pom i cultura
TRANSCRIPT
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU POMICULTURĂ
Cu titlul de manuscris C.Z.U.:634.13:631.526.32.001.4
Pasat Olga
CARACTERISTICA BIOLOGICĂ ŞI DE PRODUCŢIE A UNOR NOI SOIURI DE PĂR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
(06.01.07 – Pomicultură)
Teză de doctor în ştiinţe agricole
Conducător ştiinţific: doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiarcercetător Donica Ilie Consultant ştiinţific: doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiarcercetător Ţurcanu Ion Autorul : Pasat Olga
CHIŞINĂU
2004
2
C U P R I N S
Pag.
INTRODUCERE..................................................................………………........................….....4
1. REVISTA LITERATURII.............................……………….........................................….....7
1.1. Speciile din care provin soiurile de păr................……………................................….....7
1.2. Situaţia actuală şi perspectivele ameliorării părului pe plan mondial şi în Republica
Moldova..............................................................................…………………………....10
1.3. Cerinţele părului faţa de factorii de mediu..............................………………...............19
1.4. Potenţialul productiv ale soiurilor de păr şi calitatea fructelor.......................................26
1.5. Comportarea soiurilor faţă de principalele boli şi dăunători......……………................28
1.6. Concluzii...........................................................................................……………..........31
2. OBIECTE, CONDIŢII, METODE DE CERCETARE.....…………............................…......32
2.1. Caracteristica succintă a obiectelor de cercetare.........................……….……..............32
2.2. Condiţiile meteorologice şi caracteristica solului............................……………...........33
2.3. Programul şi metodele de cercetare....................................…………….…...................38
3. REZULTATE ŞI DISCUŢII............………………...............................................................44
3.1. Particularităţile de creştere ale pomilor ...................................................….…………..44
3.1.1. Rădăcina..............................................................................................……….…….44
3.1.2. Tulpina.................................................................................................……….…….48
3.2. Particularităţile biologice ale soiurilor şi hibrizilor în studiu.................................…….55
3.2.1. Rezistenţa la ger şi iernare.................................................................………..……..55
3.2.2. Particularităţile fenofazelor de vegetaţie............................................……….……..60
3.2.3. Morfologia polenului şi viabilitatea lui........ ……………….……………….……..73
3.3. Potenţialul productiv al soiurilor şi hibrizilor de păr şi calitatea fructelor................…..75
3.3.1. Precocitatea de rodire........................................................................…….………...75
3.3.2. Productivitatea...................................................................................…….………...76
3.3.3. Periodicitatea fructificării.................................................................…….…………79
3.3.4. Calitatea şi durata de păstrare a fructelor................................…..…...…..............…79
3
3.4. Rezistenţa la principalele boli şi dăunători…….............................................….……...87
4. EVALUAREA ECONOMICĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZI DE PĂR DE
PERSPECTIVĂ ...............…….....………….........................................................…....95
CARACTERISTICA SUCCINTĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR NOI..............................98
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE ............................................................................103
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.......................................................................…...............107
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….………...............110
CUVINTE – CHEIE............................................................………….………............……….127
ADNOTARE.............................................................................................................................128
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZĂ...................................................................130
ANEXE.............................................................................................................……………….131
4
I N T R O D U C E R E
Actualitatea temei şi gradul de studiere. Cunoscut din cele mai vechi timpuri, părul ocupă
suprafeţe însemnate pe întregul areal al Republicii Moldova, mai ales în zona pomicolă de Centru.
Existenţa în cultură a peste 8 mln. peri oferă acestei specii un loc important în economia
naţională, ca sursă de îmbunătăţire a alimentaţiei raţionale a populaţiei, de satisfacere a cerinţelor în
materie primă pentru industria prelucrătoare şi de creare a unei disponsibilităţi pentru export.
Potenţialul de producţie al părului, în condiţiile ţării noastre, este mai înalt decât al mărului,
iar calitatea fructelor este cunoscută şi înalt apreciată de consumator.
Soiul constituie unul din factorii principali, ce determină reuşita culturii, abundenţa
producţiei, eficienţa ei economică. Din aceste considerente, îmbunătăţirea sortimentului cu soiuri de
calitate superioară, mai productive, rezistente la boli şi dăunători, care să corespundă exigenţei
consumatorilor, a devenit o preocupare primordială a cercetătorilor acestei specii. În mod deosebit,
sunt solicitate soiuri cu maturare cât mai timpurie a perelor, rezistenţă sporită la atacul de
bacterioze, rapăn şi alte maladii a pomilor, fructele cărora posedă calităţi gustative şi aspect
superioare, precum şi o durată de păstrare şi de consum îndelungată. În acelaşi timp şi sortimentul
soiurilor de iarnă este sărac. Cele câteva soiuri, cultivate în ţara noastră, corespund doar parţial
cerinţelor impuse de consumator, productivitatea lor este comparativ scăzută, iar fructele multor din
ele pot fi păstrate nu mai mult decât până în decembrie-ianuarie.
Pentru completarea şi modernizarea sortimentului cultivat, ca sursă importantă servesc noile
soiuri valoroase din selecţia mondială, introduse în ultimul timp, şi un număr mare de hibrizi,
obţinuţi la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură (I.C.P.) de către amelioratoarea X.Ch.Duşutin
în ultimii 40 de ani. Fără îndoială, că finalizarea studiului comparativ al acestui material preţios se
va solda cu depistarea unor noi soiuri şi hibrizi valoroşi, cu calităţi biologice şi de producţie
superioare soiurilor existente, care vor îmbunătăţi sortimentul, iar prin urmare, vor contribui la
sporirea productivităţii plantaţiilor de păr şi, totodată, la îmbunătăţirea calităţii producţiei.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul prezentei lucrări este depistarea soiurilor valoroase de
păr din selecţia mondială şi autohtonă, cu termeni diferiţi de maturare a fructelor, caracteristici
biologice şi de producţie superioare celor omologate, pentru a fi transmise la Încercarea de Stat şi în
producţie.
Sarcinile cercetărilor includ:
• determinarea particularităţilor biologice şi de producţie a soiurilor noi străine şi
autohtone în scopul aprecierii gradului de adaptivitate al lor la condiţiile de sol şi climă
în Republica Moldova;
5
• studiul productivităţii şi calităţii producţiei la soiurile de perspectivă;
• relevarea posibilităţilor cultivării soiurilor perspective pe portaltoiul de gutui;
• evaluarea economică a soiurilor de perspectivă.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Pentru prima dată în condiţiile Republicii
Moldova sunt studiate 138 soiuri şi hibrizi noi de peste hotare şi din selecţia autohtonă. S-a stabilit
diversitatea grupelor ecologo-geografice ale soiurilor şi selecţiilor noi de păr după caracterele de
creştere, dezvoltare şi fructificare a pomilor, rezistenţei la condiţiile de iernare, productivitate,
particularităţile decurgerii fazelor de vegetaţie. În rezultatul cercetărilor sunt evidenţiate noi surse şi
genitori cu expresie înaltă a caracterelor valoroase de adaptivitate, creştere reţinută, care favorizează
crearea de plantaţii intensive, intrare timpurie pe rod, productivitate, calităţi înalte ale fructelor,
diferite epoci de coacere şi păstrare a perelor, soiuri şi hibrizi cu rezistenţa sporită la principalele
boli şi dăunători.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Suportul metodologic şi teoretico-
ştiinţific al lucrării îl constituie metodologia şi conceptul studierii şi sporirii productivităţii vegetale
în general şi utile a părului în special.
Cercetarea particularităţilor biologice şi de producţie a unui mare număr de soiuri de păr din
selecţia mondială şi autohtonă a permis argumentarea ştiinţifică a selectării celor mai de
perspectivă. Compararea soiurilor şi hibrizilor după productivitatea specifică la o unitate de volum,
de suprafaţă a proiecţiei coroanei şi de suprafaţă transversală a secţiunii trunchiului face posibilă
evidenţierea cultivarelor de vigoare redusă, preţioase pentru plantaţiile intensive. Ca rezultat, au fost
evidenţiate 7 soiuri şi hibrizi cu perspectivă de extindere în producţie, 4 dintre care au fost
recomandate pentru Încercarea de Stat şi producţie.
Soiurile recomandate şi date pentru Încercarea de Stat şi producţie se caracterizează printr-
un grad înalt de adaptare la condiţiile pedo-climaterice din Republica Moldova, productivitate mare
şi calităţi superioare ale fructelor, ceea ce va contribui la sporirea productivităţii plantaţiilor şi
calităţii producţiei de pere. Soiurile compatibile cu portaltoiul de gutui asigură posibilitatea
intensificării producţiei de pere în ţară.
Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor au fost expuse şi examinate la consfătuirile
secţiei de ameliorare genetică a plantelor pomicole şi ale Consiliului Ştiinţific al Institutului de
Cercetări pentru Pomicultură (Chişinău:1986, 1987, 1988), prezentate discutate şi publicate la:
conferinţa ştiinţifică „Problemele intensificării pomiculturii moderne” (Miciurinsc 1988, 1990),
conferinţa internaţională a tinerilor savanţi „Problemele dendrologice, floricultură, pomicultură şi
viticultură” (Ialta 1995), conferinţa naţională „Probleme actuale ale geneticii, biotehnologiei şi
6
ameliorării” (Chişinău 1994), Simpozionul ştiinţific internaţional „Progresul tehnico-ştinţific în
pomicultură” (Chişinău 1999).
Publicaţii Pe baza materialelor tezei au fost publicate 12 lucrări, printre care 3 în revistele
recenziate.
Volumul şi structura rezei. Teza este expusă pe 109 pagini de text dactilografic, conţine 40
tabele, 19 figuri şi tabele în text şi 17 tabele în anexe. Teza constă din introducere, 5 capitole,
sintezei rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări practice, bibliografia şi anexe. Bibliografia
cuprinde 268 referinţe.
7
1. REVISTA LITERATURII
1.1.Speciile din care provin soiurile de păr Din punct de vedere sistematic, părul face parte din familia Rosaceae, subfamilia
Pomoideae, genul Pyrus L. Toate soiurile de păr sunt diploide (2n = 34, x = 17), doar unele soiuri
posedă o garnitură triploidă de cromozomi, şi mai rar – tetraploidă [159].
Pomii de păr formează un trunchi mai înalt, comparativ cu mărul. Vigoarea pronunţată a
ramurilor de ordinul 1, 2 cât şi cele ulterioare asigură etajarea coroanei. Spre deosebire de măr, care
formează 10-12 ordine de ramificare, pomii de păr formează doar 5-6.
Rădăcina este pivotantă, puţin ramificată, pătrunde adânc în sol. Tulpina şi ramurile sunt
acoperite cu o scoarţă cafenie-deschisă, care la unele soiuri, odată cu vârsta, se exfoliază.
Inflorescenţa reprezintă un racem sub formă de corimb alcătuit din 4-19 flori bisexuate,
amplasate solitar sau câte 3-4 pe fiecare peduncul florifer. Caliciul este caduc sau necaduc,
pentasepal. Corola este alcătuită din 5 petale albe, uneori cu nuanţă roză. Staminele (15-30) sunt
aranjate în 3 cercuri. Fructul este de diverse dimensiuni şi formă. Pulpa este suculentă, conţine
celule sclereide. Seminţele sunt rotunde, ovale, îngustate spre bază [228].
Din genul Pyrus L. au fost descrise peste 60 de specii, răspândite în zona temperată a
Globului [115].
Despre originea părului în literatura nu există date certe. А.С.Туз [232], П.М.Жуковский
[115] scrie, că părul are câteva centre genetice de formare a speciilor, şi anume: în regiunea
mediteraneană, în centrul Europei, în Caucaz, Asia Centrala şi Asia Orientală.
Pentru speciile din grupa Asiei Orientale este caracteristică marginea dinţată, cu vârf ascuţit
al limbului frunzelor, cel mai frecvent cu cupa caducă, rezistenţă sporită la boli [230]. Ea include
speciile: P.ussuriensis Maxim, P.pyrifolia Burn. Nakai, sau P. serotina Rehd, P.betulifolia Bunge,
P.calleryana Decne, P.serrulata Rehd., P.phaeocarpa Rehd., P.bretschneideri Rehd. şi alte specii.
Speciile din grupa Asiei Centrale se caracterizează prin rezistenţă bună la secetă şi rezistenţă
scăzută la boli. Grupa include speciile: P.regelii Rehd., P.korshinskyi Litv., P.turcomanica Maleev.
În grupa Mediteraneană intră speciile sălbatice din Europa, Asia Mică, Caucaz şi Africa de
Nord. P.amigdaliformis Vill., P.syriaca Boiss., P.elaeagrifolia Pall., P.salicifolia Pall., P.pyraster
Burgsd., P.caucasica Fed. şi alte specii [204, 227, 228, 232].
Centrul primar de origine al genului Pyrus L conform opiniei lui Н.И.Вавилов [73], este
Asia Orientală. După datele lui Ţzen-Seani-pu, în China părul a fost cultivat pentru prima dată
acum 3000 de ani în urmă [266].
8
Genurile Malus Mill.şi Pyrus L. fac parte din familii apropiate şi provin, probabil, de la
strămoşi comuni [210]. Se presupune, însă, că genul Pyrus L. a apărut mai tărziu faţa de celelalte
genuri din subfamilia Pomoideae, cum ar fi Sorbus L., Crataegus L. ,Malus Mill. Încă o dovadă a
apariţiei mai târzii a speciei Pyrus L. este lipsa la reprezentanţii lor a unui endocarp tare, care este
caracteristic pentru alte specii, sistematic apropiate de ea [228].
Conform investigaţiilor paleontologice, la sfârşitul perioadei terţiare, pe teritoriul Europei
existau şi alte specii de păr, cum ar fi P.minor Ung., P.treobroma Ung., P.cuphemus Ung.,
asemănătoare după însuşiri cu P.pyraster Burgsd. [228]. Al doilea centru de formare a speciei de
păr este Asia Mijlocie şi Zona Mediteraneană [228].
Formarea sortimentului de păr s-a realizat, probabil, pe două căi. În regiunea Asiei Orientale
sortimentul părului s-a format în baza unor anumite, geografic separate şi cele mai polimorfe specii:
P.pyrifolia Burn., şi P.bretschneideri Rehd. Mai târziu au fost selecţionate speciile: P.ussuriensis
Maxim., P.pashia Koeghne, P.serrulata Rehd., P.ovoidea Rehd., P.aromatica Kikushi et Nakai. În
ultimele decenii, în corespundere cu intensificarea pomiculturii şi creşterea cerinţelor pieţei, în
această regiune, de asemenea, s-a reliefat tendinţa hibridării interspecifice dirijate [24, 227, 230].
Sortimentul părului în centrele secundare s-a constituit în rezultatul hibridării polietajate
spontane a soiurilor, în special a speciei P.turcomanica Maleev şi a celor locale, obţinute în baza
acestei specii cu P.bretschneideri Rehd.
Astfel, se poate concluziona, că soiurile contemporane sunt de provenienţă hibridă compusă
[227, 228, 230].
Un interes deosebit prezintă provenienţa soiurilor de păr europene, fructele cărora, posedând
calităţii gustative excelente, sunt cele mai gustoase şi solicitate. După Н.И.Вавилов [73] şi
П.М.Жуковский [115] provenienţa lor se bazează mai mult pe P.pyraster Burgsd. А.С.Туз [228]
scrie, că, probabil, la formarea soiurilor europene a participat şi P.syriaca Boiss.. Soiurile care
provin de la această specie se disting prin fructe mari, gustoase. Sunt cunoscute, la fel, soiurile, care
provin de la P.elaeagrifolia Pall., P.nivalis şi, mai ales, hibrizii ei cu alte specii, cum ar fi
P.salicifolia D.C. şi a., care, de asemenea, prezintă un bun material pentru alegerea şi crearea
soiurilor cultivate. П.М.Жуковский [115], Е.Н.Синская [210], А.С.Туз [227, 228, 230,] şi a.
consideră Caucazul ca o zonă principală de evoluţie a culturii părului în regiunea Mediteraneană în
baza speciei P.caucazica Fed.
Sursele străvechi oferă puţine date privitor la introducerea părului în cultura. Nu există
menţiuni despre păr nici în Biblie, nici în monumentele popoarelor antice din Asia Mică. Abia cu
circa 1000 de ani înaintea e. n., la grecii antici, se întâlnesc primele informaţii despre cultura
părului. Pentru prima dată despre păr se aminteşte în Odiseea, unde Homer descrie livada regelui
9
Alcinous de pe insula Corfu, în care, paralel cu alte specii, se cultiva şi părul, subliniind că perele
sunt fructele domnului. Teofrast expune cunoştinţele vaste ale grecilor despre păr, care cunoşteau
deja asemenea operaţii, cum sunt: butaşirea, tăierea, altoirea [204]. Iverii (popor caucazian antic),
încă înaintea elinilor, practicau altoitul. De menţionat, că Caucazul este considerat patrie a altoitului
[115]. Posibilităţile apariţiei sortimentului de păr în Grecia, conform opiniei lui А.С.Туз [230] sunt
destul de limitate. Speciile cultivate aici, P.amygdaliformis Vill. şi P.pyraster Burgsd, n-au putut
crea un asemenea sortiment perfect. Probabil, sortimentul de păr a fost adus în Grecia de către
coloniştii din Asia Mică. Acolo aceste soiuri au fost aduse din Caucaz. Mai târziu, din Grecia, părul
a pătruns în imperiul roman.
Coloniştii greci şi romani au contribuit la răspândirea părului în Europa Occidentală [204].
Despre cultura părului aici au lăsat lucrări preţioase Cato, Varro, Columella, Pliniu cel Bătrân şi
alţii [32, 8]. Din imperiul roman soiurile de păr au pătruns spre apus şi nord, unde în decursul
secolelor următoare au ocupat un areal foarte întins în Franţa, Belgia, Anglia, Germania şi alte ţări.
În formarea sortimentului european contemporan un loc preferenţial deţin Franţa şi Belgia,
de unde au fost adoptate cele mai reuşite soiuri industriale. În secolul XYIII, secolul „de aur” al
pomologiei franceze, părul s-a situat pe un loc de onoare în livezi. Colectarea treptată a diversităţii
de soiuri în livezile mănăstirilor, marilor proprietari de pământ, instituţiilor de învăţământ a condus
la selectarea naturală şi înmulţirea celor mai bune dintre ele. Colecţia Le Lectie în a. 1928 includea
circa 260 de soiuri [204]. Creator al unor asemenea soiuri de preţ, cum ar fi Olivier de Serres şi
Passe Crassane este Biuabiuneli. Soiurile Dr. Jules Guyot şi Violen au fost elaborate de către
pomologul Baltet. Până în prezent sunt foarte populare soiurile lui Sanie (Jeanne d’Arc, Cure, Pierre
Corneille) şi altor amelioratori [228]. În anii 60 ai secolului XIX în Franţa se cultivau peste 900 de
soiuri, deşi fructele lor aveau pulpa tare [159, 204, 228].
Belgia este patria perelor untoase „beurre”. Renumitul pomolog belgian N. Hardenpont în
secolul XYIII, a obţinut renumitele soiuri de păr cum ar fi Beurre Hardenpont, Passe Colmar.
Lucrările lui Van Mons, autor a peste 400 soiuri, multe dintre care sunt foarte populare şi în prezent,
au contribuit în mare măsură la ameliorarea sortimentului de păr în toate ţările lumii. Amelioratorul
belgian Esperen este fondatorul a peste 90 de soiuri, inclusiv Josephine de Malines, Bergamotte
Esperen, Marianna. Selecţionatorii belgieni Greguar, Buvie, de asemenea, au creat o mulţime de
soiuri [228]. Pe parcursul doar a unui secol amelioratorii belgieni au obţinut rezultate mult mai
semnificative decât toţi selecţionatori din lumea întreagă timp de 19 secole.
Rivers, în Anglia, a creat soiul unical – Conference, care şi actualmente este cel mai
răspândit în Europa Occidentală [228]. Anglia este şi patria renumitului soi Bartlett (Bon-Chretien
Williams).
10
Pe continentul american părul a fost importat de către primii imigranţi. Primele informaţii
despre cultura părului în Nouă Anglie se referă la anul 1629.
La mijlocul secolului XIX un rol important în răspândirea soiurilor de păr i-a revenit
Grădinii Botanice din Nikitsk. Colecţia ei din perioada respectivă includea peste 500 soiuri.
Contribuţie substanţială în cercetarea şi răspândirea soiurilor europene de păr le aparţine:
Л.П.Симиренко, Н.Н.Бетлинг, В.В.Пашкевич, Р.Р.Шредер, Г.А.Рубцов. În prima pomologie
rusă a lui A.T.Болотов au fost descrise 39 soiuri de păr.
1.2. Situaţia actuală şi perspectivele ameliorării părului pe plan mondial şi în
Republica Moldova Părul în prezent se cultivă pe toate continentele, atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică.
Deşi creşte şi în regiunile tropicale, reuşeşte bine numai în zonele cu climă temperată.
După volumul producţiei şi importanţa economică, părul în regiunile cu clima moderată
cedează doar mărului. Producţia de pere în lume constituie astăzi, în medie, 17,1 mln. t (după datele
FAO, 1990 - 2002) faţă de 9,6 mln.t a.1990 (tab. 1.1). În Europa se produc 3,7 mln t. de pere faţa de
3,1 mln. t în a.1990 (FAO, 1990 - 2002). Cele mai mari cantităţi de pere în lume se produc în Asia
(62% din producţia mondială). Acest nivel a fost atins datorită creşterii producţiei de pere în China
(9,09 mln. t). Cei mai mari producători în Europa sunt Italia, Spania, Germania, Franţa.
Există 6 soiuri, producţia cărora domină pe piaţa europeană. Acestea sunt: Williams 13 400
ha (15,7%), Dr Jules Guiot 13 400 ha, Passe Crassane 11 680 ha, Conference 9 800 ha, Abbe Fetel
7 600 ha, Douenne du Comice 6 300 ha. Cel mai răspândit în toate ţările lumii rămâne soiul
Williams (Bartlett, Bon-Chretien Williams), care este şi cel mai căutat pentru infiinţarea plantaţiilor
intensive [8, 16, 47, 92].
Italia deţine primul loc în Europa după producţia de pere. Suprafaţa plantaţiilor de păr
constitue 44 600 ha. Recolta anuală constituie 966 mii t în anii 1986-1990, fiind cu 4,66% mai
înaltă în raport cu a.1980-1984 când recolta anuală constituia 923 mii t. Cele mai solicitate sunt
soiurile Passe Crassane (20,2%), Abbe Fetel (13,9%), Williams (16,2%), Kaiser Alexandre
(13,3%). Soiuri de perspectivă se consideră Highland şi General Leclerc [1, 17, 39, 201, 207, 228,
255]. În ultimii ani părul este cultivat cel mai des după metode intensive (95%). Materialul săditor
pentru aceste plantaţii se produce pe portaltoiul de gutui. Soiurile incompatibile cu gutuiul se
produc, folosind o porţiune de tulpină intermediară, compatibilă cu soiul respectiv.
Programul de ameliorare pentru păr se desfăşoară în diferite centre, cum ar fi Universitatea
din Bologna, ERSO Cesena, Institutul de pomicultură din Roma, Universitatea din Firenze,
Universitatea din Ancona. Obiectivele principale ale ameliorării părului sunt obţinerea soiurilor cu
11
Tabelul 1.1
Producţia de pere în lume (după datele FAO 1990-2002)
Productivitatea, mii t Ţările 1990 1995 2000 2001 2002
America de Nord 897,9 998,1 908,9 930,0 956,7 Canada 21,3 19,0 16,3 15,1 14,0 Mexica 44,9 30,0 31,2 34,0 33,5 S.U.A 831,7 949,1 861,1 880,6 909,0 America de Sud 429,0 640,0 779,0 980,8 803.0 Argentina 290,0 400,0 513,5 585,3 550,0 Cili 139,0 240,0 210,0 340,0 202,0 Comunitatea Europ. 2470,4 2737,4 3130,0 3011,9 2940,9 Belgia-Lluxemburg 87,2 155, 1 183,0 266,7 147,1 Franţa 326,0 343,6 261,6 182,6 267,9 Germania 430,7 419,0 648,7 468,2 590,0 Grecia 95,0 73,0 96,5 55,0 85,0 Italia 820,0 1022,0 889,8 906,2 923,0 Netherlands 113,0 140,0 203,0 150,0 175,0 Spania 548,2 542,9 672,6 719,5 603,2 Regatul Unit 43,6 28,2 26,6 32,2 33,2 Portugalia 95,0 74,0 142.1 126,0 110,0 Ungaria 64,0 41,0 36,9 35,0 22,0 Polonia 35,0 83,0 81,6 75,8 93,9 România 74,0 63,0 70,63 75,0 65,0 Ucraina _ 246,0 156,0 185,0 105,0 Rusia _ 50,0 68,0 70,0 75,0 Turcia 430,0 410,0 380,0 370,0 373,0 Asia _ 6 723,0 10 386,1 10 924,8 10 996,5 China 2 484,0 5 057,0 8 525,9 8,956,5 9 090,5 Japonia 447,9 431,9 392,9 401,8 373,5 Australia 171,0 142,0 156,4 160,0 165,0 Toate ţările lumii 9 560,0 12 674,0 16 756,0 17 313,0 17 115,0
habitus semicompact pentru infiinţarea plantaţiilor intensive, soiuri cu precocitate sporită, cu
compatibilitatea bună cu portaltoiul de gutui şi rezistente la principalele boli. Cele mai bune
rezultate au fost obţinute prin încrucişarea soiurilor Williams, Beurre Clairgeau, Passe Crassane şi
Coscia. Ca rezultat au fost selectate soiurile Mellina, Grata, Mersedes, Florana, Verna, Djioma, care
se deosebesc prin vigoare redusă a pomilor, productivitate şi calitate înaltă a fructelor. Soiurile de
perspectivă, recent omologate, sunt: Giolu (Abbe Fetel x Williams), 1991; Etrusca (Coscia x
Gentile), 1991; Tosca (Coscia x Williams), 1993; Sabina (Santa Maria x D. du Comice), 1995.
Spania produce anual 603 mii t de pere. Producerea principală este concentrătă în regiunile
Catalonia (45,3%) şi Aragona (19,3%). În sortimentul din Spania cele mai răspândite sunt soiurile
12
de vară Williams Rouge Delbard, Butirra Precoce Morettini, Dr. Jules Guyot. Spania este unul din
cei mai valoroşi exportatori de pere în lume şi exportă perele în Italia, Grecia, Portugalia [16, 92].
Germania tradiţional se consideră cel mai important importator de pere. Importul anual
constituie 150-180 mii t, iar producţia locală - 419 mii t [8, 22, 228]. Se cultivă soiurile Beurre
Lucas, Legipont, Williams, care constituie 60,3% din toate plantaţiile de păr. Mai puţin se cultivă
soiurile Clapp’s Favourite, Dr. Jules Guyot, Comtesse de Paris, Triumphe de Vienne [85, 87, 228].
În Franţa plantaţiile de păr ocupă 24 000 ha. Producerea anuală a fructelor constitue 256
mii t cu o reducere comparativă în a.1990-1995 [8]. Se înmulţeşte părul, în fond, în împrejurimile
Parisului, în partea de sud-est a Franţiei. Soiurile Dr.Jules Guyot, Williams, Passe Crassane,
Conference, Douenne du Comice constituie 77,4% din plantaţiile de păr [255]. Soiurile de vară
posedă 45% din recolta totală. Dintre soiurile de toamnă, paralel cu Douenne du Comice şi
Conference, se cultivă Beurre Hardy, Alexandrine Drouillard, General Leclerc, Pierre Corneille.
Soiurile de iarnă sunt reprezentate prin Passe Crassane, Madam Baltet. De perspectivă se consideră
Delbias, Deldan, Delfran – dintre cele de vară şi Highland – dintre cele de toamnă.
Problemele principale în ameliorarea părului în Franţa sunt crearea soiurilor cu maturarea
fructelor timpurie şi foarte târzie, cu înflorirea târzie, precum şi obţinerea soiurilor rezistente la boli,
îndeosebi la arsura bacteriană. Recent, programul ameliorării părului s-a îmbunătăţit prin luarea în
studiu a însuşirii, legate de arhitectura pomilor. Ca rezultat, au fost obţinute soiurile noi: Delsavour
(Delbias x Conference), 1992; Delsanne (Delbias x Passe Crassane), 1992; Garden Pearl (Pres.
Drouard x Nain vert), 1993; Delarex (Jeanne d’Arc x Delmoip), 1995; Delmire (Mac x Delfrap),
1995; Delferco (Delwilmar x Delbias), 1995.
În Belgia părul este o cultură de primă valoare. În prezent ea puţin cedează mărului. Recolta
totală de fructe în plantaţiile intensive constituie 155 mii t, comparativ cu 87,2 mii t. în a. 1990.
Soiurile Conference, Douenne du Comice şi Legipont constituie 71,6% din plantaţiile de păr,
îndeosebi soiul Conference [22, 40, 255]. Belgia exportă pere în Marea Britanie, Norvegia,
Germania, şi importă circa 30-50% din volumul de pere, necesar pentru consum, din Franţa,
Netherlands, Italia [22, 40].
În Marea Britanie suprafaţa cultivată cu peri constituie aproximativ 4 000 ha. Centru de
producere a părului se consideră regiunile de Sud-Est, unde condiţiile pedoclimatice sunt favorabile
pentru creşterea soiurilor de desert [3, 44]. Producţia anuală constituie 34,8 mii t, cu o tendinţa de
reducere faţa de media a. 1970-1980. Soiul Conference ocupă în livezile infiinţate recent,
aproximativ, 70%. Pe lîngă acesta se mai cultivă soiul nou selecţionat Concord [1, 85, 206].
Principalele cercetări în ameliorarea părului se desfăşoară la Staţiunea East Malling. Obiectivele
programului ameliorării cuprind obţinerea soiurilor cu înflorirea târzie, autofertile, precoce şi cu
13
vigoarea redusă a pomilor, precum şi soiurilor rezistente la principalele boli şi dăunători (arsura
bacteriana, făinarea, rapăn, afidele) [2, 3]. Dolacomi este un nou soi de păr, obţinut în anul 1989
prin încrucişarea soiurilor Laxton Superb x D. du Comice.
În Olanda plantaţiile de păr ocupă 7 100 ha, iar producţia anuală constituie 130 mii t de
fructe. Soiurile principale sunt Conference, Douenne du Comice, Beurre Hardy, Legipont, care
ocupă, respectiv, suprafeţe de 25,5%, 19%, 10,7%, 12,3%. Mai puţin răspândite sunt soiurile Bonne
Louise d’Avranches, Clapp’s Favourite, Beurre Alexandre Lucas [255]. Ca rezultat al programului
ameliorării părului, în Olanda este obţinut un nou soi, Verdi, prin încrucişarea soiurilor
B.L.d’Avranches şi D. du Comice.
În Bulgaria plantaţiile de păr ocupă 5% din suprafeţele pomicole. Livezile de păr sunt
concentrate, în temei, în regiunile Kostendilsk, Burgask, Varnensk. Recolta anuală constituie 21 mii
t. Partea majoră a plantaţiilor de păr este ocupată cu soiurile aborigene, de rând cu ele se cultivă şi
soiurile Williams, Beuure Bosc, Beurre Hardenpont, Passe Crassane, Dr. Jules Guyot [95, 143].
Obiectiv, prioritar în programul ameliorării părului este maturarea timpurie a fructelor. Ca
soi donator al maturării timpurii a fost folosit soiul Beurre Giffard. Soiul Iunsca a fost obţinut prin
încruciţarea soiurilor Beurre Giffard x Maisca, Trapeziţa - Beurre Giffard x Ţerovca la Institutul
Agricol din Plovdiv. Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Pomicultură din Kostendilsk a
recomandat pentru extinderea în producţie soiul nou, rezistent la rapăn, Progress (Beurre Giffard x
Magdalina).
În Polonia producerea anuală a părului variază în jurul a 100 mii t. Cele mai răspândite sunt
soiurile Williams, Clapp’s Favourite, Conference, Beurre Alexandre Lucas, Comtesse de Paris [46].
Polonia şi România sunt cei mai valoroşi producători de pere din statele Europei de Est.
În România sortimentul părului, la momentul actual, se află într-un proces de modernizare
calitativă, baza sortimentului fiind constituită din soiurile Cure (60%), Williams (20%), Clapp’s
Favourite, Beurre Bosc, Beurre Hardy, Comtesse de Paris, Olivier de Serres, la care se adaugă cele
noi, create în ţară sau introduse de peste hotare, printre care sunt: Napoca, Aromată de Bistriţa,
Untoasa Geoagiu, Conference, Republica, Aromată de Bistriţa, Jeanne d’Arc, Aniversarea, Max
Red Bartlett, Carpica, Trivale, Triumf, Daciana, Euras, Monica etc. Înmulţirea soiurilor autohtone
în proporţie de 20% urmează a creşte pînă la 30% [12, 68].
Programul de ameliorare a părului cuprinde obiective complexe, determinate de necesitatea
rezolvării unor aspecte practice, cum sunt: obţinerea soiurilor de iarnă cu calitatea fructelor
superioară, cu capacitate de păstrare bună şi a soiurilor de tip spur cu diferite epoci de maturare,
rezistente la boli şi cu producţie constantă. Printre cele mai importante realizări ale programului de
ameliorare a părului se numără soiurile lui N.Krier: Decana lui N.Krier, Timpurii de Vişan,
14
Alexandrina Krier, Margareta Krier, Japoneze. În prezent, ca urmare a răspândirii arsurii bacteriene
în plantaţiile de păr, obiectivele ameliorării sunt orientate spre obţinerea soiurilor cu rezistenţă
genetică, pornind de la hibrizii F2, obţinuţi cu Pyrus serotina. Prin încrucişări tip backcross s-au
selecţionat elite valoroase ca 116/4 (Euras), 4/127, 4/33, 15/41/87 şi altele.
Ca rezultat practic a lucrărilor de ameliorare 17 soiuri noi de păr sunt omologate şi
răspăndite în producţie. Printre ele cele mai răspândite sunt: Napoca, Aromată de Bistriţa, Untoasa
Geoagiu. Cea mai reuşita combinare a încrucişării a fost Napoca x B.P.Morettini, din care au fost
selectate soiurile Argessis (1985), Daciana, Carpica (1989), Getica (1994). Prin încrucişarea
soiurilor Beurre Hardy x Beurre Six a fost obţinut soiul Haydeea, a soiurilor Santa Maria x Principe
di Gonzaga – soiul Monica (1994), a soiurilor Napoca x CJ 16-2-9 – soiul Ina Estival [12].
Ucraina este cel mai mare producător de pere din ţările CSI, mai ales Crimeea. Ucraina
produce anual 185 mii t pere. Aici domină soiurile Clapp’s Favourite, Williams, Beurre Giffard,
Fondantă de Pădure, Bonne Louise d’Avranches, Marianna, Beurre Bosc, Josephine de Malines,
Beurre Hardenpont, Cure, Doyenne d’hiver, Olivier de Serres, Passe Crassane, Bergamotte Esperen.
Crimeea se deosebeşte prin condiţiile pedoclimatice foarte favorabile pentru cultivarea celor mai
valoroase soiuri de pere. Aici cu succes se cultivă soiurile de iarnă [103, 145, 154, 249]. În Carpaţii
de Vest există condiţii extrem de favorabile pentru perele cu perioada de maturare timpurie.
Soiurile noi de păr rezistente la rapăn şi suficient de rezistente la condiţiile nefavorabile de iarnă,
având fructe cu calităţi gustative superioare, create la Staţiunea experimentală din Lvov (Vâjniţa,
Trembita, Smericica, Goverla, Zolotovoroţkaia, Ceremşina, Etiud, Bergamot de Lvov, Roksolana,
Striiskaia, Hristianka) completează sortimentul de păr din regiunea Carpaţilor [141].
În Caucazul de Nord sunt amplasate mai mult de jumătate din plantaţiile de păr din Rusia
[203]. Se cultivă aici, în fond, soiurile de vară şi toamnă, cum sunt Clapp’s Favourite, Williams,
Fondantă de pădure, Kiffer’s seedling. Е.И.Костецкая [142] consideră, că aici e posibil şi inevitabil
de extins plantaţiile cu soiurile de iarnă Passe Crassane, Comtesse de Paris, Otecestvennaia,
Krâmskaia zimneaia, Kubanskaia pozdneaia, Vesneanka, Şihan.
Asia, în prezent, produce pere de două ori mai mult ca Europa – 10,9 mln. t anual. Aceasta
se datoreşte Chinei, care în ultimele decenii extinde plantaţiile de păr. Producţia anuală constituie
8,9 mln. t, comparativ cu 2,9 mln. t în a. 1980. Apoi urmează Japonia, cu 428 mii t şi Turcia, cu
415 mii t anual. Soiurile, cultivate în Asia, diferă de cele din Europa, ele se numesc asiatice sau
orientale (tip nashi japoneze: Nijiseiki, Secolul – 20, Shinseiki, Chojuro; chineze: Tzu Li, Ya Li) şi
se deosebesc prin calitatea fructelor [8, 34, 35, 42]. Dintre soiurile europene, care ocupă suprafeţe
nesemnificative, cel mai răspândit este soiul Williams.
15
În America de Nord producătorul principal de pere este S.U.A. Părul se cultivă în zona cu
clima moderată, plasându-se pe locul trei după măr şi piersic. Producţia de pere constituie 890 mii t.
Masivele de bază ale livezilor sunt concentrate în statele California, Oregon, Washington, unde se
obţin 93% din producţia de pere a S.U.A. [8, 25, 27, 256]. Pericultura în America de Nord (S.U.A.
şi Canada), se bazează pe soiul Williams, plantaţiile căruia constituie 55%. Alături de el se cultivă
soiurile Beurre d’Anjou (30%), Beurre Bosc, Douenne du Comice, Winter Nelis. Paralel, având în
vedere problemele deosebite, legate de arsura bacteriană (Erwinia amylovora), sunt cultivate şi
soiuri hibride, create prin încrucişarea interspecifică între soiurile europene cu cele orientale, cum
sunt Kieffer’s seedling, Orient, Baldwin şi Waite, precum şi, în măsură mai mică, soiurile asiatice.
Obiectivul prioritar îl constituie obţinerea soiurilor noi cu rezistenţă sporită la arsura
bacteriană, produsă de Erwinia Amylovora şi calitatea superioara a fructelor. Alte obiective
urmărite sunt: obţinerea soiurilor de păr de culoare roşie, asemănătoare soiului Max Red Bartlett,
vigoarea pomilor redusă, de tip dwarf sau compact.
În Canada obiectivul prioritar al ameliorării părului, crearea soiurilor rezistente la arsura
bacteriana, este însoţit şi de urmărirea altor caractere, cum sunt: maturarea fructelor timpurie de
vară, şi maturarea de iarnă cu păstrare bună, rezistenţa la Psylla, rezistenţa la ger. Programul
ameliorării a fost iniţiat în a. 1962 la Staţiunea Harrow. Ca rezultat au fost obţinute soiuri cu
rezistenţă bună la arsura bacteriană (Harrow Delight, Harrow Sweet). Prin folosirea ca genitor a
soiului Williams au fost obţinute soiurile Harvest Qween, Harrow Delight. Soiurile noi,
recomandate pentru extindere în producţie sunt Dave’s Delight (Beirchmidt x Williams), 1987;
Rescue (de origine necunoscută), 1989.
În America de Sud producătorii principali sunt Argentina, care produce anual 479 mii t şi
Chili – cu 156 mii t. În ultimii ani producţia perelor a crescut în Argentina, iar în Chili a scăzut.
Australia produce anual 170 mii t. Plantaţiile principale a părului sunt concentrate în
regiunea Victoria. Domină în plantaţiile de păr soiul Williams. Programul ameliorării părului a fost
iniţiat în anul 1991 şi are ca obiectiv crearea soiurilor de păr cu rezistenţă la rapăn, culoare roşie a
fructelor şi păstrare mai bună decât la soiul Packham’s Triumph. Fiind interzis importul de material
biologic din alte ţări, în Australia nu s-a semnalat până în prezent arsura bacteriana şi Psylla. De
asemenea, există un program de ameliorare a soiurilor de tip nashi, care sunt mult solicitate pe piaţa
asiatică. Ca rezultat al ameliorării sunt soiurile recomandate pentru răspândire: Bingo (mutaţia
Packham’s Triumph) şi Sophia’s Pride (mutaţia Williams), 1993.
Condiţiile pedoclimatice favorabile ale Moldovei au contribuit la dezvoltarea pomiculturii
din vremuri străvechi. La început ea avea un caracter de consum şi se distingea printr-o variată
gamă de soiuri autohtone. Însă, încă din timpurile dominaţiei turceşti, prin intermediul
16
comercianţilor, călugărilor în livezile moşierilor şi mănăstirilor au început să pătrundă soiuri străine.
Скаликовский А. [211], citând notele botanistului din Odessa Deslite, menţionează, că în a.1819 în
această regiune erau răspândite 98 soiuri de păr. „Toată Basarabia, de la hotarul de nord până la cel
de sud, dispunea de condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea pomiculturii, îndeosebi
Basarabia de Sud, unde se dezvoltau toate speciile pomicole, întâlnite pe Peninsula Balcanică şi în
Crimeea” [150].
Pe malul râului Nistru, în fâşia subţire, ce cuprindea localităţile Speia, Şarpeni, Peraceni,
Chiţcani, Copanca, Bender, Lipcani, Varniţa, Gura-Bâcului, Teliţa, Delaceu, Dubăsari, Coşniţa, se
amplasa o regiune pomicolă de mare valoare. Proporţiile livezilor variau de la 1 până la 10 disetine.
Către a. 1851, pe primul loc între Livezile Nistrene se plasează livezile oraşului Tiraspol, care
ocupau o suprafaţa de 700 disetine. În Grigoriopol livezile se extindeau pe o suprafaţă de 200
disetine de pământ, în or. Dubăsari, 103 livezi pomicole ocupau o suprafaţă de peste 172 desetine şi
produceau fructe cu calităţi excepţionale [150]. În aceiaşi sursă, la descrierea pomiculturii din
judeţele Hotin şi Soroca, se menţionează următoarele: „La fel, se înmulţeşte părul prin seminţe şi nu
se înnobilează prin altoire. Majoritatea perilor timpurii sunt cu rădăcini proprii. Perii sălbatici şi
exemplarele nealtoite ating înălţimea de 5 stănjeni, având diametrul tulpinii de 1,5 arşini. Unul din
aceşti pomi ajunge până la vărsta de 200 de ani, aducănd anual 10-20 puduri de fructe”. Despre
randamentul livezilor în cauză informează datele lui М.И.Соколов [215], care, făcând caracteristica
unei livezi din satul Sadova, Judeţul Călăraş, remarcă: „După randament, părul alb din Basarabia, n-
are concurenţi nu numai printre peri, ci şi printre meri. În timpul fructificării depline el produce
până la 70 puduri de fructe la pom, pe când Ilinca – doar 20, iar Fondanta de pădure – 10 puduri”.
La finele secolului XIX – începutul secolului XX în Basarabia au pătruns cele mai preţioase
soiuri de păr franceze şi belgiene. Mari merite în răspândirea lor aparţin pepinierelor L.P.Simirenko
din Mliev, Daiber şi Rote din Odesa. Ulterior, aceste soiuri au fost înmulţite în pepinierele locale –
din Ocniţa, Bâcoveţ, Soroca. Graţie acestui fapt, soiurile noi străine şi-au găsit aici a doua patrie.
Fructele soiurilor Beurre Napoleon, Beurre Clairgeau, Beurre Bosc şi Duchesse, cultivate în judeţul
Orhei şi prezentate la expoziţia de pomicultură din Sanct-Peterburg (Rusia), în a.1908, au primit cea
mai mare apreciere şi au fost distinse cu cea mai înaltă decoraţie [111]. Renumitul pomolog
В.В.Пашкевич [186], evaluând exponatele, scria atunci, că în cazul soluţionării corecte a
problemei, pomicultura basarabeană i-ar face concurenţă Crimeei.
Conform datelor statistice, insuficient de complete, la începutul secolului XX, exportul
părului din Basarabia în centrele mari industriale constituia până la 40 mii puduri pe an. Din
Chişinău fructele se expediau în Sanct-Peterburg, Varşovia, Lodzi [109].
17
Pentru înfiinţarea livezilor de tip industrial, dintr-un voluminos număr de soiuri era necesar
de selectat doar cele mai productive, capabile se aducă venit. A apărut necesitatea determinării
sortimentului raionat. Pentru elaborarea lui, a fost luată decizia, de a aplica în practică experienţa
pomicultorilor, colectând de la ei datele cu privire la soiuri, bazate pe observări proprii. În presă au
fost publicate numeroase articole, dedicate acestei probleme [76, 97, 177, 215, 251]. Pomicultorii
amatori recomandau să fie incluse în sortiment 55 soiuri de păr. În noiembrie 1911 a avut loc o
şedinţă specială cu privire la elaborarea sortimentului, care a recomandat următoarele soiuri: Ilinca,
Cântăreşti, Panna, Clapp’s Favourite, Williams, Fondanta de pădure, Beuure Liegel, Beurre Bosc,
Bonne Louise D’Avranches, Beurre Hardenpont, Cure, Doyenne d’hiver, Olivier de Serres [111].
Conform datelor recesămîntului din a. 1945, în Moldova se numărau 365 499 pomi de păr.
Lipsa unui sortiment ştiinţific argumentat constituia o frână în calea extinderii continuie a
suprafeţelor. Pentru a face cunoştinţă cu componenţa soiurilor la culturile pomicole, pe lângă
Guvernul republicii a fost formată o comisie, care în a. 1949-1950 a cercetat cele mai mari plantaţii.
Au fost studiaţi 42 344 pomi cu vigoarea de creştere mare şi 4 400 pomi de păr pitici. În marea
majoritate a sa livezile ţărăneşti conţineau soiuri autohtone de vară de valoare minoră.
În vederea creşterii necesităţilor populaţiei în materie primă şi fructe proaspete, a devenit
inevitabilă extinderea suprafeţelor cu plantaţii pomicole, amplasând speciile şi soiurile în
corespundere cu cerinţele acestora faţa de condiţiile pedoclimatice. Reeşind din aceste probleme, în
luna mai a. 1951 Guvernul republicii a adoptat Hotărârea cu privire la omologarea soiurilor, care, în
particular, prevedea mărirea suprafeţelor de păr în cadrul plantaţiilor pomicole de la 4,2% până la
16,4%, iar în zonele mai favorabile, cum sunt Codrii - până la 20% [111].
Primul sortiment oficial de păr în Moldova a inclus soiurile: Clapp’s Favourite, Panna,
Ilinca, Limonca, Beurre Liegel, Beurre Bosc, Kiffer’s Seedling, Fondanta de pădure, N.Krier,
Douenne d’hiver, Beurre Hardenpont, Cure, Comtesse de Paris, Saint Germain, Josephine de
Malines, Tuluza târzie.
Studiul continuu al soiurilor şi munca de ameliorare, efectuată în cadrul I.C.P., au oferit
posibilitatea revizuirii în repetate rânduri a sortimentului în scopul precizării şi îmbunătăţirii lui.
Astfel, în a. 1958, din motivul valorii gustative mediocre şi calităţilor inferioare ale fructelor, soiul
Limonca a fost exclus din sortiment, iar soiul de vară Panna – transferat în rândul celor
suplimentare. Au fost de asemenea excluse din sortiment soiurile de iarna Saint Germain şi
Josephina de Malines, care se caracterizau prin productivitate insuficientă şi fructe mici. În a. 1976
au fost excluse din sortiment soiurile Tuluza târzie şi Ilinca pentru gustul inferior al fructelor, iar
soiul N.Krier -pentru întrarea târzie pe rod şi maturarea eşalonată a fructelor. În acelaşi an, din
cauza atacului considerabil a frunzelor de rapăn şi tendinţa de micşorare a dimensiunilor fructelor
18
pe măsura îmbătrinirii pomului, au fost excluse din sortiment Fondanta de pădure şi Beurre Liegel,
soiurile Kiffer’s Seedling şi Cure au fost excluse pentru calitatea neândestulătoare a fructelor, iar
soiul Doyenne d’hiver – pentru productivitatea scăzută.
Graţie lucrărilor renumitei amelioratoare X.Ch.Duşutin, în ultimii 20 de ani sortimentul
părului a fost completat cu 5 noi soiuri obţinute la I.C.P.: Socrovişce, Văstavocinaia, Noiabriscaia,
Moldovanca, Zorica. Actualmente sortimentul omologat al părului este reprezentat prin: soiurile de
vară – Beurre Giffard, Williams, Clapp’s Favourite, Zorica, Williams Rouge Delbard, Starkrimson
(suplimentar pentru Zonele de Sud şi Sud-Est ale Republicii – Beurre Precoce Morettini); soiurile
de toamnă – Beurre Bosc, Cook (Starking Delicious), pentru zonele de Nord şi Centrală –
Moldovanca; soiurile de iarnă – Beurre Hardenpont şi Noiabriscaia, pentru subzona de stepă de
Nord şi Centrală – Otecestvennaia, iar pentru zona de Silvostepă de Nord – Comtesse de Paris.
Dezvoltarea plantaţiilor industriale de păr în Moldova, până nu demult, decurgea în ritmuri
foarte lente, iar în ultimii ani, suprafeţele de livezi, cultivate cu păr, au început a se micşora [94,
111]. În legătură cu aceasta, în a.1978 a fost adoptată Hotărârea Guvernului republicii „Cu privire la
măsurile de dezvoltare continuă a culturii părului în Moldova”, care preconiza accelerarea
ritmurilor de infiinţare a noilor livezi de păr către a. 1985 până la 21 mii ha, iar producţia globală -
până la 620 mii t. Cu părere de rău, aceste planuri n-au fost realizate, iar suprafeţele plantaţiilor de
păr se micşorează continuu (tab.1.2, fig.1).
