'er le înţelegea &rutal!

*oate aceste ieşiri, scoateri in conte/t, noi le facem continuu în viaţa noastră, ne cam înreptăţiviaţa cum putem! Cei care-0 cunosc pe $umnezeu şi-0 recunosc şi cre în 9l, e multe ori nu pasă e cuvântul 0ui! Sunt şi cărora le pasă! $ar mai este o ispită: iavolul, acă vee că le şi pae cuvântul lui $umnezeu, atunci face această şmec'erie, le zice: J%a în seamă cuvintele acesteanu le lua în seamă pe celelalte! Acum ia-le în seamă pe celelalte, nu le lua în seamă pe astea! Acuargumentează-ţi viaţa cu cuvintele astea şi pe celelalte lasă-le uitării, că te streseazăK - şi tot aşnumai ca să facă in noi ce vrea!

5i aşa putem să facem orice, că, acă ştim că a te mânia e un păcat şi orice păcat tre&uie alung

repee in sufletul nostru, noi zicem: J$a, ar $umnezeu zice Să nu apună soarele peste mânvoastră, eci până seara eu pot să stau mânios şi să fac toate răutăţile in lume şi seara mă liniştesar până atunciK

5i la orice putem să argumentăm aşa, ne alegem concepţiile şi creinţa, ni le facem upă c'ipul asemănarea noastră, în funcţie e ce caracter avem, e ce porniri şi ne alegem noi citatele care nsunt e a1utor!

@r, a lăsa Evanghelia aşa cum este ea şi a urma duhului ei este semn de mare smerenie. 4in

#"ate să 0acă asta e de$a #e calea lui Dumnezeu. &i acest lucru nu se #"ate 0ace decât urmâne>#licaţiile (0inţil"r, urmând înţelesurile #e care le'au dat Părinţii cei mari, care s'au curăţit t"ate #atimile. Ei nu mai încercau să'şi îndre#tăţească #atimile, că nu le mai aveau sau le ţineasub stă#ânire. Pe când n"i, asta 0acem din Evanghelie+ încercăm să ne îndre#tăţim urâciunile răutăţile n"astre. (0inţii n'au mai avut aceste "#relişti, ei au avut, mai ales s0ătuiţi de Duh(0ânt, adevăratul înţeles al cuvântului, care a venit de la !#"st"li, înţelesul cel bun. &i de aceeabine nu du#ă ca#ul n"stru să înţelegem Evanghelia, ci du#ă învăţătura Bisericii, care vine de (0inţii cei mari. !şa s'" înţelegem şi să încercăm s'" urmăm aşa, nu du#ă mintea n"astră, cac"l" #utem greşi, ci să mergem, cum zicea #ărintele !rsenie B"ca, durer"s cuvânt+ la iad c(cri#tura sub braţ.J

*ot aşa e înreptăţite se simţeau şi fecioarele cele neînţelepte, care au zis: $oamne, esc'ie-n9rau foarte înrăzneţe! J"oi am fost aici, am făcut tot ce tre&uiaK 5tiţi ce preînc'ipuie faptul aveau canele în mâini toate; Aţi văzut, canelele sunt cu tot felul e înflorituri, cu tot felul sculpturi6 canela înseamnă creinţă, înţelegerea creinţei, înţelegerea etaliilor creinţei! $creinţa, fără călura iu&irii, fără călura faptei, e moartă! +lacăra e călura iu&irii, călura faptCreinţa fără fapte e moartă, aşa cum zice %acov! *u egea&a cunoşti, aşa cum cunosc teologe/cepţional e &ine Scripturile şi tot felul e etalii, că fără flacăra iu&irii e oameni, fără flacăiu&irii e $umnezeu, e moartă, n-are valoare! $egea&a vii cu canela în faţa lui $umnezeu, acă

ai uleiul, untelemnul ragostei, n-are valoare! $umnezeu o să zică: "u vă cunosc pe voi! Cine eşt



. să fim e/act cum a fost acel ucenic al unui părinte in pustie, care s-a us şi a zis: HPărinte, aînvăţat Scriptura pe e rostK

5i părintele i-a zis: HA1unsu-ți-a ţie străinul ca şi fratele;K Aică să ţii la el cum ţii la fratele tău!H"u mi-a a1unsK

5i îi mai pune câteva între&ări e felul ăsta, ucenicul răspune că nu!HPăi egea&a o ştii pe e rost! 9 ca şi cum ai canela, ar nu e aprinsă, egea&a o ştii pe e rost!K

5i o ştia pe e rost, vă aţi seama; "u e mântuitor să ştii Scriptura pe e rost, nu e mântuitor să ştoţi Sfinţii Părinţi pe e rost, cum zice Pavel: $e-aş cunoaşte lim&ile oamenilor şi ale îngerilor şi aş avea toată cunoştinţa şi ragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte! 9/act ca la acele fecioaneînțelepte! Ce folos; . să rămâi afară! "u are nici o valoare! $ar nici fără această învăţătură npoţi să fii flacără aprinsă şi cu untelemn în ea *re&uie să ai această învăţătură, această cunoaştear e aici tre&uie să şi aprinzi, upă aceea, canela inimii! C'iar acă canela ta nu e aşa

sculptată, nu e aşa e &roată, e acolo, un căuş în care pui puţin ulei şi puţină flacără, ar are atunci, $umnezeu ne va primiJ

Părintele "iprian .egreanu - Predică la Pescuirea minunată C*'; /#e >ngri0eşte Dumneze

/1 A descoperit că Dumnezeu nu era cum crede el< că Dumnezeu nu numai că >i cunoşteatoate neputin=ele< ci şi că era interesat şi chiar Bl durea inima pentru durerile lui12

Jn numele *atălui şi al +iului şi al Sfântului $u'! Amin!



Suntem în a optsprezecea uminică upă 2usalii, uminică în care se aminteşte şi se pomenepescuirea minunată, aică, e fapt, c'emarea la apostolie a Sfântului Apostol Petru, HpescuireaK lPetru ca să evină mare pescar e oameni şi nu numai el, căci ni se zice la sfârşit că erau e faţă %oan şi %acov, prietenii lui, care şi ei tot atunci au fost HpescuiţiK!

M!!!N

$umnezeu este iu&ire, spune Sfântul %oan 9vang'elistul şi prin aceasta au cunoscut ei MApostoliiN $umnezeu este iu&ire, că $umnezeu i-a iu&it înainte e a-0 fi iu&it ei pe $umnezeu!

9i pentru aceea 0-au iu&it pe $umnezeu şi 0-au cunoscut, pentru că au înţeles că 9l îi iu&inainte! 5i aceasta este şi taina ca sufletele noastre să se ezlege spre ragoste e $umnezeu, că tzicem: Jreau să am ragoste e $umnezeu, ar nu reuşesc! ncerc să împlinesc prima poruncă, nu prea potK4a să Îl iubeşti #e Dumnezeu, trebuie să Îl cun"şti şi să Îl cun"şti în aşa măsură încât să înţelegcă El te iubeşte şi că te'a iubit dinainte de a 0i tu Înainte de a'; 0i cun"scut tu, cel #uţin şi chiaînainte de a 0i tu, #entru că El ştia că vei 0i, ştia şi vremea naşterii tale şi t"ate cele ce urmează

te v"ia dinainte de a 0i 4ă te iubeşte din #ântecele maicii tale, iarăşi e adevărat. &i cun"scând tiubirea aceasta a lui Dumnezeu, nu ai cum să nu'; iubeşti #e !cest Dumnezeu, 4are te'a iubdinainte, ştiind #ăcatele tale în care urma să cazi, ştiind dinainte răutăţile #e care le vei s#undes#re El, le#ădările şi t"tuşi, El te'a iubit 7u te'a le#ădat.

Cum veem în vieţile noastre, că 9l, ştiin inainte că noi, peste o zi-ouă ne vom lepăa e 9l sne vom ruşina e 9l sau vom zice cuvinte e 'ulă la aresa 0ui sau nu-0 vom mărturisi e ruşine faţa oamenilor, cu toate astea 9l îţi ascultă rugăciunea spusă cu ouă-trei zile înainte şi simţi arlui $umnezeu în timpul rugăciunii sau îţi ă mari aruri sau Se milostiveşte cu tine şi

îneplineşte rugăminţile pe care le aveai cu ani e zile şi te minunezi upă aia: că $umnezeu, ştiincă eşti aşa şi că te vei lepăa e 9l puţin mai încolo, cum a putut să ai&ă atâta ragoste să îți ea; ştiţi că cu toţi se întâmplă aşa $e câte ori, în nenumărate zile, am avut mari aruri e la $umnezşi &ucurii mari şi upă aceea, în plictisul şi lenea noastră, ne-am lăsat e $umnezeu şi ne-aînepărtat e 9l şi am făcut lucruri urâte şi la aresa 0ui am spus vor&e necuviincioase sau c'iar nam lepăat e 9l O în sensul că am ales altceva, am ales alte porunci ale veacului acestuia şi aoamenilor şi pe $umnezeu 0-am lăsat eoparte O şi upă aia ne minunăm cum $umnezeu, ştiininainte, S-a milostivit şi ne-a at şi upă ăia noi, iar întorcânu-ne, cerân, 9l ne ă, upă acenoi iar ne facem răi şi ne învârtoşăm şi 9l trece cu veerea şi iar vine vremea cân 9l ne ă asta e minunat!

0a asta se referă cuvântul Sfântului %oan 9vang'elistul, că 9l ne-a iu&it inainte e a-0 cunoaşnoi! Aceasta i-a rănit în aâncul inimii în cel mai frumos înţeles al cuvântului, le-a rănit inima ate mult, încât nu s-au mai putut esprine e $umnezeu! Au cunoscut că $umnezeu îi iu&inainte!

5i aş vrea să vă arăt această taină şi în pescuirea lui Petru, pentru că şi Petru, pentru aceea s-a întoşi 0-a iu&it pe $umnezeu, pentru acea întâmplare in ziua în care s-a întâmplat minunea pescuirPetru era fratele lui Anrei! Anrei era un om mai aplecat spre mistică, spre cunoaşterea aevărulu

mai pregătit şi mai 'otărât să-0 aştepte pe esia, cercetân Scripturile şi învăţăturile şi prooroc



Petru era mai practic, pus pe trea&ă şi-a făcut familie, şi-a făcut casă, mergea la pescuit, se osteneera un fel e şef al pescarilor, gâniţi-vă că mai târziu, upă nviere, a mers pe lacul I'enizaretulşi a zis: %es să prin peşte şi au mai zis şapte împreună cu el: enim şi noi cu tine 9ra ca un mamare peste ei! Se pricepea! Aşa cum mulţi ai veacului acestuia sunt pricepuţi şi &ine este că sunAnrei O necăsătorit, um&la mai mult să cunoască aevărurile Scripturilor, căuta să vaă cân se vîmplini, înseta sufletul său upă $umnezeu, înseta upă aevărurile lui $umnezeu, upă proorocia auzit e %oan )otezătorul şi s-a us şi i s-a făcut ucenic, el şi %oan şi %acov şi l-au ascultat şi l-

urmat6 e aceea erau aşa e interesaţi ei şi 0-au primit imeiat pe (ristos, pentru că erau epregătiţi e Sfântul %oan )otezătorul! Anrei pro&a&il i-a spus e multe ori lui Petru espre spunea %oan )otezătorul espre esia, ar pro&a&il că Petru avea un fel e reţinere espre aceasHpierere e vremeK a lui Anrei, însă ceva ştia e la Anrei! Aşa că, atunci cân vine Acenvăţător, pe care nu-0 ştiau încă a fi esia, Petru avea e1a un fel e respect faţă e 9l, atoricuvintelor lui Anrei, ar fără a fi foarte implicat! Stă şi i ascultă cuvintele in &un-simţ şi c'iarlasă să urce pe cora&ia lui pentru a le vor&i mulţimilor, pro&a&il că aprecia ce spunea (ristos, ar consiera c'estiuni teoretice, fără mare legătură cu greutăţile oamenilor, cu lucrurile practice!

5i ştiţi că lucrul acesta se continuă în istorie6 cei mai mulţi zic aşa, c'iar părinţii le spun copiilo

J)ine, u-te şi tu la &iserică o ată-e ouă ori, ar mai ocupă-te şi tu e viaţa ta, că alea suteoriiK! 5i Petru gânea la fel atunci! "u creea că Acest $umnezeu, Care vor&ea şi Capropovăuia şi espre Care se vor&ea, e interesat e neputinţele şi e micimile vieţii lui! 8ne$umnezeul Acela Care să fie preocupat e micimile vieţii omului; O asta îl făcea pe Petru să nu fprea entuziasmat e ce spunea (ristos! $ar Petru, în ziua pescuirii minunate, a escoperit tocmai $umnezeu îi iu&ea inainte e a-0 fi cunoscut ei, că $umnezeu e interesat e aspectele vieţii luasta a escoperit Petru în ziua aceea A escoperit că $umnezeu nu era cum cree el, că $umneznu numai că îi cunoştea toate neputinţele, ci şi că era interesat şi c'iar l urea inima pentru urerilui

$umnezeu n-a stat să-i e/plice ceva lui Petru, ci la final oar i-a spus ână &arca la aânc co&oară mrea1a pentru prins peşte! Petru a înţeles că ântuitorul ştia că n-au prins peşte, le ştneputinţa, le ştia urerea şi s-a mirat! Asta a fost prima mirare a lui Petru, că ştia ântuitorul c'esasta mică, cum că trei-patru pescari au fost pe mare şi n-au prins peşte toată noaptea şi e asta întorceau trişti acasă! Asta a fost o mare mirare a lui Petru, că $umnezeu este interesat e asemenmicşorimi! $ar atunci i-a şi vor&it aşa, mai cu înrăzneală: nvăţătorule O ca şi cum %-ar zice: J*u ale *ale, eu cu ale meleK O toată noaptea ne-am truit şi n-am prins nimic O în lacI'enizaretului pescuitul se face şi acum noaptea, pentru că nu e un lac aânc, lumina goneşte peştum&rele îi alungă, iar acum era amiază O ar, upă cuvântul *ău, voi face! O aică J(ai, treacă e

mineK! $ar se vee încă ruptura asta in mintea lui intre viaţa asta a pământenilor, a păcătoşilocu pro&leme, cu necazuri şi impresia lui că (ristos vor&eşte espre lucruri frumoase şi espre teor

Aruncă, totuşi, mrea1a şi se umple mrea1a e peşti şi intr-o ată se cutremură Petru, ştiin &ine nu se prin ziua peştii şi că nicioată nu prinsese atâţia, încât aproape se rupea mrea1a şi se scufuncora&ia e mulţimea peştilor! $ânu-şi seama intr-o ată că $umnezeu le ştia necazul şi le ştia gânurile, s-a cutremurat sufletul lui Petru, ştiin că Se îngri1eşte $umnezeu şi ştie şi cele mai mnecazuri ale omului şi că l interesează! !tunci a zis Petru+ *eşi de la mine, D"amne, că sunt "#ăcăt"s, ca şi cum ar 0i înţeles atunci Petru că Dumnezeu ştia t"tul des#re sine, îi ştia t"a

gândurile şi t"ate înd"ielile şi l'a c"#leşit #uterea lui Dumnezeu. Dar nu numai că n'a ie



Frist"s, ci a şi venit în casa lui *ar Frist"s, 0ără să 0ie rugat, că Petru nici nu i'a s#us, nici nuîndrăznit să'; r"age, a vindecat'" #e s"acra lui. Petru ;'a cun"scut #e Dumnezeu alt0el decât credea, s'a cu#rins de drag"stea lui Dumnezeu #entru că a cun"scut că !cest Dumnezeu îl iub#e el dinainte de a 0i ştiut el, că Dumnezeu ştia din n"a#tea dinainte că ei n'au #rins nimic şi ştia durerea şi tristeţea. !sta i'a a#rins su0letul lui Petru. &i 0a#tul că a mai şi venit acasă la el 0ără să 0ie rugat, ('a atins de mâna s"acrei lui şi acesta s'a ridicat şi slu$ea l"r, asta cu atât mmult l'a 0ăcut să vadă şi să înţeleagă că Dumnezeu ştie durerile "amenil"r, inclusiv ale acest

