portretul de Înalt demnitar În a doua … banatului arheologie-istorie...autoritar, militar...

PORTRETUL DE ÎNALT DEMNITAR ÎN A DOUA JUMÃTATEA SECOLULUI AL XIX-LEA.

MODEL CENTRAL ªI MODEL LOCAL ÎN PÃRÞILE BÃNÃÞENEALE AUSTRO-UNGARIEI

Elena Miklósik*

Cuvinte cheie: reprezentarea conducãtorului politic, reprezentare oficialã, portretisticã localã,galeria palatelor administrative, pictori cunoscuþi, portrete pandant.

Key-words: representation of the political leaders, official representation, local portraiture,gallery of the administrative palaces, well-known painters, pendant portraits.

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008http://muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm

Portretul de curte francez, care a influenþat ºimodelat concepþia de prezentare a elitei societãþiiºi la Curtea Vienei, a rezistat tendinþelor deînnoire a genului mai bine de 200 de ani. Activi-tatea unor artiºti excepþionali (Hyacinthe Rigaud,Martin von Meytens, J. G. Auerbach etc.) a con-tribuit la crearea unor imagini, trecute în categorianon plus ultra, care au servit ca etalon pentrureprezentarea ulterioarã a unor capete încoronatesau oameni de seamã ai economicului ºi politi-cului de pe teritoriul imperiului multietnic.

O oarecare “rupturã” cu acest tip de modelareoficialã a siluetei ºi faciesurilor conducãtorilor destat, sau de naþiune, s-a produs dupã mijlocul se-colului XIX. Formulat impropriu, am putea denu-mi fenomenul o “liberalizare” a imaginii domni-torului. În a doua parte a secolului XIX asistãm lao desprindere de vechea schemã devenitã obliga-torie pentru oricare Habsburg din familia impe-rialã, dupã portretizarea numeroasei familii aMariei Terezia1. Amintita îndepãrtare de archetipse rezumã doar la persoana foarte tânãruluiîmpãrat Franz Joseph I. al Austriei (1848-1916),imediat dupã preluarea puterii de stat2. Acesta

însã, cu anumite mici excepþii, a rãmas fidel, pânãla decesul sãu, unui nou model de portret dedomnitor, introdus de el: cel al ºefului de statautoritar, militar simplu, sobru, devotat apãrãtoral cauzelor þãrii.

Recuzita imperialã a fost utilizatã ºi în conti-nuare în cazul unor picturi de foarte maridimensiuni, care „îl surprindeau” pe ºeful statu-lui multietnic în marile momente istorice: laurcare pe tronul imperial al Austriei (1848), laîncoronarea sa ca rege al Ungariei, la semnareaunor acte de interes naþional etc. În aceste clipefigura tânãrului ºi chipeºului bãrbat este sufo-catã de accesoriile obligatorii, care au avut me-nirea sã sublinieze atât Dei gratia neîntreruptã,revãrsatã în decursul secolelor asupra familieiHabsburgilor, precum ºi legitimitatea actului destãpânire. Îmbrãcat în mãtãsuri albe (pure) cucusãturi din fire de aur, având eºarfa roºie-albã-roºie (culorile Casei de Austria) peste umãruldrept, silueta este înfãºuratã în faldurile extremde ample ale mantiei de hermelinã. Mici detaliicompleteazã linia tradiþiei familiare: ordineleLânii de aur, cel al Sfântului ªtefan etc. Laturade legitimitate se ilustreazã cu sceptrul ºi coroa-na (sau coroanele statelor din imperiu), putereacu sabia ºi globul (mãrul). Cel din urmã nu esteomniprezent. La fel, ºi apariþia bogat decoratuluitron, constituind aluzie foarte directã, estecircumstanþialã. Deseori îi þine locul un fotoliutapiþat cu catifea (în general purpurie), în spateleacestuia draperii ample, cu falduri moi ºi ciucuriaurii oferã capãtul de perspectivã. La exa-minarea Portretului “bunului” Franz al II-lea3,

* Muzeul de Artã Timiºoara, Timiºoara, Piaþa Unirii Nr. 1;e-mail: [email protected] Din secolele XVII-XVIII, aproape obligatoriu, portretulîmpãraþilor-regi de la Viena înfãþiºa modelul în þinutã degalã, având însemnele puterii alãturi sau în fundal. Punereaîn paginã a unor astfel de portrete necesita utilizarea uneifoarte variate scenografii, iscusit construite cu ajutoruldiferitor piese preþioase sau unicat, conþinând simboluriuniversal acceptate. Acestea, deosebit de plastice, au avutrolul sã transmitã mesaje uºor “lizibile”cãtre supuºi.2 Spiritul novator în redarea portretelor imperiale se poateobserva deja în tendinþele împãratului Iosif al II-lea care,în cazul mai multor portrete oficiale, prefera sã fie redat“doar ca cetãþean iluminist”, în uniformã militarã, bust.Aceste portrete, ulterior au fost reproduse/ copiate (maimult sau mai puþin fidel) dupã un original, pentru caresuveranul a servit ca model. Ele nu au fost impuse ci doarpreferate în provinciile estice.

3 Ne referim la cunoscutul portret creat de Friedrich vonAmerling (1803-1887), înfãþiºând împãratul Austriei(Franz II. împãrat al Austriei în veºminte de încoronare,1832), înconjurat de însemnele puterii pe care o deþine.

416

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

în veºmânt de încoronare (Fig. 1) ºi al imaginiifoarte tânãrului Împãrat Franz Joseph I., înhaine de mare galã, cu toate însemnele imperiale(Fig. 2), putem descoperi evidentele asemãnãriale punerii în paginã4. Vestimentaþia – deºi a fostconfecþionatã separat pentru fiecare personajilustru – este de aceeaºi facturã, se repetã folo-sirea aceloraºi elemente. Exploatarea laturiipsihologice a personajului, în cazul împãratuluiFranz II., îi conferã o valoare artisticã ridicatãtabloului acestuia faþã de cel al imaginii nepo-tului-urmaº, redat prin bogãþia detaliilor vesti-mentare – dar cu o evidentã superficialitate înprivinþa abordãrii psihologiei tânãrului model.

La reprezentarea împãratului Franz Joseph I.,în spatele personajului, plasat fals în penumbrã,lucrat en grisaille, se reliefeazã bustul unui altsuveran, cel al împãratului predecesor,Ferdinand I. Portretul acestuia, introdus în for-ma unei sculpturi antice, nu reprezintã un simpluobiect decorativ din arrière-plan: constituie unamãnunt semnificativ, important pentru privi-tori. Prezenþa lui – mai mult spiritualã decâtrealã, doar o invocare – subliniazã legãtura luidirectã cu urmaºul la tron, o continuare a linieidomnitorilor proveniþi din familia Habsburgilor.Litograful vienez, Vinzenz Katzler (1823–1882)5, a utilizat în portretul de faþã acelaºi pro-cedeu, de memento, pe care l-a aplicat maidemult ºi pictorul de origine austriacã, CarlWieland (activ la Viena ºi la Pesta în primajumãtatea a sec. XIX), când, pentru o comandãoficialã bãnãþeanã din 1837, a executat Portre-

tul împãratului Ferdinand I.6 (Fig. 3). Wielanda plasat bustul defunctului împãrat Franz II. –figurat în profil ºi încoronat cu lauri – înfundalul din stânga siluetei aflatã în picioare7.

Cliºeul de domnitor atotputernic, aºezat îninteriorul presupusei sãli de tron, printre coloaneantichizante, în veºminte de încoronare sau demare galã, a influenþat puternic modul deelaborare a portretelor oficiale ale demnitarilorde stat precum ºi portretistica oficialã a ºefilorde stat din zonele învecinate Austriei.

Astfel, Portretul cneazului sârb, MihajloObrenoviæ, redat în litografie de AnastasJovanoviæ8 (pictor, fotograf, prieten apropiat alcneazului), concureazã cu imaginea suveranului“din vecinãtate” prin bogãþia de elemente carecompun tabloul. Scenografia adoptatã îºi înde-plineºte rolul: comunicã spre supuºi treapta so-cialã a tânãrului, sugerând un interior somptuos,bogat, cu nimic mai prejos decât cel al împãra-tului de la Viena, dar îi subliniazã ºi apartenenþade neamul sârbesc (a cãrui cãpetenie este) prinîmbrãcãmintea inspiratã din portul popular, tipiczonei, realizatã cu un inegalabil lux oriental.Sabia ornatã cu pietre preþioase, pe care sesprijinã, trimite foarte direct la rolul de condu-cãtor militar mânã forte (Fig. 4).

