Practical field application 10 April 2011, on the following route:

Râşnov-Hărman-Prejmer-Braşov-Poiana Braşov-Râşnov

The route of the application proposes the visit of certain tourist and cultural objectives: churches, peasant fortresses, medieval fortresses, history and cultural centres, but also natural objectives, located in the central – southern compartment of Brașov Depression and Postăvaru Massif. The route proposed crosses the contact between the depression and the mountain range of Postăvaru Mountain between Râșnov – Cristian – Brașov; the central – southern part of the depression (Ghimbav – Hărman – Prejmer) and Postăvaru Mountain (Brașov – Poiana Brașov – Râșnov).

Pag. 2

Brașov Depression is the largest depression from the Carpathians, approximately 1800 kmP

2P,

appearing as a region with a net discontinuity related to the neighbouring mountainous units, emphasised by the level difference of 500–1300 m. It has a specific feature in comparison with the other Carpathian depressions and it is in perfect continuity with most typical height corridor across the Carpathians, Rucăr–Bran. Its formation and evolution are strongly related to the one of the mountains at the border of the depression (Perșani, Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului, Bodoc, Baraolt, Clăbucetele Întorsurii), which have different structures and altitudes in comparison with the neighbouring high mountain groups (Bucegi, Făgăraș).

It was formed at the end of the Pliocene, following an accentuated subsistent activity, and it is a typical example of tectonic genesis, preceded and happened at the same time with the erosion stages, which fragmented the level of 600-800 m at the border of the depression. Thus, the Triassic and Jurassic deposits or a series of buttes of sinking and erosion (met on our route): Bureților Peak (643 m), at the north-east of Cristian on the lime stones, Șprenghi Hill (600 m) and Cetățuia Hill (650 m) on lime stone and conglomerates, Universității Hill (Morilor Hill) – 604 m, on conglomerates and sandstone, Melcilor Hill (712 m) on lime stones, Cernatului Hills (640 m), in the north of Săcele, on flysch and sandstone, were emphasised in the west and north of Postăvaru Mountain (Joaderele Hill, Pisculețului Hill).

The sinking of the depression area was accentuated as a tectonic reflex by the effusion manifestations of the Neocene volcanism at the end of the Pliocene and the beginning of the Quaternary, from the Oriental volcanic chain and widened with the quaternary deposits during the process of filling.

The general aspect of the depression is the alluvial field, with altitudes of approximately 500–575 m, drained and cogged up by Olt and its tributaries (Râul Negru, Timiș, Ghimbășel, Bârsa, Homorod) during the Quaternary. It does not have terraces. The border of the depression is altered by glaciers and piedmonts on almost all its length, which are formed on the mountain border where one can find maximum two levels of terraces. We can mention the following among the most important piedmonts (the ones that shall be observed on route): Sohodol, Brașovului, Săcele.

Brașov depression is constituted of three compartments with an approximate north-east - south-west orientation: Bârsei Depression (Bârsei Land), Prejmer Depression (Sfântu Gheorghe) and Râul Negru Depression (Târgu Secuiesc). These are delimited by two alignments narrowing down, constituted by hard rocks, produced by the penetration of two pairs of mountains from N and S, respectively Baraolt - Postăvaru and Bodoc - Clăbucetele Întorsurii mountains, in the mass of the Quaternary deposits of the depression. The western alignment (Poarta Sânpetru) starts from the NE of Tâmpa Massif and continues on the SW-NE direction following the line given by the buttes of conglomerates and limestone - Melcilor-Cetățuia hill and Lempeș, up to the south of Baraolt Mountains. It is crossed by Olt river. The eastern alignment (Poarta de la Reci) is located on the S-N direction, along the Inferior Cretaceous deposits (Baremian–Albian) of Bodoc – Clăbucetele Întorsurii pair. It is crossed by the Black River.

The morphology of the depression has played an important role in the evolution of the landscape. Thus, from a climatic point of view, the high frequency, the intensity and the thermal inversions effects are obvious in the landscape. They are the result of the dominance of the baric maximum values, which corridor the masses of cold air from NE, especially during the winter months, maintaining a low temperature in the depression. That is why the lowest temperature from Romania was recorded here in Bod (-38.5 °C on January 25

P

thP, 1942). The annual average temperature is around

7 °C, and the annual quantity of precipitation varies between 500–800 mm, according to the altitude (the centre of the depression or the high piedmonts).

Pag. 3

The distribution of the vegetation is the result of an evolution unfolded under the action of natural and anthropogenic factors, explaining some deviations and mixing of areas, inversions or extrazonalities: the ascension of the durmast up to the mountainous floor (Poiana Brașov), the descent of the fir tree and the pine spruce to the durmast forests (Cristian, Noua), the existence of some areas of vegetation which does not belong to the respective area.

More than any other similar Carpathian unit, Brașov Depression has suffered a powerful anthropogenic influence, due to its central position, the human pressure being manifested ever since the inferior Neolithic.

The town of Râșnov is located in Tohan-Râșnov depression corridor, an area in Brașov depression, which narrows downs very much, between Perșani and Postăvaru Mountains. The corridor links two compartments of Bărsa Land (Zărnești Bay to Bârsei Field) and it is drained by Bârsa and Ghimbășel river.

The oldest documentary record dates to the year 1331 with the name of Rosnou and to the year 1388 with the name of Villa Rosarum (Rosendorf - Satul trandafirilor/Roses village). Râșnov had an important strategic importance in terms of economy and crafts over the years in Bârsei Land. It was the second locality after Brașov as population number. In 1771, there lived 2532 inhabitants among which 1499 Germans, 895 Romanians and 138 gypsies. The number of Romanians exceeded the Germans' one only in the second half of the 19P

thP century, when, in 1869, Râșnov had a population of

4023 inhabitants, of which 1736 Germans, 2139 Romanians, 148 Hungarians. The 2002 population census recorded the total number of the population from Râșnov to the amount of 15436 inhabitants, of which 14906 Romanians, 321 Hungarians and 172 Germans.