0emei necă$ite care n'a strigat şi n'a cerut a$ut"r.Se vee clar că Petru a avut această ispită înainte, că a separat e $umnezeu pro&lemele practicviaţa, necazurile urerile, lipsurile! 5i noi privim lucrurile ca tot aşa! C'iar acă nu zicem aşuneva mintea tot acolo a1unge, tot la asta tine să se gânească! ai târziu, $umnezeu l-a întătot în această pro&lemă, ceea ce înseamnă că el tot aici a avut o lipsă, o urere, încât $umnezeucontinuat să-l întărească! 5i cum; Cân au venit să ceară a1ie pentru cezar şi i-au spus: nvăţătorvostru nu plăteşte a1ia; Petru a zis că a, ar nu prea ştia ce să zică! 5i s-a us la (ristos şi ispus, iar, upă ce i-a spus mai multe, $umnezeu l-a trimis: $u-te şi prine peşte şi pe care pestevei prine, aceluia esc'ie-i gura şi vei găsi în gura lui un satâr! ă aţi seama; Iri1a aceasta a l

$umnezeu Aceasta cre că îl impresiona pe Petru, îl cuprinea spaima şi l-a cuprins şi mai târzcân a văzut că toate sunt văzute şi sunt cunoscute e $umnezeu! %nclusiv peştii care vor trece prfaţa lui, $umnezeu ştia care sunt Asta l-a cutremurat pe Petru: înseamnă că $umnezeu ştie toamicimile vieţii noastre 5tie şi ce peşte trece prin faţa ta cân pescuieşti 5tie şi pe care să-l trimila tine cân tre&uie să-l prinzi

5i, mai târziu, tot cu Petru se întâmplă, cân ântuitorul îl trimite pe el şi pe %oan ca să pregăteaslocul Cinei celei e taină, ultimele Paşti alături e ei şi le spune că vor găsi în satul in faţă o asinlegată şi lângă asină un mânz pe care n-a şezut nimeni şi ezlegaţi mânzul acela şi auceţi-l la i

şi e vă vor între&a nişte oameni e ce ezlegaţi mânzul asinei, voi spuneţi că nvăţătorului îi tre&uşi vă vor lăsa şi veniţi cu el aici!

ă aţi seama, să te uci în nu ştiu ce sat, să ştii că acolo e legat un mânz cu o asină, el, om practicare ştia cât e uşor se sc'im&ă lucrurile, iar acă pe acel mânz n-a stat nimeni înseamnă $umnezeu ştie &ine tot ce s-a întâmplat cu mânzul acela până atunci 5i e/act aşa a fost, cum lespus (ristos! 9l, care creea că pe $umnezeu nu-0 interesează lucrurile acestea mici! 5i, upă ce apropie e %erusalim, le spune: ergeţi şi pregătiţi loc pentru Paşti şi veţi intra acolo şi la poarta cmare a %erusalimului veţi afla un om ucân pe umeri o cofă cu apă şi să vă luaţi upă el şi une va opri el să intraţi în casa aceea şi să spuneţi că în foişor am venit să pregătim loc pent

nvăţătorul pentru Paşti şi vă va primi!

ă aţi seama, totul ar fi putut părea întâmplător, pentru că nimic nu a fost aran1at inainte, totulfost cursiv! Aceste lucruri l-au minunat, l-au plecat cu totul pe Petru ca să înţeleagă marmilostivire a lui $umnezeu, faptul că $umnezeu zice că nici un fir in capul vostru nu se va clinfără voia lui $umnezeu, le ştie pe toate şi nu numai că le ştie, ci Se îngri1eşte şi i e rag e omAcestea l-au făcut pe Petru să-0 iu&ească pe $umnezeu, e fapt acestea i-au ezlegat inima săpoată iu&i!



Cum şi acum inima multora este legată, zicân J"oi avem necazuri, noi avem ureri, nu avem time teoriiK ca şi cum $umnezeu n-ar mai fi în celelalte tre&uri pe care le ai! )a a 9 foarte mu$umnezeu 5i ştie şi cân te oare cân nu ţi-a ieşit ceva şi acă (ristos i-a spus lui Petru ce să fapentru a plăti a1ia, înseamnă că 9l ştie ce să facem cân avem atorii şi greutăţi şi putem săîntre&ăm pe 9l ce să facem şi cum să facem, că $umnezeu nu se scâr&eşte că-0 între&i e &annseamnă că atunci cân pregăteşti o masă, un eveniment, ca atunci cân ei au pregătit Cina, poţi s0 între&i pe $umnezeu: JCe să fac; 8ne; Cum; Cât;K, înseamnă că $umnezeu nu se scâr&eşte

micimea acestui lucru, ci va veni să ne a1ute 0a orice lucru 9l te va a1uta 9l se pricepe la toatepoate să facă mai multe ecât poţi tu face

!ceasta e smerenia lui Dumnezeu+ că (e c"b"ară #ână şi la cele mai mici !dică Dumnezeu nuiubeşte #e "m #lat"nic, de sus, numai când te r"gi sau ceva, ci te iubeşte cu t"ate ale tale, aşcum eşti 7u iubeşte căderile tale, nu iubeşte 0elul tău rău de a 0i, răutăţile tale8 le înţelege, îngăduie încă, le #ede#seşte une"ri, dar numai ca să te înt"rci. Dar te iubeşte !sta e marea taina lui Dumnezeu, că te iubeşte 7u ştiu de ce. 7u găsim e>#licaţii decât în adâncul 9iinţdumnezeieşti, 4are este drag"ste şi 4are nu #"ate 0i alt0el şi 4are iubeşte desăvârşit, nu ca n"i.

Aşa cum Avraam s-a minunat, atunci cân a fost pus să-şi 1ertfească fiul, s-a minunat că $umnezS-a îngri1it, că i-a trimis &er&ec şi tot ce-i tre&uia ca să 1ertfească acolo sus şi nu l-a lăsat să-1ertfească fiul şi s-a îngri1it să împlinească şi ceea ce i-a proorocit, că in el se va naşte mulţime neamuri şi neamul sfânt al lui $umnezeu şi e toate S-a îngri1it $umnezeu, încât Avraam a numacel loc în care $umnezeu l-a pus să 1ertfească pe fiul său şi i-a trimis, în loc, un &er&ec, l-a numHSe îngri1eşte $umnezeuK! Are un înţeles mult mai aânc acest nume, pentru că pe acel loc, mtârziu, pe untele oria, va fi %erusalimul şi pe acel loc va fi 1ertfit +iul Său! Ca şi cum e omcăzut în necaz, în ispită, învră1&it e iavol, vră1it e toată tul&urarea şi minciuna minţii noastre şinimii noastre, S-a îngri1it $umnezeu! 5i S-a îngri1it atât e mult încât şi pe +iul Său 0-a at 1ert

ca să se mântuiască omul! %erusalimul rămâne locul une S-a îngri1it $umnezeu e om, acolo sarătat gri1a 0ui umnezeiască!

"e mirăm şi ne minunăm cum a îngăuit $umnezeu ca +iul Său Cel 8nul-"ăscut, Care e veşnicie şi a Cărui slavă nu se poate spune, cum a lăsat ca +iul Său să fie ucis e către oameni &at1ocorit şi scuipat; 5i atât e mult S-a îngri1it $umnezeu e om încât a îngăuit acestea, ca prtoate să încerce să-l riice pe om Cât e mult tre&uie să-l fi iu&it $umnezeu pe om şi e ce

$umnezeu să ne a1ute, să ne întăreascăK



Părintele Ioanichie 9ălan - Predică la Duminica pescuirii minunate C'((@; /4ata conduce"oraHia?2 :ristos este cu noi?

Ascultarea de Dumnezeu şi m%ntuirea >n coraHia 9isericii

J%u&iţi creincioşi, în plină toamnă fiin, iată şi Sfânta 9vang'elie e astăzi parcă ne întâmpină cnişte sfaturi speciale pe toţi cei ce iu&esc pe (ristos şi mărturisesc pe Preasfânta *reime!

Sfânta 9vang'elie e astăzi ne pomeneşte e o pescuire minunată in lacul Ialileea! ântuitor(ristos e-a&ia ieşise la preică să vestească 9vang'elia mântuirii şi a început această vestire norul #ării Sfinte, in Ialileea! 5i a a1uns la malul lacului Ialileea sau I'enizaret şi a văzut oucoră&ii şi S-a urcat într-o cora&ie, care era a lui Petru, care încă nu era c'emat la apostolie! 5i ispus:*e rog, epărtează puţin cora&ia e mal, ca să vor&esc poporului cuvânt e învăţătură! 5i a făcut aş

Ce învăţam e aici; ai întâi smerenia $omnului, că l-a rugat pe ucenic, pe om, să-% ea voie intre în cora&ie şi să înepărteze cora&ia e la mal! Că acă (ristos Se smereşte în faţa omului, &ine ar fi acă şi noi ne-am smeri în faţa $omnului

5i le-a at cuvânt e învăţătură in cora&ie! Ce învăţăm e aici; (0inţii Părinţi s#un că c"rabia essimb"lul Bisericii. eeţi multe &iserici făcute ori în formă e cruce ori în formă e cora&ie! Astsunt ouă moele care sunt e aproape ouă mii e ani în lumea ortoo/ă! 5i a preicat ântuitorin cora&ie poporului care era pe uscat!

$e ce in cora&ie; ntâi pentru că era multă lume! Apoi pentru că cora&ia este sim&olul )iseric(ristos vor&eşte lumii in toate părţile: şi in 9vang'elie şi in suferinţă, că ne ă câte o &oală, ne grăieşte că tre&uie să mai suferi, tre&uie să te pocăieşti6 ne grăieşte şi in scrierile SfinţilPărinţi6 ne grăieşte şi prin gura preoţilor care ne învaţă, că una este viaţa preotului şi altul este ar$u'ului Sfânt, pe care i-l ă $umnezeu6 ne grăieşte $umnezeu şi prin gura Sfinţilor Apostoli! "grăieşte $umnezeu şi e pe uscat şi in cora&ie! $eci cora&ia este sim&olul )isericii!

$e aceea suntem c'emaţi şi tre&uie să venim regulat la &iserică, în fiecare uminică şi în săr&ătoricân avem necaz! 8ne să alerge omul cân marea este în furtună; $acă cora&ia este la înemân



9i &ine, peştele e sim&olul creştinilor în )iserică! Cu cât suntem mai mulţi creştini, cu atât cora&mântuirii este mai încărcată e 'rană u'ovnicească, e suflete care se uc la mântuire! Cu c&iserica e mai goală şi cârciuma e mai plină, cu atât &iserica aceea se ruinează şi satul sau târgacela merge spre pierzare! Aşa cum se vee acum!

$eci noi, creştinii, suntem ca nişte peşti, în lim&a vec'e se spune %(*%S şi peştele e sim&olul l(ristos, ca să ştiţi şi aceasta! $eci nu e întâmplător spusă această 9vang'elie, ci ca să ne înemne

noi să intrăm în cora&ie! Care cora&ie; )iserica (ă ne îndemne #e n"i să ascultăm #e Frist"s, c0ără ascultare nici în cer, nici #e #ământ nu v"m avea "dihnă. Să ne smerim şi să creem (ristos şi cân ne ă poruncă să facem cutare sau cutare, nu irect, ci prin preot, că e aceea e ppreotul şi u'ovnicul şi cân ţi-a spus $umnezeu prin preot sau u'ovnic să faci sau nu ceva, ascultare 5i ai să vezi cât peşte sau câte fapte &une o să prinzi în viaţă şi cât e &lânzi copii îţi va $umnezeu şi cât e &ine o să-ţi meargă în căsuţa ta şi în cora&ia în care tu locuieşti!Deci, iubiţi 0raţi, #e scurt, ăsta este tâlcul Evangheliei de astăzi. "ţi creştinii sunt nişc"răbi"are, aşa îi aseamănă (0inţii Părinţi. *ar c"rabia mare, în care intră celelalte, micuţe, esBiserica. *ar (tă#ânul c"răbiei, Învăţăt"rul, ântuit"rul, Aăscum#ărăt"rul, este Frist"s, 4ane cheamă, 4are ne învaţă, 4are ne dă #"runci, 4are ne dezleagă #ăcatele, 4are ne #rimeşt

4are ('a răstignit #entru mântuirea n"astră.

Aşaar, foarte pe scurt v-am spus tâlcuirea acestei Sfinte 9vang'elii! 9ste e/traorinar interesantă! *oţi suntem o cora&ie a mântuirii! 5i o ţară ortoo/ă este o cora&ie a mântuirii neamulaceluia "umai acă creştinii aleargă la &iserici, nu în alte părţi6 numai acă creştinii se ţin e SfânCruce şi e cele sfinte şi ascultă poruncile şi au viaţă copiilor lor şi nu-şi uci roul pântecelui lonumai atunci $umnezeu &inecuvântează cora&ia aceea, casa aceea, târgul acela, ţara aceea %ar ane-am ţine, cum ştiţi până acum, e răutăţi şi e ucieri şi e fărăelegi, cu aevărat cora&ia noastse va sfărâma6 va intra apă în ea, soţul cu soţia nu se vor înţelege, pentru că au făcut atâtea avortu

şi păcate, mâna $omnului se va lua e easupra acelei case şi se va îneca cora&ia!+erească $umnezeu să ne înecăm în valurile acestei vieţi fără pocăință, fără rugăciune, fău'ovnic, fără mântuire!

*ar, dacă vreţi să vă meargă bine în 0amilia dumneav"astră, nu uitaţi că 0iecare su0let este#asăre cerească, " mică c"răbi"ară, şi 0iecare casă şi 0amilie este, la rândul ei, " c"rabie. În casunde creştinii se r"agă, unde merg la biserică regulat, unde nu se av"rtează, unde creştinii se ţtare de (0ânta 4ruce, de (0intele ic"ane şi se mai şi r"agă şi muncesc cinstit şi se mulţumesc şi cmult şi cu #uţin şi cu #âine mai albă şi cu #âine mai neagră ? că #e amând"uă t"t Dumnezeu

le dă, nu ni le dă nici guvernul, nici altcineva, ni le dă Dumnezeu, du#ă cât merităm. Dectrans0"rmaţi'vă su0letele şi casele în nişte biserici mici, în nişte c"răbii s0inte unde l"cuiesc tacu mama, cu băieţii şi 0etiţele, în care l"cuieşte Duhul (0ânt, unde se a0lă ic"ana la răsărit nea#ărat, (0ânta 4ruce, unde se cântă #salmi şi se citeşte din #saltire, unde se #lânge citin#araclisul aicii D"mnului, unde creştinii 0ac mătănii, se r"agă cât #"t, #"stesc cât #"t ? nimenu te "bligă atât sau atât, dar 0ă cât #"ţi, 0ă măcar " #arte din cât #"ţi ? şi unde t"ţi ai casurmează #"runca lui Dumnezeu, dată #rin duh"vnic. Duh"vnicul are un r"l e>tra"rdinar A"l#e care ântuit"rul îl are #entru t"ată lumea ca învăţăt"r, ca răscum#ărăt"r, acela îl aduh"vnicul #entru 0iecare casă.



