posada 2011

Serie nouãNoiembrie 2011

11(CXXV)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Festivalul Internaţional“George Enescu” (II)

Duelul viorilorAniversări: Adrian Pop

Constantin RomaşcanuOmagiul lui Temistocle Popa

Revenirea Angelei SimileaPosada 2011

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: Angela Similea

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2011

Editorial

Răsaduri(III)

Liviu DĂNCEANU

„Autenticitatea este, după Andrei Pleşu, sinceritate faţă deceilalţi, dar, mai ales, sinceritate faţă de firea proprie”. La rândul ei,libertatea locuieşte acel spaţiu subtil dintre suveranitate şisubordonare, în timp ce demnitatea se hrăneşte din bunaadministrare a acestui spaţiu. Nu poţi fi un compozitor autenticdacă nu eşti liber şi, totodată, demn, aşa cum nu poţi fi liber dacănu eşti deopotrivă autentic şi demn, şi nici demn dacă nu întruneşti,în egală măsură, datele autenticităţii şi libertăţii.

Există unii compozitori a căror comportament capătă otentă demiurgică. Ambianţa imediată devine neîncăpătoare pentrueul lor inflamat până la abces. Aspiraţiile se leagă atât de sublimităţicât şi de gigantism. Se vor rafinaţi, dar şi prolicşi. S-ar putea salvaprin discreţie şi onestitate. Dar asta li se pare desuet sau, în oricecaz, o lipsă de autoritate. Iar autoritatea o interpretează ca fiindputerea discreţionară de a impune direcţii estetice , strategiistilistice , tehnici de lucru. Toate printr-o simplă declaraţie. Orimanifest. Unde mai pui că sunt şi versatili, chiar făţarnici: când suntîn tabăra conservatorilor perorează impetuos împotrivamoderniştilor, iar când se află în fieful moderniştilor îi înfiereazăputernic pe conservatori. În fond, probează un dispreţ suveran şipentru unii şi pentru ceilalţi. Mai mult decât atât, nu dau doi bani petradiţie ori avangardă. Singurul lucru valabil este propria lor operă.Din fericire drumul spre capodoperă are alte repere, altedeterminări şi alte premize. Printre care bunul-simţ, buna-cuviinţăşi bunul-gust.

Ascultăm muzică deopotrivă cu inima şi cu mintea. Inima,are „raţiuni” pe care mintea nu le posedă, iar mintea are „trăiri” cenu intră în „caietul de sarcini” al inimii. Dacă însă ne gândimpermanent care sunt raţiunile şi sentimentele adăpostite într-unanume opus, riscăm să istovim şi să ruinăm atât inima cât şimintea. Pentru soliditatea plăcerii de a asculta, trebuie, din când încând, să uităm că ascultăm. Nu e o infidelitate ori derogare. Niciindolenţă. Pur şi simplu îţi refaci forţele pentru a asculta altădată cuîntreaga fiinţă. Se va putea ajunge, astfel, în punctul în care muzicae în stare să confişte atât energiile inimii cât şi ale minţii. Dreptpentru care fiinţa ascultătorului se va revolta iarăşi, izolându-seîntr-o audiţie obiectivă, ne-participativă conştient. Se vede treabacă ascultând cu toate energiile inimii şi minţii, întregul spectru alreflexivităţii şi acţiunii personale se scufundă în propria lui autarhie.Şi nu-i mai puţin adevărat că atunci când audiţia e absolută,smulgându-ne din realitate şi plantându-ne în idealitate, organismulnostru reacţionează ca şi când s-ar frige la o flacără puternică.

Mărturisesc că nu pot să ascult de dimineaţa până searaBach sau Lutoslawski, Wagner sau Ligeti. Uneori, la volan, în

DIN SUMARFestivalul şi Concursul Internaţional “George Enescu”, 2011 (II) 2-7

Adrian Pop - 60 de ani 8C-tin Romaşcanu - 85 de ani 9Interviu cu Levente Molnar 10

“Muzica azi” la Curitiba, Brazilia 11

Noul CD Viorel Munteanu 13

Duelul viorilor 15

Festivalul “Per - Art” 16

London Winds 18

Recenzii 19

Punctul pe j...azz 20-21

Omagiu pentru “Nea Temi” 22-23

Angela revine pe scenă 24-25

Festivaluri 26-27

Ştiri 28-29

Adio, Petre Mihăescu! 33

Discuri 34-35

Muzica pe micul ecran 36

bucătărie ori chiar când scriu aceste rânduri, mădedulcesc cu Piazzola, Cesaria Evora, FlorinBogardo sau chiar Paula Seling. Cine crede cămuzica de divertisment e o bălărie din care ieşimurdărit, zgâriat, umilit nu pricep că plăcerea arenuanţe inanalizabile şi motivaţii multicolore. Îmiplac Andres Segovia şi Fărămiţă Lambru, Pavarotişi Dona Siminică, aceasta neînsemnând că uneorimă răsfăţ cu plăceri virtuoase, iar alteori cudesfătări culpabile. Nu, n-am nici o jenă să pun unCD cu Genesis. (Unde-i jenă nu-i plezir). Nici nufac un caz din faptul că ascult, uneori cu voluptate,eterofoniile lui Ştefan Niculescu saumorfogenezele lui Aurel Stroe. Ar fi ofensator sămă consider virtuos ori culpabil datorită opţiunilemele. Când îţi place ceva sau, mă rog, simţi nevoiasă deguşti un anume gen muzical, nu stai preamult pe gânduri şi nici nu iei în seamă ce zicelumea. Împrejurările sunt diferite. Cromaticanoastră emoţională este deosebit de largă. Însăşiviaţa de zi cu zi e intens fluctuantă, năzuroasă. Deaia sunt atâtea feluri de muzici. Să ne înfruptăm dinele fără reticenţe ori prejudecăţi (cu excepţiaunora, care ar trebui serios plivite, tratate ori chiar„tăinuite”).

2

Festivalul “Enescu”


Oedipe 2011Pentru o sumedenie de motive, montarea Oedipe-

ului enescian de această dată mi-a plăcut, m-amulţumit. Mă refer îndeosebi la regie, scenografie,costume, video şi lumini, adică la acestea şi multe alteelemente care contribuie astăzi la o montare scenicăde amploare. Desigur, viziunea regizoral-scenică, la felca şi motivele pentru care o laud, merită note sauexplicaţii mai ample. Cu-atât mai mult cu cât probabilcă altora nu le-a plăcut şi se vor grăbi să critice Simplulşi Rezumativul de dragul opulenţelor copleşitoare,trecute.

Voi spune prea puţine despre muzică, deşi îndimensiunea vocală, mai ales corală, aceasta a fostexcelentă. Oedipul lui Ştefan Ignat promite să seapropie tot mai mult de maturitatea ohanesiană arolului. Sfinxa, ca voce, a fost cea mai modestă – poatenu atât luată în sine, cât în consecinţa rămânâneriicotropit de imensele aşteptări. Căci, să fim cinstiţi, de laaceast rol, voce şi personaj scurt în operă avem celemai senzaţionale aşteptări. Sfinxa trebuie să neşocheze şi bulverseze din toate punctele de vedere; caapriţie, costum şi prelungire scenică ea a făcut-omereu, iar aici, roşul de lavă al costumului şitentaculele demonice şi coregrafice de dedesuptul eisunt de efect excelent. Ce face vocea însă nu secompară cu majoritatea celorlalte montări şireprezentaţii, chiar dacămicrofonia reverberantă,aplicată şi aici, în principiu arajuta-o, potenţându-iimpactul misteric. TabloulSfinxei trebuie lucrat multmai mult, cu tot ansamblulscenei, personajelor şiorchestrei.

Mă voi reţine şi cuprivire la modesta orchestră:pornită lent de tot, şters sauumil în Prolog, totuşi reuşindsă salveze şi să scoată bine foarte multe momentedinspre actele finale. În cele din urmă am rămas miratsau plăcut surprins că Tiberiu Soare a reuşit să împingăpartitura, aşa cum a ajuns ea, până la capăt. (Sincer…orchestra trebuie frecată ca lumea.)

Excelentă este însă scenografia VioricăiPetrovici. Proiecţia video, foarte frecventă, are o ideegenială (scurgerea constant de lavă, plus şerpuireaconcentrică); şi nu e deloc abuzivă, deloc prea variată,neobosind deloc imagistic. Costumele sunt perfectadecvate, fără a fi excessive sau opulente. Dunga roşiede pe faţa şi pieptul lui Tiresias (cruda vedere caretranscende) devine comună şi lui Oedipe după orbire(subliniind ideea accederii la vederea profundă, reală,de dincolo de iluzii). Periodica traversare a scenei de

către Tiresias, în tăcere, în însoţirea sa cu nebunaticeleErinii, este foarte binevenită, sporind momentele,imaginarul şi străvezimea misterului. În actul finalartificiile lipsesc, forfota e redusă, Oedip nu dispare îniluzionisme sau focuri şi explozii, muzica având multmai mult “teren” emoţional sau “spaţiu” imaginar.Apoteoza nu suferă cu nimic, e la fel de copleşitoare.

De fapt, în felul acesta am ajuns la analizaapreciativă a regiei (bravo, doamnă Anda TăbăcaruHogea!). O regie care nu şochează deloc, adesea esimplă sau reţinută, dar e foarte inteligentă şi eficace.Poate că o bună lecţie s-a învăţat în 2009, de pe urmamontării franceze, de aproape-asceză, a operei.Oricum, spre exemplu, abia acum m-a mirat că pânădeunăzi niciun regizor nu s-a gândit să se dispensezede ilustraţii copilăreşti, precum carul pe care Laios intrăîn scena uciderii sale. Regizorii şi interpreţii se chinuiaupână acum cumplit cu momentul aceasta, cuproducerea şi introducerea atelajului. Anda TăbăcaruHogea se dispensează de un asemena mimetism, aşacă Laois şi cei doi servi intră acum în scenă cât sepoate de simplu, firesc, absolut suficient (pe jos), iarlucrul acesta nu deranjează deloc. Dimpotrivă, oasemenea simplificare este de felicitat, căci muzica şitrama ideatică sunt mult mai importante acum decâtorice mecanică huruitoare. Câteva esenţializări similaremai au loc, ca şi adausuri neimpuse de partitură,subtile, care potenţează mult percepera şicomprehensiunea situaţiilor. De pildă, s-a renunţat la

dansurile relativ ample dinProlog; coregrafii simbolice(fâlfâiri de voaluri) revin şi-nalte momente/tablouri, iarun cuplu coregraficsubstituie dansuri de grupsugerate de partitură, bachiar reapare “independent”de ea, în mod util-sugestiv,în momente de mare magiesau simbol. Aşadar,mişcarea scenică (aceea acorurilor este fără cusur!),regia, scenografia şi

coregrafia sunt perfect suficiente, constituind astfel unmajor argument pentru reiterarea montării şi a jucăriioperei Oedipe mult mai des, pe tot parcursul stagiunii,ba chiar şi în anii viitori.

Cred că Oedipe trebuie jucat, cu orice sacrificii,şi mai ales cu un management şi PR mult mai harnice(care să asigure preţuri mai mici de intrare şi un publicnăvalnic, din toate categoriile melomane şi sociale alenaţiei). Montarea de faţă, neavând pretenţii tehnicefoarte mari, ca şi faptul că este vorba despre odistribuţie exclusiv locală, sunt argumente majorepentru neînmormântarea sa. Cred că toţi iubitorii demuzică din ţara asta ar trebui să ceară şi să impunăacest lucru.

Marin MARIAN-BĂLAŞA

3



LOHENGRIN,o premieră cureper istoric

În Festival, reperele istorice legate de capodoperawagneriană ne duc spre Enescu dirijând spectacolulinaugural al Operei Române ca instituţie de stat. Artistulromân şi-a mărturisit adesea afinitatea pentru muzica luiWagner, ca model formator, deşi ideea de a conduce unspectacol de operă apare destul de singulară în activitatea sadirijorală. Probabil că, în perioada pregătirii Oedipului, eroiidramelor muzicale wagneriene îi sunt aproape şi studiulpartiturilor compozitorului german utile pentru propriile saleelaborări orchestrale, care păstrează asemenea ecouri.Revenirea lui Lohengrin pe scena bucureşteană, într-omontare nouă, argumentează astfel de impresii. Interesulrealizatorilor nu mai trebuiedemonstrat. Ceea ce am primit cusatisfacţie aparţine modului în care afost conceput spectacolul de cătrerealizatori fără antecedente în acestrepertoriu. Desigur, există îndeceniul anterior un Olandezzburător, ceea ce nu este însă preamult pentru cunoaştereacapodoperelor reprezentate laBayreuth. Se ştie, în anii deceniuluişapte existau la opera bucureşteanăcâteva asemenea titluri, alături deLohengrin cântându-se Maeştriicântăreţi din Nürnberg, Walkiria şiTannhäuser. Făcând referire laautorii spectacolului de acum,impresionează seriozitatea abordăriiregizorale a lui Ştefan Neagrău şi acelei plastice, aparţinândscenografei Adriana Urmuzescu.Arhitectura spectacolului dovedeştecunoaştere şi respect faţă de creaţiawagneriană, ocolind orice prilej demodernizare ostentativă, preferândrelaţia firească cu dramaturgiamuzicală. Poate nu am fi dorit caPreludiul operei să fie ilustrat sceniccu alte semnificaţii tematice ce se deosebesc de leitmotivelepartiturii, scopul fiind cel explicităţii naraţiunii; poate că, deasemenea, cealaltă pagină orchestrală, Preludiul la Actul altreilea nu era neapărat receptiv la agitaţia scenică propusăde mişcarea scenică semnată de Ileana Niculescu. Înambele cazuri, sugestia componistică pare suficientăspectatorului. Oricum, sunt puţine aceste rezerve faţă delectura scenică a regizorului, în care înţelesurile relaţiilordintre personaje sunt cele cunoscute, nuanţate actoricesc şiexpresiv. Uneori, personajul lui Ortrud evadează din aceastălinie, alteori, mulţimea este prea agitată de jocul mâinilor.Sunt aspecte, capabile uneori să distragă atenţia, fără aevada din ansamblul mersului teatral deosebit deconvingător, denotând temelia experienţei profesionale a luiŞtefan Neagrău. Pentru scenografie, Adriana Urmuzescu adorit noutate în geometric şi simetrie-asimetrie simbolică,ceea ce ca formă înseamnă modernitate, mai mult decât încomunicarea coloristică şi mijloace de asamblare pe formulede combinaţii tubulare iluminate din interior. Este o idee, nu

deranjează, dar nici nu rezonează la muzică. Fundalul cuproiecţii aparţine însă unor explicitări pleonastice pentru carefluidul sugestiei rămâne în rezervele tehnice, uneorinecesitând explicaţii. Merită însă recunoscută concordanţade parteneriat între regie şi imagine scenică, aşteptând sărecepteze „hrana vie”, viaţa orchestrală, corală şi, în primplan, solistică.

Pentru spectator, trăirea întregului, cu o duratăconsiderabilă, ce depăşeşte concentrarea de timp obişnuităa audiţiei, şansa cea mare a fost oferită de fluxul muzical încare un maestru de calibrul lui Cristian Mandeal, dublat decel al maestrului coralist Stelian Olariu, impresioneazăputernic. Poate corul ne-a obişnuit cu asemeneaperformanţe, orchestra însă a făcut un important saltascensional, meritând şi ea elogiile din partea melomanilor,datorită dirijorului. Comparaţia cu preluarea unei înregistrăride la Bayreuth, prezentată de seara de operă din miercureaimediat următoare, prin programarea oferită privitorilor decătre Luminiţa Constantinescu (TVR Cultural), nu ne lasăindiferenţi faţă de premiera Operei Române Bucureşti.Probabil, efectul acesta decurge şi din modul în care

înfăptuirea proiectului managerial,de către directorul Teatrului, CătălinIonescu Arbore, a atins coteleevenimentului prin invitarea unorprotagonişti de renume. Conformtradiţiei, atenţia este captată în primplan de interpretul rolului titular,acum tenorul sud-african JohanBotha. Prezent actualmente pemarile scene lirice ale lumii, artistuleste la vârsta maximului randamentvocal pentru muzica wagneriană,deşi aflăm că a abordat şi alterepertorii. Amplitudinea vocală,luminozitatea dramatică a proiecţieisonore, capacitatea de a pune învaloare dinamica şi textul poeticimpresionează, determinândadmiraţia necondiţionată aspectatorilor, de la prima sa apariţiepână la finalul operei. În jurul său,cele două personaje feminine oferăîn alb – soprana americană EmiliyMagee – şi în negru – mezzo-soprana germană Petra Lang –răspund de asemenea întru-totulproblematicii partiturii, oferindtotodată dimensiuni expresive

diferite. Pentru Emily Mage, cântul şi evoluţia scenicăpăstrează dimensiunea lirică; pentru Petra Lang, incisivitatearegistraţiei vocale are corespondenţe evidente în construcţiapersonajului şi eficienţa intrigii teatral-muzicale. Cvartetulsolistic este completat cu baritonul Valentin Vasiliu, invitat dinSUA în calitate de colaborator, o voce întunecată, dramatică,ce poate răspunde prin replică şi vocalitate partenerilor, într-o antantă argumentată muzical şi scenic. În ansambluldistribuţiei, Horia Sandu (Regele Heinrich) şi Vasile Chişiu(Heraldul) urmează liniile conturate de către regie, fărădistorsiuni, pregătindu-se pentru o posibilă distribuţieromânească în stagiune.

Pentru cei care au asistat la spectacolele cuLohengrin în cadrul Festivalului, la ediţia jubiliară, amintireava stărui destul de multă vreme, căci Opera RomânăBucureşti şi-a onorat renumele, premiera devenind istorie înhronicul artei lirice naţionale.

Grigore CONSTANTINESCU

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2011


În PiaţaFestivalului

George EnescuTanţa DIACONESCU

Concertele organizate de Primăria municipală şi unlung şir de sponsori în centrul oraşului – între Atheneu şiBiblioteca universitară – în perioada 2 – 18 septembrie, înfapt manifestări muzicale diferenţiindu-se categoric deconceptul de concert desfăşurat într-un spaţiu acusticprotejat, s-au asemănat, în spirit cu misterele medievale,reînviate de gândirea unui regizor/manager modern.

Mesajele muzicale, scăpate practic de sub controlulinterpreţilor întrucât intrau fatalmente în osmoză cu şuierulnecontenit al traficului, cu stridenţele suverane ale sirenelor,cu zgomote necontrolate sau dimpotrivă, aruncate cu ipocrităironie înspre scenă de cei ce considerau astfel că-şicondimentează propria distracţie, s-au configurat într-ununivers de virtualităţi sonore mai mult sau mai puţin împlinite.Intenţia acusticienilor de a amplifica, în mod dominatorvibraţiile scenei, a avut ca revers spargerea texturilortimbrale dintre diversele partide ale orchestrelor, dintre soliştişi ambientul acompaniamental, dintre membrii grupurilorcamerale, dintre interpret şi propriul său instrument(microfonul absorbind şi modalităţile specifice de producerea sunetului).

Desigur, melomanii ce şi-ar fi dorit să acceseze atareperspective estetice nu se aşteptau să le găsească în PiaţaFestivalului. Dorinţele iniţiatorilor mizând pe extremagenerozitate a invitaţilor, au vizat cu precădere ţinte social-culturale şi umanitare. De aceea nici judecăţile critice nu-şigăsesc rostul, ele putând să alterneze cel mult între surâs şimelancolie: ce frumos ar fi sunat această muzică într-o salăde concert!

Dar interpreţii? Marea majoritate a muzicienilor careau urcat pe scenă au depăşit pragul condescendenţei ironic-iertătoare şi s-au angajat, cu altruismul inteligent al artiştilorce nu confundă succesul comercial cu respectul pentrupublic, în interpretări revelatoare, tinzând spre esenţapartiturilor. Iar oferta repertorială, multiplă şi contradictorie nurare ori, a cuprins atât programe concertante propriu-zise câtşi potpuriuri de piese de mare popularitate, acorduri de jazzsau artefacte de muzică românească veche.

Cum postul TVR Cultural a transmis aproape integralaceste concerte, la nivel naţional ele reflectă, cel puţin pânăîn prezent, efigia acestei jubiliare ediţii a Festivalului GeorgeEnescu 2011. În timp, acelaşi post va transmite poate şiînregistrările din sălile închise fapt ce ar consona cuspiritualitatea rafinată, elegantă şi plină de bunătate a luiGeorge Enescu.

La fel de folositor ar fi, în vederea unei mai preciseorientări a publicului în marea literatură simfonică şicamerală ca în echipa de transmisie să fie inclus şi unmuzician, aşa încât titlurile partiturilor să fie nu doar enunţatede prezentator ci să fie corect consemnate şi pe ecran iarluminile reflectoarelor să nu se mai intensifice între părţileunei partituri dezorientând şi provocând asistenţa să aplaude

nejustificat. Sunt mici detalii ordonatoare care ar da un plusde semnificaţie acestor quasi concerte lecţie.

În alcătuirea seriilor de concerte PrimăriaMunicipiului Bucureşti, prin ARCUB, a lăsat să se manifesteun probabilism prudent, cu o accentuată tentă impersonală.Au fost puse aşadar alături, în deschidere, grupulimpresionant de numeros al copiilor integraţi fără selecţie înFundaţia americană de propagare a muzicii MUSIC CAMPINTERNATIONAL şi Orchestra Filarmonică Oltenia dinCraiova. S-a încercat desigur un echivoc scenariu decombinare a amatorismului frust cu excelenţaprofesionalismului. Păcat că nici părinţii, nici copii nu l-auînţeles... .De fapt întreaga serie a manifestărilor din PiaţaFestivalului a glisat, pe o scală extinsă, între un punctminimal şi un maxim al nivelului artistic posibil a fi atins încondiţiile date. Dar fie că au optat pentru un repertoriuacomodat spaţiului deschis, incluzând piese solistice, vocalesau instrumentale de virtuozitate, selecţiuni din opusuricelebre, muzică de film etc. – Filarmonica Oltenia din Craiovadirijată de Alexandru Iosub, Filarmonica Banatul dinTimişoara dirijată de Radu Popa, Filarmonica din Piteştidirijată de Tiberiu Popa, Orchestra Angely’s dirijată de MariusFirca, Orchestra Naţională Radio dirijată de Tiberiu Soare –

sau au mers pevarianta clasică deconcert – OrchestraSimfonia Bucureştidirijată de Florin Totan,ansamblurile simfoniceşi-au onorat lacapacitatea lor maximăpatronul spiritual, peGeorge Enescu,ignorând cu brio

condiţiile acustice realist-neiertătoare.Momentele camerale, mai delicate, au avut ca

puncte de referinţă magnitudinale, recitalurile susţinute deAlexandru Tomescu (o selecţie din Capriciile de Paganini),Liviu Prunariu acompaniat de Horia Mihail (Bartok, Glazunov,Svendsen, Ceaikovski, Massenet, Brahms ş.a) şi Trio-ulStrad, alcătuit din Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, TomaPopovici (Mozart, Schubert, Beethoven). Mari artişti ataşaţiexpresivităţii pure, adamantine a muzicii ei au găsit soluţiilede a-şi vrăji din nou publicul, navigând cu farmec şi curaj prinzumzăitul zgomotelor nocive. Au mai susţinut recitaluricamerale September Quintet – Rafael Butaru C-tin, IuliaGhindă, Sergiu Munteanu, Adrian Naidin (Mozart, Piazzolaş.a), Cvartetul Artmusik – Marius Bîclea, Emil Stegar, FlorinMatei, Dan Joiţoiu (Mozart), Trio-ul Spirit of Viena - HoriaMaxim pian şi flautiştii Matei Ioachimescu şi Mihaela Anica(Mozart, Sostakovici, Faure s.a.), Cvintetul Consonus –Laurenţiu Darie fagot, Lucian Dănilă vioară, MihaelaDobrescu vioară, Iulian Popovici violă, Bogdan Popavioloncel plus Octavian Ralea contrabas (Mozart, Vivaldi,Ceaikovski, Grieg etc.) – Trio Accord Vibes – AlexandruAnastasiu vibrafon, Fernando Mihalache acordeon, MichaelAcker contrabas (muzică de jazz) – Stringasong – BertiBarbera, Nicu Patoi alături de Sangam String Quartet (blusesş.a.) – Big Bandul Radio şi Andrei Tudor Band secondaţi deCvartetul Hypnotique ( cu un repertoriu de gen).

Un moment inedit şi original a fost propus de RadioRomânia Muzical prin Formaţia vocal-instrumentală demuzică veche Anton Pan condusă de Constantin Răileanu(D. Cantemir, Ioan Căianu, Anton Pan ş.a.). Din muzica

Adrian Petrescu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2011

Festivalul “Enescu”pestrefurilor şi a cântecelor vechi orientale s-a decelat aceaaură aristocratic-autentică de neregăsit în şuvoiul actual almanelelor.

Soliştii instrumentişti tineri, flautistul Cătălin Opriţoiu(transcripţia Concertului pentru vioară şi orchestră de A.Haciaturian), violonista Ioana Goicea (G. Enescu – Balada,Fantezia Carmen – Pablo de Sarasate), Ştefan Cazacu (C-tin Dimitrescu ţi probabil Th.Fuchs) ţi déjà reputata sopranăDaniela Vlădescu împreună cu soprana AlexandraTărniceanu şi tenorul Narcis Brebeanu au fost admiraţi atâtpentru strălucitoarele lor tuşe de virtuozitate cât şi pentrudezinvolte rezolvări stilistice.