During the communist period, the town knew an industrial and agrarian type of development, having the largest complex from the country for cattle food, a tool factory and a chemical factory. Now there are different forms of tourism that start to grow through the exploitation of the existing potential.

The fortress of Râșnov, the largest peasant fortress from the south and the south west of Transylvania, was built by the inhabitants of Râșnov for defence and shelter purposes from the attacks of the Turks and Tatars starting with the 13P

thP-14P

thP centuries. It does not have a well-known

architectural style; the most important criterion of the building was that it had to be very hard to conquer.

Valea Cetãții Cave is situated in the east part of the town of Râşnov, on the west slope of Postăvaru Mountains, in the basin of Valea Cetăţii (Fundata) stream. It was opened naturally in 1949, following a hydraulic explosion produced by the pressure of precipitation water and amplified by the level difference between the two entries (37 m). The explosion removed the deposits covering the inferior entrance and caused a large flood on the Fortress Valley whose traces may be seen nowadays as

Pag. 4

well. It is formed of Jurassic limestone and consists of three main compartments: The gallery descending from Poieniţa Dracului (the superior entrance); Sala Mare and the gallery opening in Fundata (Cetății) Valley – the inferior entrance. After restoration and fitting, since December 2010, the main entrance and Sala Mare have been opened to the public.

According to Law no. 5/2000, Valea Cetăţii Cave has been declared a protected natural area and monument of nature for the protection and preservation of valuable natural elements with special ecological, scientific, landscape value. The endocarst phenomena of the main cave are very important, but also the exocarst ones (the rocks and the lapiez from Poiana Dracului, Fundățica field, closed valleys, depression with carst accumulation etc.), secular trees, flora.

The Râșnov-Cristian route sector unfolds on the geologic and morphologic contact between Brașov Depression and Postăvaru Mountain between the preQuaternary deposits of Postăvaru Mountain (Triassic-Jurassic limestone, conglomerates, Cretaceous sandstones) and the Holocene ones (deluvial-proluvial) of the depression. The contact is emphasised by lines of parallel faults with the edge of the mountain, underlining the high forested steep slope with approx. 300-350 m, above which one finds the level of 1000 m of Poiana Brașov.

The fortified church from 0THărman is located in Hărman locality (Honigberg – Honey Mountain) from Brașov Depression. 0TIt was built by the German people between 1213-1225 as a refugee place for a limited time, against the Turkish and Tatar invasions. The fortification was built in the 15P

thP century,

and has double and triple walls of 4.5 m thick, respectively 12 m high, seven defence towers, openings to throw melted tar and a water ditch. During the same period, the belfry was built and was 32 m high, becoming thus the tallest tower in 0TBârsei Land.

The fortified church of Prejmer is located in Prejmer commune. Its building is related to the presence of the Teutonic knights in Bârsei Land at the beginning of the 13P

thP century. It is the best preserved

and the strongest medieval church-fortress from Eastern Europe and has belonged to the UNESCO heritage since 1999. The building of the fortification began two centuries later and extended until the 18P

thP century, in different stages. The fortress has the shape of a circle with impressive walls: 3-4 m

thick and 12 m high. It has bastions, iron gates and bridges that used to be lifted, and inside there are 275 shelter rooms spread on several levels, connected by stairs. They were meant to shelter the population in case of siege. Inside the fortress, there is a place that was used as a school. The classes were held in this premises during the sieges and the troubled times. The classroom was used until 1853.

The 3THărman Swamp Reservation, with a surface of 4.8 ha, has over 150 species among which some have global scientific value, endemism of glacial relict species, like: the Moor-king (Pedicularis sceptrum carolinus) reaches the most southern part of the world, an endemic species for Bărsei

Pag. 5

Depression – the thrift (Armenia alpina, ssp. Barcensis) or boreal species (Primula farinose, Sesleria coerulea, Calamagrostis neglecta).

Cetății Hill - Lempeș reservation, with a surface of 356 ha, fills the Lempeș Hill and protects the forests of oak trees and xerophytes steppe association of plants from the postglacial era (3TStypa pulcherima and S. Capillata), but also other protected plants: the 3Tpheasant's eye3T(Adonis vernalis), the wild hyacinth, the rich snowdrop.

The Prejmer Forest and Eutrophic Swamps Reservation has a surface of 356.3 ha and is a complex reservation that shelters two ecosystems, forestry and a swamp ecosystem, where rare flowers, animals and nature's monuments are preserved. The Prejmer forest represents the remains of the former forests that filled 3TBârsei Land, where the oak tree is protected, this representing the maximum altimetry limit of it. 3TA relict species adapted to a cold climate from the Quaternary period has been preserved 3T(Sesleria coerulea, Poa pratensis, Veratrum maculatus, Primula farinesa, Ligularia sibirica, etc.). 3TThe Prejmer swamp shelters a series of preserved rare species in the forest as well as in the swamp:3T the thrift of Bârsei Land (Armenia alpina, ssp. Barcensis), the 3TEnglish sundew 3T (Drosera anglica), Primula farinosa, a central Asian element which is found in our country only in Barsei Depression, in the swamps from Hărman and Prejmer, this being the southern limit of its global area.

The City of Brașov is the most important urban centre from the Carpathians (278,003 inhabitants in 2009). It is located at the contact between Brașov Depression and Postăvaru Mountains, where the development of an initial mountainous nucleus of the city was formed, on alluvial cones and valley corridors which come out of the mountain (Valea cu Apă, Scheilor or Spurcata with its tributaries and Răcădău Valley), on one side and the other of Tâmpa Mountain. At the same time, on the border glacis from the contact between the mountain and the depression, other nuclei have developed at the bottom and, subsequently, on the hills and the limestone buttes (Stejeriș-Warthe Hill, Șprenghi, Cetățuia, Blumăna, Melcilor).