4 Aceastã imagine foarte cunoscutã a fost popularizatã prinredarea graficã a somptuosului portret de curte.5 Litografia lui Vincenz Katzler (din 1850/1851) a fostpreluatã ºi multiplicatã în zonele estice de confraþii lui debreaslã localnici. Aceste lucrãri au servit atât lapopularizarea fizionomiei capetelor încoronate în mijloculsupuºilor, cât ºi ca model de prezentare pentru artiºtii dinzonã a altor personalitãþi marcante ale epocii. Astfel,litograful ºi pictorul Anastas Jovanoviæ (1817-1899) alansat portretul lui V. Katzler, completându-l cu oinscripþie bilingvã (sârbã ºi germanã) ºi – inspirându-sedin modelele vieneze – el a realizat într-o manierã similarãºi câteva portrete ale cãpeteniilor de stat sârbe.

6 Carl Wieland: Împãratul Ferdinand I. al Austriei/ RegeleFerdinand V. al Ungariei (consilierii timiºoreni probabil înaceastã din urmã formulã au cerut executarea lucrãrii), ulei/pânzã, fãrã ºasiu, 225x130 cm., semnat în dreapta cu ocru:”C: Wieland p. 1837", nr. inv. PMT 694, Muzeul de ArtãTimiºoara, provenienþã „incertã”. Lucrarea înregistratãgreºit ca provenitã dintr-un atelier al unui artist “anonim” ºipurtând ºi în prezent denumirea de Portret de bãrbat, nu areºasiu, a fost mult timp rulatã, ceea ce a dus la desprindereastraturilor de culoare în multe zone. Documentele de arhivã,monografiile vechi ale oraºului, personajul ales ca model,precum ºi dimensiunile pânzei ne indicã comanditarul:Consiliul Primãriei Oraºului Timiºoara. Acesta – urmând otradiþie cu rãdãcini de secol XVIII, cultivatã de conducereacomitatului Timiº – pe la mijlocul secolului XIX a începutconstituirea unei galerii proprii de personalitãþi în sala deºedinþe a Consiliului Orãºenesc. Comenzile lansate de celedouã Consilii teritoriale deseori au dus la realizarea unorlucrãri duble, imagini ale aceluiaºi personaj, activ ºi încadrul conducerii oraºului ºi în consiliul þinutului.Asemãnãrile evidente ale pieselor expuse izvorau ºi dinfaptul cã ambele instituþii administrative (ºi nu doar ele)apelau la serviciile aceloraºi artiºti, de cele mai multe orilocali, care la finele secolului XIX s-au specializat în pro-ducerea (aproape în serie a) portretelor oficiale, de aparat,de mari dimensiuni, concurând fotografii din regiune.7 Figura iluºtrilor antecesori apãrea des în imaginile ofi-ciale, reprezentative ale epocii. Portretul de mari dimen-siuni al împãratului Napoleon al III-lea, aºternut pe pânzã(ºi corectat de mai multe ori în perioada 1853-1861) derenumitul pictor francez, Jean-Hippolyte Flandrin, dease-menea evoca în faþa contemporanilor sãi personalitateamarelui Napoleon I., prin bustul acestuia situat în imediataapropiere a personajului central.8 Galerija... 2001, 477.

417

Aceste reprezentãri, regizate cu mare grijã, aufost ani de zile reproduse în nenumãrate exem-plare pentru a populariza trãsãturile caracteristiceale stãpânului soartei unui imperiu sau a unei þãri.Au avut accepþiunea celui figurat, dar ºi a dife-ritelor cabinete care supervizau imaginea publicãa celui mai important om din stat. Pentru a ajungela nivelul de cunoaºtere a supuºilor încã din pe-rioada barocului portretele potentaþilor „eraumultiplicate prin stampe de cãtre gravori în cupruavând o pregãtire temeinicã”9. Secolul al XIX-leaoferea o tehnicã de multiplicare mai uºoarã ºi maiieftinã: litografia. Schimbãrile, în privinþa tipuluide reprezentare agreatã, au intervenit lent. Multmai evident s-au manifestat reacþiile legate dedetaliile “grãitoare”, de simbolurile care comuni-cau spre privitor statutul modelului. Acesteamãnunte semnificative, care au însoþit portretelecapetelor încoronate (sau ale personajelor cu rolpolitic deosebit) cu timpul au dobândit o prezenþãobligatorie, au devenit un “chenar” împietrit, auîmpins pe un plan secundar însuºi individul pecare trebuiau sã-l însoþeascã, figura cãruia tre-buiau doar sã o completeze. Au dobândit un rolprincipal, ele personificau-simbolizau putereapoliticã centralã, trãsãturile umane au devenit dince în ce mai schematice; portretele se rezumaudeseori la marcarea unor aspecte caracteristice, ti-pice ale unui individ ºi numai oglindeau fiziono-mia întreagã cu la toate detaliile care compuneauimaginea realã, inconfundabil individualã. Mesa-jele politice transmise au fost foarte atent exa-minate ºi receptate de contemporani.

Astfel se explicã graba cu care, la începutulanilor 1860, au fost înlocuite portretele, de tipulcelui mai sus descris, ale împãratului FranzJoseph I. din oficiile statului, de pe teritoriul Un-gariei (ºi al Banatului). Întrucât “aceste litografii,produse cu miile pe vremea respectivã [ante 1860n. n.], din cauza inscripþionãrii lor, la noi aucontravenit cu dreptul public, cu atât mai mult cucât aceste tablouri care îl reprezintã pe ExcelenþaSa ca împãrat al Austriei, în veºminte de împãrat,la noi, dupã 1860 au fost înlãturate, astfel cã a-cum, la noi, aceste imagini sunt destul de rare”10.

Accentuarea zonei geografice “la noi”, indicãUngaria ºi implicit Zonele Sudice (azi Banatul),unde, dupã 1861 au încetat represaliile împotrivacãpeteniilor participante la revoluþia din 1848. Înaceste þinuturi regimul s-a liberalizat, a demaratreorganizarea administraþiei teritoriale pe vechilebaze comitatense. În aceastã formulã nu maicadra imaginea unui “împãrat strãin” cu evocareaorganizãrii teritoriale istorice strãvechi, undeprovinciile se supuneau “regelui nostru”. Nuportretul în sine trebuia îndepãrtat din faþasupuºilor, ci forma de prezentare, detaliile saletrebuiau rearanjate. Aºa se explicã de ce, cu ofrecvenþã mult mai mare, a reapãrut portretul luiFranz Joseph I. dupã iunie 1867, în urmaîncoronãrii sale ca rege al Ungariei. Legitimatprin actul de încoronare, figurat ca rege uns, înarta timpului vor înceta toate criticile la adresamodului de popularizare a figurii sale de suveran.

Istoriograful ºi custodele de muzeu, IstvánBerkeszi, trecând în revistã produsele de artãtimiºoreanã11, în anul 1909 enumera portreteleoficiale ale sãlilor de Consilii din incintaPrimãriei ºi din Casa Comitatului. Despretabloul realizat în 1859 (ori 1853, chiar el fãceaconfuzia de date!) “care îl înfãþiºeazã pe FerencJózsef I. în uniformã maghiarã de general dehusari, siluetã întreagã, în mãrime naturalã”afirma cã: “este una dintre cele mai frumoasepiese [ale colecþiei Consiliului oraºului] ... esteopera unui artist strãin; Horschelt F.”12. Cutrecerea anilor tipul de imagine a chipeºului juneconducãtor blond, zvelt, îmbrãcat în hainele degeneral al unei arme maghiare (de preferinþã decavalerie) a devenit modelul portretului oficialagreat pe tot teritoriul dinspre rãsãrit al statuluidualist (Fig. 5).