Pe tot parcursul perioadei de concerte în PiaţaFestivalului s-au desfăşurat, anticipând momentelenocturne, recitaluri ale elevilor, liceenilor şi studenţilor dininstituţiile de învăţământ din Bucureşti şi din ţară, mulţi dintreei membri ai Fundaţiei Remember Enescu aflată subpatronajul atent şi riguros profesional al doamnei prof.Mihaela Tomescu.

Oferta culturală a Primăriei municipale a mai cuprinso serie de filme documentare, medalioane ale unor mariinterpreţi şi compozitori de talie mondială.

Pentru seara rezervată Radio-ului România Culturala fost propus un spectacol teatral intitulat Caragiale ShortCut, la care şi-au dat concursul mari actori de talia lui IoanLucian, Marcel Iureş, George Mihăiţă, Constantin Cotimanisîmpreună cu foarte tinerii Camelia Pintilie, Ştefan Huluba,Vlad Mihu, Eclectismul colajelor caragialiene a avut, lăsândla o parte sarcasmul bonom şi ironia subţire, o notă comunăcu întreaga perioadă a celor 17 zile de manifestări artistice.

Concluzia ce se impune se referă în principal laoportunitatea unor atari oferte artistice. Sunt ele necesare ?Cu certitudine. Şi-au atins ele scopul ? Răspunsul rămâne lafel de apăsat afirmativ. Problema Pieţii Festivalului GeorgeEnescu se pune aşadar în termenii duratei şi ai conturăriiunor mijloace ascendent calitative din punct de vedereadministrativ (acustică, protecţie sonoră la zgomot,supraveghere discretă, o minimă cenzurare a publicului ş.a.)

Liber la muzică

Mădălin Alexandru STĂNESCU

Printre concertele care auavut loc în cele mai importante sălide spectacole din Bucureşti,iubitorii muzicii au avut posibilitateasă participe la o serie demanifestări organizate într-unspaţiu neconvenţional: PiaţaFestivalului George Enescu.

Devenită deja tradiţională,Piaţa Festivalului este la început deseptembrie locul unde muzica şicultura coboară printre oameni,dăruindu-le o oază de delectare asufletului chiar în centrul aglomeratal capitalei. Şi la această a XX-aediţie a Festivalului, spaţiul dintreAteneul Român şi fostul PalatRegal a fost oferit deopotrivămelomanilor care nu au putut asistala alte concerte şi tinerilor muzicieniromâni aflaţi la ora afirmării, alăturide care au mai urcat pe scenă şicâteva nume importante.

Cu un program riguros,între 2 şi 18 septembrie Piaţa apropus o varietate de manifestăriîncepând cu concertele susţinutede elevii şi studenţii celor maiimportante instituţii de învăţământmuzical din Bucureşti şi din ţară.Prin intermediul acestora tinerii şi

foarte tinerii muzicieni au avutocazia să se prezinte publicului şisă facă parte din programul celuimai important eveniment muzicalorganizat în ţara noastră.

Punctul de atracţie al PieţiiFestivalului a fost însă seria deconcerte de la orele serii când auputut fi ascultate o varietate degenuri muzicale, de la clasic la pop,apreciate de cei prezenţi. Chiar dinprima seară publicul a putut audiaun concert de ţinută al FilarmoniciiOltenia din Craiova, maratonulcontinuând cu Orchestra SinfoniaBucureşti, Orchestra FilarmoniciiBanatul din Timişoara sauOrchestra Naţională Radio, care auprezentat publicului atât lucrăribinecunoscute cât şi opusuri mairar cântate la noi.

Alte concerte ce ne-au atrasatenţia, în afara celor ale formaţiilorcamerale, au fost recitalulviolonistului Alexandru Tomescu, cea interpretat integral celebrele 24de Capricii de Paganini, şi cel alduo-ului Liviu Prunaru (vioară)-Horia Mihail (pian) care au adus înPiaţa Festivalului trei dintre cei maiapreciaţi muzicieni români aimomentului.

Seri deosebite au oferit şiartiştii proveniţi din alte genuri,spectatorii apreciind concertele BigBand-ului Radio şi OrchestreiAngely΄s (aceasta a reprezentat unmoment aparte fiind o orchestrăalcătuită exclusiv din suflători),prezenţa lui Grigore Leşe, promotor

al folclorului românesc autentic şi aformaţiei de muzică veche AntonPann. De altfel, am apreciataceastă iniţiativă a Radio RomâniaMuzical de a aduce, în searadedicată acestui post, muzica luiAnton Pann în Festivalul Enescu,patronul spiritual al evenimentuluifiind asemeni lui Pann fascinat defolclorul românesc, atât ţărănesccât şi orăşenesc.

Piaţa Festivalului nu aînsemnat doar muzică, cei care autrecut prin acest perimetru putândviziona filme documentare saustudia ofertele de la standurile unoredituri sau posturi de radio şiteleviziune de unde îşi puteauachiziţiona cărţi sau CD-uri. Deasemenea, în serile dedicate TvrCultural şi Radio România Cultural,publicul a putut savura şi veritabilespectacole de teatru susţinute detineri actori dar şi de numeimportante ale scenei româneşti.

Dacă agenda deevenimente a fost una pe care oapreciem, trebuie să marcăm şi unalt câştig al Pieţii Festivalului.Acesta priveşte prezenţaînsemnată a publicului la aproapetoate concertele, demonstrând căoamenii sunt dornici să asculte oastfel de muzică. De aceea, trebuiesă salutăm menţinerea unui spaţiuunde spectatorii au liber la muzică,Piaţa numărându-se, de câtevaediţii, printre locurile simbol aleFestivalului Enescu.



Concursul depian: revelaţii,

speranţe,dezamăgiri

Lavinia COMAN

La cea de a 13-a ediţie a concursului de pian s-au prezentat 33 de participanţi din cei 60 înscrişi. Juriula fost alcătuit din Allan Weiss – S.U.A., Akiko Ebi –Japonia, Wolfgang Manz – Germania, Danielle Laval -Franţa, Michael Roll - Anglia, Andrei Pisarev –Rusia,Valentin Gheorghiu şi Dan Grigore – România.Încă de la primul concurent şi pe întregul parcurs alprimei etape, a impresionat nivelul foarte înalt alcandidaţilor. Cei mai buni dintre cei foarte buni s-audovedit a fi asiaticii. Surpriza absolută aacestui concurs au reprezentat-o tineriipianişti din Japonia şi Coreea. Aceştiapar a fi depăşit faza execuţiilor tehnicefenomenale cu care epatau publicul întrecut prin spectacolul virtuozităţii, îndetrimentul înţelegerii muzicale. De dataaceasta, candidaţii veniţi din extremulorient au demonstrat o profundăcunoaştere a stilurilor muzicii europene,un rafinament şi o bogăţie de soluţiiexpresive care ne-au captivat. În acestcontext de competiţie acerbă, cei 11candidaţi români s-au prezentat foartebine, făcând cu toţii o figură onorabilă. Înetapa a doua au promovat 12 concurenţi,între care, spre regretul nostru, nu s-auregăsit Kim Dong Kiu şi Lee Min Sungdin Coreea, Mine Maiko din Japonia,artişti cu programe excepţionale. Darcredem că omisiunea cea mai gravă l-aprivat pe Jingge Yan din China de unparcurs glorios în concurs. Acest tânăr reprezintă ovaloare autentică, prin capacitatea de a crea o lumesonoră transfigurată. Cele trei sonate de D. Scarlatti,alături de întregul său program vor rămâne pentruascultători momente de neuitat din întreaga ediţie.

În etapa a doua, au avut evoluţii memorabileIlya Poletaev din Canada, Bogdan Dulu din România,Akihito Okuda din Japonia, cu o Sonată op. 2 nr. 3 deBeethoven şi Carnaval op. 9 de Schumann nespus defrumoase, Catarina Grewe şi Beppu Yuka din Japonia,precum şi Sung Jenna din Coreea. Au promovat înetapa a treia Ilya Poletaev, Sorin Creciun, CaterinaGrewe Mihai Ritivoiu şi Jeung-Beum Sohn. Am regretatieşirea din competiţie a lui Bogdan Dulu, al căruiprogram a fost şi în această etapă la mare înălţime.

Dintre cei 6 promovaţi în etapa a treia, în afaralui Mihai Ritivoiu, toţi ceilalţi au avut probleme cuinterpretarea lucrărilor lui George Enescu. S-a cântat,

şi de această dată, cu multe note greşit învăţate, fărăînţelegerea sensurilor muzicale, ceea ce e profundfrustrant pentru noi, la concursul care poartă numelemarelui compozitor! Credem că se impune creareaunei oferte de asistenţă specializată din parteaorganizatorilor către viitorii concurenţi, pentru aceastăcerinţă de repertoriu, dacă dorim ca la viitoarea ediţiesă auzim lucrările lui Enescu onest interpretate. Câtdespre celelalte piese din secolul XX, s-au evidenţiatAkihito Okuda cu suita Gaspard de la nuit de Ravel,Sonata a III-a de Scriabin cântată de Caterina Grewe,Regard de l’ Esprit de joie şi Première communion dela Vierge de Messiaen prezentate de Mihai Ritivoiu. Aufost desemnaţi ca finalişti Ilya Poletaev, Mihai Ritivoiuşi Jeung-Beum Sohn. Marele absent al etapei este,după opinia noastră, Akihito Okuda.

Finala a fost marcată de oboseală, atât asoliştilor, cât şi a orchestrei. Astfel, în Concertul nr. 1 înre minor de Brahms, Ilya Poletaev a fost ezitant,neconvingător, iar orchestra filarmonicii clujene, dirijatăde Mihai Agafiţa, a avut decalaje de coordonare,nesiguranţe de atac şi probleme de claritate a

intonaţiei. Concertul nr. 2 în do minor deRachmaninov a fost susţinut într-ovariantă curată, bine lucrată, de cătreMihai Ritivoiu. Apoi, în acelaşi Concertnr. 1 de Brahms, Jeung-Beum Sohn aavut episoade frumoase dar şinumeroase accidente de memorie,cântând fragmentat, fără viziuneaîntregului şi fără un parteneriat viguros,prompt şi suplu cu orchestra. În condiţiiledate, hotărârea juriului de a nu acordapremiul I a fost pe deplin justificată.Premiul al II-lea a revenit lui Jeung-BeumSohn, iar premiul al III-lea a fost primit exaequo de către Mihai Ritivoiu şi IlyaPoletaev. În plus, concurentul român aobţinut premiul special pentruinterpretarea Sonatei în fa diez minor deGeorge Enescu, precum şi premiulpentru cel mai bine clasat român, oferitde Liliana and Peter Ilica Foundation for

the Endowment of the Arts. Trebuie să spunem că oparte a publicului a reacţionat cu nemulţumire faţă deplasarea concurentului canadian pe aceeaşi poziţie cuMihai Ritivoiu, privind strict evoluţia din etapa finală.Credem că soluţia juriului e cea corectă, deoarece IlyaPoletaev a avut realizări excepţionale pe parcursuletapelor precedente, demonstrând o anvergurăsolistică greu de ignorat.

Aşadar, am pornit la drum cu o bogăţieexcepţională de prezenţe valoroase. Tonusulcompetiţiei a scăzut drastic cu etapa a treia, în finalăfiind de negăsit un câştigător clar detaşat. Caspectatori, trebuie să acceptăm realitatea, aşa cum s-aconfigurat de la început şi până la capăt. Cu toateacestea, la sfârşitul ediţiei a XIII-a ne încearcă omelancolie. Se pare că, totuşi, ceva esenţial a scăpatprintre degete. Poate că va apărea la viitoarea ediţie.

Jeung-Beum Sohn



IoanHolender

se hrăneştedin…

„Amintiri”Viorel COSMA

După volumul memorialistic„De la Timişoara la Viena” (2001),bănăţeanul ce şi-a păstrat neatinserădăcinile naţionale – Ioan

Holender – a lansat la recentulFestival internaţional „GeorgeEnescu” (septembrie 2011) o nouăcarte de „Amintiri”: spuse, trăite,dorite. Ediţie îngrijită de GabrielKohn. Traducere de Ioana Rostaş.Postfaţă de Cornel Ungureanu.Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2011, 288pagini. Ieşit la „pensie”, după 19 anide directorat la Wiener-Staatsoper,

unde a înregistrat cel mai longevivparcurs de conducător al instituţieilirice austriece din îndelungata saexistenţă (142 de ani!), IoanHolender a simţit nevoia să-şidescarce „sacul de amintiri”picante, vesele şi triste, intime şipublice, inedite şi tăinuite, adunateîn spatele cortinei unei vieţipalpitante, agitate, de la muncitornecalificat la… tramvaie şidesenator tehnic la o fabrică de…sârmă până la solist de operă,director de agenţie de impresariatartistic, consilier muzical de teatreîn Germania, Elveţia şi Austria,director general al Operei de Statdin inima Europei (Viena). Meritulprincipal al celei de a doua cărţi

memorial ist iceeste că nu sesuprapune deloccu prima, fiindcănumai bogăţiaeven imente lorcelor 19 stagiunipot formaobiectul multorvolume deexperienţe deneuitat, „trăite”,de maximăintensitate. Iarfarmecul depovestitor al luiIoan Holender,dovedit în sutelede interviuriacordate presei,radio-ului şiteleviziunii pemapamond, seconfirmă cu vârfşi îndesat înaceastă cartememorialistică,al cărei titluşchiop (cu

Amintiri… „dorite”?!) nu prea l-amînţeles (Titlul original este foarteclar: „Ich bin noch nicht fertig”.Wien, 2010).

Trecând rapid pestecopilăria şi tinereţea în urbea natală(Timişoara), spre a evita repetareadin prima carte, Ioan Holenderdezvoltă treptat, treptat, în noilepagini, epoca de ascensiune după

plecarea din România (14decembrie 1959), cu amănunteinteresante din cariera de solist(Opera din Klangenfurt) şi Agenţiade impresariat „Starka”, care i-aadus notorietatea profesională demanager impresarial de cântăreţilirico-dramatici. Cred că succeseleeuropene (Elveţia, Germania) înrecomandările lui Holender pemarile scene internaţionale l-aupropulsat în dificilul şi mult râvnitulpost de intendant al Operei de Statdin Viena, adevărat „vice-cancelar”al Austriei. Suita evenimentelor,portretelor de interpreţi,festivalurilor de la Bregenz şiSalzburg, întâlnirile de neuitat cuRiccardo Muti, Carlos Kleiber, LorinMaazel, Pavarotti şi Domingo,dezastrul Aidei de la Luxor (Egipt),coabitarea cu Eberhard Waeckterla direcţia Operei, locul femeilor înorchestră şi la pupitrul dirijoralvienez, turneul în Japonia,premiera Oedipe-ului lui Enescu laBerlin şi Viena, turneul în China,conflictele cu regizorii avangardişti,scandalul şi fabulosul succesfinanciar cu „Balul Operei”,introducerea prompterului şimonitoarelor în fiecare lojă şifotoliu, căsătoria şi copii – bucuriafamiliei Holender, operaţia pe cord-deschis cu implantul de bypass,despărţirea de teatru pringrandiosul spectacol de adio (2010)– constituie doar câteva momentelepline de miez ale cărţii de Amintiri alui Ioan Holender – „transfugulromân” care a schimbat „faţa”Operei vieneze în pragul veaculuiXXI.

Ideea unei post-feţe,semnate de conaţionalul CornelUngureanu, s-a dovedit extrem deinspirată, fiindcă scriitorultimişorean a dezvăluit pasiuneanemăsurată pentru tenis a lui Holi,materializată în celebra scenă de„vulcanizare” a tenişilor făcuţi prafla Viena şi aruncaţi de soţiadirectorului în tomberon, dar…recondiţionaţi pe ascuns la atelieruldin Elisabetin-ul periferic al urbeibănăţene. O carte cuceritoare, greude povestit într-o succintă recenzie.


Toamna Muzicală Clujeană

Aniversări în Festival:Adrian Pop - 60

Bianca ŢIPLEA-TEMEŞ

Eveniment emblematic al Clujului autumnal, ajunsacum la cea de-a 45-a ediţie, Festivalul organizat de cătreFilarmonica de Stat „Transilvania” şi-a făcut un bun obiceişi o onoare din celebrarea muzicienilor urbei. În acest an,locul aniversaţilor îl revine lui Adrian Pop, rector alAcademiei de Muzică „Gh. Dima” (instituţie co-organizatoare a Festivalului), la a cărei creionare de profilmuzical se conjugă perfect perspectiva de creator, cea demuzicolog şi de dascăl. Recunoaştem, nu este sărbătoritdoar compozitorul sau profesorul de înalt rang academic;Filarmonica „Transilvania” omagiază, de fapt, un dragmembru al familiei, căci Adrian Pop a dăruit, până în 2004,mai bine de două decenii din viaţa sa acestei instituţii, fiindîntre anii 1991 şi 1995 directorul ei general. Celebrarea aluat, inevitabil, turnura unuieveniment de casă, în sensul celmai emoţionant şi cald alcuvântului.

Aşadar, „Medalionulcomponistic” pe care Filarmonicadin Cluj i l-a pregătit sărbătoritului afost secţionat, voit, de către autor întrei „episoade” distincte; preferândsă evite programarea în cadrulaceleiaşi seri a unui mănunchi depiese din creaţia proprie, AdrianPop a optat pentru o segmentare aofertei şi, în termeni picturali, aportretului său, inserând în trei seridiferite câteva lucrări ce îl dezvăluiepe creator în dialog febril cugenurile coral, cameral şi simfonic.Această strategie lasă de faptspectatorului răgazul contemplării şi libertatea de a trasasingur liniile de prelungire între etapele creatoare puse înlumină, invitându-l cu abilitate pe meloman să cautecorespondenţe între titluri dar, mai presus de toate, săreconstituie în mozaic identitatea artistică a autorului. Esteechivalentul acelui „pas în spate” pe care contemplarea şiînţelegerea temeinică a unui tablou complex îl impune.

Seara de 2 octombrie a aşezat în ramă, nuîntâmplător, creaţia corală; dincolo de sublinierea afinităţiiautorului pentru cânt, includerea a trei piese în programulsusţinut de Corurile „Soli-Tutti” din Paris şi „CappellaTransylvanica” din Cluj, ţinteşte cu semnificaţia dincolo departitură. Nu a fost greu de intuit omagiul pe carecompozitorul l-a adus tatălui său, maestrul Dorin Pop, unpersonaj cheie pentru înflorirea unei frumoase tradiţiicorale la Cluj, prin munca sa de dirijor al CoruluiFilarmonicii de Stat „Transilvania” şi de fondator alansamblului „Cappella Transylvanica”, în prezent condusde către discipolul său, Cornel Groza. Dacă piesele Horamiresii şi Vine hulpe de la munte, scrise în anii ’70 – ’80 şi-au asigurat de mult succesul şi locul în repertoriul multorformaţii corale prin prospeţimea expresiei, lucrarea înprimă audiţie Les voix de la nuit (2010) adaugă, încompletare, un coeficient poetic de mare adâncime triadei

corale, activat de versurile lui Alfred de Musset (La nuitd’août) şi Alexandru Macedonski (Noapte de mai).Sondând cu fineţe simbolistica nopţii, autorul nu se poatedesprinde de aluzii la madrigalul renascentist, prinstructură, sau la creaţia lui Gesualdo şi Monteverdi, printrimiteri melodice de subsol. Descoperim aici omuzicalizare a cuvintelor într-o versiune modernă prinefecte şi limbaj, ce trădează sensibilitatea şi fibra poeticăascunsă a compozitorului.

Lucrarea Solstiţiu (1979), prezentată pe 14octombrie, sub bagheta dirijorului britanic Paul Mann, îlînfăţişează pe Adrian Pop ca pe un compozitor în plinăascensiune, lansat am spune, apolinic, în prospectareasonorităţilor orchestrale, urmând firul ideatic al uneiancestrale colinde „a Soarelui” ce preamărea naştereaastrului la Solstiţiu. Ne permitem să interpretăm sugestialexicală din titlu, evaluând întreaga sa creaţie la acestmoment aniversar, drept metaforă a emergenţei sale ca şicompozitor pe scena muzicală românească la finalul anilor’70. Adâncirea sa în căutarea sursei de inspiraţie sprezona arhetipului, dar şi reprezentarea sonoră a temei

alese, vorbesc despre un autor deo maturitate a gândirii remarcabilă,la cei 28 de ani pe care autorul îiavea atunci şi care îi defineşte şiazi orizontul.

Recurgând la potenţialultimbral esenţializat al cvartetului decoarde ce reclamă stăpânireadesăvârşită a aplicării procedeuluiunei reducţii de stări şicondensarea lor pe portativ,lucrarea Mătasea şi metalul nu estedecât o nouă recidivă poetică aautorului. Interpretată în primăaudiţie absolută pe 15 octombrie decătre „Cvartetul Transilvan” şidefinită de către Adrian Pop dreptun „eseu sonor”, un „torso”, piesainsuflă muzică versurilor lui Pablo

Neruda, în tentativa poetului de a aborda tematicadualităţii feminin-masculin. Este cel mai recent opus alautorului (2011), alcătuit din toate nuanţele spectruluiexpresiv, turnate într-o formă muzicală cu aspect demonolit. Cei patru interpreţi ai Cvartetului - GabrielCroitoru, Nicuşor Silaghi, Marius Suărăşan şi Vasile Jucan- au pus din plin în valoare universul lucrării saturat însubteran de metaforă, dar care generează sonortransparenţe armonice vecine cu sublimul.

Discipol al maeştrilor Sigismund Toduţă, iar apoi,Cornel Ţăranu, deţinător a numeroase premii cucerite înţară şi străinătate, distincţii ce jalonează un traseucomponistic în crescendo, Adrian Pop ne-a purtat în celetrei seri printr-un labirint semiotic şi muzical, oferindu-sedrept ghid prin detaliile furnizate în programele de sală.Dacă în piesele de tinereţe îl găsim extrem de matur capătrundere, în cele recente îi aplaudăm cu admiraţieprospeţimea, actualitatea şi acea formă de agregarestilistică ce pare să lase toate opţiunile de evoluţiedeschise. Îl felicităm cu căldură pentru instantaneelecomponistice de pe traiectul carierei sale de până acum, îiurăm viaţă lungă şi aşteptăm, curioşi, să vedem cum vanegocia parteneriatul cu muzele în opera sa, pentruurmătorul deceniu.


Aniversări

Constantin Romaşcanula 85 de ani

Viorel COSMA

În vara acestui an, cu ocazia aniversării a patrudecenii de la absolvirea Conservatorului a unei serii destudenţi ce mi-au fost discipoli, l-am reîntâlnit pe colegulConstantin Romaşcanu care – jovial ca întotdeauna – mi-a spus cu zâmbetul pe buze că a împlinit 85 de ani deviaţă, din care trei sferturi din această perioadă s-a întâlnitpermanent cu mine la şcoală, în sălile de concerte, laUniunea Compozitorilor, dându-mi de înţeles, că n-ar firău să aştern pe hârtie câteva amintiri din aceste contacteprieteneşti. Iar argumentul sentimental al legăturilornoastre mergea mai adânc, fiindcă… soţiile noastre aufost colege de canto în tinereţe când noine-am unit destinele. Avea dreptateCostică, în încercarea de a mă determinasă răscolesc amintirile fiindcă nuterminasem cursurile Conservatorului(1948/1949) când ne-am cunoscut primaoară la clasa de cor a profesorilor D.D.Botez şi Ioan D. Vicol, unde se stabileauprimele contacte profesionale dinîndelungatele noastre cariere artistice.Au urmat cenaclurile dirijorilor de coruriamatoare, organizate de ConsiliulCentral al Sindicatelor pe cheiul gârlei,lângă Primăria Capitalei la podulDâmboviţei, apoi la numeroaseleconcursuri ale formaţiilor vocale pemarile scene bucureştene, concertele dela Şcoala de Muzică, viitorul Liceul „DinuLipatti”, din Str. Principatelor Unite, spre ane revedea mai târziu săptămânal, în cancelariaprofesorilor de la Conservator, de unde am ieşit la pensie,după câteva decenii de catedră.

Născut în Basarabia (com. Hânceşti, jud.Lăpuşna) în ziua de 8 iulie 1926, Constantin Romaşcanua mânuit de copil chitara şi vioara, având şansa să-lîntâlnească pe Dumitru Boghiceanu, violonist în orchestralui Grigoraş Dinicu, un excelent pedagog ce i-a stimulat detimpuriu pasiunea faţă de muzică. A peregrinat apoi la Iaşi(Liceul Internat „Costache Negruzzi”) şi Bucureşti (Liceele„Sf. Sava” şi „Matei Basarab”) până când şi-a luatbacalaureatul, spre a da examen (cu succes!) la…Facultatea de Fizico-Matematici. I-a prins bine primaexperienţă, deoarece Costică a învăţat să fie…„matematic” în toate acţiunile cotidiene de mai târziu.Reforma învăţământului (1948/1949) însă l-a obligat săopteze pentru o singură facultate, şi a ales… muzica(secţia pedagogică la Conservator). Aici, i-a ieşit noroculîn cale: profesorii Botez şi Vicol l-au determinat să devinădirijor de cor! Nu a fost o alegere pasageră, ci unatemeinică şi fericită, fiindcă Romaşcanu avea talent şi lacompoziţie, şi la dirijat.