The development of these replacement nuclei which later on, by joining each other, would form the city of Brașov, were conditioned by their location in the way of the most important trading cross-Carpathian old roads: Branului, Făgărașului, Ghimeșului, Oituzului, Buzăului, Teleajenului, Prahovei roads, which met in the fortress of Brașov, where the traders exchanged the merchandise.

The traces of inhabiting the old location of the current city date back to the Neolithic (the New culture), the bronze age, but also from the time of the Dacian period (ruins of a temple around the Rocks of Solomon or the fortresses on the Melcilor Hill and Cetății Valley).

Stypa pulcherima Adonis vernalis Sesleria coerulea

Drosera anglica Ligularia sibirica Draba haynaldi

Pag. 6

The formation of a locality on the current location of Brașov was recorded around the year 1203 when the protectors of the fortress lived there (Brașovia, “castrum Brassoviense”), located in the valley of Tâmpa. The fortress was used for protection purposes where the inhabitants of the town from the bottom used to take shelter from the Turkish or Tatar invasions. Mircea the Elder sheltered his family here in 1395, before the war with the Turks.

In 1211, the Teutonic knights settled in Bârsei Land and discovered the fortress of Brașovia on Tâmpa and built the oldest monument in the city, Saint Bartholomew (1223-1260) in an old gothic style.

Brașov was recorded in history under several names: The city of the crown, Corona, (1234), Brassu (1254), Brasso (1288), Brassov (1295), etc. The German population settled in the town, contributing to its development and becoming a very important economic centre. The Romanians were not allowed to settle in the town, but, around 1292, the old Romanian neighbourhood, Șcheii Brașovului, was recorded in the documents after extending up to the Rocks of Solomon. The Fortress of Brașov has the role of an emblem in the physiognomy of the city of Brașov. It was built in a

strategic place between Tâmpa Mountain, Warthe-Stejeriș Hill and Cetățuia Hill, to protect the inhabitants of the city and the ones from the surrounding areas from the invasions of the Turks. The building was completed at the order of Sigismund of Luxembourg starting with 1395. The fortress, known under the name of “the fortress of the seven bastions” (they actually were eight), had walls covering a total length of 3000 metres, with a thickness between 1.7 and 2.2 metres, and the height of up to 12 metres. The bastions of the fortress were built with the purpose of strengthening the capacity of defence of the fortress and were set at every 110 metres. Their walls were double, even triple, with waves of land between them.

The fortress initially had five gates: Ekaterina’s Gate – 1559, The Customs Gate, The Main Gate (of

the Coppersmiths), the Black Street Gate, the Gate facing Tâmpa (recently discovered – 2005, a simple gate from a tower). Other two gates were built in the 19P

thP century: Șchei Gate and Târgul Cailor Gate.

The fortress of Brașov had four exterior towers: The Black Tower, the White Tower, the Boot Makers Tower and the Knife makers Tower, independent fortifications found outside the fortress walls with a role of observing and defence. There were 28 "powder" towers on the fortress walls, each of them maintained by a guild.

Now, there are six bastions (Weavers, Funarilor, Clothiers, Skinners, Graft, Smiths), three gates (Ekaterina, Șchei and the gate facing Tâmpa) and two towers (the Black Tower and the White Tower). All the buildings,

Pag. 7

including the wall of the fortress that defended the northern side (facing the depression) were destroyed at the end of the 19th century, in order to support the accelerated development of the town.

Other cultural and tourist objectives:

The Fortress is located on the Fortress Hill, one of the limestone buttes from the perimeter of the town, used in strategic purposes. It dates back

to 1524 when a watchtower was completed with a wooden bastion with four towers. In 1529, during the battles between King Ferdinand and János I for the throne of Hungary, the fortress was conquered and destroyed by Petru Rareş. The stonewalls were built on that place between 1618 - 1630, when the fortress was first recorded in documents. The fortress functioned as a garrison for the Habsburg army, as a jail, as quarantine for the plague-infested people, as a warehouse for the state archives, and in 1981, after a broad restoration became a tourist complex with medieval nature. It is less known and, in 2010, it is emphasised by the deforestation around the external side of the fortress blocking the view, fact that lead to numerous political controversies.

The Black Church is the largest religious building in the gothic style from the southeast of Europe. Its building lasted almost 100 years (approximately 1380-1477). It measures 89 m long, 42 m wide and 38 m high, almost 5000 people can fit inside it and it has the largest bell in Romania (a bronze bell of 6.2 tons). The building was partially destroyed after the great fire of 1689, when it received its current name

(the church had been initially named Saint Mary). The organ of the Black Church has almost 4000 tubes and it is considered among the largest in Europe. It was built between 1836-1839 by the organ builder Buchholz from Berlin and it is well known for its sound.

Strada Sforii (the Thread Street) represents a corridor between Poarta Schei St. and Cerbului St., with a length of 80 m and a width varying between 111 and 135 cm.

The Sfatului Square was recorded as a fair (Markplatz) in 1520. Here, weekly and annual fairs with a wide participation, where traders came from very faraway places, were organised. One could enter through the Customs Street (the current Mureşenilor St.)

where the merchandise was taxed. The witches were judged in the square, the corporal punishment or the death punishment were carried out here, like in any medieval square from the west of Europe.

The first Romanian School was located in the yard of Saint Nicholas Church from Șcheii Brașovului. Starting with 1495, for the first time in Ardeal, children were taught in the Romanian language. Later on, a printing press was brought to the town with which the deacon, Coresi, printed 35 volumes among which 9 in Romanian, 3 bilingual (Romanian and Slavic) and 23 in Slavic, between 1556 - 1583.