$ar nu tata se uce la un părinte la nu ştiu câţi Qilometri şi femeia la alt u'ovnic, la nu ştiu cQilometri şi fiecare e e capul lui! ergeţi toţi in familie la acelaşi preot, să veeţi ce &ine merge în casă! 5i cân tata se roagă şi mama face mătănii şi îngeraşii e copii stau în 1urumneavoastră şi se înc'ină şi ei cum pot şi casa e sfinţită regulat măcar e ouă-trei ori pe anpărintele vine şi &inecuvântează şi u'ovnicul vă sfătuieşte şi îl ascultaţi şi vă spoveiţi mai esţineţi Sfintele posturi şi vă împărtăşiţi măcar e patru, acă nu e mai multe ori pe an, upă cum vă voie u'ovnicul, să veeţi ce &ine merge în casa aceea! Să veeţi cora&ia familiei ce liniştită es

şi ce frumos cresc copilaşii şi mamele şi &unicile şi &ăr&aţii se întorc acasă e la muncă cu pâicală su&suoară, cu un &an mai mult în &uzunar şi casa merge mai eparte şi cora&ia merge sp(ristos şi pacea $u'ului Sfânt va um&ri peste casa umneavoastră!

"u uitaţi taina aceasta! "oi nu vrem să vor&im egea&a, vrem să vor&im cu folos! *impul este scuviaţa este foarte scurtă şi mâine ne c'eamă (ristos să ăm socoteală! $eci vor&im şi in ragospentru umneavoastră, ar vor&im şi in frică, pentru (ristos! Că vai e noi să nu spunem nimicpopor sau să-i spunem trei vor&e şi cu asta rum &un acasă! rem să vă înemnăm ceva e zisufletească! $eci fiecare casă e creştin ortoo/ român să fie o &iserică, nu cârciumă, nu casă esfrâu, nu loc e întâlnire între tineri, nu iscotecă! Că, upă ce vine necazul, tot la u'ovnic a1un

oamenii pentru că n-au ascultat! "oi vă spunem inainte: casa tre&uie să fie o &iserică, o cora&ie vcare pluteşte pe apele veacului acestuia! "u veeţi câtă tul&urare este în lume; "u ştim e ce, toată lumea este tul&urată! 5i oamenii foarte &ogaţi Am vor&it cu oameni foarte &ogaţi, in alte ţă&ineînţeles: H$omnule, eşti mulţumit; Că ai atâta avereK H"u, părinte,K HPăi e ce;K H"u ştiu! Sutul&urat!K )a ca să nu le fure averile, &a se tem e moarte Păi &ine le face, $umnezeu te înţeacu &olul! Ai averi ca să mori şi să le laşi altora!

$e aceea noi vă rugăm încă o ată: transformaţi-vă sufletul şi căsuţa într-o &iserică vie, cu icoaneSfânta Cruce şi o caneluţă mică-mică sau măcar un cap e lumânare cân te rogi - că acu

untelemn nu prea mai este, pentru păcatele noastre mari şi multe unii sunt cum ştiţi, că nu merităaltă soartă! Să nu ăm vină nici pe guvern, că soarele şi vântul nu epin e ei, nici călura, nirecolta e pe câmp! $eci toţi, începân cu tineretul şi c'iar terminân cu &ătrâneii, care umpcârciumile, toţi am sc'im&at căsuţa in &iserică, une se rugau mama şi &unica e le curgelacrimile, în ceea ce avem acum! $e aceea vă înemnăm să transformăm căsuţele noastre &isericuţe vii! 5i aceasta cum se face; ntâi să fie sfinţită casa, măcar o ată sau e ouă ori pe aApoi să se facă mai multă rugăciune în casă6 lăsăm vor&a, lăsăm politica, lăsăm ziarele, că şi asunt pline e minciuni! 2ugaţi-vă mai mult! Citiţi la Psaltire măcar o catismă-ouă pe zi! Aşa sfinţeşte casa! Apoi spoveiţi-vă regulat, măcar în cele patru posturi! %ar cân ai un necaz mai maru-te neapărat la preot, spoveeşte-te şi acă îţi ă voie, împărtăşeşte-te Apoi vei veea ce &i

merge în casa ta!

Într'" ist"ri"ară adevărată veche ni se s#une că, atunci când nu erau m"t"are ca acum, cu sude ani înainte, mergea " c"răbi"ară #e area editerană. &i, la un m"ment dat, s'a ivit0urtună mare. &i nu erau va#"are ca acum. Deşi şi acum se mai scu0undă şi va#"arele. &i, la um"ment dat, t"ată lumea a căzut în genunchi şi se rugau şi #lângeau, că erau gata să se înece. numai un tânăr c"#il şedea şi se ţinea cu mâna de marginea c"rabiei şi nici nu'i #ăsa.

&i unul dintre "amenii de #e c"rabie îi s#une+ Lăi, dar tu nu te r"gi 7u vezi că #ierim De

nu te r"gi A"agă'te, că #ierim acumJ



LEu că nu ne înecămJ

LDar de ceJ

LPăi tata c"nduce c"rabiaJ

Asta înseamnă că, acă noi suntem în cora&ia mântuirii, în )iserică, oricâte furtuni ne asectanţii, oricât ne au cu tunul în noi ateii, necreincioşii, ne&otezaţii, care mai e care, că acune-au umplut ţara păgânii şi străinii, să nu vă temeţi "oi suntem în )iserică, ei sunt în afa)isericii! "oi avem Cruce, ei au spaă şi pistoale! "oi avem Sfânta 0iturg'ie, ei au cine ştie altceva, nu au ceea ce ne-a at nouă (ristos! (ristos este cu noi! Să nu ne temem, că nici 2omânnu va pieri acă noi vom fi oameni e trea&ă! 0uaţi aminte, nici cora&ia vieţii noastre nu se vscufuna acă e (ristos în casa noastră şi în inima noastră, acă 9l conuce casa!

%ar, acă suntem legaţi e cârciumi, acă suntem &iruiţi e patimile cele grele, e esfrâu, alcoolism, e ucierea e copii, temeţi-vă tare, că nici eu, nici altul nu vă pot garanta mântuirea! .

ne sc'im&ăm, ne întoarcem în cora&ie şi ne transformăm prin $u'ul Sfânt ori acă nu, pierim

(ă'; rugăm #e Bunul n"stru Dumnezeu şi ântuit"r să binecuvânteze ţara n"astră, A"mânia, întărească "rt"d">ia în această ţară de d"uă "ri milenară, care a #ăstrat atâta s0inţenie, (0âncredinţă "rt"d">ă. !#"i, să'; rugăm #e Bunul Dumnezeu să binecuvânteze satele şi "raşele c#ace, cu "rt"d">ie tare, cu #re"ţi şi #ăst"ri buni, care să #ăst"rească turma lui Frist"s #e calmântuirii. &i iarăşi, Îl rugăm #e Bunul Dumnezeu să binecuvânteze c"rabia 0amiliildumneav"astră şi să vă dea Dumnezeu în sate #re"ţi buni, în case #ace şi linişte şi c"#ii cât mmulţi şi binecuvântaţi, ca Dumnezeul #ăcii, Dumnezeul mil"stivirii, să aibă milă de n"i t"ţi şi s

ne binecuvânteze întru numele atălui şi al 9iului şi al (0ântului Duh. !minJ.



Bncrederea >n Dumnezeu pre$ace zdroHirile >n Hinecuv%ntări dacă /ne punem vie=ile >n m%nui2 "um lucrează puterea minunată a lui Dumnezeu >n ciuda neputin=elor meleJ /Vrei să tareJ Dă-=i< mai >nt%i< seama că eşti $oarte slaH Apoi< să te laşi >n gri0a lui :ristos< căci nimi

>n această via=ă nu este mai tare dec%t :ristos2 milii la Pescuirea minunată

Părintele .ichi$or :oria C,ănăstirea #$in=ii 4rei Ierarhi - Predică la Duminica pescuirii

minunate - *'*;%u&iţi creincioşi, am auzit astăzi cuvântul 9vang'eliei pescuirii celei minunate:Pe când mulţimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacGhenizaret, ! văzut d"uă c"răbii "#rite lângă ţărm, iar #escarii, c"b"rând din ele, s#ălamre$ele. &i urcându'(e într'una din c"răbii care era a lui (im"n, l'a rugat s'" de#ărteze #uţin dla uscat. &i şezând în c"rabie, învăţa, din ea, mulţimile. *ar când a încetat de a v"rbi, i'a zis lu(im"n+ ână la adânc, şi lăsaţi în $"s mre$ele v"astre, ca să #escuiţi. &i, răs#unzând, (im"nzis+ Învăţăt"rule, t"ată n"a#tea ne'am trudit şi nimic nu am #rins, dar du#ă cuvântul ău, varunca mre$ele. &i 0ăcând ei aceasta, au #rins mulţime mare de #eşte, că li se ru#eau mre$ele. &



%ată, ar că în această aşteptare $omnul îi găseşte vrenici e a pricepe cuvântul 0ui! Câţi intre nastăzi vom fi vrenici a pricepe cuvântul lui $umnezeu, care în multe c'ipuri ni se vesteşte şi causă a1ungă la inima noastră; Aşaar, Petru îşi pune cora&ia ca amvon ântuitorului (ristos, fără să poticnească e faptul că o noapte întreagă îi fusese e o&oseală şi e zroa&ă! 5i iată că, upă ântuitorul şi #ine cuvântul şi mulţimile se 'rănesc cu acest cuvânt, în c'ip neaşteptat ântuitorîi spune: ână la aânc şi lăsaţi în 1os mre1ele voastre ca să pescuiţi!

5i Simon, ca şi ceilalţi împreună cu el, ştiau că, acă noaptea nu au prins nimic, cân peştele esmai uşor e înşelat, atunci ziua, upă o noapte întreagă în care nu ai prins nimic, nu mai are rost nmăcar să te mai gâne ti la aşa ceva, arămite să mai faci o osteneală! 5i răspune: nvăţătoruș

noaptea întreagă ne-am truit şi nimic nu am prins! $ar, upă cuvântul *ău, voi arunca mre1elAică: Y$in e/perienţa mea e pescar ştiu că acum e cu neputinţă să mai prin c'iar şi câ ițpeştişori! $ar, pentru acest cuvântZ O cuvânt pe care Petru l-a înţeles a nu fi cuvânt o&i nuit, ș

era cuvânt e la $umnezeu, Petru s-a încreinţat $omnului şi a aruncat mre1ele şi a început in nosă pescuiască! 5i minunea pe care o vesteşte 9vang'elia este că în c'ip neaşteptat O şi aceasminune pescarii aveau s-o înţeleagă cel mai &ine O mre1ele s-au umplut încât nu au încărcat numcora&ia lui Simon, ci i pe cea a lui %acov şi a lui %oan, fiii lui Geveeu, cei care veniseră să îi a1uș

la această pescuire neaşteptată!

i, în acest moment, Simon a înţeles că ceea ce s-a întâmplat nu a fost un ro al 'azarului, ci a foȘ

minunea lui $umnezeu şi e aceea, în momentul cân înţelege această minune, nu-0 mai numeşnvăţător, ci $omn: %eşi e la mine, $oamne, că sunt om păcătos spune Petru, cân vee aceasminune lucrân! &i când s#une+ *eşi de la mine, D"amne, nu s#une #entru că ar 0i vrut să înde#ărteze de Frist"s, n'" s#une #entru că ar 0i vrut să nu se mai bucure de cuvântul ;ui şi dmângâierea ;ui şi de înţelesurile vieţii celei ve nice, ci " s#une #entru că, în lumina lui Frist" ș

se vedea #e el însuşi "m ne#utinci"s, cu multe #"ticniri, aşa cum s#uneam adese"ri r"bit de #re

multe gânduri, de multă necredinţă, de #rea multă #"ticneală în 0aţa unui Dumnezeu atât da#r"#iat, 4are nu d"ar ne #unea înainte cuvântul !devărului, ci a#r"#iat de t"ată ne#utin"mului, de t"ată gri$a lui cea mai de #e urmă.

"e învaţă în 9vang'elia e astăzi Petru şi 9vang'elistul 0uca, care o relatează, să înţelegecuvântul Proorocului: $e n-ar zii $umnezeu casa, în zaar s-ar osteni cei ce o ziesc şi înţelegem că, atunci cân începem ceva, să începem cu rugăciune, cu încreinţarea că $omnnsuşi ştie osteneala şi nevoia noastră şi, precum lui Petru i-a înmulţit în c'ip neaşteptat toaagonisita şi toată trua, tot astfel i fiecăruia intre noi $omnul îi cunoaşte îngri1orarea i neputinș ș

şi nsuşi îngri1eşte e cele e folos!

5i iată, la acest cuvinte $omnul îi spune: "u te teme! Parafrazăm noi: Y"u te teme, pentru că, ciua neputinţelor tale, $omnul caută râvna ta cea aevărată şi onestitatea ta şi simplitatea cu cavrei să slu1eşti lui $umnezeu!Z "u te teme, căci e azi înainte vei fi pescar e oameni! Aică vvesti oamenilor cuvântul 9vang'eliei, care înseamnă )una estire, cuvântul că viaţa înseamnă mumai mult ecât această pescuire o&i nuită, că viaţa înseamnă cunoaşterea lui $umnezeu încă e aiș

înseamnă începutul ve niciei împreună cu $umnezeu! Cuvânt al 9vang'eliei pe care, vestinuș

iată o vei face cu puterea ântuitorului, Cel Ce a venit să-ţi escopere acest cuvânt!



"e amintim in Scriptură că, upă nviere, ântuitorul % Se arată lui Petru i celorlalţi Apostoli tș

la malul I'enizaretului i tot cu o minune a unei pescuiri asemenea cu aceasta, covârşitoaș

%eşiseră la pescuit, nu prinseseră nimic, &a erau şi escura1aţi pentru că nu mai ştiau nimic e Crăstignit! 5i, stân la ărmul mării, ântuitorul îi întrea&ă: +iilor, aveţi ceva e mâncare;ț

5i, la cuvântul acestora că "u avem, le spune: Aruncaţi mrea1a e-a reapta cora&iei şi veţi afla!

5i spune Scriptura că au prins o sută cincizeci şi trei e peşti mari şi, atâţia fiin, totu i mrea1a, caș

nu era pregătită să reziste la o asemenea cantitate, nu s-a rupt! 5i atunci ucenicii, cunoscânminunea unei asemenea pescuiri, nu au avut nici o înoială că Cel Care-i aştepta la malul mării ensuşi ântuitorul (ristos Cel înviat!

*ată că între d"uă #escuiri minunate !#"st"lii şi'au trăit întreaga l"r îm#reună'lucrare cântuit"rul Frist"s. 5i, acă lui Petru i s-a spus: ei fi pescar e oameni, la cea e-a oua pescui$omnul îi aminteşte aceasta, la între&area: Petre, ă iu&eşti tu pe ine; şi răspunsul acestuia: $$oamne, *u ştii că *e iu&esc,ânu-i poruncă: Paşte mieluşeii ei!

ntruparea ântuitorului şi cuvântul 0ui era at asemenea unui om care rătăceşte pe cale şi nu ştîncotro să se înrepte, ce tre&uie să agonisească în viaţa aceasta, pentru ce tre&uie să lupte, cum săînrepte gânurile ca să cunoască fericirea pe care o caută, întâlnirea cu $umnezeul Cel viu! 5i iaântuitorul, Care nu oreşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă să fie viu, vrea ca acelaşi gân fie în Apostolii Săi şi vrea ca acelaşi gân să lucreze în fiecare in noi, care am crezut acestcuvânt! Astfel încât, împreună cu Apostolii şi preoţii şi toţi cei ce suntem în )iserică să putemărturisi precum psalmistul: Iustaţi şi veeţi că &un este $omnul!

Să putem să ne minunăm e $umnezeu şi să-0 vestim tuturor celorlalţi! 5i să ne încreinţăm l

$umnezeu aşa cum Petru şi-a încreinţat cora&ia şi viaţa şi gânurile, pentru că în urma acestminuni, Petru, care era om căsătorit, om care purta gri1a întregii familii, urmează ântuitorullăsân toate i nu întâmplător, ci lăsânu-le cu încrein area că $omnul nsuşi este Cel ce lucreaș ț

în lume şi în sufletele tuturor celor ce cre în 9l!