După o perioadă de pionerat la corurile I.O.R.(Industria Optică Română), întreprinderea „MătaseaPopulară” şi Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”,Constantin Romaşcanu a preluat – în 1953 – primaformaţie profesionistă: corul Ansamblului de Cântece şi

Dansuri Populare a Municipiului Bucureşti. Avea doar 27de ani, când a trebuit să facă faţă unor partituri dificile şimai ales unor exigenţe artistice superioare (concertevocal-simfonice opere şi oratorii). Ceva mai mult. A preluatşi bagheta unor spectacole coregrafice şi concertesimfonice. Au fost cinci ani de foc continuu pentru tânăruldirijor care i-au valorificat rapid virtuţile de dirijor.

Pasul hotărâtor de maturitate a cariereiprofesionale de compozitor şi dirijor a lui ConstantinRomaşcanu s-a produs în clipa când a optat pentruînvăţământul artistic, acesta fiind terenul vast şi fertil pecare avea să-l cultive vreme de aproape a jumătate desecol. Profesor de cor la Liceul de muzică „Dinu Lipatti”(1957-1967) şi apoi dascăl la catedra de Ansamblu şidirijat de cor la Universitatea Naţională de Muzică (1962-1986), iar – în paralel – compozitor de muzică vocală(cântece pentru copii, cântece de masă, poeme corale),

au constituit treptele ascensiuniiprofesionale ce i-au adus notorietatea. Adoua şansă a profesiunii muzicale a luiConstantin Romaşcanu s-a numitîntâlnirea cu rectorul Victor Giuleanu carei-a permis să fondeze OrchestraSimfonică a Facultăţii de Compoziţie,Pedagogie muzicală şi Muzicologie ainstituţiei, precum şi largul sprijin deînchegare a acelor formaţii vocale„mânuite” de studenţii care au promovatmarile capodopere ale repertoriuluipreclasic şi clasic universal (cantate,misse, oratori). Muzica apelor şi Odapăcii de G. Fr. Haendel, Cantata nr. 207de J.S. Bach, Die Tageszeiten de G. Ph.Teleman, Missa In tempori belli de J.Haydn şi Missa în Do major, op. 86 deBeethoven – sunt doar câteva dinlucrările vocal-simfonice dirijate de

Constantin Romaşcanu, în care a angajat ansambluri depeste 100 de studenţi şi tineri solişti de perspectivă ce aurealizat cariere internaţionale (Georgeta Popa-Stoleriu,George Crăsnaru, Eduard Tumangian, Gerda Radler,Elena Grigorescu, Mihaela Mărăcineanu, etc.). Tot dinîndemnul rectorului Victor Giuleanu, acelaşi neobositdirijor a încropit cu studenţii Conservatorului aceaformaţie-experiment din viodele inventate de prof. IonDelu, susţinând primul concert televizat. Se poate afirmafără greş, că momentul de reviriment coral după moarteaprof. D.D. Botez în institutul de învăţământ muzical depeste str. Ştirbei Vodă, l-a semnat acest neobositanimator, Constantin Romaşcanu care datorită energieisale molipsitoare a schimbat imaginea corului studenţescîn peisajul artistic bucureştean al anilor 1980-1985.

Compozitor prolific, adesea cu unele concesiipolitice în dauna exigenţelor artistice, ConstantinRomaşcanu a îmbogăţit literatura muzicală corală cucâteva admirabile prelucrării de folclor (Sârba din câmpie,Mândre fete ţesătoare) distinse cu premii internaţionale înFranţa şi Columbia. De o certă popularitate se bucură şiastăzi, cântecele pentru copii pe voci egale, rod alexperienţei didactice la Şcoala de muzică nr. 1 din primiiani de învăţământ. La cei 85 de ani, compozitorii nuîmbătrânesc, aşa că îl aştept pe colegul ConstantinRomaşcanu să mă invite la un concert de prime audiţiicare să-i completeze portretul sentimental de faţă.


Interviu

Oneghin s-anumit Levente

MolnarÎn urmă cu doi ani am

descoperit, la Opera din München, untânăr bariton cu un glas generos şi oprezenţă scenică impozantă şiagreabilă, extrem de charismatic,aflând curând că a plecat dinRomânia (unde revine în fiecarevară, „acasă, în munţi”), că a debutatla Covent Garden în Bărbierul dinSevilla, fiind apoi reinvitat să susţinărolul Figaro, abordând personajediverse şi la München, unde esteangajat. Şi pentru că pe la noiaproape nimeni nu ştie ceva despreel, dar şi pentru că, după ce şi IoanHolender l-a ascultat pe scenagermană, a fost programat săinterpreteze rolul titular din EvgheniOneghin în cadrul Festivalului„Enescu”, l-am rugat să ne spună…cine este?

M-am născut în Remetea –jud. Harghita, un sat vechi şi frumos,dar am locuit acolo doar 5 ani, pentrucă tata, medic veterinar, a fostsolicitat să lucreze la Miercurea Ciuc.Acolo am studiat la Liceul de artă,deşi în acei ani făceam sport,practicând boxul şi, sincer, parcă nu-mi plăcea să cânt, chiar dacă încopilărie mama, care e învăţătoare,mă învăţa melodii de muzicăpopulară şi aşa am câştigat multepremii la diverse concursuri. Darpărinţii insistau că ar trebui să urmezo facultate, aşa că i-au întrebat pe toţiprofesorii mei… la ce aş fi bun, iarprofesorul de muzică le-a spus că eucânt foarte frumos, deci… Fratelemeu este unul dintre cei mai buniviolonişti de muzică populară(studiase la Oradea) şi prin el şi prinintermediul unui pianist am ajuns laMarian Boboia şi m-am pregătit cu elcâteva luni - făceam 400 km, lafiecare sfârşit de săptămână, până laOradea, pentru 2 ore de cânt.Întotdeauna am avut modelemasculine – tata, apoi antrenorulmeu care arăta ca un… DonGiovanni adevărat, apoi profesorulcare era… şi mai Don Giovanni. Amdescoperit că de fapt îmi place săcânt şi eram fericit după ora de canto.

Cred că am reuşit la examen primulpe listă, cu bursă, la universitatea dela Oradea, am renunţat la sport,pentru că pentru mine nu mai existadecât cântatul, chiar dacă am pus 30kg. În an II am luat Premiul I laConcursul „Darclee”, am cântat şi încorul Filarmonicii, dar m-am dus desşi la Cluj, ca să lucrez cu AlexandruFărcaş. Acolo am văzut primulspectacol de operă. Lasfârşitul anului III, am dataudiţie la Academia „Liszt” dela Budapesta, dar acolo mi-au pus că… ’voi cu tehnicadin România sunteţi atât debuni, încât mai bine mergeţidirect la Operă!’ Deci… în2003 m-am dus la Operă, laaudiţie am cântat pe scenamare şi a fost prima oarăcând am abordat o arie cu’sol acut’. A venit IonelPantea la mine, mi-a spus căam intrat cu bursă, că potveni la studio, dar că sunt foarte tânărşi să revin, însă am rămas şi bine amfăcut, pentru că apoi studioul s-adesfiinţat. Am lucrat acolo cu el multMozart, am învăţat mult în general.Din primul an mi-au propus sădebutez la Operă cu rolul DonGiovanni (deşi aveam doar 21 deani), într-o producţie-eveniment la250 de ani de la naşterea lui Mozart.Apoi am susţinut şi alte roluri, dar dinpăcate după doar un an au hotărât casoliştii să nu mai fie angajaţi, ci doarinvitaţi, însă am avut multespectacole pe lună, între 2006-2008,debutând în Contele din Nunta luiFigaro, în Malatesta sau Oneghin. Deatunci au început şi contractele înstrăinătate. Nu am vrut să maiparticip la concursuri, care, cumspunea Bartok, sunt… pentru cai.Dar au venit cei de la Cardiff şi auinsistat să mă duc - nu cred că amcântat prea grozav, mai ales că searasărbătorisem un prieten. M-au sunatsă-mi spună că… am reuşit, aşa căam ajuns în finală şi la secţiunea liedşi la cea de operă – din 3.000 decandidaţi au ales doar 25, eu amprimit un premiu special, deşi eramcam bolnav. Au venit la mine foartemulţi impresari, m-au chemat şi laMetropolitan, propunându-mi să intrula studioul lor, dar am preferatEuropa, mai ales că… nu-mi place săzbor cu avionul. La Salzburg era unproiect pentru tineri, unde din toatălumea au ales 11 solişti, aşa că am

lucrat 2 luni, dar curând am fostîntrebat dacă ştiu Leporello, pentrucă eram invitat să cânt rolul la…Covent Garden, având la dispoziţiedoar o săptămână să-l pregătesc,aşa că am preferat rolul Masetto, pecare însă… nu-l cântasem niciodată.Practic l-am învăţat în 3 zile şi l-amcântat – în 2008 - cu Kwieczen înrolul titular şi cu Papano la pupitru;

apoi m-au reinvitat sădebutez în Figaro, înianuarie 2011. Adevăruleste că la Salzburg (undeam lucrat cu BarbaraBonney, ThomasQuartshoff, FranzGrundheber, MichaelShade), m-a auzit PeterKatona, care mi-a cerut săcânt aria lui Figaro şiprobabil în urma aceleiaudiţii m-au solicitat laLondra. După Cardiff m-aucăutat cei de la

Staatsoper, am avut şi alte oferte, daram optat pentru München – îmi placespiritul german, îmi place Wagner şicred că Opera de aici este cea maibună. Am apărut în Marcello,Sharples, Guglielmo în Cosi fan tuttealături de Laura Tătulescu şi ThomasAllen, în Masetto din Don Giovannidin nou cu Laura şi Kwieczen. Pe dealtă parte, la Bordeaux am debutat înWotan, iar aici mi-au propus să susţinrolul Ford, crezând că… l-am cântatde multe ori, deci a trebuit să intru înspectacol fără nicio repetiţie descenă. Adevărul este că AdrianMorar, cu care colaborasem la Cluj,în perioada în care era directorartistic la Opera din Bucureşti m-ainvitat acolo pentru Don Giovanni,dar nu am dat curs propunerii. LaMünchen am cântat şi în Carminaburana, la Bordeaux m-au rechematpentru Belcore şi pentru concerte.Aici învăţ enorm, vreau să măpregătesc acest la nivel artistic. Amprimit invitaţii în Elveţia, Olanda,Italia, pentru rolul Figaro din Nunta luiFigaro, dar eu prefer Contele, pecare urma de altfel să-l cânt în turneuîn Japonia, dar atunci nu amconsiderat că este cazul să-l abordez(încă). Pentru unele partituri, amsimţit că era prea devreme. Vocea nutrebuie obosită…

Iar după astfel deperformanţe europene, l-am ascultat,în fine, şi la ONB, fie şi în Festival…

Interviu de Anca FLOREA


Pe glob

11

Bienala „Muzica azi“ şiSimpozionul de muzică

contemporanăde la Curitiba

Sorin LERESCU

Impresii dintre cele mai bune despre prima ediţie aBienalei de muzică contemporană „Muzica azi“ şi aSeminarului de iarnă de muzică contemporană de laCuritiba (1st Biennial Festival “Music Today / WinterSeminar of Contemporary Music in Curitiba), manifestăricare au avut loc în Brazilia între 29 august – 4 septembrie2011.

Organizate cu mult entuziasm şi profesionalism deun grup de compozitori brazilieni reuniţi în cadrulDepartamentului de Arte al Universităţii Federale dinCuritiba – instituţie de învăţământ superior de stat, careîmplineşte anul viitor un secol de existenţă – cele douăevenimente muzicale internaţionale au marcat un început debun augur, aş zice, în ceea ce priveşte reflectareafenomenului muzical contemporan într-unul din cele maiimportante centre culturale, artistice şi universitare dinBrazilia: Curitiba.

Mauricio Dottori, Harry Crowl, Márcio Steuernagelsunt câteva nume de compozitori brazilieni contemporanireprezentativi pentru evoluţiile estetice din muzica de azi,din cea mai mare ţară de pe continentul sud-american.Concludente, în acest sens, sunt lucrările lor pe care le-amascultat în Festival, în concertul susţinut de „Duo Fla-∏“(flaut şi pian): As a flower and its butterfly: Symbiosis deMárcio Steuernagel, Quattro scene di Fla-π ed Euridice deMauricio Dottori şi Solilóquio de Harry Crowl.

Márcio Steuernagel este directorul executiv alFestivalului, un compozitor interesant dar şi un dirijor demare talent.

Mauricio Dottori, directorul artistic al Bienalei şiconducătorul Departamentului de Arte al UniversităţiiFederale din Parana, este un compozitor care ştie săconstruiască un traiect sonor cu dezinvoltură şi simţ alproporţiilor.

Harry Crowl, director artistic al OrchestreiFilarmonice din Parana, fost preşedinte al Secţiuniibraziliene a Societăţii Internaţionale de MuzicăContemporană (ISCM-Brazilian Section), este un nume dereferinţă în peisajul componistic brazilian şi internaţional.

Am cunoscut la Curitiba şi alţi compozitoribrazilieni din toate generaţiile, unii dintre ei trăind înGermania sau Austria: Felipe Ribeiro, Fernando Riederer,Jaime Wolfson, Vinícius Giusti, Bryan Holmes, FernandoRocha, Fernando Kozu, Flíblio Ferreira de Souza, RobertoVictorio, Alexandre Torres Porres, dar şi un tânăr violoncelistşi compozitor austriac, de origine poloneză, căruia îi prevădo carieră stralucită în anii ce vin: Tomasz Skweres.

Am remarcat la Curitiba şi un opus cameral al uneitinere compozitoare din Statele Unite, Tania Lanfer: I HaveCome on Foot.

Festivalul a avut ca invitaţi ansambluri şi interpreţidin Brazilia: „Duo Fla-∏“ (Curitiba), „Duo Fernando Rocha eAna Cláudia Assis“ (Belo Horizonte), „2dB Duo“ (Rio deJaneiro), „Trio Sextante“ (Cuiabá), dar şi din Europa:„Platypus - Ensemble für neue Musik“ (Viena, Austria),Ansamblul „Cross.Art“ (Stuttgart, Germania).

Programele de concert au inclus lucrări importantesemnate de nume mari ale muzicii contemporane: KarlheinzStockhausen, Steve Reich, Helmut Lachenmann, NikolausA. Huber.

Au fost şi două concerte simfonice, cel de-al doileacu participarea ansamblurilor „Platypus“ şi„EntreCompositores“.

Primul concert, organizat în cadrul ConcursuluiNaţional de compoziţie CCTG/OSP/UFPR (), a fost susţinutde Orchestra Simfonică din Parana, dirijată de MárcioSteuernagel. Au fost prezentate publicului şi juriului decompoziţie, din care am făcut parte, cele 5 lucrări ajunse înfinală semnate de: Carlos Alberto F. dos Santos (din SãoPaulo) (Abertura Paranaense: O Fandango Mutante),Rogério Krieger (din Curitiba) (Motus Sinfonicus), FernandoKozu (din Maringá) (Os Passos no Rastro), Luciano LeiteBarbosa (din Rio de Janeiro) (Rotações), Flíblio Ferreira deSouza (din Curitiba) (Terra Incógnita).

Câştigătorul merituos al acestei prime ediţii aConcursului naţional de compoziţie CCTG/OSP/UFPR afost Flíblio Ferreira de Souza.

În cel de-al doilea concert, Orchestra Filarmonicăa Universităţii Federale din Parana, dirijată de JaimeWolfson, Lucas Ferreira Fruhauf şi Marcell SilvaSteuernagel, a propus publicului lucrări pentru ansambluriinstrumentale şi orchestră – unele dintre ele în primă audiţie– semnate de tineri compozitori: Simon Vosecek(Migraine/Enxaqueca), Lucas Fruhauf (O tempo, o frio e osrumores), Vinicius Giusti (Sensos), Alexandre Torres Porres((i)Re(f||v)erência), Tomasz Skweres (Concerto paraVioloncelo e Orquestra), Márcio Steuernagel/OrlandoScarpa Neto (Alle Sterne’ ), Fernando Riederer (Alento III).

În ceea ce priveşte prezenţa mea la Curitiba, amfost invitat de organizatori să susţin o conferinţă laDepartamentul Arte al Universităţii Federale din Parana, încadrul Seminarului de muzică contemporană. Le-am vorbitcelor prezenţi – profesori de compoziţie, studenţi,masteranzi, compozitori invitaţi în Festival – despre muzicaromânească de azi şi despre festivalurile de muzicăcontemporană din România.

Am dat, totodată, un interviu la Radio Parana.Amfitrion a fost Harry Crowl, cel care realizează de ani dezile emisiuni de muzică contemporană, multe dintre elededicate creaţiilor contemporane româneşti.

Lucrarea mea Soli Insieme, pentru flaut, pian şipercuţie a fost interpretată în cadrul Bienalei în concertulsusţinut de „Duo Fla-∏“. Celor două interprete, flautistaValentina Daldegan şi pianista Beatriz Furlanetto li s-aadăugat percuţionistul Luís Fernando Diogo.

Am avut plăcerea şi onoarea să-l întâlnesc laCuritiba pe dl. Orcival Henning, consulul onorific alRomâniei, cu reşedinţa în capitala Statului Parana.

M-am bucurat să-l revăd la Curitiba şi pe tânărulpianist şi compozitor Raul Passos, pe care l-am avut audientla Bucureşti, în 2009, la cursurile mele de compoziţie de laFacultatea de Muzică a Universităţii Spiru Haret (în prezentFacultatea de Arte).

Iată cum vizita lui Harry Crowl la Bucureşti, în2006, ca invitat al Secţiunii Naţionale Române a SocietăţiiInternaţionale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC), laediţia din acel an a Festivalului internaţional „MERIDIAN,Zilele SNR-SIMC“, a însemnat începutul unor relaţii decolaborare dintre cele mai fructuoase între compozitoriiromâni şi cei din Brazilia.

Până la urmă, schimbul acesta de idei şi deexperienţe estetice, în general, ne face să ne simţim maiaproape unii de alţii şi, în ultimă instanţă, să comprimămdistanţele geografice prin punţi de frumos şi de expresieartistică.


Zilele muzicii contemporane

Între sacru şi profan

George BALINT

„Atunci cînd drumurile sunt înflorite nu trebuieîntrebate unde duc”, scrie în paginile de prefaţă din caietul-program al Festivalului Internaţional „Zilele muziciicontemporane” de la Bacău. În urmă cu 25 de ani, câţivamuzicieni promotori ai spiritului modern – compozitorul LiviuDănceanu, mentorul ansamblului Archaeus; fagotistul PavelIonescu - actualul director al Filarmonicii „Mihail Jora”-, alăturide ceilalţi doi prieteni şi membri ai trioului Syrinx (flautistulDorel Baicu şi obositul Dorel Gliga ); dirijorul Ovidiu Bălan,directorul de atunci al aceleiaşi filarmonici (în prezent directorde onoare al Festivalului), au pus temei pentru o nouă cale înmuzică, sub forma unei sărbători dedicate muzicii de secolXX. Primul de acest gen în arealul românesc, mic în alură(patru zile a câte un concert cameral şi/sau simfonic), darbogat în substanţă (prin valoarea lucrărilor şi ainterpretărilor), acest festival a crescut consecvent înnumărul anilor, generând cu timpul simetrice reflectări într-oserie de alte festivaluri, din capitală şi alte centre culturale dinRomânia.

În calitatea de conceptor al programului, LiviuDănceanu a tematizat literar fiecare zi de concert cu expresiaunui interval definit prin câte o pereche de limite generice:„între valoare şi succes” – concertul ansamblului Archaeus;„între tradiţie şi modernitate” – concertul trioului Syrinx; „întresacru şi profan” – concertul Filarmonicii „Mihail Jora”; întrenoi şi Bacovia” – recitalurile mezzo-sopranei bucureşteneAntonela Bârnat, în compania pianistei Ozana Kalmuski-Zarea (consultant şi director artistic al Filarmonicii din Bacău),şi a formaţiei instrumentale „Trio Ateneu”.

Am avut ocazia să audiez nemijlocit unicul concert defactură simfonică, programat în a treia seară a festivalului. Unarc genuistic de tip clasic (simfonic, concertant, simfonic),articulat din trei opusuri româneşti, sugerând din diferiteunghiuri coresponedenţa cu genericul tematic. Astfel, întreIson I - versiunea pentru orchestră mare (1973) şi Ison II -pentru 4 partide de câte 4 suflători solişti şi 4 percuţionişti(1976), ale maestrului Ştefan Niculescu, s-a situat piesaunuia dintre cei mai remarcabili discipoli ai lui, LiviuDănceanu cu al său Concerthymne, op.133 - pentru pian şiorchestră de coarde (2010). De-a lungul întregului programne-am aflat constant într-un etos nuanţat de perspectivasacrului, atât ca stare cât şi ca finalitate a unei deveniridinspre profan sau, altfel spus, a unei metamorfozărispirituale înspre sacru. Pe de altă parte, dramaturgia sonorăs-a formulat predominant în arhetipul heterofoniei, statuatăde Ştefan Niculescu, cu riguroase argumente teoretice şi printemeinice compoziţii muzicale, drept una din cele patrucategorii sintaxice din care derivă totalitatea genurilormuzicale. Într-un remarcabil articol publicat în „Romanialiterară” (nr. 19 / 2002), referindu-se la viziunea teoretică aacestui titan al gândirii muzicale moderne, compozitorul DanDediu menţionează: „Trei sunt ideile fundamentale alegândirii muzicale a lui Ştefan Niculescu: 1) raportul dintre unuşi multiplu, 2) teoria sintaxei muzicale (din care se profileazăcercetarea şi aplicarea aprofundată a eterofoniei), 3)principiul “coincidentia oppositorum”. Toate celelalte ideiderivă din acestea.[...] Totodată, în planul ţesăturii muzicale,Unu devine la Niculescu (prin continuarea ideilor enesciene)unisonul, apoi - prin cizelare - obiectul sonor punctual (fie elsunet, ca în Unisonos şi Ison II sau acord (pachet sonor n.n.),ca în Ison I). Multiplicitatea, pe de altă parte, va fi asimilatămai întâi cu textura (o zonă muzicală aglomerată, ce conducespre o percepţie globală a sonorităţii), apoi - pe parcursultimpului - se va închega în “spectrul plus diatonie” (cum îl

numeşte Ligeti) din Cantos sau agregatele acordice imense,asemenea unor coloane de foc din Deisis şi Litanii. [...]Principiul “coincidentia oppositorum” (circumferinţă şi centrula Nicolaus Cusanus) este la Ştefan Niculescu cupolaconcepţiei sale despre muzică. Îl întâlnim pretutindeni: înlucrările simfonice şi în cele camerale, în macrostructură şi înmicrostructură. Este, în fapt, expresia concentrată a aspiraţieicreatorului către integralitate.”

Un alt aspect, neteoretizat ca atare, dar practicat deŞtefan Niculescu în creaţia sa, este raportul dintrecontinuitate şi discontinuitate, prin care dimensiuneatemporală a formei se relevă în plan agogico-dinamic. Spredeosebire de organizarea modală, melodică sau armonică,prin care forma se mulează spaţial, din afară, organizareamişcării (modurilor şi straturilor de pulsaţie) ridică formadinăuntru timpului, ca un relief profilat de energiile telurice, deadâncime. Survine astfel o suspendare a trecerii (alterităţii),prin convertirea spre transcendenţă a sensului entropic,propriu lumii „căzute”. În mai toate situaţiile forma opusurilorniculesciene tinde să desprindă spiritul de dor, călăuzindu-lprotector către plenitudinea solarităţii. De aceea putemspune că muzica sa este sacră fără a fi religioasă, deşiNiculescu omul era profund religios şi, cum spunecompozitoarea Livia Teodorescu, „de o moralitate încăneînţeleasă la adevărata sa valoare”. Totodată, muzica luiŞtefan Niculescu mai are o serie de valenţe aparentparadoxale: este purificatoare fără a fi terapeutic-ambientală,redundantă, ori excesiv abstractă sau elitistă; serveştedevenirii fără condiţia vreunui protocol de oficiere (într-uncadru ideologico-estetic); este clasică fără a fi revolută;exprimă eticul fără a fi moralizatoare. În cele din urmă, edificăprin ea însăşi un templu al tăcerii-în-sunet, fără a pune încentru rostirea vreunui idol. În această taumaturgică tăcerelăuntrică, sublimată prin ascultarea sunetului ca Sine, până şirostirile gândului pot fi septice. Căci ce mai poţi spune (curost) în prezenţa Prezenţei, care tocmai ţi se dăruie? Ison IIevocă o atare stare, de necontenindă prezenţă, necontenit-creatoare.