The Mureşenilor House was the household of the Mureşenilor family, revolutionaries of the revolution of 1848, and so on. The archive of the Mureşeni family is one of the richest and most important family archives. Managing a political newspaper for half a century, the Mureşeni family corresponded with all the political leaders if their time, from Ardeal as well as from the other

Pag. 8

Romanian provinces. Iacob Mureşianu, educated in the schools of Blaj, which passed on to the generations of intellectuals of the 19P

thP century the message of the scholars from Scoala Ardeleana,

became the owner of “Gazeta de Transilvania” (“the Transylvanian Gazette”) in 1850. Through the means of this newspaper, the strong battle for obtaining the civic and political rights for their fellow citizens was lead. Andrei Mureşianu, poet of the revolution from 1848, wrote the poem "Un Rasunet" (“A sound”) in May the same year, for which chose a very famous song played in the Romanian countries, probably composed by Anton Pann. Thus, the song “Desteapta-te Romane” ("Awake, Romanian, Awake”), the hymn of the Revolution from 1848, the encouragement from the Riot from Braşov on November 15P

thP 1987, of the Revolution from 1989 and the current state hymn of

Romania, appeared.

The Tâmpa Natural Reservation , with a surface of 150 ha, mixed landscape reservation, shelters rare species of animals and plants. Because of the exploitation from the past of the wood or because of the fires, almost the whole massif remained deforested for a long time. The tree vegetation developed especially in the last 50 years, but not on the entire massif. The powerful insolation on the southern slope, sheltered from the cold currents, the limestone layer, the lack of tree shadow have lead to the development of a unique silvic-steppe enclave. This is the only mountainous place where plants specific of other climates grow, like the steppe snail (1TStipa pulcherima1T) or wild hyacinth ( 1THyacinthella leucophacee1T), these having their origins in the eastern steppes. Other rare flowers are the buttercup (1THepatica transylvanica1T), of tertiary origin, the simonk (1TBromus barcensis1T), 1TCoronilla coronata, 1Tetc.

The Stejerişul Mare Natural Reservation has a surface of 293 ha and it is located in Postăvarul Mountains on the Stejerişului ridge, close to the city of Braşov. It is a botanical reservation that protects the vegetation growing on limestone, on debris, specific plants of the humid-carbonated soil, but also rare plants (Draba haynaldi Ssp. Elongata).

The last objective of the route is Poiana Braşov. It is located in the spring basins of the valleys of Sticlăriei – Poiana de Jos or Poiana Mică (900-960 m) and Poienii – Poiana de Sus or Poiana Mare (1020–1040 m), on the north slope of Postăvaru Mountains. These basins appear under the form of very well preserved terrace, with slopes under 0T2-4° which belong to the Border Carpathian Surface (Predeal – Poiana Braşov surface). 0TAbove these, as a superior terrace, the Postăvaru Massif can be seen (Cristianul Mare Peak of 1799 m) with an erosion butte feature.

Poiana Braşov represents one of the oldest tourist area fitted from the Romanian Carpathians. The first records date back to 1427, when the inhabitants of Șcheii Brașovului and Râșnov used the deforested land for cattle0T. 0TIn 1895, the practicing of skiing was first recorded. In 1906, the first skiing competitions took place here, and the first cottage was built in 1904. In 1951, the first hotel complex was built here for the World University Winter Games (Sport, Poiana, Bradul, Capra Neagră). In 1965, the modern road 0TBrașov-Poiana Brașov was inaugurated (the access from Brașov was done on a shorter road, but much steeper, which starts from Șcheii Brașovului, goes towards the Rocks of Solomon – Old Road; the climbing was done by buses on chain tracks). 0TFrom this moment on, the development of Poiana Brașov has had an explosive nature: new hotels are built 0T(Alpin, Ciucaș, Piatra Mare, Caraiman), the skiing field is extended to 32 ha (13 ski slopes with a total length of almost 15.6 km, two cable cars, one gondola, six ski drags), trading areas, parking spaces, etc.

After 1991, when the property form changed, “the modernisation” happened very quickly leading to the overcrowding of the resort. The chaotic building of a large number of accommodation and recreational units has exceeded the support of the existing infrastructure.

Lecturer Ph.D Sorin Bănică, Spiru Haret University, Bucharest Faculty of Geography

Pag. 9

Aplicația practică de teren 10 aprilie 2011, pe traseul:

2TURâşnovU2T5T-5T2TUHărman U2T5T-5T2TUPrejmerU2T5T- 5T2TUBraşovU2T5T-5T2TUPoiana BraşovU2T5T- 5T2TURâşnovU2T

Traseul aplicațieipropune vizitarea unor obiective cultural-turistice: biserici, cetăți țărănești, cetăți medievale, centre de istorie și cultură, dar și obiective naturale,situate în compartimentul central-sudic al Depresiunii Brașov și Masivul Postăvarul.Traseul propus străbate contactul dintre depresiune și rama montană a munților Postăvaru între Râșnov – Cristian – Brașov; partea central-sudică a depresiunii (Ghimbav – Hărman – Prejmer) și Masivul Postăvaru (Brașov – Poiana Brașov – Râșnov).

Depresiunea Brașov este cea mai întinsă arie depresionară din Carpați, aproximativ 1800 km P

2P, apare ca un areal de netă discontinuitate față de unitățile montane învecinate, pus în

evidență printr-o diferență de nivel de 500 – 1300 m. Are caractere cu totul aparte față de celelalte depresiuni carpatice,este în perfectă continuitate cu cel mai tipic culoar de înălțime transcarpatic, Rucăr – Bran.Formarea și evoluția sa sunt strâns legate de cea a munților din rama depresiunii (Perșani, Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului, Bodoc, Baraolt,

Pag. 10

Clăbucetele Întorsurii), care apar cu structuri și altitudini diferite față de grupele montane înalte vecine (Bucegi, Făgăraș).

Formată la sfârșitul Pliocenuluiîn urma unei accentuate activități de subsidență, este un exemplu tipic de geneză tectonică, precedată și petrecută concomitentcu faze de eroziune care au fragmentat nivelul de 600-800 m de la marginea depresiunii. În acest mod s-au evidențiat depozitele triasice și jurasice din vestul și nordul Postăvarului (DealulJoaderele, DealulPisculețului) sau o serie de martori de scufundare și eroziune (întâlniți pe parcursul traseului): Piscul Bureților (643 m), la NE de Cristian pe calcare, Dealul Șprenghi (600 m) și Dealul Cetățuia (650 m) pe calcare și conglomerate, Colina Universității (Dealul Morilor) – 604 m, pe conglomerate și gresii, Dealul Melcilor (712 m) pe calcare, Movilele Cernatului (640 m), la nord de Săcele, pe fliș și gresii.