Cuvântul 9vang'elie ne c'eamă, aşaar, ca i noi să ne încreinţăm Cuvântului Celui viu, să ș

îngri1im e cuvântul pe care îl rostim, ştiin că el poate fi putere sau otravă i că avem e ș

socoteală pentru fiecare cuvânt! Să ne încreinţăm $omnului şi să-i încreinţăm pe cei in 1urnostru e aevărul 9vang'eliei i &ucurânu-ne e viaţa veşnică ce ni se &inevesteşte, să ăș

$omnului, încă e imineaţă, în încrein are, i gri1ile noastre, i nevoile noastre, şi fricile noastț ș ș

spunân, precum Sfântul Apostol Petru: $oamne, iată, noaptea întreagă m-am truit şi n-am prinimic, ar, upă cuvântul *ău, voi arunca mre1ele, spunân şi noi: $oamne, iată, cu puterea meacu priceperea mea încerc să fac toate cele pe care sunt ator şi responsa&il să le fac, ar *u nsua1ută-mă ca lucrarea mea să fie roitoare şi roitoare nu oar pentru a avea ce pune pe masă, pentru a avea înţelegerea să trăiesc ziua e astăzi fără e păcat şi întreaga viaţă a mea, pentru ca noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui (ristos $umnezeu să o ăm! AminK!

IP# Irineu Pop-9istri=eanul - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii 6 Pescuireaminunată 6 Ancora=i >n Dumnezeu< toate ne sunt cu putin=ă



$reptmăritori creştini, pericopa evang'elică ce s-a citit la Sfânta 0iturg'ie ne istoriseşte espneputinţa şi ezamăgirea Apostolului Petru care, upă ce o noapte întreagă s-a ostenit cu pescuitn-a prins nimic! nsă, în clipa în care %isus îi porunceşte să arunce mrea1a în mare, pescargalileean, ceân voinţei ântuitorului, are parte e o pescuire minunată, prine mulţime mare peşte <0c! D, @>!ntâmplarea minunată e pe ţărmul ării *i&eriaei ne învaţă să ne unim voia noastră cu voia l$umnezeu, să renunţăm la părerea şi am&iţia noastră şi ca nişte ucenici supuşi, să lucrăm creincioşie, precum ne porunceşte $omnul!

$acă-0 ascultăm cu smerenie pe Stăpânul ceresc vom primi, în mo sigur, a1utorul Său ca

transformă răul în &ine, slă&iciunea în putere şi înfrângerea în &iruinţă!

%u&iţi creincioşi, în ec'iul *estament ni se spune că poporul lui %srael a avut e luptat cu filisten$in rânul acestora s-a riicat, într-un timp, un uriaş - Ioliat - căruia nimeni nu înrăznea să-i stîmpotrivă! Atunci, $avi a zis lui Saul: HSă nu se împuţineze nimeni cu u'ul in pricina lui6 ro&tău se va uce şi se va &ate cu acest filisteanK <% 2egi 3, ?7>! $ar tot $avi a mai spus că nu poasă lupte în armură, căci nu este o&işnuit cu ea!

$avi nu putea să-l înfrângă pe Ioliat cu propria putere, ar $umnezeul Cel viu, pe Care se &izu

toată creinţa lui, poate să &iruie! n faţa oc'iului său u'ovnicesc stătea Acela Care oinioară erafaţa ziurilor %eri'onului, cân %osua a tre&uit să lupte! Această Hcăpetenie a oştirilor lui $umnezemai este şi azi în acţiune!

0upta lui %srael în acele zile era o luptă a lui $umnezeu, la fel ca atunci cân soarele şi luna tre&uisă se oprească in mersul lor, pentru ca %osua să 1uece pe canaaniţi cu 1uecata lui $umnezeu!

"imic nu ne ă fermitate şi ârzenie în luptă ca aevărul că acţionăm pentru $umnezeu şi că 9l escu noi! Avân convingerea că stăm e partea lui $umnezeu, nimic nu ne poate a&ate e la calslu1&ei pentru 9l!



Sfântul Apostol Pavel putea să spună: H*oate le pot întru (ristos, Cel Care mă întăreşteK <+ilip! 3?>! 4el mai slab credinci"s #"ate t"tul #rin Frist"s.

mpăratul $avi a cunoscut puterea prezenţei lui $umnezeu în pustietate şi singurătate, înainte eieşi la iveală! Acolo, $umnezeu l-a scăpat in g'earele leului şi in la&a ursului, iar acum 9l îl poascăpa in mâna filisteanului!

!ceasta este credinţa adevărată, care în "rice îm#re$urare se ali#eşte de Dumnezeu.

Se spune espre o sfântă că, la un moment at, s-a gânit să construiască o &iserică, ar nu avecât 7 &ani! 9piscopul i-a spus: H)ine, &ine, te gâneşti să faci o asemenea construcţie, ar cu ces-o faci; Iâneşte-te acă eşti în stare s-o faci cu aceşti 7 &ănuţi nrăzneşti să începi o asemenlucrare;K! 9a a răspuns: HAşa este acă lucrurile rămân numai pe seama mea! $ar acă mîntovărăşesc cu $umnezeu, atunci totul este posi&ilK!

$e aici se vee limpee că recunoaşterea puterii lui $umnezeu evine putere şi în noi! Creinţa es

o sc'im&are e coniţie umană, prin alianţa iu&irii active cu $umnezeu! $acă avem creinţă în *aAtotţiitorul şi în purtarea Sa e gri1ă, vom primi întoteauna putere e la 9l spre a învinge suferinsau lipsa!

Părintele ceresc #"ate să înmulţească ceea ce ni se #are #uţin şi #"ate să #re0acă în bine ceea ni se #are su#ărăt"r.

Sfântul Pavel ne spune: H5i pentru ca să nu mă trufesc, atu-mi-s-a mie un g'impe în trup, uînger al Satanei, pentru aceasta e trei ori 0-am rugat pe $omnul, ca să-l înepărteze e la min

<%% Cor! 37, -B>! $umnezeu i-a at Apostolului puterea să &iruiască acea &oală fizică! 9l n-a fo&iruit e ea! I'impele în trup nu l-a ţintuit pe Pavel în pat ca pe un invali, ci l-a împins spre o mmare epenenţă e (ristos, spre o mai mare putere!

$e aceea, el scria atât e minunat şi e frumos: H5tim că $umnezeu toate le lucrează spre &inecelor care-0 iu&escK <2om! B, 7B>!

Cân Apostolul zice HtoateK, vor&eşte e suferinţă, e &oli, e sărăcie, e prigoane! Aceste necazuacă sunt primite cu smerită supunere şi cu înelungată ră&are, se prefac în valori veşnice!

L!şa de mare e bunătatea lui Dumnezeu, încât El chiar din rele #"ate sc"ate cele bune. BD"mnul nici n'ar #ermite necazurile, dacă n'ar #utea să aducă #rin ele un bine mai mar< 9ericitul !ugustin=.

nainte e a fi folosiţi in plin e $umnezeu, va tre&ui, poate, să fim răniţi aânc! %storia ne smartoră! Să luăm oar ouă pile!

$umnezeu n-a împieicat pe cei trei tineri evrei creincioşi să fie aruncaţi în cuptorul e foc )a&ilon! $ar lăsânu-i în mâna lui "a&ucoonosor, prin acea încercare, 9l i-a făcut mai strălucito

ecât acă ar fi fost oaspeţi permanenţi în casa regelui!



Ce poate fi mai îngrozitor ecât osânirea să fii spânzurat pe un lemn, gol, în văzul mulţimiloalături e oi criminali; Asta a fost suferinţa şi moartea ântuitorului, Care a primit să &ea acepa'ar rânuit e voia Părintelui Său!

Cât e ureros a fost acest o&stacol al răstignirii pe care %isus l-a întâmpinat *otuşi, n-a fost înfrâe el $e aceea H$umnezeu 0-a prea înălţat şi %-a ăruit 0ui nume care este mai presus e ori

numeK <+ilip! 7, =>!Prin propriile noastre puteri nu putem nimic, ar acă te faci instrumentul lui $umnezeu, vei puttotul, căci, în &unătatea Sa, 9l vrea să utilizeze instrumente nea1utorate, ca tine, ca mine! rei să tare; $ă-ţi, mai întâi, seama că eşti foarte sla&! Apoi, să te laşi în gri1a lui (ristos, Care este uPărinte, un +rate şi un nvăţător, căci nimic în această viaţă nu este mai tare ecât (ristos!

9l este mai tare ecât orice ispită, păcat şi eşec, mai tare ecât orice greutate şi pro&lemă, căcispus: H$atu-i-s-a toată puterea în cer şi pe pământK <t! 7B, 3B>!

Cân ne aşezăm viaţa noastră în mâinile $omnului printr-un act personal e a&anonare, 9l ne puterea să evenim mai mari ecât am visat vreoată că am putea fi, mai mari ecât o &oală, mmari ecât slă&iciunea noastră, mai mari ecât ura noastră, mai mari ecât înfrângerile noastre! C(ristos putem avea un uriaş în noi, precum arată Sfântul Apostol şi 9vang'elist %oan cân zice: HCCare este în voi <(ristos> e mai mare ecât cel care este în lume <Satana>K <% %n! 4, 4>!

$e aceea, nu tre&uie să fim înspăimântaţi e răutatea care ne împresoară, nici copleşiţi pro&lemele pe care le întâmpinăm! Cu %isus, )iruitorul iaului, putem învinge puterea răului!

Cân israeliţii l-au văzut pe gigantul Ioliat au zis: HPriviţi la el! Priviţi la mărimea lui, la puterlui, priviţi cât e mare este el faţă e noiK! $ar $avi a zis: HAşa este, ar priviţi-l cât e mic estefaţă e $umnezeuK!

$e fapt, $umnezeu foloseşte, aeseori, suferinţele şi greutăţile pe care le înurăm ca să ne arate nou că 9l este unica noastră sursă e putere! Cân, în încercările noastre, veem acest aevrevelânu-ni-se şi ne întoarcem spre 9l cu rugăciuni şi laue reînnoite, atunci, în mo sigur, voprimi H'ar, spre a1utor, la vreme potrivităK <9vr! 4, 3@>!

%u&iţii mei, să nu uităm că în Sfânta Scriptură zro&irea este aeseori premergătoare &inecuvântări

⇒ După ce lui acob i s-a frânt coapsa şi a rămas olo), Dumnezeu l-a cinstit, sc&imbândunumele 'n srael (Riruitorul lui Dumnezeu# şi l-a binecuvântat (Fac$ 52, 27-2!#$

⇒ +ând saia %-a văzut pe Domnul >plin de mărirea %ui=, el a fost umilit de condi*ia e9trem păcătoasă 'n care se afla$ sin)ură privire asupra sfin*eniei lui Dumnezeu l-a despuiat toată mândria, făcându-l să stri)e4 >Nai mie, că sunt pierdutG .e Domnul /avaot %-am văzcu oc&ii meiG= (s$ 6, #$ .rima dată a fost pierdut, apoi a fost 'n măsură să răspundc&emării lui Dumnezeu pentru slubă$



⇒ +ând /fântul Apostol .avel era copleşit de slăbiciuni, dureri şi nevoi, se bucura de acestea sim*indu-se 'mputernicit de Dumnezeu, spunea4 >+ând sunt slab, atunci sunt tare= ( +o"2, "#$

"oi ştim că numai pentru că trupul lui (ristos a fost frânt şi sângele 0ui a fost vărsat pe coliIolgotei, curg &inecuvântările curăţitoare pentru viaţa noastră! *atăl ceresc îngăuie să avem parîn această Hvale a plângeriiK, e anumite greutăţi şi necazuri, ar nu tre&uie să ne lăsăm &iruiţi

ele!$acă ne încreem în 9l, i îngăuim, astfel să prefacă zro&irea noastră în măreaţă &inecuvântarSuntem confruntaţi cu frământările şi cu ificultăţile e/istenţei c'iar acum; Să ne îm&ăr&ătăinima, punânu-ne vieţile în mâna lui $umnezeu, prin Care putem învinge şi în mi1locsuferinţelor!

Să ne amintim că $omnul şi ântuitorul nostru %isus (ristos ne-a spus clar: H$acă veţi avcreinţă cât un grăunte e muştar, nimic nu va fi vouă cu neputinţăK <t! 3, 7>! Amin!

Părintele Vasile )ordon - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii - Pescuirea minunată



7u te teme, de acum înainte vei 0i #escar de "ameniJ <;uca, -, 15=.ă amintiţi, iu&iţi creincioşi, cui i-au fost aresat aceste cuvinte; 0ui Petru şi le-am auzit în Sfân9vang'elie rânuită astăzi! . 9vang'elie e la 0uca, capitolul al -lea, care poartă ca titlu calenar, scris cu roşu în paranteză: HPescuirea minunatăK, eci o minune făcută e ântuitorul faţa ucenicilor săi, la veerea căreia Petru s-a înfricoşat şi au zis: H%eşi $oamne e la mine, că suom păcătosK <0uca D, B>!

Petru şi-a at seama sau cel puţin intuia, că acă %isus (ristos nu este c'iar $umnezeu <căci ngânea el încă atât e sus> este Cineva eose&it, un Profet foarte mare! $e aceea s-a înfricoşat!

atunci l-a liniştit ântuitorul şi i-a zis: H"u te teme, e acum înainte vei fi pescar e oameniK!

$e fapt, aceste cuvinte nu i se aresează numai lui Petru! Cu el a ialogat pentru că el luacuvântul, ca fiin mai în vârstă ecât ceilalţi apostoli, iar %isus i-a răspuns lui, ar prin el tuturucenicilor! Pentru că, altfel acă numai lui Petru i-ar fi at această putere şi c'emare să fie pescar oameni, să-i HtragăK pe oameni la creştinism, n-ar mai fi zis upă înviere tuturor: Hergeţi, învăţatoate neamurile şi &otezaţi în numele *atălui şi al +iului şi al Sfântului $u'K <atei, 7B, 3=>!naintân, însă în înţelesul mesa1ului evang'elic e astăzi, spunem că nu numai apostolilor li saresat această c'emare, sau acest ar e a fi pescari e oameni, ci şi urmaşilor lor, episcopi, preo

la moul special, e asemenea tuturor creştinilor, la moul general!

$eci fiecare creştin, care este &otezat în numele Sfintei *reimi, are această preoţie împărătească sgenerală, fiecare intre umneavoastră are menirea e a fi pescar e oameni în sensul evang'elic cuvântului!

eeţi umneavoastră, oamenii în general sunt estul e influenţa&ili, e aceea sunt atraşi întrparte sau într-alta şi în politică şi în religie şi în viaţa socială etc! 9/istă anumiţi inşi care au o putee influenţă mai mare şi-i polarizează în 1urul lor pe ceilalţi! 5i c'eamă, îi HpescuiescK, spreirecţie sau alta! 8neori spre lucruri &une, frumoase, alteori spre lucruri rele, spre pierzanie!



Acum ne referim concret la această pescuire pentru creştinism, pentru învăţătura $omnului! fiecare este c'emat la locul lui, în casa lui, în HpătrăţicaK lui, cum am spune, să ai&ă o influenpozitivă asupra celor in 1ur şi să-i c'eme, cu mult tact, nu cu multe cuvinte, uneori poate făcuvinte!

4ăci mai #resus de cuvinte, sau chiar 0ără cuvinte, se 0ace chemarea #rin e>em#lu #ers"nal.

văd "amenii la l"cul de muncă, acasă, "ri în altă #arte, că eşti cumsecade, cinstit, c"rect, că'res#ecţi cuvântul şi aşa mai de#arte. 7u trebuie să s#ui multe cuvinte. Ei se v"r li#i de dumneaşi v"r "bserva că eşti creştin bun, că eşti creştin "rt"d">. &i te v"r întreba, #"ate, într'" bună z;a ce biserică mergiJ. ;a cutareJ. Da P"ate vin şi euJ. &i uite aşa a$uţi un su0let să a#r"#ie de Dumnezeu. Dar cu tact, cu mult tact. !lt0el, dacă îl cicăleşti, sau îl s#era#"str"0ându'l+ 7u mergi la biserică, vai 7u te'ai s#"vedit nici"dată, vai de mine şi de mineJ

5i omul, upă ce că nu s-a spoveit nicioată îl şi înfricoşezi, îl înepărtezi şi mai rău e &iseric$eci tre&uie e/emplu personal şi tact! 5i ca să avem tact, iu&iţi creincioşi, ce tre&uie să facem mîntâi şi întâi; Să ne rugăm lui $umnezeu ca să ne a1ute să avem, totoată să privim la moelele

care )iserica ni le înfăţişează!