Temerara întreprindere de a „oficia” sonoritatea celordouă capodopere niculesciene în aceeaşi seară de concert astat sub semnul reuşitei, evoluţiile instrumentiştilorsimfonicului băcăuan împlinindu-se artistic sub baghetareputatului dirijor Ovidiu Bălan, inclusiv în piesa mediană, aconcertului semnat de Liviu Dănceanu, unde, pe podiumulsolistic s-a aflat pianistul Horia Maxim. În plus, la Ison II, amremarcat amplasamentul scenic al diferitelor partide desuflători şi percuţie conform indicaţiilor din partitură (aspectcare nu se respectă, de cele mai multe ori).

Concerthymn se înscrie într-o serie mai amplă delucrări în care Liviu Dănceanu alege modurile bizantine caprimă sursă pentru organizarea melodică. Materialul sonorpare să se adecveaze natural sintaxei heterofoniei,predominantă la nivelul ansamblului de coarde, în vreme cepianul se desprinde adesea în formulări omofone saumonofone, ca de coral cu caracter imnic. Dramatismul seaccentuează printr-o netă delimitare expresivă între solist şiorchestră, în baza relaţiei unu-multiplu. Astfel, în vreme ceorchestra murmură dens-heterofon, pianul dezvoltă o retoricăcu accente romantice, simple dar articulat-declamatoare, într-un stil consecvent sieşi, indiferent dacă se află în segmentepur solistice, cadenţiale, ori acompaniat de orchestră. Formase propagă în etape de dimensiuni asemănătoare, bazate pemodurile octoihului bizantin, şi în a căror finalitatetexturalitatea vocilor orchestrale converge de fiecare datăascensional pe câte un sunet-treaptă redat la unison. Dominăun etos minor, marcat de melodism. Horia Maxim mi s-a păruta fi pus cu elocvenţă accentul interpretativ pe perspectivasolitudinii unei conştiinţe ţărmurite de jur-împrejur devălureala unor umbre profane. În fond, toată rostirea pianuluieste o amplă doină-imn-rugăciune care, pe vreme ce trece setransfigurează, devenind de la stadiul de strigăt – din durereade-a fi, la cel de laudă – ca bucurie şi recunoştinţă pentruharul primit întru fire.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � Noiembrie 2011 13

Acorduri contemporane

Lansare CD– Viorel

MunteanuUnul din evenimentele

petrecute în câmpul celei de a 25-aediţii a Festivalului internaţional ZileleMuzicii Contemporane de la Bacãu (4-7 oct.) l-a constituit lansarea CD-ului IV,dintr-o serie cu lucrãri semnate decompozitorul Viorel Munteanu, lider alfilialei ieşene a UCMR, în prezent şirector al Universitãţii de arte “GeorgeEnescu” din Iaşi. Prefaţat literar cu unremarcabil text semnat de regretatulcompozitor şi muzicolog DanVoiculescu şi sub auspiciile unorvaloroase interpretãri, pe acest nou CDapãrut de curând la Editura Muzicalãsunt grefate patru piese camerale,având diferite formule instrumentale defacturã clasicã: Ipostaze - variaţiuni

pentru clarinet şi pian (Doru Albu,Aurelia Simion); Sonata pentru vioarãşi pian (Cristian Pintilie, MihaelaConstantin); Invocaţii pentru clarinetsolo (Dumitru Sâpcu); Concertinopentru flaut, oboi şi fagot (Trio Syrinx -Dorel Baicu, DorinGliga, PavelIonescu).

Deopotrivãîn expresiile mailirice sau maiabstracte, aspectulunificator al tuturorlucrãrilor de peacest albumdiscografic îlreprezintã stilulretoric, deosebit desugestiv. Deşiinstrumentale înfapt şi caracter, melodiile devinpersonaje rostitoare, “cuvintele”rãsunând cu fireascã spontaneitate înimaginaţia ascultãtorului. Într-oremarcabilã alura scenicã,instrumentele dialogheazã la propriu,

în replici a cãror dinamicã mimeazã unjoc al disputei, nuanţatã uneori delirism, forma deducându-se atât dinsubiect cât şi din caracterul (tonul)“discuţiei”. Melodia, ritmul şi armoniaîşi acordã pe rând momentul de

prioritate. Timbrul esteinsãşi vocea personajuluimuzical a cãrui stare despirit o “trãdeazã”. Nuîntâmplãtor, fondatorulconceptual al festivaluluiZMC, compozitorul LiviuDãnceanu, a programatacest episod de foaier înziua tematizatã subgenericul “între tradiţie şimodernitate”, înaintearecitalului susţinut de TrioSyrinx. O fericitã formulã şipentru a sintetiza verbal

muzica selectatã de Viorel Munteanupentru CD-ul de a cãrui realizare şiapariţie ne bucurãm, dorindu-i o câtmai largã şi perenã audienţã.

George BALINT

Un cor din BucovinaGabriel POPESCU

Am afirmat dintotdeauna, în faţa studenţilor mei sau adirijorilor mai tineri, că profesorul de muzică, dirijorul de cortrebuie să devină, mai devreme sau mai târziu – de voie saude nevoie – un animator cultural, un apostol al instrucţieimuzicale şi al cântului coral, religios şi laic. Înţeleg prinANIMATOR un muzician care, dublat de manager, apoi dementor şi luptător neobosit pentru cauza muzicii corale,influenţează determinat şi determinant climatul artistic, dar şisocial şi general spiritual, al zonei pe care o nutreşte şi dincare îşi trage seva creativităţii: comuna, oraşul, ţara cărorale aparţine.

Am primit, cu bucurie, dovada acestor stări de fapt, înacest sfârşit de vară, lungită nefiresc şi încântător, în mirificaBucovină, la Dorna Candrenilor, comună veche, bogată,aninată obcinilor bucovinene şi aproape lipită de Vatra-Dornei, oraş cosmopolit, cu tradiţii de “bad” habsburgic.

Prilejul acestei experienţe l-a constituit invitaţia lasimpozionul cu tema „Rolul cântului coral religios în educaţiatineretului“, organizat de Primăria, Consiliul local şi ParohiaComunală din Dorna Candrenilor, cu ocazia sărbătoririi a 10ani de existenţă a corului Eclesia din localitate.

Dirijorul corului, acel animator, apostol şi organizatorneobosit pe care îl descriasem mai sus se numeşte GabrielDoroftiese şi este absolvent al Universităţii Naţionale deMuzică în promoţia 2005, la secţia Muzică religioasă. Fiu alpreotului paroh Toma Doroftiese din comună, el însuşiteolog, îşi pregăteşte un doctorat la Universitatea dinConstanţa sub îndrumarea Î.P.S. Teodosie, ArhiepiscopulTomisului. El a înfiinţat acum 10 ani, în primul an deprofesorat la Dorna (predă muzica şi religia la ColegiulAgricol din localitate), cu elevii şi tinerii din zonă, pe care i-apregătit, antrenat, îndrumat în tainele cântului coral, dar i-aşi sfătuit în paşii lor pe drumul devenirii profesionale şiumane.

Corul a devenit cunoscut în zonă – este membru alAsociaţiei Naţionale Corale – a participat la festivaluri şievenimente corale locale şi naţionale, a realizat aproape oduzină de CD-uri şi are în curriculum aproape 100 de

concerte. Repertoriul, preponderent religios, cuprinde lucrăride referinţă din repertoriul românesc clasic, colinde şi cântăritradiţionale, dar şi prelucrări de folclor şi chiar lucrări coralecontemporane.

Întorcându-mă la evenimentul în sine, ţin să subliniezajutorul constant pe care profesorul-dirijorul G. Doroftiese îlprimeşte de la factorii locali, cu o menţiune specială pentrudomnul primar Mafteiu Candrea, dar şi sprijinul duhovnicescşi de îndrumare creativă al Î.P.S. Teodosie, mentorul spiritualşi sufletesc al tânărului dirijor.

Manifestarea a debutat cu o Liturghie şi un Te Deumla Biserica din comună, oficiate de preoţii Toma Doroftiese şiSorin Doroftiese şi a fost onorată de prezenţa activă aArhiepiscopului Tomisului, Î.P.S. Teodosie, ce a slujit alăturide ucenicii săi. Corul Eclesia condus de G. Doroftiese şi detânăra sa asistentă Petronela Tripon (talentată şi stăpână pemeşteşugul dirijoral încă de pe acum), a participat cusmerenie, prin răspunsuri de calitate artistică, la Liturghie şila Te Deum-ul ce i-a urmat.

Apoi în sala de conferinţe a Primăriei (admirabilrestaurată – fosta sală de bal a clădirii ce datează dinperioada chezaro-crăiască a apartenenţei bucovinene) afost organizat simpozionul propriu zis, moderat de cel cesemnează aceste rânduri.

În faţa unui public numeros: profesori, elevi ai şcoliidin localitate, sponsori şi membri ai intelectualităţii luminatedin Dorna Candrenilor, au rostit alocuţiuni conf. univ. dr.Gabriel Popescu, profesorul Gabriel Doroftiese, membri aicorului: Georgiana şi Petronela Tripon, Victoria Popescu,profesori din comună, precum şi primarul Mafteiu Candrea,care a adus în faţa publicului argumentele personale şiinstituţionale pentru care este sprijinită activitatea formaţieicorale Eclesia şi a dirijorului său.

Manifestarea s-a încheiat cu un superb, rafinat recitalde lied şi operă, susţinut de trei artişti lirici clujeni, ce auîncununat o înşiruire de evenimente memorabile pentruDorna Candrenilor, pentru viaţa culturală a zonei,transformând simpozionul într-o realizare de nivel naţional.

Având toate aceste impresii atât de proaspete înmemorie, consider necesară o reverenţă şi un umărpermanent de sprijin pentru aplicatul dirijor-animator GabrielDoroftiese, pentru toţi oamenii curaţi, sinceri şi iubitori demuzică bună, de artă corală, din inima nealteratei Bucovine.


World Music

Muzicăclasică

indiană înFestivalul„Enescu”

Vânători de experienţe inedite,iubitori de exotic, cunoscători ai tradiţieimuzicale indiene sau doar curioşi, cutoţii am renunţat în seara zilei de 18septembrie la concertul susţinut deRoyal Liverpool PhilharmonicOrchestra la Sala Palatului, pentru aasculta la Sala Radio recitalul de sarodal lui Amjad Ali Khan şi al fiilor săiAmaan şi Ayaan Ali Khan, desfăşurat încadrul seriei World Music a Festivalului„George Enescu”. Ar fi impropriu dacăaş afirma că cei trei interpreţi au fostacompaniaţi la tabla (instrument depercuţie acordabil specific pentrumuzica din Nordul Indiei) de VineetVyas şi Satyajit Talwalkar (nu înţeleg dece au fost omişi din orice materialpromoţional), deoarece execuţiaritmurilor indiene denumite talasreprezintă o artă în sine.

Cunoscut încă din Antichitate,sarodul este, alături de sitar, unul dincele mai îndrăgite instrumente cu corziciupite din Nordul Indiei, Bangladesh şiPakistan, despre care se afirmă că esteoriginar din rubabul afgan.

Se face adesea o gravăconfuzie între muzica indiană şi cea deBollywood. Muzica indiană savantă areun grad ridicat de complexitate şi esteorganizată într-o manieră total diferităfaţă de cea europeană. Cântată deansambluri mici, este construită pebaza unor structuri sonore denumiteraga, fiecare dintre acestea exprimândo anumită stare şi fiind pusă în legăturăcu momente ale zilei şi ale anului.Există peste 30 000 de scări muzicalepe care sunt create o multitudine degenuri. Compoziţia muzicală este doaro schemă pe care interpretulimprovizează în conformitate cu regulistricte. Precizia intonaţională esteextrem de importantă, acordajul fiinduneori diferit de la un mod la altul.Ornamentaţia face parte din construcţiaragas-ului şi este elementul stilisticdefinitoriu.

Ustad Amjad Ali Khan (Ustadînseamna profesor sau maestru înlimba arabă) este descendent al şcoliiSenia Bangash stilul Hindustani(muzica clasică din Nordul Indiei, încare sunt prezente influenţe persane).

În tradiţia indiană, apartenenţa laşcolile muzicale nu este de tipulabsolvenţei occidentale, arta fiindtransmisă de la guru la discipol,asemeni practicilor spirituale. Amjad AliKhan este reprezentantul celei de aşasea generaţii a acestei celebre şcoli,tatăl şi maestrul său, Ustad Haafiz AliKhan, fiind muzicianul angajat al caseiregale din Gwalior. Amjad Ali Khan esteprezent pe scene din întreaga lume(Carnegie Hall, Royal Albert Hall,SPLANADE Singapore, Palais beaux-arts, Mozart Hall din Frankfurt, ChicagoSymphony Center, St. James Palacesau Opera din Sydney, Australia suntcâteva exemple), fiind acum la a douasa vizită în România.

Din programul de sală a lipsit... programul. Explicaţia a dat-o chiarstarul serii: muzicienii indieni nu îşistabilesc piesele pe care le vorinterpreta decât cu puţin timp înainte deconcert, depin-zând de stareainterioară caretrebuie să fie înconcordanţă cuethosul ragasului.

Deşi ceitrei interpreţi auadus pe scenaSălii Radio muzicăclasică indiană, unanumit compromistot a trebuit făcut.După cum ammenţionat anterior, ragas-urile suntlegate de anumite momente ale zilei şio execuţie conform tuturor regulilor şirespectând structura standard dureazăîn medie 2 ore. Amjad Ali Khan aexplicat că un concert tradiţional ar fiputut să înceapă la 10 seara curagasuri interpretate de fiii săi (primele5 ore), iar el ar fi concluzionat,spectacolul putând dura astfel până laora 7 dimineaţa. Cel puţin inconfortabilpentru creierul occidental mereu înalertă şi pentru oamenii carecolecţionează experienţe fără a avearăgaz pentru ei înşişi. Protagoniştii s-aurezumat astfel la compoziţii mai puţinelaborate, părţile introductive (alaap)fiind micşorate sau chiar eliminate. Unalt compromis a fost înlocuireatampurei cu un ison generat electronic.

Seara a fost deschisă de însuşiUstad Amjad Ali Khan cu celebrulbhajan Raghupati Raghava, cânteculdevoţional preferat de MahatmaGhandi. Dacă muzica europeană îicelebrează în acest an pe Liszt şi peMahler, pentru India este Anul Tagore,împlinindu-se 150 de ani de la naştereasa. puţini cunosc activitatea samuzicală a poetului. Recitalul acontinuat astfel cu un cântec dinBengal pe versurile lui RabindranathTagore, urmat de partea rapidă a

ragului Durga. Shri Durga este MareaZeiţă, Mama Universului , cea care îşisalvează devoţii în orice împrejurare.Un moment foarte bun pentruinterpretare acestui Raga, deoarece seapropia Navaratri, sărbătoarea în caretimp de 9 nopţi este venerată Zeiţa.

Al doilea segment alconcertului i-a adus pe scenă pe cei doifii ai maestrului, Amaan şi Ayaan AliKhan, care au interpretat RaagRageshree în două construcţii ritmicediferite, prima in 10 timpi şi a doua în14 timpi, urmat de Raag Bihag. Amaan,mai experimentat, a strălucit înimprovizaţii, însă cei doi percuţioniştiau oferit momentele de virtuozitate într-o sincronizare perfectă.

Nu aceeaşi sincronizare a fostposibilă în momentul în care cei treimuzicieni s-au reunit pentru ultimulmoment al spectacolului, când Ayaanera mereu în urmă. În interpretarea lui

Raag Kirwani,Maestrul a dominatîntregul spectacol,improvizaţiile sale fiindtehnic mult pestenivelul celor realizatede Aman şi Ayaan. Osurpriză a fostintroducerea în temelede improvizaţie aPeriniţei transpusăRaag Kirwani.

P u b l i c u lromânesc are extrem

de rar şansa de a lua contact cuadevărata artă indiană. Există ONG-uricare cu au avut sprijinul AmbasadeiIndiei pentru a promova culturaindiană, însă atât la festivalul NamasteIndia, cât şi cu alte ocazii, s-a mersmult prea mult pe fusion în detrimentulautenticului, ajungându-se până lakitch. Surprinzător, câţiva artişti românicare au studiat un număr de ani în Indiaau avut iniţiativa de a susţine recitaluride muzică clasică indiană pe diferitescene din Bucureşti şi din ţară.

Foarte interesantă a fostintroducerea seriei World Music înFestivalul Enescu, ce a conţinutspectacole cu muzică din diferiteconţuri ale lumii, dar şi muzicăcontemporană cu influenţe exotice.Concertul familiei Ali Khan a fost unbinevenit suflu de autentic, în ciudaconcesiilor care s-au făcut pentruscena bucureşteană. Am admirat înaceastă seară de septembrie unadevărat artist indian cu un puternicfond spiritual, al cărui crez estesinceritatea artei manifestată prin„sunetul pur” (Articol realizat încolaborare cu Anne-Marie Ene,specialist în muzică clasică indiană,stilul Hindustani).

Cleopatra DAVID


Competiţii

ConcursulŞTEFANRUHA

Grigore CONSTANTINESCU

Împlinirea a optzeci de ani de lanaşterea marelui artist Ştefan Ruha acoincis, la începutul lunii octombrie, cutradiţionalul festival „Zile muzicalesătmărene” şi desfăşurarea celei de aIII-a ediţii a Concursului internaţional devioară „Ştefan Ruha Istvan” (7 – 9octombrie). Evocarea personalităţiimuzicale omagiate ne sugerează unimpresionant drum de împlinire, de-alungul carierei. Vorbind despre tânărulmuzician, unul dintre criticii care i-auurmărit primele decenii de solistică,Jean-Victor Pandelescu, ne oferă odescriere impresionantă a evoluţiilorsale concertistice. Într-o cronicăpublicată în 1953 citim: „Temperamentviguros şi năvalnic, dispunând de oforţă artistică înnăscută, Stefan Ruhacântă cu naturaleţe şi uşurinţă. În mânasa, vioara...pare o jucărie minunată.Violonistul posedă nu numai uşurinţaexecuţiei, dar şi căldura unui ton plin şiputernic ce răzbate departe şi care, însunetele grave, sunt de o răscolitoareforţă emotivă.” După laurii cuceriţi înacea perioadă la Concursul naţional al

tinerilor solişti şi la Festivalul Tineretuluişi studenţilor din 1953, numeleinterpretului se impune prinnumeroasele sale performanţe. Este demenţionat că personalitatea lui StefanRuha, la momentul respectiv strălucindprin tinereţea talentului său, s-a făcutremarcată în lumea muzicii prin lauriiconfruntărilor competiţionale (P.I.Ceaikovski-Moscova, JacquesThibaud-Paris) şi cucerirea Premiului Iîn prima competiţie internaţionalădedicată, în 1958, lui George Enescu.Istoria Festivalului şi concursuluienescian rămâne astfel pentrutotdeauna legată de numele lui StefanRuha, de victoria sa artistică, ceea ce aurmat în drumul vieţii parcă ar fi,simbolic, consecinţa momentului.Simpozionul dedicat memorieimuzicianului, desfăşurat în timpulconcursului la care am asistat acum, ademonstrat cu prisosinţă ideea aceastaîn cuvântul participanţilor şi proiecţiafilmului realizat de doctoranda MirelaCapătă din Cluj-Napoca.

Sub conducerea lui RudolfFatyol, directorul general al Filarmonicii„Dinu Lipatti” din Satul Mare, aceastăediţie a reunit în juriu reprezentanţi aiviolonisticii din România – DanielPodlovski, Mihaela Tomescu,preşedinta fundaţiei RememberEnescu, din Ungaria – Śarosy Gyorgyde la Debrecen, şi Duşen Kaseinov, dinTurcia, Ankara şi subsemnatul dinpartea Uniunii Criticilor Muzicali.Problema participărilor competiţionale,în această perioadă, continuă să fiecritică, astfel, din cei 15 violonişti

înscrişi, au participat doar 8, selecţiadrastică reducând participarea, în etapaa doua, la doar 4, din care finaliştii cuobţinut două premii. Este vorba destudentul Valentin Şerban de laUniversitatea Transilvania, îndrumat demaestrul Ilarion Ionescu Galaţi şistudentul Gyenge Tibor, îndrumat laHochscüle din Gratz de către solistaSilvia Marcovici. Problemele observateîn timpul desfăşurării competiţiei aufăcut remarcate performanţele detehnică şi obţinerea unor versiuniconvingătoare în repertoriu (pentruconcerte de Mozart, Ceaikovski,Glazunov, sonate solo de Bach, piesaobligatorie – Dansuri româneşti deBartok). Selecţia destul de severă ţineseama şi de moştenirea artistică amăiestriei solistului şi profesoruluiŞtefan Ruha, obligatoriu de păstrat încriteriile de evaluare pentru juriu. Înatmosfera pozitivă a climatuluifestivalier (cu recitaluri susţinute de Danşi Liana Podlovski, Bianca, RemusManoleanu şi actorul Victor Rebengiuc,simfonicul Filarmonicii dirijate de FranzLamprecht), reţinem talentul tânăruluiValentin Şerban, deţinătorul premiul Idatorită interpretării expresive şi artisticargumentate a Concertului deGlazunov. În harta competiţională avieţii muzicale româneşti, această a III-a ediţie apreciem că se înscrie pe liniaexigenţei şi calităţii ce conduceparticipanţii spre alte întreceri de tinerimaeştrii şi, fireşte, afirmări în cariereinternaţionale. Valentin Şerban esteunul dintre candidaţii unui un astfel deviitor.

Duelul viorilorGrigore CONSTANTINESCU

Creativitatea, în gândirea unui organizator destagiune, se poate îndrepta nu numai spre repertoriu, casuccesiune de evenimente. Totodată, regăsim interesul săuîn ideea de spectacol, capabilă a atrage interesul publiculuicare, dornic să asculte, este captat şi de ambianţa unorreprezentări scenice surprinzătoare. O recunoaştemuzicologul Oltea Şerban Pârâu ca autor al turneuluiextraordinar de recitaluri intitulat „Duelul viorilor”. Itinerant cadesfăşurare, turneul a propus întâlnirea a doi interpreţiromâni de renume în actualitate – Liviu Prunariu şi GabrielCroitoru – însoţiţi în acelaşi parteneriat de pianistul HoriaMihail, pentru călătoria lor muzicală desfăşurată între 26septembrie şi 6 octombrie (Târgu Mureş, Braşov, Bucureşti,Cluj Napoca, Timişoara, Craiova). Proiectul este performantdin mai multe puncte de vedere căci, spune Oltea ŞerbanPârâu în programul de sală al evenimentului: „Duelul vioriloreste, la prima lui ediţie, întâlnirea a trei trasee artistice diferiteajunse la maturitate, care se confruntă simbolic pe scenăatrăgând atenţia asupra unor performanţe individuale caremerită mai multă vizibilitate decât cea de care beneficiazăfiecare în parte.” Se adaugă la aceste observaţii, faptul căinterpreţii aduc pe scenă perspectiva istorică a legendei, prininstrumentele cu care cântă, Liviu Prunariu pe o vioarăStradivarius (construită în 1694, vioară oferită de OrchestraConcertgebow din Amsterdam), iar Gabriel Croitoru pe o

vioară Guarneri del Gesu (construită în 1730 de celebrullutier Giuseppe Guarneri, vioară ce a aparţinut lui GeorgeEnescu). Să recunoaştem, realizarea duelului vine dinabilitatea mânuirii arcuşelor, nu din identificarea noastră cuexperienţa de audiere a celor două viori, cu o sonoritateoricum „vrăjită” . Deci, spectacolul a aparţinut mai ales celordoi maeştrii, invitaţi ai studioului de concerte, unde sedesfăşura, pe scenă ...duelul. Alcătuirea programului are oanume strategie, în care Liviu Prunariu, pe deoparte, cântămuzică romantică lirică (Ceaikovski, Brahms, Massenet) şivirtuoză (Bazzini) iar Gabriel Croitoru răspunde cu piesecelebre din repertoriul unor violonişti de la pragul secoluluiXX (Sarasate, Provost, Kreisler). Odată parcursă etapa„reverenţelor”, am impresia că a urmat seria surprizelor, cândcei doi violonişti au dialogat pe muzică aproape necunoscutăîn repertoriul de recitaluri (Grand Duo op. 57 de Beriot, Duoîn re major de Spohr), atrăgându-l pentru final şi pe pianistulcare îi susţinuse în microrecitalurile din prima parte, pentrucele Cinci piese de Şostakovici. Nu trebuie să ne întrebămcum s-a ales acest repertoriu, dar merită să mulţumimartiştilor pentru cum l-au cântat. Biografiile lor, deşi diferite,au ca reper comun al carierei atracţia sentimentală pentrupământul natal. Captivantă idee, apreciabilă reuşită care,cum spune tot Oltea Şerban Pârâu, devine un „motiv caDuelul viorilor să continue mult timp de aici înainte înipostaza lui de proiect cultural naţional.” Răspunsul de sprijinal coproducătorilor (TVR 3, Radio România Regional),partenerilor (Muzeul naţional „G. Enescu, Direcţia FormaţiiMuzicale Radio Romania), cofinanţatorilor (AFCN),susţinătorilor şi sponsorilor ni se pare firesc pentru acest primeveniment din serie, dar şi pentru ceea ce defineşte ideeaunui spectacol muzical de „cursă lungă”.