Tabelul 1.2
Evoluţia suprafeţelor plantaţiilor pomicole cu specii seminţoase şi păr în anii 1970 – 2000, mii ha
Anii Plantaţii 1970 1978 1984 1990 2000
Seminţoase 90,9 98,8 128,3 120,0 90,4 Păr, 11,3 9,7 8,8 5,6 2,4
Motivul principal al stopării ritmului de dezvoltare a culturii părului în Moldova sunt
neajunsurile sortimentului omologat şi lipsa infrastructurii corespunzătoare. Un rol semnificativ în
sortimentul de astăzi îl joacă soiurile de vară (33,9%). Din ele 12,9% constituie livezile bătrîne cu
soiurile vechi Ilinca, Panna, Limonca etc. Lipsa capacităţilor frigorifice suficiente duce la
accelerarea proceselor de maturare a fructelor soiurilor de vară. În ultimii ani sortimentul omologat
a fost completat cu 3 noi soiuri de vară (Zorica, Starkrimson, Williams Rouge Delbard), fapt ce
contribuie la sporirea volumului perelor văratice. Greutatea specifică a soiurilor de toamnă în
sortimentul omologat constituie 20,7%. Din ele doar 9% sunt reprezentate prin soiurile raionate
Beurre Bosc, Cook (Starking Delicious), Socrovişce, Vâstavocinaia.
19
Soiurile noi omologate - Otecestvennaia, Moldovanca - sunt încă puţin răspândite. În pofidă
faptului, că cota soiurilor de iarnă în sortimentul existent prevalează (45,4%), soiurile omologate
Beurre Hardenpont, Comtesse de Paris şi Noiabriscaia constituie doar 22%.
Fig. 1. Dinamica suprafeţelor şi producţiei de pere în Moldova Un alt motiv, care influenţează negativ răspândirea părului, este lipsa unui portaltoi
vegetativ, compatibil cu toate soiurile cultivate. Plantaţiile de păr, altoite pe gutui, sunt supuse unei
afecţiuni serioase din motivul conţinutului sporit de carbonaţi activi în sol, care provoacă cloroza,
slăbirea pomilor şi pieirea lor treptată.
Diminuarea suprafeţelor şi productivităţii livezilor de păr s-a manifestat foarte brusc odată
cu reforma în agricultură. Lipsa tehnicii, îngrăşămintelor, pesticidelor s-au răsfrînt negativ asupra
respectării tehnologiei în vigoare şi implementării unor procedee moderne. Recolta globală de pere
în a. 2002 a constituit doar 2,1 mii t. La momentul actual părul constituie doar 1,0% din suprafaţa
totală a livezilor.
1.3. Cerinţele părului faţa de factorii de mediu În condiţiile de intensificare a producţiei de pere sunt deosebit de preţuite soiurile cu
vigoarea redusă a pomilor [15, 21, 70, 124, 127, 154, 244, 249]. Pomii cu vigoarea de creştere mică
pot fi plantaţi mai des la unitatea de suprafaţă, fapt ce asigură formarea în scurt timp a unui aparat
foliar bogat, obţinerea recoltelor timpurii şi mari cu fructe de calitate superioară. Vigoarea mică a pomilor de păr poate fi obţinută pe două căi, fie folosind soiurile cu creştere
genetic redusă, cum ar fi Williams, Williams Rouge Delbard, Mellina şi, fie prin altoirea pomilor pe
gutui [57, 70].
0,00
2,00
4,00
6,00
8,00
10,00
12,00
1970г.1978г.1984г.1990г.2000г.2001г.2002г.
anii
mii
ha
0,0020,0040,0060,0080,00100,00120,00140,00160,00180,00
mii
t
suprafaţa, mii ha producţia, mii t
20
Sistemul radicular al pomilor cu vigoarea redusă, amplasat în straturile superioare, biologic
mai active ale solului, le atribuie acestora un caracter mai receptiv la îngrijire, comparativ cu pomii
de vigoare sporită, modifică rezistenţa lor la arşiţe şi iernare [126, 136, 182]. Vigoarea mică este
corelată cu intrarea timpurie pe rod. Cultivarea părului pe portaltoi vegetativ permite reducerea
perioadei juveniale [161]. În calitate de portaltoi pentru păr cu vigoare mică în Europa de Vest se
aplică pe larg gutuiul. Dezavantajul principal a portaltoiului de gutui este incompatibilitatea cu
multe soiuri de păr valoroase de vigoare mare şi cloroza pronunţată a pomilor pe unele tipuri de sol
[31, 20, 228, 240]. Din aceste considerente, o metodă foarte preţioasă de intensificare a culturii
părului şi reducere a perioadei juvenile a pomilor este obţinerea soiurilor tip spur prin selecţie.
Asemenea soiuri se disting prin vigoare de creştere mică, intrare timpurie pe rod,
productivitate stabilă, fructe de calitate bună. La staţiunea experimentală din Maikop au fost
depistate 27 de soiuri, care, conform particularităţilor morfologice, sunt apropiate de tipul spur,
printre ele 10 cu perspective de extindere în producţie. Acestea sunt: Marguerite Marillat, Triumph
de Vienne, Uspenca, Duchesse d’Angouleme, Elena Orleanscaia, Jerve, Reale Turinscaia, Jack
Telie, Packham’s Triumph, Passe Crassane [228]. În Crimeea au fost evidenţiate 6 soiuri de păr
introduse şi 2 de perspectivă tip spur – Willams Rouge Delbard, Gvardeiscaia ranniaia, Grand
Champion, Dr. Jules Guyot, Mellina, Nadejda stepi, Willard, Foreli d’hiver [62, 107].
Posibilităţile potenţiale soiul şi le poate manifesta în condiţiile pedoclimatice, care
corespund în cea mai mare măsură cerinţelor lui biologice, remarcă Л.П.Симиренко[209]. Hotarul
nordic de cultivare a părului coincide cu hotarul de nord a culturii industriale a mărului, în schimb
părul prezintă cerinţe mult mai mari faţă de condiţiile de creştere. А.Г.Резниченко [199] susţine, că
soiurile cultivate de păr reuşesc cu succes acolo, unde temperatura în timpul iernii nu coboară mai
jos de –25 ºC. În raioanele de sud căldura şi lumina sunt suficiente pentru dezvoltarea normală a
speciilor pomicole, inclusiv a părului, iar regimul optim de umiditate poate fi realizat prin irigare
[117]. Moldova, raioanele de sud-vest a Ucrainei, raioanele de sud ale regiunii Rostov, Cubani,
Zona Mării Negre din regiunea Krasnodar a Rusiei, Caucazul şi Asia Mijlocie sunt raioane
economic avantajoase pentru cultura industrială a părului.
Cei mai importanţi facori în viaţa pomului sunt caldura, radiaţia solară şi umiditatea. Anume
îmbinarea optimă a acestor factori asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea normală a pomilor
şi fructificarea abundentă a lor. Г.А.Лобанов [161] remarcă, că condiţiile climatice deţin un rol de
seamă îndeosebi la decurgerea fazelor de dezvoltare a pomului în raport cu provenienţa unuia sau
altui soi. Acest fapt se confirmă prin datele experimentale şi a altor cercetători în diferite zone
climatice [30, 100, 101, 111, 258]. Atât insuficienţa cât şi surplusul de căldură influienţează negativ
dezvoltarea pomilor speciilor pomicole, inclusiv şi a părului [259]. Iernile aspre şi vremea secetoasă
21
pe timp de vară sunt în aceeaşi măsură nefavorabile pentru obţinerea recoltelor bogate de pere
[156].
În funcţie de fazele de vegetaţie, pomii de păr prezintă diverse cerinţe faţă de regimul
termic. Cerinţele foarte mari faţă de căldură a părului sunt condiţionate de dezvoltarea organelor
generative, în primul rând, în perioada de înflorire, pentru polenizărea efectivă şi legarea fructelor.
A doua perioadă critică este formarea mugurilor de rod. Temperatura înaltă în această perioadă
determină nu numai începutul formării organelor reproductive, ci contribuie, de asemenea, la
formarea unui număr mare de flori [30, 49, 199, 232, 259].
Procesele fiziologice decurg pe fonul unui anumit diapazon de temperaturi. Indicii ce
caracterizează necesitatea pomului în căldură reprezintă sumele de temperaturi active şi efective,
superioare minimului biologic, la care începe creşterea şi dezvoltarea plantelor, şi durata perioadei
fără geruri [30, 52].
Un factor, de asemenea valoros, este radiaţia solară. Părul este o specie heliofilă. Acest lucru
e confirmat de ramificaţia slabă şi etajarea pronunţată a ramurilor. În cazul plantaţiilor îndesite,
coroana părului se îngustează, ramurile se golesc rapid, se formează puţin material lemnos [229]. În
rezultatul iluminării insuficiente se reduce productivitatea şi calitatea fructelor. În condiţii de
iluminare suficientă se formează pigmenţii. În primul rând aceştea sunt caratinoizii şi antocianii,
care determină aspectul plăcut şi calităţile bune ale fructelor de păr [199, 259]. Cele mai mari
cerinţe faţă de lumină părul le manifestă în perioadele de înflorire şi formare a fructelor.
Părul prezintă cerinţe mari faţa de umiditatea solului, şi a aerului, mai ales la vârsta tînără,
când e insuficient de dezvoltat sistemul radicular [259]. După cum relatează М.Д.Кушниренко
[156], plantele antofite necesită o cantitate mare de umiditate în perioada formării organelor
generative. Arşiţele de primăvară şi vară provoacă căderea prematură a ovarelor.
Pentru zonele principale de cultivare industrială a părului sunt caracteristice condiţiile de
asigurare insuficientă cu apă, fapt care duce la recolte mici [236, 246]. Pentru creşterea şi
dezvoltarea părului e nevoie, conform opiniei lui M.Gautier [20] de 850 mm de precipitaţii anual şi
repartizarea corectă a acestora pe parcursul anului. Despre necesitatea umidităţii suficiente a solului
au menţionat В.Л.Витковский [77], Г.А.Герасимова [82], К.К.Душутина [108, 111],
А.Г.Романова [202].
Părul reuşeşte pe diverse soluri, datorită gradului major de adaptare. Cu toate acestea, în
funcţie de calitatea solului, îndeosebi semnificativ se modifică gustul, aroma, consistenţa pulpei,
durata de păstrare a fructului [259]. Părul reuşeşte bine pe soluri argiloase, compacte, asigurate cu
umiditate şi perfect – pe soluri grele aluviale din văile râurilor [199].
22
Randamentul părului, ca şi al altor specii pomicole, se află în directă dependenţă de sol -
adâncimea stratului fertil, valoarea pH, conţinutul chimic, conţinutul de humus. Conţinutul mare de
carbonaţi în sol, valoarea indicelui pH apropiată de cea a mediului alcalin, constituie un motiv de
apariţie a clorozei, îndeosebi la pomii altoiţi pe gutui [20]. И.М.Ряднова, Г.В.Еремин [205],
bazându-se pe datele lui E.Russel, notează reducerea capacităţii sistemului radicular de asimilare a
fosfaţilor în procesul reacţiei alcaline din sol. Pomii de păr suferă îndeosebi de mult în urma
aceastui fapt, deoarece în acest caz se reduce rezistenţa lor la iernare şi se afectează chiar de la cele
mai uşoare îngheţuri. În Zonele de Sud ale pomiculturii cloroza deosebit de pronunţată se manifestă
în a doua jumătate a verii. În rezultatul acumulării insuficiente a substanţelor asimilate, are loc
călirea neândestulătoare a pomilor şi pregătirea lor către iernare.
Reacţia părului la prezenţa carbonaţilor în sol este tratată de către cercetători divers.
В.А.Джамаль [88], И.И.Канивец [135], Д.И.Тупицин [240] consideră, că părul e mai puţin
sensibil la carbonaţi comparativ cu mărul, pe când П.В.Иванов, З.А.Герасимова, М.С.Гнатышин
[118], М.А.Кочкин, В.Ф.Иванов, Е.Ф.Молчанов [145], И.В.Каймакан [124, 125] remarcă
sensibilitatea excesivă a părului la carbonaţi. M.Gautier [20] accentuează pericolul apariţiei clorozei
în cazul prezenţei în sol de la 8 până la 100 mg% de carbonaţi activi. Cercetările, efectuate de
Institutul de Cercetări Ştiinţifice a Solurilor şi Agrochimiei „N.A.Dimo” în gospodăria „Roşcani”,
raionul Străşeni din Moldova, pe cernoziom carbonat, asupra soiurilor Ilinca, Fondanta de pădure,
altoite pe portaltoi franc, au demonstrat, că capacitatea de carbonare a solului pentru păr e mai puţin
periculoasă ca pentru măr. Un factor ce limitează dezvoltarea părului pe soluri carbonate şi erodate
este conţinutul redus de humus [151]. Conţinutul de humus în solurile stepei Bălţului constituie 3,6-
4,3 %, iar pentru solurile gospodăriilor din raioanele Briceni, Edineţ, Donduşeni, Cimişlia acest
indice are valorile 3,1-3,4%. În alte raioane conţinutul de humus nu depăşeşte 2,2-3,0 %. Deosebit
de redus este procentul de humus în solurile raioanelor Călăraşi, Străşeni, Ialoveni, Anenii Noi (2,2-
2,5 %).
В.Ф.Иванов [117] menţiona, că adâncimea critică de amplasare a sistemului radicular la păr
se află în limitele 1,8-2,3 m. Valoarea critică a mineralizării la nivelul apelor freatice de 2,0-2,3 m
constituie 5-7 g/l (clorul 0,5-1,0 g/l).
Rezistenţa părului la ger şi la iernare Rezistenţa la iernare a plantelor multianuale este un proces complex de interactiune a
condiţiilor de creştere, stării fiziologice şi, în primul rând, a stării aparatului folial, activităţii
fotosintetice şi rezistenţei lui la acţiunea temperaturilor joase şi variabile [216]. Rezistenţa redusă a
soiurilor de desert la condiţiile mediului în perioada de toamnă-iarnă limitează răspândirea lor în
23
Zona de Sud a pomiculturii. Concomitent, problema rezistenţei la condiţiile nefaforabile de iarnă e
actuală şi pentru raioanele de sud [18, 106, 108, 110, 111, 176, 234,235].
În general, părul este mai puţin rezistent la iernare ca mărul. O rezistenţă bună la iernare
posedă soiurile est-europene - Tonkovetca, Dulia moscovscaia, care suportă geruri de până la –
40ºC. Cel mai rezistent este P.ussuriensis, această specie suportând temperatura mai joasă de -
40ºC. А.С.Туз [228] remarcă, că după acest indicator P.ussuriensis depăşeşte majoritatea soiurilor
occidentale. Clima moale şi caldă a ţărilor occidentale a contribuit la formarea calităţilor gustative
înalte şi cerinţelor înalte către regimul termic. În această grupă de soiuri se evidenţiază soiurile
Bergamotte Esperens, Beurre Liegel, Josephine de Malines, Olivier de Serres. Sunt puţin rezistente
la iernare soiurile din Asia de Est şi Asia Mijlocie, precum şi cele transcaucaziene, care au provenit
de la cele est-asiatice [166, 228, 234, 241, 242].
Rezistenţa plantelor la temperaturi joase este genetic determinată de soi şi se manifestă după
stoparea şi reducerea radicală a proceselor de creştere şi intrare a pomilor în perioada de repaus.
Concomitent, procesul de repaus nu asigură o rezistenţă bună la ger, ci doar crează condiţii
favorabile pentru călirea pomilor [148, 224, 225]. Una din condiţiile de trecere din starea de
vegetaţie la cea de repaus este schimbarea raportului dintre regulatorii de creştere [51, 201, 238,
239]. La începutul intrării plantelor arborescente în perioada de repaus se observă reducerea
stimulatorilor de creştere şi sporirea inghibitorilor. Frânarea creşterii şi intrarea în repaus a pomilor
rezistenţi la ger constituie un rezultat al acţiunii inhibitorilor.
Afectarea părului chiar şi-n iernile negeroase poate fi legată de condiţiile nefavorabile în
perioada de vegetaţie - recolte mari, toamnă îndelungată, caldă şi umedă sau perioada de vegetaţie
prea îndelungată şi ploi în a două jumătate a verii, defolierea prematură, care frânează călirea
naturală [74, 165, 180, 190, 196, 219, 223, 248]. După o vară secetoasă, chiar şi gerurile comparativ
mici afectează în mare măsură pomii de păr [205].
Bazele teoriei privind călirea plantelor au fost elaborate de И.И.Туманов [238]. Conform
acesteia, la temperaturi joase, plantele arborescente parcurg prima fază de călire în 3 etape: stoparea
creşterii, acumularea de substanţe protectoare şi modificări în structura protoplastului. În prima fază
de călire sporeşte capacitatea de reţinere a apei, conţinutul apei legate. La plantele cu perioada de
vegetaţie îndelungată aceste procese nu reuşesc să se încheie până la stabilirea timpului geros, din
care motiv ele sunt mai puţin pregătite pentru faza a doua de călire şi o parcurg mai lent.
М.Д.Кушниренко [156], Е.И.Максименко [167], Т.П.Мицура, А.К.Адащик [174],
В.А.Суздальцева [220] în lucrările sale remarcă valoarea determinantă nu a cantităţii absolute de
apă legată, ci a raportului dintre apa legată şi cea liberă. Pe măsura coborârii temperaturii aerului, la
soiurile rezistente la iernare acest raport se măreşte. A doua fază de călire decurge în condiţiile
24
temperaturilor negative. Răcirea treptată măreşte rezistenţa la ger. În această perioada pomii devin
maximum de rezistenţi la temperaturile scăzute. Conform experienţelor lui И.И.Туманов [238],
rezistenţa maximă la ger se dezvoltă la temperaturi mai joase de - 9ºC. După confirmările multor
autori, speciile pomicole sunt deosebit de receptive la nivelul agrotehnicii [140, 190, 193, 196, 205,
217, 259]. Măsurările agrotehnice incorect efectuate reduc gradul de călire a pomilor.
Raioanele pomicole de sud se caracterizează prin ierni cu dezgheţuri frecvente, care reduc
acţiunea pozitivă a călirii. La scăderea treptată a temperaturii pomii pot suporta o perioada de călire
repetată, iar în cazul unei răciri bruşte, ţesuturile şi organele care şi-au pierdut capacitatea de călire
suferă de îngheţ [217, 238].
În procesul călirii, după cum demonstrează cercetările lui Н.А.Максимов [168],
И.И.Туманов [238] au loc modificări fizio-biologice complicate în plante. În rezultatul reducerii
intensivităţii proceselor fiziologice (respiraţia, fotosinteza, sporirea capacităţii de reţinere a apei),
care se denotă la trecerea plantelor în starea de repaus, are loc complicarea structurii biologice,
sporeşte rezistenţa la acţiunile afectante ale iernii [208]. În consecinţă, în celulele călite se
acumulează o cantitate considerabilă de zahăr, proteine dizolvante, acizi nucleici, lipide şi alţi
metaboliţi.
Rezistenţa la ger e corelată cu deshidratarea celulelor în rezultatul scurgerii apei în spaţiul
intercelular. Deshidratarea duce la acumularea unor asemenea substanţe active osmotice cum este
zahărul, acizii organici şi altele. La scăderea treptată a temperaturii, după depăşirea nivelului de
0ºC, ca consecinţă a hidrolizei amidonului, se formează grăsimi şi diverse zaharuri, inclusiv şi
oligozaharide. Acestea, în cazul îngheţurilor puternice, îngreuiază apariţia în celule a centrelor de
cristalizare de gheaţă şi reduc treptat mărimea cristalelor. Datorită acestui fapt, celulele o perioadă
îndelungată de timp se pot păstra în stare suprarăcită [140, 146, 155, 208, 224].
Cum s-a constatat, în perioada de călire celulele devin mai rezistente la deshidratare şi
deformările mecanice [147, 148, 193, 224, 225, 238].
În perioada de toamnă-iarnă se reduce intensitatea respiraţiei. În caz de scădere a umidităţii
solului, ea se măreşte. Soiurile, comparativ rezistente la iernare, posedă o intensitate a respiraţiei
mai scăzută decât soiurile mai puţin rezistente [152, 219]. Sporirea intensităţii respiraţiei iarna
mărturiseşte despre prelungirea activităţii vitale a celulelor şi posibilitatea afectării lor de către
geruri. Astfel, în rezultatul numeroaselor cercetări, s-a constatat, că la călirea prin temperaturi joase
pozitive procesele activităţii vitale ale celulelor plantelor nu se opresc, ci se modifică structural şi
funcţional. În consecinţă, plantele au posibilitatea de a rezista o perioada îndelungată de timp la
temperaturi joase.
25
Rezistenţa la iernare a diverselor organe şi ţesuturi e diferită în termene diferite ale perioadei
de toamnă-iarnă. Îngheţurile de iarnă timpurii afectează, în primul rând, ţesuturile intrate în repaus
mai tărziu. În limitele unei specii, soiurile rezistente la ger se evidenţiază prin durata de activitate
cambială scurtă [140, 200, 216, 218]. La păr activitatea intensivă a cambiului deseori se termină
mai devreme ca la soiurile de măr, rezistente la iernare. Din acest motiv părul mai rar se afectează
toamna târziu şi la începutul iernii. În perioada de repaus profund cel mai rezistent la ger e cambiul,
iar mai receptiv – miezul. Mai rar se afectează scoarţa şi lemnul ramurilor multianuale [72, 216].
Mugurii pomicoli diferă după rezistenţa la ger. Acest lucru se determină de aspectul exterior
al florilor, variaţia termenelor de parcurgere a fazelor dezvoltării de iarnă etc. Cei mai rezistenţi la
ger sunt mugurii vegetativi. Acest lucru îl remarcă în lucrările sale И.М.Ряднова, Г.В.Еремин
[205], И.Х.Шиденко [259]. Mai puţin rezistenţi sunt mugurii amplasaţi pe ramurile de rod (ţepuşe,
nuieluşe). Acest fapt e determinat atât de rezistenţa lor minimală, cât şi de cel mai mic repaus de
iarnă.
O deosebită valoare pentru pomi prezintă capacitatea lor de restabilire. După cum denotă
mulţi cercetători [153, 205, 259], la păr, ţesuturile afectate se restabilesc rapid, din motivul că
vasele lemnului nu se înfundă.
Daune considerabile provoacă arsurile solare de la finele iernii – începutul primăverii în
raioanele de sud. Aceasta se întâmplă din cauza alternării zilelor însorite cu nopţile geroase după
ieşirea celulelor scoarţei din starea de repaus şi intensificarea activităţii vitale a ţesuturilor pe
parcursul zilei. În rezultat se produc afecţiuni atât a ţesuturilor de la suprafaţă, cât şi a celor
interioare [108, 110, 111, 140, 144, 162, 205, 216]. Arsurile solare apar, mai ales în părţile de sud şi
sud-vest ale tulpinii şi ramurilor, sub formă de crăpături, care se măresc spre sfârşitul sezonului.
Arsurile prezintă un mare pericol şi prin faptul că în rezultatul afectării integrităţii peridermei
contribuie la pătrunderea infecţiei în interior.
Daune considerabile aduc pomilor îngheţurile de primăvară. Acţiunea lor dăunătoare o
remarcă mulţi autori [2, 12, 45, 48, 89, 106, 119, 159, 201, 205, 216, 235,]. În Moldova, în anumiţi
ani, soiurile cu înflorirea timpurie sunt, de asemenea, afectate de îngheţuri [108, 110, 111].
А.Г.Резниченко [199] afirmă că îngheţurile de primăvara nu atacă doar florile, ci înfluienţează
negativ la dezvoltarea plantei în întregime. În urma îngheţurilor, pomii, în afară de flori şi ovare îşi
pierd o parte considerabilă de frunze. Acest fapt ulterior se rasfrânge negativ asupra rezistenţei lor
la iernare. Gradul dăunării, provocate de îngheţuri, depinde de soi, faza dezvoltării florilor şi
amplasarea livezii. Astfel, mugurii floriferi nedesfăcuţi sunt afectaţi mai rar decât florile desfăcute.
З.А.Метлицкий [172] consideră, că cele mai receptive la îngheţuri sunt ovarele fructelor, care se
afectează la temperatura – 1,1...– 2,2 ºC. Pentru flori temperatura critică constituie - 1,65...– 2,2 ºC,
26
iar pentru butoane – 1,65...– 3,85ºC. Florile puternic atacate se scutură. Din florile şi ovarele parţial
afectate se dezvoltă fructe deformate, adesea partenocarpice. Cel mai sensibil organ al florii este
pistilul, care se află în perioada de repaus un timp mai scurt. Anterele sunt mai rezistente [205,
216]. Soiurile de păr cu perioada de înflorire târzie ( Jeanne d’Arc, Williams Rough Delbard) nu se
atacă de îngheţurile târzii de primăvară [45, 99].
Unele soiuri, după afirmaţia lui Н.В.Агафонов, В.В.Фаустов [54] , Е.А.Дуганова [104],
Р.Э.Лейне, Х.А.Квамме [159], Л.А.Лудникова [163], А.С.Туз [228], И.Илиев [119], în cazul
condiţiilor nefavorabile pentru polenizare, sunt predispuse spre partenocarpie.
Pentru obţinerea recoltelor stabile în anii cu condiţii nefavorabile, împortanţă are, de
asemenea, autofertilitatea. Majoritatea autorilor remarcă autosterilitatea părului. Însă sunt date,
privind formarea fructelor în baza autopolenizării soiurilor: Precoce de Trevoux, Fondanta de
pădure, Williams, Dr. Jules Guyot. Р.Д.Бабина [59] menţionează autofertilitatea înaltă şi stabilă la
soiurile Lazurnaia, Zolotistaia, Vassa, Tavricescaia, Crâmscaia zimniaia. Ea le recomandă pentru
infiinţarea livezilor cu un singur soi sau ca soi de bază. Ю.С.Нестеров [178] afirmă, că procentul
de formare a perelor la autopolenizare este mai mare ca la mere. Ca dovadă aduce datele V.I.R.
(Institutul de Fitotehnie din Sanct-Peterburg), privitor la autopolenizarea a două soiuri: Conference
– 6,3-14,0 %, Precoce de Trevoux – 18,0-48,0 %.
1.4. Potenţialul productiv ale soiurilor de păr şi calitatea fructelor Potenţialul productiv al soiurilor este factorul principal, care determină posibilitatea
cultivării lor. Productivitatea maximă soiul atinge în cazul corespunderii însuşirilor lui biologice,
condiţiilor zonei ecologo-geografice şi nivelului agrotehnic [14, 19, 30, 49, 102, 105, 109, 119, 121,
159, 232, 235]. Părul posedă un potenţial productiv mai mare faţa de măr, însă se consideră mai
pretenţios şi mai puţin rezistent [7, 93]. Productivitatea depinde de intensitatea de creştere a
aparatului folial. Pomii de vigoarea mică, plantaţi de 3 – 5 ori mai des decât cei cu vigoarea mare, în
scurt timp formează un frunziş voluminos la o unitate de suprafaţă a livezilor [70]. Ciclul de viaţa a
pomilor cu vigoare mică este mai scurt comparativ cu cel al pomilor cu vigoare mare şi acest fapt
este considerat de către unii pomicultori ca fiind o dificienţă semnificativă. Însă livezile cu ciclul
scurt permit renovarea mai rapidă a sortimentului, perfecţionarea şi implementarea lui, ţinând cont
de cele mai actuale realizări şi procedee agrotehnice [70].
Părul este o cultură entomofilă cu polenizarea încrucişată, din care motiv productivitatea
soiurilor depinde de alegerea corectă a polenizatorilor. Cei mai buni polenizatori se consideră
soiurile, care posedă nu doar compatibilitate bună, ci şi polen cu viabilitate înaltă [30, 128].
27
Calitatea fructelor se stabileşte prin totalitatea unor asemenea indicatorilor cum sunt gustul,
consistenţa pulpei, mărimea şi forma, culoarea. Gustul se determină prin raportul acizilor,
zaharurilor, taninelor, substanţelor aromatice. El depinde, de asemenea, şi de suculenţa fructelor
[84, 259]. Soiurile europene sunt preţuite pentru pulpa fină, untoasă, care armonios se îmbina cu
zaharurile şi acizii. Dintre monozaharide în fructe predomină fructoza [36, 37, 71, 111, 159, 257].
Spre deosebire de cele europene, fructele soiurilor asiatice posedă o pulpă tare, adesea întunecându-
se pe parcurs, fapt care determină răspândirea lor redusă în lume.
Gustul fructelor de păr în mare măsură este asigurat de condiţiile mediului exterior. Timpul
înnourat şi rece diminuiază calitatea lor. În anii secetoşi pulpa devine mai consistentă şi uscată, apar
depuneri de celule sclereide. La unele soiuri se măreşte cantitatea substanţelor tanoide din fructe ,
apare astringenţa. Paralel cu factorii menţionaţi, autorii determină, de asemenea, influienţa asupra
gustului fructelor a amplasării livezilor şi măsurilor agrotehnice aplicate [111, 245, 254, 259].
Perele conţin 14 – 27 % substanţe uscate, care constau din zaharuri (printre care partea
majoră (5,8 – 9,3 %) o constituie fructoza, glucoza (1,4 – 3,7 %), zaharoza (0,5 – 2,0 %) ), substanţe
pectice (0,14 –0,71 %), substanţe tanoide (0,026 – 0,27%), săruri minerale (0,14 – 0,54 %), acizi
(0,12 – 0,59 %), vitamina C (0,6 – 4,7 mg%). Conţinutul de elemente minerale (mg / 100 g) este
4,42 de potasiu, 0,43 de sodiu, 0,45 de calciu, 0,73 de magneziu şi 0,07 de fier. Substanţele pectice
în pere se conţin de 3 – 4 ori mai puţin, comparativ cu merele şi gutuele. Cea mai mare cantitate de
substanţele pectice o conţin perele soiurilor cu perioada de maturare târzie [228]. Е.П.Франчук
[245] menţinonează, că după conţinutul substanţelor de bază nu se remarcă o diferenţă substanţială
în componenţa chimică a perelor din Zonele pomicole de Sud şi Centrală. Unele soiuri din Zona
Centrală conţin o cantitate chiar mai mare de zaharuri şi mai mică de acizi. Fructele multor soiuri
conţin celule sclereide. Calitatea inferioară a fructelor se lămureşte prin consistenţa tare a pulpei şi
prezenţa celulelor sclereide [38].
Dimensiunile fructelor deţin un rol important la livrarea acestora. Sunt solicitate fructele
mari, deşi pentru transportare şi ambalare sunt mai avantajoase fructele cu dimensiuni mijlocii.
Culoarea fructelor, de rând cu dimensiunile, este un indicator al calităţii marfare a fructelor. Un
aspect mai plăcut posedă fructele colorate intens. Culoarea acoperitoare roşie a pieliţei este
asigurată de pigmentul antocian. Т.А.Шатковский [257] remarcă interdependenţa intensităţii
culorii şi a cantităţii de zaharuri. Cu cât mai mult zahăr conţin fructele, cu atât culoarea lor este mai
puţin intens.
Asigurarea cu fructe pentru o perioadă îndelungată de timp este determinată de capacitatea
lor de a se păstra în condiţiile frigorifice, evitând putrezirea ţesuturilor. Durata perioadei de păstrare
a fructelor depinde în mare măsură de condiţiile vegetaţiei, nivelul agrotehnicii aplicate, perioada de
28
recoltare şi calitatea fructelor depozitate [60, 67, 243, 158]. Recoltatea prematură a perelor duce la
veştezirea lor. Fructele soiurilor cu maturarea târzie sunt predispuse modificărilor fiziologice [61,
192, 252, 262].
Condiţiile optime de păstrare a perelor sunt: temperatura de 1,0 – 0,0 ºC, umiditatea aerului
90 –95 %. Variabilitatea temperaturii în 24 ore, depăşind 1ºC, contribuie la maturarea prematură a
fructelor şi reducerea termenului de păstrare. Mulţi autori accentuază legătura dintre apariţia unei
culori brune a fructelor şi suma temperaturilor în timpul păstrării mai mari de + 5 ... + 10 ºC,
considerând, că temperaturile reduse, în perioada preventivă recoltării, contribuie la reducerea
gradului brunificării fructelor. Cea mai bună păstrare a fructelor se obţine în anii cu îmbinarea
reuşită a căldurii şi umidităţii, în lipsa unor oscilaţii pronunţate ale temperaturii [23, 28, 60, 66, 113,
171, 226, 261, 263, 158, 170].
1.5. Comportarea soiurilor faţă de principalele boli şi dăunători. Mediul format de plantaţiile multianuale, creează premise pentru înmulţirea permanentă şi
acumularea unor boli şi dăunători, care afectează diverse organe ale pomilor: sistemul radicular,
ramurile de schelet, mugurii, lăstarii, frunzele, fructele. Combaterea dăunătorilor şi bolilor se află
permanent în centrul atenţiei pomicultorilor. Culturile pomicole, ocupând o mare cotă din suprafaţa
culturilor agricole, consumă 50% din chimicatele toxice [83].
Intensificarea nocivităţii dăunătorilor şi bolilor, asigurată de intensificarea producerii
agricole, plasează pe prim plan problema evidenţierii soiurilor rezistente. Această problemă a apărut
concomitent cu infiinţarea plantaţilor de proporţii mari, care contribuie la înmulţirea în masă a unor
anumite boli şi dăunători, pentru care situaţia ecologică creată se dovedeşte a fi favorabilă.
Intensificarea procedeelor de protecţie a plantelor a dus nu numai la sporirea productivităţii, ci şi la
creşterea viabilităţii şi agresivităţii dăunătorilor şi agenţilor patogenici ai bolilor [6, 10 ,11, 41, 53,
80, 81, 139, 185, 212]. În ultimii ani au fost obţinute rezultate profunde privind biologia
dăunătorilor şi agenţilor patogeni ai bolilor, elaborarea sistemului integrat de protecţie a plantelor
pomicole cât şi în ameliorare privind obţinerea soiurilor rezistente. După cum menţiona în a.1935
Н.И.Вавилов, elaborarea soiurilor rezistente la boli şi dăunători este una din principalele probleme
ale pomiculturii [73].
Cele mai dăunătoare maladii ale părului sunt: rapănul, pătările, cancerul radicular, arsura
bacteriană, infecţiile virotice [33, 81, 228]. Rapănul, boala principală a părului, este răspândit
pretudindeni, unde acest pom se cultivă. El atacă frunzele, fructele şi lăstarii, fapt care duce la
reducerea calităţii perelor, slăbirea pomilor, reducerea productivităţii. Н.А.Коновалова,
М.Г.Мялик [137, 138] menţionează că, practic, fiecare al doilea an se observă dezvoltarea intensivă
29
a bolii. Boala este provocată de ciuperca Venturia pirina. Există câteva tipuri biologice ale acestei
ciuperci, care, după afirmaţiile lui А.С.Туз [237] şi С.П.Яковлев [266], posedă un spaţiu îngust de
răspândire. Soiurile şi speciile, rezistente într-o regiune, pot fi extrem de sensibile în alta. Speciile,
soiurile est-asiatice, şi hibrizii lor cu soiurile europene, în condiţiile Europei, dispun de o rezistenţă
înaltă la această boală [228].
Mulţi autorii menţionează obţinerea unei cantităţi mari de hibrizi în rezultatul încrucişărilor,
unde în calitate de forme paterne se utilizează soiurile Alexandrovca şi Clapp’s Favourite [11, 62 ,
65, 116, 139, 175, 207, 214, 222]. Hibrizii interspecifici, având în genealogia sa speciile P.pirifolia
Burn., P.aromatica, P.tadshikistanica - pentru zona de Sud; P.ussuriensis, P.betulifolia – pentru
zonele Centrală şi de Nord, de asemenea, sunt de perspectivă în selecţia la rezistenţă faţa de rapănul
părului. А.А.Цицина, Е.Г.Удачина, Т.В.Самохина [250] remarcă rezistenţa la rapăn a marii
majorităţi de specii euro-asiatice: P.tadshikistanica, P.caucasica, P.elaeagrifolia, P.nivalis.
Nesemnificativ se afectează P.buharica şi P.salicifolia. Rapănul afectează considerabil P.cajon .
Succese remarcabile în selecţia la rezistenţă la rapăn a părului au fost obţinute prin metoda infectării
artificiale [50, 114, 116, 138, 149, 173, 233].
O mare daună părului, îndeosebi pepinierelor, aduce pătarea brună (Entomosporium
maculatum Lev.) cu stadiul bursical (Fabraea maculată (Lev.) Atk.). Maladia se manifestă sub
forma de pete mari, rotunde, care, contopindu-se, formează spaţii de ţesuturi uscate. În livezi
fructele atacate crapă şi se molipsesc de monilioză (Monilia fructigena Pers.). Conform datelor lui
N.W.Anderson [5], pe parcursul a 3 ani (1945 – 1947), în statul Illinois (S.U.A.) părul a fost distrus
de pătarea brună aproape complet. Despre gradul de nocivitate a pătării brune în diverse regiuni
menţionează în lucrările sale mulţi autori [9, 63, 64, 69, 78, 79, 90, 91, 122, 123, 237]. Cercetările
savantului О.Н.Барсукова [63] au demonstrat, că gradul de vătămare a soiurilor, în anumită
măsură, reflectă reacţia la boli a speciilor sălbatice, participante la provenienţa lor. O mare parte din
speciile est-asiatice posedă imunitate faţa de această boală şi varietăţile ei. Este semireceptiv la
pătarea brună P.ussuriensis Maxim.. Dintre speciile occidentale mai rezistente la boală sunt
P.caucazica,şi majoritatea tipurilor P.piraster Burgsd.. Sensibile sunt majoritatea speciilor de păr,
îndeosebi P.salicifolia. În calitate de donatori ai rezistenţei la pătatea brună С.П.Яковлев [264,
265] propune soiurile Nejnosti, Svetleanca, Williams Rouge Delbard şi P.ussuriensis.
În raioanele de Sud ale Ucrainei şi Moldovei unele soiuri sunt ameninţate de brunificarea şi
căderea frunzelor. În perioada cu arşiţă puternică, când temperatura aerului depăşeşte +30ºC iar
umiditatea solului este mai joasă de 50 %, frunzele se brunifică în decursul câtorva zile. Motivele
pieirii frunzelor vara nu sunt studiate suficient. Л.П.Симиренко [209] a notat pieirea frunzelor la
soiul Beurre Diel în Crimeea. El consideră că acest fapt se produce din cauza sensibilităţii sporite a
30
părului la arşiţele puternice şi vânturile estice fierbinţi. Arsură neparazitară – astfel e numită
maladia în cauză în Japonia [43]. Aici se marchează o afectare puternică de către această maladie la
soiul Williams. Adepţii afectării fiziologice, А.Г.Прусс, Т.Н.Еремеев [197], А.С.Туз [228], sunt
de părere, că afectarea frunzelor se produce din cauza dereglării regimului de apă în plantă,
determinat de transpiraţia intensivă. Alţi cercetători consideră drept motiv al pătării frunzelor
acţiunea unor bacterii fitopatogene [112, 131, 132, 133, 149, 198, 212, 213, 260, 268].
Р.И.Калиниченко [134] arată că, culturile agentului patogen a bacteriozei negre evidenţiate sunt
identice cu ale bacteriilor fluorescente, identificate ca Pseudomonas syringae. Ele sunt identice şi
cu rezultatele cercetărilor din ţările, unde arsura bacteriană este recunoscută oficial şi studiată.
Astfel, cercetătorii menţionaţi presupun, că agentul patogen a bacteriozei negre, depistate în
Crimeea, aparţine la genul Erwinia şi, conform indicatorilor studiaţi, aparţine grupei Amilovora.
Acest fapt presupune un pericol enorm pentru plantaţiile de păr, deoarece baza sortimentului
industrial în această zonă o constituie soiurile receptive la boală – Beurre Bosc, Beurre Hardenpont,
Williams, Clapp’s Favourite, Cure, Precoce de Trevoux. Soiurile omologate în ultima perioadă –
Douenne du Comice, Bonne Louise d’Avranches, Tavricescaia, Otecestvennaia, Zolotistaia se
referă la grupa de soiuri semisensibile la Erwinia, iar soiurile slab atacate Doyenne d’hiver şi
Olivier de Serres ocupă în plantaţii un loc neînsemnat [130, 260, 268]. Arsura bacteriană este
cunoscută din a. 1870 în America de Nord, statul New York, de unde a pătruns în alte localităţi. În
prezent maladia este răspândită în toate regiunile Americii de Nord, Japoniei, Noua Zeelanda, unele
raioane din America de Sud. Recent maladia a pătruns şi în Europa [4, 10, 41].
Actualmente, fauna livezilor de păr include 31 specii de fitofagi, care se hrănesc cu diverse
părţi ale pomului. Conform datelor lui С.Т.Гарабажиу [81] daune enorme pot provoca părului 11
specii de vătămători – afidele, psilla părului, viermele fructelor, gărgăriţa mugurilor, viespea părului
etc. Л.И.Линник [160], Н.И.Петрушова şi al. [188] consideră viermele mărului mai dăunător
pentru păr faţa de viermele părului. А.Г.Поддубный, И.С.Столяр [191] atrag atenţia asupra moliei
orientale, care este unul din cei mai periculoşi dăunători. În cazul neîndeplinirii acţiunilor
profilactice, pierderile de la atacul acestor dăunători poate atinge 90 – 100 % din recoltă.
Prin nocivitate accentuată se distinge Viespea părului (Hoplocampa brevis Klug.), care
provoacă o daună substanţială părului în Moldova, zona de Silvostepă din Ucraina, Crimeea şi alte
regiuni. Dintre puricii meliferi cel mai agresiv dăunător pentru păr este considerat psilla părului
(Psylla piricola Först.) [11, 13, 15, 75, 181, 191]. În anumiţi ani, conform afirmaţiilor lui
М.М.Исин [120], psilla părului întrece după gradul de afectare psilla Vasiliev (Psylla Vasiljevici
sulc.). În rezultatul cercetărilor В.И.Суша şi А.Ф.Вовчок [221] au constatat, că cu cât este mai
31
mare aciditatea fructelor şi mai mică suma de zaharuri, cu atât mai puţin ele sunt afectate de psilla
părului.
1.6. Concluzii Reieşind din cele expuse în revista literaturii, privind situaţia actuală şi tendinţele evoluţiei
sortimentului de păr, atât în plan mondial, cât şi în Republica Moldova, se pot face următoarele
concluzii:
1. Soiurile de păr din selecţia mondială, inclusiv şi cele obţinute în ţara noastră, au o
provenienţă hibridă compusă. Genofondul părului reprezintă o diversitate mare de
soiuri, obţinute in condiţii ecologice diferite, ca rezultat al încrucişării diferitor forme
parentale, care se deosebesc mult după particularităţile biologice şi de producţie.
Această situaţie asigură depistarea şi implementarea în producţie a unor noi soiuri, cu
caracteristici biologice şi de producţie superioare soiurilor omologate, ceia ce va
contribui la prosperarea culturii părului în ţara noastră.
2. La etapa actuală, în practica mondială nu există soiuri universale, apte să producă
recolte bogate de fructe cu calităţi excepţionale în diferite zone geografice. Problema
soiurilor se soluţionează în fiecare zonă climaterică separat.
3. Datorită faptului, că productivitatea plantaţiilor de păr şi calitatea producţiei în cea mai
mare măsură depinde de soiul cultivat, modernizarea sortimentului prin introducerea în
practică a unor noi soiuri, superioare celor existente, rămâne una din principalele verigi
a intensificării culturii părului în Republica Moldova.
4. Avînd în vedere, că intensificarea producţiei de pere rămâne şi pe viitor principala cale
de dezvoltare a acestei specii pomicole, se cere, ca noile soiuri, paralel cu
productivitatea înaltă şi calitatea excelentă a fructelor, se posede şi o compatibilitate
perfectă cu tipurile de gutui, folosite ca portaltoi pentru păr.
32
2. OBIECTE, CONDIŢII, METODE DE CERCETARE. 2.1. Caracteristica succintă a obiectelor de cercetare. În calitate de obiect de cercetare au servit 64 soiuri noi din selecţia mondială şi autohtonă şi
74 hibrizi de perspectivă, obţinuţi la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură de către
amelioratoarea X.Ch.Duşutin în ultimii 30 de ani (tab 2.1). Cercetările au fost efectuate în anii
1985-2002 în secţia „Studiul soiurilor şi ameliorarea genetică a plantelor pomicole” a Institutului de
Cercetări pentru Pomicultură din Republica Moldova.
Tabelul 2.1
Provenienţa ecologo-geografică a soiurilor şi hibrizilor studiaţi.
Anul plantării a livezilor 1972 1974 1977 1995
Portaltoiul franc gutui franc gutui franc gutui franc
Grupa ecologo-
geografică
Numărul de soiuri, Republica Moldova (anexa 1)
38 13 - - 47 30 9
Românească - - 1 - 1 - 2 Americană 3 1 4 4 1 - 6 Italiană 8 2 - - - - 7 West – Europeană 8 2 11 7 1 1 8 Caucaziană - - 10 8 3 2 1 Ucraineană 3 2 1 1 - - - Din Crimeea - - 1 - 1 1 - Asiatică 1 - 1 - - - - Total 61 20 29 20 54 34 33
Soiurile au fost amplasate în colecţii şi microculturi de concurs pe teritoriul secţiei
experimentale a I.C.P., care se află la o distanţă de 12 – 15 km la sud de centrul oraşului Chişinău
pe o pantă cu inclinaţia de 5º.
Colecţile au fost infiinţate în anii 1972, 1974, 1977, pe portaltoi franc şi gutui C, distanţa
plantării fiind 6 x 4 m pe portaltoi păr franc şi 4 x 3 m pe portaltoi de gutui C. Numărul de pomi de
fiecare soi în colecţie a constituit 3-5. În calitate de martor au fost folosite soiurile omologate
(Beurre Giffard, Williams, Clapp’s Favourite, Beurre Bosc, Vâstavocinaia, Beurre Hardenpont).
Soiurile şi hibrizii de perspectivă cu grad înalt de adaptivitate la condiţiile locale, în anul 1995, au
fost plantate într-o microcultură de concurs, pentru efectuarea testului de productivitate. Distanţa de
plantăre 4 x 3 m, numărul de pomi de fiecare soi – 10.
Infiinţarea şi îngrijirea plantaţiilor a fost efectuată în conformitate cu regulile agrotehnice
pentru pomicultură in vigoare [55]. Pomii au fost formaţi conform sistemului natural – ameliorat.
33
Coroana este alcătuită dintr-un etaj bazal cu 4 şarpante, deasupra căruia există 3-4 şarpante inserate
pe ax în spirală, distanţate la 35-40 cm. Esenţa tăierii a constat în reducerea încărcături de fructe în
funcţie de vigoarea generală a pomului. La soiurile cu tipul fructificării standard, tăierea a constat în
reînnoirea semischeletului cu ciclul de 3 ani, iar soiurile de tipul spur de fructificare au ramuri de
rod longevive, care se reînnoiesc mai târziu, când scade potenţialul de producţie.
Tratamentele fitosanitare contra bolilor şi dăunătorilor au fost efectuate în conformitate cu
recomandările în vigoare
2.2 Condiţiile meteorologice şi caracteristica solului.
Teritoriul secţiei experimentale a I.C.P. se află la periferia zonei Codrilor, pentru care este
caracteristic o diversitate mare de soluri cu amplasarea pe diferite elemente ale reliefului. Datorită
reliefului deluros, accidentat, dezmembrat în cumpene şi catene deluroase aici se disting diferite
zone microclimatice.
Clima este moderat – continentală, cu ierni scurte şi calde, cu puţină zăpadă şi veri cu arşiţe
îndelungate. Condiţiile climatice se disting prin surplus de căldură şi lumină, timp schimbător
(arşiţe periodice, ploi torenţiale, scăderi bruşte de temperatură, îndeosebi iarna şi în perioadele de
tranziţie).
Temperatura medie anuală a aerului constituie +10 ºC, a solului la suprafaţă - +12 ºC.
Temperatura pozitivă se menţine aproximativ 9 luni. Temperatura medie a celei mai calde luni,
iulie, variază între +19,5 ...+22,0 ºC, iar a celei mai reci, ianuarie, -4,5...+3,0 ºC. Maximumul
absolut al temperaturii constituie +38,5 ºC, iar minimumul absolut – 35,0 ºC. Suma temperaturilor
pozitive este egală cu 2 700 – 3 300 ºC. Partea centrală a Moldovei, ca şi întreaga republica, se
referă la zona cu umiditate redusă. Sumele medii anuale a precipităţilor constituie 370 – 550 mm, cu
foarte mari devieri pe ani. Cea mai mare cantitate de precipitaţii, înregistrate pe teritoriul dat,
constituie 850 mm pe an, iar cea mai mică – 200 mm. Din suma anuală a precipitaţiilor 75 – 80 %
revin perioadei calde a anului (aprilie – noiembrie) şi doar 20 – 25 % - perioadei reci (decembrie –
martie). Precipitaţiile de toamnă – iarna diferă de altele prin continuitate considerabilă şi intensitate
redusă. Cele de primăvară şi vară sunt intensive, însă de scurtă durată. Deşi în perioada rece a
anului precipitaţii cad mai puţine, rezervele de umiditate în sol se menţin, producîndu-se umezirea
profundă a acestuia.