Modelul preferat a fost apoi preluat ºi imitatde magnaþii apropiaþi de Curte în toatã zonapoliticã. Valoarea portretelor create dupã “tipulºi asemãnarea” primului om din stat a depinsînsã de mai mulþi factori. Atât persoana aleasã camodel cât ºi artistul realizator au concurat larezultatul final al operei. Modelul putea in-fluenþa creaþia prin fizicul sãu – silueta, faciesul– ºi prin influenþa economicã „ascunsã” înlucrare: mediul în care se dorea a fi reprezentat,dimensiunea lucrãrii, suma oferitã pentru

9 Friedländer 1983, 260.10 Registrul de inventar general al Muzeului Banatului(mss.), poziþia 2977, din anul 1906. Custodele IstvánBerkeszi achiziþionase din birourile Oficiului DirecþieiFinanþelor 3 litografii mari (deja în acea vreme le consideradocumente muzeale demne de pãstrat), þinute la loc decinste în cursul deceniilor anterioare, care însã au devenitnepotrivite cu legea în vigoare. Douã dintre lucrãri îlînfãþiºau pe Franz Joseph I. în uniformã de general austriacºi purtau inscripþia “Franz Joseph Kaiser v. Österreich”, altimpediment pentru care nu mai puteau fi utilizate într-oexpunere publicã – pe teritoriul “statului de drept”, regatulUngariei, unde personajul a fost acceptat doar ca rege,pozând în uniforma de general al armatei maghiare.

11 Berkeszi 1910, 14.12 Friedrich Horschelt (1824-1881), Franz Joseph I. tânãr,ulei/pânzã, fãrã ºasiu, 208x118cm, semnat cu brun îndreapta jos, greu lizibil; “Fr. Horshelt/ 1859 (?)”, nr. inv.PMT 689, Muzeul de Artã Timiºoara, în prezent în stareprecarã de conservare, cu urme de rulare, preluat îninventar cu provenienþã „incertã”. Piesa s-a transferatsigur din fosta colecþie a sãlii de Consiliu al PrimãrieiOraºului liber regesc Timiºoara, transmis muzeului localîn vara anului 1920, nemenþionat însã în lotul de lucrãripredate cu proces verbal.

418


comandã sau alegerea artistului executant. Pe dealtã parte, personalitatea artistului invitatcontribuia major la calitatea imaginii finale.

Poate fi amintit ca exemplu, impresionantulPortret al lui Sava Tekelija, comandat lui MórThan în anul 186113. Analizând mai atentpunerea în paginã ºi elementele utilizate pentrucrearea planului secundar – cel din interior ºi celdin zona îndepãrtatã – reîntâlnim toatã recuzitala care apelau pictorii în procesul de conturare apersonajelor ilustre timp de câteva secole.Artistul a ºtiut sã exploateze rolul diferitelormateriale componente ale acestui milieudescriptiv, în care a plasat silueta, a reuºit sãredea fidel trãsãturile personajului distinct, adozat excelent zonele de aproape ºi de departe, autilizat elemente de decor adecvate14 pentru aobþine prestanþa caracteristicã a personajului,oferind privitorilor un strãlucit portretacademic15 – foarte înrudit cu astfel de creaþii aleconfraþilor sãi din deceniile anterioare (Fig. 6).Este unul dintre cele mai elegante ºi impu-nãtoare imagini ale mult portretizatului om deculturã al secolului XIX.

De la mijlocul secolului reuºim sã aducemdrept document – premergãtor – Portretularhiducelui Joseph, realizat de pictorul-

fotograf peregrin Anton Fiala în anul 184616

(Fig. 7). Acesta fusese comandat pentru galeriaoficialã a sãlii de Consiliu al Oraºului liberregesc Timiºoara17. Trebuia sã respecte toaterestricþiile impuse de comanditarii uneiasemenea colecþii publice de tradiþie: sã redeafidel trãsãturile individuale ale modelului, sãreflecte sobrietate, sã fie impunãtoare, sãsublinieze poziþia ºi rangul social al reprezen-tatului, sã sublinieze loialitatea comunitãþii faþãde reprezentat. ªi nu în ultimul rând: sã fiedecorativ. Rãmâne suspiciunea cã pentru reali-zarea comenzii de faþã Anton Fiala, pe lângãpicturã, a apelat cu succes ºi la posibilitãþileoferite de tehnica fotografierii18.

Toate aceste condiþii, completate cu micidetalii personalizate, se transmiteau ºi comen-zilor de portrete ale funcþionarilor înalþi, aleoamenilor care frecventau Curtea sau Parla-mentul, ale politicienilor înstãriþi sau ale burghe-zilor din fruntea oraºelor. Chipurile pictate searanjau, se modelau dupã aceste tipare lansatede arta oficialã centralã. În cazul oamenilor deseamã, familiarizaþi cu viaþa capitalei, se optapentru o variantã mai modestã a punerii înpaginã: un jilþ sau un fotoliu amplu înlocuiatronul, o cãciulã, o caschetã militarã cu fireturise plasa acolo unde altãdatã figura coroana,cãrþile sau culegerile de legi în locul documen-telor cu lozinca evidentã a împãratului, o hainãtivitã cu blanã þinea locul pelerinei cu hermelinã,iar bijuteriile, colanele, nasturii mari de argint aibrandenburgurilor înlocuiau decoraþiile impe-riale unicat. Nu ne aflãm în faþa unui nou tip dereprezentare, modelul a fost folosit încã dinepoca barocã: asistãm la o oarecare simplificarea portretului suveranului, aplicarea “schemeimai mici” pentru cei din anturajul domnitorului,pentru cei care au moºtenit un rang inferioracestuia. În teritoriile care au þinut de Ungaria,dupã anul 1867, portretul personajelor cu rolimportant în viaþa politicã a cãpãtat o nouã strã-lucire. Asistãm la naºterea elegantelor portretebãrbãteºti, ca urmare a introducerii hainelor degalã istoriciste, a reluãrii tipului de îmbrã-cãminte maghiarã de curte din evul mediu,

13 În colecþia Galerija Matica srpska, reprodus înmonografia Galerija .. 2001, 034.14 Detaliile folosite au rolul de a trimite la personalitateamodelului, foarte cunoscut în regiunea noastrã ºi aAradului, la starea lui socialã ºi la originea sa(îmbrãcãmintea, însemnele heraldice), la formaþia sa deintelectual (cãrþile ºi documentele de pe masã), la actelesale de binefacere ºi fundaþii (planul îndepãrtat:construcþiile din peisajul urban). Prezentarea acestoraînsemna studierea amãnunþitã a mediului ºi a vieþiimodelului, observarea ºi pãtrunderea psihicului acestuiade cãtre pictor. Totodatã, într-o formã mai modernã,utilizeazã staffage-ul ºi recuzitele întâlnite de-a lungulveacurilor la portretele personalitãþilor marcante.15 Mór Than (1828-1899) a fost cãutat deseori pentruportretizarea unor personalitãþi de marcã din a doua partea secolului XIX. A corespondat cu colecþionarul ZsigmondOrmós pe care l-a vizitat în Timiºoara (vezi: Scrisoareaexpediatã din Florenþa la 28 nov. 1885 – D. T. A. N. R., F.Ormós 131, d. 747, f. 4). A realizat ºi un portret „istoric”de comite pentru colecþia oficialã a oraºului Lugoj, picturãpãstratã astãzi în Muzeul Judeþean Lugoj (identitateapersoanei reprezentate încã nu am reuºit sã elucidãm). Eleste autorul impunãtoarei imagini oficiale a primarului ºiapoi prefectului de Arad, Atzél Péter, vezi Lanevschi2003, 10, 33, 38. Tablourile lui Ferenc Deák ºi ZsigmondOrmós, cândva expuse în Casa Comitatului Timiº,semnate de acest artist au dispãrut dupã 1919. Borovszkyf. a., 243; Berkeszi 1910, 14. (În ambele surse numelepictorului, Mór, este confundat cu cel al fratelui sãu,chimistul Károly Thán, 1834-1908).

16 Anton Fiala, Portretul palatinului/ arhiducelui Joseph,ulei/ pânzã, fãrã ºasiu, rulatã, 223x134 cm, semnat prinincizie în dreapta mijloc cu alb: “Ant. Fiala pinx. 1846”,nr. inv. PMT 678, colecþia Muzeului de Artã Timiºoara.Pictura provine din fosta colecþie a Consiliului Oraºului(transferatã muzeului în anul 1921; nr. inv. 5228/ 21),probabil a fost comandatã direct autorului pictor-fotograf,aflat temporar în oraº. Asemãnarea punerii în paginã cuportretul semnat de C. Wieland este evidentã.17 Barát 1902, 104.18 Klein 2005, 34-35.