Pontica

Prima ediţie aFestivalului“Per - Art”

(I)Mariana POPESCU

Prima ediţie a FestivaluluiInternaţional de Creaţie şi Interpretare“PER-ART”, s-a desfăşurat în perioada29 august – 11 septembrie 2011, laConstanţa, având ca generic o temăsugestivă: “Spaţiul poetic al MăriiNegre” (“Black Sea Space Poetry”), subpatronajul Universităţii Ovidius dinConstanţa – Facultatea de Arte(Catedra de Arte Plastice şiDecorative).

Numele festivalului Per – Art îşiare originea în egipteana veche,însemnând Templul Artelor, care„transcende toate culturile şi religiile”.

Directorul Festivalului, conf.univ. dr. Daniela Ţurcanu Caruţiu aprezentat motivaţia organizăriiFestivalului: „artele vizuale, alături demuzică pot să creeze un tot unitar şi sădea o identitate a locului, care seextinde în Bazinul Mării Negre şi caretrece prin spaţiul ortodox, catolic şimusulman şi recuperează toateculturile prezente şi trecute, asemenispiritului poetic al lui Ovidius, caretraversează epocile şi domină astăzispaţiul Mării Negre”.

Organizarea Festivalului pedouă secţiuni: Creaţie Arte Vizuale şiInterpretare Muzicală, a favorizatimplicarea în Proiect a 32 studenţi dinşase ţări: Serbia, Moldova, Ucraina,Turcia, Portugalia, România:Facultatea de Muzică din Oradea,Universitatea Naţională de MuzicăBucureşti, Facultatea der Artă -Universitatea „Ovidius” Constanţa,Academia de Muzică „Gheorghe Dima”Cluj-Napoca.

Timp de două săptămâni, s-audesfăşurat ateliere de lucru, expoziţii depictură, conferinţe, patru recitaluriinstrumentale şi două concertesimfonice, susţinute de studenţiiparticipanţi.

În primul recital instrumental,au evoluat Jelena Vojvodic din Serbia(corn), Seray Venus Temel din Turcia(violoncel), acompaniată de lect. univ.dr. Nejla Ionescu, Marcos ViniciusAlmeida din Brazilia, (flaut), MirijaJevtic din Serbia (percuţie), MykhailMorozkyn din Ucraina (vioară),acompaniat de prof. Andrada Ştefan,încântând publicul cu interpretările lorremarcabile.

În cel de-al doilea recital

instrumental, au evoluat trei tinerevioloniste de la Colegiul Naţional deArtă “Regina Maria” din Constanţa,care s-au afirmat în competiţiinaţionale, fiind invitate în Gala Tinerilorinterpreţi din cadrul Festivalul “GeorgeEnescu”: Emilia Botezatu (J. Massenet– Meditaţie), Andrada Iuga (Bartók –Şase dansuri româneşti) şi Diana Iuga(Sarasate – Romanţa andaluză, Mozart– Concertul nr. 4 – partea I).

S-a evidenţiat în mod deosebitflautistul brazilian Marcos ViniciusAlmeida, masterand la renumitaUniversitate din Coimbra – Portugalia,prin prestaţia sa demonstrând că esteun instrumentist la care se simte dejaexperienţa scenei. Tânărul flautist asurprins prin sunetul elaborat şi frazainteligent construită, pe un repertoriualcătuit din Debussy – Sirynx, AryFerreira – Nocturna şi compozitorulcontemporan Villane Côrtes – Cinciminiaturi.

Ioan Caruţiu, student în anul III,la Universitatea Naţională de Muzicădin Bucureşti, a demonstratsensibilitate şi maturitate îninterpretare, abordând un repertoriupretenţios: Debussy – Les sons et lesparfumes tournent dans l’air du soir şiEnescu – Preludiu în fa# minor.

În cel de-al treilea recital, auevoluat violonistul Burak Yasil dinTurcia, student la Izmir (partea I dinSonata în mi minor de W.A. Mozart),cornistul Mykola Melnik, student laAcademia Naţională de Muzică „P.I.Ceaikovski” din Kiev (Concertul nr. 4 deW.A. Mozart), Deniz Gorduren, învârstă de 16 ani, student la vioară laConservatorul din Izmir (Preludiu şiAllegro de Kreisler), clarinetistul UstymMelnik - student la Academia Naţionalăde Muzică „P.I. Ceaikovski” din Kiev,care impresionat auditoriul prin tehnicasa interpretativă, în Concertul nr. 4 deCarl Maria von Weber.

O adevărată revelaţie aconstituit-o prezenţa în recital aviolonistei Aurora Luca-Zodieru.Absolventă a Colegiului Naţional deArtă “Regina Maria”, în anul 2009,Aurora Luca-Zodieru, a fost admisădirect ca studentă în anul II, la HauteÉcole de Musique din Lausanne, pecare l-a absolvit în 2011. Tânărainterpretă urmează cursuri de Masteratla Universitatea de Muzică din Graz, laclasa renumitei violoniste de origineromână Silvia Marcovici. Aurora Luca-Zodieru a fermecat publicul prininterpretarea elaborată a Variaţiunilorpe o temă originală de Weniawski.

Cel de-al patrulea recitalinstrumental a reunit un număr de şaptestudenţi: Alaz Abana – violă, din Izmir,Turcia (Sonatina de A. Dvořak, partea Işi II), violonistul Can Balcik Moretti de laConservatorul de Stat “Dokuz Eylül” din

Izmir, Turcia (Brahms – Sonata I).Clarinetistul Mykola Melnik student laAcademia Naţională de Muzică „P.I.Ceaikovski” din Kiev a interpretat înmod magistral Concertul nr. 1 de LevKolodub.

Rustem Menjitov, student alUniversităţii Tehnice şi PedagogiceCrimeene, Simferopol, Crimeea, aprezentat la trombon Balada deOlenikov şi Concert de N. Rimski-Korsakov.

Alkim Berk Onglu, student laConservatorul de Stat „Dokuz Eylül”,Izmir, a interpretat la vioară Scena debalet de Charles Bériot.

Clarinetistul Ustyn Melnik de laAcademia Naţională de Muzică „P.I.Ceaikovski”, Kiev a prezentat Capriciulnr 18 - Schiţe spaniole de Olencik. Înîncheierea recitalului, a evoluattalentatul trompetist Arsen Khieziev,student la Academia Naţională deMuzică „P.I. Ceaikovski”, Kiev.Acompaniat la pian de lector univ. dr.Gabriela Oprea, a interpretat Concertde Franz Neruda. Fiind foarte aplaudat,la bis, Arsen Khieziev a surprinspublicul, interpretând de data aceastala pian, o lucrare de jazz.

La acest amplu Proiect auparticipat şi un număr impresionant destudenţi plasticieni de la Academia deMuzică, Teatru şi Arte Plastice dinChişinău, Academia Naţională de ArteFrumoase şi Arhitectură din Kiev,Universitatea Mimar Sinan din Istanbul,Universitatea Tehnică şi Pedagogicădin Simferopol – Crimeea,Universitatea Ovidius.

La Art Boutique Gallery a avutloc vernisajul expoziţiei cuprinzândlucrările inspirate de farmecul MăriiNegre, într-o frumoasă armonizare aimaginii cu sunetul, vernisajul fiindînsoţit de un scurt recital instrumentalsusţinut de Marcos Vinicius Almeida laflaut (Debussy – Syrinx), Can BalcikMoretti la vioară (Bach – Suita în reminor, partea a IV-a), Ustym Melnik laclarinet (Ph. Em. Bach – Solfegietto şiOlencik – Capriciul nr. 12), MychalloMorozikin la vioară (Melodie popularădin Crimeea).

Un rol important în realizarearecitalurilor l-au avut corepetitorii careîntr-un timp record şi-au însuşit cuprofesionalism un număr mare delucrări, susţinând partituri din cele maidiverse perioade ale muzicii: lectoruniv.dr. Gabriela Oprea şi lector univ.dr.Nejla Ionescu de la Facultatea de Arte– Universitatea „Ovidius”, prof. AndradaŞtefan de la Colegiului Naţional de Arte”Regina Maria” şi corepetitor IngaDăşanu de la Teatrul Naţional de Operăşi Balet “Oleg Danovschi”.

(Va urma)


Oaspeţi

„Doresc să-lintroduc peEnescu înrepertoriul

meu”Madeleine KARACAŞIAN

Ediţia 2011 a ConcursuluiInternaţional „George Enescu” mi-aoferit prilejul de a-l cunoaşte pe tânărulviolonist armean HAIK KAZAZYAN(n.1982), care a cucerit premiul al II-lea„ex aequo” (premiul I nefiind acordat)cu o altă tânără interpretă, violonistaAlexandra Conunova din RepublicaMoldova.

Mi se pare semnificativ săamintesc de prima ediţie, din 1958, a

acestui prestigios concurs, cândtânărul violonist Varujan Cozighian acucerit tot premiul al II-lea, afirmându-se foarte curând în viaţa noastrămuzicală ca solist şi concert-maestru alFilarmonicii „George Enescu”, ceea cedovedeşte că armenii pot fi talentaţi şibuni muzicieni, indiferent pe cemeridiane se află ei. Şi mai existădestule exemple...

Încă după etapa a II-a aactualului concurs, în presa noastră s-aconsemnat „magistrala prestaţie a luiHaik Kazazyan, care a mers încrescendo continuu, începând cuFantezia în Do de Schumann,continuând cu spectaculosul I Palpiti dePaganini şi până la înţelegerea şirealizarea deplină a Sonatei a II-a deEnescu – de fapt cea mai bună dintoată etapa.” Într-adevăr, tânărulviolonist a evoluat de la o etapă la alta,

trecând asemenea unui profesionistprintr-un nou Enescu şi, în Finală, custrălucitorul Concert pentru vioară,op.35 de P.I.Ceaikovski, acompaniat decătre Orchestra Filarmonicii „Moldova”,dirijată nuanţat de maestrul GheorgheCostin.

La ieşirea de pe scena Finalei,când se ştia oarecum clasamentul şi,odată scăpat de stresul concursului, l-am rugat pe Haik să stăm de vorbădespre începuturile sale:

- Probabil ştiţi că m-am născutla Erevan, unde am absolvit Liceul demuzică „Sayat Nova” cu regretatulLevon Zoryan, un foarte bun profesorcare a decedat în 1997, chiar în anulcând am terminat şcoala, după ce cutrei ani înainte cucerisem, la 12 ani,premiul I la Concursul republican devioară care poartă numele lui AvetGabrielyan.

- Cel ce a făcut parte aniîndelungaţi din celebrul Cvartet„Komitas”, prezent în câteva rânduri laBucureşti sau alături, printre alţii, de

Mario Brunello,participant anulacesta la Festival.Dar să continuăm.

- Imediat apoi,tot la Erevan, amcucerit Marele Premiula Concursul devioară „Amadeus-95”,ceea ce mi-a prilejuitinvitarea la câtevaconcerte în Europa.Astfel că se impuneasă-mi continui studiilefie la Moscova, fie înSUA. Am optat pentruMoscova, căci am

avut şansa să întâlnesc un mecena laun mare concert din cadrul „Zilelorculturii armene” din capitala rusă, undeam interpretat „Melodii lăutăreşti” deSarasate, lăsând o bună impresie. D-lLevon Hovhannisyan, acel om deafaceri s-a oferit să mă sprijinefinanciar dacă vreau să-midesăvârşesc studiile. Fiind încă uncopilandru, m-am mutat cu părinţii laMoscova, unde am devenit preferatulprofesorului Edward Grach laConservatorul „Ceaikovski”. Dar nunumai atât. Acesta m-a purtat cu elpretutindeni, unde susţinea concerte, lamaster-class-urile sale şi m-a promovatla concursuri internaţionale.

- Aşa se explică probabil şicelelalte premii internaţionale, ceea ceînseamnă multă experienţă încompetiţii.

- Este adevărat că am obţinut oserie de premii atât în Germania,Polonia, Elveţia, cât şi în Rusia, maiales, la Concursul „Ceaikovski”, undeam interpretat Concertul luiHaciaturian, despre care ştiţi că este oadevărată piatră de încercare pentrutinerii interpreţi.

- Care vă sunt compozitoriipreferaţi?

- Îmi plac toţi, dar mă simt maiapropiat de cei romantici, din secolul alXIX-lea, căci ei au creat o muzică ce-ţipermite să-ţi dovedeşti posibilităţileinterpretative.

- Aşa cum aţi făcut-o în Finalade aici cu Concertul de Ceaikovski. S-aspus că, în general, aveţi „o violonisticăstrălucitoare şi o linie mai clasică îninterpretare”, cântând ca un adevăratprofesionist, cu un evident mesajmuzical.

- Poate că datoritănumeroaselor turnee în SUA, Japonia,Anglia, Germania, Franţa, Scoţia,Irlanda, Cehia, Olanda şi Rusia.

- Revenind la acest concurs,presupun că muzica lui Enescu a fost onoutate...

- Până de curând ştiam despreel mai mult ca de un mare violonist.Cunoşteam lucrări ale sale pentruvioară, dar nu le interpretasem. Îmiamintesc bine de interpretarea Sonateia III-a în caracter popular românesc decătre Yehudi Menuhin şi sora saHephsibah Menuhin, o creaţiestrălucită. Doresc să-l introduc peEnescu în repertoriul meu.

- Ce urmează după Bucureşti?- După o scurtă odihnă, voi

concerta la Moscova şi în 4-5 oraşe dinRusia, apoi la Londra, unde am şi făcuto specializare. Voi lua în primire şiclasa mea de vioară de laConservatorul „Ceaikovski”, pânăacum fiind doar asistent al prof. Grach.Dar cred că predatul ar trebui să-l laspentru mai târziu. Deocamdată să cânt.Când voi avea o vioară performantă*,sper să pot evolua în cadrul viitoarelorfestivaluri „Enescu” şi trebuie ca anulviitor să mă concentrez mai multasupra unei pregătiri minuţioase şi săpot participa la faimosul Concurs„Regina Elisabeta” de la Bruxelles,ceea ce mi se pare cel mai important.

- Mult succes!

* Pentru prima oară, d-l FlorianLeonhard, din partea firmei „FineViolins London” a oferit tânăruluilaureat o veche vioară italiană.


Performanţă

London WindsMircea ŞTEFĂNESCU

Este fără îndoială cât se poate de meritoriufaptul că, graţie Institutului Cultural Român, de doi aniîncoace avem privilegiul de a ni se oferi posibilitatea dea aplauda la Ateneul Român interpreţi şi formaţiimuzicale de valoare şi performanţă certă din contextulnaţional şi internaţional. Este de spus totodată şi căselecţia acestor artişti este foarte severă şi desprinsădintr-o zonă a informaţiilor în domeniu la care doarrareori pot accede Filarmonica bucureşteană sau ceicare fac programele la Sala Radio. Nu este aici locul săfac o retrospectivă. Trebuie să subliniez doarinvariabila marcă de elită care prezidează acesterecitaluri şi concerte şi implicarea profesională, cudevotament şi răspundere, a Institutului CulturalRomân, inclusiv în susţinerea financiară a acestora.

Astfel, recitalul din seara zilei de 18 octombrie laSala mare a Atenului Român la care a fost invitat pescenă cvintetul de suflători London Winds din MareaBritanie, s-a definit din primul moment într-o superbă

fuziune dintre harul muzical şi conştiinţa că reuşita înarte nu este un act voliţional, ci mai mult, o stare despirit.

Am ascultat Dansurile româneşti de BelaBartok, în transcripţie, desigur, dar asta nu ne-a apărutca o reverenţă făcută audienţei, ci o reflectare a acesteifrumuseţi continue în absolut. S-au încadrat muzicieniibritanici cu un atât de revelator firesc în universul desplendori şi singurătăţi cosmice al acestei muzici, încâtam avut senzaţia fulgerătoare a unei prime audiţii, cel

puţin la Bucureşti, pentru că nu am de unde şti dacăLondon Winds a mai pus această capodoperă şi în alteprograme.

Cele 17 variaţiuni pentru cvintet de suflătoride Jean Michel Damase – compozitor britanic născut la1928 – este o probă de virtuozitate componisticăsuperioară, interesantă prin rigoare şi luminiscenţă, şiprintr-o anume largă respiraţie a lucrului bine făcut.Viziunea componistică generală este aici clasică, dargreu de obiectivat astăzi. Muzica lui Jean MichelDamase nu poate fi confundată cu o alta, ea esteautentică în contextul muzicii britanice aflată încă subcupola muzicii lui Haendel şi a lui Felix Mendelsohn-Bartoldy.

Aurorae de Dan Dediu poate fi denumită şi fărănici o supraevaluare, o Simfonie de cameră pentrucinci instrumente soliste. Şi nu fac aici o pledoarie pro-domo. Această lucrare de Dan Dediu este spectacularăşi plină de vivacitate. Compozitorul conferă un plinrelief evenimentelor sonore, într-o lume care este eaînsăşi evenimenţială. Dan Dediu scrie o muzică, cuaceastă stranietate de titlu Aurorae, care ne face săiubim primăvara, chiar dacă dansăm şi cu himerelefertile. Pentru că această muzică este dans însublimare şi scenă de teatru în care personajelesonore îşi susţin partitura dramatică, de la amiezelestrălucitoare, până la îndurerările sfâşietoare.

Virtuozitatea componistică, alături de tandemulîntre ingenuitate şi buna–credinţă, fac din aceastăcompoziţie a lui Dan Dediu o operă situată dincolo desituaţiile-limită, şi acest lucru este atât de frumos...

Sonata în si bemol major K 454 de Mozart,Summer music de Samuel Barber şi cele Cincicântece vechi maghiare de Farkas Ferenc, atât dediferite ca valoare şi structură artistică şi mentală, auîncheiat acest recital aplaudat îndelung de public.

Acum este locul să ne oprim asuprainterpreţilor: London Winds este o prestigioasă formaţiecamerală în spaţiul cultural euro-atlantic, şi, desigur şicea mai afirmată în specificul instrumentelor de suflat.Cartea de vizită a acestor muzicieni britanici esteimpresionantă, dar şi mai impresionant este să-iasculţi. Ei sunt Michael Collins, clarinet, PhilippaDavies, flaut, Gareth Hulse, oboi, Nicholas Korth, cornşi Robin O’Neill, fagot. Fiecare în parte sunt admirabilişi de o ireproşabilă ţinută în raport cu partitura. La ei nuapare ceea ce este estimarea simplificatoare şiegalizatoare a valorilor spirituale. London Windscristalizează artistic partitura componistică prinutilizarea unor mijloace tehnice şi de de expresiediverse, multicolore şi de vibraţia desăvârşirii. Am fostastfel binecuvântaţi de întâmplarea vieţii de a-i fi auzit,de a-i fi privit cum trăiau muzica, propria lor respiraţie,propria lor definiţie, propria lor condiţie de a fi.

Felicitări Institutului Cultural Român, mentorulacestui recital care, prin toate componentele sale, s-adovedit a fi cu nimic mai prejos de momentele de vârfale marilor festivaluri muzicale.

Aurel Storin:“Teatrul

românesc derevistă”

Indiscutabil, fost o viaţăsecretar literar al teatrului de revistă“Constantin Tănase”, poetul AurelStorin este cel mai redutabil exeget

al genului. Să nu uităm că el este şideţinătorul unui doctorat îndomeniu! Subintitulată “Istorie.Dimensiuni. Pericole. Destine”,cartea este foarte bine structuratăpe capitole, oferind o imagine deansamblu a acestui gen atât depopular, între precursorii celebrifiind identificaţi Dimitrie Cantemir,Poeţii Văcăreşti, Anton Pann, VasileAlecsandri. Cum spuneam,capitolele sunt edificatoare:“Începuturi. Repere. Confirmări”,“Un destin îngemănat: Alecsandri –scriitorul, Millo – actorul”, “Scriitorii”,“I. L. Caragiale în două ipostaze:autor şi personaj de revistă”, “Unmanuscris literar de revistă:“Tămbălăul”“, “Ziariştii. Teatrul derevistă între ziaristică şi literatură”,“Scriitorii de revistă”, “Teatrulromânesc de revistă postbelic

1945-1989”, “Teatrul de revistăcontemporan. A treia tranziţie.1989-2007”, “Previziune”,“Addenda” (60 de paginiimpresionante cu texte de gen, dela autorii de frunte, de-a lungultimpului). O carte impresionantăsub raportul documentaţiei, la carene-am mai fi dorit doar o galeriefoto...

“Dan Spătaru,regele

aplauzelor”La Editura Militară (redactor:

Liviu Vişan) a apărut, prinstrădania doamnei SidaSpătaru şi cu sprijinulneprecupeţit al unui mareiubitor de cultură, general dr.Cătălin Zisu, acest volumde memorii, amintiri şimărturisiri. Nu estepropriu-zis o cartebiografică, biografieiartistului fiindu-i rezervatdoar un capitol mic,intitulat (destul denefericit, fiindcă artistul aavut o carieră de succespână în ultima clipă) “Unmit al generaţiei anilor‘60”. Emoţionant estecapitolul “O poveste de

dragoste”, în care soţia sa Sidaistoriseşte cele mai frumoasemomente ale unui mariaj fericit,aşa cum în paginile intitulate“Dan Spătaru despre DanSpătaru” găsim câte cevadespre palmaresul său, dar şiamintiri tulburătoare aleartistului. Mai avem oimpresionantă galerie foto, darşi aici, ca şi în cuprins, sunt cammulte scăpări. De pildă, în douăimagini apare Cornel Fugaru tânăr,fără a se preciza acest lucru,numele corect al cunoscutei actriţesovietice este Fateeva, iar într-ofotografie fotbalistică este enunţatLiviu (nu Ovidiu) Colceriu, dar nu şimult mai faimosul Dudu Georgescu.Cum am înţeles că se intenţioneazătipărirea unui tiraj suplimentar

(evident, interesul este foartemare), suntem convinşi că volumulva apărea de această dată fărăgreşeli. O sugestie: în dreptul celorcare îşi amintesc de Dan Spătarutrebuie precizat şi cine sunt ei, încazul când nu este vorba depersoane publice, fiindcă, iată, nuştim cine sunt Zgheran, Toma,Bindea, Palade, poate au fostapropiaţi ai artistului, dar tocmai deaceea se cuvine o mică prezentare.Aşa cum cine să ştie că Anca Nicolaeste sora lui Dan Spătaru? Unapeste alta, o carte frumoasă şinecesară, o colecţie de gânduridespre marele cântăreţ. Şi dacă totvorbim de o a doua ediţie, amînţeles completată, poate că se vaadnota undeva că jumătate din“Argument”-ul – prefaţă este copiatcuvânt cu cuvânt din articolul apărutîn “Actualitatea muzicală” pemarginea unui eveniment DanSpătaru de la Cercul militar

naţional; nu că ne-ar deranja, darnu se precizează nicăieri nici sursa,nici autorul...Asta nu ne face săţinem în mână cu mai puţinăafecţiune frumoasa carte editată deEditura Militară, care n-a uitat cumcânta Dan Spătaru şlagărul luiTemistocle Popa, “Trecea fanfaramilitară”...

Pagina realizată de Octavian


Carte

Fenomenul Pat MethenyFlorian LUNGU

Un dar de suflet din partea împătimituluimanager timişorean Marius Giura, diriguitorulFundaţiei Culturale Jazz Banat şi păstor de zece anial Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărâna:concertul bucureştean al unuia dintre cei mai titraţi, maipremiaţi, mai adulaţi muzicieni americani de jazz aimomentului, Pat Metheny. Deţinător a nu mai puţin de18 Premii Grammy (venind să certifice câteva dintrecele 33 de nominalizări valorice la aceeaşi prestigioasăcompetiţie), semnatar a peste 35 de titluri de seturi

discografice depăşind 20 milioane de exemplare,protagonist timp de peste trei decenii a mii de concertepe toate meridianele – câteodată ajungând la mirabilacifră de 240 apariţii scenice pe an – acest rege alghitarei s-a produs în faţa melomanilor noştri chiar înziua în care Regele Mihai împlinea 90 de ani… Unpublic, din păcate prea puţin numeros în raport cudimensiunea evenimentului, l-a aplaudat la SalaPalatului în seara de 25 octombrie a. c., pe oaspetelede seamă care a inclus capitala României pe hartaamplului turneu susţinut de el în formulă de trioinstrumental, cu doi coechipieri de marcă, ne referim laadmirabilii interpreţi improvizatori Larry Grenadier lacontrabass şi Bill Stewart, teluricul ritmician al bateriei.

Artist cucerind prin modestie, firesc şi trăireintensă, clipă de clipă, a actului devoţiunii pentru MăriaSa Publicul, Pat Metheny şi-a structurat recitalul ca otrecere în revistă sau, altfel spus, ca un rezumat alîntregii sale cariere de până acum. Piesele selectate înprogram, diverse, policrome, au fost extrase dindouăsprezece albume: „Unrequited” de Brad Mehldaudin CD-ul 2006 „Metheny Mehldau”, „So May It SecretlyBegin” din „Trio Live” (2000), „Bright Size Life” dindiscul omonim (1975), „Change Of Heart” din „QuestionAnd Answer” (1989), „Go Get It” şi „Soul Cowboy” dinCD-ul „Trio 99›00” (2000), „The Good Life” de Colemanşi Metheny, din dublul CD „Parallel Realities Live”(2003), „Question And Answer” din discul cu acelaşi titlu

(1989), „Find Me In Your Dreams” din „MethenyMehldau” (2006), „Farmer’s Trust” din „Works II”(1991), „The Sound Of Water” de Lyle Mays şi PatMetheny, din CD-ul „Metheny Mehldau Quartet”(2007), „Orchestrion” din CD-ul omonim (2010), „LoneJack” – autori Metheny şi Mays, din albumul „PatMetheny Group” (1978) şi tot de aceiaşi autori, piesa„Are You Going With Me” din „Offramp” (1981). Iar celde al doilea supliment (bis) solicitat de public şi acordatde ghitarist, a fost chiar piesa-epilog a celui mai recentalbum solo al lui Pat Metheny (2011), CD-ul de cover-uri „What’s It All About” – este vorba despre cunoscutulhit al lui Lennon şi McCartney (The Beatles) numit„And I Love Her”.