Umiditatea relativă a aerului mai mare de 80% se menţine, în medie pe an, de la 75 până la
115 zile. Cel mai frecvent, zile cu umiditate sporită a aerului, se observă în perioada lunilor
noiembrie – februarie. Zile cu umiditate redusă a aerului sunt deosebit de puţine – de la 16 până la
34
36. Foarte frecventă este ceaţa, de la 20 până la 45 zile, mai ales pe timp umed (octombrie –
martie).
În lunile calde, pe teritoriul republicii, predomină vânturile nordice, nord - vestice, iar în
perioada rece, cele mai frecvente sunt vînturile de sud şi sud – vest. Cea mai mare viteză a vântului
se observă vara, fapt care duce la uscarea rapidă a solului [58, 157].
Datele climatice în perioada cercetărilor diferă mult de cele multianuale. Caracterizând
această perioada, este raţional de evidenţiat următoarele elemente. Cele mai mici divergenţe se
observă în perioadele de toamnă, ce este caracteristic pentru întreg teritoriul Moldovei. Timpul de
toamnă este moderat cald, cu o cantitate neînsemnată de precipitaţii. Numai în anul 1985 toamna a
fost puţin mai rece, comparativ cu alte perioade, iar în anii 1988 şi 1989 precipitaţiile au depăşit
norma. Iarna a. 1986 – 1987 a fost cea mai aspră şi îndelungată. Temperatura aerului s-a coborât
până la –22,8ºC, fără căderi bruşte. Iernile anilor 1989 şi 1990 s-au distins prin caracter deosebit de
moale. Perioada fără geruri a fost în jurul a 300 zile. Minimul absolut de temperatură a constituit –
14,1ºC în anul 1989 şi –16,4ºC în anul 1990 (tab. 2.2). Alte ierni din această perioadă au fost tipice
pentru republică: timp relativ cald cu căderi bruşte de temperatură, dezgheţuri, cu stratul de zăpadă
instabil. Acest fapt a permis verificarea soiurilor, privind rezistenţa la iernare şi capacitatea de
suportare a condiţiilor nefavorabile pe timp de iarnă.
Tabelul 2.2
Caracteristica meteorologică a zonei de efectuare a cercetărilor în perioada anilor 1985 –1990 Anii
Indicatorul 1985 1986 1987 1988 1989 1990
Temperatura medie anuală a aerului, ºC
7,7 9,3 8,4 9,1 11,0 10,7
Temperatura maximă, ºC 33,9 34,3 34,3 36,1 34,8 36,0
Temperatura minimă, ºC - 18,6 - 18,1 -22,8 -16,4 -14,1 -16,4
Perioada făfă îngheţuri, zile 227 240 215 220 329 345
Numărul de zile cu temperatu- ra > de 10ºC
174 192 170 176 269 216
Numărul de zile cu temperatu- ra > de 15ºC
130 135 125 125 215 220
Cantitatea anuală de precipitaţii atmosferice, mm
576 401 595 655 459 364
Data ultimelor îngheţuri de primăvara, temperatura ºC
30.03 - 0,1
15.04 - 0,3
20.04 - 0,3
25.04 - 0,9
17.04 - 1,5
10.04 - 2,5
Data primelor îngheţuri de toamnă, temperatura ºC
30.10 - 2,0
05.11 - 2,4
27.10 - 0,4
22.10. - 1,3
15.11 - 2,5
25.11 -1,0
35
Cele mai mari divergenţe au fost observate în perioada de primăvară. Variabilitatea termenelor de
stabilire a primăverii este esenţială. Anii 1989 şi 1990 se caracterizează prin sosirea timpurie a
primăverii, creşterea treptată a temperaturii în anul 1989 şi încălzirea bruscă, care alternează cu
răcirile din anul 1990. Cea mai târzie primăvară a fost în anul 1987 (tab. 2.3).
Pe luni, cele mai mari variaţii s-au notat în martie, însă în acest timp pomii de păr abia încep
vegetaţia şi afectări de geruri repetate nu s-au produs. Scăderea temperaturii aerului mai jos de 0ºC
provoacă o daună considerabilă în aprilie, când începe înfloritul pomilor. În perioada 1985 – 1989
scăderea temperaturii în aprilie n-a avut urmări negative şi doar în a. 1990, când temperatura a atins
gradaţia de –2,5 ºC, s-a stabilit pieirea sută la sută a mugurilor floriferi la toate soiurile de păr.
În perioada cercetărilor vara anului 1987 a fost cea mai răcoroasă. Cele mai înalte
temperaturi de +36,4ºC şi 36,0ºC au fost înregistrate în anii 1988 şi 1990. Asemenea temperaturi,
concomitent cu umiditatea relativ scăzută a aerului, au provocat arsuri hidrotermice a frunzelor
pomilor.
Tabelul 2.3
Media temperaturilor lunare pentru anii de cercetări, oraşul Chişinău (1985-1997)
Luna
Anii I II III IY Y YI YII YIII IX X XI XII
Media anuală
1985 -2,8 -10 -1,9 10,7 17,8 17,9 21,7 20,0 14,9 9,4 2,2 0,8 7,7
1986 -0,9 -5,8 2,2 12,1 17,9 20,1 20,5 22,7 17,6 9,1 3,0 -3,0 9,3
1987 -8,5 -2,6 -3,2 7,0 14,4 19,8 22,8 18,3 16,9 8,6 4,9 -1,2 8,4
1988 -2,4 -1,7 2,9 8.6 15,8 18,9 22,6 21,1 15,7 8,7 -1,3 0,9 9,1
1989 0,7 3,5 7,1 13,3 15,8 19,2 21,4 22,5 16,1 11,9 3,2 2,3 11,0
1990 0,5 4,7 9,6 11,4 16,6 19,5 22,3 22,0 16,1 13,5 3,2 1,0 10,7
1991 -0,2 -3,6 2,8 9,8 13,5 19,4 22,2 20,2 16,2 11,1 4,6 -2,1 9,5
1992 -1,2 -0,6 4,6 9,6 14,8 18,9 21,9 25,1 15,5 10,2 4,8 -2,2 10,1
1993 -0,5 -0,7 2,3 8,7 16,9 19,1 19,9 20,9 15,3 11,1 -2,2 2,1 9,4
1994 1,7 -2,6 5,6 12,7 17,0 19,4 24,2 22,3 20,5 10.7 3,8 -0,7 11,2
1995 -2,6 1,5 4,7 10,1 14,6 20,1 23,5 21,4 15,6 10,8 0,8 -3,8 9,8
1996 -6,8 -2,1 -1,7 9,8 19,3 21,0 21,8 20,8 12,5 10,6 8,4 -1,7 9,3
1997 -4,1 0,5 4,2 7,5 18,1 18,7 20,8 20,2 13,8 8,8 4,9 -1,8 9,3
Importanţă pentru creşterea şi dezvoltarea părului are atât cantitatea suficientă de
precipitaţii, cât şi repartizarea lor uniformă pe luni. Deosebit de multe precipitaţii părul necesită în
perioada creşterilor active (mai – iunie) şi perioada pregătirii pentru iernare (septembrie –
36
octombrie). Cea mai mare cantitate de precipitaţii a căzut în anul 1988 (tab. 2.4). De menţionat, că
acestea au fost repartizate uniform pe tot parcursul anului. În anii 1985 şi 1987 s-au notat respectiv
576 mm şi 595 mm precipitaţii atmosferice, însă în anul 1985, a cincea parte, i-a revenit lunii iunie.
Cu mai puţine precipitaţii atmosferice s-au caracterizat anii 1986 şi 1990. De menţionat, că în anul
1986 cea mai mare parte a precipitaţiilor au căzut în iunie – iulie, 35% din ele sub formă de ploi
torenţiale cu durata de până la 24 ore, iar în martie – mai, fiind neînsemnate. Puţine precipitaţii au
căzut şi în perioada de toamnă (tab. 2.4).
Astfel pe parcursul cercetărilor, cantitatea de precipitaţii s-a aflat la nivelul cantităţii
minime, necesare pentru creşterea şi dezvoltarea normală a pomilor, a persistat o insuficienţă
permanentă de umiditate a solului.
Tabelul 2.4
Suma precipitaţiilor lunare pentru anii 1985 – 1997, oraşul Chişinău
Luna Anul I II III IY Y YI YII YIII IX X XI XII
Suma anuală
1985 55 42 2 45 28 200 36 68 33 19 35 13 576
1986 39 53 9 11 3 116 63 24 2 28 11 42 401
1987 57 10 15 25 76 81 62 92 13 87 50 27 595
1988 73 27 88 60 56 41 81 21 106 31 23 48 655
1989 4 3 39 21 30 75 32 87 114 41 11 2 459
1990 14 23 24 43 42 47 21 18 29 36 6 61 364
1991 10 42 15 46 143 56 161 83 9 50 22 33 670
1992 14 12 47 26 53 75 25 22 28 27 30 54 413
1993 7 42 67 47 94 55 70 32 60 7 32 27 540
1994 13 5 6 8 38 37 22 200 7 20 22 29 407
1995 45 21 25 39 63 67 102 99 155 11 37 35 669
1996 10 58 33 33 47 40 10 35 187 43 66 73 635
1997 3 15 11 62 27 48 131 96 26 50 32 27 528
X 26 27 29 36 54 72 63 67 59 35 23 36 532
Solul pe care au fost infiinţate colecţiile de păr este reprezentat prin cernoziom carbonatat
profund luto–argilos–nisipos greu (tab. 2.5). Solul se caracterizează prin structură glomerulară şi
granulară, cu conformaţie slab tasată, poroasă. Partea exterioară a profilului solului este de culoare
Tabelul 2.5
Rezultatele analizelor chimice ale solului din colecţia de soiuri şi hibrizi de păr
Baze absorbite, mg/ecv.la 100g Substanţe solubile, mg/100g sol
Denumirea solului
Adâncimea probei,
cm
Umezeala hidroscopică
%
Humusul după Tiurin
% Ca Mg Suma
PH apos
P2O5 K2O
0–10 6,8 2,8 28,2 1,3 29,5 7,4 4,4 25,7
20–30 6,8 2,9 27,6 2,6 30,2 7,4 5,7 24,8
40–50 7,1 3,1 26,9 2,6 29,5 7,6 5,3 33,5
60–70 6,8 2,9 26,9 2,6 29,5 7,7 5,7 27,2
80–90 6,4 1,6 22,9 2,5 25,4 7,7 _ _
100–110 5,9 1,0 _ _ _ 7,8 _ _
120–130 5,5 _ _ _ _ 7,8 _ _
140–150 5,3 _ _ _ _ 7,8 _ _
Cernoziom
carbonatat
profund
luto –
argilos –
nisipos greu
160–170 5,5 _ _ _ _ 7,8 _ _
38
gri–întunecată. Pe măsura adâncirii culoarea trece în brună şi galbenă în roca mamă. Conţinutul de
humus în straturile superioare constituie 2,8 – 2,9%, iar rezerva în stratul de un metru – 320 t/ha.
Efervescenţa solului, provocată de acidul clorhidric de 10% începe din stratul de la
suprafaţă. Conţinutul maxim de carbonaţi în stratul de 0 – 10 cm constituie 10,6%. Carbonaţii sunt
sub formă de mucegai şi concreţiuni. Suma bazelor absorbite este egală cu 29,5 – 39,2 mg/echv. la
100g de sol. Complexul pedoabsorbant este săturat cu cationi de calciu şi magneziu, calciul radical
predominând. Reacţia soluţiei de sol este slabalcalină. După conţinutul formelor mobile de fosfor şi
potasiu, solurile sunt asigurate foarte bine.
Reeşind din cele menţionate, s-a constatat, că condiţiile pedoclimatice în perioada
cercetărilor au fost destul de favorabile pentru creşterea şi fructificarea părului.
2.3. Programul şi metodele de cercetare
Programul cercetărilor include următoarele subiecte:
- studierea caracterului amplasării sistemului radicular al pomilor de păr în funcţie de
portaltoi;
- concretizarea particularităţilor de creştere şi fructificare a pomilor;
- stabilirea gradului de rezistenţă la iernare şi a caracterului de iernare a pomilor;
- relevarea corespunderii condiţiilor climatice ale zonei Centrale a Moldovei cerinţelor
biologice ale soiurilor studiate;
- aprecierea productivităţii şi calităţii fructelor soiurilor studiate;
- relevarea rezistenţei soiurilor studiate la principalele boli şi dăunători;
- evaluarea eficacităţii ecomomice de cultivare a celor mai bune soiuri.
Cercetările au fost efectuate prin metode de câmp şi laborator conform metodelor recente de
cercetare în pomicultură, având la bază următoarele îndrumări :
• Программа и методика интродукции и сортоизучения плодовых, ягодных и
орехоплодных культур. – Кишинев, 1972 [194];
• Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур. –
Мичуринск, 1973 [195];
• Нестеров Я.С. Изучение коллекции семечковых культур и выявление сортов
интенсивного типа.(Методические указания) –Ленинград, 1986 [179].
Sistemul radicular a fost studiat prin metoda „scheletului” elaborată de V.A.Kolesnicov [195].
Metoda constă în dezgroparea rădăcinilor sectorului, ce include ¼ din suprafaţa de răspîndire a
sistemul radicular. A fost aplicat în scopul determinării structurii generale a sistemului radicular în
sol. S-au dezgolit rădăcinile orientate vertical şi orizontal. În procesul săpărilor s-a determinat
39
distanţa amplasării rădăcinilor şi s-a efectuat descrierea orizonturilor de sol, măsurarea diametrului
şi lungimii rădăcinilor, fotografierea aspectului general al sistemului radicular. S-au dezgropat
rădăcinile pomilor a două soiuri, altoiţi, respectiv, pe portaltoi franc şi pe gutui.
Începutul dezmuguritului se consideră data, când la plante apar primii muguri umflaţi pe
vârfurile cărora se află câte un con verde. Începutul înfloritului se notează cu data desfacerii a 5-
10% din numărul total al florilor pe pom. Sfârşitul înfloritului se ficsează atunci, când de pe pom se
scutură 90% din flori. Gradul înfloritului se notează în puncte, conform scării: 0 – lipsesc, 5 –
înflorire abundentă. Termenul de maturare a fructelor se determină în momentul stabilirii culorii
tipice şi a calităţilor gustative. Începutul desfrunzirii se stabileşte cu data, când pe majoritatea
pomilor fiecărui soi s-au scuturat în jur de 10-15% din frunze, sfârşitul perioadei de vegetaţie –
când la toţi pomii s-au scuturat 75% de frunze. Durata perioadei de vegetaţie se calculează în zile,
începând cu data dezmuguritului până la căderea frunzelor. Condiţiile climatice s-au stabilit
conform datelor Observatoriului meteorologic republican (or. Chişinău). Suma temperaturilor
efective s-a calculat prin însumarea temperaturilor medii zilnice, care depăşesc pragul biologic.
Cercetarea particularităţilor de creştere şi fructificare include: studierea înălţimii pomilor,
diametrului coroanei, diametrului trunchiului, desimii şi formei coroanei, excitabilităţii mugurilor,
capacităţii de formare a lăstarilor, tipului fructificării.
Înălţimea pomului şi diametrul coroanei se stabilesc toamna, după recoltare, când pomii nu
sunt împovăraţi cu roadă, aplicând rigla de măsurat cu diviziuni de 0,1 m. Diametrul coroanei s-a
măsurat în două direcţii, de-a lungul şi de-a latul rândului, ulterior s-a determinat valoarea medie.
Diametrul trunchiului s-a măsurat toamna, la înălţimea 0,3 m de la suprafaţa solului prin
intermediul şublerului circular cu scara 0-250 mm.
Desimea şi forma coroanei s-au stabilit vizual. Indicatorii desimii coroanei are 4 gradaţii:
foarte deasă, deasă, mijlociu de deasă, rară. Forma coroanei: piramidală îngustă, piramidală, invers-
piramidală, rotungită, ovală, pletoasă, rasfirată.
Excitabilitatea mugurilor a fost stabilită după raportul dintre numărul mugurilor porniţi în
creştere şi numărul lor total pe aceiaşi ramură, exprimat în procente: 20% - foarte redusă, 21–30% -
redusă, 31–50% - medie, 51–70% - înaltă, peste 70% - foarte înaltă. Capacitatea de formare a
lăstarilor: până la 5% - foarte redusă, 5–10% - redusă, 10–15% - medie, 15–25% - înaltă, peste 25%
- foarte înaltă. Numărarea ramurilor se efectuază pe ramura tipică de ordinul I.
La soiurile de păr se disting 2 tipuri de fructificare: spur (pe ţepuşe) şi standard (pe nuieluşe,
mlădiţe). Tipul se relevă în procesul fructificării prin stabilirea raportului dintre numerele
formaţiunilor de rod pe 4 ramuri de evidenţă.
40
Rezistenţa părului la condiţiile nefavorabile de iarnă s-a determinat prin metoda de câmp.
Esenţa metodei constă în evidenţa anuală a gradului de afectare a organelor pomului de gerurile de
iarnă, la schimbările radicale de temperatură, precum şi în alte condiţii nefavorabile ale perioadei de
iarnă. Evidenţa îngheţării pomilor de păr s-a efectuat primăvara, când afectările, provocate de
îngheţuri, se observă pe ramuri şi trunchiuri. Gradul de îngheţare s-a stabilit conform scării de 5
puncte, la toţi pomii luaţi în evidenţă după următorii indici: 0 – afectările lipsesc; 1 – îngheţarea
extremităţilor nematurizate ale ramurilor anuale la o mică parte a ramurile puternice din anii
precedenţi, alte părţi ale coroanei nu sunt afectate; 2 – îngheţarea a mai mult de jumătate din
lungimea ramurilor anuale şi bianuale fără afectări ale lemnului multianual; 3 –îngheţarea pe
aproape întreaga lungime a lăstarilor anuali puternici, a unei părţi substanţiale a ramurilor de rod şi
întunecarea parţială a scoarţei, cambiului, lemnului la ramurile de schelet de ordinul 1 şi 2; are loc
frânarea creşterii şi dezvoltării pomului, precum şi trezirea în masă a mugurilor pe coroană în
sectoarele afectate; 4 – pieirea completă a lemnului anual şi bianual, afectarea puternică a ramurilor
de schelet de ordinul 1 şi 2, deteriorarea trunchiului pomului; 5 – pieirea definitivă a pomului.
Importanţă deosebită se acordă necrozei scoarţei în bifurcaţiile ramurilor de schelet.
Îngheţarea lăstarilor de un an se evaluează conform scării: 0 – lipseşte, 1 – brunificarea
pulvinilor de sub muguri; 2 – îngheţarea măduvii vârfurilor; 3 – îngheţarea unei jumătăţi de măduvă
a lăstarilor curenţi; 4 – îngheţarea măduvii lăstarilor curenţi; 5 – îngheţarea şi pieirea vârfurilor
ramurilor.
Pentru determinarea îngheţării mugurilor floriferi au fost tăiaţi câte 100 muguri, luaţi din
partea de sud a coroanei, la aceeaşi înălţime a pomilor, şi s-a determinat numărul celor pieriţi.
Starea pomilor după iernile aspre se evaluează la sfârşitul verii, conform scării de 5 puncte:
1 – stare de boală, sporul în creştere aproape lipseşte; 2 – dezvoltare considerabil diminuată; 3 –
dezvoltare satisfăcătoare, spor în creştere mediu; 4 – aspect sănătos, spor în creştere mediu; 5 –
stare perfectă cu spor în creştere normal.
Analiza datelor, privind îngheţarea, este însoţită de caracteristica condiţiilor climatice ale
perioadelor de iarnă şi celor precedente. În baza datelor multianuale, care includ evidenţa gradelor
de îngheţare a pomilor în iernile aspre, soiurile studiate se divizează în următoarele grupe: 1 – cele
mai rezistente la iernare; 2 – rezistente la iernare; 3 – soiurile cu rezistenţă medie; 4 – soiurile cu
rezistenţa minimă la iernare.
Rezistenţa soiurilor la temperaturi scăzute se apreciază, de asemenea, în laborator prin
îngheţarea ramurilor în camera rece [217]. Începând îngheţarea la temperatura normală în condiţiile
naturale ale livezii, temperatura treptat este coborâtă cu 2ºC pe oră. La temperatura minimă
îngheţarea se efectuează în decurs de 4 ore. Ulterior, temperatura se ridică cu aceeaşi vitează. După
41
îngheţare, ramurile au fost plasate într-un vas cu apă şi ţinute un timp îndelungat la temperatura de
18-20ºC. Apa s-a împrospătat în fiecare 2 zile. Afectările s-au notat peste 18–25 zile. S-au relevat
deteriorările ţesuturilor şi s-a calculat procentul de muguri atacaţi.
Viabilitatea polenului s-a stabilit pe mediu nutritiv lichid. Pe lamelă, pe o picătură de mediu
nutritiv, inocularea polenului s-a realizat prin scuturarea periuţei astfel, încât polenul să nimerească
pe suprafaţa exterioară a picăturii. Lamela s-a instalat în vasul Petri, unde a fost creat un mediu
umed. S-a crescut în termostat timp de 24 de ore. S-a luat în consideraţie cantitate granulelor de
polen încolţite şi neîncolţite la 80x în trei câmpuri vizuale ale microscopului.
Lungimea şi lăţimea granulelor de polen s-au determinat prin măsurarea cu micrometrul
ocular.
Producţia de fructe s-a notat la fiecare pom. La pomii de evidenţă s-au numărat fructele pe
ramura tipică de evidenţă a pomului. Acest indice s-a înmulţit cu numărul ramurilor în coroana
pomului.
Masa medie a fructelor s-a determinat prin cântărirea a 10 fructe. Recolta medie la un pom
s-a determinat prin înmulţirea masei medii la numărul de fructe în pom. A fost determinat şi
procentul fructelor căzute din recolta totală.
Pentru stabilirea soiurilor în scopul infiinţării livezilor intensive au fost calculaţi următorii
indicatorii: recolta la 1 m³ de volum al coroanei, la 1 m² de proiecţie a coroanei şi la 10 cm² ai
secţiunii transversale a tulpinii. Productivitatea soiurilor la 1 ha a fost calculată prin înmulţirea
valorilor productivităţii medii a unui pom şi numărul de pomi la 1 ha pentru distanţa de plantare
corespunzătoare [179].
Aprecierea periodicităţii de fructificare a soiurilor s-a efectuat prin stabilirea productivităţii
fiecărui pom pe parcursul anilor de studiu şi calculul indicelui periodicităţii de fructificare conform
formulei: ( ) ( ) %1004321
4321 ×+++−+−
=CCCCCCCCP
,
unde C1, C2, C3, C4 – productivitatea unui pom pe parcursul a 4 sau 6 ani la rând.
Media indicelui periodicităţii de fructificare pentru fiecare pom reprezintă indicele biologic,
iar indicele determinat după productivitatea medie a tuturor pomilor soiului constituie periodicitatea
de fructificare economică.
Indicatorii calităţii fructelor sunt mărimea, aspectul exterior, perioada colectării, perioada
maturării de consum a fructelor, durata de păstrare, gustul, componenţa chimică. Gradul
uniformităţii după mărime a fructelor s-a stabilit vizual: 1- uniforme, 2- mijlociu de uniforme, 3-
42
neuniforme. Exteriorul fructelor se caracterizează prin aspectul lor şi gradul de înruginire la scara
de la 0 până la 5: 0 – rugina lipseşte, 1 – ocupă mai puţin de 10% din suprafaţa fructului; 2 – parţial,
sub aspect de plasă (10-25%); 3 – pete 25-50%; 4 – ocupă 50 – 75% din suprafaţă; 5 – răspândită pe
mai mult de 75% din suprafaţa fructului.
Forma fructului s-a determinat vizual: 1 - piriformă, 2 - piriformă trunchiată, 3 - piriformă
alungită, 4 - conică, 5 - ovoidală.
Suprafaţa fructului este glabră monticuloasă sau costată. Calităţile gustative ale fructelor au
fost stabilite în cadrul degustărilor. La degustare au fost prezentate probele cu maturizarea optimă.
S-a evaluat aspectul exterior al fructelor, consistenţa pulpei, suculenţa, aroma, gustul.
Pentru analiza biochimică a fructelor s-au selectat probe în cantitate de 2 kg, dar nu mai
puţin de 10 fructe. S-a relevat conţinutul de substanţe uscate (prin uscarea la 100ºC până la masa
permanentă), zaharuri (după Bertran), inclusiv monozaharide şi zaharoză, aciditate titrabilă,
vitamina C (prin metoda indofenolă), substanţe tanoide şi colorante (după Neibauer şi Lvental).
Pentru păstrare au fost alese fructe în cantitate de 25 kg de fiecare soi şi aşezate în lăzi.
Condiţiile de păstrare au fost următoarele: temperatura –1...+1ºC, umiditatea relativă a aerului – 85–
90%. Pentru soiurile de vară prima examinare a fost efectuată peste o lună de la depozitare, pentru
soiurile de iarnă – peste 2-3 luni. Ulterior, examinarea s-a efectuat lunar. Sfârşitul perioadei de
păstrare s-a stabilit la reducerea masei cu 10%.
Evidenţa afectării de către dăunători şi boli s-a efectuat prin metoda elaborată în I.C.P.
[194]. Sensibilitatea la boli s-a notat pentru fiecare pom al soiului aparte, în anii favorabili pentru
dezvoltarea unor sau altor boli şi dăunători, când soiurile - etalon sunt la maximum afectate. La păr
se stabileşte gradul afectării de către rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor, arsura bacteriană,
psilla părului, afidele roşii ale părului, afidele verzi, viermele fructelor, viespea părului, păianjenul
părului.
După starea frunzelor şi lăstarilor gradul afectării de către rapăn s-a notat în puncte: 0 –
frunzele şi ramurile anuale nu sunt afectate; 1 – sunt afectate până la 1% de frunze şi ramuri, pete
mici tip injecţie cu sporificare slabă şi fără spori; 2 – sunt afectate până la 10% din frunze şi fructe,
petele pe fructe sunt mai mici de 5 mm în diametru; 3 – sunt afectate până la 25 – 30% din frunze şi
fructe, petele pe fructe nu crapă şi nu secontopesc, pe măsura creşterii fructului capătă aspect de
plasă sau papile; 4 – sunt afectate frunzele şi fructele până la 50%, frunzele sunt fără necroză; 5 –
43
sunt afectate peste 50% de frunze şi fructe, petele conidiale sunt numeroase, se contopesc, fructele
în locurile de atac crapă, se deformează. După aceeaşi metodă se notează pătările albă şi brună.
Evidenţa gradului de atac de către dăunători s-a efectuat la toţi pomii de fiecare soi conform
scării următoare: 0 – fără atac; 1 – grad redus de atac, unele vârfuri ale ramurilor anuale (afidele,
păianjenul părului); 2 – grad mijlociu de atac, până la 25% de frunze şi vârfuri ale ramurilor anuale;
3 – grad înalt de atac, 25 – 50% de frunze şi ramuri anuale; 4 – atac puternic, sunt afectate peste
50% de frunze şi ramuri anuale.
Pentru evaluarea eficacităţii economice au fost folosite indicaţiile metodice ale P.V.Dubrova
[98], precum şi a secţiei de economie a I.C.P.
Datele obţinute au fost supuse prelucrării conform metodelor statistice şi matematice [96,
170, 189], aplicând programe, elaborate pentru calculator.
44
3. REZULTATE ŞI DISCUŢII
3.1. Particularităţile de creştere ale pomilor.
3.1.1. Rădăcina
Pentru cultivarea corectă şi eficienţa a părului o atenţie deosebită se acordă particularităţilor
sistemului radicular al pomilor, care, deşi, sunt determinate genetic, în mare măsură sunt
influienţate de condiţiile pedoclimatice şi nivelul măsurilor agrotehnice aplicate. Întrucât, în
condiţiile noastre, problema în cauză n-a fost rezolvată complet, au fost efectuate cercetări privitor
la caracterul amplasării rădăcinilor în sol, atât în adâncime, cât şi în plan orizontal. Studiul s-a
efectuat la soiul Beurre Hardenpont şi hibridul 3-12-18, pomii cărora au atins vârsta de 11 ani,
altoiţi pe păr franc şi gutui. S-a stabilit că, deşi pomii în studiu sunt de aceiaşi vârsta, totuşi, se
deosebesc mult între ei după înalţime, diametrul coronei, diametrul trunchiului şi recolta obţinută
(tab.3.1).
Datele din tabelul 3.1 confirmă faptul, că la vârsta de 11 ani pomii altoiţi pe portaltoi franc
au caracteristici fitometrice superioare faţa de pomii altoiţi pe gutui. În acelaşi timp pomul soiului
Beurre Hardenpont, altoit pe portaltoi franc, este mai bine dezvoltat faţă de pomul hibridului 3-12-
18, deşi la această vârstă a produs mai puţine fructe. Altoit pe gutui, pomul soiului Beurre
Hardenpont, invers, fitometric este inferior faţa de pomul hibridului 3-12-18, altoit pe acelaşi
portaltoi, producţia de fructe fiind aproape egală la ambii pomi.
Tabelul 3.1
Caracteristicele fitometrice ale pomilor de păr în vârsta de 11 ani,
la care a fost studiat sistemul radicular prin metoda scheletului, a.1987
Soiul
Portal-toiul
Distanţa de plantăre,
m
Înalţimea pomului,
m
Diametrul coroanei,
m
Diametrul trunchiului,
cm
Recolta, kg/pom
B.Hardenpont franc 6x4 4,30 3,80 11,7 30,3
3-12-18 franc 6x4 4,05 3,55 10,5 40,3
B.Hardenpont gutui 4x3,5 2,70 2,90 9,2 16,8
3-12-18 gutui 4x3,5 3,10 3,05 9,6 16,3
Cercetarea rădăcinilor în direcţia orizontală a demonstrat, că la pomi altoiţi pe portaltoi franc
ele depăşesc cu mult proiecţia coroanei. Pe măsura îndepartării de la trunchi, rădăcinile pătrund
treptat în straturile mai adânci, ramificându-se şi totodată micşorându-se în grosime. Deosebit de
bine se ramifică rădăcinile pomilor în straturile luto-nisipoase.
Tabelul 3.2
Amplasarea rădăcinilor în sol în plan vertical şi orizontal, a.1987, în %
.
Stratul de sol, cm Distanţa de la trunchi, m Soiul
Portaltoiul
Lungimea totală, m 0-20 21-40 41-60 61-80 80-100 0-1 1-2 2-3 3-4
3-12-18 franc 39,25 28,6 40,5 14,0 11,3 5,6 15,6 37,2 40,3 6,9
B. Hardenpont franc 45,50 30,5 40,9 12,6 8,1 7,9 39,5 36,3 18,2 6,0
3-12-18 gutui 28,60 22,8 35,2 17,2 8,0 16,8 60,5 36,3 3,2 -
B. Hardenpont gutui 27,30 21,4 41,9 12,0 12,3 12,4 59,6 40,4 - -
46
a
b
Fig. 2. Sistemul radicular al soiului Beurre Hardenpont: a – portaltoi păr franc, b – portaltoi de gutui
47
a
b
Fig. 3. Sistemul radicular al hibridului 3-12-18 : a – portaltoi păr franc, b – portaltoi de gutui
48
În sectoarele dezgropate a rădăcinilor pomilor au fost depistate câte 9-13 rădăcini de schelet
(fig. 2. şi fig. 3.), uniform repartizate sub proiecţia coroanei. Rădăcinile secundare, în majoritatea
cazurilor, sunt amplasate în straturile mai superficiale ale solului (tab. 3.2).
Datele obţinute arată, că hibridul 3-12-18, altoit pe portaltoi gutui, formează sistem
rădăcular mai puternic şi mai sănătos faţa de soiul Beurre Hardenpont, altoit pe acelaşi portaltoi. La
pomii altoiţi pe portaltoi franc şi pe gutui sistemul radicular se dezvoltă diferit atât în adâncimea
solului cât şi în proiecţie laterală. Pe intervalele dintre rânduri rădăcinile s-au răspândit de la pomi
în raza de 3,75 m la hibridul 3-12-18 şi 3,97 m la soiul Beurre Hardenpont, pe portaltoiul franc.
Pentru sistemul radicular al pomilor de păr, altoiţi pe gutui, este caracteristică amplasarea mai
superficială a rădăcinilor de schelet. Majoritatea absolută a lor este amplasată în straturile de sol
până la 60 cm, cu toate că unele rădăcini foarte subţire de portaltoiului de gutui pot ajunge şi mai
adânc. Lungimea totală a rădăcinilor de schelet a pomilor altoiţi pe gutui atinge 1,3 – 2,2 m. La
pomii ambelor soiuri, în stratul arabil, sunt situate foarte multe rădăcini fasciculate. Pe rădăcinile de
schelet vatamate au fost depistate rădăcini verticale cu diametrul până la 8 mm şi un număr mare de
rădăcini fasciculate, fapt ce confirmă capacitatea înaltă de regenerare a sistemului radicular la păr.
3.1.2 Tulpina
Vigoarea pomilor, element determinant în caracterizarea modului de creştere, se poate
aprecia prin raportul dintre înalţimea pomilor, diametrul coroanei şi diametrul trunchiului. Reieşind
din datele tabelului 3.3, fig.4 printre soiurile şi hibrizii în studiu prevalează cele cu puterea de
creştere moderată (înălţimea pomului 3-4 m).
Tabelul 3.3 Repartizarea soiurilor de păr după puterea de creştere a pomilor
(portaltoiul - păr franc, a.1987)
Numărul soiurilor cu diametrul coroanei, buc.
Anul
plantării
Vârsta pomilor,
ani
Înalţimea medie a
pomilor, m > 5m 4 – 5m 3 – 4m < 3m
Numărul total de
soiuri, buc
Ponderea,
% 3 – 4 0 0 2 4 6 9,9 4 – 5 0 4 20 4 28 45,9
1972
15
> 5 4 14 8 1 27 44,2 Total: 4 18 30 9 61 100,0
3 – 4 0 0 7 0 7 24,1 4 – 5 0 2 9 8 19 65,5
1974
13
> 5 0 2 0 1 3 10,4 Total: 0 4 16 9 29 100,0
3 – 4 0 0 14 16 30 55,6 1977
10 4 - 5 0 3 18 3 24 44,4
Total: 0 3 32 19 54 100,0
49
Analiza statistică a datelor obţinute (tab. 3.4) demonstrează, că la nivelul probabilităţii de
95% diferenţa între soiuri şi hibrizi după indicatorii de creştere este semnificativă. Diversitatea
soiurilor de păr după înălţimea pomilor a constituit 55%, iar după volumul coroanei 90%.
Tabelul 3.4 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de puterea de creştere a pomilor
(a.1987, portaltoiul – păr franc)
Criteriul Fişer Anul plantă-
rii
Indicatorul puterii de creştere
Media, X
Diferenţa limită, DL0,05
Diversitatea, 2η Fcalc. F0,05
Înălţimea pomului, m 4,74 0,49 0,55 4,54 1,4 Diametrul coroanei, m 3,81 0,53 0,70 8,69 1,4 Diametrul trunchiu-lui, cm
13,01 1,64 0,62 6,14 1,4
Volumul coroanei, m3 22,36 7,05 0,90 35,90 1,4 Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2
12,26 3,23 0,70 8,81 1,4
1972
Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2
133,20 32,02 0,63 6,24 1,4
Cele mai viguroase sunt 29 de soiuri şi hibrizi cu înălţimea pomului şi diametrul coroanei
mai mari de 4 m. Acestei grupe aparţin şi cultivarele omologate Beurre Bosc şi Beurre Hardenpont
(anexa 2). Un mare interes pentru producţie prezintă soiurile din grupa cu vigoarea de creştere
redusă. Din această grupă fac parte Mellina, Epine de Mas, Grata, Grand Champion, Colette,
Djioma, Wilder, Douenne de Merode, Abbe Fetel, precum şi hibrizii 1-9-19, 3-3-45, 3-6-74, 3-6-95,
3-6-29, 3-6-34, 4-3-30, 4-6-35, 4-10-47, 6-4-60, 8-2-85, 8-7-107, 8-16-42.
0
5
10
15
20
25
30
35
3 m. 4m. 5m.înălţimea pomilor, m
număr
ul d
e so
iuri
1972 1974 1977 Fig.4. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după înălţimea pomului
50
Variabilitatea înălţimii pomului în cadrul soiului, deseori, nu depăşeşte 10% (anexa 2). Cele
mai omogene, după înălţime, sunt soiurile Hibrid Ro, Porporata, Maslianaia, Stark broi’s new pear,
Beurre Hardenpont şi hibrizii 3-12-15, 5-7-11, 5-11-120, 6-4-46, 6-6-32, 6-13-1, 8-1-25, 8-2-97, 8-
39-67, la care coeficientul de variabilitate nu depăşeşte 5%. Acestea sunt, în fond, soiurile
viguroase. Cea mai înaltă variabilitate a demonstrat grupa de soiuri cu vigoarea de creştere redusă:
Mellina, Totleben, Esperens Göte, Grand Champion şi hibrizii 4-10-47, 8-16-42. Coeficientul
variabilităţii la această grupă de soiuri şi hibrizi depăşeşte 20%.
Prezintă interes, de asemenea, şi diametrul coroanei la soiurile destinate pentru livezile
industriale. Forma naturala a coroanei şi diametrul ei, deşi, sunt genetic determinate, se pot
modifica în funcţie de condiţiile mediului exterior şi nivelul agrotehnicii aplicate. Diametrul
coroanei la soiurile şi hibrizii în studiu variază în limitele 2,2 (hibridul 8-2-25) - 5,7 m (soiul
Victoria). Diametrul coroanei mai mare de 5 m este caracteristic pentru hibrizii 5-11-66, 5-11-120,
8-3-57. Majoritatea soiurilor cercetate (circa 80%) se caracterizează prin pomi cu diametrul mai mic
de 4m, din care 23% sunt soiuri cu coroana compactă şi diametrul mai mic de 3 m (fig. 5).
După diametrul coroanei, şi diametrul trunchiului, variabilitatea în cadrul soiului este mai
mare decât după înălţimea pomului. Majoritatea soiurilor (circa 70%) au coeficientul de
variabilitate pentru acest indicator cu valoarea V>20%. Astfel, majoritatea soiurilor şi hibrizilor
studiaţi la distanţa de plantare de 6 x 4 m, nu formează un frunziş continuu, din care motiv nu sunt
capabile să-şi realizeze din plin potenţialul productiv.
0
5
10
1520
25
30
35
2-3 m. 3-4m. 4-5m. 5m.
diametrul coroanei
număr
ul d
e so
iuri
1972 1974 1977
Fig.5. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după diametrul coroanei
În condiţiile pomiculturii intensive cele mai solicitate sunt soiurile cu volumul coroanei mic,
avantajoase din punct de vedere tehnologic. Printre ele sunt soiurile Abbe Fetel, Kozerog,
51
Marguerite Marillat, Samarkandskaia krasaviţa, Grata, Djioma, Mellina. Preţioşi sunt şi hibrizii
selectaţi, îndeosebi 3-3-45 şi 8-2-85. Indicatorii puterii de creştere în această grupă sunt mult mai
mici decât la cultivarele omologate Beurre Hardenpont, Beurre Bosc, Vâstavocinaia, Beurre
Giffard, care se consideră soiuri cu puterea de creştere mare.
În aspect ecologo-geografic soiurile noi de selecţie ucraineană şi caucaziană se
caracterizează cu cea mai mare pondere a soiurilor cu vigoarea de creştere mare. Soiurile cu vigoare
mică fac parte din grupa italiană. Diversitatea grupelor ecologo-geografice după puterea de creştere
constituie 11-25%. Cercetările noastre n-au demonstrat o influenţă semnificativă a provenienţei
ecologo-geografice a soiului asupra diametrului trunchiului pomului (tab. 3.5).
Tabelul 3.5
Diversitatea grupelor ecologo-geografice la soiurile de păr în funcţie de puterea de creştere a
pomilor (portaltoiul – păr franc, a.1987)
Criteriul Fişer, F Indicatorul puterii
de creştere
Media, X , % faţă de control
Diferenţa limită, DL0,05
Diversitatea,2η calculat tabelar
0,05 -0,01-0,001 Înălţimea pomului 94,5 5,18 0,12 2,40 2,0-2,6-3,6
Diametrul coroanei 95,3 8,81 0,25 5,67 2,0-2,6-3,6
Diametrul trunchiului 100,3 8,46 0,05 1,06 2,0-2,6-3,6
Volumul coroanei 126,7 49,01 0,13 2,52 2,0-2,6-3,6
Suprafaţa proiecţiei coroanei
125,9 29,97 0,19 3,35 2,0-2,6-3,6
Suprafaţa secţiunii trunchiului
99,6 16,16 0,11 2,03 2,0-2,6-3,6
Influienţa semnificativă asupra puterii de creştere a pomului de păr o exercită portaltoiul [20,
26, 31]. Utilizarea gutuiului în calitate de portaltoi contribuie la reducerea puterii de creştere a
pomilor la un număr anumit de soiuri compatibile cu el (tab. 3.6, anexa 4). Datele obţinute, privind
puterea de creştere, indică, că 74 de soiuri şi hibrizi noi (51% din cele studiate), mai mult sau mai
puţin compatibile cu portaltoiul gutui, demonstrează o reducere reală a puterii de creştere (tab. 3.6,
anexa 4). Sporirea în cadrul soiului a variabilităţii indicatorilor puterii de creştere la unele soiuri şi
hibrizi, altoiţi pe gutui, demonstrează compatibilitatea lor insuficientă. Acestea sunt soiurile
Kozerog, Maslianaia, Moonglow pear, Esperens Göte şi hibrizii 8-13-58, 8-1-22, 3-2-101, 4-17-16.
Pentru unele soiuri reducerea semnificativă a puterii de creştere n-a fost demonstrată.
Prin urmare, cercetările efectuate au constatat următoarele. Puterea de creştere a pomilor
constituie una din particularităţile specifice ale soiului. Deja în vârstă tânără soiurile de păr pot fi
divizate în soiuri cu vigoarea de creştere mică, medie, mare.
52
Tabelul 3.6
Gradul de influienţă a soiului şi portaltoiului asupra puterii de creştere la pomii de păr, a. 1987
Indicatorii Sursa de variabilitate Puterii de creştere
Analizei dispersionale
Soiul Portaltoiul Interacţiunea soi/portaltoi
Erori
Anul plantării – 1972 Înălţimea pomului
Diversitatea 2η Criteriul Fişer: - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,12 7,8 1,6 2,0 2,5 0,07
0,47 302,3 3,9 6,8 11,3 0,05
0,08 2,6 1,6 2,0 2,5 0,44
0,22 - - - - -
Diametrul coroanei
Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,30 11,1 1,6 2,0 2,5 0,08
0,42 289,3 3,9 6,8 11,3 0,06
0,08 3,1 1,6 2,0 2,5 0,49
0,20 - - - - -
Diametrul trunchiului
Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F 0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,34 8,06 1,6 2,0 2,5 0,21
0,27 122,90 3,9 6,8 11,3 0,16
0,09 2,14 1,6 2,0 2,5 1,35
0,30 - - - - -
Majoritatea soiurilor de păr se referă la grupa cu puterea de creştere moderată - înălţimea
pomilor lor nu depăşeşte 5 m. La rând cu ele, există o multitudine de soiuri cu vigoarea de creştere
mică şi coroana compactă cu volum mic.
Influenţa esenţială asupra reducerii puterii de creştere a pomilor de păr exercită portaltoiul
gutui. Această influenţă reală a portaltoiului asupra puterii de creştere a pomilor n-a fost relevată la
toate soiurile şi nu doar în grupa de soiuri cu vigoarea de creştere slabă, dar şi la cele cu vigoarea de
creştere mare.
Cei mai viguroşi pomi s-au relevat la soiurile de provenienţă ucraineană şi caucaziană, cei
mai mici la grupa soiurilor de provenienţă italiană.
Majoritatea soiurilor, altoite pe păr, se disting prin variabilitate nesemnificativă a puterii de
creştere. În cazul creşterii lor pe portaltoi gutui, pomii unuia şi aceluiaşi soi diferă mult între ei după
puterea de creştere.
Forma coroanei, excitabilitateatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor şi tipul
fructificării, de asemenea, sunt caracteristici specifice ale soiului. În funcţie de forma coroanei a
unui sau altui soi se determină distanţa plantării pomilor în livadă.
53
De regulă, pomii tineri ai părului formează coroane alungite, îndeosebi, până la intrarea pe
rod. Odată cu sporirea productivităţii şi mărirea vârstei, coroanele pomilor devin mai globuloase.
Soiurile şi hibrizii în cercetare posedă mai multe forme de coroană prezentate în tabelul 3.7.
Prevalează pentru toate grupele ecologo-geografice forma de coroană piramidală. La grup aparţin
soiurile omologate Beurre Hardenpont, Vâstavocinaia, Williams, Clapp’s Favourite, Beurre Bosc.
Tot la acest grup aparţin soiurile Recordistca Kostâka, Duchesse d’Angouleme, Moonglow pear,
Melitopoliskaia, Fragrante, Beurre d’Anjou, Mellina, şi hibrizii 3-12-18, 3-2-101, 8-4-103 etc.
Tabelul 3.7 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de forma coroanei, a.1987
Numărul de soiuri în grupele ecologo-geografice, buc. Total Forma coroanei 1* 2 3 4 5 6 7 8 9 soiuri %
Rotungită 19 - 2 - - - 1 6 1 30 21,0 Ovală - - 1 - - - - 1 - 2 1,0 Piramidală 36 - 3 4 11 2 1 6 1 64 44,0 Inverspiramidală 30 1 2 2 5 1 - - - 41 29,0 Piramidal-îngustă - - - 2 3 - - - - 5 3,0 Pletoasă - 1 - - 1 - - - - 1 1,0 Răsfirată - - - - - 1 - - - 1 1,0 Total 85 2 8 8 20 4 2 13 2 144 100,0
1* - Moldovenească, 2- Românească, 3-West-europeană, 4-Italiană, 5-Americană, 6-
Ucraineană, 7-din Crimeea, 8-Caucaziană, 9-Asiatică.
Următorul grup de soiuri, după gradul de răspândire, sunt cele cu coroana de formă invers-
piramidală, din care fac parte: Esperens Göte, Totleben, Mersedes, Jeanne d’Arc, Orighinalinaia,
Augustiparon, Patten şi hibrizii 3-12-15, 3-16-18, 7-16-62, 8-5-3, 8-3-4 etc. În afară de aceasta,
există un număr mare de soiuri cu coroana rotungită. Deosebit de răspândită această formă de
coroană este la soiurile de selecţie caucaziană: 11-9-11, Osenniaia Kostâka, Socinaia. În alte grupe
ecologo-geografice acest tip de coroană posedă soiurile: Prevoshodnaia, Wilder, Kirghizscaia
osenniaia şi hibrizii: 2-7-12, 3-3-45, 4-3-30, 4-3-28, 5-11-120, 5-16-80, 8-2-48, 8-7-107, etc. Mai
rar se întâlneşte coroana cu formă ovală (Maslianaia, Stark broi’s new pear), răsfirată (Victoria) şi
pletoasă (Beurre Giffard, Napoca).
Determinarea desimii coroanei a demonstrat că aproape jumătate din soiurile şi hibrizii
cercetate formează coroane îndesite. Acest fapt se datorează unei bune excitabilităţi a mugurilor şi a
unei capacităţi sporite de formare a lăstarilor. Doar 9% din soiurile cercetate au coroane rare (tab.
3.8). Capacitatea de formare a lăstarilor la majoritatea soiurilor de păr, odată cu intrarea pe rod,
este înaltă şi a constituit 53-69% la vârsta pomilor de 8 ani. Pe măsura îmbătrânirii pomilor,
capacitatea de formare a lăstarilor se reduce. Astfel, la vârsta de 14 ani ea a constituit numai 5-6%
în funcţie de soi.
54
Tabelul 3.8 Repartizarea soiurilor şi hibrizilor de păr în grupele ecologo-geografice
după desimea coroanei, a.1987 Numărul de soiuri în grupele ecologico-geografice, buc. Total
Desimea coroanei 1* 2 3 4 5 6 7 8 9 soiuri % Rară 5 - 3 2 - - - 1 0 11 8 Medie 37 - 9 - 6 - 1 3 1 57 39 Deasă 43 2 8 6 2 4 1 9 1 76 59 Total 85 2 20 8 8 4 2 13 2 144 100
1* - Moldovenească, 2- Românească, 3-West-europeană, 4-Italiană, 5-Americană, 6- Ucraineană, 7-
din Crimeea, 8-Caucaziană, 9-Asiatică.
Capacitate înaltă de lăstărire s-a observat la soiurile Maslianaia, Aromată de Bistriţa,
Hibridul Ro, Jeanne d’Arc, Victoria, Napoca, Krasnodarskaia letniaia, Avrora, Prevoshodnaia,
Melitopoliskaia, Stark broi’s new pear, Willard, Osenniaia Kostâka, Parker, hibrizii 1-4-33, 3-12-
15, 3-12-18, 3-16-8, 4-3-30, 7-8-20, 7-16-62, 8-2-74, 8-2-111, 8-18-25, 8-39-67, 11-9-10, 4-15-24,
precum şi la cultivarele omologate Vâstavocinaia, Beurre Hardenpont, Williams, Beurre Giffard.
Capacitatea mică de formare a lăstarilor este caracteristică soiurilor Verna, Samarkandscaia
crasaviţa, Kozerog, Abbe Fetel, Marguerite Marillat, Dr. Jules Guyot, precum şi hibrizilor 8-2-85,
3-6-95, 6-14-7, 6-17-6. La fel se caracterizează şi soiul martor Beurre Bosc.