%u&iţi creincioşi, încercăm, acum, să prezentăm pe scurt un moel e Hpescar e oameniK, ue/emplu e/traorinar, pe care nu putem să-l trecem cu veerea! 9ste vor&a e Sfântul ucen%erar' Antim %vireanul! Canonizarea lui s-a făcut în )iserica noastră în anul 3==7 şi este trecut calenar pentru ziua e 7 septem&rie!!! !Să veem în ce a constat e/emplul lui e/traorinar! Cum a ostenit el e a a1uns să fie pescar oameni!

5tiţi, esigur, că a fost mitropolit! $ar până să a1ungă mitropolit a avut nişte vrenicii, pe care istonoastră &isericească le-a consemnat! "-am să intru acum în amănunte &iografice! ă sunt înemână, nu numai în cărţile noastre &isericeşti! C'iar şi cărţile e literatură laică i-au oferit, generozitate, un loc e cinste!

9ra originar in %viria <Ieorgia> şi a fost us e acolo la %stam&ul, ro& la turci! Aici pro&a&il, spucercetătorii, ar fi învăţat el şi lim&a română, că între ro&ii e acolo vor fi fost şi mulţi români! Soveit un tânăr cu multe şi mari calităţi, espre care a auzit şi vrenicul e pomenire Constant)râncoveanu, Sfântul Constantin )râncoveanu, omnitor al #ării 2omâneşti!

0-a remarcat, aşaar şi l-a aus în ţară! 0-a aus mai întâi ca tipograf pentru că ştia şi acemeşteşug al tipografiei! 5i a înfiinţat el tipografii la Sangov, upă aceea la )ucureşti şi cân vaepiscop e 2âmnic, Antim va înfiinţa o tipografie şi aici, apoi iar la )ucureşti, ca mitropolit!

$ar vreau să esc'i o paranteză şi să remarcăm împreună un fapt, eloc întâmplător! $omnitorConstantin )râncoveanu, înţelept, aşa cum mărturisesc espre el cronicile, a ştiut să-şi atragă 1urul lui nişte oameni capa&ili, pentru că aici este secretul reuşitei! Căci Antim nu era numai om caracter ci şi învăţat, cunoscător a mai multe lim&i străine, inclusiv a noastră, eşi el nu era româ$ar a avut ragoste pentru lim&a română şi nu numai că a învăţat-o pentru el însuşi, ar a a1uns

fie, ştiţi foarte &ine, ctitor al lim&ii şi literaturii române, prin scrierile lui!



9i &ine, Constantin )râncoveanu i-a remarcat aceste calităţi, l-a încura1at şi până la urmă, ca seme mare apreciere l-a c'emat mitropolit al #ării 2omâneşti!

%u&iţi creincioşi, vă prezentăm acum ouă cărţi! 8na mai vec'e pe care scrie: HAntim %vireanulPreiciK, in care îngăuiţi să citim un mic fragment spre a veea ce respect avea el faţă e cuvânfaţă e lim&a română! Cât e frumos vor&ea, cât e frumos preica, ar cât e smerit era în acela

timp în cuvântul lui!Cân a fost ales mitropolit a ţinut o cuvântare, la instalarea lui, in anul 3B şi la un moment atzis aşa: H$ar $umnezeu nu a căutat la micşorarea şi netre&nicia mea, nu s-a uitat la sărăcia mea, străinătatea mea! "-a socotit prostia şi neştiinţa mea, ci a căutat $umnezeu la &ogăţia şi noian&unătăţii sale şi a acoperit e către oameni toate fărăelegile mele care sunt mai multe ecât tperii capului meu şi ecât nisipul mării! 5i m-a înălţat nevrenic fiin la această mare vreniciear'ieriei şi m-au trimis la umneavoastră să vă fiu păstor, părinte sufletesc, rugător către $umnezepentru sănătatea şi spăşenia <aică mântuirea, n!n!> umneavoastră şi a cinstitelor umneavoascase, purtător e gri1ă pentru cele ce ar fi spre folosul mântuirii şi să vă fiu mângâiere la scâr&e

ro&iei celei &a&iloneşti ale acestei lumi, precum a fost oinioară %eremia, proorocul, noroului l$umnezeuK!

5i alte asemenea cuvinte pot fi citite în Cuvântul e instalare, care este o perlă a omileticii,preicii, în acelaşi timp a literaturii noastre române!

A oua carte pe care o am aici este mai recentă, c'iar foarte recentă, tipărită în 3== prin griprofesorului nostru e la teologie, i'ail 2ăulescu, profesor e franceză şi engleză, totoaapreciat scriitor! Cartea se numeşte HAntim %vireanul învăţător, scriitor, persona1K şi am ales o

e/emple e aici care mi se par minunate!ai întâi omnul profesor escoperă în Antim %vireanul un e/traorinar peisagist! "imeni nu sgânit până acum cât e frumoase sunt escrierile lui Antim %vireanul cu privire la peisa1e, la ufenomen natural, sau la un loc in natură!

5i vă au un mic e/emplu! ntr-o preică vor&eşte Antim %vireanul espre "aşterea $omnului espre coniţiile precare în care +ecioara aria a fost nevoită să nască! Auzim mereu că %isus Snăscut într-o peşteră, ar e fapt era un gra1! eem şi în picturi, sau citim în escrieri, că ai$omnului s-a aăpostit într-o peşteră, lângă o iesle, ar se ştie că a fost un gra1 în realitate!

Sigur că în picturi apar acolo &oi frumoşi, mieluşei, totul străluceşte, ar nu a fost aşa! . &iată tânăe 3@ ani, 3 cel mult, negăsin loc e găzuire, s-a aăpostit într-un gra1 şi acolo i-a venit vremsă nască, e/emplu suprem e smerenie pentru ântuitorul %isus (ristos!

$in smerenie, n-a folosit puterea 0ui umnezeiască să găsească un sălaş como, într-un 'otuneva, ci a vrut să ea un e/emplu în timp e smerenie a&solută!

9i &ine, lui Antim %vireanul nu-i scapă acest fapt uimitor şi scrie aşa: H%ar osteneala şi greutat

călătoriei acesteia prea lesne o va putea cunoaşte cine ştie cine! $e va vrea să socotească vremea



cine ar fi fost cei care călătorea <citim in te/tul acela in secolul al F%%%-lea>! Că era pe la mieziernii, cân pământul şi apele sunt îng'eţate e ger şi e vânturile cele reci! 5i fecioara tânără ruşinoasă care nici in casă nu era o&işnuită a ieşi şi fiin aproape a naşte purcee spre o cale greaanevoie ca aceasta şi apropiinu-se e itleem oar ar găsi o casă mai cuvioasă, ca să nască fecioaaceasta într-însa, iarăşi însă iu&itorul e sărăcie, $omnul, a poftit într-o aşezare smerită ca să nascăK!

ai eparte profesorul i'ail 2ăulescu atrage atenţia că Antim %vireanul nu era prea la curent clima e la locurile sfinte e acolo, că nu este ger aşa e mare acolo, ar Antim şi-a imaginat şiescris peisagistic evenimentul şi locul e atunci!

%u&iţi creincioşi, înainte e a înc'eia, socotim oportun să mai esc'iem puţin această cărticiccare mi s-a părut ineită prin inteligenţa şi ragostea cu care a fost ea alcătuită! Are un capitintitulat în felul următor: HCugetări comentate in opera lui Antim %vireanulK! Ceva ce nu s-a mpu&licat! $eci ma/ime şi cugetări!

5i pleacă în acest emers e la o zicere a lui 0ucian )laga care sună aşa: HProver&ul es

înţelepciunea omului păţit, iar nu simplu a omului cu e/perienţă care priveşte lumea ca spectatorK!

Am să mai citesc o ată ca să puteţi să reţineţi: HProver&ul este înţelepciunea omului păţit, iar nsimplu a omului cu e/perienţă care priveşte lumea ca spectatorK! Aică, a ieşit prover&ul atunci câomul a păţit ceva!

Câte prover&e n-au românii 5i atât e înţelepte $eci nu priveşti e uneva, stân eoparte şi încesă scrii prover&e! "u! Ci, in interiorul &ucuriei sau al necazului, al păţaniei! Antim %vireanul aşascris cugetările sale! Am ales câteva! Sigur, aici sunt comentate! "oi nu prezentăm etal

comentariul!Gice Antim %vireanul aşa: H)inele nu iaste &ine acă nu se face &ineK! ai eparte: H"u socotesc altul nimic ca să-i poată vâna omul pe oameni <apropo e pescari e oameni> fără numai învăţătura şi cu cuvântulK! %ar în alt loc, espre înţelegere: HCe ascultaţi să auziţiK! 9ste iferenîntre ascultare şi auzire, e aceea se spune că, uneori, cuvintele intră pe o urec'e şi ies pe cealalt$eci în sens e înţelegere! Ce ascultaţi să înţelegeţi şi upă aceea să urmaţi!

Aşa şi noi în Sfânta &iserică, învăţăm multe, auzim multe, ascultăm multe, ar ce ascultăm să auziaică să intre &ine în fiinţa noastră!

5i încă unul! $espre rău: H2ăul a se face este lesne, iar a se esface este anevoieK! Cât e uşor essă faci rău şi cât e greu este să-l repari

Am ales aceste fragmente iu&iţi creincioşi, ca să aucem un moest e omagiu celui care a focărturar, tipograf, preot, episcop, mai apoi mitropolit şi nu tre&uie să înc'eiem până nu spunempoate nu ştie toată lumea că, eşi a avut o asemenea vrenicie, înfiinţân atâtea tipografii în caretipărit peste @ e cărţi, între care foarte multe în lim&a română!



Auziţi; 8n străin, vine, ne face tipografie şi tipăreşte foarte multe cărţi! 9i &ine upă acesvrenicii, în loc să se &ucure e recunoştinţă, a fost victima unor intrigi! Căci intrigile au fost cân lumea şi vor fi cât va fi lumea!

Cineva in antura1ul omnitorului, i-a făcut lui Constantin )râncoveanu pâră pentru mitropolSăracul, cu nişte acuzaţii că nu ne vine să creem cân le citim, nici nu le pomenim, pentru că nera vinovat! %storia a oveit, cercetările au oveit! $ar el, săracul, n-a avut altă cale ecât să scri

A scris: Hăria *a oricân mă retrag in scaun, ar e &ine să ştii aevărulK! 5i i-a scris aevărul! )râncoveanu nu l-a emis! "u l-a emis pentru că a fost înţelept! ai apoi a fost sacrific)râncoveanu la 334, ştiţi foarte &ine cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul %anac'e! 5i cu ceilalţi!

A rămas mitropolitul singur în &ătaia sorţii! 0a tron a fost pus alt omnitor, "icolae avrocoraomul turcilor intr-un început! 5i cum Antim %vireanul privea spre răsărit, pe atunci cu năe1e, spruşi, ca la nişte fraţi întru ortoo/ie, răuvoitorii i-au făcut pâră la nalta ar păgâneasca PoarSigur, fără să se amestece prea mult în politică, ci ca un păstor care era, ca mitropolit şi-a spcuvântul şi a zis: H"oi încercăm să ne unim cu creştinii, cu ruşii, nu cu păgâniiK!

9i &ine, turcii erau la putere şi avrocorat a cerut la %stam&ul patriar'ului să-l caterisească pAntim %vireanul şi auziţi, e la Constantinopol în mare gra&ă au trimis scrisoare e caterisire! Pentcine; Pentru cel mai vrenic ierar' e atunci al ortoo/iei! 5i numaiecât avrocorat a poruncă să fie legat Antim şi us şi înc'is la ânăstirea Sinai - Sfânta 9caterina!

$ar avrocorat ăuse poruncă slu1itorilor să-l uciă pe rum! 5i uneva în rum spArianopol, în a oua parte a lunii septem&rie 33@, a fost martirizat prin tăierea capului, Anti%vireanul, ctitor e lim&ă şi cultură românească!

9l nu rămâne în conştiinţa noastră numai ca un mare cărturar, ca un mare ierar', ci şi ca un sfân9ste un sfânt în ceruri espre care suntem convinşi că n-a uitat neamul românesc şi se roagîmpreună cu ceilalţi sfinţi ai noştri!

$e aceea înc'eiem, cu toată recunoştinţa faţă e minunatul pescar e oameni şi zicem: HSfinucenice Antim, roagă-te lui $umnezeu pentru noiK! Amin

<cuvânt r"stit în anul 1332, când #"menirea (0ântului ucenic !ntim a c"incis cu ziua acest

duminici=



Preot "on$ Kniv Dr ctavian Pop - Predică la Duminica a '& - a după Rusalii - #merenia

H5i făcân ei aceasta, au prins mulţime mare e peşte, că li se rupeau mre1ileK <0uca , @>!

n Sfânta 9vang'elie e astăzi ni se vor&eşte espre pescuirea minunată, minunea săvârşită $omnul şi ântuitorul nostru %isus (ristos cu Simon Petru şi cu alţi pescari care toată noaptea s-truit şi nimic nu au prins! H5i răspunzân Simon, a zis: nvăţătorule, toată noaptea ne-am truitnimic nu am prinsK <0uca , D>! 0a nemnul ântuitorului, Simon a aruncat mre1ile mai aânc, lacul I'enizaretului, şi Hau prins mulţime mare e peşte, că li se rupeau mre1ileK <0uca , @>!



Smerenia este o virtute iu&ită e ântuitorul, prin care vrea să fie imitat e toţi cei care vor săurmeze, cân zice: ;uaţi $ugul eu asu#ra v"astră şi învăţaţi'vă de la ine că sunt blând smerit cu inima şi veţi găsi "dihnă su0letel"r v"astre: <atei Z*, 3=.

Smerenia este un aevăr, e aceea $omnul nostru %isus (ristos a zis: H$acă tu vei ose&i lucrul preţ e cel fără e preţ vei fi ca gura meaE <%eremia F, 3=>, aică ceea ce este al lui $umnezeu ceea ce este al nostru şi acă vom putea eose&i ceea ce este e valoare e ceea ce este 1osnic, vo

fi asemenea gurii Sale!Smeritul nu se încree în puterile lui proprii, avân mereu în minte şi în inimă cuvintePsalmistului: H$e n-ar zii $omnul casa, în zaar s-ar osteni cei ce o ziesc6 e n-ar păzi $omncetatea, în zaar ar priveg'ea cel ce o păzeşteK <Psalm CFF%, 3>! .mul smerit e &ucuros atuncân alţii îi cunosc efectele şi lipsurile şi nu se supără acă unii îl întrec fie prin &ogăţia lor, fie priscusinţa lor, sau c'iar prin virtutea lor!

⇒ Acela este smerit care ascultă de părin*ii şi de mai marii lui, având pildă pe 8ântuitorucare s-a făcut ascultător până la moartea pe cruce$

⇒ E smerit acela care acceptă şi primeşte cu bucurie sfaturile şi 'ndemnurile altora şi urmează 'n lucrarea lui$

⇒ /merit este acela care iubeşte pe cei mai de os decât el sau pe cei care-i sunt supuşi$

Smerit a vor&it espre %isus (ristos, Sfântul %oan )otezătorul, cân a zis: HCel ce vine upă mincare înainte e mine a fost şi căruia eu nu sunt vrenic să-i ezleg cureaua încălţăminteiK <%oan, 7

Această smerenie e temelia întregii esăvârşiri evang'elice şi a vieţii spirituale!