Suplu şi dezinvolt la cei 57 de ani ai săi, PatMetheny s-a dovedit stăpân pe podiumulscenic şi pe mijloacele sale de expresie.Muzica lui surprinde printr-un continuuavatar arhitectonic-sonor, structurileritmice modifică benefic perindareaaccentelor, modulaţiile abundă iarmelodica se defineşte printr-o perpetuăcăutare a unui centru tonal, segenerează pe sine, inflorescentă, foartemobilă, mereu interesantă.Recunoaşterea calităţilor muzicii lui PatMetheny ne apare din aceste puncte devedere, întru totul legitimă! Necăutat cascop în sine, elementul „show” s-a făcutsimţit atunci când instrumentistul ademonstrat că ghitara-gigant numită„Pikasso” (42 de coarde) nu are secretepentru el; în aceeaşi ordine de idei,complexa aparatură generatoare desunete numită cu un termen generic„Orchestrion” (un set de instrumenteacţionate cu mijloace electromecanice şi

pneumatice, comandate de ghitara solistului prinintermediul unui laptop), a fost utilizată neostentativ, cumoderaţie, realizându-se o binevenită „pată de culoare”în economia spectacolului.

Revenind la slaba participare a publicului, sepoate vorbi între altele, pe lângă insuficientapromovare, şi despre un real ghinion al organizatorilor:acela de a risca să plaseze cronologic concertul într-unrăstimp incredibil de aglomerat, printre invitaţii acesteiperioade numărându-se Tom Jones, EngelbertHumperdink, Ten Years After, Victor Bailey, ArturoSandoval, The Manhattan Transfer etc.


Punctul pe j... azz

Model europeanîn jazz

Florin RĂDUCANU

Probabil că unii se vor întreba ce semnificaţie aresigla din background-ul fotografiei!? Sigla proiectuluiFlorin Răducanu Art Factory Pedagogy Project a fostlansată oficial în primăvara anului 2011, cu ocaziademarării unui program cultural-educativ de jazz. Estevorba despre sesiunea de “Concerte-Workshop”organizată de Asociaţia Culturală “Art Factory”.Concertele-workshop sunt realizate în parteneriat cuColegiul Naţional de Muzică „George Enescu”, undeactivez ca profesor-fondator al Secţiei de Jazz, cuUniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (alcărei membru sunt), în parteneriat cu platformainternaţională de jazz JazzWorldQuest cu sediul înCanada, cu cluburile de jazz “Art Jazz Club” şi “GreenHours”, cu revista on line de specialitate “No.14PlusMinus”, şi acum curevista ActualitateaMuzicală.

În această varăparteneriatul s-a extinsprintr-o onorantă cola-borare cu Ambasada SUAşi Centrul CulturalAmerican, care desfă-şoară în Româniaprogramul The RhythmRoad, iniţiat de cătreLincoln Center şiDepartamentul de Stat alSUA.

Datorită activităţii mele concertistice şicomponistice am reuşit să realizez workshop-uri încolaborare cu personalităţi muzicale de jazz din SUA şiEuropa, destinate elevilor şi studenţilor mei. La rândulmeu am susţinut mai multe masterclass-uri, unul dintreele pentru studenţii de la „Akademi Seni” din KualaLumpur, Malaezia, unde împreună cu Dalila Cernătescu,lector universitar doctor la Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti, am prezentat o tematică legată deelementele comune dintre jazz, muzicile arhaicepentatonice, Doina românească şi Blues-ul afro-american.

Colegiul Naţional de Muzică “George Enescu” dinBucureşti a fost prima instituţie de învăţământpreuniversitar din România unde s-a studiat jazzul caspecialitate începând din clasa a IX-a. În urmă cu maibine de 10 ani am înfiinţat secţia de jazz a liceului“Enescu”, realizând şi programa analitică la nivel naţional,după modelul de la „Berklee College of Music” din Boston(centrul mondial al educatorilor de jazz).

Lucrând pe principiile şi conţinuturile programeide la „Berklee”, rezultatele au început să apară chiar dacăeu trebuia să aplic elevilor de liceu programul destinatnivelului universitar.

În anul 2009 am produs în colaborare cu liceul“George Enescu” primul CD din istoria învăţământului despecialitate : “Tineri muzicieni de jazz ”.

După diverse concerte cu elevii mei în care amrealizat simbioze classical-jazz însoţite de explicaţii înlegătură cu diferenţa dintre muzicile comerciale şi celeculte, aceasta constând în lipsa componentei estetice înprima categorie, am reuşit să fac publice obiectivelepedagogice din cadrul programei la specialitatea Jazz.

Şi pentru că Sibiu (oraşul lui Hermann...) esteoraşul jazzului în România, întâmplarea a făcut ca multeproiecte importante să le realizez aici. Începând cu CD-ul„Hermannstadt Jazz Town”, continuând cu proiectul ThirdStream în colaborare cu Filarmonica Sibiu, lansareaCD-ului realizat în parteneriat cu liceul “Enescu”, Tinerimuzicieni de jazz (2010), în septembrie 2011 mi-amprezentat,în aceeaşi celebră “Piaţă Mică”,rezultatulmuncii mele pedagogice din ultimii 3 ani, formaţia„George Enescu College Jazz Trio 2011”,selectată pentrufinală sub auspiciile Jeunesse Musicales International.Andy Avădănoaei la chitară acustică, Suzana Laşcu, lacel mai vechi instrument natural, vocea umană şi IonatanRadu, la pian sunt produsul metodei pedagogice pe caream implementat-o în cadrul secţiei de jazz a Colegiului“Enescu”. Cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani (doar unul

dintre ei şi-a serbatmajoratul în lunaseptembrie),aceşti tineriartişti sunt un exemplupentru ceea ce ar trebuisă fie învăţământulmuzical de jazz înRomânia. Ei au începutstudiul jazzului, bazatehnică fiind la un nivelmediu al programeii n s t r u m e n t a l - v o c a l eclasice. În doar 3 ani destudiu (Andy Avădănoaei)respectiv 2 ani ceilalţi doi,

aceşti copii se prezintă la un nivel decent şi onorabil,reflectând viziunea mea pedagogică de jazz.

Trebuie să spun că profesori de jazz din SUA sauEuropa au rămas impresionaţi de nivelul tehnico-improvicatoric şi de discernământul estetic al elevilor mei.După colaborarea pe care am realizat-o cu profesorul şisaxofonistul Jasper Blom de la “St. Claus Conservatory”din Amsterdam, acesta a plecat cu ideea de a propune şiîn Olanda introducerea jazzului la nivel preuniversitar,după modelul Colegiului „Enescu”… De asemeneamuzicienii newyork-ezi din programul The Rhythm Roadal Departamentului de Stat al SUA (printre care se aflatrombonistul John Mosca, muzician care a colaborat cuDizzy Gillespie) au fost foarte impresionaţi de elevii mei,care au şi cântat alături de mine şi de muzicieniiamericani.

Concluzia ar putea fi că învăţământul românescare potenţial şi merită să fie sprijinit pentru că este oinvestiţie cu profit nebănuit pentru viitor.

P.S. Pe 14 octombrie 2011 platformainternatională de jazz, “JazzWorldQuest”, cu sediul înCanada, mi-a dedicat o pagină permanentă deprezentare a activităţii:

http://www.jazzworldquest.com/florin_raducanu.html


Punctul pe j... azz


Eveniment

Omagiu pentru„nea Temi”

Ana-Maria SZABO

Sala de Evenimente a Bibliotecii MetropolitaneBucureşti (SediulCentral “MihailSadoveanu”) a găzduitlansarea cărţiibiografice dedicatăcompozitorului Temi-stocle Popa, scrisă deOctavian Ursulescu.Acest volum esteprimul dintr-o serieiniţiată de directorulFlorin Rotaru, dedicatăvalorilor autentice şineper i sab i leale muziciiuşoare româ-neşti şi faceparte dincolecţia PATRI-

MONIUL CULTURAL ROMÂNESC - “Maeştriai muzicii” (Editura „Biblioteca Bucureştilor”).Până la sfârşitul acestui an vor mai apăreacărţile dedicate de acelaşi autor compozitorilorPaul Urmuzescu şi Titel Popovici, biografiilecompozitorilor Cornel Fugaru şi Jolt Kerestely,respectiv cea a interpretului Alexandru Jula,semnate de colega noastră, Oana Georgescu.

Au ţinut să fie prezenţi la acesteveniment Margareta Pâslaru, MariaDragomiroiu şi soţul său, impresarul BebeMihu, Cornel Constantiniu, Dorin Anastasiu,actorul Dumitru Rucăreanu, regizorul GeoSaizescu, compozitorii Horia Moculescu şi JoltKerestely, Sida Spătaru (soţia regretatului Dan

S p ă t a r u ,căruia Temi-stocle Popa i-a încredinţatcele maimulte piese,toate deve-nite şlagăre),scriitorii AurelStorin (celcare asemnat textulc e l e b r u l u icântec “LA-LELE”) şidirectori dep u b l i c a ţ i i ,scriitori şipublicişti larândul lor,Ştefan Mitroi

şi Ion Marin. Doar frigul

şi cei 90 de ani aisăi, l-au împiedicatpe marele compo-zitor TemistoclePopa să fieprezent la lan-sarea cărţii, dars-a adresat tuturorcu ocazia unuiinterviu televizatrealizat special.„Dacă ar fi trăit înorice altă ţară,Temistocle Popaar fi fost foartebogat, cu conturicare să îi asigure osenectutea fără griji, cu limuzină şi şofer la scară, cuvilă gen Beverly Hills, cum întâlnim şi pe la noi, darcare nu aparţin oamenilor de cultură care fac cinste

ţării. Că nu estedeloc aşa, nu nemiră, aşa cum nune miră că acumcâţiva ani a fost,graţie unei legistrâmbe, evacuatdin casa în carecrease decenii larând şi în carelocuise buna saprietenă dintinereţe, MariaTănase. Normal arfi fost ca acelapartament delegendă să-lgăzduiască încontinuare pe omulde cultură caretransformase casaîntr-un sanctuar al

respectului faţă de artă... Acum, maestrul locuieşte cudistinsa sa soţie, Cornelia Teodosiu, fostă vedetă ateatrelor de music-hall, într-o casă veche (din care esteacum din nou ameninţat să fie evacuat! – n.red), cutencuiala scorojită, în care nu a reuşit să înghesuie nicimobila (a fost nevoit sa îşi taie masa de lucru în două!),nici comorile care îi decorau pereţii: medalii, trofee,diplome, partituri, fotografii istorice. Cu toate acestea,nu şi-a pierdut simţul umorului şi este la fel de tonic şioptimist La cei 90 de ani ai săi, pe acest adevăratPatriarh al muzicii uşoare româneşti l-am găsit la birou,cu partitura în faţă, definitivând un cântec pentrucopii”... Aşa începe cartea dedicată celui care, dintresutele de şlagăre pe care le-a compus (plus muzica apeste 40 de filme de lung metraj, în frunte cu„Veronica”), este suficient să amintim: „Trecea fanfaramilitară” şi „Măicuţa mea” (Dan Spătaru), „În rândulpatru” (Anda Călugăreanu), „Gioconda se mărită”(Ştefan Bănică), „Inimă” (Ileana Sărăroiu), „În târgulMoşilor” (Maria Tănase), „Cu cine semeni dumneata?”

Florin Rotaru, Geo Saizescu

Horia Moculescu

Sida Spătaru, Cornel Constantiniu


Eveniment( A u r e l i a nA n d r e e s c u ) ,„Poiana cu flori”(Trio GRIGO-RIU) sau„ M a r g a r e t e ”( M a r g a r e t aP â s l a r u ) .Aceste titluri,alături de altepiese seregăsesc peCD-ul ceînsoţeşte car-tea, care va fidistribuită gra-tuit în toatebibliotecile dinţară, dar care

se poate citi şi pe site-ulwww.bmms.ro al celei mai maribiblioteci virtuale din România.

Octavian Ursulescu adebutat în presa scrisă încă dintimpul liceului, fiind, de patrudecenii, un comentator avizat alfenomenului muzicii uşoare,

inclusiv la radiosau pe miculecran. Aprezentat de13 ori festivalulde la Mamaia,zeci deconcerte alevedetelor inter-naţionale carene-au vizitatţara, impor-tante emisiunimuzicale aleTVR (“Tele-Top”, “Steauafără nume”,

“Şlagăre în devenire”, “Portret în oglindă”, “Top TV”,“Pop-rock story”). A publicat articole pe tememuzicale, practic, în mai toate periodicele, avândmult timp rubrici permanente în “Scânteia tineretului”,“Contemporanul”, “Femeia”, “Magazin”, “Azi”. Adebutat la Radio în celebra emisiune “Metronom” alui Cornel Chiriac, realizând şi prezentând apoi, până

în 1989, uneledintre celepopulare emisiuniale postuluinaţional: “Radio-recording”, “De la 1la 5”, “Estradaduminicală”, “De la3 la 7”. Estemembru al UniuniiCompozitorilor şiMuzicologilor dinRomânia şi, din1990, redactor lapublicaţia editată

de aceasta, “ACTUALITATEA MUZICALĂ” (Foto:Gabi Boholţ).

Dumitru Rucăreanu

Maria Dragomiroiu

Jolt Kerestely, Florin Rotaru

Margaeta Pâslaru Cornel Constantiniu, Dorin Anastasiu

Angela revine pescenă

Am reîntâlnit-o pe Angela la Festivalul „Cerbulde Aur“ din 1970, după ce tocmai îi luasem un interviucu puţină vreme înainte pentru revista „Femeia“, laCentrul de perfecţionare a cadrelor din Consiliul culturiişi educaţiei socialiste, pe Dorobanţi. Acolo candidaţiierau „cantonaţi“ şi supuşi unei pregătiri intensive. Nuştiu dacă Angelei îi place să dea interviuri... altora, darmie mi s-a destăinuit, atunci şi ulterior, cu maximăsinceritate.

Am urmărit cu mare emoţie acea ediţie afestivalului şi m-am simţit părtaş la succesul ei!Revăzând filmările de atunci, regăsim în Angela anilor’70, în formă incipientă, elementele care au făcut din eaun model artistic mai târziu – sensibilitate, timbrupersonal, trăire intensă, muzicalitate perfectă. Senăştea atunci o stea…

Am fost alături de Angela la multe spectacole,atât în ţară, cât şi înstrăinătate. Pestehotare am însoţit-oîn Bulgaria, undeam şi prezentat (înceea ce credeam eucă este limbabulgară, dar se parecă nu înţelegeanimeni nimic!), iar în1990, la „SanremoLibertà”, am fost însală. În ţară însă amfăcut sute de turneeîmpreună cuformaţia Savoy,nemaivorbind despectacolele dinC a p i t a l ă ,festivalurile de laMamaia, „Melodii”de la Bucureşti, concursul „Şlagăre în devenire” alTeleviziunii Române, realizat de Titus Munteanu. Amavut aşadar nenumărate ocazii s-o observ, s-o cunosc:atentă la fiecare detaliu, inclusiv vestimentar (îşi notaîntr-un carneţel cu ce s-a îmbrăcat în oraşul X, pentru căpeste câteva luni putea reveni şi o făcea cu altăvestimentaţie), punctuală, concentrată (înainte deintrarea în scenă le spunea tuturor: „Fotografii,autografe şi interviuri – după!”). Iar seara, la hotel, neadunam toţi într-o cameră (cum ea avea adeseaapartament, ne chema la ea) şi mâncam împreună,toată echipa, în vremurile în care restaurantele seînchideau la ora 22:00.

O întâmplare foarte amuzantă e legată deturneul din Bulgaria, în care au mai fost Savoy şi VictorSocaciu. Angela şi Marian Nistor au ţinut morţiş, fiindcănoi formam o echipă în ţară, să prezint eu, dar ce te facicu limba bulgară?! În turneele din ţară găsisem eu ometodă de a face show-urile interactive şi amuzante,solicitând, pe bileţele venite din sală, întrebări, sugestii,opinii, dorinţe ale spectatorilor. Pentru Bulgaria am

imaginat un text în care, chipurile, primisem şi acoloîntrebări din sală despre artiştii români, iar eurăspundeam cu tot felul de glume. Din păcate, n-amgăsit drept „translator” decât un domn în vârstă, careprobabil, cândva, ştiuse bulgăreşte, dar mai uitase, şinici nu stăpânea toate subtilităţile unor expresii maispeciale. Eu ştiam ceva rusă, dar bulgara e altceva. Zisşi făcut, mi-a „tradus”, am învăţat textele, am plecat. ÎnBulgaria sălile erau pline, probabil ca la noi, „oameni aimuncii aduşi prin sindicat la un concert al artiştilor dinţara vecină şi prietenă“, plictisiţi şi nerăbdători să pleceacasă. Eu mă dădeam de ceasul morţii cu ceea ce, înmintea mea (şi la noi în ţară), trebuia să stârneascăhohote de râs, dar bulgarii se uitau la mine fix,întrebându-se probabil ce e cu mine acolo?! Noroc cămuzica le-a plăcut, au aplaudat cu frenezie. După unuldin concerte, o spectatoare mai îndrăzneaţă m-aîntrebat din ce regiune a Bulgariei sunt părinţii mei;detectase, pare-se, un accent special!

Îmi amintesc că, pe vremea când locuia înDrumul Taberei, „Buni“ (regretata mamă a Angelei) – euîi spuneam „mamaie“ – ne aştepta pe noi, prietenii şicolegii Angelei, cu toate bunătăţile. Am petrecut mult

timp împreună, nunumai în turneelepe care le făceam -mai puţin în ultimavreme, când, dinpăcate, Angela s-amutat „la ţară“.

P r o b a b i lcele mai frumoaseamintiri ale melesunt cele din turnee,întâlnirile din fiecaredimineaţă în holulhotelului şi plecareacătre următoruloraş. Dar mai alesînceputurile fiecăruiturneu lung, laAnsamblul UTC,când ne îmbarcamîn autocarul condus

de regretatul „nea Radu”, cu dna Rica veghindu-ne şi cucontabilul Ştefănescu, grijuliu să fim toţi la apel. Urmauzile minunate, cu glume, veselie, un poker mic întremembrii Savoy, seara Marian Nistor cu chitara,cântându-ne noile sale compoziţii – multe dintre eleîncredinţate apoi Angelei. George, Nicky, Samy, Nelu şi,fireşte, Marian o adorau pe „regina” lor.

Farmecul Angelei ţine de acel „ceva” specialcare a făcut din ea o vedetă adulată, când ea, „Regina”Savoy-ului şi băieţii lui Marian Nistor dădeau câte treispectacole pe zi, la săli de sport, cu bilete epuizate cumultă vreme înainte, geamuri sparte, scene de isterie pecare le credeam posibile doar în Occident. Un artist tefarmecă sau nu. Simplu! Omului nu-i băga nimeni pe gâtceva, cu toată industria de marketing de azi.

Cine poate ştii reţeta unui şlagăr de succes?!Dacă ar fi ca la chimie, l-ar „prepara” toţi! Melodia meapreferată din repertoriul Angelei este „Să mori dedragoste rănită”, compusă de Marcel Dragomir pe textullui Aurel Storin. Pe Angela o reprezintă melodiile de


Vedete

dragoste, cu texte vibrante, tulburătoare, chiardramatice, în care pune patosul ei special. Din primaclipă am ştiut că va deveni o melodie legendară şi iatăcă ulterior a fost proclamată „Cea mai frumoasă melodiede dragoste a secolului XX”. Cu siguranţă, Marcel estecompozitorul care a cuprins cel mai bine personalitateaAngelei în creaţia sa. Prin prisma acestei melodii, nucred că pot disocia omul de artistul Angela Similea. Peun asemenea text, orice artist, mai ales unul specialcum este Angela, îşi retrăieşte, cântând, toateexperienţele nefericite, durerile, despărţirile,neîmplinirile pe care numai el le ştie şi le poartă ferecateîntr-o tainiţă a inimii.

Nici acum nu-mi vine să cred că piesa „Să moride dragoste rănită” nu a câştigat Trofeul Mamaia în anul1995, aşa cum se cuvenea. Doamne, ce jurii mai avemşi noi! O recunoaştere parţială şi o reparaţie, cât de cât,s-au operat în anul următor, când i s-a acordat acesteisuperbe melodii (asta e reţeta infailibilă – compozitor,textier şi interpret pe aceeaşi lungime de undă şi fiecaredăruit cu har), premiul I la secţiunea „Şlagăre”. Mi s-apărut totuşi incredibil: cum să dea juriul premiu după cemarele public îşi dăduse „votul” în unanimitate?

Artiştii nu trebuie comparaţi între ei, detestclasamentele, ierarhizările gratuite, dar vedeţi vreo„vedetă” de azi, siliconată şi pompată mediatic, capabilăsă le calce pe urme Angelei şi colegilor ei de generaţie?!Nici popularitatea nu se poate cuantifica, nu avemaparate şi unităţi de măsură pentru aşa ceva. Nici lavânzările de discuri nu ne putem raporta, în condiţiile încare distribuţia deficitară favorizează un anume tip demuzică.

Publicul este cel care, în mare măsură, îl

creează pe artist; noi datorăm totul spectatorilor, ei neridică, ei ne coboară dacă se plictisesc de noi şi aparealtcineva, mai interesant, la orizont.

Angela i-a avut şi îi are pe „angelişti” alături deea. Nu pot să uit cum veneau, pe urmele ei, în toateoraşele din ţară. Nici acum nu ştiu unde dormeau, cefăceau (Angela încerca mereu să-i trimită acasă, seruga de ei), dar a doua zi îi regăseam în holul hoteluluişi, fireşte, la sală, cu baloane, steguleţe, pancarte, totarsenalul: cu unii dintre ei colaborez şi azi – artiştiifotografi Simona Duţescu şi Cornel Lazăr, de pildă. Faniipersonali sunt „ai tăi” oricum, necondiţionat, mareasatisfacţie e să-i cucereşti şi pe ceilalţi – nedecişii şi/sauadepţii altor vedete.

Pentru români, pot spune că Angela Similea esteun brand, o marcă înregistrată, o emblemă. De aceea,atunci când mă gândesc la Angela Similea primulcuvânt care îmi vine în minte este Artistă. Dincolo detoate titulaturile oficiale care i-au fost atribuite şi cares-au folosit în prezentările mele („Doamna muziciiuşoare româneşti”, „Regina muzicii uşoare româneşti”),ea este, simplu, prietena mea de-o viaţă, Angela. Pe eao definesc o sumă de calităţi umane şi artistice care ofac şi azi, la patruzeci de ani de la debut, să fie la fel deiubită, dacă nu mai mult, pentru că a ştiut cu inteligenţăsă se relanseze şi să se reinventeze.

Octavian URSULESCU

P.S. Pe 30 noiembrie, Angela Similea revine la SalaPalatului în marea gală OVO Music, organizată deOvidiu Komornyik, spectacol în care apar peste 30 deartişti de valoare.


Vedete

“Volare” la...Tg. Neamţ!

Hermina BÂTLAN

O sală întreagă a intonat launison imnul festivalului, “Volare,volare, volare”, scris de Viorela Filip,muzică şi versuri, şi cântat de talentataViorela Stoian, 11 ani. Este vorba de adoua ediţie a “Volare InternationalMusic Award for Young Talents”,desfăşurată mai multe zile la rând pescena Casei de cultură “Ion Creangă”(bine-aţi venit, copii, la apa Ozaneineîntrecutului povestitor!) din Târgu-Neamţ. Am scris “timp de mai multezile”, dar în acestea nu doar s-a cântat(concurenţii au avut între 6 şi 15 ani), cis-au vizitat minunate obiective dinzonă: Cetatea Neamţului, MânăstireaNeamţ (toţi participanţii au fost de altfelcazaţi la Centrul Social Cultural “Sf

Paisie de laNeamţ”, aflat subtutela mânăstirii),Zimbrăria.