Excitabilitatea mugurilor este o particularitate specifică a soiului, deşi în mare măsură
depinde de factorii exteriori. În funcţie de vârstă, excitabilitatea mugurilor este diferită [129]. S-a
constatat, că pomii tineri posedă excitabilitate mai redusă a mugurilor faţă de cei intraţi pe rod
(fig.6).
0
10
20
30
40
50
60
50%. 70%. 90%.excitabilitatea mugurilor
număr
ul d
e so
iuri
1972 1974 1977
Fig.6. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după excitabilitatea mugurilor
În experementele noastre excitabilitatea medie a constituit 80,9±1,98 % (coeficientul de
variabilitate V = 9,9%; precizia experienţei P = 1,2). La vârsta de 10 ani excitabilitatea mugurilor
55
este medie – 73,5±1,99 % (V = 8,8%; P = 1,3), iar la vârsta de 15 ani ea constituie 88,9±2,44 % (V
= 6,3%; P = 1,3). Cea mai redusă excitabilitate a mugurilor s-a notat la hibrizii: 6-14-7, 8-6-85, 8-2-
120, iar pentru 1-4-13, 1-9-33, 4-15-24, 8-1-20, 8-24-29 – cea mai înaltă. Tipul de fructificare. Datele cercetărilor confirmă, că majoritatea soiurilor şi hibrizilor în
studiu, fructifică, ca regulă, pe pinteni (tab. 3.9). La soiurile cu fructificare de tip standard, de
asemenea, predomină pintenii. La intrarea pe rod, când pomii se disting prin creştere intensivă,
prevalează nuieluşele, ţepuşele, mlădiţele, iar pe măsura reducerii creşterii vegetative la majoritatea
soiurilor se observă predominarea ţepuşelor şi burselor. Pe ramurile anuale părul fructifică rar.
Ponderea fructelor pe nuieluşe în probă nu depăşeşte 30%.
Tabelul 3.9 Tipul de fructificare a soiurilor şi hibrizilor în cercetare
Soiurile de tip spur Soiurile de tip standard Anul plantării Numărul, buc Ponderea, % Numărul, buc. Ponderea, %
1972 26 43 35 57 1974 16 55 13 45 1977 31 57 23 43 Total 73 51 71 49
Soiurile cu fructificare tip standard sunt: Fragrante, Mersedes, Beurre d’Anjou, Victoria,
Jioma, Williams, Solanca,Osenneaia, Kostâka, Krasnodarskaia letneaia, Totleben, Melitopoliscaia,
Prevoshodnaia, Masleanaia, Vâstavocinaia şi hibrizii 3-2-101, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-34, 3-6-96, 3-12-
15, 3-12-18, 3-16-8, 4-6-35, 4-11-40, 4-15-28, 5-7-11, 5-12-16, 5-16-13, 5-16-80, 8-1-20, 8-1-22,
8-2-100, 8-2-48, 8-3-100, 8-4-103, 8-5-3, 8-13-58, 8-13-99, 8-16-42, 8-20-32. Soiurile cu
fructificare tip spur: Douenne de Merode, Butirra di Roma, Abbe Fetel, Kozerog, Moonglow pear,
Esperens Göte, Dr. Jules Guyot, Marguerite Marillat, Duchesse d’Angouleme, Starc broi’s new
pear, Wilder, Recordistca Kostâka, Aromată de Bistriţa, Mellina, Beurre Bosc şi hibrizii 2-7-12, 2-
7-32, 3-6-29, 3-6-95, 4-3-28, 4-3-30, 6-7-7, 6-17-5, 7-8-20, 7-16-62, 8-2-74, 8-2-111, 8-2-120, 8-3-
78, 8-3-81, 8-6-85, 8-18-25, 8-39-67, 11-9-10.
Rezultatele noastre privind soiurile cercetate n-au confirmat datele, că pe ramurile anuale
fructele se formează doar la soiurile cu capacitate de lăstărire bună. Multe soiuri şi hibrizii cu
capacitatea de formare a lăstarilor medie şi redusă, de exemplu Clapp’s Favourite, Mersedes, Grata,
hibrizii 4-10-47, 8-16-42, 8-27-36 şi altele, posedă un procent major de fructificare pe ramurile
anuale.
3.2. Particularităţile biologice ale soiurilor şi hibrizilor în studiu 3.2.1. Rezistenţa la ger şi iernare Condiţiile pedoclimatice ale Moldovei sunt favorabile pentru cultivarea celor mai preţioase
soiuri de păr de desert, care se maturizează în condiţii favorabile asigurând fructelor calităţi
56
gustative excelente. Cu părere de rău, cele mai preţioase soiuri, cum ar fi, Beurre Bosc, Williams,
periodic, odată la 7-8 ani, sunt atacate de îngheţ în timpul iernii. К.К.Душутина [111] menţionează
4 ierni nefavorabile pentru cultura părului în Moldova, când pomii au suferit puternic din cauza
iernelor aspre a anilor 1960/61, 1962/63, 1968/69, 1971/72.
Vara în Moldova, de regulă, este foarte însorită, caldă şi uscată. Toamna caldă şi uscată
contribuie la maturizarea favorabilă a lăstarilor şi călirea lor bună. Deci, factorul limitativ pentru păr
nu este minimumul absolut de temperaturi, deşi el, adesea, ajunge până la –28...-30°C [187], iar o
dată în 20-25 ani, conform afirmărilor lui П.Пантелеев [184] –32...-33°C, ci dezgheţurile frecvente
în timpul iernii, care provoacă activitatea biologică activă a pomilor.
Anterior s-a menţionat, că condiţiile meteorologice în perioada cercetărilor au fost
favorabile pentru iernarea pomilor de păr. Este marcantă iarna anilor 1986-1987, ca cea mai rece şi
lungă, dar fără oscilaţii puternice a temperaturii. Temperaturile minime în acest an au atins valoarea
de –22,8°C şi temperatura aerului în această iarnă a fost mai redusă decât cea medie multianuală.
De menţionat, de asemenea, că anul 1986 s-a caracterizat prin cantităţi de precipitaţii atmosferice
insuficiente şi repartizate neuniform pe parcursul anului (cu deficit mare în perioada de toamnă).
După iernare, la majoritatea soiurilor şi hibrizilor s-a observat îngheţarea ramurilor anuale şi a
ţesuturilor de sub muguri la formaţiunile de rod. Totuşi, spre finele perioadei de vegetaţie, s-a notat
restabilirea totală a ţesuturilor afectate, fără reducerea recoltelor.
În condiţiile Moldovei părul foarte frecvent suportă arsuri solare, cauzate de scăderi radicale
de temperatură. În rezultatul schimbărilor bruşte a temperaturilor ziua şi noaptea, pe scoarţă se
formează fisuri. În cazul repetării temperaturilor foarte scăzute, suprafeţele de scoarţă unde s-au
activizat procesele vitale, pierzându-şi călirea, îngheaţă. Iarna anului 1985-1986 s-au produs căderi
repetate de temperatură cu 10-12°C, mai ales la finele iernii. Ca rezultat, în primăvara anului 1986
s-au observat crăpături ale scoarţei de pe trunchi şi ramurile de schelet la multe soiuri şi hibrizi în
studiu.
Deosebit de puternic au fost afectate soiurile Djioma, Beurre Bosc, Prevoshodnaia, Dr. Jules
Guyot, Beurre Giffard, Taiuşceaia letniaia, Parker, Napoca, Douenne de Merode, Avrora, Beurre
Hardenpont şi hibrizii 11-9-11, 3-6-9, 3-2-101, 4-3-28 (fig. 7). Din 5 pomi ai soiului Djioma unul a
pieirit. Soiuri afectate s-au observat în toate grupele ecologo-geografice, care se deosebesc prin
gradul de afectare (Fcalculat = 5,3 > F0,05 = 2,0). Cel mai puţin au fost afectate soiurile din grupa
Ucraineană, iar cel mai puternic – din grupele Vest-europeană şi din Crimeea. Afectarea soiurilor în
alte grupe ecologo-geografice nu diferă esenţial, aflându-se în limitele mediei generale sau a
martorului (tab. 3.10, anexa 7).
57
Tabelul 3.10
Evaluarea diversităţii grupelor ecologo-geografice după gradul
de îngheţare a trunchiului şi ramurilor de schelet după iarna a. 1985-1986
Grupele ecologo-geografice
Suma punctelor
Numărul de repetări
Valorile medii
Efectul grupei Devierea de la martor
Europa de Vest 34,91 16 2,18 +0,54* 0,00 Italia 14,20 8 1,78 +0,14 -0,40 America 12,60 7 1,80 +0,16 -0,38 Ucraina 4,40 4 1,10 -0,54* -1,08* Crimeea 5,00 2 2,50 +0,86* +0,32 Asia 2,70 2 1,35 -0,29 -0,83* Caucaz 22,65 12 1,89 +0,25 -0,29 România 3,80 2 1,90 +0,26 -0,28 Moldova 136,05 81 1,68 +0,04 0,50 Total 236,31 134 1,64 - - DL0,05 0,38 0,53
În condiţii de laborator, prin metoda tratării ramurilor de rod cu temperaturi scăzute, de la –
30°C până la –35°C, s-a relevat rezistenţa la îngheţ a 22 de soiuri şi hibrizi de păr, din care 12 au
fost altoite pe portaltoiul gutui. Pomii ieşiseră, deja, din starea de repaus profund şi se aflau în starea
de repaus forţat. Cel mai rezistent la îngheţ s-a prezentat hibridul 8-16-42, care pe ambii portaltoi a
avut afectat duramenul cu 0,5 puncte şi pintenii cu un punct la scara de 5 puncte. Cambiul a fost
afectat la soiurile Williams (2 puncte), Beurre Hardenpont (2 puncte), Vâstavocinaia (1 punct) şi
hibrizii 8-4-103 (1,5 puncte), 3-2-101 (1 punct), 8-18-25 (0,5 puncte). Cu excepţia formelor de
selecţie 8-16-42 şi 3-16-8, într-o măsură sau alta, au suferit ţesuturile de sub muguri şi formaţiunile
de rod. Rezultatele obţinute arată, că gradul afectării depinde nu atât de minimumul absolut de
temperaturi, cât de durata expoziţiei la temperaturi joase. Afectarea ţesuturilor de sub muguri şi a
pintenilor la temperatura –35°C şi durata de 8 ore a constituit respectiv 1,3 şi 0,8 puncte. La
temperatura –30°C cu durata de 12 ore – 0,5 şi 1,4 puncte. Cel mai înalt grad de afectare s-a produs
la temperatura de –30°C cu durata de 16 ore – 2,1 şi 2,2 puncte. Mai greu au suportat îngheţul
soiurile martor – Beurre Bosc, Beurre Hardenpont şi, îndeosebi, Williams, care a avut gradul
afectării cambiului de 0,5 puncte la temperatura de –30°C cu durata de 12 ore şi 3 puncte la
temperatura de -35°C cu durată 8 ore, precum şi soiul Epine de Mas. Hibridul 3-16-8, la
temperatura –30°C cu durata de 12 ore şi la –35°C cu durata de 8 ore a avut afectat cambiul,
pernuţele de sub muguri şi pintenii cu 0,5-1 puncte, iar la –30°C cu durata de 16 ore afecţiunile
pernuţelor de sub muguri şi pintenilor au constituit 3 puncte.
În linii generale, cei mai rezistenţi la îngheţ au fost hibrizii 3-12-18 şi 8-2-97, care pe ambii
portaltoi, trataţi cu temperaturi negative până la –30°C, cu durata de 16 ore, au avut afecţiuni,
58
1)
2)
Fig. 7. Afectări ale trunchiului şi ramurilor de schelet de arsura solară
1- Beurre Giffard, 2- hibridul 3-6-9
59
maximal, pînă la 2 puncte. După tratare cu temperaturi scăzute, la toate 3 variante n-au fost
demonstrate afecţiuni ale mugurilor, scoarţei şi lemnului.
Luând în consideraţie oscilaţiile bruşte ale temperaturii în condiţii naturale, în scopul
studierii mai profunde a rezistenţei soiurilor de păr la îngheţ, este actuală introducerea unor
schimbări în metoda de îngheţare a probelor. În particular, este îndeosebi necesară intensificarea
modelării oscilaţiilor temperaturii, care va permite studierea influienţei diverselor căderi de
temperatură, caracteristice pentru iernile din Moldova.
Pentru producere o mare valoare are rezistenţa pomilor la îngheţurile târzii de primăvară şi
timpurii de toamnă. Primăvara anului 1990 a avut un caracter instabil. Finele lui februarie se
caracterizează prin timp cald, temperatura medie a aerului fiind mai sus de 0°C. Temperaturile înalte
de zi (până la +21,4°C) alternează cu temperaturile negative de noapte. Prima parte a lunii martie se
distinge prin scăderea temperaturilor de noapte până la –6,9°C (16 martie). În a doua jumătate a lunii
martie s-a notat oscilarea temperaturii (0..17,1°C). La majoritatea soiurilor s-a produs separarea
inflorescenţei. Soiurile de păr au acumulat minimumul necesar de temperaturi pozitive şi, începând
cu 2 martie s-au notat dezmuguritul. Înfloritul şi-a marcat startul de la 25 martie-2 aprilie la 33 soiuri
de păr, altoite pe gutui şi aflate în partea de jos a pantei, unde temperatura permanent este mai joasă
şi, deseori, sunt prezente afectările de brumă (15-16 martie) (tab. 3.11).
Tabelul 3.11 Afectarea soiurilor şi hibrizilor de către îngheţurile de primăvară în anul 1990,
portaltoiul – gutui
Nr. d/o
Soiuri şi hibrizi Total muguri analizaţi, buc.
Muguri sănătoşi, buc.
Muguri afectaţi, buc.
Ponderea mugu-rilor afectaţi, %
1 Bozdurgan 116 100 16 13,79 2 Vâstavocinaia 209 200 9 4,30 3 Orighinalinaia 178 170 8 3,93 4 8-4-103 242 191 51 21,07 5 1-4-33 118 115 3 2,54 6 3-2-80 119 82 37 31,09 7 3-2-101 208 108 100 48,07 8 3-3-45 98 78 18 18,45 9 3-6-29 249 173 76 30,52 10 3-6-95 164 119 45 27,50 11 3-12-18 111 99 12 10,81 12 3-16-8 136 72 64 47,00 13 4-11-40 119 77 42 35,29 14 5-5-60 118 99 19 16,13
Cele mai multe flori afectate s-au observat la hibrizii 6-4-46 şi 8-21-43 (50% şi 54%
corespunzător). La hibrizii 5-16-80, 8-1-25, 8-13-98, 8-15-87, şi 8-16-64 afecţiuni ale florilor n-au
fost depistate. La 9 soiuri florile au fost afectate în limita de 5%. La hibrizii cu intrarea în vegetaţie
60
timpurie mugurii au îngheţat în măsură mai mare, comparativ cu cei, ce încep vegetaţia în termeni
târzii. Îngheţul din 10 aprilie (-2,5°C) a afectat 100% din fructele legate la toate soiurile şi hibrizii
studiaţi.
În ceilalţi ani de cercetare îngheţurile de primăvară n-au influienţat negativ legatul fructelor
la soiurile de păr, deoarece ele s-au notat mai timpuriu. În anul 1985, de exemplu, ele au avut loc
până la dezmugurit, iar în anii 1986-1989 – în perioada, când florile aveau, încă, aspect de boboc.
Îngheţurile de –0,3..-1,5°C n-au afectat perele la nici un soi, iar îngheţurile timpurii de toamnă, în
perioada cercetărilor, s-au produs după recoltare, neaducând, astfel, daune soiurilor de păr.
Reieşind din cele menţionate se poate face următoarele concluzii:
1. Soiurile cercetate diferă semnificativ după caracterul iernării. Pentru producere şi lucrul de
ameliorare prezintă interes soiurile Melitopoliskaia, Stark broi’s new pear, Orighinalinaia,
Esperens Göte, Solanca şi hibrizii 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-12-15, 3-12-18, 4-15-28, 5-7-11, 5-
10-18, 5-16-13, 5-16-80, 6-7-7, 7-8-20, 8-3-100, 8-4-103, 8-16-42;
2. Deşi rezistenţa la iernare este determinată genetic, ea este influienţată de condiţiile climatice
în perioada pregătirii plantelor către iernare, negativ acţionează asupra caracterului de iernare
deficitul de umezeală;
3. Pentru păr, în Republica Moldova, sunt periculoase nu atât minimele absolute ale
temperaturilor de iarnă, cât durata lor de acţiune şi dezgheţurile îndelungate, care reduc
rezistenţa la iernare;
4. Cele mai periculoase şi distrugătoare dintre afecţiunile de iarnă sunt arsurile solare ale
trunchiului şi ramurilor de schelet.
3.2.2. Particularităţile fenofazelor de vegetaţie În relevarea particularităţilor desfăşurării fazelor fenologice, valoare deosebit de importantă,
din punct de vedere practic, are metoda de însumare a temperaturilor mai mari de +5°C, elaborată
de Н.А.Шиголев [258]. Prognozarea termenelor de desfăşurare a fazelor fenologice, în funcţie de
suma temperaturilor, este utilizată pe larg de cercetători şi în prezent [86, 100, 161, 162, 164, 169,
190, 223, 233, 247, 253, 267] etc.
Dezmuguritul începe peste 7 zile după ridicarea stabilă a temperaturii mai sus de +5°C.
Coeficientul de variabilitate constituie 44,3%. În funcţie de variabilitatea temperaturilor, această
perioadă sau se reduce până la 4-5 zile (1985, 1986) sau se prelungeşte până la 21 zile (1989).
Coeficientul de corelaţie constituie r =0,84. Temperatura medie a aerului în această perioadă a
constituit 8,2±0,2°C (V=24%) (tab. 3.12).
Primăverile din anii 1985 şi 1986 s-au declanşat cu întârziere, într-un timp rece şi noros.
Temperatura medie a aerului în luna martie 1985 a constituit numai –1,9°C. Stabilirea perioadei cu
61
Tabelul 3.12
Instaurarea fenofazei „dezmuguritul” în funcţie de temperatură (a.1985-1990)
Dezmuguritul Suma temperaturilor
Temperatura medie a aerului, °C
Anii
Durata pe-rioadei până la începutul
vegetaţiei, zileData Durata
perioa-dei, zile
active >+5°C
efective >+5°C
până la dezmugurit
după dezmugurit
1985 7 06.04-10.04
5 102,1 57,0 10,6 14,9
1986 4 29.03-03.04
6 89,2 49,0 10,2 12,3
1987 10 16.04-24.04
9 91,5 42,9 6,1 8,6
1988 11 04.04-10.04
7 113,1 40,0 7,4 9,9
1989 21 07.03-22.03
8 127,5 43,4 6,1 9,1
1990 10 02.03-11.03
10 108,5 44,5 9,0 7,2
media 10 7 110,5 46,1 8,23 10,3
temperaturi mai mari de +5°C a fost notată la 30 martie, după ce a urmat creşterea continuă a
temperaturii medii lunare. Pentru anul 1985 este caracteristică cea mai înaltă temperatură şi cea mai
scurtă perioadă, precedente fenofazei de dezmugurit (tab. 3.12). Temperatură înaltă în timpul zilei,
în această perioadă, a dus la declanşarea vegetaţiei în masă a soiurilor cu perioada de vegetaţie
timpurie şi mijlocie. În primele 2 zile vegetaţia a cuprins 70% din toate soiurile cercetate.
Acelaşi lucru s-a observat şi în anul 1986, cu primăvara târzie şi de scurtă durată. După
ridicarea stabilă a temperaturii mai sus de +5°C (23.III), schimbări radicale ale ei nu s-au notat,
inclusiv noaptea. Temperatura medie a aerului în perioada dezmuguritului nu s-a coborât mai jos de
+10°C, fapt ce a contribuit la desfăşurarea activă a procesului în cauză. O diferenţiere evidentă între
soiuri nu s-a determinat, prin urmare, clasificarea soiurilor după termenele dezmuguritului, a fost
convenţională. În anul 1987, după o iarna aspră şi primăvară rece, instaurarea fenofazei
„dezmuguritul” s-a început în termen mult mai târziu, ca de obicei. Căderile de temperatură mai jos
de minimumul biologic în perioada fenofazei precedente, precum şi pe parcursul dezmuguritului, au
contribuit la o delimitare strictă în instaurarea fenofazei la soiurile cu perioada dezmuguritului
timpurie, medie şi târzie (tab. 3.12, fig.8).
Cel mai tipic, conform instaurării şi desfăşurării fenofazei „dezmuguritul”, este anul 1988.
După depăşirea stabilă a temperaturii pragului biologic (la 4.III), în perioada precedentă începutului
vegetaţiei, vremea a fost moderată, fără oscilaţii radicale ale temperaturii (temperatura medie a
aerului relativ înaltă, +7,4°C). Aceasta a favorizat dezmuguritul uniform la soiurile cu perioada de
vegetaţie timpurie, mijlocie şi târzie. Primăverile anilor a.1989 şi 1990 au fost timpurii şi
62
asemănătoare celor precedente. Iarna caldă şi moale din aceşti ani a determinat începutul timpuriu
al vegetaţiei. Depăşirea stabilă a temperaturii zero biologic a fost notată, respectiv, la 24 şi 22
februarie, pentru fiecare an de minimumul activităţii biologice (+5°C) a provocat întârzierea
perioadei de vegetaţie la alte soiuri până la 14 martie, în 1989, şi până la 5 martie, în 1990.
Studiul genofondului existent de păr a confirmat faptul, că cel mai timpuriu încep vegetaţia
soiurile Porporata, Esperens Göte şi hibrizii 8-2-120, 8-20-32, 5-16-13, 8-16-64. Ponderea soiurilor
cu dezmuguritul timpuriu a constituit 18%. Majoritatea soiurilor şi hibrizilor se referă la cele cu
perioada de vegetaţie mijlocie (anexa 8, 9). Soiuri cu perioada de vegetaţie târzie sunt mai puţine
(16%). Printre ele se evidenţiază Recordistca Kostâka, Melitopoliskaia, Beurre Bosc, Beurre
Hardenpont şi hibrizii 1-4-33, 3-2-74, 3-2-80, 5-5-60, 5-10-50, 8-1-25, 8-2-111, 8-6-85, 8-27-36.
Tabelul 3.13
Rezultatele analizei dispersionale a datelor privind influenţa sumei temperaturilor active asupra
dezmuguritului la soiurile de păr, 1985-1990
Suma temperaturilor active Suma temperaturilor efective Indicatorii Varianta,
x Erori,
z General,
Y Varianta,
x Erori,
z General,
y Suma pătratelor, SS 6081,2 171604,5 232425,8 14878,4 23748,2 38626,6 Diversitatea, 2η 0,26 0,74 1,0 0,39 0,61 1,0 Gradele de libertate, df 60 305 365 60 305 365 Pătratul mediu, ms 1013,7 562,6 - 247,9 77,9 - Cr. Fişer calculat Fcalc. 1,8 - - 3,18 - - Cr. Fişer tabelar F0,05 1,14 1,14
Diferenţa între grupele ecologo-geografice, privitor la începutul vegetaţiei la soiuri şi hibrizi,
nu este semnificativă. În fiecare grup ecologo-geografic sunt soiuri cu diverse termene de intrare în
vegetaţie (tab. 3.14).
Tabelul 3.14 Rezultatele analizei dispersionale a datelor privind influenţa sumei temperaturilor active
şi efective asupra dezmuguritului în diferite grupe ecologo-geografice, a. 1985-1990
Suma temperaturilor active Suma temperaturilor efective Indicatorii Varianta,
x Erori,
z General,
y Varianta,
x Erori,
z General,
y Suma pătratelor, SS 835,5 25948,0 26783,5 234,3 6321,0 6555,3 Diversitatea, 2η 0,03 0,97 1,0 0,03 0,97 1,0 Gradele de libertate, df 8 135 143 8 135 143 Pătratul mediu, ms 104,4 192,2 - 29,3 46,8 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 0,54 - - 0,63 - - Criteriul Fişer tabelar F0,05 2,01 2,01
Unii autori [56, 183] au remarcat influenţa considerabilă în perioada de primăvară timpurie a
temperaturilor maxime. Cercetările noastre au demonstrat că în anii extremali (1989, 1990), cu ierni
63
05
1015
20
2.03.
5.03.
8.03.
11.03
.
14.03
.
17.03
.
20.03
.
23.03
.
26.03
.
29.03
.1.0
4.4.0
4.7.0
4.
10.04
.
13.04
.
16.04
.
19.04
.
22.04
.
25.04
.
28.04
.1.0
5.4.0
5.7.0
5.
10.05
.
13.05
.
1985
05
101520
2.03.
5.03.
8.03.
11.03
.
14.03
.
17.03
.
20.03
.
23.03
.
26.03
.
29.03
.1.0
4.4.0
4.7.0
4.
10.04
.
13.04
.
16.04
.
19.04
.
22.04
.
25.04
.
28.04
.1.0
5.4.0
5.7.0
5.
10.05
.
13.05
.
15.05
.
1986
05
101520
2.03.
5.03.
8.03.
11.03
.
14.03
.
17.03
.
20.03
.
23.03
.
26.03
.
29.03
.1.0
4.4.0
4.7.0
4.
10.04
.
13.04
.
16.04
.
19.04
.
22.04
.
25.04
.
28.04
.1.0
5.4.0
5.7.0
5.
10.05
.
13.05
.
15.05
.
1987
05
101520
2.03.
5.03.
8.03.
11.03
.
14.03
.
17.03
.
20.03
.
23.03
.
26.03
.
29.03
.1.0
4.4.0
4.7.0
4.
10.04
.
13.04
.
16.04
.
19.04
.
22.04
.
25.04
.
28.04
.1.0
5.4.0
5.7.0
5.
10.05
.
13.05
.
15.05
.
1988
05
1015
20
2.03.
5.03.
8.03.
11.03
.
14.03
.
17.03
.
20.03
.
23.03
.
26.03
.
29.03
.1.0
4.4.0
4.7.0
4.
10.04
.
13.04
.
16.04
.
19.04
.
22.04
.
25.04
.
28.04
.1.0
5.4.0
5.7.0
5.
10.05
.
13.05
.
15.05
.
1989
0
5
10
15
20
2.03.
5.03.
8.03.
11.03
.
14.03
.
17.03
.
20.03
.
23.03
.
26.03
.
29.03
.1.0
4.4.0
4.7.0
4.
10.04
.
13.04
.
16.04
.
19.04
.
22.04
.
25.04
.
28.04
.1.0
5.4.0
5.7.0
5.
10.05
.
13.05
.
15.05
.
1990
Fig.8. Dezmuguritul şi înfloritul părului în dependenţă de temperatura medie
a aerului a. 1985 - 1990
64
calde şi primăveri timpurii, suma temperaturilor maxime la începutul vegetaţiei a crescut de 1.5-2.0
ori comparativ cu anii obişnuiţi (V=37-40%). Cea mai stabilă este suma temperaturilor medii (tab.
3.15). Temperaturile scăzute de noapte reţin dezmugurirea.
Tabelul 3.15
Suma temperaturilor la începutul dezmuguritului soiurilor de păr în perioada a.1985-1990
Suma temperaturilor, 0C Soiurile
cu vegetaţia
Tempe-raturile
Numărul soiurilor, buc.
Ponderea soiurilor,
%
active
coeficientul de variaţie (V), %
efective
coeficientul de variaţie
(V), % Timpurie medii
max 27 27
18 75,8 212,9
19 40
33,8 121,5
21 36
Medie medii max
93 93
66 105,4 268,3
14 37
46,2 157,0
13 31
Tardivă medii max
24 24
16 139,4 331,1
14 37
64,4 199,7
16 31
Succesiunea dezmuguritului la soiurile şi hibrizii studiaţi nu este permanentă. În funcţie de
condiţiile naturale şi particularităţile biologice, această fază nu s-a desfăşurat în ordine strictă. Însă,
soiurile din grupele cu dezmugurirea timpurie, medie şi tardivă a mugurilor, au fost aceleaşi. Numai
la o creştere bruscă a temperaturilor în perioada de primăvară s-a observat intrarea rapidă în această
fază a unei părţi a soiurilor cu termenul de vegetaţie mediu, ce s-a manifestat mai evident în a.
1985. La scăderea temperaturii, termenele de intrare în fenofază s-au amânat şi o parte din soiuri şi
hibrizi au început vegetaţia concomitent cu soiurile cu perioada de vegetaţie târzie, cum a fost în a.
1987.
Înfloritul pomilor În perioada a. 1985-1990 cea mai timpurie înflorire s-a notat în a. 1990, de la 23.03 pînă la
04.04, iar cea mai târzie – în a. 1987, de la 12.05 pînă la 16.05. Conform figurii 9, începutului fazei
de înflorire pentru perioada de cercetare, variază în limitele a 43-48 zile, în dependenţă de condiţiile
anului. În medie, înflorirea începe peste 23 zile după începutul vegetaţiei (V=11%). În funcţie de
condiţiile naturale, în primul rând de temperatură, perioada interfazică se poate reduce până la 16
zile (a. 1986, 1990) sau se prelungeşte până la 30 zile (a. 1985) (tab.3.16). În anii cu primăveri
stabile, caracterizate cu o creştere treptată a temperaturii, fără răciri esenţiale ale aerului, această
perioadă a fost mai scurtă, fapt confirmat prin datele din tabelul 3.16 şi figura 8. Cea mai scurtă
perioadă interfazică s-a notat în anul 1986, când temperatura medie a constituit +11,2°C. În a.1987
şi 1990 durata acestei perioade a fost, la fel, scurtă, iar temperatura medie a aerului a constituit,
respectiv, +10,4 şi +10,5°C.
65
0
10
20
30
40
50
60
70
25.0
3.
29.0
3.
2.04
.
6.04
.
10.0
4.
14.0
4.
18.0
4.
22.0
4.
26.0
4.
30.0
4.
4.05
.
11.0
5.
15.0
5.
Datele calendaristice
număr
ul d
e so
iuri
19901989 1986 1988
1985
1987
Fig.9. Înfloritul soiurilor de păr
Tabelul 3.16
Influenţa regimului temperaturilor asupra termenelor de înflorire a soiurilor de păr
în perioada a.1985-1990
Înfloritul Temperatura medie, 0C Anii
Perioada interfazică,
zile Termenele
înfloritului, data durata,
zile în perioada interfazei
în perioada înfloritului
1985 23-30 1.V-7.V 6 9,8 17,4 1986 15-24 18.IV-25.IV 9 11,2 13,6 1987 17-27 11.V-15.V 7 10,4 16,6 1988 22-29 29.IV-06.V 6 8,1 12,9 1989 22-33 08.IV-19.IV 8 9,6 13,6 1990 18-25 25.III-2.IV 6 10,5 13,4
Media 23 7 9,9 14,6
În funcţie de particularităţile biologice ale soiului, durata perioadei interfazice variază, în
mediu, între 20 şi 27 de zile. Însă, cum reiese din tabelul 3.17, diferenţa semnificativă între soiuri
după durata perioadei interfazice n-a fost dovedită (Fcalc.<F0,05.). Pentru durata perioadei interfazice
a fost demonstrată semnificaţia deosebirilor pe ani.
Este cunoscut faptul, că începutul înfloritului, ca şi a altor faze de creştere, se află într-o
consecutivitate anumită [30]. Reieşind din aceasta, au fost calculate sumele temperaturilor active şi
efective. În pofida variabilităţii semnificative a termenelor de început al înfloritului (43-48 zile),
variabilitatea sumei temperaturilor a fost mai puţin esenţială (tab.3.18, 3.19).
66
Tabelul 3.17 Influienţa soiurilor şi condiţiilor anului asupra perioadei interfazice
„dezmuguritul-înfloritul” în perioada a. 1985-1990
Criteriul Fişer Anul plantării
Factorul
Suma pătratelor,
SS
Gradele de libertate,
df
Pătratul mediu,
ms
Diversitatea, 2η
Fcalculat F0,05
1972 soi an
538,64 2868,39
60 5
8,98 573,68
0,14 0,72
0,82 188,40
1,49 2,23
1974 soi an
230,17 1176,67
28 5
8,22 235,33
0,14 0,70
0,82 77,34
1,54 2,27
1977 soi an
1245,09 1769,44
53 5
23,49 353,89
0,24 0,57
1,59 83,97
1,52 2,26
Analizând valorile sumelor active şi efective a temperaturilor, mai mari de +5°C şi +10°C,
medii zilnice şi maxime, am constatat, că o influienţă mai mare la declanşarea înfloritului are suma
temperaturilor medii zilnice după depăşirea valorii de +5°C (tab. 3.18, 3.19). În anii cu ierni
instabile, cum a fost, de exemplu, iarna anilor1989 – 1990, când în perioada rece a anului au
intervenit şi zile calde, vegetaţia a demarat în termenii mai devremi. Temperaturile de zi înalte au
dus la faptul, că suma temperaturilor maxime a fost de 1,5-2 ori mai mare, faţa de anii obişnuiţi şi,
deci, acest indice nu poate servi ca indicator al începutului înfloritului în condiţiile zonei noastre.
Potrivit tabelului 3.19 o variabilitate considerabilă se observă şi la calcularea sumei temperaturilor
efective, mai mari de +10°C, fapt ce indică, de asemenea, că valorile mari ale temperaturilor se
determină prin temperaturi neefective, care depăşesc zero biologic.
Tabelul 3.18
Suma temperaturilor medii zilnice şi maxime la începutul înfloritului soiurilor şi hibrizilorde păr
în perioada a. 1985-1990
Suma temperaturilor, 0C medii zilnice maxime
Anii
active, > +5
efective, > +5
efective, > +10
active, >+5
efective, > +5
efective, > +10
1985 387,99 206,78 50,90 585,96 395,96 213,30
1986 315,92 181,62 76,10 473,10 374,00 226,45
1987 328,52 169,71 39,20 611,10 391,60 192,08
1988 339,97 153,72 30,70 591,98 358,40 154,88
1989 380,30 171,61 42,40 929,10 235,30 254,89
1990 321,36 172,17 49,20 711,50 522,60 244,00
67
Tabelul 3.19
Suma temperaturilor de la începutul vegetaţiei şi până la începutul înfloritului
Temperaturile, °C
Suma temperaturilor, °C
Coeficientul variabilităţii
V, %
Exactitatea probei P, %
În perioada interfazică active, mai > de +5°C medii zilnice maxime
241,59±9,9 468,57±31,4
10,0 16,4
4,1 6,7
efective, mai > de +5°C medii zilnice maxime
130,06±4,8 316,25±17,6
8,9 13,6
3,7 5,6
efective, mai > de +10°C medii zilnice maxime
44,30±4,5 176,48±11,8
25,0 16,4
10,1 6,7
La începutul înfloritului active, mai > de +5°C medii zilnice maxime
345,67±12,7 650,45±64,0
8,9 24,0
3,7 9,8
efective, mai > de +5°C medii zilnice maxime
175,94±7,2 379,64±37,5
10,0 24,0
4,1 9,9
efective, mai > de +10°C medii zilnice maxime
48,10±6,3 214,27±14,9
32,0 17,0
13,1 7,0
Analiza dispersională a datelor, privind dependenţa termenelor de înflorire a părului de suma
temperaturilor pe întreaga perioadă, după trecerea stabilă peste zero biologic (+5°C) şi perioada
interfazică de la dezmugurit până la înflorit, a demonstrat, că cea mai esenţială influienţă o exercită
suma temperaturilor efective mai mari de +5°C în perioada interfazică (tab. 3.20, 3.21, anexele 8 şi
9). Reieşind din aceasta, recomandăm, ca la prognosticarea termenelor de înflorire a părului să se
aplice suma temperaturilor efective mai mari de +5°C în perioada interfazică. Pentru începutul
înfloritului acest indice are valoarea de 130,06±4,8°C.
Tabelul 3.20
Influenţa sumei temperaturilor asupra perioadei de început al înfloritului în perioada a. 1985-1990
Suma temperaturilor, °C active, mai mari de +5°C efective, mai mari de +5°C
Indicatorii
x Z y x z y Suma pătratelor, SS 97728 405684 502412 39819 123639 163458
Diversitatea, 2η 0,19 0,81 1,0 0,24 0,76 1,0
Gradele de libertate, df 60 305 365 60 305 365
Pătratul mediu, ms 1612,13 1330,11 - 633,65 405,37 -
Cr.Fişer calculat, Fcalc. 1,21 - - 1,63 - -
Cr.Fişer tabelar, F0,05 1,4 1,4
68
Tabelul 3.21
Dependenţa perioadei de început al înfloritului de suma temperaturilor în perioada interfazică din momentul desfacerii mugurilor în perioada a. 1985-1990
Suma temperaturilor, 0C active, mai mari de +50C efective, mai mari de +50C
Indicatorii
x Z y x z y Suma pătratelor, SS 92380 307716 400096 33011 34041 67052 Diversitatea, 2η 0,23 0,77 1,0 0,49 0,51 1,0 Gradele de libertate, df 60 305 365 60 305 365 Pătratul mediu, ms 1539,67 1008,91 - 550,19 111,61 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 1,52 - - 4,93 - -
Criteriul Fişer tabelar F0,05 1,4 1,4
În aspectul soiurilor e necesar de menţionat, că majoritatea lor înfloresc în termeni medii.
Cea mai timpurie perioadă de înflorire a fost fixată la soiurile Zolotaia, Beurre d’Anjou, Patten şi la
hibrizii 1-9-33, 4-3-28, 4-15-24, 5-5-60, 5-10-18, 5-11-66, 6-19-11, 8-3-100, 8-16-64.
Însă, pentru cultivarea cu succes a părului, cât şi în activitatea de ameliorare, o deosebită
importanţă are înfloritul târziu al soiurilor, fapt ce permite depăşirea efectelor negative a
îngheţurilor târzii de primăvară în anii critici. Din acest punct de vedere mai preţioase sunt soiurile
Recordistca Kostăka, Jeanne d’Arc, precum şi hibrizii 8-1-22, 8-2-97, 8-2-111, 8-13-99 care
înfloresc în termeni mai târzii. Soiurile martor se referă la grupa de soiuri cu termen de înflorire
mediu. Durata înfloritului, la soiurile de păr, constituie, în mediu, 8 zile. Însă, în funcţie de
condiţiile climaterice, şi, în primul rând, de regimul de temperaturi, această perioadă, uneori, se
reduce până la 5 zile (1987), altă dată se prelungeşte până la 9-12 zile (1989, 1990). Primăvara
anului 1987 s-a declanşat în termenii mai târzii faţa de ceilalţi ani, şi a avut un caracter instabil (fig.
8). Temperaturile minime de zi erau însoţite de multiple repetări ale gerurilor. Însă, vremea foarte
caldă, la începutul înfloritului, a dus la înflorirea concomitentă a tuturor soiurilor. În termen de 3
zile (12.05-14.05) a început înfloritul la 93 de soiuri şi hibrizi.
În condiţiile iernii instabile a a.1989 şi 1990, căldura, în perioade rece a anului, a contribuit
la intensificarea dezvoltării rapide de iarnă-primăvară, a începutului timpuriu al vegetaţiei şi
înfloritului. Însă, scăderile bruşte a temperaturii la începutul înfloritului au dus la prelungirea ei
până la 12 zile în anul 1990.
În funcţie de temperatura aerului, începutul înfloritului la unele soiuri şi hibrizi se
deplasează în timp spre termenul de înflorire sau a soiurilor cu perioada de înflorire timpurie, sau
spre cele cu înflorirea târzie, deoarece un hotar strict între aceste două grupe nu există. În linii
generale, însă, consecutivitatea începutului înfloritului la soiurile şi hibrizii de păr studiaţi, se
menţine.
69
Analiza corelativă a datelor, privind începutul înfloritului şi vegetaţiei a demonstrat, că între
ele există o dependenţă mijlocie (coeficientul de corelaţie r =0,58), însă, în unii ani cu vreme
instabilă are loc deplasarea termenelor de desfăşurare a fenofazelor şi această dependenţă se încalcă.
Astfel, vremea instabilă a anului 1987 şi deplasarea termenelor de înflorire determină corelarea lor
slabă (r =0,17).
Condiţiile climatice influenţează, de asemenea şi durata înfloritului soiurilor. În perioada
cercetărilor, durata înfloritului a constituit în medie 7±0,6 zile (coeficientul de variabilitate V=18%,
exactitatea probei P=4%). Temperatura înaltă contribuie la reducerea perioadei de înflorire, iar cea
rece, ploioasă, o prelungeşte. Astfel, scăderea temperaturii aerului la 21.IV.1986 (9,9°C) a provocat
amânarea înfloritului soiurilor cu diverse perioade de înflorire (Aromată de Bistriţa, Parker,
Taiuşceaia letniaia, Esperens Göte, 3-6-34, 5-5-60, 5-7-11, 5-11-66, 5-12-16, 6-4-46, 8-2-120, 8-3-
100, 8-27-36, 8-39-57, 11-9-4) (fig. 8).
Analiza dispersională a datelor, privitor la durata perioadei de înflorire a soiurilor de păr în
perioada cercetărilor, a confirmat, că condiţiile anului exercită o influenţa semnificativă asupra
acestui indicator. Partea de acţiune a factorului „an” are valorile 0,63-0,53-0,45. Diversitatea
soiurilor, conform duratei perioadei de înflorire, potrivit datelor din tabelul 3.22, nu este
semnificativă. Partea de acţiune a factorului „soi” constituie doar 2η =0,15-0,17-0,15.
Tabelul 3.22 Influenţa soiului şi condiţiilor anuale asupra duratei înfloritului în perioada a. 1985-1990
Criteriul Fişer Anul
plantării
Factorul
Suma pătratelor,
SS
Gradele de
libertate, df
Pătratul mediu,
ms
Diversi-tatea,
2η
Fcalc. F0,05
1972 soiul anul
208,74 835,53
60 5
3,48 167,10
0,15 0,63
0,92 124,47
1,4
1974 soiul anul
57,67 166,25
28 5
2,09 33,25
0,15 0,53
0,96 72,66
1,7
1977 soiul anul
174,26 549,66
53 5
3,26 109,90
0,17 0,53
1,04 72,66
1,5
Conform gradului de înflorire, soiurile de păr diferă, atât în funcţie de ani, cât şi de soiuri.
Toate soiurile de păr cercetate înfloresc în fiecare an. Gradul mediu de înflorire a soiurilor şi
hibrizilor în studiu a constituit 3,33-3,48-3,30 puncte la scara de 5 puncte. Cel mai înalt grad de
înflorire a fost notat în anul 1987 – 4,1-4,3 puncte. Coeficientul variabilităţii, în funcţie de condiţiile
anuale, a constituit 18%, între soiuri acest indicator are valoarea 14%, ce corespunde celor mai
reduse valori din perioada cercetărilor. Cel mai redus grad de înflorire a avut loc în anul 1986 – 2,7-
2,55-2,2 puncte. Pentru anul 1986 este caracteristică şi cea mai înaltă variabilitate a gradului de
70
Fig. 11. Înfloritul la soiul Recordistca Kostâca şi hibridul 3-12-18
71
înflorire între soiuri – V= 45%. Înfloritul anual abundent (gradul mediu – mai mare de 4 puncte) a
fost notat la soiurile Epine de Mas, Zolotaia, Krasnodarskaia letniaia, Masleanaia, Orighinalinaia,
Prevoshodnaia şi hibrizii 3-6-29, 3-6-34, 3-6-74, 3-6-95, 3-12-18, 3-16-8, 4-10-47, 4-15-28, 5-11-
66, 6-14-57, 6-19-11, 6-19-12, 8-1-20, 8-3-100. Diversitatea grupelor ecologo-geografice, conform
gradului de înflorire, în proba noastră n-a fost semnificativă. Aceasta confirmă faptul, că gradul de
înflorire nu depinde de provenienţă geografică a soiului, dar se determină prin genotipul lui şi
condiţiile de creştere.
În condiţiile Republicii Moldova, maturarea fructelor la soiurile de vară începe în a doua
jumătate a lunii iulie. Cel mai devreme se maturizează fructele soiului martor Beurre Giffard, peste
65-76 zile după înflotitul (tab. 3.23). Printre soiurile şi hibrizii studiaţi nu s-au notat alte soiuri,
fructele cărora se maturizează mai devreme sau concomitent cu ale lui (fig.10, anexa 12).
0
5
10
15
20
YII. YIII. YIII-IX.
IX. X. X-XI. XI. XII.
luna
număr
ul d
e so
iuri
1972 19771974
Fig.10. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după perioadă de maturare Cea mai mare grupă o constituie soiurile cu perioada de maturizare de toamnă, 40%-59%-
63%, respectiv livezilor cu anii de plantare 1972, 1974, 1977. Această grupă include soiurile, care
se evidenţiază după complexul de caractere valoroase cum ar fi soiurile Mellina, Colette, Grata şi
hibrizii 3-6-95, 4-3-30, 7-16-62, 8-3-4, 8-4-103, 8-5-3. În afară de aceasta, o parte din soiuri (16%-
21%-9%) se pot referi la cele timpurii de toamnă (august – septembrie). Aceste soiuri, în anii cu
secetă pronunţată şi căldura mare în timpul verii, cum a fost a. 1986, se maturizează în august, iar în
anii cu veri răcoroase şi ploioase (a.1988) – în septembrie. Cea mai mică grupă o constituie soiurile
cu perioada de maturizare de iarna (25%-0%-15%). Ele prezintă un interes deosebit pentru
producere, deoarece pot fi păstrate o perioadă îndelungată. Din această grupă fac parte Beurre
d’Anjou, Jeanne d’Arc, Djioma, 4-15-24, 2-7-12.
72
Tabelul 3.23 Condiţiile climatice, corespunzătoare epocilor de maturare ale soiurilor de păr
în perioada a.1985-1988
Suma temperaturilor, °C
Anii
Termenii de
maturare active, mai
înalte de +5°C efective,
mai înalte de +5°C
Perioada interfazică înfloritul- maturarea,
zile
Umiditatea relativă a aerului cu o lună înainte de maturare, %
1985 de vară de toamnă de iarnă
2115,2 2878,0 3021,6
1502,9 2018,3 2111,3
67 117 152
67 66 64
1986 de vară de toamnă de iarnă
2255,8 2945,8 3326,9
1610,8 2151,0 2410,4
76 126 165
63 53 53
1987 de vară de toamnă de iarnă
2101,0 2827,7 3091,9
1500,4 2022,4 2186,6
69 122 156
66 66 69
1988 de vară de toamnă de iarnă
2071,0 3022,7 3195,4
1430,0 2121,3 2228,3
65 117 153
67 66 68
media de vară
de toamnă de iarnă
2135,3 2918,5 3158,9
1511,0 2078,3 2233,2
69 120 157
66 63 64
Cea mai timpurie maturare a fructelor, la toate soiurile şi hibrizii în studiu, a avut loc în anul
1986, când se stabilise o vreme foarte caldă şi uscată (vezi tab. 2.2, 2.5), iar cea mai târzie – în anul
1987, care a fost cel mai rece şi ploios. Diferenţa între termenele de maturare a fructelor la soiurile
studiate, în funcţie de condiţiile anului, a constituit 9-13 zile.
De menţionat, că între termenele de înflorire şi maturare a perelor nu există o corelare
semnificativă. Astfel, maturarea extrem de târzie a fructelor la soiul Recordistca Kostâka, care nu se
atacă de îngheţurile târzie de primăvară, se îmbină cu maturarea de vară a fructelor.
Sfârşitul perioadei de vegetaţie În condiţiile climei temperate pomii plantelor pomicole s-au acomodat la condiţiile variabile
ale anului, încheind vegetaţia cu căderea frunzelor în preajma iernii. Căderea întârziată a frunzelor
este legată ca regulă de maturarea insuficientă a lăstarilor, ceea ce duce la scăderea rezistenţei lor la
ger.
În Moldova, unde durata perioadei fără îngheţuri constituie, în mediu, 190 zile, sunt condiţii
suficient de favorabile pentru încheierea cu succes a vegetaţiei. La păr în anii de efectuare a
observărilor durata perioadei fără îngheţuri a variat de la 215 până la 240 zile. Cea mai scurtă
perioadă fără temperaturi negative s-a notat în anul 1987, cea mai lungă – în anul 1986. Durata
73
perioadei de vegetaţie activă a soiurilor de păr în perioada cercetărilor a constituit 97-146 zile
pentru soiurile de vară, 147-183 zile – pentru cele de toamnă şi 184-190 zile – pentru soiurile cu
perioada de maturare în iarnă.
Printre soiuri şi hibrizi în studiu cel mai devreme sfârşesc vegetaţia soiurile Abbe Fetel,
Kozerog, Recordistca Kostâka, Duchesse d`Angouleme, Grand Champion, Augustiparon,
Porporata, Jeanne d’Arc şi hibrizii 1-9-19, 5-11-120, 6-14-16, 6-2-17, 6-4-60, 8-1-20, 8-2-85, 8-5-3,
8-13-58, 8-13-99, 8-15-87, 8-16-42, 8-20-32. Există o grupă de soiuri, care sunt considerabil
afectate de arsura hidrotermică şi, deja în august – începutul lui septembrie, pomii lor, practic,
rămân fără frunze. Acestea sunt soiurile Beurre Hardenpont, Clapp’s Favourite, Beurre d’Anjou,
Jeanne d’Arc, Victoria, Orighinalinaia, Kirghizskaia osenniaia, Augustiparon, Zolotaia şi hibrizii 1-
9-33, 4-11-40, 5-11-120, 6-2-17, 6-4-60, 6-13-1, 8-2-63, 8-13-98, 8-15-87. Cel mai târziu au
încheiat vegetaţia 15 soiuri şi hibrizi: Avrora, Bozdurgan, Krasnodarskaia letniaia, Moonglow pear,
Monshalard, 2-7-12, 3-2-24, 3-6-96, 3-12-15, 4-6-35, 6-4-60, 6-7-7, 8-3-78, 8-6-85, 11-9-4.