Scufundarea ariei depresionare a fost accentuată ca reflex tectonic de manifestările efuzive ale vulcanismului neogen de la sfârșitul Pliocenului și începutul Cuaternarului, din lanțul vulcanic Oriental și lărgită în procesul de umplere subsidentă cu aluviuni cuaternare.

Aspectul general al depresiunii este de șes aluvial, cu altitudini de aproximativ 500 – 575 m, drenat și colmatat de către Olt și afluenții săi (Râul Negru, Timiș, Ghimbășel, Bârsa, Homorod) în tot timpul Cuaternarului; nu prezintă terase. Rama depresiunii este parazitată de glacisuri și piemonturi pe aproape toată lungimea sa, formate pe seama bordurii montane în care se regăsesc totuși maxim două nivele de terase. Printre cele mai importante piemonturi (cele care se vor putea observa pe traseu) se pot aminti: Sohodol, Brașovului, Săcele.

Depresiunea Brașov este constituită din trei compartimente cu orientare aproximativă NE-SV: Depresiunea Bârsei (Țara Bârsei), Depresiunea Prejmer (Sfântu Gheorghe) și Depresiunea Râul Negru (Târgu Secuiesc). Acestea sunt delimitate de două aliniamente de îngustare, constituite din roci mai dure, determinate de pătrunderea unor perechi de promontorii dinspre N și S, respectiv munții Baraolt - Postăvaru și Bodoc - Clăbucetele Întorsurii, în masa depozitelor cuaternare ale depresiunii.Aliniamentul vestic(Poarta Sânpetru) pornește din NE masivului Tâmpa și continuă pe direcție SV-NE urmând linia dată de martorii conglomeratici și calcaroși – dealul Melcilor-Cetățuia și Lempeș, până în sudul munților Baraolt; este traversat de râul Olt.Aliniamentul estic (Poarta de la Reci)se desfășoară pe direcție S-N, în lungul depozitelor Cretacic Inferior (Baremian–Albian) ale perechii Bodoc – Clăbucetele Întorsurii; este traversat de Râul Negru.

Morfologia depresiunii a jucat un imporant rol în evoluția peisajului. Astfel din punct de vedere climatic sunt pregnante în peisaj frecvența mare, intensitatea și efectele inversiunilor termice. Ele sunt rezultatul predominării maximelor barice care canalizează masele de aer rece din NE, mai ales în lunile de iarnă, menținândîn acest fel temperatura scăzută învatra depresiunii. Pe acest fond aici s-a înregistrat, la Bod, minima absolută din România (-38,5° C la 25 ianuarie 1942).Media temperaturii anuale este de cca. 7° C iar cantitatea anuală de precipitații variază între 500-800 mm, în funcție de altitudine (vatra depresiunii, sau piemonturile înalte).

Distribuția vegetației este rezultatul unei evoluții desfășurate sub acțiunea factorilor naturali și antropici, care explică unele abateri și întrepătrunderi de areal, inversiuni sau

Pag. 11

extrazonalități: ascensiunea gorunului până în etajul montan (Poiana Brașov), coborârea bradului și molidului în gorunete (Cristian, Noua), existența unor areale de vegetație azonală.

Mai mult ca oricare unitate carpatică similară, Depresiunea Brașovului a suferit o puternică influență antropică, datorată în special poziției centrale, presiunea umană fiind manifestată încă din neoliticul inferior.

Orașul Râșnov este situat în culoarul depresionar Tohan-Râșnov, zonă de maximă îngustare a depresiunii Brașov, între munții Perșani și Postăvaru. Culoarul leagă două compartimente ale Țării Bărsei (golful Zărnești de Șesul Bârsei) și este drenat de râurile Bârsa și Ghimbășel.

Cu o veche atestare documentară, în 1331 cu toponimul Rosnou și în 1388 Villa Rosarum (Rosendorf – Satul trandafirilor), Râșnovul are de-a lungul timpului, în zona Țării Bârsei, o puternică importanță strategică comercială și meșteșugărească. A fost a doua localitate după Brașov ca număr de locuitori. La 1771 aici trăiau 2532 locuitori din care 1499 sași, 895 români și 138 țigani. Ponderea românilor avea însă să o depășească pe cea a sașilor abia în a doua jumătate a secolului 19, când la 1869Râşnovul avea 4023 locuitori, din care 1736 saşi, 2139 români, 148 maghiari. La recensământul din 2002 numărul total al populației râșnovene era de 15436 locuitori, din care români 14906, maghiari 321 și germani 172.

În perioada comunistă a cunoscut o dezvoltare de tip industrial-agrar, aici a existat cel mai mare complex de nutreț pentru vite din țară, o fabrică de scule și o uzină chimică. La momentul actual încep să capete amploare diferite forme de turism, prin exploatarea potențialului existent aici.

Cetatea Râșnov, cea mai mare cetate țărănească din sudul și sud-estul Transilvaniei, a fost construită de către locuitorii Râșnovului în scopuri de apărare și refugiu împotriva atacurilor turcilor și tătarilor începând cu secolele XIII-XIV. Nu are un stil arhitectonic consacrat, cel mai important criteriu al construcției a fost ca cetatea să fie cât mai greu de cucerit.