Ar fi multede spus despreacest festivalextrem deambiţios, deriguros, de binestructurat, meritulprincipal reve-nindu-i doamneiDenisa Stoian,motorul orga-nizării (vedeţi cebine e să ai uncopil artist?). Nu-iputem, fireşte,aminti pe toţi laureaţii, dar încă o datăs-a dovedit că de peste hotare sosescconcurenţi cu o pregătire solidă.Dovada? Trofeul festivalului a revenitmicuţei de 9 ani din Bulgaria, PresianaVileva Dimitrova. De altfel, categoria

de vârstă 9-11 ani a fost de departecea mai puternică: aici, premiul I şipremiul special W. A. F. A. au revenitAndreei Braga, 10 ani, din RepublicaMoldova, între cei mai aplaudaţilaureaţi fiind şi mai vechea noastră


Pe scene

Copiii şi MAGIA MUZICII

Oana GEORGESCU

Actriţa Stela Popescu, soprana Felicia Filip, MăndiţaConstantin, soţia marelui actor Nicu Constantin, Cătălin

Crişan împreună cu fiul său, Rariş sau familia Columbeanu(Monica, Irinel şi micuţa Irina) s-au declarat fani ai OPEREICOMICE PENTRU COPII după ce au asistat la Spectacolul„COPIII şi MAGIA MUZICII” susţinut în superba Sală deSpectacole „GIULEŞTI”. Pe lângă spectacolele Stagiunii2011-2012, care au loc în fiecare săptămână, în zilele deluni şi marţi, de la orele 11, respectiv 13, DirectorulSmaranda Oţeanu-Bunea a programat, vinerea seara, acestspectacol cu titlu inspirat. În program au fost inclusefragmente din Baletul “Mirandolina“ (regia şi coregrafia MihaiBabuşka), arii celebre din opere, operete, musical-uri,canţonete, dansuri academice şi moderne. Până la sfârşitulacestui an, la Sala GIULEŞTI sunt programate în lunanoiembrie spectacolul „Bărbierul din Sevilla” de Rossini în

regia lui Cătălin Voineag (cu basul Pompei Hărăşteanu înrolul principal şi ansamblul „Serioso”) şi în decembrie,Premiera baletului de buzunar „Competiţia”.

Cătălin şi Raris Crişan, cu cele 4 vedete-copii ale OCC

Stela Popescu

Juriul

cunoştinţă Ştefania Chesar, premiul III.La 6-8 ani pe locul 1 s-a clasat RalucaRusu, doar 6 ani, din Bucureşti, iar la12-15 ani juriul a acordat loculfruntaş...surorii câştigătoarei Trofeului,Mirela Vileva Dimitrova, 12 ani,Bulgaria! Ce fete talentate are mamaacasă...La cele 3 categorii de vîrstă aufost acordate şi distincţii speciale,constând în invitaţii la festivalul“Eurikids” din Italia. Interesant estefaptul că a existat şi un concurs deCreaţie, stimulându-i pe compozitori săscrie pentru cei mici. Pe locul 1 s-aclasat melodia lui George Natsis, peversuri de Carmen Aldea Vlad, “Să amsuflet de copil”. Pe locul 2, ex aequo,două reuşite compoziţii de CristianAlivej pe versurile Viorelei Filip, “Nueşti un vis” şi “Mi piaciono le favole”.Constantin Ugureanu s-a clasat altreilea, cu “Vitezomanul” (dar să nuuităm că Mihai Constantinescu are unhit, “Vitezomanul Gică”, este de doritsă se evite asemenea confuzii), ElenaCesar von Sachse (Germania) a primito menţiune pentru “Să dansez...”, iar

lui Marcel Iorga i-a fostacordat un premiu special,pentru “Steaua viselor”. Aufost premii numeroase,consistente, care dauşanse mari de progresacestor copii formidabili.De pildă, la palmaresuloficial s-au adăugat patrupremii ale FevroniaRecords (constândbănuim în apariţii pe CD),între cei patru fericiţi fiindşi simpatica Viorela Stoian,co-prezentatoare afestivalului. N-au fostuitate nici trupelecoregrafice, premiile deexcelenţă plecând la Cluj-Napoca şi Piatra-Neamţ.

Ce mai încoace şi-ncolo, din Târgu-Neamţpleacă spre cele patru zăriun nou şlagăr mondial“Volare” - mesaj deprietenie şi pace al unorcopii super-talentaţi!

„Folk fără vârstă“

Dorin MANEA

În toamna anului 2006, Radio România Actualităţi şiBucureşti FM dădeau viaţă unui proiect curajos, dar realist,căruia realizatorul său, Manuella Popescu, îi dădusenumele de “Folk fără vârstă”. Proiectul îşi propunea săreaducă muzica folk în rândurile preferinţelor adolescenţilor,pornind de la premisa că acest gen muzical are un efectbenefic asupra formării profilului spiritual. A fost un proiectcurajos, având în vedere preferinţele muzicale actuale aletinerilor: house, rock, dance, darşi … manele, nicidecum folk.

Proiectul inversa raportulîntre spectator şi spectacol, însensul că ducea spectacolulcătre spectator şi nu invers,venea în mijlocul elevilor, în licee,nu îi chema pe elevi către sălilede spectacole, iar manifestareaavea două componente: concurspentru elevii creatori şi interpreţide muzică folk din licee şirecitaluri ale cantautorilorconsacraţi, care erau, în acelaşitimp, membri ai juriului.

Proiect neobişnuit, darsuccesul a venit de la primelespectacole-concurs desfăşurate în liceele bucureştene.Acesta s-a datorat şi sprijinului acordat de cătreInspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, de directori şiprofesori din zecile de licee bucureştene în care “caravana”folk-ului a poposit până acum. Sponsorul manifestării - SCHora Reghin SA, cel mai mare producător de instrumentemuzicale din lemn, din Centrul şi Estul Europei, prin premiileacordate câştigătorilor concursurilor de creaţie şi

interpretare - îndeosebi, chitare - a contribuit, o dată în plus,la răspândirea muzicii folk în rândurile tinerilor.

Începând cu ediţia a III-a, manifestarea s-a extins şiîn alte oraşe din ţară (Alba Iulia, Botoşani, Giurgiu, Huedin,Huşi, Reghin, Sebeş, Gărâna), în taberele de vară maiimportante ale elevilor (Năvodari, Poiana Pinului - Buzău,Eforie Sud) iar, de la ediţia a IV-a, şi în mediul studenţesc(Campusul “Agronomie - Herăstrău”, Facultatea deElectronică şi Tehnologia Informaţiei). Elevii premiaţiparticipă la emisiunea Mariei Gheorghiu, în direct, la RadioBucureşti. Secvenţe sonore de la concertul - concurs suntdifuzate în emisiunea Două ceasuri muzicale - realizatorFlorin-Silviu Ursulescu de la Radio România Actualităţi.

În cei patru ani de activitate, “sufletul” manifestării l-a constituit o pleiadă formată din cantautori din diverse

generaţii, pe care îi uneştetalentul şi dragostea faţă demuzica folk : Mircea Vintilă,Eugen Cristea, Maria Gheorghiu,Mircea Baniciu, Zoia Alecu,Ovidiu Mihăilescu, Alina Manole,Ducu Bertzi, Alexandru Andrieş,Victor Socaciu, Vasile Şeicaru,Daniel Făt, Vali Şerban, Ţapinarii,Alexandru Bindea, Majai Gyözö,Sorina Bloj, Alexandrina Luca,Emeric Imre, Daniel Avram.

De-a lungul anilor, dinechipa “Folkului fără vârstă”,alături de realizatoarea ManuellaPopescu, au făcut parte: RenataRusu - şef de producţie; RaduTudor - coordonare marketing;

Maria Gheorghiu - prezentatoare; Claudiu Ţigănaş - post-procesare înregistrări şi mixaje emisiuni înregistrate;Mihaela Stancu - contabil şef; Ozana Ionescu - specialist-economic; nu în ultimul rând, menţionăm şi echipa tehnicăRadio România Actualităţi care, la fiecare deplasare, arealizat sonorizări de calitate în cele mai diferite şi dificilecondiţii. Partener media - JURNALUL NAŢIONAL.


Pe scene

Viorel Filip şi Ştefania Chesar

Maria Gheorghiu


Ştiri

FlashMihai ANTON

# De la Barcelona la Baku – acesta e traseulstrăbătut de Paula Seling. Muzica nu are frontiere, chiardacă pentru a ajunge în Azerbaidjan îţi trebuie încă viză! “Amavut o nouă experienţă interesantă de viaţă, am reîntâlnitprieteni de la Eurovision (Safura, concurenta Azerbaidjanuluidin 2010, dar şi moldovenii de la Zdob şi Zdub)”. Întredeplasări de-a dreptul spectaculoase şi munca asiduă de laX Factor, Paula îşi găseşte timp şi pentru publicul ei fidel.

S-a reîntâlnit cufanii din Buzău, laCafeneaua Artiş-tilor, într-un recitalextraordinar, îm-preună cu întreagatrupă de instru-mentişti (DanielBourosu - chitară,Dan Pirici - bass,Victor Bourosu -claviaturi, RaduBucura - tobe) şibacking vocals(Andreea Moldovanşi Larisa Borza),prestaţia scenicăfiind însoţită şi deproiecţii video per-sonalizate pentrufiecare piesă în

parte. Programul include cântece mai vechi şi mai noi (întrecare “Ceva bun”, compoziţia lui Dan Teodorescu, lansatăîmpreună cu Răzvan Fodor), dar şi o serie întreagă depreluări ale unor succese internaţionale.

# Ruxandra Bar este una dintre cele mai fierbinţiapariţii pe scena muzicii pop-dance a momentului. Cu ovoce puternică şi un look ceaduce un aer exotic, Ruxandraeste hotărâtă să se impună câtmai repede pe scena muzicală.“Stept Up” este prima apariţiediscografică solo a Ruxandreicare beneficiază şi de unvideoclip, în regia lui FlorinBotea, un clip de imagine careprezintă o zi din viaţaRuxandrei. Ruxandra estepasionată de artele frumoase,de altfel de mică a studiatpianul şi baletul, a absolvitLiceul de Arte “Nicolae Tonitza”din Bucureşti – secţia pictură, însă muzica rămâneadevărata sa pasiune.

# MediaPro Music continuă lansarea pe piaţă a unorpiese noi cu un nou single Meena K - “Everybody On TheDance Floor”. Piesa este compusă de băieţii de laDeepcentral şi marchează debutul solistei Meena K. Artistas-a născut la Constanţa, a copilărit la Iaşi, iar la 19 ani s-amutat în Bucureşti, unde a avut-o drept “mentor” pe DanaDorian, care a îndrumat-o să participle la o serie deconcursuri şi festivaluri.

# După multe piese de succes şi hitul din aceastăvară – “Desire“, Anya a lansat o nouă piesă numită “FoolMe”, care are acelaşi sound soft completat de vocea ei

caldă. Odată cu lansarea noului single Anya lansează şivideoclipul piesei “Fool Me”, un clip de imagine, ale căruifilmări au durat 3 zile, locaţiile variind între Sibiu şi Bucureşti,atât indoor (într-un club din Bucureşti) cât şi outdoor (centrulvechi al Sibiului, centrul vechi al Bucureştiului, zona Unirii,Casa Poporului).

# Trupa Byron lansează ediţia a treia a concursuluiByron - Rock Your High School. Concursul Byron – RockYour High School a luat fiinţă în 2009 din iniţiativa formaţieiByron şi are ca scop încurajarea şi promovarea formaţiiloralcătuite din liceeni. După succesul primelor două ediţii,organizatorii s-au pregătit în 2011 pentru o concurenţă şi maistrânsă între trupele participante. Concursul Byron – RockYour High School se adresează trupelor de liceeni, cumembri ale căror vârste sunt cuprinse între 14 şi 19 ani.Pentru înscriere, trupele interesate trebuie să trimită undemo însoţit de formularul de înscriere pe adresainscriere[at]byronmusic.ro până pe 6 noiembrie 2011.

# Sarmalele Reci împreună cu “Lumea lui Manglo”lansează videoclipul piesei “Cocktail Molotov”. “CocktailMolotov” este o piesă veselă, despre diversitatea dintreoameni. Iniţial dedicată prietenilor basarabeni de orice etnie(“Popescu sau Popov”), această ska-polka asezonată cuinfluenţe folclorice moldoveneşti a fost receptată de faniiSarmalelor ca un imn al diversităţii şi toleranţei, care

celebrează amestecul “exploziv” de naţii, rase şimicro-triburi din Europa de azi. Nu întâmplătormuzica lui Zoltán András e un etno-cocktail careîmbrăţişează vesel textul lui Florin Dumitrescu.Zoltán András, Emil Viciu, Gabi Drăgan, MirceaHorvath, Dan Georgescu, împreună cu invitaţiispeciali – “Taraful Ciprian Bela”, trei muzicieni de latrupa medievală Ad Hoc (Sergiu Boldor, Dan Olar,Lucian Simon) s-au distrat grozav în orele defilmare.

# Alexandra Stan, singura artistă femininădin România care a fost nominalizată în acest an laBest Romanian Act la MTV Europe Awards (EMA),alături de Fly Project, Guess Who, Puya featConnect-R şi Smiley feat Pacha Man, a primitvestea pe care o aştepta cu mari emoţii: ea aobţinut cele mai multe voturi pe site-ul www.mtv.ro,câştigând astfel această categorie. Artista, care a

lansat de curând şi primul ei album în România, “Saxobeats”este foarte fericită că merge mai departe în competiţie, eacalificându-se la secţiunea Best European Act.

# După o vară în care şi-au împărţit timpul întreconcerte şi studio, Residence Deejays & Frissco lanseazăun nou single. Noul single se numeşte “My Way” şi împreunăcu lansarea acestuia băieţii pregătesc un super concurs pepaginile oficiale de facebook: ResidenceDeejaysOfficial şiFrisscoOfficial. Muzica şi textul poartă semnătura lui IonuţUntaru (Frissco), de orchestraţie s-au ocupat Frissco şiResidence Deejays, iar producţia a avut loc în studioulFrissco Music Group.

Paula Seling

Anya

Ruxandra Bar

Mondo popMihai ANTON

# Red Hot Chili Peppers au susţinut un concert încadrul MTV European Music Awards în Ulster Hall.Concertul a durat 60 de minute, iar o piesă din show va fiparte integrantă din show-ul MTV EMA 2011. Legendaratrupă de funk-rock din California se afla într-un turneu, alecărui reprezentaţii se desfăşoară cu casa închisă, pentrupromovarea ultimului ei album ‘I’m with you’. Preţul unui bilet- 42.40 lire. Red Hot Chili Peppers este una dintre cele maiimportante trupe rock din istorie, vânzând mai bine de 60 demilioane de albume pe întreg mapamondul, în plus aucâştigat 6 premii GRAMMY,

# Câştigătoare a mai multor discuri de platină şipremii Grammy, Lady GaGa va lansa un DVD/blu-ray aldocumentarului de mare succes realizat de HBO: LadyGaga Presents The Monster Ball Tour at Madison Square

Garden, material ce include filmări în exclusivitate. Va fi deasemenea lansat albumul Born This Way The Remix – ocolecţie de 14 remixuri realizate de unii dintre cei mai învoga DJ şi producători. Cel de-al treilea album de studiosemnat Lady GaGa, Born This Way, a doborât recorduliTunes pentru albumul care a ajuns cel mai rapid pe primulloc în ziua lansării.

# La câteva luni de laconcertul susţinut de Young theGiant în magazinul Apple din Soho,unde trupa a interpretat piese dupămult aclamatul album de debut,concertul devine disponibil spreachiziţionare din magazineleiTunes. ‘Young The Giant Live FromSoho’ conţine interpretarea live aopt melodii din data 6 iulie 2011.

# Kid Rock a declarat căva realiza un turneu special. KidRock în colaborare cu oamenii deafaceri din Detroit vor dona baniasociaţiilor de caritate locale, cazurilor sociale şi persoanelorcare au nevoie de ajutor prin intermediul fundaţiei ‘Kid Rock’.Kid Rock a venit cu ideea desfăşurării acestui turneu odatăcu lansarea celui mai nou single, ‘Care’, de pe albumullansat în 2010: ‘Born Free’.

# Super-starul internaţional Taio Cruz, care avândut peste 16 milioane de exemplare ale pieselor sale înîntreaga lume şi a devenit unul dintre cei mai apreciaţicompozitori şi producători, lansează cel mai nou single,Hangover. Melodia este un featuring cu Flo Rida şi va fiprimul extras de pe următorul album al lui Cruz, la careartistul lucrează de la începutul acestui an, de când s-amutat în Los Angeles. Taio Cruz a dominat topurile din

întreaga lume anultrecut, reuşind să aibădouă hit-uri consecutive,ajunse pe primul loc înBillboard, Break YourHeart şi Dynamite,

# ChristinaPerri şi-a anunţatlansarea mult-aşteptatului single ‘AThousand Years’. Inplus, piesa se va regăsişi pe CD-ul ‘THETWILIGHT SAGA:BREAKING DAWN -PART 1 ORIGINALMOTION PICTURESOUNDTRACK’ ‘AThousand Year’ vine încontinuarea albumuluide debut al cântăreţei, ‘lovestrong’, care a intrat înSoundscan/Billboard 200 în top 5 la începutul acestui an.Albumul - include hit-ul ‘Jar of Hearts’

# Albumul Michael Buble, ‘Christmas’, se găseştedeja în toate magazinele. Albumul de Crăciun este un cadoual artistului pentru fanii săi din întreaga lume. „Albumul‘Christmas’ este unul dintre lucrurile pe care visez să lerealizez de ani. Crăciun-ul este sărbătoarea mea preferat şiştiam că odată voi face un disc despre ea. Am vrut să sunefoarte autentic - cam ca un album live realizat în studio. Suntfoarte mândru de ceea ce am realizat”, a declarat Buble.Albumul ‘Christmas’ îi urmează albumului multipremiat‘Crazy Love’, care a reuşit să vândă mai mult de şaptemilioane de copii în întreaga lume.

# Chop Shop/ Atlantic Records au anunţat lansareamult-aşteptatului EP “Scars on 45”: “ Heart on Fire”. Acestaconţine single-ul omonim, care este în ascensiune în topurileHot AC, ajungând până în top 15 la radio-urile Triple A.

# Super star-ul Justin Bieber îşi începe cel de-altreilea an de carieră cu lansarea albumului său de Crăciun,„Under The Mistletoe”. Materialul este un mix de sezon alunor piese de Crăciun celebre, precum şi noi melodii desărbători, co-produse de Justin. Under The Mistletoe va fi

disponibil atât în ediţie standard, câtşi în cea deluxe (CD+DVD). Ediţiadeluxe va include şi 25 de minutede imagini filmate in spatelescenelor, precum şi videoclipulpiesei Pray, dar şi alte patru piesede Crăciun.

# Korn a anunţat ca îşi valansa cel de-al zecelea album destudio, ‘The Path of Totality’, pe 6decembrie. Acest album este însăunul atipic pentru trupa Korn. ThePath of Totality este un albumexperimental, unde Korn schimbăstilul şi explorează noi teritorii.

Pentru albumul ‘The Path of Totality’, trupa a colaborat cuunii dintre cei mai mari producători de dubstep şi electronicdin lume.

# Una dintre cele mai controversate colaborări aleacestui an este cea dintre Lou Reed şi super trupa de heavymetal, Metallica, pentru înregistrarea unui nou album,intitulat „Lulu”. Ideea de colaborare dintre aceşti doi giganţiai muzicii moderne s-a născut la aniversarea a 25 de ani aRock and Roll Hall Of Fame, celebrată printr-o serie deconcerte susţinute la New York în octombrie, 2009. Metallicaa cântat cu Reed piesele clasice semnate VelvetUnderground, “Sweet Jane” şi “White Light/White Heat”.


Ştiri

Christina Perri

Lady GaGa

Kid Rock

Maeştrii de la ReghinOctavian URSULESCU

Suntem pretutindeni unde seîntâmplă ceva, asta înseamnă o presămodernă! De această dată am fostprezenţi o “zi-lumină” (de la 8 dimineaţa la9 seara!), la ediţia a VI-a a “CupeiMirona”, competiţie de tradiţie a dansuluisportiv de la noi. Organizată de Federaţiaromână de specialitate şi Clubul de danssportiv “Dansul viorilor”, competiţia s-adesfăşurat în paralel în cele două săliprincipale ale complexului din Reghin,afluenţa fiind uriaşă: peste 1200 dedansatori din întreaga ţară! Totul esteimpecabil în această Mecca a dansului,singurul oraş din ţară unde există ungimnaziu de specialitate: prezentatoriprofesionişti, foşti practicanţi ai dansului

(Melania Istrate, Cristian Jurcuţ), sponsori generoşi, înspecial Gliga Instrumente Muzicale, parteneri mediaserioşi, în fruntea listei fiind anunţate “ActualitateaMuzicală” şi “Ultima oră”, oficiali cu mare experienţă(Valeria Mangra, Otto Varga, Mircea Gavrilă), arbitri declasă, serviciu special foto (firma Edcri). Deschidereafestivă a avut loc în prezenţa preşedintelui Federaţieiromâne de dans sportiv, deputatul Vasile GhiorgheGliga, care a rostit nu numai un mesaj de bun-venit şiîncurajare, dar a şi înmânat cupele la festivitatea depremiere, alături de fiica sa, marea campioană MironaToncean (de curând devenită mămică a unei fetiţesuperbe, Maura, ea şi-a reluat antrenamentele înSpania, cu un nou partener). Seara festivă a avutstrălucire prin... duelul generaţiilor, pe de o parte zecilede copilaşi care studiază la Gimnaziul privat “Mirona”,iar pe de alta campionii republicani de la clubul “Floris”din Bistriţa, cu o minunată compoziţie de formaţie,“Retro Project”.

La zecile de finale care au avut loc, se înţelegecă nu putem publica numele tuturor perechilorcâştigătoare. Să notăm în primul rând faptul că au

onorat competiţia Vlad Pâslariu şi Eszter Pop, de laRus Team Baia-Mare; după impresionantele succeseinternaţionale, au obţinut şi aici o victorie absolută

(locul 1 la toate cele cinci dansuri: Vals lent,tango, vals vienez, slow-fox, quick-step), laOpen-ul standard 16-35 de ani. Victorii la felde categorice au repurtat Mihai Paraschiv-Diandra Illeş, de la Fantezia-Galaţi, AuthenticDance Sport 2007-Bacău (Open Standard şiLatino 14-15), Alin Beca-Elena Tîmpău, de laAuthentic Dance Sport 2007-Bacău (Open Stşi La 10-11), Ioan Dohotariu-Bianca Radu, dela Contessina-Bucureşti (Open La 12-13),Şerban Rotaru-Daniela Apatiei, de la FantasyDance-Cisnădie (Open La 16-35), MihaiMirea-Irina Ghiţuică, de la Bolero-Timişoara(Open La 6-9). Este oare ceva mai frumos,mai armonios, mai elegant decât dansul?Părinţi, nu ezitaţi, îndrumaţi-vă odraslelecătre dansul sportiv!


Dans

Vasile Gliga, arbitrii

Premii înmânate de Mirona Toncean

Drepturile de

autorGabi MATEI

Fără susţinerea României,Uniunea Europeană a votatprelungirea termenului de protecţiea drepturilor de autor ale artiştilor şiproducătorilor de la 50 la 70 de ani

de la trecerea în nefiinţă a ultimuluiautor. Guvernul României - prinMinisterul Culturii - motivează lipsasusţinerii deciziei europene prinfaptul ca “unele dintre prevederileadiacente ale acestei decizii nu auîntâlnit necesităţile industrieimuzicale locale”.

Placido Domingo,preşedintele InternationalFederation of the PhonographicIndustry (IFPI), a declarat: “Deciziade a prelungi termenul de protecţiepentru înregistrări în Europa este o

veste extraordinarăpentru artişti. Aceştiavor dobândi, laînceputul carierei,venituri sporite carevor putea fi utilizatepentru a investi întalent. Artiştii derenume pot beneficiade pe urma munciilor, de-a lungulîntregii vieţi. Acestlucru este cu atât maiimportant azi, cândserviciile digitalelicenţiate fac camuzica să fiedisponibilă online.Prelungirea terme-nului de protecţiereflectă şi rolulimportant pe care

artiştii îl joacă în succesul pieselor,micşorând diferenţa dintre protecţiaoferită pieselor înregistrate şi ceaoferită compoziţilor muzicale”.

Frances Moore, DirectorExecutiv IFPI, a adăugat: “Peste38.000 de artişti şi interpreţi ausemnat o petiţie pentru prelungireaacestui termen, susţinuţi dedeţinătorii de drepturi din întreagaindustrie muzicală europeană. ”

Ioana Fesnic, preşedinte alAsociaţiei Industriei Muzicale dinRomânia (AIMR), a declarat: “Suntfoarte fericită că această decizie afost adoptată, după ce, ani de zile,am argumentat în sensul modificăriipoziţiei României privindprelungirea termenului de protecţiea drepturilor de autor ale artiştilor şiproducătorilor ”.

IFPI este organizaţia carereprezintă interesele industrieimuzicale internaţionale. Aceastaare în componenţă aproximativ1400 de companii majore şiindependente din 66 de ţări. Are deasemenea companii locale afiliateîn 45 de ţări. Misiunea IFPI este dea promova valoarea înregistrărilormuzicale, a garanta drepturileproducătorilor şi a extinde utilizareacomercială a pieselor muzicale întoate pieţele în care membrii săioperează.

Nicolae Voiculeţ –UNESCO

La Palatul Parlamentului, concertul umanitar„Dăruieşte speranţa” pentru Japonia, iniţiat de NicolaeVoiculeţ, s-a bucurat de o prezenţă numeroasă formatădin personalităţi diplomatice, oameni de afaceri şicultură, jurnalişti şi politicieni. In timpul concertului,Preşedintele Federaţiei Europene a Asociaţiilor,Centrelor şi Cluburilor pentru Unesco, Lionel Vinour, aînmânat premiul „Darul Mărului” pe anul 2011 artistuluiromân, pentru opera sa de dăruire a unui simbol desperanţă, generozitate şi unitate în diversitate.