Căderea frunzelor la aceste soiuri şi hibrizi a avut loc după primele brume. 28 soiuri (20%) încheie
vegetaţia în termene târzii, iar în unii ani (1987), frunzele cad după primele îngheţuri.
3.2.3. Morfologia polenului şi viabilitatea lui La obţinerea recoltelor înalte an de an o însemnătate deosebită are soiul polenizator şi
calitatea polenului. Concomitent cu înfloritul simultan, o importanţă deosebită au viabilitatea
polenului şi particularităţile de creştere ale tuburilor polinice [129]. Procesele embrionare depind de
mulţi factori externi şi interni.
La maturarea completă, polenul, la soiurile de păr studiate, este alungit şi uniform după
mărime. Raportul dintre lungimea şi diametrul polenului variază de la 1,44 până la 2,23, iar în
mediu la toate soiurile şi hibrizile cercetate constituie 1,99 (tab. 3.24). Variabilitatea în cadrul
soiului este nesemnificativă, între soiuri ea oscilează de la V=3,7% (soiul Beurre Bosc) până la
V=22,5% - hibridul (8-13-58). Un grad mediu de variabilitate a formei polenului (coeficientul de
variabilitate V nu depăşeşte 20%) a fost stabilit la 44% din soiurile şi hibrizii studiaţi. Majoritatea
soiurilor au polen uniform (V<10%). În acest aspect, îndeosebi necesită a fi evidenţiate soiurile
Beurre Bosc, Williams, Jeanne d’Arc şi hibrizii 3-6-9, 6-6-32, 8-1-25, 8-39-67, 8-1-20.
Lungimea granulelor de polen la păr variază de la 42,67 ok/mk până la 59,99 ok/mk. Cel
mai mărunt polen au hibrizii 8-13-58, 4-3-28 şi soiurile Zolotaia, Epine de Mas, Mellina. Cele mai
lungi granule de polen au hibrizii 1-4-13, 1-9-19, 4-15-24, 3-6-95. Valoarea medie a granulelor de
polen în experiment a constituit 54,6±1,2. Coeficientul de variabilitate, între soiuri şi hibrizi, la
74
lungimea tuburilor polenice are valoarea 11,2%. Cele mai omogene după lungimea polenului sunt
soiurile Williams, Porporata şi hibrizii 3-3-45, 6-19-11, 6-19-12, 8-1-20, 8-3-78, 8-21-43, 8-39-67.
Tabelul 3.24 Dimensiunile polenului şi viabilitatea lui
Lungimea, ok/mk Lăţimea, ok/mk Lungimea/lăţimea, ok/mk
Viabilita-tea, %
Grupul ecologo-geogra-fic
Num
ărul
soiu
rilor
, buc
.
min-max media
coef
icie
ntul
de
varia
bi li
tate
V, %
min-max media
coef
icie
ntul
de
varia
bilit
ate
V, %
min-max media
coef
icie
ntul
de
varia
bilit
ate
V,,
%
min-max media
America 3
52.0 – 58.6 54.4
5.9 – 10.7 8.5
26.3 – 28.5 27.3
8.5 – 12.0 10.2
1.9 – 2.1 2.0
10.6-12.7 11.6
52.0-72.0 59.0
Europa de vest
8
48.9 – 57.0 54.3
5.0 – 10.9 8.2
27.6 – 33.9 29.2
9.3 – 12.0 10.7
1.4 – 2.1 1.9
8.1 – 15.1 11.0
14.0–81.0 49.0
Italia 6
48.2 – 57.8 53.7
5.0 – 10.9 8.2
27.6 – 33.9 29.2
9.3 – 12.0 10.7
1.4 – 2.1 1.9
8.1 – 15.1 11.0
14.0-81.0 49.0
Ucraina 2
54.5 – 55.5 55.0
8.4 – 11.0 9.7
27.0 – 27.6 27.3
7.9 – 9.3 8.6
2.0 – 2.1 2.0
9.0 – 10.3 9.7
44.0-57.0 51.0
Crimeea 1 48,9 23,7 27,1 19,9 1,8 19,3 39,0
Caucaz 3
50.7 – 55.7 53.9
7.8 – 9.9 8.8
24.5 – 27.7 26.5
7.8 – 9.8 8.7
2.0 – 2.1 2.0
8.7 – 13.9 11.0
49.0-88.0 69.0
Asia 1 58,2 7,3 27,5 8,5 2,1 9,0 78,0
Moldova 74
42.8 – 59.9 55.2
7.4
24.9 – 30.6 27.8
5.3 – 22.0 8.8
1.5 – 2.3 2.0
4.1 – 22.8 9.8
18.0-92.0 68.0
Variabilitatea medie a lungimii polenului s-a înregistrat la 25% din soiuri şi hibrizi (V>10%)
şi doar la 3 soiuri s-a observat o variabilitate înaltă privind lungimea polenului (V>20%). Aceştea
sunt hibrizii 8-3-81, 8-13-58 şi soiul Zolotaia.
Rezultate analogice s-au obţinut şi privind diametrul polenului. Diametrul mediu al
granulelor de polen în probă a constituit 27,3±0,6 ok/mk. Cel mai mare diametru îl au hibrizii 8-3-
81, 8-18-25, 4-6-35, 1-9-19, 5-10-50, 6-19-11, 3-6-95, 4-3-30, 3-3-45 şi soiurile Verna, Mellina. Cel mai mic este la hibrizii 6-4-46, 3-6-9, 8-1-20, 8-1-22 şi soiul Bozdurgan. Coeficientul de
variabilitate al diametrului granulelor de polen în probă a constituit V=11,6%. Variaţia în cadrul
soiului este de la 4,9 până la 22,0%. Majoritatea soiurilor şi hibrizilor (80%) posedă polen omogen
după grosime. Preventiv creşterii, după umflare, polenul devine sferic.
75
Viabilitatea polenului la majoritatea soiurilor de păr este foarte mare. Însă se observă o
variaţie esenţială a acestui indicator în funcţie de an. Acest fapt corelează cu condiţiile climatice
nefavorabile în anumiţi ani, care influenţează negativ calitatea polenului în perioada formării lui.
Astfel, în anul 1987 viabilitatea polenului la majoritatea soiurilor era mai redusă decât în anul 1990.
De exemplu, viabilitatea soiului Mellina în anul 1987 a constituit 9%, iar în anul 1990 – 18%. Un
tablou similar se conturează şi la soiul Williams, variind neesenţial pe ani (89% şi 96% respectiv).
Varieri nesemnificative s-au evidenţiat şi la hibrizii 6-7-7, 8-2-85, 8-20-32.
Valoarea medie a viabilităţii polenului în proba noastră a constituit 57.08±2.9%. Viabilitatea
mai mare de 60% au avut 75% din soiurile şi hibrizii studiaţi. Îndeosebi merită a fi evidenţiate
soiurile Bozdurgan, Williams, Porporata şi hibrizii 3-3-45, 2-9-8, 8-2-48, 8-13-99, 6-17-6, 11-9-10,
1-9-19, 4-6-35, 5-12-16, 5-16-13, 8-1-20, 8-1-25, 8-2-97, 8-2-100, 3-24-29, care posedă în fiecare
an viabilitate înaltă a polenului (> 80%).
Cea mai redusă viabilitate a polenului a fost observată la hibrizii 4-3-28, 4-3-30, 8-3-4, 8-3-
81 şi la soiurile Zolotaia şi Mellina.
Portaltoiul a exercitat o influenţă neesenţială asupra viabilităţii polenului în cercetările
noastre. De exemplu, la hibridul 8-20-32 (portaltoiul – păr franc) viabilitatea polenului a fost egală
cu 79%, iar altoit pe gutui – 72%, pe când la hibridul cu compatibilitatea redusă 8-2-74 acest
indicator a constituit, respectiv, 73% şi 29%.
În aspect ecologo-geografic cea mai mare amplitudă a devierii dimensiunilor şi viabilităţii
polenului a fost notată la soiurile de provenienţa moldovenească, fapt, ce în primul rând, se
determină prin diversitatea genotipică a probelor (tab. 3.24).
Cea mai redusă viabilitate a polenului s-a observat la grupele Italiană şi Ucraineană, cea mai
înaltă – la soiurile grupelor ecologo-geografice Vest europeană şi Caucaziană.
Analiza datelor experimentale a demonstrat :
- polenul soiurilor de păr studiate este alungit şi omogen după dimensiuni;
- majoritatea soiurilor posedă polen cu viabilitatea înaltă (mai mare de 60%);
- cel mai omogen polen cu viabilitate înaltă au avut soiurile Williams, Bozdurgan şi hibrizii 3-3-
45, 5-12-16, 5-5-60, 8-1-20, 8-3-78, 8-24-29.
3.3. Potenţialul productiv al soiurilor şi hibrizilor de păr şi calitatea fructelor
3.3.1. Precocitatea de rodire
Pentru cultura părului o importanţă deosebită are intrarea timpurie a soiurilor în rod.
Majoritatea soiurilor Pyrus communis L. se deosebesc prin perioada juvenilă lungă (8-10 şi mai
76
mulţi ani), care poate fi redusă prin altoirea pomilor pe portaltoi. Cele mai răspândite tipuri de
portaltoi sunt puieţii părului P.communis şi gutuiul, dar ambii au neajunsuri. Pomii pe portaltoi
franc au intrarea pe rod târzie (5-8 ani de la plantare) şi vigoare mare la majoritatea soiurilor. Pomii
altoiţi pe gutui intră pe rod timpuriu (3-5 ani de la plantare) şi au vigoare redusă. Însă, gutuiul, în
calitate de portaltoi pentru păr, are un neajuns considerabil - este incompatibil cu cele mai valoroase
soiuri (Williams, Beurre Bosc, Clapp’s Favourite etc.) şi suferă de cloroză pe unele tipuri de sol.
Din aceste considerente, în scopul selectării soiurilor cu intrarea timpurie pe rod, a fost
infiinţată microcultura de concurs cu 33 soiuri de păr cu perspective de extindere în producţie,
altoite pe portaltoi franc (tab. 2.2).
Cea mai timpurie intrare pe rod a fost observată la soiul italian Grata (al 3-lea an de la
plantare), care se deosebeşte prin vigoarea mică a pomilor, productivitatea înaltă, maturare târzie a
fructelor şi calităţi gustative bune. La al 4-lea an de la plantare au intrat pe rod soiurile Williams
Mellina şi hibridul 8-2-85. La al 5-lea an recolta economică înaltă au demonstrat soiurile Willard,
Colette, Recordistca Kostâka, Clapp’s Favourite şi hibrizii 3-12-18, 8-1-20, 8-3-4.
Aceste soiuri şi hibrizi, în perioada de studiu, au demonstrat un şir de alte caractere
valoroase şi pot fi utilizate atât pentru înfiinţarea livezilor intensive cât şi în scopuri de selecţie, ca
sursă genetică a caracterului intrării timpurii pe rod.
3.3.2. Productivitatea Cel mai valoros şi decisiv caracter pentru implementarea soiului în cultura industrială este
productivitatea lui. Productivitatea şi indicatorii calităţii sunt particularităţi biologice ale soiului,
deşi, în mare măsură, depind de factorii externi (condiţiile meteorologice, nivelul măsurilor
agrotehnice).
05
101520253035
0-10. 10-20. 20-30. 30-40. 40-50.productivitatea, kg/pom
număr
ul d
e so
iuri
1972 1974 1977
Fig.12. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după productivitate
77
Evaluând productivitatea soiurilor şi hibrizilor studiaţi în perioada de cercetare, este necesar
de remarcat variabilitatea esenţială a volumului recoltelor (fig. 12, anexa 13). Media productivităţii,
volumul producţiei soiurilor şi hibrizilor a alcătuit 20,6-23,6-22,6 kg/pom.
Productivitatea pomilor de păr variază esenţial în funcţie de particularităţile biologice ale
soiului şi condiţiile de valorificare. După cum reesă din datele tabelului 3.25 cea mai mare influenţă
asupra productivităţii are soiul şi condiţiile anuale, interacţiunea lor şi acţiunea sumară a acestor
factori. Cea mai influentă este interacţiunea factorilor, căreia îi revine de la 34% până la 39%.
Productivitatea soiului nu poate fi evaluată fără a ţine cont de condiţiile anuale. Deşi, în linii
generale, anii au acţiune neesenţială (0,3% – 1,5%) totuşi de raportul soi / an productivitatea
depinde în primul rând. Astfel în anii 1985 şi 1987 pomii soiurilor au fost mai productivi decât în
anii 1986 şi 1988.
Tabelul 3.25
Influenţa soiului, condiţiilor anuale şi a interacţiunii lor asupra productivităţii părului,
portaltoi – păr franc, a.1985-1988
Criteriul Fişer Sursa de variabilitate
Suma pătratelor,
SS
Gradele de libertate,
df
Pătratul mediu,
ms
Partea de acţiune a factorilor, 2η
Fcalc.
F0,05
Livada înfiinţată în a. 1972 Soi 50166,48 60 836,11 0,25 9,99 1,4 An 6924,53 3 2308,18 0,03 27,59 3,0 Soi/an 67739,80 180 376,33 0,34 4,50 1,2 Variante 126869,60 243 522,10 0,63 6,24 - Erori 74110,56 886 83,65 0,37 - - General 200980,20 1129 - - - - De menţionat productivitatea anuală înaltă a soiurilor Avrora, Clapp’s Favourite,
Orighinalinaia, Taiuşceaia letniaia şi a hibrizilor autohtoni: 3-12-18, 4-3-30, 4-15-28, 5-11-120, 5-
12-16, 8-2-97. În afară de aceasta, soiurile Beurre Bosc, Butirra di Roma, Victoria, Verna Parker şi
hibrizii 3-2-101, 3-3-45, 3-6-74, 6-19-11, 8-2-74, 8-3-57, 8-5-3 în trei ani din cei patru de cercetare
s-au distins prin productivitate înaltă. Productivitate moderată, iar în cei mai favorabili ani majoră
au avut soiurile Augustiparon, Aromată de Bistriţa, Williams, Vâstavocinaia, Hibridul Ro, Grata,
Douenne de Merode, Epine de Mas, Krasnodarskaia letniaia, Kirghizskaia osenniaia, Masleanaia,
Mellina, Napoca, Osenniaia Kostăka, Samarkandskaia crasaviţa, Solanca, 11-9-10, 11-9-11 şi
hibrizii autohtoni: 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-2-80, 3-6-9, 3-12-15, 4-6-35, 4-15-24, 5-16-80, 6-6-32,
6-13-1, 6-14-16, 6-14-57, 7-16-62, 8-2-48, 8-2-111, 8-2-120, 8-3-78, 8-3-81, 8-15-90. Cea mai mică
productivitate în perioada cercetărilor au manifestat soiurile Grand Champion, Esperens Göte,
hibridul 4-6-35.
78
Însă, după cum s-a menţionat anterior (cap. 3.1.1), soiurile şi hibrizii de păr diferă esenţial
după puterea de creştere. În baza soiurilor cu vigoarea de creştere mică în plantaţiile intensive se
poate obţine recoltă mai mare la o unitate de suprafaţă de livadă. Reieşind din aceasta, s-a calculat
productivitatea specifică la o unitate de volum al coroanei, la o unitate de suprafaţă a proiecţiei
coroanei şi la 10 cm2 de suprafaţa secţiunii trunchiului (tab. 3.26, anexa 16).
Tabelul 3.26
Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de fructificarea specifică pentru diverse condiţii ale anului,
portaltoi – păr franc, a.1985-1988
DL0,05 Cr. Fişer Sursa de variabilitate
Suma pătratelor,
SS
Gradele de libertate,
df
Diversita- tea,
2η pentru
compararea factorilor
comparativ cu media
Fcalc. F0,05
Livada înfiinţată în anul 1972 Fructificarea specifică la 1 m3 de volum al coroanei
Soi 857,80 60 0,33 0,09 0,06 11,1 1,7 An 74,42 3 0,03 0,09 0,06 19,3 3,8 Soi/an 569,35 180 0,22 1,46 1,02 2,5 1,4 Variante 1506,74 243 0,57 - - - - Erori 1131,29 881 0,43 - - - - General 2638,03 1124 1,00 - - - -
Fructificarea specifică la 1 m2 de suprafaţă a proiecţiei coroanei Soi 801,56 60 0,28 0,09 0,07 10,1 1,7 An 101,61 3 0,04 0,09 0,06 25,5 3,8 Soi/an 723,98 180 0,26 1,49 1,04 3,0 1,4 Variante 1648,31 243 0,59 - - - - Erori 1162,31 881 0,41 - - - - General 2810,65 1124 1,00 - - - -
Fructificarea specifică la 10 m2 de suprafaţa secţiunii trunchiului Soi 570,84 60 0,13 0,15 0,10 3,1 1,7 An 90,72 3 0,02 0,15 0,09 9,8 3,8 Soi/an 946,19 180 0,22 2,27 1,59 1,7 1,4 Variante 1601,49 243 0,37 - - - - Erori 2697,93 881 0,63 - - - - General 4299,42 1124 1,00 - - - -
Rezultatele cercetărilor au demonstrat, că cele mai productive sunt soiurile cu vigoarea de
creştere mică şi coroana compactă, cu volum redus. Din acestea sunt soiurile: din cele plantate în
anul 1972 – Verna, Grata, Butirra di Roma, Colette, din cele plantate în anul 1974 – Abbe Fetel,
Recordistca Kostăka, Williams, Duchesse d’Angouleme, Wilder, iar din anul 1977 – hibrizii 3-12-
18, 3-2-101, 3-3-45, 3-6-74, 3-16-8, 8-3-81, 8-2-120, 8-4-103.
79
3.3.3. Periodicitatea fructificării Pentru producere are importanţă nu doar productivitatea absolută înaltă, ci şi regularitatea
fructificării soiului din an în an (tab. 3.30). Are valoare determinarea atât a periodicităţii economice
(după media recoltei soiului în anii limitotrofi) cât şi a biologice (conform mediei recoltei anuale
pentru fiecare pom al soiului în parte reportate la suma producţiei).
S-a constatat, că în colecţia cercetată soiuri strict periodice, cu indicatorii mai mare de 75%,
nu sunt (fig. 13, anexa 13). Neregulat fructifică (indicatorii periodicităţii 40-75%) 22% de soiuri.
Prin cea mai mare periodicitate s-au distins soiurile Douenne de Merode, Mellina, Beurre
Hardenpont, Porporata, Socinaia şi hibrizii 3-6-9, 5-11-66, 6-7-7, 8-2-111, 3-2-80, 1-4-33, 8-2-74,
11-9-11. Totodată soiul Napoca şi hibrizii 4-11-40, 5-11-120, 6-4-60, 7-8-20, care posedă
periodicitate biologică înaltă şi economică medie, asigură recolte anuale permanente. Prin
productivitate mai stabilă (indicatorii periodicităţii fructificării constituie până la 10%) se disting
soiurile Melitopoliskaia, Clapp’s Favourite, Bozdurgan, Beurre Hardenpont, Verna, Orighinalinaia,
Stark Broi’s new pear, Colette, hibrizii – 1-9-33, 3-12-18, 7-8-20, 8-1-22, 8-13-58. Media
periodicităţii biologice a fructificării a constituit 31-39%, iar a celei economice – 27-31%.
0102030405060
0-40. 40-75.periodicitatea, %
număr
ul d
e so
iuri
1972 1974 1977
01020304050
0-40. 40-75.periodicitatea, %
număr
ul d
e so
iuri
b)
Fig. 13. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor de păr după periodicitate: a) economică, b) biologică
În grupele ecologo-geografice diferenţa între soiuri, în funcţie de periodicitatea fructificării,
nu este semnificativă (Fcalc.= 0,66 pentru periodicitatea biologică şi Fcalc.=0,83 pentru cea economică
F0,05 = 2,01).
3.3.4. Calitatea şi durata de păstrare a fructelor Pentru consumatori foarte important este aspectul exterior, care se referă la mărimea, forma,
şi culoarea fructului. Cele mai importante calităţi organoleptice ale perelor sunt: consistenţa pulpei,
suculenţa, gustul, lipsa celulelor sclereide.
a)
80
În funcţie de masa fructului, toate genotipurile studiate pot fi divizate în 4 grupe (fig.14).
Cea mai mare masă medie a fructelor au hibrizii autohtoni 2-7-12, 3-2-94, 3-16-8, 8-3-81, 8-3-100,
8-13-99 şi hibridul 11-9-10, obţinut la Staţiunea experimentală din Cabardino-Balcaria (Rusia), care
au fructe de cele mai mari dimensiuni (>225 g). Pentru producere, însă, prezintă interes deosebit
grupul de soiuri cu fructe mari şi supramijlocii (126-225 g). Deoarece majoritatea soiurilor
(tab.3.27) se referă anume la această grupă, noi dispunem de o posibilitate largă de alegere, inclusiv
toate cultivarele omologate, care servesc în calitate de martor. La fel, în această grupă intră soiurile
şi hibrizii, care se evidenţiază printr-un set de caractere valoroase – Butirra di Roma, Recordistca
Kostâka, Colette, Mellina, Wilder, Masleanaia, 3-2-101, 3-12-18, 8-2-97, 8-3-4, 8-5-3, 8-4-103.
Tabelul 3.27
Repartizarea soiurilor şi hibrizilor în funcţie de masa fructelor, a.1985-1988
Anul plantării 1972 1974 1977
Fructe cu
dimensiunile şi masa, g
Cantitatea soiurilor, buc.
Ponderea, %
Cantitatea soiurilor, buc.
Ponderea, %
Cantitatea soiurilor, buc.
Ponderea,%
mici, până la 50 - - - - - - submijlocie, 51-75 - - - - - - mijlocii, 76-125 8 13,1 1 3,4 - - supramijlocie, 126-175 41 67,2 18 62,1 27 50,0 mari, 176-225 12 19,7 10 34,5 21 38,9 foarte mari, peste 225 - - - - 6 11,1 Total 61 100 29 100 54 100
Cu toate că mărimea fructului este genetic determinată, ea, totuşi, depinde în mare măsură
de factorii externi. Cel mai favorabil a fost anul 1985, când în perioada de vegetaţie a căzut o
cantitate suficientă de precipitaţii, iar timpul a fost destul de cald. Toate acestea au contribuit la
formarea fructelor mari. În anii cu veri răcoroase (a. 1987), cât şi în acei cu veri extrem de
călduroase şi secetă pronunţată, mai ales în perioada maturării de recoltare (a. 1986), fructele, ca
regulă, rămân mai mici, masa medie a lor fiind între 175,4 – 186,1 – 212,7 g. Extrem de nefavorabil
a fost anul 1986, când masa medie a fructelor a fost numai de 134,3 – 137,0 – 156,5 g. La
supraîncărcarea pomilor masa medie a fructelor se reduce, fapt caracteristic mai ales pentru soiurile
Beurre Hardenpont, Stark Broi’s new pear şi hibrizii 3-3-45, 8-4-103. În cazul unei bune
compatibilităţi cu portaltoiul de gutui şi încărcarea medie a pomilor, fructele posedă dimensiuni mai
mari, spre exemplu, soiurile Vâstavocinaia, Recordistca Kostâka, hibrizii 3-2-101, 3-12-18, 3-16-8.
După forma fructului, soiurile şi hibrizii în studiu se împart în următoarele grupe: piriformă,
piriform-alungită, piriform-trunchiată, conică, ovoidă, sferică, sferic- turtită. Cea mai frecventă
forma a fructelor la păr este cele piriforme (31,9%), piriform-trunchiate (27,15) şi ovoide (20.1%).
81
Celelalte forme de fructe se întâlnesc mai rar: piriform-alungită – 6,3%, conică – 4,9%, sferică –
5,5%, sferic-turtită – 4,2%.
0
10
20
30
40
50
75-125 126-175 175-225 >225
masa fructelor, g
număr
ul d
e so
iuri
1972 1974 1977
Fig. 14. Distribuţia soiurilor şi hibrizilor de păr după masa fructelor
Printre soiurile şi hibrizii autohtoni predomină cele cu fructe piriforme (34%), piriform-
trunchiate (28,2%) şi ovoide (17,6%). Formă sferică şi sferic-turtită se întâlneşte la 12,9% din
soiuri. Cele mai puţine la număr, sunt soiurile cu forma fructelor piriform-alungită şi conică (câte
3,5%). În grupele de soiuri de selecţie românească şi asiatică predomină cele cu forma conică şi
ovoidă a fructelor. Cele mai multe soiuri obţinute în Crimeea posedă fructe piriforme, iar printre
cele din selecţia ucraineană prevalează genotipurile cu forma fructelor piriformă, piriform- alungită
şi piriform-trunchiată, în grupul soiurilor caucaziene majoritatea sunt cu fructe piriforme (33,3%),
piriform-alungite (33,0%) şi ovoide (25,0%). Două soiuri (Socinaia şi hibridul 11-9-10) au fructe cu
forma sferic-turtită. În grupul soiurilor vest-europene 75% au fructe piriforme, piriform- alungite,
piriform-trunchiate. În sortimentul omologat al Republicii Moldova 75% sunt soiurile cu fructe
piriforme, şi numai 25% - ovoide. Majoritatea soiurilor italiene au fructe piriform-alungite şi
ovoide, şi numai câte un reprezentant cu forma fructelor piriformă, piriform-trunchiată şi sferic-
turtită. Soiurile americane au fructe piriforme, piriform-trunchiate, ovoide şi conice în raport egal.
Majoritatea soiurilor de păr au suprafaţa fructelor netedă. Forma ondulată este caracteristică
pentru soiurile Beurre Hardenpont, Williams, Dr. Jules Guyot, Duchesse d’Angouleme, Totleben şi
hibriziii 1-9-33, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-29, 3-6-95, 3-12-18, 6-14-7, 6-19-11, 7-8-20, 8-3-78, 8-6-85, 8-
13-99, obţinuţi în rezultatul încrucişării soiurilor Olivier de Serres şi Williams, care se disting, de
asemenea, prin forma ondulată a fructelor.
Aspectul atrăgător al fructelor se determină prin culoarea lor. Fructele majorităţii soiurilor,
în epoca maturării de consum, au culoare galbenă. De culoare galbenă-verzuie, la maturare, sunt
fructele soiurilor Beurre Hardenpont, Grata, Mersedes, Patten, Fragrante, Masleanaia, Beurre
82
Giffard, Duchesse d’Angouleme, Parker, Totleben, Esperens Göte şi hibrizii 2-7-32, 4-3-28, 4-6-35,
8-2-97, 8-3-4. Prin culoarea gingaşă, galben-deschisă al fructelor se disting soiurile Epine de Mas,
Vâstavocinaia, Bozdurgan, Melitopoliskaia, Napoca şi hibrizii 1-4-33, 2-9-8, 3-6-29, 4-17-16, 5-16-
80, 6-14-16, 8-1-25, 8-2-63, 8-13-99, 8-15-87, 11-9-10.
Cele mai solicitate de cumpărători sunt soiurile cu culoarea acoperitoare a fructelor intensă.
Culoare acoperitoare roz-intensă au soiurile Avrora, Augustiparon, Aromată de Bistriţa, Beurre
d’Anjou, Patten, Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia letniaia, Masleanaia, Parker, Osenniaia
Kostâka, Samarkandscaia crasaviţa, Esperens Göte, Solanca, 11-9-10, iar din hibrizi – 5-5-60, 3-3-
45, 4-3-28, 8-4-103. În afară de aceasta la 32 soiuri (22,2%), în funcţie de condiţiile naturale şi de
iluminare, pe fructe se formează o culoare cu nuanţa roză sau oranj. În cazul unui timp posomorât,
ploios, aceasta se manifestă mai puţin, iar la fructele din interiorul coroanei, unde iluminarea este
insuficientă, lipseşte totalmente. Fructele, amplasate pe partea însorită a coroanei, se acoperă cu o
rumeneală intensă.
O parte semnificativă a soiurilor dispun de o nuanţă ruginie pe fruct, care la maturarea
deplină, le atribuie un aspect auriu. Complet ruginii sunt fructele soiurilor Beurre Bosc, Zolotaia,
Kozerog, Grand Champion, hibrizii 3-2-94, 4-3-30, 4-11-40, 6-2-17, 6-6-32, 8-1-25, 8-16-64, 8-3-4,
8-5-3, 8-27-36, majoritatea cărora provin de la soiurile Trioumph de Vienne şi Beurre Bosc. La 30
de soiuri (20,8%) fructele sunt pe jumătate şi complet ruginii. Printre ele sunt: Masleanaia,
Recordistca Kostâka, Wilder, Butirra di Roma, Hibridul Ro, Grata, Kirghizskaia osenniaia, Colette,
Bozdurgan, hibrizii 4-15-28, 5-16-13, 3-6-96, 3-12-15, 3-12-18, 3-16-8, 8-2-74, 8-1-22, 8-3-81, 8-
2-111. Prin culoare ruginie gingaşă, pală, uneori doar în jurul caliciului, se disting 50 de soiuri
(34,7%).
Astfel, partea majoritară a soiurilor (61,1%), într-o măsură sau alta, posedă culoare ruginie
al fructelor. Merită atenţie grupul ecologo-geografic autohton, în care 70,6% din soiuri sunt puţin
ruginii, întrucât în provenienţa celor mai multe selecţii sunt implicate soiurile Beurre Bosc şi
Trioumph de Vienne.
Fructele de păr se utilizează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru prelucrare.
Pentru cele mai bune soiuri de desert este caracteristică pulpa untoasă (Beurre Bosc, Williams,
Beurre Hardenpont, Beurre Giffard, Clapp’s Favourite). Astfel de pulpă posedă fructele a 49,3% de
soiuri. În această grupă, în afară de soiurile omologate, se includ, de asemenea, cele ce se
evidenţiază printr-un set de calităţi, cum ar fi soiurile Mellina, Butirra di Roma, Abbe Fetel, Colette,
Wilder, Recordistca Kostâka, Masleanaia, hibrizi 3-12-18, 3-12-15, 3-16-8, 4-3-30, 8-1-20, 8-1-25,
8-4-103, 8-3-4, 8-5-3, 8-2-97.
83
Suculenţa fructului influenţează în mod evident gustul lor. Conform datelor din literatura
tematică [71, 266], în fructele suculente se conţine mai mult zahăr, comparativ cu fructele cu pulpa
uscată. Majoritatea soiurilor studiate posedă fructe suculente. Pulpa friabilă puţin suculentă este
caracteristică pentru soiurile Orighinalinaia, Monshalard, Taiuşceaia letniaia, 11-9-11, hibrizii 1-4-
33, 4-10-47, 5-11-66, 8-1-22, 8-15-87, 8-21-43, 8-39-67.
Valoarea înaltă a perelor soiurilor de masă este asigurată, de regulă, de conţinutul înalt de
zaharuri şi aciditatea redusă. Din grupul de soiuri cu gust acru-dulciu fac parte Victoria, Osenniaia
Kostâka, hibrizii 3-16-8, 2-7-12, 5-5-60, 4-17-16, 6-7-7, 8-3-57. Grupul cu gustul fructelor dulce-
acidulat include cele mai bune soiuri de păr: Beurre Hardenpont, Beurre Bosc, Clapp’s Favourite,
Beurre Giffard. Dintre soiurile studiate, la această grupă se referă Abbe Fetel, Masleanaia, Kozerog,
Aromată de Bistriţa, Melitopoliskaia, Napoca, Recordistca Kostâka, Esperens Göte, Beurre
d’Anjou, Butirra di Roma, Grand Champion, Mellina, Solanca şi hibrizii 3-2-101, 3-6-29, 3-12-18,
4-3-30, 5-10-50, 5-5-60, 5-16-13, 7-16-62, 6-4-60, 8-1-25, 8-2-63, 8-2-85, 8-16-42, 8-3-78, 8-4-
103, 8-6-74.
Din grupul soiurilor cu pulpa dulce a fructelor fac parte: Orighinalinaia, Patten, Colette,
Fragrante, Bozdurgan, Avrora, Duchesse d’Angouleme, Moonglow pear, Monshalard, Parker,
Samarkandskaia crasaviţa, Taiuşceaia letniaia, Socinaia, Totleben, Prevoshodnaia, 11-9-4, 11-9-11,
hibrizii autohtoni 1-9-19, 1-9-33, 2-9-8, 3-2-94, 3-6-9, 3-6-95, 3-12-15, 4-6-35, 4-15-24, 5-7-11, 5-
10-18, 5-11-66, 5-11-120, 5-16-80, 6-6-32, 6-13-1, 6-14-78-1-22, 8-1-120, 8-2-48, 8-5-3, 8-7-107 şi
altele. Fructele dulci se întâlnesc mai frecvent la soiurile din grupele ecologo-geografice asiatică,
caucaziană, din Crimeea, gustul acriu predomină la soiurile de selecţie ucraineană. Gust tămâios
posedă fructele soiurilor Williams, Dr. Jules Guyot, Grata, Wilder, şi hibrizilor 6-17-6, 8-2-97.
Prezenţa gustului astringent al perelor este un caracter negativ. Majoritatea soiurilor şi
hibrizilor nu posedă fructe cu astfel de gust. Însă, în anii cu arşiţă puternică (1986), la unele soiuri,
de exemplu, Solanca şi hibridul 8-2-85, acest caracter se manifestă foarte puternic şi reduce
calitatea fructelor. Astringenţa este caracteristică soiului Porporata şi hibrizilor 3-6-74, 5-12-16, 6-
19-11, 8-3-81, 8-13-98.
Negativ influenţează gustul fructelor prezenţa granulaţiei (celulelor sclereide). În sortimentul
de păr studiat granulaţia este caracteristică soiurilor Parker, Porporata, 11-9-4 şi hibrizilor autohtoni
3-2-94, 3-6-29, 4-17-16, 5-5-60, 5-12-16, 6-13-1, 6-14-57, 7-8-20, 8-2-74, 8-2-85, 8-3-81, 8-16-40.
La alţi hibrizi se manifestă în măsură mai mică în jurul lojilor seminale.
Calitatea organoleptică a fructelor este unul dintre caracterele de bază, după care se aleg
soiurile. Au fost apreciate prin degustare cu nota mai mică de 4,2 soiurile Avrora, Marguerite
Marillat, Socinaia 11-9-10, 11-9-11, hibrizii 3-3-45, 4-3-28, 4-10-47, 5-11-66, 5-12-16, 6-4-60, 6-
84
19-12, 8-15-87, 8-27-36, 8-39-67. La celelalte soiuri şi hibrizi nota mijlocie a degustării este de 4,2-
4,5 puncte.
Dintre hibrizii grupului ecologo-geografic autohton cu calitatea fructelor înaltă se
evidenţiază genotipurile, la provenienţa cărora au participat Trioumph de Vienne şi Beurre Bosc.
În funcţie de complexul de indicatorii ai calităţii fructelor, sunt evidenţiate soiurile cu nota
de degustare mai mare de 4,5 – Vâstavocinaia, Bozdurgan, Abbe Fetel, Dr, Jules Guyot, Kozerog,
Masleanaia, Clapp’s Favourite, Beurre d’Anjou, Beurre Bosc, Beurre Hardenpont, Butirra di Roma,
Williams, Jeanne d’Arc, Mellina, Colette, Solanca, Melitopoliskaia, Recordistca Kostâka, Esperens
Göte, Wilder, precum şi hibrizii 1-9-19, 1-9-33, 2-9-8, 3-2-94, 3-2-101, 3-6-95, 3-12-15, 3-12-18,
4-3-30, 4-6-35, 4-15-24, 4-15-28, 5-16-80, 7-16-62, 8-1-25, 8-2-63, 8-2-74, 8-2-97, 8-2-111, 8-3-4,
8-3-78, 8-4-103, 8-5-3, 8-6-85, 8-13-99, 8-15-90, 8-24-99.
Compoziţia chimică a fructelor Perele reprezintă un produs de desert, fapt asigurat prin particularităţile componenţei lor
chimice. Valorile gustative sunt determinate de raportul zaharurilor, acizilor, substanţelor tanoide,
aromatice şi a vitaminelor.
Analiza dispersională a datelor, privind conţinutul componenţilor chimici ai fructelor în
funcţie de termenii de maturare, n-a evidenţiat diferenţe semnificative între soiuri. Totodată fructele
grupului de soiuri cu termenul de maturare în lunile de vară se caracterizează prin conţinutul înalt
de substanţe uscate şi mai scăzut de zaharuri (atât a monozaharidelor, cât şi suma) în raport cu
soiurile, ce au maturarea fructelor în lunile de toamnă-iarnă (tab.3.28).
Tabelul 3.28
Conţinutul biochimic a perelor în funcţie de termenul de maturare, a. 1985-1988
Zaharuri, % Perioada de maturare
Substanţe uscate, % mono suma
Aciditatea, % Vitamina C, mg%
Substanţe tanoide, mg%
de vară 16,16 8,79 10,88 0,32 6,66 46,39
de toamnă timpuriu
18,01 8,92 11,46 0,27 5,97 50,94
de toamnă 18,18 9,20 11,83 0,40 6,84 46,12
de toamnă-iarnă
19,45 10,76 13,43 0,32 6,95 39,25
În funcţie de conţinutul substanţelor uscate, printre selecţii se evidenţiază hibrizii 3-12-15,
3-16-8, 8-2-74, 8-3-78 (20,5-25,0%) (anexa 17). Conţinut înalt de substanţe uscate posedă fructele
soiurilor cu termenul de maturare în toamnă (Osenniaia Kostâka şi hibridul 3-3-45).
85
Cele mai bune soiuri de desert posedă fructe cu conţinut redus de acizi şi înalt de zaharuri.
Zaharurile sunt reprezentate prin monozaharide şi zaharoză cu predominarea primelor. Conform
sumei de zaharuri se evidenţiază soiurile Recordistka Kostâka (13,59%), Mellina (13,18%),
Vâstavocinaia (13,02%) şi hibrizii 3-12-18 (13,84%), 3-12-15 (14,77%), 8-2-74 (14,54%), 8-3-78
(14,15%), 3-16-8 (13,51%), 8-5-3 (13,02%), 8-1-22 (13,02%), 8-11-41 (13,02%). Cel mai mare
procent de monozaharide conţine soiul Mellina (11,52%) şi hibridul 3-12-18 (11,98%). În grupul de
soiuri cu perioada de maturare a fructelor vara se evidenţiază soiul Recordistca Kostâka, perele
căruia conţin cel mai înalt procent de zaharuri, inclusiv monozaharide şi hibridul 8-3-78 - timpuriu
de toamnă. Cel mai mare procent de zaharuri, inclusiv de zaharoză (5,04%), posedă hibridul 3-12-
15, iar cel mai redus – soiurile Krasnodarskaia letniaia, Victoria, Osenniaia Kostâka, hibridul 3-3-
45.
Pentru păr este caracteristică aciditatea scăzută, care nu depăşeşte valoarea de 1,0 %.
Aciditatea soiurilor studiate variază de la 0,16% (Victoria) până la 0,95% (3-16-8). Cu toate că
aciditatea fructelor soiului Victoria este scăzută, ele posedă gust dulce-acidulat, fapt asigurat prin
conţinutul redus de zaharuri. Cea mai armonioasă îmbinare a zaharurilor şi acizilor este
caracteristică soiurilor Beurre Giffard, Clapp’s Favourite, Recordistca Kostâka, Napoca, hibrizilor
8-3-4, 3-12-18.
Cel mai mare conţinut de vitamina C în fructele de păr s-a notat la soiul Samarkandskaia
crasaviţa (10,65 mg%). Restul soiurilor conţineau de la 3,27 mg% (Victoria) până la 9,77mg%
(Mellina). Conform indicatorului în cauză se disting, de asemenea, hibrizii 8-5-3, (8,36 mg%), 8-3-
4 (8,98 mg%), 3-12-18 (7,3 mg%), 8-2-74 (7,3 mg%) şi soiul Clapp’s Favourite (7,44mg%).
Conform conţinutului de substanţe tanoide şi colorante se evidenţiază hibrizii 3-16-8 (102
mg%), 6-14-7 (93 mg%) şi soiul Samarkandscaia crasaviţa (85 mg%). S-a relevat, de asemenea, că
componenţa biochimică a fructelor variază esenţial în funcţie de condiţiile meteorologice. În anii cu
veri răcoroase şi ploioase, mai ales cu o lună până la maturarea de recoltare, în fructe se acumulează
mai puţine substanţe uscate şi mai mulţi acizi, iar pe vreme uscată şi foarte caldă conţinutul
substanţelor uscate se măreşte, paralel cu zaharurile, substanţele tanoide şi colorante concomitent cu
reducerea conţinutului de acizi.
Durata de păstrare a fructelor Păstrarea perelor în stare proaspătă o perioadă cât mai îndelungată, cu pierderi neesenţiale
este un lucru foarte important, deoarece produsele prelucrării lor nu dispun de calităţile preţioase ale
fructelor proaspete. Păstrarea fructelor în depozite speciale, cu instalaţii frigorifice, permite
86
prelungirea perioadei de consum a lor, fapt extrem de important pentru fructele uşor alterabile, cum
sunt perele.
Condiţiile pedoclimatice favorabile din Moldova permit cultivarea celor mai preţioase soiuri
de desert din selecţiea mondială, cu termenul maturării fructelor în perioada de toamnă-iarnă. La
păstrarea în frigidere, fructele unor soiuri îşi menţin calităţile preţioase până la recolta nouă.
Spre regret în sortimentul omolodat, până ce nu sunt în deajuns soiuri potrivite pentru
păstrarea îndelungată, apte să-şi restabilească calităţile sale de desert după scoaterea de la păstrare.
Spre exemplu, fructele soiului Beurre Bosc, după scoaterea de la păstrare nu-şi restabilesc
onctuozitatea.
Cea mai lungă perioadă de păstrare fructelor, fără pierderi esenţiale în greutate, a fost
observată la hibrizii 3-12-18, 4-15-28 (180 ± 10 zile) (tab. 3.29). Cea mai scurtă perioadă de
păstrare a fructelor (95 zile) este caracteristică pentru hibrizii 3-16-8, 6-11-5, 8-2-97 şi 8-4-103.
Tabelul 3.29
Păstrarea soiurilor de păr în perioada 1985-1988
Soiul
Durata păstrării, zile
Coeficientul de variabilitate V, %
Pierderile, %
Beurre Hardenpont 131±8 22,3 2,74±0,30 Beurre d’Anjou 155±5 17,1 5,15±0,44 Beurre Bosc 104±9 25,4 4,53±0,58 Hibrid Ro 155±5 27,5 1,81±0,25 Epine de Mas 155±5 36,0 1,50±0,27 Mellina 125±4 44,1 3,46±0,76 Mersedes 125±4 30,5 3,22±0,49 Fragrante 125±4 35,2 3,15±0,55 1-4-33 155±5 35,6 3,71±0,66 3-2-80 131±8 32,5 3,16±0,51 3-12-18 189±4 37,8 3,53±0,57 3-16-8 95±4 44,7 5,87±1,31 4-3-30 163±9 18,2 5,73±0,52 4-10-47 155±5 28,7 3,27±0,47 4-15-28 180±10 26,3 5,32±0,99 5-12-16 155±5 25,3 2,95±0,37 5-16-13 155±5 10,0 4,24±0,21 6-11-5 95±4 21,5 4,02±0,43 6-14-57 131±8 41,3 3,22±0,66 6-19-11 155±5 43,5 2,27±0,49 8-2-97 95±4 29,6 5,16±0,76 8-3-57 125±4 47,0 5,49±1,29 8-4-103 95±4 24,7 7,25±0,89
87
Calitatea fructelor pentru păstrare se formează încă în livadă şi, în mare măsură, depinde de
condiţiile meteorologice, îndeosebi, în perioada cu o lună înainte de recoltare. Varierea cantitativă a
deşeurilor la păstrarea fructelor soiurilor de păr, în funcţie de condiţiile anuale, a constituit de la
10,0% (5-16-13) pînă la 47% (8-3-57). Pentru hibridul 8-3-57 este caracteristică putrezirea pulpei.
Perioada caldă şi fără precipitaţii înaintea recoltării fructelor, în anul 1985, a contribuit la păstrarea
mai îndelungată (94-186 zile) şi la reducerea pierderilor în timpul păstrării. Cel mai mare procent de
deşeuri (putregai şi pierderea naturală a greutăţii) a fost observat în anul 1987, când înainte de
recoltare a fost vreme ploioasă şi răcoroasă. Pe fructele soiurilor Mellina, Beurre Hardenpont şi
hibriziilor 6-14-57, 8-4-103, 6-19-11, 6-11-5, în procesul păstrării (1986), s-a notat apariţia
bronzului.
Un factor decisiv pentru păstrarea calitativă a fructelor este soiul. Cele mai mari pierderi la
păstrare suportă fructele soiurilor Epine de Mas, Beurre Hardenpont, Hibridul Ro, Mersedes,
Fragrante, şi hibrizilor 5-12-16, 6-19-11, 3-2-80 8-4-103, 4-3-30, 3-16-8.
Analiza organoleptică a permis evidenţierea soiurilor cu gustul perfect al fructelor după
păstrare: Beurre Hardenpont, Beurre d’Anjou, Mellina, hibrizii 4-3-30, 8-4-103, 3-12-18. Fructele
soiului Beurre Bosc şi hibrizilor 4-3-28, 6-19-11 nu-şi restabilesc onctuozitatea fructelor după
păstrare.
În baza celor menţionate, se pot face următoarele concluzii:
1. calitatea fructelor, în mare măsură, depinde de condiţiile meteorologice ale anului;
2. din sortimentul de păr studiat, după set de caractere calitative, se evidenţiază soiurile Beurre
Giffard, Clapp’s Favourite, Recordistca Kostâka, Butirra di Roma, hibrizii 3-12-18, 8-3-4 şi 8-
4-103;
3. hibrizii 3-12-18, 8-4-103 şi soiurile Recordistka Kostâka şi Butirra di Roma, de asemenea, se
evidenţiază şi după productivitate;
4. durata păstrării fructelor este determinată de particularităţile soiului, însă, în mare măsură,
depinde de condiţiile meteorologice, nivelul agrotehnicii aplicate, perioada colectării fructelor;
5. cea mai îndelungată perioadă de păstrare a fructelor s-a constatat la hibrizii 3-12-18, 4-15-28;
6. conform calităţilor gustative a fructelor după păstrare se evidenţiază soiurile Beurre
Hardenpont, Beurre d’Anjou, Mellina şi hibrizii 4-3-28, 6-19-11.
3.4. Rezistenţa la principalele boli şi dăunători În condiţiile când se aplică substanţe din ce în ce mai toxice şi periculoase pentru om, rolul
soiurilor rezistente la dăunători şi boli a crescut considerabil. Combaterea bolilor plantelor nu poate
88
fi redusă doar la stropirea cu diverse fungicide, metoda principală este evidenţierea şi crearea a noi
soiuri şi forme stabile [73].
Cele mai mari daune părului provoacă bolile: arsura bacteriană [Erwinia amylovora
(Burril)], rapănul părului [Venturia pirina (Bref.) Aderh.], pătarea albă [Septoria piricola Desm.],
pătarea brună [Entosporium maculatum Lev.], cu stadiul ascomicet [Fabraea maculata (Lev.) Atk.].
Dăunătorii principali sunt puricele melifer al părului (Psylla piri L.), viespea perelor (Hoplocampa
brevis Klug.), viermele fructelor de Est (Grapholietha molesta Busck.), viermele fructelor de măr
(Laspeyresia pomionella L.), viermele fructelor de păr (Laspeyresia pyrivora Danil.).
Condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea bolilor părului au fost în anul 1989, când
majoritatea precipitaţiilor atmosferice (66% sau 338,1 mm) au căzut în perioada de vară-toamnă.
Rapănul provoacă daune mari părului în majoritatea raioanelor de cultivare a lui. Afectarea
cea mai puternică a părului de rapăn s-a observat în anul 1989 mai ales la soiurile Parker,
Alexandrovca, Cahur, Hececiuri, Taiuşceaia letniaia. Aceste soiuri aveau afectate frunzele şi
fructele (3 puncte). Afecţiuni neesenţiale (până la un punct) s-au notat la soiurile Jeanne d’Arc,
Duchesse d’Angouleme, Krasnodarskaia letniaia, Zolotaia, hibrizii 8-2-74, 4-10-47. Majoritate
soiurilor şi hibrizilor cercetate n-au fost atacate de rapăn.
Pătarea albă a frunzelor în perioada cercetărilor a atacat 35% din soiuri şi hibrizi. Gradul
maxim de afectare a constituit 2 puncte. Mai puternic au fost afectate soiurile Bozdurgan, Clapp’s
Favourite, Napoca, Orighinalinaia, Porporata şi hibrizii 5-5-60, 5-16-13, 6-13-1, 7-16-62, 8-1-20, 8-
3-4, 8-5-3; mai puţin - soiurile Abbe Fetel, Beurre Bosc, Verna, Victoria, Williams, Grand
Champion, Djioma, Duchesse d’Angouleme, Kozerog, Colette, Kirghizskaia Osenniaia, Epine de
Mas, Esperens Göte, Masleanaia, Melitopoliskaia, Mellina, Monshalard, Moonglow pear, Parker,
Socinaia, Solanca şi hibrizii 1-9-19, 1-9-33, 4-15-24, 5-7-11, 8-1-22, 8-2-85, 8-2-97, 8-2-100, 8-7-
107, 8-13-58, 8-13-98, 8-15-90, 8-27-36, 11-9-4. De pătarea albă a frunzelor n-au fost afectate soiul
Recordistca Kostâka şi hibrizii 3-12-18, 3-2-101, 8-4-103.