419

(numit díszmagyar), devenitã obligatorie lamarile evenimente din viaþa statului19. Maeºtriipenelului au reuºit sã exploateze avantajelepicturale oferite de culorile deosebit de vii ºiornamentele foarte bogate ale acestui ”portoficial”, constând din pantaloni mulaþi pe picior(combinaþi obligatoriu cu cizme), dolman pecorp cu fireturi ºi nasturi cu pietre, mantie tivitãcu blanã, lãsatã pe umeri ºi prinsã cu un colandin argint sau aur ºi pietre. Þinuta se completacu sabia în teacã, fixatã de mijloc prin curelelegate de brâul metalic (împletit din fire de aursau argint), ornamentat cu pietre colorate, ºi cu ocãciulã prevãzutã cu pene, prinse în egretalucratã de orfevrari. Portul inspirat din hainelemaghiare20, întâlnite în mod obiºnuit în decursulsecolelor în garderoba clasei dominante, aînceput sã câºtige adepþi prin perioadareformelor (anii ’30 ai secolului XIX) ca odovadã evidentã de apartenenþã la mareanobilime maghiarã, ca o sfidare la moda ºimorala impusã de Viena. La început respinsã deputerea centralã, ea a fost relansatã dupã câtevadecenii, ca o dovadã de înþelegere ºi acceptare atradiþiilor ºi sentimentelor legate de istorianaþiunii maghiare, chiar de perechea imperialã,cu ocazia încoronãrii sale ca suverani aiUngariei. Se pare cã ideea i-a aparþinutfrumoasei împãrãtese Elisabeta ºi se voia un felde act de împãcare adresatã clasei conducãtoaremaghiare participantã la revoluþia din 1848.

Introducerea în colecþiile publice de picturã aimaginii funcþionarului în þinutã de galãmaghiarã, începând din deceniul ºapte al

secolului al XIX-lea, a fost consideratã de clasadominantã a acestei etnii un pas spre recâºti-garea „libertãþilor ei istorice pierdute”.

Galeriile de portrete ale personalitãþilor lo-cale/ þinutale au fost concepute ca o istorie ilus-tratã a zonei geografice: o evidenþiere a faptelordemne de reþinut ºi de urmat, petrecute de-a lun-gul secolelor, o înºiruire a meritelor persona-litãþilor locale marcante; totodatã ele simbolizauºi documentele de atestare a libertãþii oraºelor.

În întregul regat consiliile oraºelor, institu-þiile de stat, fundaþiile s-au întrecut în formula-rea comenzilor adresate celor mai cunoscuþiartiºti, cu precãdere pictori, pentru obþinereaunor portrete oficiale21. Primus inter pares a fostaºezatã la loc de cinste cel puþin o lucrare închi-natã regelui, dupã care – în ordinea meritelordemonstrate în viaþa urbei, sau în cadrul parla-mentului (unde în calitate de deputaþi unii au re-prezentat oraºele) – se înºiruiau chipurilealeºilor locali.

La Direcþia Judeþeanã Timiº a ArhivelorNaþionale se aflã câteva scrisori datând din anul1868, semnate de renumitul artist MihályKovács22 (1818-1892), pictor cãruia conducereacomitatului a comandat tablourile perechiiregale. Dacã în privinþa Elisabetei nu au existatcomentarii la realizarea portretului “în mãrimenaturalã” /”silueta reginei noastre o schiþezdupã fotografie, cu diadema pe cap, coroanaUngariei poate fi zãritã pe o masã, aºezatã pe opernã purpurie”23/, cu atât mai greu s-a alesvarianta reprezentãrii masculine./”Din cauzacoroanei fruntea lui ar pierde din asemãnare,cred însã cã ea [coroana] nu poate fi omisã,dacã îl pictez în þinuta de galã a încoronãriiavând în mânã celelalte însemne regale”24./Cele 4 litografii propuse ca variantã de model,

19 Acestui tip de port bãrbãtesc îi corespundea o variantãdeosebit de pitoreascã ºi atractivã pentru femei. Doamneleînsã au avut mai puþine ocazii decât membri masculini aifamiliilor sã aparã ca modele ale unor imagini oficiale,publice, astfel cã, nici obligativitatea de fi redate într-unanume fel nu a funcþionat pentru ele atât de strict. Totuºi,înscrierea în tiparul epocii a rãmas valabilã ºi pentruelegantele portrete ale sexului frumos.20 A apãrut ca o formã de protest, de rezistenþã manifestatãde clasa dominantã maghiarã faþã de tendinþele de germa-nizare, de supunere culturalã venitã din partea Vienei.Impresionant, decorativ, dar costisitor, cu timpul a devenitun fel de uniformã de galã a celei mai bogate clase sociale.De ex. nici membrii aleºi ai delegaþiei comitatului Timiº,desemnate sã ia parte la serbãrile Mileneumului maghiardin capitala Ungariei în 1896, nu toþi îºi permiteaucomandarea unor astfel de þinute. Astfel, au fost împru-mutate hainele ºi bijuteriile aferente între membriiconsiliului. (În primãvara anului 1891 subprefectul AchillDeschan îl ruga umil pe prietenul sãu, Zsigmond Ormós,sã-i cedeze pentru 4 zile elegantul sãu costum, deoarece elnu dispune de aºa ceva ºi este invitat urgent în capitalã: lao audienþã regalã. Costumul cerut ne este familiar dinportretul comitelui Zsigmond Ormós, executat derenumitul pictor György Vastagh în anul 1885.)

21 Fenomen identic derulat în comitatele vecine Cenad,Torontal ºi Arad. Documentat de Halmágyi 2001,Lanevschi, 2003.22 D.T.A.N.R., F. Ormós 131, d. 438. Pe baza celor 8scrisori formulate de artist putem urmãri în detaliucondiþiile punerii în paginã a modelelor, a structurãriisimbolurilor complementare. Aflãm cã în timpultratativelor au fost folosite mai multe fotografii, schiþe înulei ºi mici desene în peniþã pe hârtie subþire (15,9x9,8;14,5x8,6; 14,3x8,9 cm.). Acestea din urmã sunt ataºateScrisorii din noiembrie 1868 (vezi fila 8, 9, 10), expediatecomanditarului.23 ...” királynénknak a fénykép szerint vázolom mintáját,diadémával fején, a magyar korona egy asztalon bíborvánkoson látható...”, D.T.A.N.R., F. Ormós 131, d. 438,fila 1.24 “A korona által homloka veszt a hasonlatosságból, deúgy hiszem, hogy a korona elkerülhetetlen ha a koronázásidíszruhában festem a többi királyi jelvényekkel akezében”. D.T.A.N.R., F. Ormós 131, d. 438, fila 1.

420


expediate priceputului istoric de artã, pe atuncisubprefectului Zsigmond Ormós, nu au fost peplacul comanditarului. La sfârºitul lunii noiem-brie pictorul a expediat alte trei desene în peniþãpentru a fi aleasã o variantã convenabilã (Fig. 8a, b, c)25. Totodatã, artistul a expus textual ºiavantajele ºi dezavantajele reprezentãriipersonajului pentru fiecare dintre cele trei schiþepropuse. Din scrisorile pãstrate putem obþine oserie de date preþioase legate de condiþiileportretizãrii unor personaje aflate în frunteastatului26, dar ele ne oferã ºi detalii anecdotice,mici evenimente derulate în timpul fãuririioperelor, atitudini ale modelelor, atent urmãritede artist. Ele ne introduc în atmosfera atelierelorîn care au prins contur aceste lucrãri. Regretabileste cã nu s-au pãstrat ºi ultimele scrisori ale luiMihály Kovács care ar documenta varianta de-finitivã pentru care s-a optat. Existã ºi posibili-tatea ca toate schiþele de început sã fi fost aban-donate ºi imaginile finale sã fie diferite de celepropuse la primele întrevederi.

Operele terminate ºi livrate la mijlocul anului186927 au fost caracterizate de vizitatorii CaseiComitatului (Palatul Baroc al Timiºoarei) dreptcele mai reuºite portrete de acest fel; succesullor a adus artistului noi comenzi din parteamembrilor Consiliului comitatului. Calitateabunã a lucrãrilor s-a evidenþiat ºi prin faptul cã,la terminarea lor, contele Gyula Andrássy ºisoþia sa, vizitând artistul în atelierul sãu dincapitalã, au fost încântaþi de portretul reginei, aucomandat un exemplar ºi pentru palatul lor (ocopie „la care faþa trebuia sã aibã fidelitatea uneidaguerrotypii”), ceea ce a întârziat terminareapieselor destinate Timiºorii. De altfel, reginaînsãºi a fost mãgulitã de calitatea portretului –pare-se executatã dupã o astfel de daguerrotypie

– ºi a acceptat câteva ºedinþe pentru ca pictorulsã poatã corecta “dupã original” micile detaliicare o nemulþumeau. Corespondenþa dintreOrmós si Kovács ne dezvãluie ºi informaþia cãsubprefectul însuºi ºi-a comandat un portret, afost aºteptat în atelier de artist pentru ºedinþe înprimãvara anului 1869, lucrarea a fost terminatãapoi la Timiºoara dupã transportarea în provin-cie a comenzii oficiale28.