Peștera Valea Cetății, se găseşte la est de oraşul Râşnov, pe versantul vestic al Munţilor Postăvaru, în bazinul pârâului Valea Cetăţii (Fundata). A fost deschisă natural anul 1949 în urma unei explozii hidraulice produsede presiuneaapei provenite din precipitații şi amplificată de diferența de nivel între cele două intrări (37 m). Explozia a îndepărtat aluviunile care acopereau intrarea inferioară și a provocat o mare viitură pe valea Cetății a cărei urme se văd și astăzi. Este formată în calcare jurasice și cuprinde trei compartimente principale: galeria care coboară din Poeniţa Dracului (intrarea superioară); Sala Mare și galeria care se deschide în Valea Fundata (Cetății) – intrarea inferioară. Din decembrie 2010,

Pag. 12

intrarea principală și Sala Mare au fost deschise, după restaurare și amenajare, publicului larg.

Peştera Valea Cetăţii a fost desemnată conform Legii nr. 5/2000, arie naturală protejată și monument al naturii pentru protecţia şi conservarea elementelor naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite. Reprezentative sunt de fenomenele endocarstice ale peșterii propriu-zise, dar și cele exocarstice(stâncăriile şi lapiezurile din Poiana Dracului, ponorul Fundățica, văi oarbe, depresiune de captare carstică etc.), arborii seculari, flora.

Sectorul de traseu Râșnov-Cristian se desfășoară pe contactul geologic și morfologic dintre Depresiunea Brașov și M. Postăvaru între depozitele antecuaternare ale Postăvarului (calcare triasic-jurasic, conglomerate, gresii cretacice) și cele holocene (deluvial-proluviale) ale depresiunii. Contactul este evidențiat de linii de falii paralele cu marginea muntelui, care pun în evidență un abrupt împădurit ridicat cu cca. 300-350 m, deasupra căruia se găsește nivelul de 1000 m al Poienii Brașov.

0TBiserica fortificată de la Hărman este situată în localitatea Hărman (Honigberg – Muntele Mierii) din Depresiunea Brașov. A fost construită de către obștea săsească între anii 1213 – 1225 ca loc de refugiu pe timp limitat, împotriva invaziilor turco-tătare. Fortificația a fost ridicată în secolul XV, prezintă ziduri duble și triple de 4,5 m, respectiv 12 m înălțime, șapte turnuri de apărare, orificii pentru aruncat smoală topită și șanț cu apă. Tot atunci se supraînalță turnul cu clopotniță la 32 m, devenind astfel cel mai înalt din Țara Bârsei.

0TBiserica fortificată de la Prejmer se găsește în comuna Prejmer. Ridicarea ei este legată de prezența cavalerilor teutoni în Țara Bârsei la inceputul secolului XIII. 0TEste cea mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din estul Europei și aparține din 1999 patrimoniului UNESCO. Construirea fortificației a început două secole mai târziu și s-a extins în etape până în secolul XVIII. Cetatea are formă de cerc cu ziduri impresionante: 3-4 m grosime și 12 m înălțime. Prezintă bastioane, porți de fier și poduri care se ridicau iar la interior există 275 de încăperi de refugiu dispuse pe mai multe niveluri, legate între ele prin scări. Ele erau destinate pentru adăpostirea populației în caz de asediu. În incinta cetății există un loc care avea destinația unei școli. Aici s-a predat în timpul asediilor și în vremuri de primejdie. Sala de clasă a fost folosită până în anul 1853.

3TRezervația Mlaștina Hărman, cu o suprafață de 4,8 ha, aici au fost identificate peste 150 de specii dintre care unele cu valoare științifică mondială, endemisme de specii relicte glaciare,

Pag. 13

dintre: daria (Pedicularis sceptrum carolinus) atinge cel mai sudic punct din lume, o specie endemică pentru Depresiunea Bărsei – jimla (Armenia alpina, ssp. Barcensis) sau specii boreale (Primula farinose, Sesleria coerulea, Calamagrostis neglecta).

Rezervația Dealul Cetății-Lempeș0T, cu o suprafață de 356 ha, ocupă Dealul Lempeș și protejează păduri de stejar și asociații xerofile stepice din postglaciar (0T3TStypa pulcherima și S. Capillata), dar și alte plante protejate: rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), zambila sălbatică, ghiocelul bogat.

3TRezervația Pădurea și Mlaștinile Eutrofe de la Prejmer, are o suprafașă de 356,3 ha, este o rezervație complexă ce adăpostește două ecosisteme, unul forestier și unul de mlaștină, în care s-au păstrat diferiter rarități floristice, faunistice și monumente ale naturii. Pădurea Prejmer reprezintă rămășițele fostelor păduri ce ocupau Țara Bârsei, unde este ocrotit stejarul, la limita maximă altimetrică a acestuia. În pădure s-au conservat o serie de specii relicte de climă rece din perioada Cuaternarului (Sesleria coerulea, Poa pratensis, Veratrum maculatus, Primula farinesa, Ligularia sibirica, etc.). Mlaștina Prejmer adăpostește o serie de rarități conservate atât în condiții de pădure cât și de mlaștină: jimla Țării Bârsei (Armenia alpina, ssp. Barcensis), roua cerului (Drosera anglica), Primula farinosa, element central asiatic care se gasește în țara noastră numai în Depresiunea Barsei, în mlaștinile de la Harman și Prejmer, aici fiind limita sudică a ariei sale mondiale de raspândire.

Orașul Brașov este cel mai important centru urbandin Carpați (278.003 locuitori în 2009). Este situat la contactul dintre Depresiunea Brașov și M. Postăvaru, de care se leagă dezvoltareaunui nucleu montan inițial al orașului, pe conuri aluviale șiculoare de vale care ies din munte (Valea cu Apă, Scheilor sau Spurcata cu afluenții săi și valea Răcădău), de o parte și de alta a Tâmpei. Concomitent cu aceasta, pe glacisul de bordură de la contactul munte-depresiunes-au dezvoltat alte nuclee, la poalele și ulterior pe dealurile și martorii calcaroși (dealul Stejeriș-Warthe, Șprenghi, Cetățuia, Blumăna, Melcilor).