Pătarea brună a frunzelor se manifestă sub formă de pete brune care la o afectare puternică
acoperă toată suprafaţa frunzei. Cea mai puternică afectare a soiurilor de păr de această boală s-a
produs în anul 1989 (fig. 15). În alţi ani boala respectivă nu s-a manifestat, a fost observată numai la
soiurile Grata, Jeanne d’Arc şi hibrizii 6-19-12, 4-15-28, 5-7-11, 5-10-50, 8-1-22. Gradul maxim de
afectare (3 puncte), în anul 1989, l-au avut hibrizii 6-12-19 şi 8-7-107. Cu 2 puncte au fost afectate
11 soiuri (19%) şi hibrizi (27%) de păr, inclusiv cu 1-2 puncte – soiurile-martor Williams şi Beurre
Bosc (tab. 3.30).
Este necesar de evidenţiat soiul Recordistca Kostâka, care pe parcursul perioadei de
cercetare s-a evidenţiat printr-un aparat foliar sănătos.
89
0102030405060708090
100
>0.1. 0,1-1. 1,1-2. 2,1-3.
gradul afectării, puncte
număr
ul d
e so
iuri
Fig. 15. Distribuţia soiurilor şi hibrizilor de păr după gradul
de afectare de pătarea brună
Tabelul 3.30
Afectarea soiurilor şi hibrizilor de păr de către pătarea brună
Entomosporium maculata (Lev.) în anul 1989
Gradul afectării, puncte
Soiurile şi hibrizii
0,1-1,0
Abbe Fetel, Beurre Bosc, Beurre d’Anjou, Verna, Victoria, Duchesse d’Angouleme, Kozerog, Marguerite, Marrilat, Moonglow pear, Napoca, Parker, Taiuşceaia letniaia, 4-10-47, 5-10-50, 6-14-16, 7-16-62, 8-3-57, 8-27-36
1,1-2,0
Clapp’s Favourite, Butirra di Roma, Grata, Grand Champion, Hibrid Ro, Jeanne d’Arc, Mersedes, Mellina, Fragrante, Totleben, 1-9-19, 1-9-33, 4-15-24, 4-6-35, 5-5-60, 5-7-11, 5-10-50, 5-11-120, 5-12-16, 5-16-13, 6-2-17, 6-4-60, 6-19-11, 8-1-22, 8-1-25, 8-2-63, 8-2-85, 8-13-58, 8-15-90, 8-16-42, 8-18-25, 8-24-29
2,1-3,0 6-12-19, 8-7-107
Arsurile de frunze la pomii unor soiuri de păr se observă în zilele foarte calde de iulie şi
începutul lunii august, când temperatura aerului se ridică mai sus de 30°C, iar umiditatea coboară
mai jos de 50%, pe parcursul a câtorva zile. Л.П.Симиренко [209] a urmărit necroza frunzelor la
Beurre Diell în Crimeea, considerând drept cauză a acesteia receptivitatea lor deosebită la arşiţă şi
vântul de est fierbinte. El a numit acest fenomen „arsură”. În Japonia această boală este numită
arsura neparazitară [43]. A.Morettini [29], А.С.Туз (228) consideră drept pricina a afectării
frunzelor neglijarea regimului de apă – transpirarea intensivă, determinată de temperaturi şi radiaţie
sporite.
90
0
10
20
30
40
50
60
70
0,1-1. 1,1-2. 2,1-3. 3,1-4. 4,1-5.gradul afectării, puncte
număr
ul d
e so
iuri
Fig. 16. Distribuirea soiurilor şi hibrizilor după gradul
afectării de arsura hidrotemică
Afectarea puternică a pomilor s-a notat şi în condiţiile zonei centrale a Republicii Moldova
(fig. 16, 17). La unele soiuri şi hibrizi, în anii cu temperaturi mai sus de 30°C (în anul 1986
temperatura maximă a aerului a atins valorile de 34,3°C, umiditatea relativă a aerului – 50%, iar în
unele zile – 35%), s-a observat înnegrirea frunzelor, uscarea lor şi desfrunzire prematură a pomilor.
Tabelul 3.31
Arsurile de frunze la soiurile şi hibrizii de păr în anul 1986
Gradul afectării, puncte
Soiuri şi hibrizi
0,1-1,0
Hibrid Ro, Epine de Mas, Orighinalinaia, Djioma, Grand Champion, Williams, Solanca, Colette, Aromată de Bistriţa, Abbe Fetel, Avrora, Beurre Giffard, Douenne de Merode, Dr. Jules Guyot, Melitopoliskaia, Krasnodarskaia letniaia, Parker Recordistca Kostâka, Samarcandscaia crasaviţa, Socinaia, Totleben, 1-4-13, 1-4-33, 1-9-19, 3-2-80, 3-2-94, 3-6-34, 3-6-95, 3-12-18, 3-16-8, 4-30-30, 4-17-16, 5-5-60, 5-10-18, 5-10-50, 5-11-66, 5-12-16, 5-16-13, 5-16-80, 6-4-46, 6-17-6, 8-1-20, 8-2-48, 8-2-97, 8-2-111, 8-3-78, 8-3-100, 8-6-85, 8-7-107, 8-13-58, 8-13-99, 8-15-90, 8-16-64, 8-18-25, 8-21-43, 8-24-29, 8-39-67, 11-9-11,
1,1-2,0
Verna, Jeanne d’Arc, Victoria, Beurre Bosc, Patten, Augustiparon, Porporata, Kozerog, Moonglow pear, Taiuşceaia letniaia, Zolotaia, Clapp’s Favourite, 2-7-12, 3-2-101, 4-3-28, 5-7-11, 6-6-32, 6-7-7, 6-14-7, 6-14-16, 6-19-12, 8-16-42, 8-2-100, 8-3-57, 8-5-3, 8-20-32, 8-27-36,
2,1-3,0 Beurre d’Anjou, Kirghizskaia osenniaia, Beurre Hardenpont, 1-9-33, 3-6-74, 5-11-120, 6-12-17, 8-1-2, 8-2-63, 8-2-85.
3,1-4,0 4-6-35, 4-11-40, 6-13-1, 6-19-11, 8-15-87, 8-13-98, 4,0 şi mai mult 6-4-60
91
Fig. 17. Arsura hidrotemică la hibridul 4-11-40
92
Deosebit de puternic au fost afectate frunzele la hibrizii 4-11-40, (4 puncte), 6-4-60 (4,5
puncte), 8-13-98 (3,4 puncte), 8-15-87 (3,2 puncte) (tab.3.31).
Căderea prematură a frunzelor la pomi, cauzată de arsura hidrotermică, a contribuit la
maturizarea insuficientă a lăstarilor, pregătirea nesatisfăcătoare în vederea iernării şi la afectarea lor
de către gerurile de iarnă.
Arsura bacteriană este cea mai periculoasă maladie a părului în condiţiile Republicii
Moldova şi este provocată de bacteria Erwinia amylowora (Burril.). În ultimul timp, această
maladie a apărut în livezile noastre. Semnele ei s-au manifestat la păr, începând cu anul 1993 la
soiurile Clapp’s Favourite, Zolotaia, Jeanne d’Arc, Colette şi hibrizii: 1-9-19, 5-16-13, 7-8-20, 8-2-
100, 8-13-98, 8-15-90. La soiurile Patten, Parker şi Moonglow nu s-a observat atac de către arsura
bacteriană.
Conform datelor din literatura de specialitate, arsura bacteriană este mai accentuată la
soiurile cu înflorirea repetată a pomilor: Esperens Göte, Clapp’s Favourite şi Mersedes precum şi la
hibrizii 3-12-15, 8-2-100.
Viespea fructelor de păr este cea mai periculoasă dintre dăunători în condiţiile noastre,
care în anul 1989 practic a distrus complet recolta de pere la toate soiurile. Primăvara timpurie a
provocat începutul devreme a vegetaţiei şi a dezvoltării rapide a dăunătorului. Lipsa stropirilor în
perioada separării bobocilor, când are loc depunerea ouălor de către viespe, a devenit o cauză a
molipsirii tuturor soiurilor şi hibrizilor. Gradul mediu de afectare în anul 1989 a constituit 4,4-4,6-
3,8 puncte. În sortimentul studiat 71 de soiuri (50%) complet au pierdut recolta, iar 34 de soiuri cu
gradul afectării 4,0 puncte au rămas cu câteva fructe la pom. În această grupă se includ soiurile-
martori Beurre Hardenpont, Beurre Bosc, Williams, Vâstavocinaia, Beurre Giffard, Clapp’s
Favourite. În măsură mai mică (2-3 puncte) au fost afectate soiurile Augustiparon, Beurre d’Anjou,
Butirra di Roma, Grand Champion, Grata, Duchesse d`Angouleme, Masleanaia, Monshalard,
Recordistca Kostâka, Solanca, hibrizii – 3-2-101, 3-6-74, 6-2-17, 8-1-25, 8-2-100, 8-2-120, 8-3-81,
8-3-100, 8-16-64, 11-9-11, care au avut o recoltă mică (1-2 puncte). Mai puţin au fost afectaţi
hibrizii 3-3-45, 6-14-57, care au avut recoltă normală.
În anul 1990 gradul mediu al afectării de către viespea fructelor de păr a constituit deja 1,70-
1,75-2,50. Cel mai mult (4-5 puncte) au fost afectate 29 soiuri şi hibrizi (20,1%). Jumătate din
soiurile studiate n-au fost afectate de viespe şi s-au ales cu afecţiuni neesenţiale care n-au provocat
daune economice recoltei de fructe. Printre ele au fost şi soiurile-martor Beurre Hardenpont, Beurre
Bosc, Williams precum şi soiul Recordistca Kostâka care se distinge printr-un set de calităţi.
Puricele melifer prezintă un mare pericol pentru livezile de păr. Frunzele afectate de el cad,
iar fructele devin mai mărunte, deformate, se înrăutăţeşte gustul lor. Pe secreţiile lipicioase ale
93
nimfelor, ce se alimentează, apare ciuperca de funigină (Fumago vagans), acoperind cu un strat
compact negru fructele, frunzele şi lăstari. Înmulţirea în masă a puricelui melifer al părului este
asigurată de vara foarte caldă şi uscată. În cazul unor ploi abundente larvele se spală de pe pomi,
fapt, prin care se limitează dezvoltarea lor. Primăvara devreme, când temperatura medie zilnică
atinge valoarea de 10°C, femelele depun ouă în 30-45 zile şi în această perioadă, cu un interval de
5-6 zile, depun circa 400-900 ouă. La început ouăle se depun sub formă de lănţişor la bazele
mugurilor şi în cimele scoarţei ramurilor de rod, mai târziu – pe pedunculul mugurilor floriferi,
precum şi pe părţile de jos şi de sus ale frunzelor [75]. Cel mai puternic soiurile de păr au fost
afectate în anul 1990 (gradul mediu 2,6-2,1-2,4). Cele mai afectate soiuri (4 puncte) au fost Hibridul
Ro şi Mellina, dintre hibrizi - 1-9-33, 3-16-8, 4-15-28, 5-11-66, 5-12-16, 6-14-7, 6-14-57, 6-17-6, 8-
1-20, 8-1-20, 8-1-25, 8-3-4, 8-2-111, 8-3-100, 8-16-64, 8-18-25. Soiuri neafectate de puricele
melifer al perelor, practic, n-au fost determinate. În măsură mai mică (1 punct) au fost afectate
soiurile Jeanne d’Arc, Orighinalinaia, Osenniaia Kostâka, Socinaia, hibrizii 11-9-10 şi hibrizii
autohtoni 1-9-19, 2-7-32, 3-3-45, 3-6-74, 4-6-35, 6-4-60, 8-3-81.
Viermele fructelor (de măr, de păr, de est) este cel mai răspândit dăunător al culturilor
pomicole, inclusiv al părului. Cercetările noastre au demonstrat, că în perioada anilor 1985-1990
soiurile de păr au fost afectate de toate 3 tipuri de viermi. Cel mai răspândit este viermele mărului
(Laspeyresia pomonella L.).
Viermele mărului afectează mai mult soiurile de vară şi toamnă. Un procent mare de
afecţiuni, provocate de viermele mărului, care se alimentează cu seminţele fructelor maturate la
momentul apariţiei larvelor, s-au depistat la soiurile de vară Augustiparon, Aromată de Bistriţa,
Butirra di Roma, Victoria, Moonglow pear, Monshalard, Melitopoliskaia, Clapp’s Favourite,
Prevoshodnaia, Orighinalinaia, Williams, precum şi hibrizii 1-4-13, 1-4-33, 6-6-32, 8-1-20, 8-1-25,
8-2-63, 8-2-85, 8-3-4, 8-3-78, 8-5-3.
Analiza dispersională demonstrează autentic diferenţa semnificativă a gradului de afectare a
soiurilor de păr, în funcţie de termenele de maturare (tab. 3.32).
Tabelul 3.32
Rezultatele analizei datelor despre afectarea soiurilor de păr de către
viermele fructelor, în funcţie de termenile de maturare, a. 1985-1990
Criteriul Fişer Sursa de variabilitate
Suma pătratelor,
SS
Gradele de libertate, df
Diversitatea, 2η Fcalc. F0.05
Varianta 543,84 2 0,84 235,09 3,1 Erori 104,62 143 General 647,86 143
94
Partea de acţiune a factorului „termenul de maturare” a constituit 84%. Influenţa factorului
în cauză este semnificativă şi constituie minim 70% şi maxim 98% din influenţa totală a factorilor.
Gradul mediu al afectării de către viermele fructelor a constituit 2,37 puncte, variind între valorile
2,78 pentru soiurile de vară şi 1,93 pentru cele de toamnă. Afectarea soiurilor de iarnă de către
viermele mărului a constituit 0-1 puncte, a celor de toamnă-iarnă – 1-3 puncte.
Păduchele verde al mărului (Aphis pomi Deg.) afectează frunzele şi lăstarii, stopând
creşterea lor, frunzele se răsucesc şi pier. Cea mai amplă răspândire a păduchelui verde s-a
manifestat în anul 1989. Gradul mediu de afectare a soiurilor şi hibrizilor studiaţi a constituit 1,50-
1,67. Gradul maxim al afectărilor - 3 puncte. Cele mai afectate au fost soiurile Bosdurgan, Verna,
Dr. Jules Guyot, Clapp’s Favourite şi hibrizii 1-9-33, 3-2-94, 5-10-80, 6-4-60, 6-6-32, 7-16-62, 8-2-
63, 8-2-85, 8-16-64, 8-24-29. Celelalte soiuri au fost afectate nu mai mult de 2 puncte.
Păianjenul părului (Eriophyes pyri Pgst.) a afectat unele soiuri, cu formarea gogoşilor de
ristic rotunde, cu diametrul maxim de 3 mm, netede; a gogoşilor de ristic cu aspect de trombocite, la
început de culoare verde-deschisă, mai târziu de culoare cafenie-închisă, cu o gaură de intrare,
situată mai frecvent în partea de jos a frunzei. Mai puternic sunt afectate frunzele şi mugurii din
partea de jos şi mijlocie, mai aproape de trunchi, ale coroanei. În anii de cercetare, 1985-1990, de
către păianjenul părului au fost afectate 69 de soiuri şi hibrizii autohtoni. Cea mai mare răspândire a
păianjenului părului s-a observat în anul 1989, când unele soiuri aveau afecţiuni de până la 3-4
puncte(Verna, Fragrante, 4-15-24, 5-10-50, 8-2-74, 8-6-85, 3-2-94). În restul anilor afectarea
maximă n-a depăşit 1-2 puncte.
Din cele menţionate urmează :
1. Cea mai mare daună soiurilor de păr în condiţiile zonei pomicole centrale ale Moldovei o
provoacă vătămătorii, care în anii extremali pot distruge totalmente recolta şi reduce calităţile
marfare şi gustative.
2. Printre maladiile părului cea mai periculoasă este arsura bacteriană (Erwinia amylovora Burril.),
care provoacă pierea în masă a pomilor.
95
EVALUAREA ECONOMICĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR
DE PĂR DE PERSPECTIVĂ
Valoarea economică a perelor diferitor soiuri este determinată în cea mai mare măsură de
particularităţile şi caracterele sale (culoarea, consistenţa, suculenţa, gustul, aroma), de compoziţia
chimică şi valoarea energetică a lor. Calculul eficacităţii economice a soiurilor şi hibrizilor de păr s-
a efectuat în baza datelor, obţinute în livada sectorului experimental al I.C.P pentru cele mai
productive 32 soiuri, altoite pe portaltoi franc şi 18 soiuri, altoite pe gutui. Analiza datelor din
tabelul 4.1 demonstrează, că pomii soiurilor Verna, Krasnodarskaia letneaia, Orighinalinaia, Butirra
di Roma, Recordistca Kostâka şi hibrizilor 3-2-101, 3-3-45, 3-12-18, 8-2-97 pe portaltoi păr franc
au fost mai productive, iar pe portaltoi de gutui se evidenţiază soiul Orighinalinaia şi hibridul 8-4-
103. Cheltuielile de muncă pentru ingrijirea pomilor soiurilor Beurre Hardenpont în livada infiinţată
în a. 1977 (31,4/26,3 om-oră/t), Vâstavocinaia (30,7/23,7 om-oră/t) şi hibrizilor 3-12-18 (32,1/20,9
om-oră/t), 3-3-45 (34,1/22,0 om-oră/t), pe portaltoi de gutui sunt mai mari decât cele pe portaltoiul
păr franc. Profitul şi preţul de cost au fost mai mari pe portaltoiul păr franc (tab. 4.1). Excepţie fac
hibrizii 8-4-103 (25,6/26,2 om-oră/t), 3-16-8 (31,1/29,8 om-oră/t), cheltuielile de munca pentru
ingrijirea pomilor a cărora în funcţie de portaltoi nu diferă esenţial. Profitul (610,9/770,4 lei/t) şi
rentabilitatea de producţie (68,7/105,6%) a hibridului 8-4-103 mai inalte pe portaltoi gutui.
Tabelul 4.1
Evaluarea economică a soiurilor şi hibrizilor de păr (1985-1989)
Soiul, forma
Distanţa de plantare,
m
Producţia medie,
t/ha
Cheltuieli de muncă, om-oră/t
Preţ de cost, lei/t
Profit, lei/t
Rentabilitatea de producţie,
% 1 2 3 4 5 6 7
Anul înfiinţării livezii – 1972 Tipul de portaltoi – părul franc
Beurre Hardenpont 5x5 8,5 32,0 1309,5 190,5 14,6 Verna 5x3,5 15,7 23,2 725,6 773,4 106,5 Mellina 5x3,5 12,9 25,4 879,8 620,3 70,5 Grata 5x3,5 12,4 26,0 907,4 592,6 65,3 Butirra di Roma 5x3,5 13,6 25,8 749,3 750,8 100,2 Djioma 5x3,5 8,8 31,3 1302,1 198,0 15,2 8-2-97 5x5 15,4 23,4 727,4 762,6 103,4 Colette 5x4 9,8 29,4 1142,6 357,4 31,3 Williams 5x4 11,1 27,5 1012,7 487,3 48,1
Tipul de portaltoi – gutui Beurre Hardenpont 4x3 14,1 31,4 1025,4 474,6 46,3 Orighinalinaia 4x3 17,2 28,3 846,7 653,3 77,1 8-3-4 4x3 12,6 33,5 1143,6 356,6 31,2
96
Continuarea tabelului 4.1
1 2 3 4 5 6 7 Anul înfiinţării livezii –1974
Tipul de portaltoi – părul franc Abbe Fetel 5x3,5 10,2 28,8 1100,6 399,4 36,3 Krasnodarscaia letniaia 5x3,5 17,1 22,3 669,9 830,3 123,9 Recordistca Kostâka 5x4 14,9 23,6 751,9 740,8 98,5 Stark broi’s new pear 5x4 8,5 32,0 1309,5 190,7 14,6 Wilder 5x4 12,5 25,8 902,8 597,2 66,1 Williams 5x4 9,2 30,5 1214,8 287,1 23,5 Duchesse d’Angouleme 5x4 11,8 26,6 954,6 545,4 57,2
Tipul de portaltoi – gutui Masleanaia 4x3 10,8 36,8 1328,4 171,8 12,9
Anul înfiinţării livezii – 1977 Tipul de portaltoi – părul franc
Beurre Hardenpont 5x5 12,1 26,3 929,6 570,4 61,4 3-12-18 5x4 20,2 20,9 571,3 928,7 162,6 3-2-101 5x4 18,0 21,9 637,1 862,9 135,4 4-3-28 5x4 12,3 26,1 917,1 582,9 63,6 Vâstavocinaia 5x4 15,0 23,7 757,9 742,1 97,9 8-16-64 5x4 12,7 25,6 889,3 610,9 68,7 3-3-45 5x3,5 17,7 22,0 648,2 851,8 131,4 8-2-120 5x54 10,7 28,0 1046,8 453,2 43,3 2-9-8 5x4 12,5 25,8 902,8 597,2 66,1 8-4-103 5x4 12,7 25,6 889,3 610,9 68,7 3-16-8 5x5 8,9 31,1 1251,9 248,1 19,8 6-13-1 5x5 9,4 30,1 1187,1 312,9 26,4 Clapp’s Favourite 5x4 19,5 21,2 590,6 909,4 154,0 Aromată de Bistriţa 5x4 12,5 25,8 902,8 597,2 66,1
Tipul de portaltoi – gutui Beurre Hardenpont 4x3 14,1 31,4 1025,4 474,6 46,3 3-12-18 4x3 13,6 32,1 1061,8 437,4 41,3 Vâstavocinaia 4x3 14,7 30,7 981,2 518,8 52,9 3-3-45 4x3 12,2 34,1 1179,8 320,3 27,1 8-4-103 4x3 20,1 26,2 729,6 770,4 105,6 3-16-8 4x3 15,5 29,8 935,8 564,2 60,3
Conform indicatorilor economici se evidenţiază soiurile Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia
letneaia, Verna, Vâstavocinaia şi hibrizii 3-12-18, 3-2-101, 3-3-45, 8-2-97, altoiţi pe portaltoi franc,
precum şi hibridul 8-4-103 altoit pe gutui. Cultivarea soiurilor şi a hibrizilor, altoiţi pe portaltoi
franc, cum sunt Grata, 8-2-85 şi pe gutui, cum ar fi Verna, Butirra di Roma, 3-2-101, 8-16-64, 8-2-
120, 3-6-29, 6-13-1 este nerentabilă ca şi pentru alte soiuri, care nu sunt prezentate în tabelul 4.1.
(Beurre d’Anjou, Grand Champion, Esperens Göte, Colette, Kozerog, Mersedes, Monshalard,
Totleben, 1-9-19, 3-6-95, 4-3-98, 4-6-35, 5-10-50, 5-12-16, 5-16-13, 5-16-80, 6-14-16, 6-7-7, 6-14-
97
7, 6-17-6, 6-4-46, 8-15-87, 8-16-42, 8-24-29, 8-39-67, 8-18-25, 8-6-85, 7-16-62, 7-8-20). Restul
soiurilor, conform indicatorilor economici, se plasează pe o poziţie intermediară între cele mai
eficiente (Napoca, Osenniaia Kostâka, Beurre Bosc, Beurre Hardenpont,Wilder, Mellina, 4-3-28, 8-
16-64, 2-9-8 etc.) şi cele nerentabile.
Indicatorii economici principali, în funcţie de soi, variază în limite esenţiale. Concomitent,
productivitatea, profitul şi rentabilitatea de producţie la soiurile şi hibrizii, altoiţi pe portaltoi franc,
este mai mare, iar volumul de muncă şi preţul de cost la producerea unei unităţi de produs este mai
mic, comparativ cu soiurile şi hibrizii, altoiţi pe gutui. Excepţie fac hibrizii 8-4-103, 3-16-8.
Conform indicatorilor economici se evidenţiază soiurile Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia
letneaia, Verna, Vâstavocinaia, Butirra di Roma, Recordistca Kostâka şi hibrizii 3-12-18, 3-3-45, 8-
2-97 altoiţi pe portaltoi franc, precum şi hibridul 8-4-103 altoit pe gutui.
98
CARACTERISTICA SUCCINTĂ A SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR NOI Hibridul 3-2-101 este obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Trioumph de Vienne x
Olivier de Serres de către X. Ch. Duşutin la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură din
Republica Moldova. Pomul posedă putere de creştere medie, este bine ramificat. Ramurile pornesc
de la tulpină sub unghi apropiat de cel drept. Excitabilitatea mugurilor este înaltă şi capacitatea de
formare a lăstarilor este bună. Compatibiltatea cu portaltoiul gutui este bună. Intrarea pe rod la al 5-
lea an de la plantare. Înfloreşte în termeni medii, anual, moderat. Fructifică abundent, tipul de
fructificare - standard.
Fructele sunt mijlociu de mari (168 g), de formă sferică, uniforme, cu suprafaţa netedă.
Culoarea de bază la maturarea de recoltare este verde-deschisă, iar în perioada maturării de consum
– galbenă-deschisă. Culoarea acoperitoare reprezintă o plasă ruginie slab pronunţată pe 1/3 din
fructe. Fructul, în întregime, este acoperit cu puncte mărunte cafenii. Pieliţa este de grosime medie.
Pulpa este albă, suculentă, untoasă. Gustul este plăcut, dulce-acidulat.
Maturarea de colectare are loc în decada a treia a lunii septembrie. În condiţii obişnuite
maturarea de consum începe peste 20-30 zile. Productivitatea 18 t/ha, rentabilitatea 135,6%.
Hibridul 3-12-18 este obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Trioumph de Vienne x
Olivier de Serres de către X.Ch.Duşutin la Institulul de Cercetări pentru Pomicultură din Republica
Moldova. Pomul posedă putere medie de creştere, coroană piramidală răsfirată, cu desime mijlocie.
Ramurile sunt amplasate sub un unghi apropiat de cel drept. Excitabilitatea mugurilor este înaltă,
capacitatea de formare a lăstarilor - bună. Compatibil cu portaltoiul de gutui. Rezistenţa la iernare
este bună. Înfloreşte în termene mijlocii, anual, abundent. Intră pe rod la anii 5-6 de la plantare
sporind rapid productivitatea. Fructifică abundent şi regulat, tipul de ructificare – standard.
Fructele sunt supramijlocii (greutatea medie 185 g, maximă – 312 g), mijlociu de uniforme,
piriform-trunchiate. Suprafaţa este glabră, asperitară. Culoarea de bază la maturarea de recoltare
este verde, în perioada de consum – verzui-galbenă. Culoarea acoperitoare – sub formă de pete
ruginii pe jumătate de fruct. Fructul este acoperit cu puncte subcuticulare de dimensiuni mijlocii,
amplasate sub pieliţă. Pulpa este albă, suculentă, untoasă. Gustul este dulce-acidulat, plăcut.
Maturarea de colectare se începe în a treia decadă a lunii septembrie. În condiţii normale
fructele se păstrează 30-40 zile, în camere frigorifice – până în aprilie, fără a-şi pierde calităţile
gustative. Transportabilitatea este bună. Productivitatea - 20,2 t/ha, rentabilitatea - 162,6 %. Soiurile
polenizatoare – Beurre Bosc, Williams, 8-4-103.
Hibridul 8-4-103 este obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Comtesse de Paris x
Doyenne d’hiver de către X.Ch.Duşutin la Institulul de Cercetări pentru Pomicultură din Republica
99
Moldova. Pomul posedă putere de creştere mare, se dezvoltă repede, are coroana piramidală
răsfirată, foarte deasă, care necesită rărire. Ramurile pornesc de la tulpină sub un unghi apropiat de
cel drept. Compatibilitatea cu portaltoiul de gutui şi rezistenţa la iernare sunt bune. Excitabilitatea
mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor sunt înalte. Înfloreşte în termeni mijlocii. Fructifică
regulat, tipul fructificării – standard.
Fructele posedă dimensiuni mijlocii (masa medie – 180 g, maximă – 288 g), sunt ovoide, de
formă corectă. Suprafaţa fructului este netedă. Culoarea de bază în procesul maturării de recoltare
este verde, cea acoperitoare, pe cea mai mare parte a fructului - brun-roşietică. Fructul este acoperit
cu puncte subcuticulare, mărunte şi mijlocii, amplasate sub pieliţa. Pieliţa este de grosime mijlocie,
cu densitatea medie. Pulpa este albă-gălbuie, suculentă, fină, untoasă, cu gust dulce-acidulat plăcut.
După forma fructului şi culoare se apropie de soiul Clapp’s Favourite. Maturarea de recoltare se
desfăşoară la sfârşitul lunii august – prima decadă a lunii septembrie.
În condiţii obişnuite se păstrează 30 de zile, în camera frigorifică – până în decembrie.
Productivitatea pe portaltoiul gutui – 20,1 t/ha, rentabilitatea 105,6 %. Soiurile polenizatoare –
Clapp’s Favourite, Williams, 8-5-3.
Recordistca Kostâka a fost obţinut de P.P.Kostâk la staţiunea experimentală din
Cabardino-Balcaria. Pomul posedă putere de creştere medie, coroană piramidală, cu desime medie.
Ramurile pornesc de la tulpină sub un unghi drept. Nu este compatibil cu portaltoiul gutui.
Excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor sunt medii. Înfloreşte târziu, anual,
moderat. Fructificăanual, moderat, tipul fructificării - spur. Este comparativ rezistent la boli.
Fructele sunt de mărime mijlocie,uniforme (170 g), piriforme. Culoarea de bază în
momentul recoltării este verde, cea acoperitoare – ruginie până la jumătate de fruct. În perioada
maturării de consum fructul devine galben, acoperit cu o plasă aurie, ruginie. Pulpa fructului este
gălbuie, suculentă, untoasă, fără granulaţii. Gustul este dulce, plăcut. Soiul este destinat pentru
desert. Maturarea de recoltare decurge în a treia decadă a lunii august. În condiţii obişnuite se coace
complet în 15-20 zile.
Maturarea de consum are loc la finele lunii august – mijlocul lunii septembrie.
Productivitatea - 15 t/ha, rentabilitatea - 99,8%. Soiurile polenizatoare – Starkrimson, Beurre
Hardenpont.
Butirra di Roma – este un soi italian, obţinut de A.Pirovano în rezultatul încrucişării
soiurilor Coscia x Williams în anul 1957. Pomul este de vigoare medie, cu coroana piramidală,
îngustă. Intră pe rod la al 5-lea an de la plantare. Excitabilitatea mugurilor este bună, iar capacitatea
100
Fig. 18. Fructele hibrizilor 3-2-101 (sus) şi 8-4-103 (jos)
101
Fig. 19. Fructele soiurilor Recordistca Kostâka (sus) şi Butirra di Roma (jos)
102
de formare a lăstarilor slabă. Compatibilitatea cu gutuiul este insuficientă. Înfloreşte timpuriu.
Fructifică abundent şi anual, tipul fructificării –spur.
Fructele depăşesc dimensiunile mijlocii (masa medie – 181,5 g), sunt alungit-piriforme, cu
pedunculul fixat oblic, mijlociu de uniforme. Culoarea de bază în perioada recoltării este verde, în
timpul maturării de consum – gălbuie-verde, cu o rumeneală pală uşoară şi plasă ruginie. Pulpa este
gălbuie, foarte suculentă, untoasă, cu gust de desert, cu îmbinarea armonioasă a zahărului şi
acidului.
Maturarea de recoltare începe în decada a treia a lunii august, de consum – în prima jumătate
a lunii septembrie. Productivitatea - 13,6 t/ha, rentabilitatea - 99,9%. Soiurile polenizatoare –
Noiabriscaia, Vâstavocinaia, Zorica.
Grata – este un soi italian, obţinut în rezultatul încrucişării soiurilor Nain Vert x Coscia.
Pomul are vigoare slabă cu coroană piramidală, deasă. Intră pe rod la al 3-lea an de la plantare,
sporind rapid productivitatea. Ramurile sunt amplasate sub un unghi apropiat de cel drept.
Excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor sunt înalte. Incompatibil cu gutuiul.
Înfloreşte în termenii medii, anual, abundent. Fructifică abundent, tipul fructificării – standard.
Productivitatea regulată, înaltă.
Fructele posedă dimensiuni mijlocii (masa medie 165 g), sunt de formă ovoidă, un pic
tuberoase. Pieliţa este aspră, groasă. Culoarea de bază în perioada colectării este verde, cea
acoperitoare – ruginie pe partea majoră a fructului. Culoarea în perioada de consum este galbenă-
verzuie. Pulpa este de culoare crem, suculentă, puţin crocantă, untoasă, cu un gust dulce-acidulat,
tămâios.
Maturarea de recoltare este târzie – prima decadă a lunii octombrie, în condiţii obişnuite se
păstrează 30-40 zile. Transportabilitatea fructelor este bună. Productivitatea - 11,4 t/ha.
103
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE
Dezgroparea rădăcinelor în direcţia orizontală a demonstrat, că la pomi altoiţi pe portaltoi
franc ele depăşesc cu mult proiecţia coroanei. Pe măsura îndepartării de la trunchi, rădăcinile
pătrund treptat în straturi mai adânci, ramificându-se şi totodată micşorându-se în grosime. Deosebit
de bine se ramifică rădăcinele pomilor în straturile luto-nisipoase.
În plantaţia cu 138 soiuri au fost determinate înalţimea pomilor, diametrul coroanei, diametrul
trunchiului, volumul coroanei, suprafaţa proiecţiei coroanei, suprafaţa secţiunii trunchiului, forma
naturală a coroanei, excitabilitatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor.
Printre soiurile şi hibrizii în studiu prevalează cele cu puterea de creştere moderată (înălţimea
pomului 3-4 m). Variabilitatea înălţimii pomului în cadrul soiului, la unele soiuri studiate, nu
depăşeşte 10% . După înălţimea pomului, cele mai omogene sunt soiurile Hibrid Ro, Porporata,
Maslianaia, Stark broi’s new pear, Beurre Hardenpont şi hibrizii 3-12-15, 5-7-11, 5-11-120, 6-4-46,
6-6-32, 6-13-1, 8-1-25, 8-2-97, 8-39-67, la care coeficientul de variaţie V nu depăşeşte 5%. Acestea
sunt, în fond, soiurile viguroase. Cea mai înaltă variabilitate a demonstrat grupa de soiuri cu
vigoarea de creştere redusă: Mellina, Totleben, Esperens Göte, Grand Champion şi hibrizii 4-10-47,
8-16-42. Coeficientul de variaţie la această grupă de soiuri şi hibrizi depăşeşte 20%.
Diametrul coroanei la soiurile şi hibrizii în studiu variază în limitele 2,2 (hibridul 8-2-25) -
5,7 m (soiul Victoria). Majoritatea soiurilor în cercetare (circa 80%) sunt reprezentate prin pomi cu
diametrul mai mic de 4m, din care 23% sunt soiuri cu coroana compactă şi diametrul coroanei mai
mic de 3 m.
Majoritatea soiurilor şi hibrizilor studiaţi la distanţa de plantare de 6 x 4 m, nu formează un
frunziş continuu, din care motiv nu sunt apte să-şi realizeze din plin potenţialul productiv. În
condiţiile pomiculturii intensive cele mai solicitate sunt soiurile cu volumul coroanei mic,
avantajoase din punct de vedere tehnologic. Printre ele sunt soiurile Abbe Fetel, Kozerog,
Marguerite Marillat, Samarkandskaia krasaviţa, Grata, Djioma, Mellina. Preţioşi sunt şi hibrizii
autohtoni, îndeosebi 3-3-45 şi 8-2-85.
Sub aspect ecologo-geografic grupele ucraineană şi caucaziană se caracterizează cu cea mai
mare pondere a soiurilor cu vigoarea de creştere mare. Soiurile cu vigoare mică fac parte din grupa
italiană. Diversitatea grupelor ecologo-geografice după puterea de creştere constituie 11-25%.
Forma naturală a coroanei, excitabilitateatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor şi
tipul fructificării, de asemenea, sunt caractere specifice ale soiului. Soiurile şi hibrizii în cercetare
posedă mai multe tipuri de formă a coroanei. Prevalează pentru toate grupele ecologo-geografice
104
forme de coroană: piramidală, invers-piramidală, rotungită. Puţine soiuri posedă coroana de formă
ovală (Maslianaia, Stark broi’s new pear), răsfirată (Victoria) şi pletoasă (Beurre Giffard).
Determinarea desimii coroanei a demonstrat că cca jumătate din soiurile şi hibrizii în
cercetare formează coroane îndesite. Acest fapt se datorează unei bune excitabilităţi a mugurilor şi a
capacităţii sporite de formare a lăstarilor. Doar 9% din soiurile cercetate au coroane rare.
Capacitatea de formare a lăstarilor la majoritatea soiurilor de păr, odată cu intrarea pe rod,
este înaltă şi a constituit 53-69% la vârsta pomilor de 8 ani. Pe măsura îmbătrânirii pomilor,
capacitatea de formare a lăstarilor se reduce, la vârsta de 14 ani ea a constituit numai 5-6% în
funcţie de soi.
În experienţele noastre excitabilitatea medie a constituit 80,9±1,98% (coeficientul de variaţie
V = 9,9%; precizia experienţei P = 1,2). La vârsta de 10 ani excitabilitatea mugurilor este medie –
73,5±1,99 %(V = 8,8%; P = 1,3), iar la vârsta de 15 ani ea constituie 88,9±2,44 %(V = 6,3; P = 1,3).
Majoritatea soiurilor şi hibrizilor, posedă tipul spur de fructificare. La soiurile cu fructificare
standard, de asemenea, predomină pintenii.
Soiurile cercetate diferă semnificativ după rezistenţa la condiţiile iernării. Pentru producere şi
ameliorare prezintă interes soiurile Melitopoliskaia, Stark broi’s new pear, Orighinalinaia, Esperens
Göte, Solanca şi hibrizii 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-12-15, 3-12-18, 4-15-28, 5-7-11, 5-10-18, 5-16-
13, 5-16-80, 6-7-7, 7-8-20, 8-3-100, 8-4-103.
Pentru păr în Republica Moldova sunt periculoase nu atât minimele absolute ale
temperaturilor de iarnă, cât durata lor de acţiune şi dezgheţurile îndelungate, care reduc rezistenţa la
iernare. Cele mai periculoase şi distrugătoare dintre afecţiunile de iarnă sunt arsurile solare ale
trunchiului şi ramurilor de schelet.
Cel mai timpuriu încep vegetaţia soiurile Porporata, Esperens Göte şi hibrizii 8-2-120, 8-20-
32, 5-16-13, 8-16-64. Ponderea soiurilor cu dezmuguritul târziu a constituit 18%.
Succesiunea dezmuguritului în grupele de soiurile şi hibrizii studiaţi poate fi dereglată de
condiţiile climaterice. În funcţie de condiţiile naturale şi particularităţile biologice, această fază nu
s-a desfăşurat în fiecare an în ordine strictă. Însă, soiurile din grupele cu dezmugurirea timpurie,
medie şi tardivă, au fost aceleaşi, păstrând în general succesiunea.
Durata înfloritului, la soiurile de păr, constituie, în mediu, 8 zile. Însă, în funcţie de condiţiile
climaterice, şi, în primul rând, de regimul de temperaturi, această perioadă, uneori, se reduce până
la 5 zile (1987), altă dată se prelungeşte până la 9-12 zile (1989, 1990). Cea mai esenţială influienţă
asupra termenelor de înflorire o exercită suma temperaturilor efective mai mari de +50C în perioada
interfazică. Pentru începutul înfloritului acest indicator are valoarea de 130,06±4,8°C.
105
În condiţiile Republicii Moldova, maturarea fructelor la soiurile de vară începe în a doua
jumătate a lunii iulie. Cea mai mare grupă o constituie soiurile cu perioada de maturizare de
toamnă. Această grupă include soiurile, care se evidenţiază după setul de caractere valoroase. În
afară de aceasta, o parte din soiuri pot fi referite la cele timpurii de toamnă (august – septembrie).
Cea mai mică grupă o constituie soiurile cu perioada de maturizare de iarnă. Din această grupă fac
parte Beurre d’Anjou, Jeanne d’Arc, Djioma, 4-15-24, 2-7-12. Diferenţa între termenele de
maturare a fructelor la soiurile studiate, în funcţie de condiţiile anului, a constituit 9-13 zile.
Durata perioadei interfazice „înfloritul – maturarea fructelor” a soiurilor de păr constituie 69-
119 zile pentru soiurile de vară, -120 – 156 zile – pentru cele de toamnă şi 157-165 zile – pentru
soiurile cu perioada de maturare în iarnă. În Moldova, unde durata perioadei fără îngheţuri
constituie, în mediu, 190 zile, sunt condiţii suficient de favorabile pentru încheierea cu succes a
vegetaţiei. La păr în anii de efectuare a observărilor durata perioadei fără îngheţuri a variat de la 215
până la 240 zile.
Polenul soiurilor de păr studiate este alungit după forma şi omogen după dimensiuni.
Majoritatea soiurilor posedă polen cu viabilitatea înaltă (mai mare de 60%). Cel mai omogen polen
cu viabilitate înaltă au avut soiurile Williams, Bozdurgan şi hibrizii 3-3-45, 5-12-16, 5-5-60, 8-1-20,
8-3-78, 8-24-29.
În microcultura de concurs de tip intensiv cu 33 soiuri de păr cu perspective de extindere în
producţie, altoite pe portaltoi franc, cea mai timpurie intrare pe rod a fost observată la soiul italian
Grata (al 3-lea an de la plantare), care se deosebeşte prin vigoarea mică a pomilor, productivitatea
înaltă, maturare târzie a fructelor şi calităţi gustative bune. La al 4-lea an de la plantare au intrat pe
rod soiurile Williams Mellina şi hibridul 8-2-85. La al 5-lea an recoltă economică înaltă s-a
înregistrat la soiurile Willard, Colette, Recordistca Kostâka, Clapp’s Favourite şi hibrizii 3-12-18,
8-1-20, 8-3-4.
Productivitatea pomilor de păr variază esenţial în funcţie de particularităţile biologice ale
soiului şi condiţiile climatice anuale. Cea mai influentă este interacţiunea factorilor soi/ condiţiile
anuale, căreia îi revine de la 34% până la 39% pentru diverşi ani de plantare. Productivitatea soiului
în linii generale, diferă neesenţial pe ani, totuşi de raportul soi / an depinde în primul rând.
Productivitatea anuală înaltă au demonstrat soiurile, Clapp’s Favourite, Orighinalinaia,
Butirra di Roma Beurre Bosc, Victoria, Verna, Parker şi hibrizii autohtoni: 3-12-18, 3-2-101, 3-3-
45, 3-6-74, 4-3-30, 4-15-28, 8-2-97, 8-2-74, 8-5-3.
Productivitatea specifică la o unitate de volum al coroanei, la o unitate de suprafaţă a
proiecţiei coroanei şi la 10 cm2 de suprafaţa secţiunii trunchiului a demonstrat, că mai productive
sunt soiurile cu vigoarea de creştere mică şi coroana compactă, cu volum redus.
106
Periodicitatea biologică a fructificării, în mediu la probă, a constituit 31-39%, iar cea
economică – 27-31%.
Cele mai frecvente forme a fructelor la hibrizii şi soiurile de păr sunt piriforme (31,9%),
piriform-trunchiate (27,15) şi ovoide (20.1%). Celelalte forme de fructe se întâlnesc mai rar:
piriform-alungită – 6,3%, conică – 4,9%, sferică – 5,5%, sferic-turtită – 4,2% soiuri şi hibrizi.
Majoritatea soiurilor de păr au suprafaţa fructelor netedă. Forma ondulată este caracteristică
pentru soiurile Beurre Hardenpont, Williams, Dr. Jules Guyot, Duchesse d’Angouleme, Totleben şi
hibriziii 1-9-33, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-29, 3-6-95, 3-12-18, 6-14-7, 6-19-11, 7-8-20, 8-3-78, 8-6-85, 8-
13-99. Partea majoritară a soiurilor (61,1%), într-o măsură sau alta, posedă culoare ruginie a
fructelor. Merită atenţie grupul ecologo-geografic autohton, în care 70,6% din soiuri sunt puţin
ruginii. Pentru cele mai bune soiuri de desert este caracteristică pulpa untoasă. În experimentul
noastru astfel de pulpă posedă fructele a 49,3% de soiuri. Majoritatea soiurilor studiate posedă
fructe suculente.
Cea mai lungă perioadă de păstrare a fructelor, fără pierderi esenţiale a greutăţii lor, a fost
notată la hibrizii 3-12-18, 4-15-28 (180 ± 10 zile). Cea mai scurtă perioadă de păstrare a fructelor
(95 zile) este caracteristică pentru hibrizii 3-16-8, 6-11-5, 8-2-97 şi 8-4-103.
Printre maladiile părului cea mai periculoasă este arsura bacteriană (Erwinia amylovora
Burril.), care provoacă pieirea în masă a pomilor. Soiurile Patten, Parker şi Moonglow prezintă
interes deosebit ca surse parentale în ameliorarea de cauză.
Productivitatea, profitul şi rentabilitatea producţiei la soiurile şi hibrizii, altoiţi pe portaltoi
franc, este mai mare, iar volumul de muncă şi preţul de cost la producerea unei unităţi este mai mic,
comparativ cu soiurile şi hibrizii, altoiţi pe gutui. Conform indicilor economici se evidenţiază
soiurile Clapp’s Favourite, Krasnodarskaia letneaia, Verna, Vâstavocinaia şi hibrizii 3-12-18, 3-2-
101, 3-3-45 altoiţi pe portaltoi franc, precum şi hibridul 8-4-103 altoit pe gutui.
107
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
1. Condiţiile pedoclimatice ale Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea părului.
Epoca defăşurării fazelor de vegetaţie şi fructificare variază în funcţie de particularităţile
biologice ale soiului şi condiţiile mediului.
2. Arhitectonica sistemului radicular, la pomii de păr, în mare măsură depinde de portaltoi.
Zona răspândirii radicinilor la pomii, altoiţi pe portaltoi păr franc, depăşeşte diametrul
proiecţiei coroanei, iar la pomii altoiţi pe portaltoi gutui ea se află în limita acesteia.
3. Diversitatea grupelor ecologo-geografice după caracterele de creştere a pomilor nu este
înaltă, variind în limite 11% pentru înălţimea pomului şi 25% - diametrul coroanei. Mai
diverse sunt însuşi soiurile în fiecare grup înregistrând 55% pentru înălţimea pomului şi
90% - volumul coroanei pomilor. Soiuri cu vigoare mică de creştere sunt: Abbe Fetel,
Kozerog, Marguerite Marillat, Samarkandskaia crasaviţa, Grata, Djioma, Mellina, hibrizii:
3-3-45, 8-2-85. Creştere moderată posedă soiurile Recordistca Kostâka, Willard, hibrizii 3-
12-18, 8-3-4, 8-5-3, 8-4-103. Soiurile de selecţie ucraineană şi caucaziană au vigoare mare
de creştere a pomilor pe ambii portaltoi. Vigoare mică posedă soiurile din Italia. În general,
puterea de creştere a pomilor de păr se reduce pe portaltoiul de gutui.
4. Soiurile şi hibrizii de păr se deosebesc după forma, desimea coroanei, capacitatea de
lăstărire, excitabilitatea mugurilor, tipul de fructificare. Formaţiunile de rod la pomii tineri
sunt ţepuşele, nuieluşele şi mlădiţele. În decursul anilor de creştere, dezvoltare şi
îmbătrânire a pomilor sporeşte cantitatea burselor şi a vetrelor de rod.
5. Rezistenţa la temperaturile joase de iarnă a grupelor ecologico-geografice de soiuri şi
hibrizilor de păr este diferită. Cele mai rezistente s-au adeverit soiurile din Ucraina, iar cele
mai atacate din Crimeea şi Europa de Vest. Grad înalt de adaptare la condiţiile de iernare din
centrul ţării au manifestat soiurile Melitopoliskaia, Orighinalinaia, Stark broi’s new pear,
Solanca, şi hibrizii: 1-4-13, 2-7-32, 2-9-8, 3-12-15, 4-15-28, 5-7-11, 5-10-18, 5-16-13, 5-16-
80, 6-7-7, 7-8-20, 8-3-100, 8-4-103.
6. Conform epocii de vegetaţie şi fructificare soiurile de păr în grupele ecologico-geografice
sunt variate. Epocile fazelor fenologice oscilează în funcţie de soi şi condiţii. Partea de
acţiune a soiurilor poate alcătui 14-24%, iar a condiţiilor anilor 57% - 72%. Succesiunea
soiurilor în desfăşurarea fenofazelor în general se păstrează.
7. Productivitatea soiurilor şi hibrizilor de păr se află sub controlul genotipului (18 – 33%) şi
interacţiunii soi/condiţiile anului (22 – 39%). Cele mai multe soiuri şi hibrizi posedă
productivitate anuală şi înaltă. Timpuriu intră pe rod Grata, Williams, Mellina, 8-2-85. Mai
108
productive în raport cu volumul coroanei sunt soiurile şi hibrizi de păr cu putere de creştere
mică, coroana compactă şi volumul ei redus: Verna, Butirra di Roma, Colette, Abbe Fetel,
Williams, Recordistca Kostâka, Wilder şi hibrizii 3-12-18, 3-3-45, 4-3-30.
8. Mărimea, calitatea organoleptică, conţinutul în substanţe chimice, durata păstrării perelor
depind de condiţiile de valorificare. Soiurile Recordistca Kostâka, Butirra di Roma, Colette,
Mellina, Willder, Masleanaia şi hibrizii 3-2-101, 3-12-18, 8-2-97, 8-3-4, 8-5-3, 8-4-103 se
disting prin indici de mare valoare ai calităţii fructelor.