(merenia e drumul dre#t şi sigur #e care, dacă v"m umbla, nu v"m greşi nici"dată. Înt"tdeauncel smerit se bucură de #acea inimii, care e binele cel mai mare, #e care îl #"ate avea "mul ##ământ şi, t"t din smerenie izv"răşte #acea, bucuria şi 0ericirea.

Să ne punem încreerea în $umnezeu şi să fim încrezători în puterea 0ui, să oveim râvnă săvârşirea lucrării &inelui e slu1ire a semenilor, ca astfel prin tot &inele ce-l facem pentru semeni, împlinim poruncile ântuitorului şi să contri&uim la &inele întregii omeniri! Amin!



P# "orneliu< episcopul :uşilor - L.u vă teme=i< veni=i după ,ine< şi Eu vă voi odihni pe voi

Sfânta 9vang'elie in $uminica a 3B-a upă 2usalii ne aminteşte e unul intre cele mai su&limmomente ale vieţii ântuitorului petrecut pe lacul I'enizaretului sau pe area Ialileii, întrlinişte profună, atorită faptului că această mare este aşezată şi încon1urată e ealurile provinc



Ialileea, la nor aflânu-se Siria şi 0i&anul, e une izvorăşte râul %oran, care stră&ate areIalileii şi e acolo se revarsă către area oartă! $eci, pe această mare a întâlnit $omnul patpescari care se trueau in greu căutân să-şi asigure pâinea cea e toate zilele in pescuipeştilor, aceasta făcân-o aeseori noaptea, pentru că în meşteşugul e a pescui, se pare că noapteste momentul cel mai propice pentru a avea succes la mulţime mare e peşte!

Hnvăţătorule toată noaptea ne-am străuit şi nu am prins nimicK

Cei patru erau locuitori ai provinciei Ialileia şi cunoşteau e la %oan )otezătorul pe Cel care a venîn lume, pe (ristos, să mântuiască lumea in stricăciune şi in moarte! Aceştia erau Simon Petru Anrei, fratele lui, %aco& şi %oan la fel, fraţi, care îşi câştigau viaţa pescuin peşte, iar a oua zi,vineau în pieţele in oraşul Capernaum! Apropiinu-se ântuitorul (ristos, s-a urcat într-uintre coră&iile care erau acolo şi învăţa in ea mulţimile, în liniştea mării, în faţa a mulţime oameni, Sfânta 9vang'elie ne spune că erau atât e mulţi încât unii se călcau în picioare, iar alată spune că erau cinci mii, afară e femei şi e copii!

$upă ce a încetat a le vesti împărăţia cea veşnică a lui $umnezeu s-a aresat proprietarului coră&i

Simon Petru şi i-a spus ca să arunce mrea1a ca să pescuiască! $ar acesta i-a replicat: Hnvăţătorutoată noaptea ne-am străuit şi nu am prins nimic, ar upă cuvântul *ău aşa voi face! 5i aruncânmrea1a o mulţime mare e peşti s-a prins în ea încât aceasta a început să se rupăK! $atorită mulţimmare e peşti a făcut semn celorlalţi oi să vină să a1ute şi aşa au umplut am&ele coră&ii e peşăzân această minune, Simon Petru a căzut la picioarele $omnului şi i-a spus: HPleacă e la min$oamne că sunt un om păcătos! $ar 9l l-a încura1at: "u te teme, e acum înainte vei fi pescar oameni! 5i lăsân totul au mers upă 9lK! Aceasta este relatarea in Sfănta 9vang'elie scrisă Sfântul 9vang'elist 0uca în capitolul al D-lea şi are mai multe înţelesuri şi mai multe învăţături care suntem c'emaţi astăzi a le escoperi şi a le primi în viaţa noastră!

Atâta timp cât $umnezeu a fost eparte e ei, munca lor a fost fără succes

Coră&iile pe care pescuiau cei 4 apostoli erau sim&olul )isericii! $in acest motiv, )iserica se zietoteauna spre răsărit, pentru că in răsărit a venit ântuitorul, in răsărit a apărut steaua, in răsăau venit cei trei magi, in răsărit va veni a oua oară ca să 1uece lumea cu reptate! Aceste ocoră&ii erau pe mare, sim&ol al faptului că )iserica stră&ate valurile istoriei şi furtunile timpului!

*oată noaptea s-au străuit şi munca lor a fost zaarnică, ar imineaţa cân a apărut ântuitoruls-au umplut coră&iile e peşti! $e ce; Pentru că atâta timp cât 9l, $umnezeu, a fost eparte e e

munca lor a fost fără succes, ar cân s-a apropiat e ei şi cân le-a făcut înemnul, Haruncmrea1a în partea reaptă şi veţi escoperi mulţime mare e peştiK, ei au ascultat şi au făcut aşatunci munca lor nu a mai fost zaarnică, aică fără sens!

$e multe ori veem cum oameni care nu îl au pe $umnezeu prezent în viaţa lor se străuiesc şi nau succes! Ceea ce reuşesc într-o zi pier a oua zi şi mai mult ecât au câştigat pentru că le lipseş'arul prezenţei lui $umnezeu în viaţa lor!

$e aceea, Sfântul Petru a spus că a fost un om păcătos, pentru că a recunoscut că a fost moment

noapte, e întuneric, în care el s-a &izuit oar pe propria putere, ar cân a venit lumin



ântuitorului (ristos, care luminează pe tot omul care cree în 9l, i s-a escoperit conştiinţa şimărturisit: Hnu sunt vrenic, u-te e la mine că sunt om păcătosK! $ar $omnul l-a mângâiat şi ispus să nu se teamă!Atunci cân aica $omnului a primit e la îngerul Iavriil vestea că va naşte pe ântuitorul acesa spus:Hnu te temeK, eoarece prezenţa unei fiinţe cereşti ne înfricoşează pe noi oamenii pentru suntem păcătoşi şi suntem pământeni, căutăm mai mult cele e 1os ecât cele e sus! 5i $umnezeştie aceasta şi e aceea a spus să nu se teamă căci va fi pescar e oameni!

*eama este prezentă într-o lume tot mai egoistă şi lipsită e sens! 9a nu poate fi controlată stăpânită, mai ales atunci cân păcatul neascultării, al laşităţii, al lipsei e asumare a vieţii creştinevine tot mai evient! Sentimentul acesta al fricii emonstrează lipsa e încreere în a1utorul puterea lui $umnezeu!

$upă căerea omului, acesta a cunoscut teama: H8ne eşti, Aame;K, iar acesta a răspuns: HAauzit glasul *ău şi m-am temut, căci sunt gol şi m-am ascunsK <+acere ?, =-3>!

Pe area Ialileii, în mi1locul valurilor, %isus, Cel ce a venit să aucă &inecuvântare în locul fric

încreere în locul incertituinii, a mângâiat pe cei patru pescari, aucânu-le &ucuria împlinimuncii lor, &a mai mult i-a c'emat la misiunea cea mai înaltă, e a câştiga şi salva sufletele marea cea sărată a acestei vieţi, făcânu-i pescari e oameni! Prin cuvântul emn e încreere al loprin viaţa şi activitatea lor, împărăţia lui $umnezeu s-a răspânit în lume, iar cei care au gustat puterea şi &inecuvântarea ei, au epăşit teama şi nesiguranţa!

)iserica lui (ristos este singura care salvează, vinecă şi ă putere celor puţini creincioşi, celînoielnici, nepăsători, asaltaţi e valurile agitate ale necreinţei, iniferenţei, stării e egoismlipsă e umanitate!

$upă nviere cân toate vor fi restaurate, puterea iavolului şi a răului va fi toteauna nimicită

$upă nviere, in nou, la area Ialileii s-a arătat ântuitorul (ristos înaintea a şapte intApostolii Săi! $ar ei nu l-au mai cunoscut şi tot aşa s-au străuit, ar nu au mai prins nimic toanoaptea! 5i cân le-a spus să arunce mrea1a sau năvoul, Sfântul 9vang'elist %oan spune că s-prins 3D? e peşti mari şi eşi erau aşa e mulţi mrea1a nu s-a mai rupt! $e ce; Pentru că unviere cân toate vor fi restaurate, cân va fi Hun cer nou şi un pământ nouK, <Apoc!73,3>, cân vfi &iruită minciuna, nereptatea, impostura, răutatea, lipsa e ragoste, atunci puterea iavolului şrăului va fi toteauna nimicită! Cân s-au rupt mre1ele s-a arătat că in trupul )isericii mulţi se v

epărta e ea şi mulţi nu vor mai fi fii )isericii ci se vor rupe e ea şi vor căea în aânc!$upă nviere nu s-a mai întâmplat aşa, eşi erau 3D? e peşti mari, mrea1a nu s-a mai rupt! 5i aco$omnul i-a arătat lui Petru că va avea e muncă multă vreme, iar cân va îm&ătrâni, &ătrâneţea lva fi grea şi-l va prea mări pe $umnezeu în moartea lui! Aică el va fi c'emat să moară martir şi vsfârşi această viaţă trecătoare mărturisin iu&irea şi iertarea ântuitorului (ristos! $e ce; Pentru el în timpul Patimilor s-a lepăat e $omnul şi upă nviere $omnul l-a iertat, pentru că a plâns amar faptul că l-a negat şi a spus că nu-l cunoaşte! $e aceea, a arătat cu cel fel e moarte Petru îl vprea mări pe $umnezeu!



Puţin inviios, a între&at ar cu ucenicul acesta %oan 9vang'elistul: Hce va fi; $omnul a spus: acă voi vrea să rămână până la venirea mea ce vrei tu; *u vino upă ineK! Acesta este singurApostol al $omnului care nu a murit ca martir, ci a murit la o vârstă e peste 3? ani! 5i el a scris4-a 9vang'elie, trei epistole şi ultima carte a "oului *estament, Apocalipsa! 0ui i s-a escoperit cece urmează să se întâmple către sfârşitul istoriei şi a lumii e pe acest pământ! $e aceea $omnulspus acă voi vrea să rămână până ce voi veni 9u, ce vrei tu;

n )iserică găsim salvarea sau mântuirea sufletelor noastre$eci această 9vang'elie ne învaţă că în )iserică găsim salvarea sau mântuirea sufletelor noastrPentru că ea este uşa care ne uce către ceruri şi prin ea găsim iertarea pentru că cel care conu)iserica este ântuitorul şi ntemeietorul ei! Capul )isericii este (ristos, iar noi suntem parte trupul 0ui, aşa a scris Sfântul Apostol Pavel în 9pistola către 9feseni: H$upă cum &ăr&atul este cfemeii, aşa şi ântuitorul este cap )isericii, al cărui şi ântuitor esteK! 9fes! D,7?! %ar noi sunteparte in trupul 0ui! $eci această )iserică pe care ântuitorul a întemeiat-o Hîn sângele CruSaleK, +!Ap!7,7B a stră&ătut istoria şi timpurile! 5i mereu este cea care &iruieşte, căci iată-o înălţaiar easupra ei, semnul &iruinţei, crucea lui (ristos! HPentru cei ce pier ne&unie, pentru noi ce n

mântuim puterea lui $umnezeuK! % Cor 3,3B!

$eci în această )iserică, una, pentru că (ristos este 8nul, nu e/istă mai multe &iserici, ci este uSfântă pentru că (ristos este Sfânt, se află izvorul sfinţeniei, aceasta ne sfinţeşte şi numai )iserică câştigăm sfinţenia, pentru că $umnezeu pe toţi ne c'eamă să fim sfinţi, pentru că şi 9l essfânt! $e aceea orice lucrare în )iserică este sfântă, &inecuvântarea este sfântă, )otezul este sfânfrângerea pâinii este sfântă, toate *ainele )isericii sunt sfinte, plecarea noastră in această lume aceasta este sfântă şi tot ceea ce )iserica lucrează este sfânt! "oaptea omul se înfricoşează, câvine lumina se &ucură! )iserica este lumina lui (ristos şi ea ne învaţă să um&lăm în lumină!

8n creştin aevărat este cel care trăieşte în lumina 9vang'eliei! %ar glasul ântuitorului încura1ează pe toţi astăzi: H"u vă temeţi, veniţi upă ine, şi 9u vă voi oi'ni pe voi! 0uaţi 1ugmeu asupra voastră, căci 1ugul şi povara mea sunt uşoare şi veţi găsi oi'nă sufletelor voastreK, ciua ificultăţilor vieţii! "umai $omnul şi ântuitorul %isus (ristos ne mângâie prin sfinţii Săi, încura1ează, ne ă putere, ne vinecă, ne iartă şi ne primeşte în împărăţia 0ui!

Ilasul 0ui este Cel care mereu se aresează tuturor celor care l c'eamă în a1utorul lor! H"u vtemeţiK! Avân mângâierea şi încura1area cuvintelor 0ui, mărturisim tuturor şi celor Care nucunosc, Heniţi şi vă &ucuraţi, căci am aflat 0umina cea aevăratăK



/,%nă la ad%nc?2 Predici la Pescuirea minunată C,itropolitul 4eo$an al ,oldovei< Pr "omaIerom Doso$tei< Arhim Damaschin

IP# 4eo$an - Predică >n Duminica a XVIII a după Rusalii CPescuirea minunată la s$in=ireaHisericii Bnăl=area Domnului din Iaşi< cartierul "K) I< *& septemHrie *&; 8uga de

super$icialitate<zgomot şi amăgiri< căutarea pro$undă şi >mHogă=irea cea Hună< a su$letului



- J$oamne, toată noaptea ne-am truit şi nimic n-am prinsK [ Strigătul omului care simte că fă$umnezeu nu poate să primească nimic autentic în viaţă! Lalea omului care simte că fără (ristos n

poate face nimic!

- *oate J&ogăţiileK omului sunt <zero>! $oar acă aşezi în faţa lor acel 3 al creinţei, toate primeconsistenţă!

- )ogăţia cea aevărată O mulţumirea sufletească!

- Ce glas auzi e la $umnezeu care îţi espietreşte inima şi îţi ă la o parte valul mânriei; Jânamai la aâncK [ "u staţi tot timpul la ţărm, une este agitaţie, gălăgie, iarmaroc! nepărtaţi-vpuţin e zgomotul lumii, e frământarea vieţii O într-o păure, în intimitatea camerei taaâncinu-te într-o lectură frumoasă Să ai puterea să spui un nu categoric superficialităţii, un categoric amăgirilor e moment, un nu categoric cântecelor e sirenă pe care le auzim ca o vra1ă, ttimpul intrân în viaţa noastră pentru a ne eturna e la singurul scop care-şi merită osteneala: săţinteşti cu inima ta pe $omnul (ristos6 a spune nu lucrurilor amăgitoare, îm&răcate frumos, lipsite e conţinut! nseamnă a spune un a categoric seriozităţii, căutării upă aâncime, lucrurilşi realităţilor care au consistenţă!

- 0ucian )laga: JSapă, frate, sapă, sapă, până cân vei a e apăK! Aânceşte-te, caută, sapă şi vescoperi câtă &ogăţie e 'ar poate încăpea în sufletul tău

- 5i atunci, văzân &ogăţia e &ucurii revărsate ţie e la $umnezeu, te vei simţi, ca Petru, nevrene aceste &ucurii şi îţi vei veea sărăcia ta! Să ai conştiinţa nevreniciei tale

- JCtitor fii fântânilor, ce sufletul inima-ţi aapăK! Săpân întru aânc, înţelegem că pătrunernoastră în sensul şi lumina Sfintei )iserici ne a1ută să ne reconsierăm priorităţile în viaţă, să găsimulţime e scări ale valorilor care aşteaptă a fi urcate şi prin ele, a ne aânci şi a găsi Apa O izvoanesecate e 'ar O care ne aapă sufletul! Să mulţumim lui $umnezeu pentru toate

Părintele "onstantin "oman 6 Predica de la ,ăn Putna< *';



J%eşi e la mine, $oamne, că sunt om păcătosK

- Cum simţireaRveerea luminii şi sfinţenia lui $umnezeu ne poate înfricoşa, pentru că ne arată avem în suflet, ne face să ne veem toată murăria noastră;

- Cum să fiu eu capa&il să trăiesc cu $umnezeu, cân sunt atât e eparte e 9l, cân ne ştiîncărcaţi e patimi şi păcate; 5i riscăm să-0 alungăm atunci pe $umnezeu in viaţa noastră, frică!