Cu ocazia vizitei regale din primãvara anului1872 însuºi regele a putut contempla lucrãrilereuºite, plasate în sala mare de ºedinþe a pala-tului, unde s-a servit masa festivã pentru invitaþiide seamã29.

Însã, portretele pereche atât de admirate pevremuri, astãzi nu ne sunt cunoscute. Nucunoaºtem varianta finalã a imaginii masculine,asupra cãreia au convenit pãrþile; iar scrisorilenu au pãstrat nici minuscula schiþã a portretulfeminin pandant. Dupã luna mai 1869, când auajuns sã fie expuse la Timiºoara, ele nu au fostfotografiate, iar în perioada primului rãzboimondial întreaga colecþie de picturã a dispãrutdin palat fãrã urmã.

Tablouri ale perechii regale însã s-au maipãstrat în colecþia muzeului. Douã pânze de maridimensiuni, ne transmit trãsãturile tinere aleregelui Ferenc Jóseph I. (Fig. 9), în veºmintemilitare, ºi ale delicatei sale soþii elegante,Erzsébet (Fig. 10), într-o þinutã de zi, ambelefãrã staffage-ul bogat, obligatoriu. Fundalulbrun-verzui neutru, dar cu profunzime, scoate înevidenþã siluetele zvelte, ovalul plãcut al feþelor,privirile senine ale modelelor. Lucrãrile pandantnu poartã semnãtura pictorului dar uºor le putemclasa în rândul portretelor oficiale de bunãfacturã, care au luat naºtere – probabil la cum-pãna dintre deceniile 6 ºi 7 ale secolului XIX –în atelierul unui maestru însemnat, stãpân alpenelului ºi al coloritului30. Lipsa unor analogii

25 Nepublicate.26 Obþinem informaþia cã nu toþi artiºtii renumiþi ai vremiiau reuºit sã realizeze portrete fidele ºi acceptate alecapetelor încoronate. Deseori în lupta pentru obþinereaunor comenzi importante se foloseau de intervenþii ºiintrigi pentru înlãturarea colegilor de breaslã; autorivaloroºi cu concepþie modernã puteau pierde oportunitateade a lucra pentru casa regalã din cauza altui pictor – maiconservator – agreat tocmai pentru acest fapt (ex. BertalanSzékely a fost înlãturat de Heinrich). Din scrisorile luiMór Than cãtre Ormós: ”... cert este cã Heinrich [HeinrichEde, 1819-1885, rivalul lui M. Than, favorizat pe nedreptîn 1865, n. n.]... în aceastã perioadã picta portretulMajestãþii Sale, lucrare care fusese comandatã luiBertalan Székely, dar cum a ajuns el [Heinrich] la acestportret? nu se cunoaºte...”/, „...annyi áll, hogy Heinrich... ekkoriban festé Õ felsége arcképét, mely már SzékelyBertalannál volt megrendelve, ´s mi módon jutott hozzá?nem tudni...” / D.T.A.N. R., F. Ormós, d. 747, f. 2 verso.27 Szegedy-Maszák 1910, nr. 6, 28.

28 Nu deþinem alte detalii legate de aceastã lucrare.29 Õfelsége körutazása (Cãlãtoria în circuit a ExcelenþeiSale) în: Temesi Lapok, 4 mai. 1872, 1-2. Cu ocazia mane-vrelor militare desfãºurate în zona Aradului în primãvaralui 1872 regele Ferenc Jóseph I. a fãcut o vizitã ºi la Timi-ºoara. În aceastã perioada a fost cazat în Casa Comitatului.30 Cele douã picturi (PMT 1495, PMT 676), pandant,realizate în ulei pe pânzã, având dimensiuni impunãtoare(190x110 cm. fiecare), lipsite de rame, nesemnate,nedatate, încã îºi pãstreazã secretele. Nu cunoaºtem niciprovenienþa lor, nici locul unde au poposit pânã cãtreînceputul anilor ’20 ai secolului XX. Lipsa informaþiilornu ne permite sã afirmãm cã ar fi fãcut parte din colecþiaConsiliului Comitatului, deºi mici indicii par sã susþinãaceastã pãrere. În urma unor operaþii de restaurare(modeste) ºi a reînrãmãrii lor corecte ar putea deveni pieseatractive în expoziþia Muzeului de Artã.

421

ºi a documentelor referitoare la soarta colecþieidin Casa Comitatului (dupã 1919) ne împiedicãsã cercetãm originea lor în atelierele lui MihályKovács31.

De la finele secolului XIX, pânã cãtre anul1916, asistãm la un regres în ceea ce priveºteevoluþia imaginii capetelor încoronate alestatului ºi figurarea factorilor politici (nu numai)locali. Numãrul de portrete comandate a crescutdeosebit de mult, calitatea însã rareori a urmatacest „apetit” mãrit, manifestat de politiceni ºifuncþionari faþã de imaginea publicã expozabilã.Regele a adoptat definitiv uniforma militarã, ceaa generalilor de armatã, de preferinþã cea decavalerie sau de artilerie, rar îmbrãcând straielecivile de salon (renumita “ferencjóska”,redingota, care a intrat în limbajul popular printermenul familiar-anecdotic al numelui sãu).Portretele sale au devenit din ce în ce mai sche-matice, seci: un bãrbat mustãcios, bãrbos, blond,apoi cãrunt (cu o calviþie treptat mai evidentã),stând în picioare militãreºte, pe umãr cu omantie scurtã, îmblãnitã, purtând mãnuºi albe,cu cascheta lãsatã pe o masã alãturatã. S-apreferat “mãrimea naturalã”, siluetã întreagã sauvãzutã pânã la genunchi. Deseori se nimereaualãturi câte trei-patru portrete regale în sãlileclãdirilor oficiale ale oraºelor din provincie.Prin operele unor autori de mâna a doua sesimboliza devotamentul supuºilor faþã deconducãtorul þãrii. Personajul întruchipat a fostînzestrat cu toate accesoriile identice portreteloroficiale de calitate, dupã care a fost copiat –deseori însã trãsãturile bãrbatului nu corespun-deau întru totul cu ilustrul model. Dintr-un res-pect greºit interpretat piesele ce dovedeau ca-litãþi artistice se aflau laolaltã cu replici corecte,însã fãrã viaþã, modelate dupã portrete de certãvaloare. Lucrãri istorice remarcabile se înve-cinau cu cópiile slabe ale unor lucrãri celebre.

Un astfel de caz putea fi întâlnit în varaanului 1910, când la împlinirea venerabileivârste de 80 de ani ai celui aflat pe tron,fotograful timiºorean de renume, totodatã ºicalificat pictor academic, József Kossak (1855-1922), i-a închinat acestuia un portret de mãrimenaturalã (236x131 cm.), în ulei pe pânzã32.Lucrarea (Fig. 11) fãrã mari calitãþi artistice, opicturã suprapusã unei fotografii de mari dimen-siuni, mãguleºte modelul reluând imaginea

acestuia din anul 189133. Expusã un timp învitrinele atelierului sãu, a fost donatã apoiConsiliului orãºenesc. În sala oficialã a acestuiase mai gãseau încã trei portrete “de mãrimenaturalã” ale regelui. Respectul faþã de foto-graful de renume, ºi faþã de ilustrul model, i-adeterminat pe senatori sã reþinã lucrarea printrecele din galerie. Ziarele au elogiat priceperea,iscusinþa realizatorului ºi au admirat gestulfãcut. Picturi imense, golite de conþinut, doar cuscopul vãdit de a fi “decoraþiuni” oficiale,dovezi de loialitate, au fost produse în serii mari,scãzând calitatea, obþinând simplul simbol alºefului sau al puterii centrale de stat. Astfel, întimpul vizitei la Timiºoara, în 1891, în piaþa dinfaþa teatrului (purtând înscris pe faþadã numeleregelui), serenissimul vizitator se afla faþã înfaþã cu trei portrete de-ale sale, de cca 3-4 mînãlþime, aºezate în loggia clãdirii. Vis-à-vis deteatru, pe arcul de triumf, ridicat în cinstea sa, îndouã medalioane fusese redat acelaºi personaj,bust, între ghirlande de flori.