9. Bolile şi dăunătorii părului provoacă cele mai mari pagube economice pomilor şi producţiei
de fructe. În rezultatul cercetărilor s-au depistat soiuri şi selecţii comparativ mai rezistente
către bolile:rapăn – Recordistca Kostâka, 11-9-10, 11-9-11; pătarea albă a frunzelor –
Recordistca Kostâka, 4-3-30, 11-9-10, 11-9-11; pătarea brună a frunzelor Recordistca
Kostăka, 3-3-45, 11-9-10, 11-9-11; arsura bacteriană – Patten, Parker, Moonglow, Duchesse
d’Angouleme; arsura termică 85% soiuri şi hibrizi. Toate soiurile de păr sunt puternic
atacate de către viespea părului, excepţie fac hibrizii 3-3-45, 6-14-57. Unele soiurile sunt
mai puţin atacate de către psilla: Orighinalinaia, Osenniaia Kostâka, Socinaia, 11-9-10, 2-7-
32, 3-3-45, 4-6-35; vermele mărului: Grata, Gjioma, 3-12-18, 2-7-12.
10. Cel mai precoce este soiul-martor Beurre Giffard. Din soiurile studiate n-au fost evidenţiate
exemplare mai precoce sau cu maturarea simultană. Prin păstrare a fructelor de lungă durată
se disting hibrizii 3-12-18, 4-15-28.
11. Profit şi rentabilitatea producţiei de pere maxim s-au obţinut la soiurile Verna,
Vâstavocinaia, Krasnodarskaia letneaia, Clapp’s Favourite, Recordistca Kostâka şi hibrizii
3-12-18, 3-2-101, 8-2-97 altoite pe portaltoi franc, precum şi la hibridul 8-4-103, altoit pe
gutui.
În baza cercetărilor efectuate, pentru îmbunătăţirea sortimentului de păr şiameliorare se
recomandă:
1. Soiurile Recordistca Kostâka, Butirra di Roma, Grata şi hibrizii 3-2-101, 3-12-18, 8-5-3, 8-
4-103, care se evidenţiază printr-un set de caractere valoroase, să fie recomandate pentru
Încercarea de Stat.
2. În procesul ameliorării să fie aplicate, în calitate de forme parentale următoarele soiuri şi
hibrizi:
- compacticitatea coroanei – Abbe Fetel, Kozerog, Grata, Djioma, 3-4-45, 8-2-85;
- înflorirea tardivă – Recordistca Kostâka, Jeanne d’Arc, 8-1-22, 8-2-97;
- rezistenţa la temperaturile joase de iarna – 4-3-28, 8-7-32, 3-16-8, 7-8-20, 8-4-103, 8-3-100;
109
- rezistenţa la arsura bacteriană – Patten, Parker, Moonglow;
- fructele mari, de calitate înaltă – Butirra di Roma, Masleanaia, Dr. Jules Gyuot, 3-12-18, 8-5-3,
8-4-103;
- productivitate înaltă – Verna, Butirra di Roma, 3-3-45, 3-12-18, 8-4-103;
- păstrare îndelungată a fructelor – 3-12-18, 4-3-28.
110
BIBLIOGRAFIE
1. ALSIVI, F. Problemi e prospettive economico-commerciali delle pere. Rev.
Ortoflorofrutticolture, 1980,v. 64,nr. 5, p. 357-363.
2. ALSTON, F.H. Pear breeding progress and prospects. / XXI-st International Horticultural
Congress, abstacts VI. Hamburg, nr.1982, p. 1099.
3. ALSTON, F.H. Strategy for Apple and Rear Breeding. Improving Vegetatively Propagated
Crops. Abbott A.J., Atkin R.K. eds. London, ACADEMIC PRESS, 1987, p. 113-123.
4. AMZĂR, V., BRANIŞTE, N., RICHIŢEANU, A. Interacţiunea genotip-mediu în răspândirea
atacului de Psylla pyri şi Erwinia amylovora (Burr.) Winslow. / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti.
Bucureşti, 1996, vol. XVIII, p. 324-332.
5. ANDERSON, H.W. Pear diseases and their control. / Trans-III hort. soc., 1947, XXX.
6. ANDRIEŞ, N. Euras – soi nou de pere de iarnă. / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti. Bucureşti,
1966, vol. XVIII, p. 122-123.
7. BAAB, G. Der Anbau von Birnen aus betriebswirts-Chaftlicher Sient, Obstbau (Bonn), 1984,
nr. 9 (2), p. 69-71.
8. BELL, R.L., QUAMME, H.A., LAYNE, R.E., SKIRVIN, R.M. Pears. Fruit Breeding. Volume
I: Tree and Tropical Fruits. ISBN 0-471-31014-X. 1996, p. 441-514.
9. BELL, R.L., VAN DER ZWET. Susceptibility of Pyrus germoplasm to Fabraea leaf spot. Acta
Horticulturae. 1988, nr. 224, p. 229-246.
10. BRANIŞTE, N., AMZĂR, V., RĂDULESCU, M., STOICULESCU, E. Soiuri noi de pere:
Getica şi Monica. / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti. Bucureşti, 1996, vol. XVIII, p. 3-7.
11. BRANIŞTE, N., ANDRIEŞ, N. Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Bucureşti,
1990, 126 p.
12. BRANIŞTE, N., GHIDRA, V. Cultura părului. Bucureşti, CASA CĂRŢII DE ŞTIINŢĂ, 1999,
119 p.
13. BRIOLINI, G., CAPPELLI, A., RIVALTA, L., ROSATI, P. Observation on Pyrus communis
rezistance to Psylla piri. / Annali dell’Instituto Sperimentale per la Frutticoltura. Roma, 1987,
vol. XVIII, p. 63-73.
14. CHEN, P.M., RICHARDSON, D.G., MELLENTHIN, W.M. Differences in biochemical
composition between Beurre d’Anjou and Bosc pears during fruit development and storage.
Jorn. Amer. soc. Hortic. sci.. 1982, vol 107, nr. 5, p. 807-812.
15. CRISTOPH, W. Ritorna la coltura del pero. Frutta e vitte, 1986, vol 11, nr. 3, p. 575-577.
16. FAO. Previsions de recoltes Europeenes. Arboriculture fruitiere. 1986, nr. 388, p. 10-11.
111
17. FIDEGHELLI, C. Prospect of apple and pear industry in Italy. / Annali dell’Instituto
sperimentale per la Frutticoltura, Roma, 1985, vol. XVI, p. 7-22.
18. FITTI, N., BARALDI, R., COBIANCHI, D., RIVALTA, L. Dauni da freddo al pero. Rev.
Fruttic. Ortofloric, 1985, vol. 47, nr. 8, p. 28-32.
19. GAUTIER, M. La lutte contre les gelees printanieres. Arboriculture fruitiere. 1983, vol. 30, nr.
348, p. 37-44.
20. GAUTIER, M. Le poirier et sa culture. Arboriculture fruitiere, Juiller-Aout. 1981, vol. 28, nr.
329-330, p. 27-36.
21. GHIDRA, V., ARDELEAN, M., SESTRAŞ, R., STRĂULEA, M. Variabilitatea unor caractere
ale vigorii pomilor şi productivităţii existentă în fondul de germoplasmă la păr. / Lucrări
ştiinţifice ICPP Piteşti, Bucureşti, 1996, vol. XVIII, p. 47-63.
22. GRUNOW, J. Ed-Enterpognosen. Mitt. Obstaiversuchsringes Alten daides. 1987, vol. 42, nr. 9,
p. 317-332.
23. HENZE, I. Lagerung und Nachreifung von Birnen. Obstbau (Bonn), 1984,vol. 9, nr. 10, p.
441-444.
24. KIKUCHI, A. On skin colour of the Japanese pear and its inheritance. / contr. Inst. Plan
Industry, Kyoto Imp. Univ., 1930, v. 8, p. 1-50.
25. KLAHRE, JI.M. Production and trends of major pear cultivars in the western states of
California, Oregon. / III-d International symposium on Pear growing. Acta Horticulturae,
1982, nr. 124, p. 59.
26. LAUBER, H.I. La production de poires en Suisse. Revue Horticole suisse, 1984, vol. 57, nr. 6,
p. 163-165.
27. LOMBARD, P., HULL, J.JR., WESTWOOD, M.N. Pear cultivars of North America. Fruit
varieties J., 1980, vol. 34, nr. I, p. 74-83.
28. MONZINI, A., GORINI, F. Interventi postraccolta a valorizazione industriale della pero. Rev.
Fruttic. Ortofloric, 1986, vol. 48, nr. 3-4p. 23-30.
29. MORETTINI, A. Ancora sulle controverse cause determinati il „Brusone” nel pero. Rev. di
Ortoflorofrutticoltura Italiana, 1972, vol. 56, nr. 1.
30. NYEKI, J. Dynamica of blossoming and fertility of pistils in pear varieties. Acta Agronomica
Academiae Scientiarum Hungaricae, Tomus, 1973, nr. 22 (1-2), p. 81-86.
31. PARRY, M.S. Trials of dwarfing quince rootstocks with Comice and Conference pears. J.
Hortic. Sciences, 1981, nr. 56 (2), p. 139-143.
32. PĂRUL – Pomologia Republicii Populare Române. Bucureşti, 1964, vol. III: 592 p.
33. Pear Pest Management – Division of Agricultural Sciences University of California, 1978.
112
34. PESSINGHAM, G.T. Horticultural visit to China-Austral. Horticulture, 1981, vol.79, nr. 10, p.
77-83.
35. PIENAZEK, S.A. Fruit production and fruit research in China. Symposium / (sbornik referatu)
ovocharstvi, Praha, 1987, p. 42-46.
36. RĂDULESCU, M., BRANIŞTE, N. A biochemical study of 200 pear varieties and their
utilization în the breeding. Acta Horticulturae. 1988, nr. 224, p. 237-246.
37. RĂDULESCU, M., BRANIŞTE, N. Surse de gene pentru ameliorarea însuşirilor biochimice
ale soiurilor de păr / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti, Bucureşti, 1994, vol. XVII, p. 15-20.
38. RONADIVE, A.S., HARD, N.F. Chemical nature of stone cells from pear fruit. Journal of
Food Sciences, 1973, vol. 380, nr. 2, p. 331-336.
39. SANSAVINI, S. La coltura del pero in Italia. Rev. Fruttic. Octofloric. 1987, vol. 49, nr. 3, p.
19-24
40. SANSDROP, A. Evolution de la culture du poirier en Belgique au coursdes quinzedernieres
anees. Acta Horticulturae. Technical communications of Intern. soc.for horticultural science,
1984, nr. 161, p. 151-158.
41. SERBOIU, L. Surse de rezistenţă la arsura bacteriană (Erwinia amylovora Burr.) şi utilizarea
acestora în ameliorarea părului la SCPP Voineşti / Lucrări ştiinţifice ICPP Piteşti. Bucureşti,
1996, vol. XVIII, p. 17-24.
42. SHEN, T. Pears in China. Hortic. Science. 1980, nr. 15 (1), p. 13-17.
43. SIZIKA SCHIRO, VATANABE SHUNZO, JAMAMANTO TAKANORI. „Hole Kice”.
Agr.Meteorol., 1973, nr. 28 (3).
44. SOLOMON, M.G. Fruit and Hops. In Integrated Pest Menagement. BUM, A.F., COOKER, T.,
TEPSON, P.C. eds., London, ACADEMIC PRESS 1987, p. 329-359.
45. SPIEGEL-ROY, P., ALISTON, F. Chilling and post-dormant heat requirment as selection
criteria for late flowering pears. Journ. Horticult. Science, 1979, nr.54 (2), p. 115-120.
46. STANCEVIC, A. et al. Novi jugoslovenski sortiment kruske. Jugoslavenco Vocarstvo, 1982,
vol. 16, nr. 1-2, p. 29-37.
47. STEIDMAN, B. Pear industry geared to expand. Canadian fruit grower, 1984, nr. 41(6), p 4-6.
48. STRONG JOHN, G., LOMBARD, P.B., WESTWOOD, M.N. Effects of Simulated Frost
injury on Fruit Development in three Pear cultivars. I. Amer.Soc. Hort.Sc., 1980, nr.105 (I), p.
63-65.
49. VASILAKAKIS MILTIADIS, PORLINGI, I.C. Effect of temperature on pollen germination,
pollen tube growth effective pollination period and fruit set of pear. Journ. hortic. Science,
1985, nr. 20 (4), p. 733-735.
113
50. VONDRACEK, J. Slechteni hrusni odonych proti strupovitosti (Venturia pirina) Bref. (Aderh).
Simposium (sbornic referatu) ovocharsti, Praha, 1987, nr. 18, p. 76-81.
51. WAREING, P.F., SOUNDERS, P.F. Hormones and dormancy. Ann.rev.plant physiol, 1971,
vol. 22, p. 261.
52. WEBER, H.I. Der Anbau der Birne. Obstbau (Bonn), 1984, vol. 9, nr.2, p. 60-65
53. WESDTIGARD, P., LOMBARD, H., PORTER, B., DONALD, N., BERRY, W. Integrated
pest management of insects and mites attacking pears in Southern Oregon. Codling moth.
Station-Bulletin. Agr.Exp.St., Oregon state University, 1979, nr. 634, p. 1-9.
54. АГАФОНОВ, Н.В., ФАУСТОВ, В.В. Способы повышения завязывания плодов у
садовых растений. Москва: КОЛОС, 1975, 53 с.
55. Агроуказания по плодоводству для Молдавской ССР / под ред. Бабук В.И. Кишинев,
1981, 376 с.
56. АКСЕНОВА, Н.А. О влиянии температурного режима на цветение листопадных
интродуцентов / Термический фактор в развитии растений различных географических
зон / Материалы Всесоюзн. конф. 29-31 января 1979 г. Москва, 1975, с. 20-23.
57. АНДРЮЩЕНКО, Д.П. Культура карликовой яблони и груши в Молдавии. Кишинев,
1962, 92с.
58. Атлас Молдавской ССР., Москва , 1978, 131 с.
59. БАБИНА, Р.Д. Взаимоопыляемость и самоплодность сортов груши в Крыму.
Садоводство, Москва, 1988, №1, с. 26-27.
60. БАЖУРЯНУ, Н.С. ТОДИРАШ, В.А. Влияние условий выращивания и сроков съема на
лежкость плодов и ее реализация при хранении. Кишинев: ШТИИНЦА, 1988, с.53-58.
61. БАЖУРЯНУ, Н.С., КОГАН, Э.Д. Влияние условий хранения и сроков съема плодов
груши на проявление грибных заболеваний. Потенциальная лежкоспособность плодов и
ее реализация при хранении / Обзор инф., Кишинев, ШТИИНЦА. 1986, 36с.
62. БАНДУРКО, И.А. Восприимчивость к парше слаборослых сортов груши. Бюл. ВИР,
Майкоп,1982, вып. 126, с.25-26.
63. БАРСУКОВА, О.Н. Бурая пятнистость груши (Fabraea maculata (Lev) Atk) / Сб. научных
трудов по прикл. ботанике. генетике и селекции ВИР, Ленинград,1986, т.101, с. 94-101.
64. БАРСУКОВА, О.Н. Поражение сортов и видов груши бурой пятнистостью в условиях
Западного Предкавказья / Сб. тр. аспирантов и молодых сотрудников ВИР, 1965, т. 6
№10
114
65. БАРСУКОВА, О.Н. Устойчивость груши к парше в условиях Западного Предкавказья /
Тр. аспирантов и молодых научных сотрудников. Всесоюзный НИИ растениеводства,
1964, т. 5 №9, с. 249-253.
66. БЕЛОБОРОДОВА, Г.Г., ГУДКОВСКИЙ, В.А., СМЕРДОВА, В.Н. Влияние погодных
условий на поражаемость яблок низкотемпературными заболеваниями в период
хранения. Вестник с/х науки Казахстана, 1979, №7, с.47-55.
67. БЛАШКИНА, А.А., МИХАЙЛОВА, Е.В. Пути повышения лежкоспособности яблок и
груш. В кн.: Хранение плодоовощной продукции и картофеля. Москва, 1983, с. 180-185.
68. БРАНИШТЕ, Н. Сортимент груши и перспективы его улучшения в Румынии и других
странах. Садоводство, виноградарство и виноделие Молдовы, Кишинев, 1991, №8, с.7-9.
69. БРАТУСЬ, В.Н. Бурая пятнистость листьев груши. Сад и огород, 1955, №3, с. 76.
70. БУДАГОВСКИЙ, В.И. Культура слаборослых плодовых деревьев. – Москва: КОЛОС.
1976, 364 с.
71. БУРМИСТРОВ Л.А., БАСКАКОВА Л.Е. Сорта груши, перспективные для селекции на
качество плодов. НТБ ВНИИР им. Н.И. Вавилова. Ленинград, 1986, вып.160, с. 41-45.
72. БУХАРИН, П.Д. Зимостойкость яблони и груши, дикорастущих видов и сортов
народной селекции / Материалы совещания 25-27 марта 1980 г., Москва: НАУКА,
1982, с. 25-28.
73. ВАВИЛОВ, Н.И. Центры происхождения культурных растений. Ленинград, 1926, 248с.
74. ВАРТАНЕТЯН, В.В., ВАНИНА, Л.С. Влияние температуры на сезонную ритмику диких
видов и форм яблони в условиях Москвы / Термический фактор в развитии растений
различных географических зон. Материалы Всесоюзн. конф. 29-31 января 1979 г.,
Москва, 1979, с. 72-75.
75. ВАСИЛЬЕВ, Л.П., ЛИВШИЦ, И.З. Вредители плодовых культур. Москва:КОЛОС, 1984,
399 с.
76. ВАСЮХНОВ, А.К. Заметки о моем саде. Бессарабское сельское хозяйство, 1911, №10
77. ВИТКОВСКИЙ, В.Л. Морфогенез плодовых культур. Ленинград, 1984, 207 с.
78. ВОВЧЕНКО, Д.П. Буроватость сеянцев груши и борьба с ней в условиях лесостепи
Украины / Сб. науч. работ Укр. НИИ Садоводства, 1959, вып. 34, с. 507-516.
79. ВОВЧЕНКО, Д.П. Буроватость сеянцев груши и меры борьбы с ней в лесостепной зоне
УССР / Автореф. диссерт. на соиск. уч. ст. канд. с/х наук, Млиев, 1955, 22с.
80. ВОРОНИН, Э.И., СТЕПАНОВА, А.К., КАРТАУСОВА, В.А., КОПЫЛОВА, Н.И
Устойчивость сортов плодовых культур к грибным и бактериальным заболеваниям / Тр.
по прикл. ботанике, генетике и селекции. 1983, т. 78, с. 32-37.
115
81. ГАРАБАЖИУ, С.Т. Вредители груши и меры борьбы с ними / Защита плодовых
культур от вредителей и болезней. Сб. науч. тр., Кишинев, 1986, с. 46-55.
82. ГЕРАСИМОВА, Г.А. Осеннее-зимнее развитие генеративных почек груши в
Хабаравском крае / Тр. Дальневосточного НИИ с/х. 1974, т. 17, вып. 2, с. 253-258.
83. ГРИБАНОВСКИЙ, А.П., ЯКОВЛЕВА, С.С. Агробиологические особенности груши и
методы создания сортов интенсивного типа / Бюл. ЦГЛ. им. И.В. Мичурина, Мичуринск,
1990. вып. 48, с. 18-21.
84. Груша. Сорта и агротехника / Под ред. В.К. Заец , Киев:УРОЖАЙ, 1979, 143 с.
85. ГРЯЗЕВ, В.А., МАНСУРОВ, Г.А. Садоводство Англии. Садоводство, Москва, 1980, №3,
с. 29-30.
86. ГУСЕВА, И.Н., КОЧЕШКОВА, Т.В. Влияние температурного фактора на фазы развития
яблони и основные показатели роста / Термический фактор в развитии растений
различных географических зон. Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979
г., Москва, 1979, с. 92-94.
87. ДЕВЯТОВ, А.С. Сады и питомники ФРГ. Садоводство, Москва ,1984, №4, с. 28-30.
88. ДЖАМАЛЬ, В.А. Земельный фонд Донбасса для плодовых насаждений. В кн.:
Почвенные условия, удобрения и урожай плодовых и ягодных культур. Москва, 1979
89. ДЖЕКСОН РИЧАРД, Х. Ущерб, причиняемый заморозками фруктовым садам:
восприятие и приспособление в оазисе Уосатч. В кн.: Стихийные бедствия: изучение и
методы борьбы, Москва, 1978, с. 136-148.
90. ДЖИГАДЛО, Е.Н., ДЖИГАДЛО, М.И. Диагностика устойчивости к буроватой
пятнистости груши. Проблемы повышения эффективности современного садоводства /
Краткие тезисы докл. Всесоюз. науч. конф. молодых ученых. Мичуринск. 1982, с. 231-
232.
91. ДЖИГАДЛО, Е.Н., ЯКОВЛЕВ, С.П. Биология возбудителя буроватости груши и
наследование устойчивости к болезни. Тр. ЦГЛ им. И.В.Мичурина, Мичуринск, 1987, с.
27-35.
92. ДЖУВИНОВ, В., ГАНДЕВ, С. Производство плодов груши в мире (Производство на
круши в света). Агрокомпас, 1993, №7, с.8-10.
93. ДОВЛЕТБАЕВА, Э.Г. Засухоустойчивость сортов груши в Крыму. Сб. тр. аспирантов и
молодых науч. сотрудников ВИРа, 1970, вып. 15, с. 498-501.
94. ДОГА, В.С., МЛАДИНОЙ, В.К. Эффективность промышленного садоводства в
условиях интенсификации. Кишинев: КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1988, 148с.
116
95. ДОЙЧЕВ, К., КЕРЕМИДАРСКА, С. Резерви за увеличиване производството на крушови
плодови у нас. Сельскостопанска наука, 1978, т.16, № 2, с.68-73.
96. ДОСПЕХОВ, Б.А. Методика полевого опыта. Москва:КОЛОС, 1973, 335 с.
97. ДУБИНА, М.Д. К вопросу о нуждах бессарабского плодоводства. / Тр. съезда
виноградарей, виноделов и плодоводов в Кишиневе (26 февраля – 1 марта 1908 г.), 1908.
98. ДУБРОВА, П.В., КОГАНОВИЧ, И.М., СТРЕЛЬНИКОВ, В.В. и др. Экономика и
организация промышленного садоводства. Москва, 1981, 252 с.
99. ДУГАНОВА, Е. А. Повреждение цветков весенними заморозками и урожайность сортов
груши в Крыму / Бюл. ВИР, 1980, 103, с. 26-30.
100. ДУГАНОВА, Е.А. Агробиологическая оценка сортов груши. / Тр. по прикладной
ботанике, генетике и селекции. Ленинград, 1977, т. 59, с. 16-32.
101. ДУГАНОВА, Е.А. Интродуцированные сорта груши и их продуктивность в условиях
Крыма. Биологические основы продуктивности плодовых семечковых культур /
Материалы конф. 27-29 марта 1979 г. Москва, 1979, с. 98-99.
102. ДУГАНОВА, Е.А. О груше в Крыму. Садоводство, Москва 1980, № 3, с. 24-25.
103. ДУГАНОВА, Е.А. Перспективные сорта груши для предгорной зоны Крыма.
Садоводство, Москва,1971, № 6, с.27.
104. ДУГАНОВА, Е.А. Самоплодные груши. Садоводство, Москва,1979, № 11, с. 42-43.
105. ДУГАНОВА, Е.А. Сорта груши. Носители ценных признаков и свойств. Садоводство,
виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев,1984, № 5, с. 50.
106. ДУГАНОВА, Е.А., ГРИНЕНКО, Н.Н., АНАНЬЕВА, Г.К Диагностика
морозоустойчивости груши в Крыму /Тр. по прикладной ботанике, генетике и селекции.
Ленинград, 1977, т. 59, вып. 2, с. 161.
107. ДУГАНОВА, Е.А., ХРОЛИКОВА, А.Х. Спуровые сорта груши / Бюл. Гос. Никит. бот.
сада. Ялта, 1986, вып. 60, с. 56-59.
108. ДУШУТИНА, К.К. Груша. В кн.: Семечковые культуры. Кишинев:КАРТЯ
МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1975, с. 108-160.
109. ДУШУТИНА, К.К. Культура груши в Молдавии. Кишинев:ГОСИЗДАТ, 1956, 143с.
110. ДУШУТИНА, К.К. Некоторые агробиологические особенности культуры груши в
Молдавии / Тр. Молд. НИИСВ и В. Кишинев: КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1967, с.5-106.
111. ДУШУТИНА, К.К. Селекция груши. Кишинев:ШТИИНЦА, 1979, 125с.
112. ДЬЯКОВА, Г.А. Возбудитель ожога груши в СССР и его биологические свойства. /
Науч. доклады высшей школы. Биологические науки, Москва, 1961, №4.
117
113. ЖАМБА, А.И. Исследование сохраняемости яблок, выращенных в разных районах
МССР в регулируемой среде / Автореф. дис. на соиск. уч. ст. канд. с/х наук. Кишинев,
1973, 23с.
114. ЖДАНОВ, В.В. Методика заражения груши паршой. , Защита растений, 1980, №10,
с.48
115. ЖУКОВСКИЙ, П.М. Культурные растения и их сородичи. Ленинград: КОЛОС, 1971,
751 с.
116. ЗЕЛЕНСКИЙ, М.А., ЗЕЛЕНСКАЯ-НОВОМИНСКАЯ, О.Б. Селекция груши на
устойчивость к парше / Совершенствование технологии выращивания плодовых
культур. Сб. науч. тр. УСХА. Киев, 1985, с. 29-35.
117. ИВАНОВ, В.Ф., Почва и плодовые растения. Москва:АГРОПРОМИЗДАТ, 1986, 159 с.
118. ИВАНОВ, П.В., ГЕРАСИМОВА, З.А., ГНАТЫШИН, М.С. Размещение плодовых
культур на склонах Молдавии. Кишинев: КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1973, 20с.
119. ИЛИЕВ, И. и др. Круша. Пловдив:ХРИСТО Т. ДАНОВ, 1976, с. 15-20.
120. ИСИН, М.М. Вредители сада. Алма-Ата:КАЙНАР, 1986, 264с.
121. ИЩЕНКО, Л.А. Усиление поражаемости плодовых и ягодных культур под влиянием
заморозков / Кратк. тез. докл. к областной науч. конференции (25-27 сентября 1987 г.),
Москва, 1987, с. 7-8.
122. ИЩЕНКО, Л.А., ЛУТКОВА, Е.Н. ЯКОВЛЕВ, С.П. Биологические особенности
возбудителя буроватости груши / Бюл. науч. конференции ЦГЛ, Мичуринск, 1981, №37,
с. 14-16
123. ИЩЕНКО, Л.А., ЛУТКОВА, Е.Н., ЯКОВЛЕВ, С.П. Изучение устойчивости сеянцев
груши к буроватой пятнистости в полевых условиях при искусственном заражении./
Бюл. ЦГЛ им. И.В.Мичурина, Мичуринск, 1979, вып. 32, с. 31-33.
124. КАЙМАКАН, И.В. Биологические основы карликовости плодовых деревьев. /
Совершенствование технологии интенсивной культуры плодовых культур. Межвуз. сб
науч. тр., Кишинев, 1971, с. 32-41.
125. КАЙМАКАН, И.В. Диагностика групповой несовместимости сортов яблони и груши. –
В кн.: Современные проблемы интенсификации плодоводства. Кишинев:ШТИИНЦА,
1983, с.4-12.
126. КАЙМАКАН, И.В. Изменчивость биологических признаков груши под влиянием
подвоя. Кишинев: ШТИИНЦА, 1977, 262 с.
118
127. КАЙМАКАН, И.В. Современные проблемы интенсификации плодоводства. /
Современные проблемы интенсификации плодоводства. Сб. науч. тр., Кишинев, 1987,
с.17-24.
128. КАЙМАКАН, И.В., КОВШОВА, Г.А., БРЯНЦЕВА, Г.В. Развитие цветковых почек
груши в зимний период. Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев,
1975, № 3, с. 17-19.
129. КАЙМАКАН, И.В., КРЫЛОВА, В.В. Атлас по эмбриологии плодовых (семечковых)
культур. Кишинев: ШТИИНЦА, 1981, 103с.
130. КАЛИНИЧЕНКО, Г.В., КАЛИНИЧЕНКО, Р.И. Особенности плодоношения груши в
Крыму при поражении бактериозом. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1983, №4,
с. 68-71.
131. КАЛЛИНИЧЕНКО, Г.В. КАЛЛИНИЧЕНКО, Р.И. К вопросу о причинах некроза листьев
груши в Крыму. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1973, т. 8, № 5, с. 695-700.
132. КАЛЛИНИЧЕНКО, Г.В. Некроз листьев груши в Крыму. Защита растений, Москва,
1972, № 8, с. 48.
133. КАЛЛИНИЧЕНКО, Р.И. Бактериозы плодовых в Крыму. Садоводство, виноградарство
и виноделие Молдавии, 1983, № 2, с. 34-35.
134. КАЛЛИНИЧЕНКО, Р.И. Биология возбудителя черного бактериоза семечковых
плодовых пород. Сельскохозяйственная биология, Москва,1980, т. 15, № 5, с. 719-723.
135. КАНИВЕЦ, И.И. Почвенные условия и рост садовых насаждений. Кишинев, 1960, 543 с.
136. КОЛЕСНИКОВ, В.А. Корневая система плодовых и ягодных растений. Москва:КОЛОС,
1974, 509 с.
137. КОНОВАЛОВА, Н.А., МЯЛИК, М.Г. Влияние отцовской формы на устойчивость к
парше гибридного потомства груши. Плодоводство. Минск, 1986, вып. 6, с .43-45
138. КОНОВАЛОВА, Н.А., МЯЛИК, М.Г. Оценка коллекции сортов груши на устойчивость
к заболеваниям. Плодоводство. Минск, 1983, № 5, с. 73-78
139. КОНОВАЛОВА, Н.А., МЯЛИК, М.Г. Устойчивость к парше (возбудитель Venturia pirina
Aderh.) гибридного потомства груши, полученного с использованием сортов народной
селекции. Плодоводство. Минск, 1989, вып. 7, с. 37-39
140. КОНСТАНТИНОВ, Л.К. Защита сада от резких колебаний и заморозков. Ленинград:
ГИДРОМЕТЕОИЗДАТ, 1985, 112 с.
141. КОПАНЬ, В.П., КОПАНЬ, К.Н. Новые сорта груши для интенсивных садов в Лесостепи
и Южном Полесье Украины. Садоводство и виноградарство, Москва, 1989, № 11, с.31-
33.
119
142. КОСТЕЦКАЯ, Е.И. Урожайность сортов груши в Центральной части Кубани. / Сб.
работ аспирантов и молодых научных сотрудников. Краснодар, 1968, с. 49.
143. КОСЫХ, С.А. Плодоводство в Народной Республике Болгарии. Садоводство, Москва,
1981, № 6, с. 28-29.
144. КОТОВИЧ, И.Н. О природе зимне-весенних поверхностных солнечных ожогов коры
плодовых деревьев. / Докл. сов. учен. XIX Международному конгрессу по садоводству.
Москва, 1974, с. 135-139.
145. КОЧКИН, М.А., ИВАНОВ, В.Ф., МОЛЧАНОВ, Е.Ф. Рациональное размещение
многолетних культур в Крыму / Тр. Гос. Никит. бот. сада, Ялта,1971, т. 53.
146. КРАСАВЦЕВ, О.А. Устойчивость закаленных древесных растений к обезвоживанию
при низких температурах. Физиология растений, 1967, т. 14, вып. 3, с. 512-519.
147. КРАСАВЦЕВ, О.А., РАЗНОПОЛОВ, О.Н. Механизм морозостойкости различных
органов и тканей растения. / Краткие тезисы докладов к обл. научн. конф. 25-27
сентября 1987г. Москва, 1987, с.36-37.
148. КРАСАВЦЕВ, О.А., ХВАЛИН, Н.Н. Периоды роста и покоя. Садоводство, Москва,
1981, № 4, с. 59-60.
149. КРАСНОВА, Н.Г. Устойчивость сортов груши к парше. / Селекция, сортоизучение,
агротехника плодовых и ягодных культур. Сб. трудов, Мичуринск, 1978, т. 8, ч. 1, с. 41-
51.
150. Краткий очерк развития русского плодоводства за Романовский период истории
России, 1913.
151. КРУПЕНИКОВ, И.А., ГОДЫМОВ, В.П., РОДИНА, А.К., УРСУ, А.Ф. Почвенные
ресурсы и их использование. В кн.: Почвы Молдавии. Кишинев, 1986, 333 с.
152. КУДРЯВКИН, В.С. Физиолого-биохимические особенности различных по
зимостойкости плодово-ягодных растений / Бюл. ЦГЛ им. И.В.Мичурина, 1980, вып. 35,
с. 59-63.
153. КУДРЯВКИН, В.С.,ГРИБАНОВСКИЙ, А.П., ЛАМОНОВА, В.Н. Морозостойкость и
регенерационная способность некоторых сортов груши / Бюл. научн. информ. ЦГЛ им.
И.В.Мичурина. Мичуринск, 1982, вып. 39, с. 31-36.
154. КУЗЬМЕНКО, М.С. Интенсивная технология выращивания груши в Крыму.
Садоводство и виноградарство, Москва, 1989, № 11, с. 17-23.
155. КУЛЬКОВ, О.П. Исследования по физиологии и биохимии плодовых растений и
винограда в Узбекистане / Тр. НИИСВ и В им. Р.Р.Шредера, Сб. Садоводство и
виноградарство. Ташкент, 1974, вып. 35, с. 83-94.
120
156. КУШНИРЕНКО, М.Д. Физиология водообмена и засухоустойчивости плодовых
растений. Кишинев: ШТИИНЦА, 1975, 216 с.
157. ЛАСЕ, Г.Ф. Климат Молдавской ССР. Ленинград, 1978, 372 с.
158. ЛЕБЛОН, К., ПОЛЕН, А. Хранение яблок и груш в холодильниках. / пер. Москва:
КОЛОС, 1970, 112 с.
159. ЛЕЙНЕ, Р.Э., КВАММЕ, Х.А. Груша. В кн.: Селекция плодовых растений / пер. Москва:
КОЛОС, 1981, с. 62-105.
160. ЛИННИК, Л.И. Сравнительная поражаемость различных сортов груши яблонной и
грушевой плодожоркой / Комплексные методы борьбы с вредителями и болезнями с/х
культур. Науч. тр. УСХА, Киев, 1977, вып. 15, с. 83-84.
161. ЛОБАНОВ, Г.А. Влияние температурного фактора на прохождение фенологических фаз
у груши. / Термический фактор в развитии растений различных географических зон
Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, с. 88-90.
162. ЛОБАНОВ, Г.А. Селекция и новые сорта груши для средней зоны СССР / Селекция,
сортоизучение и агротехника плодовых культур. Сб. науч. тр., Мичуринск, 1986, вып.48,
с. 8-13.
163. ЛУДНИКОВА, Л.А. Партенокарпия у груши / Тез. докл. IV съезда генетиков и
селекционеров Молдавии (24-26 августа 1981 г.), Кишинев, 1981, с. 135-136.
164. ЛЮБИМОВА, Л.Л. Влияние температурных условий на продолжительность периода
формирования температур / Термический фактор в развитии растений различных
географических зон. Материалы Всесоюзной конференции 29.31 января 1979 г., Москва,
1979, с. 83-85.
165. ЛЮБИМОВА, Л.Л., ТОТУБАЛИНА, Г.В. Груша. Ленинград: АГРОПРОМИЗДАТ, 1985,
47 с.
166. ЛЮБИМОВА, Л.Л., ТОТУБАЛИНА, Г.В. Зимостойкость груши в условиях Северо-
Западной зоны РСФСР / Тр. по прикладной ботанике, генетике и селекции. Ленинград,
1980, т. 67, вып. 1, с. 42-48.
167. МАКСИМЕНКО, Е. И. Содержание аскорбиновой кислоты в листьях плодовых
растений при различной влагообеспеченности / Водный режим растений при различной
влагообеспеченности. Сб. трудов., Кишинев: ШТИНЦА, 1972, с. 25-31.
168. МАКСИМОВ, Н.А. О вымерзании и холодостойкости растений. Избр. тр., Москва:
СЕЛЬХОЗГИЗ, 1952, т. 2, 294 с.
169. МАКСИМОВА, Г.Н. Температурный режим и пространственная дифференциация
фенологических процессов / Термический фактор в развитии растений различных
121
географических зон. Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979 г., Москва,
1979, с. 9-11.
170. МАСЮКОВА, О.В. Математический анализ в селекции и частной генетике плодовых
пород. Кишинев: ШТИИНЦА, 1979, 188 с.
171. МЕЛЬНИК, А.В. Современные способы послеуборочной обработки и длительного
хранения плодов / Обзорная информация. Москва, 1988, 56 с.
172. МЕТЛИЦКИЙ, З.А. Зимнее повреждение плодовых деревьев. Москва: СЕЛЬХОЗГИЗ,
1956, 91 с.
173. МЕТЛИЦКИЙ, Л.В., ОЗЕРЕЦКОВСКАЯ, О.Л. Фитоиммунитет. Москва: НАУКА, 1968,
93 с.
174. МИЦУРА Т.Г., АДАЩИК А.К. Состояние воды в однолетних побегах груши в зимний
период. Плодоводство. Минск, 1977, вып. 3, с. 84-86.
175. МИЦУРА, Т.Г., РЫЛОВ, Г.П., АДАЩИК, А.Г. Устойчивость груши к парше.
Плодоводство, Минск, 1980, вып. 4, с. 89-95.
176. МИЩЕНКО, Н.В. Зимостойкость груши в различных зонах Крыма. / Научно-
технический Бюл. ВИР, Ленинград, 1984, вып. 143, с. 16-19.
177. МОГИЛЯНСКИЙ, Н.К. Плодоводство Бесарабии и его нужды. Бессарабское сельское
хозяйство, 1911, № 17, 93 с.
178. НЕСТЕРОВ, Я.С. Больше внимания самоплодным сортам. Садоводство, Москва,1983,
№ 6, с. 18-19.
179. НЕСТЕРОВ, Я.С. Изучение коллекции семечковых культур и выявление сортов
интенсивного типа / Методические рекомендации. Ленинград,1986, 161 с.
180. НЕСТЕРОВ, Я.С. Физиологические особенности плодовых культур в осенне-зимний
период. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1972, т. 7, № 5, с. 690-694.
181. ОЛЬХОВСКАЯ-БУРКОВА, А.К., БОРОДАЙ, А.Е. Вредоносность грушевого плодового
пилильщика в условиях правобережной лесостепи УССР и меры борьбы с ним /
Комплексные Методы борьбы с вредителями и болезнями с/х культур. Науч. тр. УСХА,
Киев, 1977, вып. 159, с. 39-42.
182. ОМЕЛЬЧЕНКО, И.К. Морозоустойчивость корней подвоев яблони и груши.
Садоводство, Москва, 1982, № 8, с. 28-30.
183. ПАНОВА, Л.Н. Ритмы развития интродуцированных деревьев и кустарников Северной
Америки и Восточной Азии в Связи с температурой воздуха / Термический фактор в
развитии растений различных географических зон. Материалы Всесоюзной
конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, № 3, с. 45-47.
122
184. ПАНТЕЛЕЕВ, П. Климат Кишинева. Кишинев, 1907.
185. ПАТЕРИЛО, Г.А. Защиту сада – на научную основу. Садоводство, Москва, 1980, № 3, с.
8-9.
186. ПАШКЕВИЧ, В.В. Четвертая очередная выставка-ярмарка плодоводства в Санкт-
Петербурге. Плодоводство, Санкт Петербург, 1909.
187. ПЕТРОВ, Е.М. Краткий агроклиматический справочник по Молдавской ССР. Кишинев,
1957, 70 с.
188. ПЕТРУШОВА, Н.И., СОКОЛОВА, Д.В., МЕДВЕДЕВА, Г.В., ЛЕБЕДЕВ, И.В.
Биологические основы прогнозирования необходимости борьбы с яблонной и восточной
плодожорками / Бюл. Гос. Никит. Бот. Сада. Ялта, 1983, вып. 52, с. 52-55.
189. ПЛОХИНСКИЙ, Н.А. Математические методы в биологию. Москва, 1978, 263 с.
190. ПОБЕТОВА, Т.А. Частота повреждений плодовых культур низкими температурами в
Европейской части СССР / Сб. науч. тр. ВНИИ Садоводства, Москва, 1982, вып. 35, с.
9-13.
191. ПОДДУБНЫЙ, А.Г., СТОЛЯР, И.С. Оценка вредоносности медяниц в садах.
Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1981, № 7, с. 40-41.
192. ПОТАПОВ, С.Г., ЧХАИЗДЕ, Л.В. Сроки съема и лежкость груши. Садоводство,
Москва, 1984, № 4, с. 11-12.
193. ПРОБСТИНГ, Э.Л. Выживание и выведение новых сортов. В кн.: Холодостойкость
растений, Москва: КОЛОС, 1983, с. 207-217.
194. Прогамма и методика интродукции и сортоизучения плодовых культур. Ред. Смыков,
В.К., Кишинев, 1972, 97 с.
195. Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур.
Мичуринск, 1973, 490 с.
196. ПРУСС, А.Г. Груша. Ленинград: Колос, 1974, 80 с.
197. ПРУСС, А.Г., ЕРЕМЕЕВ, Г.Н. Засухоустойчивость сортов груши различного
географического происхождения /Тр. по прикладной ботанике, генетике и селекции,
Ленинград, 1969, т. 40, вып. 3, с. 56-67.
198. РАЙЛЯН, Н.Н, КРАСНОВА, К.М. Бактериальный ожог плодовых – серьезная угроза
садам. Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1979, № 9, с. 49-
50.
199. РЕЗНИЧЕНКО, А.Г. Биология развития плодовых растений. Москва: ВЫСШАЯ
ШКОЛА, 1969, 192 с.
123
200. Рекомендации по оценке зимних повреждений плодовых пород и мероприятия по их
восстановлению.:Сост. ПОНОМАРЧЕНКО, Н.С. Кишинев: ШТИИНЦА, 1987, 30 с.
201. РОДЧЕНКО, О.П. Рост и реакции адаптации к низким температурам. В кн.: Рост и
урожайность растений, 1988, Киев: УРОЖАЙ, с. 144-154.
202. РОМАНОВА, Е.Г. Плодоводство в южной зоне. Москва: НАУКА, 1972, 326 с.
203. РОСТОЧКОВ, Л.Н. Культура груши: состояние и проблемы. Садоводство и
виноградарство, Москва, 1989, № 11, с. 13-15.
204. РУБЦОВ, Г.А. Груша. Ленинград: ИЗДАНИЕ ИНСТИТУТА РАСТЕНИЕВОДСТВА,
1937, 228 с.
205. РЯДНОВА, И.М., ЕРЕМИН, Г.В. Зимостойкость плодовых деревьев на юге СССР.
Москва: КОЛОС, 1964, с. 206-207.
206. СЕДОВ, Е.М. Достижения в селекции и сортимент груши. Москва: НАУКА, 1980, 56 с.
207. СЕДОВ, Е.Н., МИХЕЕВА, М.В. Селекция груши на устойчивость к парше Сб. /
Селекция, сортоизучение, агротехника плодовых и ягодных культур, Мичуринск, 1976,
т. 7, с. 16-25
208. СЕРГЕЕВА, К.А. Физиологические и биохимические основы зимостойкости древесных
растений. Москва: НАУКА, 1971, 174 с.
209. СИМИРЕНКО, Л.П. Груша. Киев: УРОЖАЙ, 1962, 628 с.
210. СИНСКАЯ, Е.Н. Историческая география культурной флоры. Ленинград, 1969, 480 с.
211. СКАЛЬКОВСКИЙ, А. Опыт статистического описания Новороссийского края.
Хозяйственная статистика Новороссийского края. Одесса, 1853, ч. 2.
212. СКЛЯРОВ, Н.А. Защита садов интенсивного типа от вредителей и болезней. Кишинев:
КАРТЯ МОЛДОВЕНЯСКЭ, 1986, 148 с.
213. СКРИПАЛЬ, И.Г. Видiления та вивчення збудника бактерiозу груши в захiднис областях
УРСР. Мiкробiол. журнал, Киiв, 1968, с. 30.
214. СОКОЛОВ, А.М., СОКОЛОВА, Р.П. Устойчивость плодовых растений к вредителям и
болезням. Москва: КОЛОС, 1974, с. 90-114.
215. СОКОЛОВ, М.И. Плодоводство в Кодрах. Бессарабское сельское хозяйство, 1910, № 16.
216. СОЛОВЬЕВА, М.А Атлас повреждений плодовых и ягодных культур морозами. Киев:
УРОЖАЙ, 1988, 48 с.
217. СОЛОВЬЕВА, М.А. Биологические основы зимостойкости плодовых растений / Сб.
науч. тр. ВНИИС им. И.В. Мичурина, Мичуринск, 1982, вып. 35, с. 3-8.
124
218. СОЛОВЬЕВА, М.А. Морозоустойчивость тканей и процессы регенерации
поврежденных морозов плодовых деревьев / Докл. сов. уч. к XIX Международному
конгрессу по садоводству, Москва: КОЛОС, 1974, с. 253-258.
219. СОЛОВЬЕВА, М.А. Особенности зимнего дыхания у плодовых растений. В кн.: Рост и
устойчивость растений, Киев: УРОЖАЙ, 1965, вып. 2, с. 149-160.
220. СУЗДАЛЬЦЕВА, В.А. Состояние воды в листьях и однолетних побегах молодых
саженцев различных по зимостойкости сортов яблони / Тр. ЦГЛ им. И.В. Мичурина,
Мичуринск, 1969, т. 10, с. 185-189.
221. СУША, В.И., ВОВЧОК, А.Ф. Влияние физиолого-биохимических показателей на
поврежденность сортов груши грушевой медяницей. В кн.: Совершенствование
агротехнических приемов по уходу за садами и физиологические основы повышения его
продуктивности, Киев: УРОЖАЙ, 1982, с. 83-86.
222. ТЕРЕЩЕНКОВА, А.И. Устойчивость сортов груши к парше. Садоводство, Москва,
1984, № 10, с. 12.
223. ТИХОНОВ, В.А. Влияние метеорологических условий на сезонное развитие груши /
Бюл. науч. техн. инф. ЦГЛ., Мичуринск, 1976, вып. 24, с. 57-61.
224. ТРУНОВА, Т.И. Физиологические и биохимические основы адаптации растений к
морозу. Сельскохозяйственная биология, Москва, 1984, № 6, с. 3-10.
225. ТРУНОВА, Т.И., КУЗИНА, Г.В., БОЧАРОВА, М.А., АСТАХОВА, Н.В. Рост и
морозостойкость растений. В кн.: Рост и устойчивость растений, Новосибирск, 1988, с.
133-144.
226. ТРУШИНА, А.В. Хранение и переработка плодов груши в Италии. Садоводство,
Москва, 1988, № 1, с. 29-30.
227. ТУЗ, А.С. Генофонд груши Советского Союза и его использование в селекции / Науч.
тр. Майкоп. опытн. станц. ВИР, Майкоп, 1974, вып. 8, с. 34-80.
228. ТУЗ, А.С. Груша. В кн.: Культурная флора СССР / Семечковые, Москва: КОЛОС, 1983,
т. ХIV, с. 126-234.
229. ТУЗ, А.С. Культура груши в Западном Предкавказье и проблема селекции ее зимних
сортов / Науч. тр. Майкоп. опытн. станц., Майкоп, 1964, вып. 2, с. 56-68.
230. ТУЗ, А.С. Морфолого-биологические особенности сортов груши (Рyrus L.) в связи с их
происхождением / Тр. по прикл. бот., ген. и сел., Ленинград, 1978, т. 62, вып. 3, с. 43-51.
231. ТУЗ, А.С. Наследование признаков у межвидовых гибридов груши. Генетика, Москва
1971, № 7, с. 53-56.
125
232. ТУЗ, А.С. Особенности начала вегетации у видов и сортов груши (Pyrus L.) / Сб. науч.
тр. по прикл. бот., ген. и сел., Ленинград, 1986, т. 101, с. 57-61.
233. ТУЗ, А.С. Перспективные для селекции межвидовые гибриды груши. Резервы
растениеводства., Майкоп, 1981, вып. 3 № 15, с. 3-7.
234. ТУЗ, А.С. Повреждение морозами сортов груши зимой 1968-1969 гг. и 1971-1972 гг / Тр.
по прикл. бот., ген. сел., Ленинград, 1973, т. 50, вып. 2, с. 153-159.
235. ТУЗ А.С. Повреждение сортов груши заморозком весной 1978 г. Резервы
растениеводства., Майкоп, 1979, вып.13.
236. ТУЗ, А.С. Сорта груши перспективные для интенсивной культуры / Тр. по прикл. бот.,
ген. и сел., Ленинград, 1973, т. 50, вып. 2, с. 147-152.
237. ТУЗ, А.С., БАРСУКОВА, О.Н. Перспективные сорта груши и устойчивость их к
болезням. Резервы растениеводства, Майкоп, 1981, вып. 3 № 15, с. 8-13.
238. ТУМАНОВ, И.И. Физиология закаливания и морозостойкости растений. Москва:
НАУКА, 1979, 350 с.
239. ТУМАНОВ, И.И., КУЗИНА, Г.В., КАРПИКОВА, Л.Д. Регуляторы роста,
продолжительность вегетации и первая фаза закаливания у морозостойких древесных
пород. Физиология растений, Москва, 1973, т. 20, вып. 6, с. 1158-1169.
240. ТУПИЦЫН, Д.И. Резервы повышения урожайности и качества продукции плодовых
культур. Москва: НАУКА, 1988, 55 с.