- J"u ştii pe ce lume trăieştiK! Pe ce lume trăim cu aevărat;

- Cum ne raportăm la $umnezeu; $e multe ori precum 'oţii faţă e poliţist sau ca slugile care fugit cu &ogăţia stăpânului! 9 un sentiment greşit, nu este acea frică iu&itoare, ci o frică înepărtează! l veem pe $umnezeu ca peepsitor şi fugim e $umnezeu atunci cân greşim

$umnzeeu nu se uită la noi ca la nişte răufăcători pe care ar tre&ui să-i prină şi să-i peepseaspentru că %-am risipit arurile, nu se &ucură să ne ea o peeapsă O pe care ne-o atragem, e fapsinguri! "u ştim sau uităm că $umnezeu este smerit şi iu&itor e oameni şi mereu caută să ne c'ipul acela intâi upă care a fost ziit omul! Cineva care se smereşte şi iu&eşte nu se răz&ună pcel care i-a greşit, eci nici $umnezeu nu se îngreţoşează e patimile omului, e răul in noi! Sim<Petru> se teme pentru că nu ştie încă aevărul eplin espre cum este $umnezeu, nu ştie $umnezeu este iu&ire!

' Hitarea că Dumnezeu este iubire ? nu este " uitare a minţii. De 0iecare când ne înv"im cu u

#ăcat, n"i aruncăm cu n"r"i #este această iubire a lui Dumnezeu, dar n"r"iul ne str"#eşte #e nşi ne întunecă su0letul, Dumnezeu nu (e întinează. El su0eră, dar Îşi revarsă iubirea îc"ntinuare.- ncercăm să ne ascunem e $umnezeu, ar nu avem, e fapt, une să fugim şi nu avem motiv fugim! $e fapt, în fiecare greşeală, pro&lemă ori urere, avem şansa să câştigăm mai mult, acă % ăm lui $umnezeu prin rugăciune! .riune suntem şi oricât căem, câtă vreme suflare e viae/istă în noi, putem să ne apropiem mai mult e $umnezeu! 9 e a1uns să facem ce au făcApostolii, să-0 ascultăm în ceva mic, ar important în acel moment! Să-0 strigăm, mai ales şi încearcă să facă în noi, cu ră&are, o lucrare! *re&uie să avem încreere în (ristos-$omnul, ca înun octor care vrea să ne facă &ine!



' 4reştinul nu este naiv, nu ign"ră ce se întâm#lă în $urul n"stru, ci #ătrunde mai adânc, dinc"de Lc"a$aJ văzută a lumii, L#escuiesc la adâncJ.

- *răim în cea mai &ar&ară societate in toate vremurile! $ar incolo e aceasta se află acea lucraa lui $umnezeu, este acea ră&are umnezeiască, smerită şi iu&itoare, in care 9l caută să 'răneasfiecare nevoie a oricărui om!

- 2ămâne ca omul să răspună la arurile felurite ale lui $umnezeu

- 0imita omului creincios: J%eşi e la mine, $oamne, că sunt om păcătosK

- $umnezeu se co&oară către om: J"u te teme, e acum înainte vei fi pescar e oameniK! "u numcă te voi auce la ine, ar te voi face împreună lucrător cu ine! "u te voi aşeza la masa ea un tolerat!!!Până aici l auce $umnezeu pe om: până a-% fi asemenea, atât cât îi este cu putinţă!

- Să facem ce a făcut Sfântul Apostol Petru, ca să ne pescuim în primul rân sufletul nostru şi să

ăm $omnului (ristos

BP# Pantelimon< ,itropolit de Antinoe CPatriarhia Alexandriei şi a toată A$rica - "hemareKcenicilor



<0uca D: 3-33>

n pericopa evang'elică in uminica trecută, Sfântul Apostol şi 9vang'elist 0uca ne-a prezentc'emarea la vrenicia apostolească a primilor ucenici ai $omnului nostru! Sfinţii Apostoli ermuncitori cinstiţi, simpli pescari, care se străuiau zi e zi în muncă şi osteneală ca să o&âneaspâinea cea spre fiinţă! Au început in pescari e peşti necuvântători şi s-au oveit pescari e cuvântătoare ca nişte Apostoli ai lui $umnezeu!

unca este ăruită e $umnezeu! nsuşi Atot&unul $umnezeu e la plăsmuirea celor întâi-ziiţi ipus în raiul in 9en Hca să'l lucreze şi să'l #ăzeascăK <+acere 7:3D>! unca este o atorie sfântăomului! $esigur, în starea paraisiacă a omului munca era plină e mulţumire <eu'aristică>

eli&erată e osteneli şi c'inuri fizice! unca avea ca scop ezvoltarea capacităţilor omului! Prmi1locirea muncii poruncite e $umnezeu omul tre&uia să se ziească u'ovniceşte şi să esăvârşească moral! $in nefericire, omul a căzut prin neascultare in 'arul lui $umnezeu atrăgâastfel în viaţa sa consecinţe ramatice!

unca şi-a sc'im&at însuşirea! .mului căzut i s-au impus noi limite, noi convenţii! H Blestemat 0ie #ământul întru lucrurile tale8 întru necazuri vei mânca dintr'însul în t"ate zilele vieţii tal(#ini şi #ălămidă va răsări ţie şi vei mânca iarba #ământului, întru sud"area 0eţei tale vei mânc#âinea ta, #ână când te vei înt"arce în #ământ din care eşti luat K <Ieneză ?: 3-3=>!

unca omului upă căere evine o&ositoare şi în suoarea feţii îşi o&âneşte 'rana zilnică! acest mo se aminteşte omului e/ilat consecinţele ezastruoase ale neascultării şi ale păcatului!

n cartea Hnţelepciunea lui Sira'K in ec'iul *estament, $umnezeu ne învaţă: H (ă nu urălucrarea cea cu "steneală şi lucrarea #ământului cea 0ăcută de cel Preaînalt K <nţelepciunea %sus Sira' : 3@>! Cu alte cuvinte, cân vei fi supus la osteneli şi la munci să nu te revolţi, ci săaminteşti că osteneala este consecinţa păcatului!



$omnul şi $umnezeul nostru în Psalmul 3 ne învaţă spunân: H Dre#t este D"mnul şi dre#tateaiubit8 îndre#tări a văzut 0aţa ;ui K <Psalmul 3:>! $umnezeu este $umnezeul reptăţii şi acelalucru îl pretine e la cei care cre în numele 0ui, aică să împlinească virtutea reptăţii în viaţa lzilnică!

$umnezeu vrea să lucrăm cu toată sinceritatea şi cinstea! "u vrea măsuri şi greutăţi înoite! "u vrouă feţe! "u vrea să înşeli şi să nereptăţeşti pe semenii tăi cu care faci afaceri! Să profiţi

semenul tău auce ezgustul şi mânia lui $umnezeu împotriva celui nerept şi aună pe capul lurgie în Hziua mânieiK, ca şi cum ar auna cineva căr&uni aprinşi şi i-ar aşeza pe capul său! Pe cnerept $umnezeu nu-l &inecuvintează! "icioată să nu opreşti plata lucrătorului! Să nu-l lipseşti plata ostenelii sale cinstite! renic este e plata sa, atunci cân lucrează cinstit şi cu mărinimie! $nefericire, e/istă oameni care sunt &iruiţi e orinţa unui câştig mai mare! Sufletul lor este omine orinţa e a câştiga in ce în ce mai multe &unuri materiale şi or&iţi e patima iu&irii e arginta iu&irii e &ani se eau la fapte care sunt potrivnice voii celei sfinte a $umnezeului nostru!

@mul care nu are sădită în inimă 0rica de Dumnezeu se dedă la acţiuni care îl vatămă şi#ăgubesc #e semenul său. 8ne omină interesul material, icoana lui $umnezeu O omul O es

călcată în picioare! 5i setea neostoită pentru îm&ogăţirea rapiă îl ispiteşte pe nereptul anga1ator ia plata reaptă e la muncitor, să falsifice mărfurile, să e/agereze preţurile prouselor, să primeas&unuri furate, să folosească c'itanţe false, să nu ea muncitorilor cărţi e asigurare legale şi, general, să încalce legea lui $umnezeu şi a oamenilor fără frică şi fără ruşine! 5i esigur muconsieră o inteligenţă să nereptăţească pe altul! $ar se înşeală toţi cei care gânesc şi acţioneaîmpotriva voii lui $umnezeu! 7u trebuie să uităm #arab"la acelui b"gat nebun care a adunat hambarele sale bunuri materiale şi când a d"bândit culturi îmbelşugate, în l"c să se gândească cei ce erau în nev"ie, a h"tărât să dărâme vechile hambare #entru a zidi altele n"i şi mai manumai şi numai #entru a aduna el însuşi cât mai multe bunuri materiale. Din lumea c

mentalitate materialistă t"ţi admirau. Dumnezeu însă ce'i s#une H 7ebune, în n"a#tea aceassu0letul tău îl v"r cere de la tine, iar cele #e care le'ai strâns ale cui v"r mai 0i K <0uca 37:7>! omule fără minte şi impruent, astăzi, emonii vor cere să ia sufletul tău, iar cele pe care le-ai găale cui vor fi;

5i tu, omule, care ai câştigat &unuri materiale prin nereptăţi, care va fi câştigul tău; Care es&ucuria şi succesul tău; Poate că ai câştigat un pogon în plus prin acea nereptate! Aică ai câştigmai mulţi &ani prin nereptăţile şi 'oţiile tale, ar în realitate n-ai câştigat nimic ecât numai numai vătămarea sufletului! n loc e &inecuvântare, &lestem6 în loc e &ucurie, întristare6 în loc &un spor, nenorocire6 în loc să câştigi viaţa, ai câştigat iaul sufletesc!

D"ar "mul care lucrează dre#tatea lui Dumnezeu şi #ăşeşte #e drumul adevărului se des0ăteade dumnezeieştile binecuvântări. $e aceea şi profetul $avi, insuflat e Sfântul $u', învaţă toageneraţiile e oameni, zicân: H4el ce umblă 0ără #rihană şi 0ace dre#tate, cel ce grăieşte adevîn inima sa, care nu a viclenit cu limba lui, şi nu a 0ăcut vecinului său răuQacesta va lubinecuvântare de la D"mnul şi mil"stenie de la Dumnezeu, ântuit"rul săuK <Psalmii 34: 7-?7?:D>! Profetul Solomon zice: H Binecuvântarea D"mnului #e ca#ul celui dre#t, aceasta îmb"găţeşteK <Pile 3: 7?>! 9ogă=ia omului este Hinecuv%ntarea lui DumnezeuN $ără ea nici uHun nu aduce Hucurie şi $ericire



H B"gaţii au sărăcit şi au 0lămânzit, iar cei ce'; caută #e D"mnul nu se v"r li#si de t"t bineleK! Calte cuvinte: )ogaţii au sărăcit şi au fost lipsiţi e orice &un şi au flămânzit, ar cei care l caută $omnul, nu se vor lipsi e &unurile tre&uincioase!

C"iţi, iubiţii mei creştini, să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu cu v"i, cu 0amiliile v"astre, să sbinecuvânteze casele v"astre şi lucrările v"astre Atunci căuta=i- pe Domnul Păşi=i drumul adevărului Păzi=i voia ui dumnezeiască +ericit este omul care nu a păşit în vo

necreincioşilor şi a &ăr&aţilor nerepţi, ci zi e zi s-a străuit spre păzirea voii lui $umnezeu!.&servăm e multe ori că oameni nerepţi, lacomi şi 'oţi se procopsesc şi se îm&ogăţesc! .amecare nu se conformează voii lui $umnezeu avansează economic şi în poziţii sociale înalte! Să ninviiezi acea &ogăţie, care se lucrează in fărăelege, pentru că Hcei ce viclenesc de t"t v"r #ier<Psalmul ?@:=>! ulţi oameni nerepţi şi nelegiuiţi au trecut prin viaţa aceasta, au o&ânit &ogăşi &unuri lumeşti şi trecătoare, ar toate rămân aici şi nu însoţesc sufletul în veşnicie! 8rgia l$umnezeu vine asupra tuturor acelora care lucrează nereptatea! Să nu ne rătăcim "imeni nu poasă ascună faptele e fărăelege, pentru că toate faptele noastre, toate gânurile noastre, orinţesunt escoperite înaintea $reptului Luecător şi sunt supuse 1uecăţii lui $umnezeu! ai &ine puţ

ar cinstit, ecât mult şi nerept!

Cel care iu&eşte nereptatea îşi urăşte şi face un rău e moarte sufletului său!

%u&iţii mei creştini, munca pe care o amestecăm cu nereptăţi şi cu fapte fără e lege auce mânlui $umnezeu! Dumnezeu dăruieşte binecuvântarea (a celui ce lucrează dre#tatea. Dumnezebinecuvintează munca n"astră, atunci când cu credinţă şi cu năde$de Îl rugăm să nînvrednicească mai întâi de Îm#ărăţia (a şi mai a#"i să ne dăruiască t"ate câte ne suindis#ensabile #entru a #etrece această mică distanţă de tim# a acestei vieţi vremelnice.

+raţii mei, să nu ne întinăm sufletul cu fapte fără e lege, ci să-l sfinţim prin munca noastră şi prviaţa noastră cu &inecuvântarea Sfântului nostru $umnezeu! Astfel o&ânim aevărata fericireaevărata &ogăţie, care este &inecuvântarea lui $umnezeu!

<tradus de m"nahul ;e"nti



Prea$ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii -Bnt%lnirea cu Dumnezeu $ace din pescari apostolic

9vang'elia Duminicii a ON-a după Susalii, e la Sfântul 9vang'elist 0uca, se nume

Evan)&elia pescuirii minunate şi evienţiază o mulţime e învăţături u'ovniceşti în ceea priveşte taina )isericii şi viaţa creştinului în general! Sfântul 9vang'elist 0uca ne arată că erau ocoră&ii oprite lângă ţărmul lacului I'enizaret, numit şi area Ialileii, iar pescarii care ieşiseră coră&ii curăţau mre1ele! ântuitorul %isus (ristos S-a apropiat e Simon-Petru, care avea una coră&ii, şi e %acov şi %oan, fiii lui Geveeu, care aveau cealaltă cora&ie!

4"rabia #e mare #re0igura Biserica lui Frist"s în lume

$omnul %isus a intrat în cora&ia lui Petru şi a cerut acestuia să înepărteze puţin cora&ia e la ţărm

pentru ca 9l stân în cora&ie să înveţe mulţimile aunate pe malul mării! Astfel, mai întântuitorul %isus (ristos a învăţat mulţimile &inevestinu-le 9vang'elia mpărăţiei cerurilor svestea cea &ună a mântuirii! Preica Sa in cora&ie era " #reînchi#uire sau " #re0igurare a tainBisericii prezentă în lumea aceasta ca o cora&ie pe mare, uneori liniştită, alteori învol&uraBiserica este c"rabia mântuirii care ne trece din lumea aceasta, unde viaţa n"astră esamestecată cu #ăcatul şi cu m"artea, #e tărâmul celălalt al e>istenţei, în viaţa veşnică, unde Ineste durere, nici întristare, nici sus#inI , ci oi'nă în mpărăţia lui $umnezeu, care este Idre#ta#ace şi bucurie în Duhul (0ântI <2omani 34, 3>! $eci, *isus stând în c"rabie şi #r"#"văduinmulţimil"r Evanghelia Îm#ărăţiei lui Dumnezeu #revesteşte #rezenţa şi lucrarea (a în Biseri(a, de'a lungul veacuril"r.