Fenomenul a luat amploare dupã toamnaanului 1897, când – în urma aniversãrilormilenare – un document semnat de rege a permisridicarea unor statui închinate memorieipersonajelor istorice naþionale. La primireaacestei veºti conducerile comitatelor din întregulregat s-au grãbit sã dovedeascã satisfacþia ºi(mai cu seamã) loialitatea politicã. Pornind de laacest moment34 cele mai numeroase statui(„istorice”!), încã în timpul vieþii sale, i-au fostridicate ºi închinate lui Franz Joseph I. Evoluþiatipului de statuie-portret, figurã întreagã, înpicioare a urmat o cale foarte asemãnãtoare cucea a imaginilor aºternute pe pânzã. Poate fiurmãritã reproducerea în serie a modelului:silueta unui bãrbat matur, în haine de general, încontrapost, cu capul ridicat ºi privirea în zare,deasupra mulþimii supuse35 (Fig. 12). Silueta luide mari dimensiuni, turnatã în oþel de tun sub

31 Vezi Anexa.32 D.K., 14 aug. 1910, 3. Suportul de pânzã scoasã de peºasiu ºi deterioratã se aflã azi în depozitele Muzeului deArtã Timiºoara (nr. inv. PMT 688).

33 O picturã identicã (figurã pânã la genunchi) a regelui, demari dimensiuni, a fost executatã de portretistul JánosWälder (1854-1902), cu ocazia vizitei întreprinse de regela Timiºoara, în anul 1891, pentru Curtea de Apel dinTimiºoara. Posibil ca tot atunci sã fi fãcut J. Kossakfotografia folositã mai târziu la portretul pictat de el.34 În 17 ianuarie 1906 D. K. consemna cu mândrie patri-oticã faptul cã “prima statuie regalã a þãrii”(se referã la ostatuie sculptatã) va fi ridicatã la Caransebeº.35 Modelatã ºi realizatã la turnãtoria din Viena, o astfel destatuie a fost dezvelitã în octombrie 1902 în faþa ªcolii Mi-litare de Cadeþi din Timiºoara. Imensa lucrare înfãþiºândregele în haine militare este o variantã tridimensionalã acunoscutelor portrete pictate. A dispãrut fãrã urmã (s-aretopit?) ante 1918. Imaginea de odinioarã este pãstratã deun cliºeu de sticlã în colecþia Muzeului Banatului.

422


atenta îngrijire a sculptorului Edmund Hofmannvon Aspernburg (1847-1937)36 era socotitã unadintre portretele reuºite de acest fel. Simbolurilefoarte simple – tunuri, lei culcaþi, cununi de laurietc. – cu timpul au fost total înlãturate.Personalitatea ºi talentul câtorva artiºtiexcelenþi, totuºi, a putut da naºtere, ºi în cazulunor astfel de comenzi sterile la lucrãri caredepãºeau creaþiile mediocre. Modelul silueteimilitãreºti, în contrapost, cu capul ridicat, a fostpreluat pentru statuile mai multor ofiþerimerituoºi ai regimentelor din garnizoaneleoraºelor provinciale. Economia de material(bronz) impunea utilizarea unor aliaje noi,neexperimentate încã. Coroziunile provocate demediu în scurt timp provocau rãni grave monu-mentelor expuse în foruri publice: erodându-sedetaliile, la început personajul îºi pierdea iden-titatea, sculpturile semãnau între ele, mai apoi,neîntreþinute, dispãreau fizic determinândîndepãrtarea lor ºi din memoria localitãþii carele-a ridicat cândva.

Dacã în privinþa conturãrii imaginii primuluiom în stat asistãm la un declin aproape total, nuacelaºi fenomen întâlnim în realizarea efigiiloraleºilor locali. Se constatã o comandã continuãîncã de la finele anilor ’70 ai secolului XIX,pentru galeria Consiliului Orãºenesc, dar ºi pen-tru cea a Palatului comitatens. Deºi se adoptã re-prezentarea bust, apariþia în hainele oficiale degalã – recunoaºtem aceeaºi mantie ºi aceeaºi gar-niturã de bijuterii, trecute de la un personaj la altulîn timpul ºedinþelor cu artistul – este evident cãs-a apelat la pictorii portretiºti cu bunã pregãtire,s-au obþinut lucrãri de realã valoare artisticã. Ma-joritatea creatorilor având îngrãdite posibilitãþilede exprimare, din cauza obligativitãþii „amba-lajului” impus, dinainte stabilit de comanditar,exceleazã în schimb prin reflectarea psihologieipersonajelor, prin redarea caracterelor acestoradupã observarea atentã a modelelor, în urma unordocumentãri serioase ºi atente studieri a vieþii ºicarierei înalþilor funcþionari.

Astfel, portretul de aparat capãtã valenþe noiprin strãdania unor maeºtri ai penelului care stã-pânesc excelent desenul, utilizeazã magnific cu-lorile calde, strãlucitoare, exploateazã cu succesjocul de lumini ºi umbre în conturarea imaginiifidele a unei personalitãþi, subliniind importanþalui socialã dar reflectând ºi caracterul acesteia.Câþiva artiºti reuºesc sã treacã de bariera con-venþionalului lãsând în urma lor elegante portre-te oficiale, impunãtor-realiste dar cu evidentenote de intimitate. Din rândurile acestora poate

fi citat György Vastagh senior (1834-1922),pictor des invitat în zona Timiºoarei ºi a Ara-dului. El a semnat unul dintre cele mai valoroaseportrete ale comitelui de Timiº – istoricul de artãZsigmond Ormós (Fig.13) – în urma unei co-menzi lansate de conducerea oraºului al cãruiprefect devenise în 187537.

Plecate din galeriile de portrete oficiale aleoraºului ºi comitatului, parcurgând trasee foarteciudate, greu de urmãrit, unele dintre acesteopere au ajuns la muzeu. Ele formeazã grupul de„dublu necunoscuþi”: deseori este „anonim” au-torul ºi rãmâne „necunoscut” ºi modelul. Dato-ritã lipsei unor piese importante, azi nu putemreorganiza decât o micã parte a colecþiei ora-ºului. Starea de conservare a lucrãrilor îngreu-neazã mult identificarea portretelor. Selectândapoi dintre imaginile înalþilor funcþionari –bazându-ne atât pe criteriul valorii operelor deartã cât ºi a importanþei reale a modelelor – nerestrângem la un mic lot de lucrãri. Sunt pictu-rile care prin ceaþa timpurilor transmit spre noitrãsãturile unor primari sau consilieri timiºorenidin a doua parte a secolului XIX; rar mairegãsim printre ele ºi câteva portrete de prefecþitimiºeni38. În urma cercetãrii unor documente nufoarte elocvente, a confruntãrii inventarelorvechi ale diferitelor instituþii, lucrãrile pãstratene oferã imagini din ce în ce mai completedespre opþiunea alcãtuirii unor colecþii publicede oraº, sau de þinut, în decursul deceniilor.

Artiºtii la care s-a apelat de cele mai multedãþi trãiau chiar în capitala provinciei prospere,la Timiºoara. Formaþia lor academicã, activi-tatea ºi lucrãrile lor deja cunoscute, cãlãtoriilede studii în strãinãtate, participãrile lor de succesla Saloanele Oficiale – toate au servit drept celemai bune recomandãri pentru traducerea în faptea hotãrârilor consiliilor locale: cinstirea cetãþe-nilor merituoºi prin pãstrarea imaginii lor înmemoria concetãþenilor.

Totuºi, în urma frecventelor cãlãtorii a demni-tarilor înstãriþi la Budapesta, ori la Viena, nu au

36 Thieme-Becker 1907-1950, 17., 250.

37 Vastagh György , Portretul comitelui Zsigmond Ormós,ulei pe pânzã, 155x115 cm., semnatã ºi datatã în stângajos cu ocru: „Vastagh György / 1885”, nr. inv. PMT 115, seaflã în colecþia Muzeului de Artã Timiºoara. Lucrareaînceputã în atelierul budapestan, cu câteva ºedinþe dupãmodel viu, a fost continuatã cu ajutorul fotografiilor, apoia fost terminatã în vara aceluiaºi an la Timiºoara, artistulavând din nou în faþã modelul studiat Portretul-cadou afost lãsat de ilustrul model în sala mare a Consiliului Orã-ºenesc. În palatului comitatens a mai fost expus un portretal lui Ormós, realizat de Mór Than (piesã necunoscutã azi)ºi imaginea aceluiaºi model fixatã pe pânzã de MihályKovács (lucrare deasemenea pierdutã).38 Miklósik 1997, 214-223.