Dezvoltarea acestor nuclee de locuire care mai târziu, prin unire, vor forma orașul Brașov a fost condiționată de situarea lor în calea unor importante drumuri comerciale transcarpatice

Stypa pulcherima Adonis vernalis Sesleria coerulea

Drosera anglica Ligularia sibirica Draba haynaldi

Pag. 14

vechi: Drumul Branului, Făgărașului, Ghimeșului, Oituzului, Buzăului, Teleajenului, Prahovei, care se întâlneau în Cetatea Brașovului, unde negustorii realizau schimburi de mărfuri.

Urmele de locuire pe vatra actualului oraș datează din neolitic (cultura Noua), epoca bronzului dar și din timpul perioadei dacice (vestigii ale unui templu în zona Pietrele lui Solomon sau cetăți pe dealul Melcilor și valea Cetății).

Despre momentul întemeierii unei localități pe actualul amplasament al Brașovului se poate vorbi în jurul anului 1203 când aici locuiau apărătorii unei cetăți (Brașovia, „castrum Brassoviense“),amplasatăîn șaua Tâmpei. Cetatea a fost folosită în scopuri de apărare unde se adăposteau pe timpul invaziilor tătare și turcești, locuitorii cetății de la poale. Mircea cel Bătrân și-a adăpostit aici familia în 1395 înaintea izbucnirii războiului cu turcii.

În 1211 cavalerii teutoni sunt așezați în Țara Bârsei, descoperă cetatea Brașovia pe Tâmpa și construiesc cel mai vechi edificiu din oraș, biserica Sf. Bartolomeu (1223-1260) în stil gotic vechi.

Brașovul este atestat documentar sub diferite nume: orașul coroanei, Corona, (1234), Brassu (1254), Brasso (1288), Brassov (1295) etc. În oraș s-au stabilit sașii, care au contribuit decisiv la dezvoltarea orașului, acesta devenind rapid un important centru economic. Românii nu au avut voie să se stabilească în oraș, însă în anul 1292, a fost atestat vechiul cartier românesc, Șcheii Brașovului, ce s-a extins până la Pietrele lui Solomon.

Cetatea Brașovului se impune cu rol de emblemă în fizionomia orașului Brașov. A fost ridicată într-un loc strategic între muntele Tâmpa,Dealul Warthe-Stejeriș și Dealul Cetățuia, pentru a apara locuitorii orașului și pe cei din așezările din jur de invaziile turcilor. Construcția s-a realizat la îndemnul lui Sigismund de Luxemburg începând cu anul 1395. Cetatea, cunoscută și cu numele de „cetatea celor șapte bastioane“ (de fapt au fost opt), a avut ziduri de o lungime totală de 3000 de metri, cu o grosime între 1,7 și 2,2 metri, și înălțimea de până la 12 metri. Bastioanele cetății au fost construite cu scopul de a întări capacitatea de aparare a fortăreței și erau dispuse la fiecare 110 metri, iar zidurile lor erau duble, chiar triple, între ele existând valuri de pământ.

Pag. 15

Cetatea a avut inițial cinci porți: Poarta Ecaterinei – 1559, Poarta Vămii, Poarta Principală (a Căldărarilor), Poarta Străzii Negre, Poarta dinspre Tâmpa (descoperită recent – 2005, o poartă simplă practicată într-un turn). În secolul XIX s-au mai construit încă două porți: Poarta Șchei, și Poarta Târgul Cailor.

Cetatea Brașovului a avut patru turnuri exterioare: Turnul Negru, Turnul Alb, Turnul Cizmarilor, Turnul Cuțitarilor, fortificații independente aflate în afara zidurilor cetății cu rol de observare și apărare. Pe zidurile cetății mai existau 28 de turnuri „de pulbere“, fiecare întreținute de câte o breaslă.

În prezent mai există șase bastioane (Țesătorilor, Funarilor, Postăvarilor, Cojocarilor, Graft, Fierarilor), trei porți (Ecaterina, Șchei și Poarta dinspre Tâmpa) și două turnuri (Turnul Negru și Turnul Alb). Toate edificiile, inclusiv zidul cetății care apăra latura nordică (dinspre depresiune) au fost distrusela sfârșitul secolului al XIX-lea, în vederea susținerii dezvoltării accelerate a orașului.

Alte obiective de interes cultural și turistic:

Cetățuia este situată pe Dealul Cetății, unul din martorii calcaroși din perimetrul orașului,folosit în scopuri strategice. Datează de la 1524 când un turn de veghe a fost completat cu un bastion de lemn

cu patru turnuri.În 1529 în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată şi distrusă de Petru Rareş. Pe acel loc au fost înălțate ulterior ziduri de piatră 1618-1630, de când cetatea datează în forma actuală. Cetatea a funcționat pe rând ca șigarnizoană pentru armata habsburgică, închisoare, carantină pentru cei bolnavi de ciumă, depozit pentru arhivele statului, iar din 1981, după o amplă restaurare devine un complex turistic deosebit cu specific medieval.Destul de puțin cunoscută, începând cu 2010 este pusă în valoare prin defrișarea pădurii din perimetrul exterior al cetății care obtura vizibilitatea, fapt care a condus la numeroase controverse de natură politică.

Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Construcția ei a durat aproape 100 de ani (1380-1477- aproximativ). Măsoară 89 m lungime, 42 m lățime și 38 m înălțime, în biserică încap circa 5000 de persoane, prezintă cel mai mare clopot din România (clopot de bronz de 6,2 tone). Clădirea a fost

parțial distrusă după marele incendiu din 1689, când a primit numele actual (inițial s-a numit Sfânta Maria).Orga Bisericii Negre, are 4T4000 de tuburi4Tși esteconsiderată printre cele mai mari din Europa, a fost construită între anii 1836-1839 de către constructorul de orgi Buchholz din Berlin și este renumită pentru sonoritatea ei.

Strada sforii este un gang de trecere între str. Poarta Schei și str. Cerbului, cu o lungime de 80 m și cu o lățime care variază între 111 și 135 cm.