$upă ce a învăţat mulţimile şi le-a 'rănit cu lumina Sfintei 9vang'elii, ântuitorul %isus (ristosporuncit lui Petru să mâne cora&ia înspre larg, une apa era aâncă, iar apoi a spus celor in cora&să arunce mre1ele în apă pentru a pescui! nsă Petru a răspuns lui %isus, zicân: IÎnvăţăt"rule, t"an"a#tea ne'am trudit şi nimic n'am #rins, dar, du#ă cuvântul ău, v"i arunca mrea$aI <0ucaD>! $e fapt, Sfântul Apostol Petru nu avea mare speranţă că va prine peşte, ar, in smerenieîmplinit ceea ce i s-a poruncit!

(merenia înseamnă ascultare 0ără a cere e>#licaţii

Petru era un pescar iscusit şi e/perimentat, care ştia cum se prine peştele noaptea, ar ştia şi



înseamnă ră&area şi osteneala! $acă o noapte întreagă nu a prins nimic, acum, istovit e puteri oarecum trist că nu a avut nici o iz&ână, Petru pescarul nu are prea mare speranţă că va putpescui vreun peşte! 9vang'elia nu ne spune că Petru s-ar fi înoit, ar nici nu ne spune că ar fi fofoarte încrezător, ci oar că a ascultat, in respect şi in smerenie, e porunca ântuitorului (risto(emnul smereniei lui este ascultarea de Frist"s 0ără să #ună vre" întrebare, 0ără să ceară vre>#licaţie şi 0ără să înţeleagă #entru m"ment ce va urma. 7u ştia ce se va întâm#la. (0ântPetru a ascultat de *isus #entru că Îl iubea şi recun"ştea că El este Învăţăt"rul său.

Această smerită ascultare a lui Petru faţă e %isus era atituinea sa o&işnuită, eşi nu înţelegea ce urma şi nici nu avea multă speranţă că va reuşi să prină peşte! "ici pe eparte nu se gânea el ceoată, o iz&ână mare în cele ale pescuitului va sc'im&a viaţa sa! $eci, el oar a ascultat e %isuşi a zis: Idu#ă cuvântul ău, v"i arunca mrea$aI <0uca D, D>! nsă, upă ce a făcut ce i s-a poruncPetru şi cu cei care-l însoţeau Iau #rins mulţime mare de #eşte, încât li se ru#eau mre$eleI. Atunei au făcut semn celor ce se aflau în cealaltă cora&ie să vină ca să-i a1ute! 5i astfel au umplut am&ecoră&ii e peşte, încât erau gata să se scufune!

eama care se naşte din întâlnirea #ăcăt"şeniei "mului cu s0inţenia lui Dumnezeu

nsă 9vang'elia ne spune că cei care au prins o mare mulţime e peşti, în loc să se &ucure, s-aînspăimântat! n mo o&işnuit, nimeni nu se înspăimântă sau se teme upă o mare iz&ână, ci &ucură!

De ce în l"c să se bucure #escarii au 0"st cu#rinşi de s#aimă $eoarece şi-au at seama #escuirea aceasta neaşte#tată nu era ceva "bişnuit, ci " minune săvârşită #rin #uterea cuvântullui Dumnezeu , ca urmare a ascultării smerite a lui Simon-Petru faţă e $omnul %isus (ristoeem că primele cuvinte ale Sfântului Apostol Petru nu au fost cuvinte e mulţumire, cum efiresc, nici cuvinte e &ucurie, ci " #uternică şi #r"0undă c"nştiinţă a #ăcăt"şeniei sale în 0aţa lDumnezeu 4el (0ânt. $e aceea, Petru a zis: I*eşi de la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sI <0uD, B>! %ar aceste cuvinte le-a rostit el upă ce a îngenunc'eat la picioarele ântuitorului %is(ristos!

De ce acest gest cu t"tul neaşte#tat al (0ântului !#"st"l Petru De"arece el a simţit #uterdumnezeiască a lui Frist"s. Cuvintele sale Iieşi de la mine, D"amne, că sunt "m #ăcăt"sI <0uD, B> e>#rimă 0i"rul şi teama "mului credinci"s când se întâlneşte cu #uterea s0inţeniei lDumnezeu, 4are ('a 0ăcut @m #entru mântuirea "amenil"r. Această teamă sfântă şi plină smerenie este e/primată în spaţiul sacru al )isericii .rtoo/e cân ne apropiem e Sfânta asăSfântului Altar, care sim&olizează mormântul lui (ristos şi tronul Său e slavă! $e aceea, în timp

Sfintei 0iturg'ii 9u'aristice, înainte e împărtăşire, ne înc'inăm până la pământ în faţa Sfintei eşi zicem: IDumnezeule, curăţeşte'mă #e mine, #ăcăt"sulI. Deci, vedem în cuvintele şi gesturi(0ântului !#"st"l Petru din Evanghelia acestei Duminici atitudinea #e care trebuie să " avecând ne întâlnim cu Frist"s, Dumnezeu'@mul, #rezent în (0ânta Euharistie.

Pescuirea minunată a schimbat viaţa lui Petru+ din #escar a devenit a#"st"l sau misi"nar al lu *isus

.&servăm că upă ce omul creincios ascultă 9vang'elia lui (ristos şi împlineşte poruncile 0ui, arată şi lucrarea lui (ristos în viaţa sa! 7umai în stare de ascultare smerită şi de îm#linire



#"runcil"r lui Frist"s #"ate "mul simţi s0inţenia lui Dumnezeu, care c"ntrastează cu #ăcăt"şensa. ăzân smerenia şi teama lui Petru, ântuitorul %isus (ristos îi spune acestuia: I7u te teme. Dacum te v"i 0ace #escar de "ameniI <0uca D, 3>! Astfel, #escuirea minunată a 0"st lucrare #regătire a ucenicil"r lui *isus ca să înţeleagă că lucrarea l"r viit"are trebuie să se bazeze mîntâi #e #uterea harului lui Frist"s, nu #e 0"rţele #r"#rii. $upă această minune, Sfântul AposPetru şi cei împreună cu el, %aco& şi %oan, fiii lui Geveeu, l urmează pe ântuitorul %isus (ristcu multă convingere şi &ucurie: I&i trăgând c"răbiile la uscat, au lăsat t"tul şi au mers du#ă E

<0uca D, 33>!nţelegem, aşaar, că Evanghelia de azi se re0eră în m"d direct la taina Bisericii. 4"rabia dEvanghelie #reînchi#uie Biserica lui Frist"s ca s#aţiu al mântuirii, ca adunare a "amenil"r iubirea mântuit"are a lui Frist"s. $e aceea, ma1oritatea &isericilor, ca lăcaşuri e cult, in primeveacuri şi până acum, se construiesc 'n formă de corabie, <c'iar acă, mai târziu, cora&ia a luforma crucii>, iar turla principală ţine loc e catarg, purtân în vârf o cruce! Această normă esfi/ată în cartea numită T+onstitu*iile apostoliceT$ Frist"s 4el răstignit şi înviat c"nduce tainaceastă c"rabie a mântuirii. El stă la cârma Bisericii #entru că El este 4a#ul Bisericii. Însă Echeamă la lucrarea mântuirii slu$it"ri care binevestesc lumii Evanghelia vieţii veşnice şiîndrumă #e calea mântuirii #e cei ce cred în El şi sunt b"tezaţi în numele Preas0intei reimi.

Farul lui Dumnezeu #rimează 0aţă de "steneala "mului

nvăţătura principală pe care o primim in 9vang'elia e astăzi este că lucrarea de #escuire saadunare a "amenil"r din marea vieţii în c"rabia mântuirii, adică în Biserică, se realizează #rharul lui Dumnezeu. Ceea ce învaţă Sfântul Apostol Petru prin pescuirea minunată în largul măeste un capitol de teolo)ie referitor la taina Risericii şi a păstorului 'n Riserică, şi anume:lucrarea Hisericească mai >nt%i contează harul sau a0utorul lui Dumnezeu şi apoi priceperomenească Cât timp Sfântul Petru a contat oar pe priceperea sa, pe forţa sa fizică şi pe i&ăcia

e a pescui, nu a prins nimic!Cuvintele sale: I"ată n"a#tea ne'am "stenit şi nimic nu am #rinsI <0uca D, D> sunt, e fapconstatarea tristă a unui eşec total, 'nso*it de o stare de oboseală şi resemnare$ Dar iată că, pneaşteptate, la capătul puterilor omeneşti, 'ncepe lucrarea lui Dumnezeu$ Cân Petru nu mai avnici o speranţă e reuşită, atunci a venit a1utorul lui $umnezeu şi s-a săvârşit minunea! După cefăcut ce i-a spus ristos ;nvă*ătorul, ucenicul .etru a văzut cum s-a sc&imbat eşecul 'n succe!ceastă #utere care 0ace minuni, schimbă situaţii şi rez"lvă #r"bleme di0icile este harul lDumnezeu. n acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: I"ate le #"t întru Frist"s, 4el ce mîntăreşteI <+ilip! 4, 3?>! $e aceea, slu1itorii )isericii se 'irotonesc sau se sfinţesc pr

Idumnezeiescul har care t"tdeauna #e cele ne#utinci"ase le vindecă şi #e cele cu li#să îm#lineşteI <\Ar'ieraticon\, Slu1&a 'irotoniei iaconului, preotului şi episcopului>! *otuşi, tre&uremarcat faptul că Frist"s nu a săvârşit minunea #entru nişte #escari leneşi, care au d"rmit t"an"a#tea, ci minunea s'a 0ăcut #entru #escari harnici, care s'au "stenit t"ată n"a#tea. !st0el, dmulta l"r "steneală 0ără succes s'a născut multa l"r smerenie. A&ia atunci, întrucât i-a aflat stare e osteneală şi e smerenie, (ristos-$umnezeu le-a ăruit a1utorul Său care face minun(0ântul *saac (irul s#une+ IDumnezeu ne dăruieşte harul (ău #entru smerenia care vine dmulte "steneliI. Aşaar, harul îmbelşugat se dăruieşte cel"r ce au #rivegheat mult şi s'au "stenmult. C'iar acă nu s-a împlinit speranţa lor cân se aşteptau ei, ea s-a împlinit mai târziu într-u

mo mai frumos şi mai avanta1os tocmai pe cân ei nu mai sperau nimic! Aşa se întâmplă uneori



în viaţa )isericii sau în viaţa creştinului! +oarte aesea ne străuim să facem ceva &un, arreuşim când şi cum dorim noi$ Apoi ne între&ăm, cu întristare sau neumerire: TDe ce n-am reuşiCineva se pregăteşte pentru e/amen, ar are un moment e slă&iciune şi nu reuşeşte să treae/amenul cu succes! Cineva se străuieşte să facă o lucrare mare cu scop no&il, ar nu mai a1unge o termine6 intervine o situaţie neprielnică şi toată lucrarea a eşuat! nsă, aesea, ceea ce nu #"ateînţeles la un m"ment dat se va lumina mai târziu, când v"ieşte Dumnezeu şi cum v"ieşte El.

!$ut"rul lui Dumnezeu se d"bândeşte #rin rugăciune smerită, "steneală şi răbdare multă8neori oamenilor care, pe lângă multă osteneală, au şi ovaă e ră&are le vine a1utorul l$umnezeu pe cân nu se aşteaptă! 8nii oameni, fiincă nu au a1uns la o reuşită pe care o oreau, interpretat aceasta ca fiin un eşec, o părăsire a lor e către $umnezeu! ai târziu însă au constacă acă s-au smerit şi s-au întărit în creinţă, cu toate că $umnezeu nu a răspuns la cererea lor cânoreau ei, totuşi le pre)ătea atunci o biruin*ă viitoare sau o binecuvântare mai mare$ nsă 9l a vsă le verifice smerenia, ascultarea şi ră&area! n cazul Sfântului Apostol Petru şi al celorlalţi pescacare erau cu el, (ristos $omnul a văzut multa lor osteneală, ră&are şi smerenie! Du#ă ce (im"Petru a recun"scut, în stare de smerenie şi #"căinţă, limitele #uterii şi cun"aşterii sal

Dumnezeu l'a chemat să devină #escar de "ameni, adică #ăst"r de su0lete. Cedem că abia cân"mul recun"aşte că are nev"ie de a$ut"rul sau harul lui Dumnezeu, el #"ate deveni cu adevărslu$it"r al lui Dumnezeu #entru mântuirea "amenil"r.

Această înţelepciune tainică a lucrării lui $umnezeu în viaţa oamenilor este cuprinsă în 9vang'ele astăzi! Astfel, Evanghelia ne arată că Dumnezeu cun"aşte atât "stenelile "mului, cât şi limitesau slăbiciunile lui, dar îl învaţă să'* ceară a$ut"rul ;ui, să lucreze îm#reună cu El, să se bucurde iubirea ;ui mil"stivă, în smerenie şi recun"ştinţă.

9vang'elia acestei $uminici ne învaţă că toteauna avem nevoie e a1utorul lui $umnezeu! Prurmare, nu numai cân ne simţim mai sla& pregătiţi, ci şi cân suntem foarte &ine pregătiţi tre&usă ne rugăm 0ui, zicân: TDoamne, autăGT$ Dumnezeu iubeşte 0"arte mult #e 0iecare "m smecare îi cere a$ut"rul (ău şi se străduieşte să 0ie harnic şi darnic.

Să ne a1ute )unul $umnezeu să simţim puterea 0ui cân i cerem a1utorul 0ui, să nu eznăă1uinicioată, c'iar acă nu se împlineşte orinţa noastră atunci cân voim noi şi cum voim noi! învăţăm că înţele#ciunea ;ui este mai mare decât înţele#ciunea n"astră, #uterea ;ui este mmare decât #uterile n"astre, iar harul ;ui şi s0inţenia ;ui sunt izv"r de lucrări minunate mântuit"are, s#re slava Preas0intei reimi şi s#re bucuria n"astră.

!min



"ugetări duhovniceşti ale #$in=ilor Părin=i



Să nu avem încreere în noi înşine! ncreerea în sine este o mare pieică pentru venirea în noi'arului umnezeiesc! ncreere eplină să avem numai în $umnezeu! %ar atunci cân noi încreinţăm pe toate Acestuia, $umnezeu se o&ligă ca să ne a1ute!

<!tanasie AaY"valis, Părintele Paisie mi'a s#us..., Ed. Evanghelism"s, Bucureşti, 55/=

Din umorul Părintelui Paisie Aghioritul

#ă spunem >ntotdeauna UDacă va vrea DumnezeuU ca să nu păţim ca (ogea!

Într'" zi acesta îi s#une 0emeii lui+' âine v"i merge la vie.' Dacă va vrea Dumnezeu, F"ge al meu

' Bre, vrea'nu vrea, eu v"i merge

&i a d"ua zi de dimineaţă acesta a #"rnit la drum. Dar du#ă ce a mers " bucată, a înce#ut

#l"uă cu găleata şi l'a udat le"arcă. 4um să mai meargă ast0el

('a înt"rs acasă şi a bătut la uşă+' 4ine este întreabă 0emeia lui.

' Dacă va vrea Dumnezeu, eu sunt, bărbatul tău.



"ostache Ioanid - "e Hine mă simt

+e bine mă simt când 'n clipa cea )reaaud )lasul Hău cum mă c&eamă$, pune-mi 'n inimă liniştea Ha şiscapă-mă, Doamne, de teamă$

Apucă-mi Hu bra*ul, puternic, şi ia-l,când marea mă-nvolbură-n spume$Sămâi lân)ă mine la oricare val,şi scapă-mă, Doamne, de lume$

Aută-mi privirea spre Hine să *in,predat 'nc&inării depline,Aşterne-o maramă pe tot ce-i străinşi scapă-mă, Doamne, de mine$

+e bine mă simt când la ceasul cel )reusimt liniştea-n piept cum revine$, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meuşi umple-mă-n totul de Hine$

predici la duminica a xviii-a după rusalii - pescuirea minunată

Documents