423

fost rare nici portretele cerute unor pictori stabiliþiîn aceste metropole. Mór Than, Mihály Kovácssau György Vastagh nu au executat doar lucrãriledorite, în urma unor ºedinþe scurte cu ocaziaexcursiilor efectuate de modele în capitalã, saudupã fotografiile trimise39. În repetate rânduriaceºti artiºti s-au deplasat personal la Timiºoara,ei înºiºi au transportat portretele finite (câteodatãle-au terminat sau le-au corectat la faþa locului),au asistat pânã ºi la montarea în ramã sau laaºezarea/ fixarea lor în spaþiul stabilit. Deseori auîntreprins aceste descinderi în provincie cu scopulstrângerii materialului documentar necesar unornoi comenzi40. S-a întâmplat ca, odatã sosiþi înoraº, sã fie îndemnaþi ºi la realizarea altor lucrãri,în afara celor deja “tocmite”: efigii ale unor per-sonaje istorice legate de trecutul localitãþii, mairar compoziþii istorice sau imagini care oglindeauaspectele “vieþii civile” (de familie) ale unor per-sonalitãþi cunoscute.

Atât ei cât ºi artiºtii locali, János Wälder ºiJózsef Ferenczy, au reuºit sã surprindã persona-litatea, nota unicã a modelelor, dincolo de obli-gativitatea asemãnãrii ºi a sublinierii rolului lorpolitico-administrativ. Însã, interesul general alConsiliului Orãºenesc, pentru obþinerea unorpicturi care sã marcheze momentele istoricerelevante în faþa cetãþenilor, nu odatã se intersectacu necunoºtinþa, lipsa de educaþie artisticã apersoanelor desemnate sã contacteze artiºtiitalentaþi, potriviþi pentru realizarea unor astfel delucrãri destinate spaþiilor oficiale. Pãtrundem înterenul anecdoticului dacã urmãrim strãdaniaConsiliului în demersurile sale întreprinse pentruobþinerea unor piese însemnate ale galeriei sale.Astfel, în anul 1906 i-au comandat lui Ringeisen[József?], pe atunci cunoscut portretist din Pesta,portretul lui Boldizsár Horváth (fost parlamentarales de circumscripþia electoralã Timiºoara înCamera Senatului). Deºi artistul nu s-a ridicat lanivelul aºteptãrilor, oraºul a achitat lucrarea41. Au

ºi expus-o... alãturi de o nouã imagine a parla-mentarului, executat – mult mai reuºit – de picto-rul timiºorean József Ferenczy. PortretistulFerenczy depãºise cercul comenzilor locale, im-portante lucrãri i-au fost cerute ºi din partea con-siliilor de conducere ale altor oraºe: Lugoj,Caransebeº sau Braºov42. În ultimele decenii alesecolului XIX ºi la începutul secolului urmãtor,oficialii, dar ºi amatorii particulari, puteau apelala atelierele artiºtilor bãnãþeni – János Wälder,Vince Bánsághi, Alajos Fellegi, József Ferenczy,Emil Lenhardt – pentru aºternerea pe pânzã a trã-sãturilor demnitarilor, înalþilor prelaþi sau diferi-telor personaje provenite din familiile înstãrite alezonei.

Activitatea din aceastã perioadã a portre-tiºtilor bãnãþeni poate fi perceputã ca o ultimãrazã strãlucitoare în domeniul portretisticiiacademice aflatã în declin. Ei sunt creatoriiacelor galerii de portrete valoroase care au îm-podobit coridoarele sediilor de episcopii, aleliceelor, spitalelor, bãncilor, primãriilor, nume-roaselor sedii de fundaþii ºi altor edificii publice.Aceste colecþii au transmis posteritãþii imaginileunor oameni ai urbei cu merite deosebite, obþi-nute prin munca lor depusã înspre ridicarea þinu-tului natal.

ANEXÃ

Colecþia de picturã constituitã din fondurileCasei Comitatului pentru decorarea sãlilor deºedinþe a fost realizatã de artiºti de seamã.Publicatã în monografiile apãrute înainte deprimul rãzboi mondial, ea a intrat în atenþiacercetãtorilor din diverse zone geografice.Necunoscând soarta ulterioarã a galeriei –pierderea totalã ºi poate definitivã a pieselor –literatura de specialitate citeazã mult acestepicturi ca existente în colecþiile (?) timiºorene.(Ex. Garas, Klára, Magyarországi barokkfestészet a XVIII. században, Budapest, 1955)

39 În acest sens cer mai multe fotografii de la modelele lor,în special necorectate, neretuºate, a se vedea scrisoarea luiGy. Vastagh din 22 iulie 1885 cãtre Ormós: „...afényképnek egy retouchirozatlan nyers nyomata küldesséknekem...”, D.T.A.N.R., F. Ormós, d. 685, f. 4.40 Relevant este fragmentul unei misive adresatã lui Zs.Ormós de pictorul M. Kovács: „ ....dacã Domnia voastrãnu ºi-a schimbat dorinþa cum cã eu sã mã duc laTimiºoara ceea ce eu am ºi promis, ce treabã de fãcut voiavea eu acolo? Sã iau cu mine pânze mai mãrunte sau dedimensiuni mai mari?...” / “... ha Nagyságod abbelikívánságát meg nem változtatta hogy én Temesvárramenjek mit meg is ígértem, micsoda teendõm lesz ottnékem? Apró vagy nagyobb szélességû vásznat vigyek-émagammal?...”/, D.T.A.N.R., F. Ormós, d. 438, f.12.41 Nota lui Berkeszi I., în Törzskönyv (Registrul inventarprimar al muzeului), la poz. 5229/ 1921.

42 Pentru sala Consiliului Comitatului Braºov i s-acomandat portretul „...majestãþii Sale în þinuta de galã aOrdinului Sfântului ªtefan”; lucrarea a fost expusã pentrutimiºoreni în vitrinele magazinului lui Mühle, din centrulTimiºorii, în iarna anului 1902, D. K., 16 febr. 1902. Înprezent nu cunoaºtem soarta acesteia. Un alt impunãtorportret de mari dimensiuni (140x110 cm.) mai poartãsemnãtura lui J. Ferenczy; piesa a ajuns în depoziteleMuzeului de Istorie ºi Etnografie Lugoj. Reuºitul portret,figurã întreagã înfãþiºeazã un personaj important din viaþaoraºului de pe Timiº de la începutul anilor 1900.Mulþumim ºi pe aceastã cale Conducerii Muzeului dinLugoj pentru amabilitatea de care a dat dovadã cu ocaziavizitãrii colecþiilor lor.

424


În anul 1909, în volumul Temesvári mûvészek(p. 12-14), István Berkeszi, vizitând marile colec-þii de artã existente în Timiºoara, face o foartescurtã trecere în revistã a galeriei aflatã pe atunciexpusã în Sala de onoare a Casei Comitatului:

„Dintre portretele aflate în casa comitatuluiTimiº... au fost pictate la Viena, portretele înulei, de mãrime naturalã ale Mariei Terezia ºi alsoþului ei împãratul Francisc I., de cãtreMeytens, pictorul de curte al Mariei Terezia; celal contelui Kristóf Niczky [a fost pictat] deIstván Dorfmeister în 1779; portretele regilorFerenc I. ºi Ferdinánd V. în 1832 de cãtre I.Ender, profesorul academiei vieneze de picturã;comitele Zsigmond Lovász a fost pictat în 1793de Weickert iar comitele conte Ignác Almásy deGselhofer.