Pag. 16

Piața Sfatului este atestat ca loc de târg (Markplatz)din 1520. Aici se organizau târguri săptămânale și anual un târg cu participare largă, unde ajungeau și negustori de peste hotare. Intrarea se făcea prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), undemărfurile erau taxate. În piață se judecau vrăjitoare, se aplicau pedepse corporale sau cu moartea, la fel ca în oricare piață medievală din vestul

Europei.

Prima Școală Românească se găsește în curtea bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.Începând cu anul 1495, pentru prima dată în Ardeal,copiii au fost învățați în limba română.Mai târziu aici se aduce o tiparniță cu care între 1556-1583 Diaconu Coresi tipărește 35 de volume 0Tdintre care 9 în limba română, 3 bilingve (română și slavonă) și 23 în limba slavonă.

0TCasa Mureșenilor0T a fost casa de locuință a familiei Mureșenilor, tribuni ai revoluției de la 1848 dar și de mai apoi. 0TArhiva Mureșenilor este una dintre cele mai bogate și importante arhive de familie. Conducând timp de mai bine de o jumatate de secol un ziar politic, Mureșenii au corespondat cu toți fruntașii politici ai vremii lor, atat din Ardeal cât și din celelalte provincii românești.0TIacob Mureșianu,0Tformat la școlile Blajului care transmiteau generațiilor de intelectuali ai sec. al XIX-lea mesajul cărturarilor Școlii Ardelene,0T devine în 1850 proprietarul absolut al „Gazetei de Transilvania“.Prin intermediul acesteiaduce o luptă aprigă în vederea obţinerii de drepturi civice şi politice pentru conaţionalii săi. Andrei Mureșianu, poet al revoluției de la 1848, scrie în luna mai a acelui an poezia „Un răsunet“ 0Tpentru care alege o melodie foarte mult cântată în provinciile românești, compusă probabil de Anton Pann. Lua astfel naștere „Deșteaptă-te Române“, imnul Revoluției de la 1848, îndemnul Revoltei de la Brașov din 15 noiembrie 1987, al Revoluției din 1989 și actualul imn de stat al Romaniei.

0TRezervația naturală Tâmpa, cu o suprafață de 150 ha, rezervație peisageră mixtă, adăpostește specii rare de animale și plante. Datorită exploatării în trecut a masei lemnoase sau incendiilor, aproape întregul masivul a rămas defrișat îndelungi perioade de timp. Vegetația arboricolă s-a dezvoltat în special în ultimii 50 de ani dar nu în tot masivul. Însolația puternică de pe versantul sudic, adăpostul față de curenții reci, substratul calcaros, lipsa umbrei copacilor au dus la dezvoltarea unei enclave de silvo-stepă unice. 0TAici este singurul loc muntos unde cresc plante din specii caracteristice altor climate, cum sunt colilia (1TStipa pulcherima1T) sau iacintul sălbatic (1THyacinthella leucophacee 1T), acesta din urmă originar din stepele răsăritene. Alte rarităţi floristice de aici sunt: crucea voinicului (1THepatica transylvanica1T), de origine terţiară, obsiga bârsană (1TBromus barcensis 1T), 1TCoronilla coronata 1Tetc.

Rezervația naturală Stejerișul Mare, are o suprafață de 293 ha și este situată în munții Postăvarul pe culmea Stejerișul, în apropiere de municipiul Brașov. Este rezervație botanică care protejează vegetația calcofilă, pe grohotișuri plante specifice solului humico-carbonatat, dar și plante rare (flămânzica Draba haynaldi Ssp. Elongata).

Pag. 17

0TUltimul obiectiv al traseului este Poiana Brașov. Este situată în bazinele de obârșie ale văilor Sticlăriei – Poiana de Jos sau Poiana Mică(900 – 960 m) și Poienii – Poiana de Sus sau Poiana Mare (1020 – 1040 m),pe versantul nordic al Munților Postăvaru. Aceste bazine apar sub formă de treaptăbine păstrată, cu pante sub 2-4° care aparțin Suprafeței Carpatice de Bordură (Suprafața Predeal-Poiana Brașov). Deasupra acestora, ca o treaptă superioară, se impune Masivul Postăvaru (Vf. Cristianul Mare 1799 m) cu caracter de martor de eroziune.

0TPoiana Brașov reprezintă una dintre cele mai vechi arii turistice amenajate din Carpații Românești.Primele mențiuni documentare datează din anul 1427, când terenul defrișat era folosit pentru pășunat de către locuitorii din Șcheii Brașovului și Râșnov. La 1895 apare prima mențiune privind practicarea schiului, în 1906 au loc primele concursuri de schi iar prima cabană este construită în 1904. În 1951 cu ocazia organizării Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă este construit primul complex hotelier (Sport, Poiana, Bradul, Capra Neagră). În 1965 se inaugurează șoseaua modernă Brașov-Poiana Brașov (până atunci accesul din Brașov se făcea pe un drum mai scurt, dar mult mai abrupt, care pornește din Șcheii Brașovului, pe la Pietrele lui Solomon – Drumul Vechi; urcarea se făcea cu autobuze cu șenilă). Din acest moment dezvoltarea Poienii Brașov are un caracter exploziv: se construiesc noi hoteluri (Alpin, Ciucaș, Piatra Mare, Caraiman), domeniul schiabil se extinde la 32 ha (13 pârtii de schi cu o lungime totală de circa 15,6 km, două telecabine, telegondolă, șase teleschiuri), apare zona de dotări comerciale, spații de parcare etc.

0TDupă 1991, când forma de proprietate s-a schimbat, „modernizarea“ s-a făcut într-un ritm alert care a dus în cele din urmă la o supraaglomerare a stațiunii. Construirea haotică a unui număr mare de unități de cazare și agrement a depășit capacitatea de suport a infrastructurii existente.

Lector. dr. Sorin Bănică, Universitatea Spiru Haret, București

Facultatea de Geografie