Unul dintre cele mai emoţionante momente aleconcertului a fost trecerea naistului de la repertoriul cuorchestră clasică, la cel cu taraf. „Bucuria supremă amuzicii în care mă regăsesc deplin este folclorulromânesc” Nicolae Voiculeţ. Ultimul bis al concertului a

fost chiar imnul Japoniei, cântat de artist împreună cuorchestra de cameră „Liber Artis” şi publicul japonezprezent la concert.

Concertul a venit în întâmpinarea campaniei destrângeri de fonduri susţinută de Crucea RoşieRomână, “Apel pentru Japonia”.

Dorin MANEA

La zi


Placido Domingo

Replica „dinozaurilor”

Xenia TOADER

În primii ani de după 1990, ne aducem amintecă apăruseră tot felul de „specialişti”, comentatori deocazie, evident din generaţia tânără şi necunoscătoareîntr-ale muzicii uşoare, care au lansat sintagma„dinozauri”, cu referire directă la compozitorii şiinterpreţii mai în vârstă, iubiţi şi respectaţi de public.Tinerii în cauză se vede treaba cănu prea le aveau cu şcoala (şi azi egreu cu bacalaureatul, la unii...),altminteri ar fi ştiut că dispariţiadinozaurilor, fiinţe puternice (seaude, copii?) s-a datorat unei răciribruşte şi unor schimbări climaticedramatice. Aşa încât au asociat, fărăsă vrea, curentele muzicale şimuzica „tânără” promovată de eiunui... cataclism. Din punct devedere al calităţii chiar a fost, dinmulte puncte de vedere, uncataclism care a măturat tot ce erabun, valoros, făcând locamatorismului cras şi tupeuluiagresiv. Să fim bine înţeleşi, noi nufacem greşeala de a considera căeste slab tot ce a apărut în acestedouă decenii: sânt foarte mulţi artiştitalentaţi, care prin muncă şiabnegaţie vor lua, mâine, loculconsacraţilor. Tocmai de aceeaîndemnăm la toleranţă în ambele sensuri, pentru căeste loc pentru toată lumea sub soare.

Artiştii experimentaţi au publicul lor fidel şinecondiţionat. Un exemplu cât se poate de convingătorîl constituie emisiunea de la TV Galaţi a lui AlexandruJula, unde amfitrionul îşi selectează cu multă exigenţăinvitaţii. După excepţionalul său recital de pe scenafestivalului „Dan Spătaru” de la Medgidia, Jula a „trasconcluziile” în emisiunea imediat următoare, cu văduvaartistului, doamna Sida Spătaru, şi solistul CostelLăzăroiu de la Râşnov, al cărui timbru vocal este foarteasemănător cu al regretatului interpret. Un alt artistcare a „înroşit” firele telefoanelor (emisiunea estedifuzată în direct între orele 15 şi 17, în fiecare

sâmbătă) a fost George Nicolescu, după care a venitrândul Nataliei Guberna să-i surprindă plăcut pe toţi ceicare n-o mai văzuseră de multă vreme. Actriţă şi

cântăreaţă la Teatrul „Excelsior” dinCapitală, Guberna a interpretat cu şarmşi naturaleţe zece piese cunoscute alerepertoriului ei, compuse de Dinu Giurgiu,Silviu Hera şi mai ales MihaiConstantinescu (una – în primă audiţie).Înainte cu câteva săptămânientuziasmase la rândul ei altă cântăreaţăremarcabilă prea puţin difuzată,Alexandra Canareica, ceea ce i-a prilejuitlui Alexandru Jula o constatare spirituală:„De fapt voi sunteţi adevăraţii X Factor,voci de excepţie ce aşteaptă să fiedescoperite!”. Pentru finalul de an, omulde televiziune (el nu cântă deloc înemisiunea sa!) Alexandru Jula îi are învizor pe Alesis sau pe MădălinaManolache, talentată cântăreaţă dingeneraţia de mijloc care are la rândul eiun program la televiziunea din Buzău.

32

În actualitate


Alexandru Jula, Natalia Guberna

N. Guberna, Al. Jula

Posada 2011Florin-Silviu URSULESCU

Festivalul Posada Rock adebutat în 1986 şi se desfăşoară anual,timp de 3 zile, în septembrie, la Teatrul deVară al Casei de cultură “TudorMuşatescu” din Câmpulung Muscel.Devenise o constantă a vieţii muzicalenaţionale, o capitală a rockului, strângândrockerii din toată ţara, fani sau muzicieni- să nu uităm că în oraş au fiinţat de-alungul timpului câteva formaţii de valoare.

După 13 ani de pauză (sau după9 ani, căci au mai fost între timp câtevagale rock), festivalul revine cucomponenţa de concurs în anul 2011,făcând parte din proiectul „Promovareaactivităţilor de marketing şi a produselorspecifice Municipiului CâmpulungMuscel”, cu trei evenimente culturale,finanţate din bani europeni, în cadrulPOR 2007-2013.

De data aceasta a avut loc peStadionul Municipal, timp de 4 seri (cuintrarea liberă), în perioada 22-25septembrie, fiind de fapt un festival-concurs la care au fost selectate 16formaţii din cele înscrise.

Juriul compus din Florin SilviuUrsulescu (preşedinte), Alex Revenco,Ovidiu Stângă, reporter la RadioRomânia, Dan Sain - Radio Orion, ŞtefanRaul (muzician, din partea publicului), astabilit următorul palmares: MarelePremiu – Targ3t din Deva; Premiul I:Shifting Sands din Bucureşti, Premiul II:Tagma din Sibiu, Premiul III: Blue Pulsedin Bucuresti; Premiul juriului: Apotheosis

– Bucureşti; Premiul depopularitate: Fire Escape –Bucureşti; Premiul InMemoriam “Cristi Mărgescu”(baterist local, decedat tragicalături de soţia sa, LauraStoica): Quantiq din Braşov.Au mai concurat: Astero,Fără vise, Red Magnetic-Bucureşti, Backlash-TârguMureş, Obsesia, Simbolic,Progresiv-Câmpulung (parti-ciparea mai multor formaţiilocale e un semn bun).Primarul Călin Andrei (fostrealizator de emisiuni rockradiofonice), cel care a fostcu inima şi cu prezenţa, minutde minut alături de festival, amai înmânat menţiuniformaţiilor Stone Haze şiKinEthics, deţinătoare aleunor “punctaje” bune.Recitalurile au fost susţinutede Reborn, Bodark şiPrometeu, RIFF şi WhiteWalls, PhenomenOn şi Taine,Flavius Hosu şi Altar.Festivalul a cuprins şilansarea volumului “Club A-muzica tinereţii tale”,prezentată de autorul său -Doru Ionescu, TVR. Trebuie menţionat şifaptul că Sergiu Cicu, directorul Casei deCultură a Sindicatelor, pe care îl leagămulte amintiri de „Posada” anilor ‘80, apredat ştafeta de prezentator luiAlexandru Handoca de la Radio Orion.

Nu se poate reproşa nimicorganizării, în ciuda unor păreri mai puţinlaudative (in presa locală, ca...întotdeauna în asemenea ocazii):

materiale promoţionale aspectuoase şiîndestulătoare, reclame publicitare laposturile de radio, ecusoane, condiţiibune pentru formaţii (cazare şi masă),instalaţii de sonorizare şi de luminănormale pentru un festival de asemeneanivel (chiar dacă inginerul de sunet nu afost întotdeauna “pe fază”),

O nouă ediţie, un nou început,de bun augur, care promite ediţii viitoarede nota 10.

33

În actualitate


DespărţiriPetre Mihăescu

Petre Mihăescu ne-a părăsit la vârsta de 83 de ani şicâteva luni, lăsând în urma sa zeci de cântece frumoase.Bucureştean, a fost membru al Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din 1971 şi a studiat pianul şi clarinetul la Liceul

Militar de Muzică şila Academia Regalăde Muzică.Cunoştinţele dearmonie şi teoriamuzicii şi le-aperfecţionat cuprofesorii EgizioMassini, Mihail Jora,Ion Dumitrescu, IonUngureanu. Din1946 începe săcânte în diferiteorchestre, în 1952fiind cooptat înechipa de aur aTeatrului de revistă

„Constantin Tănase”, unde a activat neîntrerupt timp de 38 deani. Clarinetist şi saxofonist, apoi dirijor şi director artistic alcolectivului de la sala Victoria 174, a schimbat şase directori,

reputatul actor Alexandru Arşinel făcându-i imensa surpriză aunui spectacol omagial, asemeni meciului de retragere lafotbalişti, când a împlinit 75 de ani. A debutat în domeniulcomponistic în 1954, beneficiind din plin de îndrumarea unormari maeştri cum ar fi Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, EllyRoman, H. Mălineanu. Din acea clipă a compus muzica pentrunumeroase spectacole de revistă jucate cu casa închisă, întretitlurile lansate cu această ocazie fiind: „La concert aseară”,„Milioane de jucării”, „Nu mai avem acelaşi drum”, „Iubireanoastră”, „De ce-ai plecat de lângă mine”, „Nu sunt eu de vină”.În 1955 a fost selecţionat, alături de George Grigoriu şiTemistocle Popa, în vederea perfecţionării (compoziţie şiarmonie), la Uniunea Compozitorilor, cu Florin Eftimescu.Melodist prin excelenţă, a lansat peste 200 de cântece rămaseîn fonoteca de aur: „Te-ai schimbat”, „M-am născut în România”,„Ţara mea cu ochi frumoşi”, „Aşa-i românul”, „Trece-o umbră”,„Când vei reveni”, „Până la cer”, „Ioana”, „Mariana”, „Ai plecatrâzând”, „Dacă treci prin Bucureşti”, „Viaţa-i frumoasă”. A făcutparte din jurii prestigioase, a fost cântat la Mamaia sau „Cerbulde aur”, a întreprins turnee peste hotare, dar mai ales acolaborat cu cei mai importanţi interpreţi ai genului: AurelianAndreescu, Jean Păunescu, Dan Spătaru, Cornel Constantiniu,Cristian Popescu, George Enache, Corina Chiriac, GeorgeBunea, Marina Voica, Doina Badea, Margareta Pâslaru, JeaninaMatei, Eva Kiss, Mihaela Oancea, Luminiţa Dobrescu, PompiliaStoian, Natalia Guberna, Oana Sârbu. În ultima parte a vieţii aavut imensa bucurie de a-i îndruma paşii pe calea muziciinepotului său-minune, compozitorul şi pianistul de talieinternaţională Matei Mugur Mihăescu, băiatul fiicei sale Milena.

CD-uri


DumitruRucăreanu:„Oceanul

vieţii”Da, unii actori cântă, şi încă

foarte bine! Dumitru Rucăreanu faceparte dintre ei, el propunându-ne peacest CD cele mai frumoase, maicunoscute melodii ale sale. Dintreacestea, nu mai puţin de patru aparţinlui Temistocle Popa: „Sunt vagabondulvieţii mele”, „Astă-seară mă fac praf”,

„Jocuri de noroc” (toate trei peexcelentele versuri ale lui Aurel Storin),„Oceanul vieţii” (text Petre „Conţi”Bărbulescu). Alt autor care a scris multpentru actor este George Marcu,prezent pe album cu „Mă întreb de cete mai iubesc”, „Zii lăutare”, plus „Cândera Mărin haiduc” (culegere din ValeaJiului, orchestraţii G. Marcu). Nulipsesc două nume de calibru alemuzicii uşoare româneşti, NicolaeKirculescu („Vrem să ciocnim cu viaţaun pahar”) şi Vasile V. Vasilache (”Cineeşti tu?), alături de un tânăr autor-interpret, Marian Ardelean. Cu şarmulsău indescriptibil, „Titi” Rucăreanu evagabondul frumos al vieţii sale...

AlexandruAndrieş:

„Incorekt”Un nou album aşa cum ne-a

învăţat Alexandru Andrieş să ne ofere:sincer, cu umor şi firesc, caresugerează că greşelile gramaticale potsuna foarte bine uneori.

Dedicat clarinetistului şisaxofonistului Alin Constanţiu, decedatîn martie 2011, albumul este produs înediţie limitată (1000 de exemplare), cuun CD bonus care conţine un fragmentdin concertul de la cinema Patria - 6decembrie 2010, într-o formulăneobişnuită, cu o parte din formaţiabyron: Dan byron şi 6fingers. In plus,

materialul conţine o surpriză multaşteptată: Alexandru Andrieş şi NicuAlifantis în duet pe aceeaşi piesă,Reluare.

La realizarea discului au maicontribuit Radu Bânzaru (voce,drâmbă); Dan byron (voce, flaut);6fingers (acordeon, glockenspiel);

Alexandru Gorneanu, (violoncel);Maria Ioana Mântulescu (voce); VictorPanfilov (percuţii); Rene CristianPopescu (vioara); Cristian Soleanu(saxofon); Mircea Tiberian (pian);Eugen Tegu (bass); Tudy Zaharescu(tobe).

CD-ul de studio conţine 20 decântece, iar cel bonus are 9 piese,muzică şi versuri – Al. Andrieş (BlackCrow Music Productions), cu excepţiaunei reluări după James Taylor(Clasic). Albumul este manufacturat şidistribuit de A&A Records.

„Cântece pe versuri

de Aurel Storin”

Întâlnim des albume decompozitor, dar foarte rar de textier. Încazul lui Aurel Storin trebuie spus maidegrabă „poet”, scrierile sale având un

parfum aparte, regăsit şi în cărţile salede versuri. Ascultaţi numai „Să mori de

dragoste rănită”, „Eşti bărbatul alteifemei” (de Marcel Dragomir), „Suntvagabondul vieţii mele”, „Suntcerşetorul de lumină”, „Jocuri denoroc” (Temistocle Popa), „Un actor înplus...” (Horia Moculescu), „Balada”,„Parfumul străzilor” (Radu Şerban), casă dăm doar câteva exemple dinaceastă splendidă colecţie de 19bijuterii muzicale, masterizate deMircea Drăgan. Temistocle Popa arenu mai puţin de 6 cântece, RaduŞerban şi Marcel Dragomir câte 3,ceilalţi compozitori la care s-a oprittextierul (din sute de cântece!) fiindEdmond Deda, Vasile Veselovski,Vasile V. Vasilache, Mircea Chiriac, IonCristinoiu, Horia Moculescu, GeorgeMarcu. „Cele mai frumoase cântece peversuri de Aurel Storin” nu trebuie sălipsească din nici o colecţie!

OCS: „Retro”O colecţie de piese româneşti

mai vechi şi mai noi, reinterpretate înmaniera Omul cu Şobolani. Albumul

conţine 6 cântece înregistrate în StudioCarmin: Mondial – „De va veni la tinevântul”, Roşu şi Negru –„Pseudofabulă”, Phoenix – „Lasă,lasă”, Mircea Baniciu – „Tristeţiprovinciale”, Alexandru Andrieş – „Ceamai frumoasă zi”, Valeriu Sterian –„Anotimpuri”.

Alegerea pieselor de pealbumul RETRO a fost subiectivă şistrict personală, spun cei de la OCS:„Am ales ce muzică ne-a plăcut dinacea perioadă şi am cântat pieselecum am ştiut noi mai bine. Nu e vreundemers academic sau vreo judecatăde valoare. E doar un „mulţumim”respectuos pentru câţiva oameni mari,care ne-au inspirat. Nu trebuie să fiivreun geniu ca să-ţi dai seama că unAlexandru Andrieş, un Mircea Baniciusau Phoenix nu se vor mai întâmplaprea curând în muzica din România.Pe domnii de mai sus suntem norocoşisă-i avem. Şi n-avem voie să-i uităm.Au meritat aplauzele publicului lor deatunci şi merită în continuare aplauzelepublicului nostru mai tânăr de acum.


CD-uriAm lucrat la piese gândindu-ne la cumle-am fi cântat dacă erau cântecelenoastre. După 7 albume şi mai bine de13 ani de cântat, simţeam nevoia de oprovocare. Ceva din care să învăţămmai multe despre noi. Nu cred că am fireuşit să cântăm piesele de pe RETROîn variantele lor originale”.

Cvartetul dovedeşte încăodată aceeaşi nestăvilită dorinţă deinvestigare, căutare, care le oferă notade originalitate care l-a impus de laînceputuri.

Grimus: „Egretta”

Al doilea album al formaţieiclujene este rezultatul colaborării cuproducătorul britanic Adam Whittaker(care s-a implicat în toate etapeleînregistrării albumului), iar masteringul

este opera lui UE Nastasi de lastudiourile Sterling Sound din NewYork. Discul este produs şi distribuit deA&A Records în colaborare cu Event-Plus şi SpaceRay Music.

Concertele de lansare au avutloc in Bucureşti şi la Cluj-Napoca.Componenţa: Bogdan Mezofi (vocals),Valentin Rauca (guitar), Cristian Csapo(guitar), Lehel Kiss (keyboard), TitusVadan (bass), Tamás Adorjani (drums).Muzica este semnată de Grimus, iartextele în limba engleză de V. Rauca şiB. Mezofi. Grimus este anagramaaproximativă a cuvântului ‘Simurgh’,pasăre gigantică din mitologiapersană. Formată în 2005, formaţia areprezentat România la Global Battleof the Bands la Londra, apoi a lansatdiscul Panikon.

Una dintre cele mai pregnanteprezenţe ale noului val rock autohton,cu un cerc de fani tot mai larg.

Adela Dumitrache:„Tinereţe, floarea

mea”Pe talentata solistă de muzică

uşoară (cu multe premii la activ, pe

vremuri), originară din Urlaţi, amîntâlnit-o la o emisiune de lateleviziunea din Buzău, ca invitată a

altei colege de generaţie şi de premii,Mădălina Manolache, în postura demoderator. Surpriza a venit când aapărut în platou, alături de LaurenţiuCazan, în costum popular! Fiindcăsolista a trecut la muzică populară,care îi oferă mai multe satisfacţii,inclusiv materiale. Albumul, editat decasa Spiros din Galaţi, cuprinde 14piese sprinţare, în acompaniamentulorchestrei ”Doina Argeşului” din Piteşti,condusă de Cristi Sandu. Aşadar, ampierdut o solistă de muzică uşoară şiam câştigat una de folclor!

the Amsterdams:„Electro-

magnetica”Al doilea album al formaţiei

bucureştene conţine 10 piese pop-rock, cu versuri în limba engleză,compuse şi înregistrate în perioada2009-2010. Albumul este mixat şiprodus de Cristian Ştefănescu -Electric Brother, împreună cu theAmsterdams, exceptând piesa “ThisBurial Ground’s For Two” - mixata de

Arlen Thompson, guest appearance -Dan Boeckner. Masterizarea disculuis-a efectuat în studioul GreyMarket

Mastering din Montreal, Canada, şiaparţine lui Harris Newman. Artworkuleste conceput de Irina Stănciulescu.Numele albumului este inspirat delocul unde se află sala de repetiţii -fabrica Electromagnetica. Ca şi încazul altor tinere formaţii, discul este oproducţie 100% independentă, editatăşi distribuită de propria casă de discuri,Post Pop Records.

Progresul faţă de primul disceste evident, atât în plan audio, cât şiîn cel muzical – ritmic, al vocilor, alconturării unor linii melodice maipregnante. O promisiune rockconfirmată.

FurioSnails: „Blue

Passports”Formaţia Snails din Republica

Moldova a lansat două albume în 13ani de existenţă, iar acum şi-aschimbat titulatura pentru acest disc.

Celor 3 componenţi iniţiali – Lilian,Mircea, Vitali – li s-a adăugat şi Igor(ex-Zdob şi Zdub, Millenium) – care aucompus 11 piese în 6 luni şi au mersspre Cercul Polar (Umea, Suedia)pentru a înregistra albumul în studioulTonteknik, în numai 2 săptămâni delucru, cu producători renumiţi.

Mapa discului (apărut subegida A&A) imită un paşaport albastrumoldovenesc, iar textele sunt de dataaceasta în engleză. Calitatea tehnicăeste remarcabilă, iar schimbărilemuzicale nu lipsesc – este evident căadăugarea particulei Furio reflectă oîncredere şi o energie sporite, maimultă dinamică şi noi abordări. Rockulde dincolo de Prut ne oferă din nou oplăcută surpriză.

Pagini de Florin-Silviu URSULESCU

jurnalistul Alex Revenco, în 2012 – anul unei jumătăţide veac „Phoenix”. Lucrează la un mare... „ImpEx” dinindustria alimentaţiei şi, dacă îi reuşesc planurile legatede înfiinţarea unei filiale româneşti, cel mai mult îşidoreşte să se restabilească în România!

Ileana Popovici (San Remo, Italia) este în faptilustra (de la... ilustrator muzical) mea colegă de laTVR. Deşi pensionată, nu pot să-i spun fostă, întrucâtoriunde ar fi în lumea asta, domnia sa nu scapăemisiunile TV cu arhivă muzicală. Absolventă deConservator, a crescut în casă de preot, cu sora sa,înconjurată de muzică. A avut norocul să-l cunoască,atât profesional cât şi intim, pe marele RichardOschanitzky, de unde standardele ridicate care auurmărit-o în carieră, în profesie. A cântat celebrelebossanove ale lui Ricci, dar i-a şi rescris orchestraţiile.A jucat în numeroase filme (un singur exemplu,celebru: „Reconstituirea”), a scris sau a aranjat muzicăde film și de teatru. În 1990 a început seria de emisiunide weekend „Bună Dimineața”, constituind una dintrecele mai agreabile prezenţe ale postului public! Dupăpensionare a continuat să colaboreze, sub orice formă,cu TVR (în special postul Internaţional)! Una dintredoamnele fără vârstă ale Televiziunii Române. (Foto:Emilian Urse)

Muzica pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L ĂŞef de producţie: Costin ASLAM

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:George BALINT, Marin MARIAN-BĂLAŞA,

Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, Viorel COSMA, Cleopatra DAVID, Tanţa DIACONESCU,Anca FLOREA, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU,

Madeleine KARACAŞIAN, Sorin LERESCU, Florian LUNGU, Doina MOGA, Florin RĂDUCANU,

Gabriel POPESCU, Mariana POPESCU, Mădălin Alexandru STĂNESCU, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Bianca ŢIPLEA-TEMEŞ, Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞIMUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN

FONDUL SOCIAL CULTURAL

Din nou despreromâni în Europa (I)

Doru IONESCU

În octombrie am reluat drumurile europenepentru TVR Internaţional (emisiunea „Lumea şi noi”)revenind în Germania pentru alte câteva „Poveşti... cucântec!” (ediţiile realizate de subsemnatul). Mai multjazz (capitol la care rămăsesem dator anul trecut) darnu numai...

Liane Birnberg (Berlin) este o cunoştinţăstrăveche a melomanilor români, celebra solistă blondăa grupului pop-rock feminin „Venus” activând deopotrivăîn întâia formaţie de gen din Europa, dar şi conducânduna dintre aripile rezultate după scindarea şaptezecistă,„Venus L”. Povestea ei (şi a familiei sale) nu este delocsimplă şi nici... dulce, aceasta numărându-se printre

evreii persecutaţi, care au ajuns în Bucureşti direct dinlagăre... S-au reintegrat cu bine aici, iar cele două suroriau putut primi o educaţie şi o conştiinţă românească.Absolventă de Conservator, Liane a intrat în grupulNicoletei Păun, ca solistă şi claviaturistă, participând dinplin la prima perioadă de glorie a trupei, la graniţa anilor’60 - ’70. În paralel, însă, a compus muzică de film,teatru, apărând şi ca actriţă (scurt metrajul „Insolaţie” esingurul exemplu din arhiva TVR, deocamdată); acondus din 1973 propriu-i grup, dar după cutremurul din1977, aflându-se în Germania, a rămas acolo. Acontinuat cariera muzicală (în spectrul modern –contemporan) şi, mai târziu, într-o perioadă în care alocuit la Atlanta, s-a orientat spre artele plastice. O nouăcarieră, cu numeroase satisfacţii (între care ilustrareacărţii unui premiant Nobel german), cea mai nouăurmând să se „producă” la vernisajul veneţian dindecembrie curent, o expoziţie cu caracter autobiografic.

Moni Bordeianu (Osnabruck, Germania),celebrul solist „Phoenix” din perioada beat, a plecatlegal din ţară, în 1970, după un concert de adio... cucântec, stabilindu-se în Statele Unite. A revenit pentru ase căsători şi a-şi duce soţia acolo, însă... în 1977, cândgrupul său de suflet fuge în Germania, lasă totul baltă lasemnul lui Nicolae Covaci. Reuşitele muzicale, dupăcum se ştie, au venit mult mai târziu, Moni încercând în1985 o carieră solo printr-un single produs de Ioji Kappl.După 1990 a revenit de mai multe ori în ţară cu„Phoenix”, culminând cu 2008 când a lansat discul solo(înregistrat tot cu ciracii lui Covaci) „Back to the Future”.La 63 de ani (aşa îi scrie în cartea de identitate) l-amgăsit în apartamentul său, fredonând melodii noi şiscriind o carte despre viaţa sa! Speră să o lanseze cu

Venus

posada 2011

Documents