.... Dintre tablourile aflate la sediulcomitatului regele Ferenc József I., în þinutã deîncoronare, la fel ºi regina Erzsébet, au fostpictaþi de Mihály Kovács în 1869 la Buda. Totde el este si portretul prefectului IgnácMurányi; portretul lui Ferenc Deák [provine] dela Elek Szamossy. Portretul lui Zsigmond Ormósl-a pictat Károly Thán (Sic!!!), [pe] prefectulViktor Molnár ºi [pe] István Gorove, ministrulde odinioarã, [i-a pictat] György Vastagh;portretul mai în vârstã al regelui Ferenc JózsefI., deasemenea ºi al contelui Gyula Andrássy le-a executat în 1902 Lajos Ábrányi; conþii deTimiº ºi prefecþii de Timiº Pipo de Ozora, JánosHunyadi, László Hunyadi, Ferenc Tihanyi,Péter Csernovits, mai departe ºi portretulsubprefectului Gergely Kapdebó ºi al lui LajosKossuth le-a pictat în timpurile cele mai noiJózsef Ferenczy, artist timiºorean; renumitascenã a jurãmântului de la Timiºoara al regeluiLadislau V. a fost executatã de Gyula Thúry(Sic! de fapt de J. Gyárfás!), iar portretul luiGergely Kapdebó, astã datã deja în calitate deprefect, a fost fãcut de Árpád Feszty; autoriipicturilor [care îl au ca model pe] Sebõ Vukovicsºi [pe] palatinul Joseph sunt necunoscuþi.”

* Mulþumiri colegilor Milan ªepeþan, LiviuTulbure ºi Bogdan Nãdãºtean pentru foto-grafierea, respectiv pregãtirea înspre publicare aimaginilor.

BIBLIOGRAFIE

Barát 1902,Barát Ármin, Die königliche Freistadt Temesvár. Eine

monographische Skizze, Temesvár (1902).

Berkeszi 1910,Berkeszi István, Temesvári mûvészek (Artiºti

timiºoreni), Temesvárott (1910).

Borovszky f.a.,Borovszky Samu (ed.), Temesvár város, Budapest, f. a.

Galerija ... 2001,Galerija Matica srpska (monografie), Novi Sad, Ed.

Matica srpska, (2001).

D. K.,Délmagyarországi Közlöny, Temesvár (1906), 1910.

D.T.A.N.R., F. Ormós, d.,Direcþia Timiº a Arhivelor Naþionale ale României,

Fond Ormós Sigismund, dosar.

Friedländer 1983,Friedländer Max. J., Despre picturã, Ed. Meridiane,

Bucureºti (1983).

Halmágyi 2001,Halmágyi Pál, Csanád és Torontál vármegyék

tisztségviselõi 1779-1944 (Oficialitãþile comitatelorCenad ºi Torontal, 1779-1944). A Makói Múzeum Füzetei,100, Makó (2001).

Klein 2005,Klein Konrad, Anton Fiala, ein böhmischer Maler und

Fotograf um 1850 in Siebenbürgen. Zeitschrift fürSiebenbürgische Landeskunde, Böhlau Verlag Köln-Weimer-Wien, 28 (2005), Heft 1, 22-39.

Lanevschi 2003,Lanevschi Gheorghe, Personalitãþi arãdene în

portretistica anilor 1760-1918, Arad (2003).

Miklósik 1997,Miklósik Elena, Douã portrete semnate de Vastagh

György în colecþiile de artã ale Muzeului Banatului.StCom, VI, Museum Arad (1997), 214-223.

Schad 2000,Martha Schad (ed.), Macht und Mythos die grossen

Dynastien, Der Habsburger, Weltbild Verlag GmbH,Augsburg (2000).

Szegedy-Maszák 1910,Szegedy-Maszák Hugó, Kovács Mihály. Mûvészet, 6,

(1910), 250-280.

Temesi Lapok, Temesvár, an 1872;

Thieme-Becker 1907-1950,Ulrich Thieme - Felix Becker (ed.), Allgemeines

Lexikon der bildenden Künstler von der Antike bis zurGegenwart, Bd. 1-37, Leipzig (1907-1950);

Törzskönyv (Registrul inventar primar al muzeului,început în 1875), manuscris aflat în arhiva MuzeuluiBanatului.

425

THE PORTRAIT OF A DIGNITARY INTHE SECOND HALF OF THE 19th

CENTURY.CENTRAL AND LOCAL MODELS IN

THE AREAS OF BANAT DURING THEAUSTRO-HUNGARIAN EMPIRE

Summary

The numerous official portraits in the 19th

century, belonging both to the gallery collectionof the county and town board and subsequentlyoffered to the museum, permit us to follow thetransformations occurred in the representationof the political personalities of the time. Whilegiving up the baroque formula, the states’leaders choose more simple images but preservetypical details and accessories, certaindescriptive symbols of power.

The complexity of clothes, details andsecondary plans had been further preservedeither in the coronation portraits or in thegreatest historical events. These influenced notonly the local portraiture in Banat, the one in theareas neighbouring Austro-Hungary, but also theorder of “gala” paintings meant for the halls inthe administrative palaces. Given suchcreations, the demands addressed to the paintersof the time were preceded by the enumeration ofthose circumstances the artists had to take intoaccount when executing the paintings. We canexemplify these problems the well-knownpainter, Kovács Mihály, was also coping withwhen conceiving the royal, pendant portraits,meant for the County House in Timiº (1868) bymeans of letters kept in the archives inTimiºoara. The same archive documentsemphasize the fact that some portraits, whichtoday are declared disappeared or destroyed,and are still unknown to the public, had beenordered and executed for the personalities livingin Banat by painter Than Mór.

The research of the publications and archivesin Banat (the letters, addressed to the performerartists or personalities responsible for theconnection between the local Council boardsand different studios, the transport documents,the old inventories of the public institutions etc.)can reveal a high number of orders launchedfrom the zone of Banat towards Budapest,München or Vienna.

For our province, in the domain of theofficial portraiture, the end of the 19th centuryrepresented the simplification, theschematization of representation pointing outthe state leader as a model (despite the large

number of this type of paintings) and thedisappearance of outstanding and qualitativecreations. The standard layout (the way ofrepresentation) is counterbalanced by thepictorial attributes of the clothing and thetypical accessories of “historism” at the end ofthe 19th century in this region.

Yet, paradoxically, among portraits of localpoliticians and counsellors – in the sameadministrative halls – we have preciouscreations, imposing works signed by local artists(János Wälder, József Ferenczy etc.) or by thoseliving in the capital of country (Mór Than,György Vastagh etc.).

Translator: Margareta Tasi

426


Fig. 2: Anastas Jovanoviæ –“Þarul” Franþ Iosif I. (1850/51);“Tzar” Franz Joseph I. (1850/51)

apud Galerija Matica srpska

Fig. 4: Anastas Jovanoviæ –Cneazul Mihajlo Obrenoviæ (~1848);Prince Michael Obrenoviæ (~1848)

apud Galerija Matica srpska

Fig. 1: Friedrich von Amerling –Portretul împãratului Franz II. în þinutãde încoronare (1832); Emperor Franz II.of Austria in his Coronation Robes (1832)

apud „Macht un Mythos…”

Fig. 3: Carl Wieland –Împãratul Ferdinand I. al Austriei/ Regele

Ferdinand V. al Ungariei (1837); The AustrianEmperor Ferdinand I./ The Hungarian King

Ferdinand V. (1837)

427

Fig. 5: Friedrich Horschelt –Tânãrul Franz Joseph I. (1859);

The young Franz Joseph I. (1859)

Fig. 7: Anton Fiala – ArhiduceleJoseph, palatinul Ungariei (1846);Archduke Joseph, the Palatine of

Hungary (1846)

Fig. 6: Mór Than – Portretul luiSava Tekelija (1861);

The Portrait of Sava Tekelija (1861)

428


Fig. 8 b)

Fig. 12: Edmund Hofmann von Aspernburg –Ferenc József I. (1902), statuie azi distrusã;

Franz Joseph I. (1902); Statue, todaydestroyed

Fig. 8 a)

Fig. 8 c)Fig. 8 (a,b,c): Mihály Kovács – Schiþepropuse pentru portretul regelui FerencJózsef I. (1868); Sketches suggested forThe Portrait of Franz Joseph I. (1868)

429

Fig. 10: Anonim – Regina Erzsébet(1868-1870?); Unknown painter –

Queen Elisabeth (1868-1870?)

Fig. 11: József Kossak – Portretulregelui Ferenc József I. (1910); The

Portrait of King Franz Joseph I. (1910)

Fig. 9: Anonim – Regele Ferenc József I.(1868-1870?); Unknown painter – King

Franz Joseph I. (1868-1870?)

Fig. 13: György Vastagh – Portretulcomitelui Zsigmond Ormós (1885); ThePortrait of the Prefect Zsigmond Ormós

(1885)

portretul de Înalt demnitar În a doua … banatului arheologie-istorie...autoritar, militar...

Documents