241. УЛЬЯНИЩЕВА, А.М. Груша на юге Центрального Черноземья / Сортоизучение и
агротехника плодовых культур. Сб. науч. тр., Москва, 1985, с. 3-12.
242. УЛЬЯНИЩЕВА, А.М. Селекция и перспективы культуры груши на юге Центрально-
Черноземной зоны / Сб. науч. тр. ВНИИ Садоводства, Москва, 1980, вып. 31, с. 75-79.
243. ФЕДОРОВ, М.А., ЦВЕТКОВА, П.М. Потенциальная лежкоспособность плодов
семечковых культур и факторы ее формирования. Москва: КОЛОС, 1983, с. 200-206.
244. ФИЛИППОВ, Ю.И. Объем кроны, удельное плодоношение и скороплодность сортов
яблони в Крыму / Тр. по прикл. бот., ген. и сел., Ленинград, 1977, т. 59, вып. 2, с. 2-15.
245. ФРАНЧУК Е.П. Товарные качества и химический состав плодов новых сортов груши./
Сб. науч. тр. ВНИИ Садоводства, Москва, 1980, вып. 31, с. 84-88.
246. ХАЛИН Г.А., МИЩЕНКО Н.В. Оценка засухо- и жароустойчивости перспективных
сортов груши в коллекционных и производственных садах Крыма / Сб. науч. тр. по
прикл. бот., ген, и сел., Ленинград, 1986, вып. 50, с. 56-59.
247. ХАНИН, В.Ф. Изменчивость и сроки наступления фенофаз яблони в связи с
температурным режимом на европейской территории РСФСР / Термический фактор в
126
развитии растений различных географических зон. Материалы Всесоюзной
конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, с. 75-77.
248. ХВАЛИН, Н.Н. Условия закаливания и морозоустойчивость плодовых растений.
Садоводство, Москва, 1981, № 1, с. 49-50.
249. ХОМЕНКО, И.И., САЙКО, В.И., МЕЛЬНИК, Ф.В. Интенсивная технология
выращивания груши в Приднестровье. Садоводство и виноградарство, Москва, 1989, №
11, с. 23-26.
250. ЦИЦИНА, А.А., УДАЧИНА, Е.Г., САМОХИНА, Т.В. Устойчивость к парше
интродуцированных видов яблони и груши / Бюл. Гл. Бот. Сада, Ялта, 1982. вып. 123, с.
85-88.
251. ЧЕКЕРУЛЬ-КУШ, Н.К. Опыт разведения плодового сада в Приднестровском районе
средней Бессарабии в имении Стодольна Оргеевского уезда (1897 – 1911). Санкт
Петербург, 1912.
252. ЧОБАНУ, В.В., ПОПУШОЙ, И.С., БАЖУРЯНУ, Н.С. Влияние зоны выращивания и
сроков съема на поражаемость плодов груши к грибным заболеваниям при хранении.
Садоводство, виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1991, № 1, с. 39-41.
253. ШАДРИНА, Л.С. Влияние температурного фактора на вегетацию и зимостойкость
сортов яблони / Термический фактор в развитии растений различных географических
зон. Материалы Всесоюзной конференции 29-31 января 1979 г., Москва, 1979, с. 80-81.
254. ШАРОВА, Н.И., ГРИНЕНКО, Н.Н. Химическая характеристика плодов новых сортов
груши / Бюл. ВНИИР им. Н.И. Вавилова, Ленинград, 1980, вып. 103, с. 23-26.
255. ШАТАЛОВА, М.А. Современный промышленный и перспективный сортимент
плодовых культур / Достижения сельскохозяйственной науки и практики, серия 1,
Москва, 1978, № 11 (153), с. 3-16.
256. ШАТАЛОВА, М.А. Технология возделывания груши в США. / Достижения
сельскохозяйственной науки и практики, серия 1, Москва, 1979, № 10, с. 32-40.
257. ШАТКОВСКИЙ, Т.А. От чего зависят окраска и вкус плодов? Садоводство,
виноградарство и виноделие Молдавии, Кишинев, 1982, № 4, с. 49-50.
258. ШИГОЛЕВ, А.А. Руководство для составления фенологических прогнозов /
Методические указания, Москва, 1951, вып. 15, 35с.
259. ШИДЕНКО, И.Х. Груша. Киев: УРОЖАЙ, 1971, 232с.
260. ШКЛЯР, С.Н. Бактериальный ожог плодовых деревьев. Москва: КОЛОС, 1967.
261. ШУМАХЕР, Р. Продуктивность плодовых деревьев. Москва: КОЛОС, 1979, 311с.
127
262. ЩЕРБЕЦ, Б.Л. Требования к качеству плодов груш, закладываемых на длительное
хранение. Известия АН Молд. ССР, серия биолог. и хим. науки, Кишинев, 1986, № 5, с.
66-69.
263. ЩЕРБЕЦ, Б.Л., БИНЕТАЛИЕВ, Ш.А Сбор и промышленное хранение плодов груши
(Внедрено в МППП «Память Ильича»). Информационный листок АПК, Кишинев, 1988,
№ 71.
264. ЯКОВЛЕВ, С.П. Генетические основы подбора исходных родительских пар в селекции
груши / Методические рекомендации, Мичуринск, 1988, 68 с.
265. ЯКОВЛЕВ С.П. Некоторые вопросы генетики и селекции груши. Сельскохозяйственная
биология, 1980, т. XV, № 5, с. 673-678.
266. ЯКОВЛЕВ С.П. Селекция и новые сорта груши. Москва: КОЛОС, 1992, 155с.
267. ЯРОСЛАВЦЕВА, Н.И., ГРИБАНОВСКИЙ, А.П. Влияние температуры на прохождение
яблоней фенологических фаз развития в условиях Мичуринска / Термический фактор в
развитии растений различных географических зон. Материалы Всесоюзной
конференции 29-31 января 1979 г, Москва, 1979, с. 78-80.
268. ЯРОШЕНКО Б.А. Ожог листьев груши в Крыму / Бюл. Никит. бот.сада, Ялта 1983,
вып. 50, с. 56-59.
CUVINTE – CHEIE
Cuvinte cheie: păr, portaltoi gutui, afinitate, grupuri ecologo-geografice, diversitate, corelaţie,
perioadă de vegetaţie, productivitate, rezistenţă la iernare, rezistenţă la secetă, sortiment, suma
temperaturilor, vitalitate.
Ключевые слова: груша, айва, подвой, совместимость, эколого-географические группы,
разнообразие, корреляция, период вегетации, продуктивность, зимостойкость,
засухоустойчивость, сортимент, сумма температур, жизнеспособность.
Key words: pear, quince, rootstock, compatibility, ecological-geographical groups, diversity,
correlation, period of vegetation, productivity, winter hardiness, drought-resistance, assortment,
temperature sum, viability.
128
PASAT O. V.Caracteristica biologică şi de producţie a unor noi
soiuri de păr în Republica Moldova
Teza de doctor în ştiinţe agricole, Chişinău 2004, 109 pagini, 40 tabele, 19 diagrame şi figuri,
anexe 17 tabele, bibliografie 268 denumiri.
АDNОТАRE
În teză sunt reflectate rezultatele cercetării indicatorilor biologici şi de producţie pentru 64
soiuri noi de păr introduse şi 84 hibrizi, obţinuţi la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, pe
portaltoi franc, 74 de soiuri şi hibrizi, compatibili cu gutuiul, s-au studiat pe portaltoiul gutui.
Cercetările au inclus: amplasarea sistemului radicular, puterea de creştere a pomilor, termenele
declanşării fenofazelor, productivitatea, calitatea fructelor şi durata lor de păstrare, rezistenţa la boli
şi dăunători, eficienţa economică la cultivarea soiurilor şi hibrizilor.
S-a stabilit, că soiurile se deosebesc semnificativ între ele după puterea de creştere a
pomilor, fapt care permite selectarea celor cu vigoare genetic redusă, iar calcularea recoltei
specifice, la o unitate de volum şi de suprafaţă a proiecţiei coroanei, cât şi la o unitate de suprafaţă a
secţiunii trunchiului, a permis evidenţierea unui grup de soiuri şi hibrizi înalt productive, cu vigoare
mică de creştere, pentru plantaţiile intensive. Termenele declanşării fenofazelor depind în mare
măsură de soi, dar şi sunt strîns legate de regimul temperaturilor.
Este marcată apariţia în plantaţiile de păr a arsurii bacteriene. Se prezintă analiza biochimică
a soiurilor şi hibrizilor de perspectivă. Sunt recomandate soiurile la care fructele posedă durata
îndelungată de păstrare. Este dată analiza economică a cultivării soiurilor şi hibrizilor de păr de
perspectivă.
În rezultatul cercetărilor au fost depistate 7 soiuri şi hibrizi de perspectivă, 4 din care au fost
transmise la Încercarea de Stat. Sunt evidenţiaţi 2 hibrizi cu afinitate bună cu portaltoiul de gutui.
Sunt evidenţiate soiurile, ca genitori potenţiali ai unui şir de caractere preţioase pentru ameliorare.
129
PASAT O.V. Biological and production characteristic of new pear varieties
for Republic of Moldova.
Dissertation for conferment of sciences degree of the doctor of agricultural sciences.
Kishinau 2004, 109 p., 40 tables, 19 diagrams, pictures, 268 bibliographical titles.
ANNOTATION
In the dissertation were reflected results of investigation of biological and production
peculiarities for growing of 64 new introduced and 84 created in the institute pear hybrids (breeder
X.Dushutina), grafted to pear rootstock. 74 compatible with quince varieties and hybrids were
studied the same to quince rootstock. Root arrangement, indexes of tree vigour, terms of beginning
principle vegetation phase and their duration, production, fruit quality, storage period, resistance to
principle pear diseases and pests, economic valuation of pear varieties production were studied. It
was established that varieties and hybrids essentially differ between themselves with tree vigour
that gave us possibility to select with tree vigour reduced that would be good for intensive
plantation. Terms of beginning of the principle vegetation phases of pear growth are connected with
temperature conditions. Re-calculation of production for unit of crown volume, unit of square of
crown projection and unit of square of trunk section gave us possibility to select a group of
productive varieties and hybrids with vigour reduced for intensive plantation. It was established
appearance of fire blight
Biochemical analysis of promising varieties and hybrids were offered. Varieties good for
long storage were recommended. Economical valuation of pear varieties production was given.
As a result of investigation 7 promising varieties and hybrids has been selected according to
complex of economical valuable indices, 4 from them have been passed to State testing. 2 hybrids
with good compatibility to quince rootstock have been selected. Some varieties and hybrids have
been recommended as potential donors of range of value characteristics.
ПАСАТ О.В. Производственно-биологическая характеристика новых
130
сортов груши для Республики Молдова
Дисертация. на соискание ученой степени доктора сельскохозяйственных наук,
Кишинев 2004, 109 с., 40 таб., 19 диагр. и рис., прилож. 17 табл., библ. 268 назв.
АННОТАЦИЯ
В диссертации отражены результаты изучения биологических и производственных
особенностей 64 новых интродуцированных сортов и 84 выведенных в институте гибридов
груши на подвое груша, а также 74 совместимые с айвой сорта и гибриды изучались также на
подвое айва. Были изучены: размещение корневой системы, показатели силы роста деревьев,
сроки наступления основных фаз развития деревьев, продуктивность, качество плодов,
пригодность для хранения, устойчивость к основным вредителям и болезням, экономическая
целесообразность возделывания сортов и гибридов груши. Установлено, что сорта
существенно отличаются между собой по силе роста, а перерасчет урожайности на единицу
объема кроны, площади проекции кроны, площади сечения штамба позволил выделить
группу продуктивных, слаборослых сортов и гибридов, пригодных для интенсивных
насаждений. Сроки наступления основных фаз развития деревьев зависят от сортовых
особенностей, но тесно связаны и с температурным режимом. Отмечено появление в
грушевых насаждениях бактериального ожога.
Представлен биохимический анализ перспективных сортов и гибридов.
Рекомендованы сорта, пригодные для длительного хранения плодов. Дана экономическая
оценка возделывания сортов груши и перспективных гибридов.
В результате изучения 7 перспективных сортов и гибридов были выделены по
комплексу хозяйственно-экономических признаков, 4 из которых были переданы на
Государственное испытание. Было выделено 2 гибрида с хорошей совместимостью с
айвовым подвоем. Были выделены сорта как потенциальные доноры ряда ценных признаков.
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZA
V – coeficient de variabilitate Fcalc – criteriul Fişer calculat SS – suma pătratelor Ftab. – criteriul Fişer tabelar df – gradele de libertate r – coeficientul de corelaţie
ms – pătratul mediu 2η - diversitatea DL – diferenţa limită P – exactitatea probei
131
ANEXE Anexa 1
Originea genetică a hibrizilor de păr din grupul ecologo-geografic Moldovenesc. Cantitatea pomilor
pe portaltoi № ctr.
Hibrid
Originea genetică
franc gutui 1 2 3 4 5
Anul plantării 1972 1. 1-4-13 Trioumph de Vienne x N.Krier 4 - 2. 1-9-19 Trioumph de Vienne x N.Krier 5 - 3. 1-9-33 Trioumph de Vienne x Comtesse de Paris 5 - 4. 4-6-35 Comtesse de Paris x (D.d’hiver + D. du
Comice) 4 -
5. 4-10-47 Beurre Liegel x Olivier de Serres 5 - 6. 4-15-24 Beurre Bosc x Cantareşti 5 - 7. 4-15-28 Beurre Bosc x (Cantareşti + Comtesse
de Paris + Olivier de Serres) 5 -
8. 5-5-60 Beurre Liegel x Olivier de Serres 5 4 9. 5-7-11 Beurre Liegel x Comtesse de Paris 5 - 10. 5-10-50 Beurre Liegel x Comtesse de Paris 5 - 11. 5-11-66 Beurre Hardenpont x (Olivier de Serres
+ Doyenne d’hiver) 4 -
12. 5-11-120 Beurre Hardenpont x Beurre Bosc 5 - 13. 5-12-16 Beurre Hardenpont x Doyenne d’hiver 5 - 14. 5-16-13 Williams x Beurre Hardenpont 5 5 15. 5-16-80 Beurre Liegel x Olivier de Serres 5 3 16. 6-2-17 Williams x Beurre Bosc 4 - 17. 6-4-60 Williams x N.Krier 5 - 18. 6-14-16 Beurre Hardenpont x Beurre Liegel 3 - 19. 6-19-11 Beurre Hardenpont x Olivier de Serres 5 4 20. 6-19-12 Comtesse de Paris x Doyenne d’hiver 4 - 21. 8-1-20 Williams x Beurre Bosc 4 - 22. 8-1-22 Williams x Beurre Bosc 4 4 23. 8-1-25 Williams x Beurre Bosc 4 - 24. 8-2-63 Beurre Bosc x Williams 5 - 25 8-2-25 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 - 26. 8-2-97 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 4 27. 8-2-100 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 4 - 28. 8-3-4 B. Louise d’Avranches – polenizarea
liberă 5 5
29 8-3-57 Beurre Bosc x Beurre Liegel 5 - 30 8-5-3 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 4 - 31. 8-7-107 Comtesse de Paris x Doyenne d’hiver 5 4 32. 8-13-58 Dushesse d’Angouleme – polenizarea
liberă 5 3
33. 8-13-98 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 - 34. 8-15-87 Beurre Bosc – polenizarea liberă 5 3 35. 8-15-90 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 5 -
132
Continuarea anexei nr.1
1 2 3 4 5 36. 8-16-42 Doyenne d’hiver x Beurre Napoleon 5 4 37. 8-24-29 Beurre Hardenpont x Beurre Bosc 5 - 38. 8-27-36 3-10-38 – polenizarea liberă 3 -
Anul plantării 1977 1. 1-4-33 Doyenne d’hiver – polenizarea liberă 4 4 2. 2-7-12 Beurre Bosc x Doyenne d’hiver 4 - 3. 2-7-32 Clapp’s Favourite x Olivier de Serres 3 - 4. 2-9-8 Clapp’s Favourite x Olivier de Serres 3 - 5. 3-12-15 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 - 6. 3-2-80 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 3 7. 3-2-94 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 - 8. 3-2-101 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 4 9. 3-3-45 Seedling Kieffer x Olivier de Serres 5 3 10. 3-6-9 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 3 - 11. 3-6-29 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 5 12. 3-6-34 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 3 - 13. 3-6-74 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 3 - 14. Vâstavocinaia Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 3 15. 3-6-95 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 3 16. 3-6-96 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 4 - 17. 3-12-18 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 4 18. 3-16-8 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 4 19. 4-3-28 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 - 20. 4-3-30 Trioumph de Vienne x Olivier de Serres 5 - 21. 4-11-40 Williams x N.Krier 4 4 22. 4-17-16 Beurre Bosc x Cantareşti 5 4 23. 5-10-18 Beurre Hardenpont x (Olivier de Serres
+ Doyenne d’hiver) 4 -
24. 6-4-46 Olivier de Serres x Doyenne d’hiver 5 4 25. 6-6-32 Clapp’s Favourite x Trioumph de Vienne 3 3 26. 6-7-7 Olivier de Serres x Comtesse de Paris 5 - 27. 6-13-1 Seedling Kieffer x Doyenne d’hiver 4 5 28. 6-14-7 2-11-10 x Doyenne d’hiver 4 - 29. 6-14-57 Beurre Napoleon x Olivier de Serres 5 5 30. 6-17-6 Williams x Illinca 5 4 31. 7-8-20 Doyenne d’hiver x Olivier de Serres 5 5 32. 7-16-62 Williams x Clapp’s Favourite 4 4 33. 8-2-48 Beurre Bosc x Olivier de Serres 4 - 34. 8-2-74 Beurre Bosc x Olivier de Serres 4 - 35. 8-2-111 Beurre Bosc x Olivier de Serres 5 - 36. 8-2-120 Comtesse de Paris x Olivier de Serres 4 4 37 8-3-78 Beurre Bosc x Williams 4 3 38. 8-3-81 Clapp’s Favourite x Comtesse de Paris 5 5 39. 8-3-100 Olivier de Serres x Doyenne d’hiver 5 5 40. 8-4-103 Comtesse de Paris x Doyenne d’hiver 5 4
133
Continuarea anexei nr.1
1 2 3 4 5 41. 8-6-85 Beurre Bosc x Olivier de Serres 4 4 42. 8-13-99 Beurre Hardenpont x Williams 5 5 43. 8-16-64 Beurre Bosc x Cantareşti 4 4 44. 8-18-25 Beurre Liegel x Doyenne d’hiver 5 3 45. 8-20-32 Williams x Olivier de Serres 4 4 46. 8-21-43 Trioumph de Vienne x Beurre Bosc 5 5 47. 8-39-67 Trioumph de Vienne x Dr. Jules Guyot 4 5
134
Anexa 2 Caracteristica soiurilor şi hibrizilor de păr conform puterii de creştere, portaltoi păr, a. 1987
№ ctr.
Soiul
Înălţimea pomului,
m
Coeficient
variabilită-
ţii, V%
Diametrul coroanei,
m
Coeficient
variabilităţii,
V%
Diametrul trunchiului
,m
Coeficient
variabilită-
ţii, V%
1 2 3 4 5 6 7 8 Anul înfiinţării 1972
1. Augustiparon 5,02 5,9 4,52 18,9 12,72 12,4 2. B. Hardenpont 5,31 10,2 4,59 19,0 13,94 13,2 3. Beurre Bosc 5,05 9,1 4,31 10,1 12,61 6,2 4. Beurre d’Anjou 4,45 21,6 3,56 25,0 10,48** 32,7 5. Butirra di Roma 5,03 6,2 2,80** 23,2 11,33** 12,2 6. Verna 4,44 16,9 3,11** 26,5 10,96** 28,5 7. Williams 4,58 17,4 3,17 11,9 10,84** 12,6 8. Victoria 5,03 14,1 5,73 4,4 12,71 7,8 9. Hibrid Ro 5,37 2,8 4,51 10,4 15,30 2,0 10. Grand Champion 4,18** 20,5 2,79** 29,8 9,60** 17,9 11. Grata 3,8** 6,0 2,52** 23,3 8,92** 11,0 12. Djioma 4,29 9,3 2,25** 13,5 11,21** 5,6 13. Epine de Mas 4,23** 14,8 3,22** 23,2 10,93** 20,3 14. Jeanne d’Arc 4,43 5,6 3,40 21,7 11,44 10,4 15. Kirghiscaia
osenniaia 5,03 5,7 4,62 16,4 13,94 4,6
16. Colette 3,65** 5,9 2,59** 5,2 11,60 5,4 17. Mellina 3,75** 26,5 2,99** 17,9 8,90** 19,0 18. Mersedes 5,31 5,8 3,23** 1,0 14,00 9,6 19. Orighinalinaia 5,91 12,6 4,58 8,1 13,91 13,3 20. Patten 4,84 12,1 3,34 10,8 12,08 12,59 21. Porporata 4,15 4,3 3,20** 17,4 12,54 8,2 22. Solanca 5,17 11,5 4,05 20,9 12,77 10,4 23. Fragrante 4,85 10,7 3,52 8,9 16,55 14,0 24. 1-4-13 5,11 5,3 4,68 1,4 14,36 3,9 25. 1-9-19 4,22** 10,2 2,58** 11,4 14,68 14,3 26. 1-9-33 4,36 10,9 3,77 1,9 12,46 8,5 27. 4-6-35 3,86** 9,8 3,14** 14,3 15,59 28,6 28. 4-10-47 3,92** 31,4 3,49 28,8 14,67 4,3 29. 4-15-24 3,26** 7,4 3,15** 17,6 11,49 7,5 30. 4-15-28 5,17 11,4 4,91 8,1 13,30 10,6 31. 5-5-60 4,28 8,0 3,81 10,9 14,61 12,0 32. 5-7-11 4,80 3,6 4,01 9,9 14,16 12,0 33. 5-10-50 4,86 9,6 3,98 15,9 15,21 12,5 34. 5-11-66 5,51 5,6 5,45 6,9 16,56 11,2 35. 5-11-120 5,57 4,1 5,61 4,7 15,99 13,5 36. 5-12-16 5,21 11,9 3,97 20,9 15,16 19,0 37. 5-16-13 4,61 14,5 3,72 12,0 14,00 13,6 38. 5-16-80 5,47 5,6 4,97 9,0 15,83 4,9
135
Continuarea anexei nr.2
1 2 3 4 5 6 7 8 39. 6-2-17 4,88 10,1 4,15 11,8 11,78 6,3 40. 6-4-60 4,20** 5,8 3,25** 8,2 10,38** 12,1 41. 6-14-16 5,29 14,1 4,92 5,0 17,40 5,2 42. 6-19-11 5,32 7,2 3,94 25,4 13,00 22,4 43. 6-19-12 5,01 11,2 3,86 6,8 16,60 16,2 44. 8-1-20 4,85 9,0 3,61 15,7 11,24** 10,2 45. 8-1-22 5,30 10,8 4,49 25,8 11,98 27,3 46. 8-1-25 5,15 4,7 4,02 16,4 11,63 10,6 47. 8-2-63 4,68 7,4 3,64 11,7 12,64 9,0 48. 8-2-85 3,60** 15,8 2,24** 13,6 8,31** 26,0 49. 8-2-97 5,07 4,8 3,57 13,1 11,86 14,8 50. 8-2-100 4,99 15,1 4,03 7,4 11,40 7,9 51. 8-3-4 4,98 9,1 3,72 9,0 12,98 8,8 52. 8-3-57 5,47 6,1 5,11 7,7 13,84 5,8 53. 8-5-3 5,30 11,1 4,70 8,6 15,11 7,6 54. 8-7-107 4,01** 13,3 3,26** 9,0 13,42 10,1 55. 8-13-58 4,68 10,1 4,37 18,3 11,66 14,2 56. 8-13-98 4,97 9,8 3,88 13,2 13,81 15,8 57. 8-15-87 4,34 19,9 3,90 23,4 13,57 19,9 58. 8-15-90 4,73 7,0 3,80 17,4 10,75** 11,4 59. 8-16-42 4,14** 19,3 2,64** 17,8 10,37** 11,4 60. 8-24-29 4,69 9,7 3,80 17,0 11,71 15,2 61. 8-27-36 4,63 5,9 3,78 9,0 14,82 6,9
X 4,74 3,81 13,01 DL0,05 0,49 0,53 1,64
Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 3,74 10,4 2,45** 23,5 11,64** 10,5 2. Avrora 5,01 15,0 4,28 21,3 15,96 18,7 3. Beurre Bosc 4,24 14,0 3,55 25,1 13,75 24,2 4. Beurre Giffard 3,79 18,4 3,46 12,1 12,97 18,8 5. Williams 3,35** 19,2 2,39** 14,7 9,40** 21,0 6. D. de Merode 3,28** 10,7 3,13** 32,7 13,98 21,2 7. Dr. Jules Guyot 3,93 12,2 3,32 21,6 13,01 6,8 8. D. d’Angouleme 3,76 10,4 2,25** 23,5 13,93 15,2 9 Esperens Göte 3,58 27,3 3,09 24,2 10,23 19,9
10. Krasnodarscaia letniaia
3,68 20,9 3,22 12,3 14,78 17,9
11. Kozerog 3,67 5,8 2,56** 5,6 11,58** 18,0 12. Marguerite
Marillat 3,79 17,5 3,07 16,4 12,99 21,8
13. Masleanaia 3,98 3,8 2,80 3,8 10,63** 16,3 14. Melitopoliscaia 4,25 8,6 3,89 13,6 13,52 11,2 15. Monshalard 4,93 16,1 2,56** 36,5 13,54 11,8 16. Moonglow pear 4,17 15,4 3,06 21,9 13,41 16,5 17. Napoca 4,15 12,9 3,69 12,5 14,11 17,2
136
Continuarea anexei nr.2
1 2 3 4 5 6 7 8 18. Osenniaia
Kostâka 4,55 4,1 3,80 5,4 16,05 4,0
19. Parker 5,06 8,0 4,89 7,4 16,82 8,9 20. Prevoshodnaia 4,07 15,7 4,21 11,3 16,36 13,7 21. Recordistca
Kostâka 3,84 12,0 3,26 21,4 13,46 14,6
22. Samarkandscaia krasaviţa
3,68 13,8 2,88 21,3 12,36 15,2
23. Socinaia 4,42 25,6 3,49 30,4 14,14 26,4 24. Stark broi’s
new pear 4,21 3,9 2,65** 19,6 14,53 13,0
25. Taiuşciaia letniaia
4,13 7,6 3,97 8,8 14,40 43,1
26. Totleben 4,47 25,7 3,87 19,6 14,73 16,9 27. Wilder 3,52** 16,9 2,70** 8,1 12,02 18,0 28. 11-9-4 4,41 4,4 3,23 5,1 16,28 16,2 29. 11-9-11 4,73 5,7 4,24 12,5 16,29 14,5
X 4,08 3,30 13,65 DL0,05 0,54 0,54 1,89
Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de
Bistriţa 3,82 8,0 3,19 3,0 11,80 2,0
2. B. Hardenpont 4,25 3,0 3,11 7,0 11,71 10,0 3. Bozdurgan 4,31 10,0 3,26 4,0 14,43 12,0 4. Vâstavocinaia 4,18 11,0 3,04 22,0 13,34 18,0 5. Zolotaia 3,86 6,0 2,90 8,0 13,37 4,0 6. Clapp’s
Favourite 3,88 14,0 3,08 15,0 12,88 13,0
7. Masleanaia 3,91 8,0 2,85 7,0 11,22** 14,0 8. 1-4-33 3,88 9,0 3,28 6,0 13,83 4,0 9. 2-7-12 3,80 13,0 3,04 19,0 12,55 24,0 10. 2-7-32 3,93 8,0 3,58 7,0 16,13 27,0 11. 2-9-8 3,83 17,0 3,00 10,0 13,17 16,0 12. 3-2-80 4,11 6,0 3,63 7,0 13,33 7,0 13. 3-2-94 3,83 18,0 3,32 15,0 11,86 11,0 14. 3-2-101 3,68 13,0 3,02 5,6 10,29** 14,0 15. 3-3-45 3,21** 20,0 2,57** 20,0 10,32** 20,0 16. 3-6-9 3,75 7,0 3,12 12,0 12,55 2,0 17. 3-6-29 3,41** 11,0 2,63** 17,0 11,45** 12,0 18. 3-6-34 3,43** 12,0 2,97 16,0 11,37** 15,0 19. 3-6-74 3,29** 12,0 2,67** 6,6 11,38** 7,0 20. 3-6-95 3,50** 17,0 2,55** 17,0 11,30** 18,0 21. 3-6-96 4,06 5,0 3,15 10,0 12,34 18,0 22. 3-12-15 4,15 3,0 3,36 12,0 13,19 16,0 23. 3-12-18 3,76 12,0 2,79 24,0 10,17** 14,0
137
Continuarea anexei nr.2
1 2 3 4 5 6 7 8 24. 3-16-8 4,00 10,0 2,97 14,0 13,39 17,0 25. 4-3-28 3,79 7,0 2,80 9,0 9,41** 28,0 26. 4-3-30 3,40** 9,0 3,01 6,0 10,64** 5,0 27. 4-11-40 4,19 7,0 3,14 14,0 11,35** 7,0 28. 4-17-16 4,17 7,0 3,85 6,0 14,00 12,0 29 5-10-18 3,72 13,0 3,17 5,0 13,17 13,0 30. 6-4-46 3,93 4,0 3,00 16,0 12,50 20,0 31. 6-6-32 4,08 1,0 3,71 10,0 16,35 7,0 32. 6-7-7 3,98 6,0 3,20 11,6 17,41 8,0 33. 6-13-1 4,03 4,0 2,88 18,0 12,84 7,0 34. 6-14-7 4,06 12,0 3,04 16,0 12,09 5,0 35. 6-14-57 4,14 7,0 3,15 6,0 13,02 15,0 36. 6-17-6 3,62 14,0 2,98 16,0 12,26 11,0 37. 7-8-20 3,62 16,0 2,64** 23,0 13,69 11,0 38. 7-16-62 4,11 13,0 3,40 14,0 12,19 9,0 39. 8-2-48 4,28 7,0 3,71 18,0 13,79 9,0 40. 8-2-74 4,35 6,0 4,09 10,0 15,08 3,0 41. 8-2-111 4,38 5,0 3,71 13,0 14,39 6,0 42. 8-2-120 4,28 8,0 3,09 11,0 14,25 17,0 43. 8-3-78 4,40 6,0 3,40 6,0 13,86 7,0 44. 8-3-81 3,54** 15,0 2,81 8,0 12,54 14,0 45. 8-3-100 3,61 12,0 2,73** 13,0 12,48 12,0 46. 8-4-103 3,69 12,0 3,16 18,0 11,54 11,0 47. 8-6-85 4,22 9,0 3,41 14,0 13,91 12,0 48. 8-13-99 3,91 10,0 3,50 8,0 14,41 8,0 49. 8-16-64 3,91 11,0 3,28 7,0 12,56 9,0 50. 8-18-25 4,20 11,0 2,97 18,0 15,38 8,0 51. 8-20-32 3,86 10,0 2,63** 12,0 11,60 15,0 52. 8-21-43 4,28 7,0 3,11 16,0 15,10 11,0 53. 8-39-67 4,13 4,0 4,11 13,0 16,26 13,0 54. 11-9-10 4,56 5,0 4,04 17,0 17,50 6,0
X 3,93 3,16 13,02 DL0,05 0,37 0,40 1,48
** - valoarea este suficient mai mică ca media experienţei
138
Anexa 3 Caracteristica soiurilor şi hibrizilor de păr conform puterii de creştere, portaltoi păr, a.1987
№ d/o Soiul
Volumul coroanei, m3
Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2
Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2
1 2 3 4 5 Anul înfiinţării 1972
1. Augustiparon 23,6 16,6 128,8 2. B. Hardenpont 25,7 17,1 156,2 3. Beurre Bosc 21,2 14,8 124,8 4. Beurre d’Anjou 13,5** 10,6 93,2** 5. Butirra di Roma 9,1** 6,5** 102,1 6. Verna 10,4** 8,1 101,6 7. Williams 10,9** 8,0** 101,1** 8. Victoria 98,9 25,9 127,6 9. Hibrid Ro 24,4 16,2 183,8 10. Grand Champion 8,1** 6,6** 74,1** 11. Grata 5,3** 5,2** 63,1** 12. Djioma 4,7** 7,6** 98,6** 13. Epine de Mas 10,3** 8,5** 97,0** 14. Jeanne d’Arc 11,5 9,4 103,7 15. Kirghiscaia osenniaia 54,5 17,9 152,9 16. Colette 6,1** 5,3** 105,9 17. Mellina 7,4** 7,3** 64,1** 18. Mersedes 9,6** 8,2 195,9 19. Orighinalinaia 29,0 16,4 154,2 20. Patten 12,4** 8,8 116,0 21. Porporata 9,5** 8,2 125,0 22. Solanca 20,1 13,3 129,1 23. Fragrante 13,2** 12,3 184,6 24. 1-4-13 24,2 17,2 162,2 25. 1-9-19 6,5** 5,3** 178,2 26. 1-9-33 14,3 11,5 122,7 27. 4-6-35 8,2** 7,9** 202,5 28. 4-10-47 12,3** 10,2 172,9 29. 4-15-24 12,0** 8,0** 106,0 30. 4-15-28 27,9 19,1 140,6 31. 5-5-60 29,7 11,5 169,8 32. 5-7-11 17,1 12,7 159,4 33. 5-10-50 17,4 12,7 177,9 34. 5-11-66 84,4 23,3 208,6 35. 5-11-120 93,0 24,8 222,4 36. 5-12-16 19,3 12,8 181,9 37. 5-16-13 14,7** 11,0 156,2 38. 5-16-80 85,8 19,6 197,1 39. 6-2-17 38,6 13,7 109,9 40. 6-4-60 9,6** 8,4 86,4**
139
Continuarea anexei nr.3
1 2 3 4 5 41. 6-14-16 27,4 18,8 238,3 42. 6-19-11 19,9 13,1 138,0 43. 6-19-12 16,1 11,8 220,7 44. 8-1-20 14,6** 11,1 96,0** 45. 8-1-22 25,9 16,6 118,9 46. 8-1-25 18,1 13,0 107,0 47. 8-2-63 13,7** 10,5 126,2 48. 8-2-25 3,9** 4,0** 54,5** 49. 8-2-97 14,4 10,2 112,4 50. 8-2-100 17,7 12,9 102,5 51. 8-3-4 15,6 10,9 134,2 52. 8-3-57 70,8 20,8 166,5 53. 8-5-3 26,7 17,4 180,1 54. 8-7-107 19,4 8,6 142,7 55. 8-13-58 14,6** 12,1 109,5 56. 8-13-98 20,7 15,3 150,2 57. 8-15-87 17,3 12,5 149,2 58. 8-15-90 15,7 11,7 91,7** 59. 8-16-42 6,6** 5,7** 78,2 60. 8-24-29 15,6 11,6 109,6 61. 8-27-36 14,2** 11,3 153,8
X 22,4 12,3 133,2 DL0,05 7,05 3,23 32,02
Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 4,8** 4,9** 107,3** 2. Avrora 22,4 14,9 205,5 3. Beurre Bosc 16,2 10,8 157,2 4. Beurre Giffard 22,5 9,5 135,8 5. Williams 4,2** 4,6** 71,4** 6. D. de Merode 7,4 8,2 158,1 7. Dr. Jules Guyot 9,2 9,7 130,8 8. D. d’Angouleme 3,9** 4,1 133,4 9 Esperens Göte 8,1 7,9 81,2**
10. Krasnodarscaia letniaia 8,6 10,1 175,5 11. Kozerog 5,4** 6,1** 105,5** 12. Marguerite Marillat 8,0 9,3 137,1 13. Masleanaia 11,4 6,1 87,6 14. Melitopoliscaia 13,6 11,7 144,9 15. Monshalard 8,1 5,6 145,2 16. Moonglow pear 9,0 7,5 144,0 17. Napoca 27,4 11,5 160,0 18. Osenniaia Kostâka 13,5 11,6 202,3 19. Parker 27,4 18,7 223,3 20. Prevoshodnaia 15,5 14,1 211,7 21. Recordistca Kostâka 8,9 8,6 144,6
140
Continuarea anexei nr.3
1 2 3 4 5 22. Samarkandscaia krasaviţa 7,3** 7,4 122,1 23. Socinaia 23,9 9,8 160,2 24. Stark broi’s new pear 6,7** 6,1** 168,4 25. Taiuşciaia letniaia 33,3 12,4 163,0 26. Totleben 18,0 12,1 174,3 27. Wilder 5,6** 5,8 115,8 28. 11-9-4 9,9 8,1 207,8 29. 11-9-11 19,4 14,1 206,2
X 13,1 9,4 151,0 DL0,05 5,81 2,88 40,95
Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de Bistriţa 31,9 8,0 109,3 2. Beurre Hardenpont 40,2 9,6 108,5 3. Bozdurgan 9,7 8,4 165,2 4. Vâstavocinaia 9,0 8,3 142,1 5. Zolotaia 7,0** 6,6 81,2** 6. Clapp’s Favourite 7,0** 6,9 131,7 7. Masleanaia 12,2 6,4 100,1 8. 1-4-33 18,5 8,5 150,4 9. 2-7-12 14,9 7,5 129,1 10. 2-7-32 10,7 10,1 193,4 11. 2-9-8 7,5** 7,1 138,6 12. 3-2-80 18,4 10,4 139,9 13. 3-2-94 9,5 8,8 108,9 14. 3-2-101 7,1** 8,1 84,6** 15. 3-3-45 4,9** 6,5** 86,3** 16. 3-6-9 8,2 9,8 123,5 17. 3-6-29 5,4 5,6 104,2 18. 3-6-34 14,4 7,0 103,0 19. 3-6-74 5,6 7,5 102,7 20. 3-6-95 4,9** 5,2** 102,8 21. 3-6-96 8,8 7,8 122,5 22. 3-12-15 9,7 9,0 138,3 23. 3-12-18 12,9 7,0 84,8** 24. 3-16-8 7,7 7,4 144,4 25. 4-3-28 11,7 6,2 71,4** 26. 4-3-30 14,4 8,2 98,5 27. 4-11-40 16,8 7,8 101,6** 28. 4-17-16 13,6 12,1 155,7 29 5-10-18 15,0 7,3 141,1 30. 6-4-46 7,8 7,2 126,7 31. 6-6-32 12,6 10,9 210,7 32. 6-7-7 8,7 8,1 196,0 33. 6-13-1 6,7** 6,7 130,0 34. 6-14-7 7,7 7,3 115,0
141
Continuarea anexei nr.3
1 2 3 4 5 35. 6-14-57 8,5 9,5 135,3 36. 6-17-6 7,3** 7,1 119,2 37. 7-8-20 5,9** 5,7** 148,6 38. 7-16-62 10,7 9,2 117,3 39. 8-2-48 28,5 11,0 150,3 40. 8-2-74 16,2 13,3 178,7 41. 8-2-111 27,9 10,9 163,0 42. 8-2-120 8,8 7,5 163,0 43. 8-3-78 11,3 9,1 151,6 44. 8-3-81 6,3** 6,2 125,3 45. 8-3-100 5,8 5,9 125,3 46. 8-4-103 8,0 8,0 105,7 47. 8-6-85 11,1 9,2 153,6 48. 8-13-99 10,2 9,7 164,0 49. 8-16-64 8,1 8,3 124,6 50. 8-18-25 8,2 7,1 206,5 51. 8-20-32 6,1** 5,5** 107,4 52. 8-21-43 9,4 7,7 180,2 53. 8-39-67 33,8 12,5 235,3 54. 11-9-10 36,8 13,1 241,5
X 12,4 8,8 136,7 DL0,05 4,7 2,7 34,8
** - valoarea este suficient mai mică ca media experienţei
142
Anexa 4 Caracteristica soiurilor şi hibrizilor de păr conform puterii de creştere,
portaltoi gutui, a.1987
№ ctr. Soiul
Înălţimea pomului,
m
Diametrul coroanei ,
m
Diametrul trunchiul
ui, m
Volumul coroanei,
m3
Suprafaţa proiecţiei coroanei,
m2
Suprafaţa secţiunii
trunchiului, cm2
1 2 3 4 5 6 7 8 Anul înfiinţării 1972
1. B. Hardenpont 3,44 2,58 10,89 10,27 9,36 92,83 2. Butirra di Roma 3,73 1,49** 9,00 3,72** 10,95 63,65 3. Colette 2,81** 1,59** 7,37** 2,88** 1,96** 43,75** 4. Jeanne d’Arc 3,33 1,80** 8,32** 4,59** 8,75 54,33** 5. Orighinalinaia 4,51 3,06 13,33 19,36 16,16 139,86 6. Verna 3,27 1,81** 9,92 4,84** 8,03 77,54 7. Victoria 3,82 2,70 11,10 29,25 11,46 97,32 8. 5-5-60 3,74 3,20 12,78 17,01 10,99 128,15 9. 5-16-13 3,38 3,01 11,68 13,55 9,61 107,28 10. 5-16-80 3,60 2,98 11,40 13,86 10,39 51,28** 11. 6-19-11 3,30 2,40 9,78 8,06 6,20** 75,27 12. 8-1-22 3,53 2,17 10,29 8,00 9,93 83,83 13. 8-1-25 3,70 3,18 10,80 16,43 10,78 91,13 14. 8-2-97 3,01 3,01 10,05 12,25 7,53 80,18 15. 8-3-4 3,57 2,42 11,54 11,70 10,26 103,62 16. 8-7-107 3,26 2,25 11,26 7,32 8,38 99,50 17. 8-13-58 3,18 2,37 10,23 9,32 4,77** 84,77 18. 8-13-98 3,70 2,79 11,60 12,63 6,10 105,72 19. 8-15-87 4,00 2,98 12,40 15,02 7,24 117,14 20. 8-16-42 2,84** 1,97** 8,58** 4,88** 3,20** 57,98**
X 3,49 2,49 10,61 11,24 8,60 87,70 DL0,05
Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 2,25** 1,63** 11,64 2,01** 2,09** 44,55** 2. Avrora 3,48 2,38 8,90 8,80 4,38 62,25 3. D. de Merode 3,25 2,58 10,51 9,27 5,25 86,63 4. D. d’Angouleme 3,35 1,59** 9,76 3,70** 2,00** 75,01 5. Esperens Göte 2,10** 1,47** 7,72** 1,73** 1,73** 46,96** 6. Kozerog 3,20 1,40** 11,77 4,92** 4,03 108,77 7. Krasnodarscaia
letniaia 2,37** 1,57** 7,90** 2,31** 1,89** 49,18**
8. Marguerite Marillat
2,93** 1,87 8,40** 4,23** 2,73** 55,42**
9. Masleanaia 2,77** 2,09 9,25 3,94 3,88** 69,35 10. Melitopoliscaia 4,13 3,34 12,93 20,60 8,74 130,88 11. Monshalard 4,10 1,68** 7,99 5,22** 2,29** 50,33** 12. Moonglow pear 3,20 1,72 8,32** 4,23** 2,36** 54,54** 13. Osenniaia
Kostâka 3,84 2,86 13,22 14,06 7,59 137,23
143
Continuarea anexei nr. 4 1 2 3 4 5 6 7 8
14. Parker 3,10 2,90 8,76 10,97 6,04 60,30** 15. Recordistca
Kostâka 3,60 1,68 10,88 4,42** 2,24** 93,02
16. Socinaia 4,22 3,63 13,10 24,75 10,35 134,79 17. Stark broi’s
new pear 3,53 2,46 5,14** 7,74 4,01 85,42
18. Totleben 3,26 2,09 11,35 7,30 3,45** 101,14 19. Wilder 2,82** 2,16 8,57 5,38** 3,66** 57,70** 20. 11-9-11 4,29 3,02 11,77 17,70 7,17 108,86 . X 3,29 2,21 9,89 8,16 4,29 80,62
Anul înfiinţării 1977 1. B. Hardenpont 3,44 2,58 10,77 5,08** 5,29 93,98 2. Bozdurgan 3,87 2,69 11,05 6,42** 5,72 95,89 3. Vâstavocinaia 3,17 2,32** 11,01 3,55** 4,31** 95,20 4. Zolotaia 2,54** 1,63** 10,39 1,49** 2,14** 86,01 5. Masleanaia 2,77** 2,08** 9,25** 3,38** 3,86** 69,35** 6. 1-4-33 3,48 2,37 9,69 4,32** 4,43** 74,10** 7. 3-2-80 3,22 2,68 8,53** 5,10** 5,54 53,20** 8. 3-2-101 2,81** 2,16** 9,01** 3,37** 3,87** 65,99** 9. 3-3-45 3,18 2,50 8,77** 4,89** 5,22 55,83** 10. 3-6-29 3,25 2,66 10,73 5,37** 5,66 89,68** 11. 3-6-95 2,77** 2,22** 7,73** 2,91** 3,89** 47,73** 12. 3-12-18 3,93 3,03 9,61** 7,29 7,20 72,79** 13. 3-16-8 3,84 3,13 10,51 8,19 7,72 86,21 14. 4-11-40 3,53 2,81 9,71** 6,14** 6,19 75,85 15. 4-17-16 3,43 3,12 12,59 18,05 7,96 125,11 16. 6-4-46 3,74 2,57 9,61** 5,76** 5,32 74,01** 17. 6-6-32 3,75 2,94 9,18** 7,12 6,81 66,82** 18. 6-13-1 3,78 2,34** 10,79 4,57** 4,33** 91,28 19. 6-14-57 3,77 2,77 10,48 5,96** 6,04 89,01 20. 6-17-6 3,91 2,79 10,93 6,78 6,22 93,92 21. 7-8-20 3,74 2,85 11,70 6,19** 6,40 109,87 22. 7-16-62 3,05 2,25** 8,79** 3,22** 3,98** 60,72** 23. 8-2-120 3,23 2,20** 8,72** 3,31** 3,81** 59,91** 24. 8-3-78 3,58 2,88 8,77** 6,57 6,57 60,88** 25. 8-3-81 3,61 2,26** 9,64** 4,03** 4,04** 73,60** 26. 8-3-100 3,37 2,82 11,49 5,74** 6,37 103,77 27. 8-4-103 4,45 3,52 10,75 12,84 10,16 90,75 28. 8-6-85 3,49 2,85 10,39 12,75 6,45 84,13 29 8-13-99 4,07 3,04 12,14 8,29 7,30 115,86 30. 8-16-64 4,11 3,13 11,19 8,85 7,73 98,29 31. 8-18-25 3,6 2,22** 10,60 4,00** 3,88** 88,25 32. 8-20-32 3,88 2,88 10,97 7,15 6,77 94,45 33. 8-21-43 3,85 2,54 10,48 5,37** 5,16** 83,45 34. 8-39-67 2,72** 2,24** 9,64** 2,93** 4,03** 73,10**
X 3,50 2,62 10,16 6,09 5,60 82,32 ** - valoarea este suficient mai mică de media experienţei
144
Anexa 5 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de puterea de creştere a pomilor
(a. 1987, portaltoiul – păr franc)
Criteriul Fişer, F Anul plantă-
rii
Indicatorii puterii de creştere
Media X
Diferenţa limită, DL0,05
Partea acţiunii factorilor,
(diversitatea) 2ηcalculat tabelar
(0,05-0,01-0,001) Înălţimea pomului, 4,08 0,54 0,44 2,81 2,4 – 1,9 – 1,6 Diametrul coroanei, m 3,31 0,54 0,61 5,51 2,4 – 1,9 – 1,6 Diametrul trunchiului, cm
13,65 1,89 0,53 4,01 2,4 – 1,9 – 1,6
Volumul coroanei, m3
13,08 5,81 0,68 7,44 2,4 – 1,9 – 1,6
Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2
3,36 2,88 0,61 5,51 2,4 – 1,9 – 1,6
1974
Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2
151,04 40,95 0,52 3,82 2,4 – 1,9 – 1,6
Înălţimea pomului, 3,93 0,37 0,43 2,59 2,0 – 1,7 – 1,4 Diametrul coroanei, m 3,16 0,40 0,51 3,42 2,0 – 1,7 – 1,4 Diametrul trunchiului, cm
13,02 1,48 0,63 5,58 2,0 – 1,7 – 1,4
Volumul coroanei, m3
12,41 4,73 0,78 11,8 2,0 – 1,7 – 1,4
Suprafaţa proiecţiei coroanei, m2
8,84 2,73 0,66 6,4 2,0 – 1,7 – 1,4
1977
Suprafaţa secţiunii trunchiului, cm2
136,70 34,80 0,56 4,30 2,0 – 1,7 – 1,4
145
Anexa 6 Gradul de influienţă a soiului şi portaltoiului asupra puterii de creştere la pomii de păr, a.1987
Indicatorii Sursa de variaţie Puterii de creştere
Analizei dispersionale
Soiul Portaltoiul Interacţiunea soi/portaltoi
Erori
1 2 3 4 5 6 Anul plantării – 1974
Înălţimea pomului
Diversitatea 2η Criteriul Fişer: - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,39 12,9 1,6 2,0 2,6 0,07
0,26 127,6 3,9 6,8 11,4 0.05
0,10 2,6 1,6 2,0 2,6 0,44
0,25 - - - - -
Diametrul coroanei
Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,39 12,9 1,6 2,0 2,6 0,07
0,30 191,1 3,9 6,8 11,4 0,05
0,10 3,4 1,6 2,0 2,6 0,44
0,19 - - - - -
Diametrul trunchiului
Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F 0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,26 8,2 1,6 2,0 2,6 0,22
0,40 240,0 3,9 6,8 11,4 0,16
0,13 4,1 1,6 2,0 2,6 1,44
0,20 - - - - -
Anul plantării – 1977 Înălţimea pomului
Diversitatea 2η Criteriul Fişer: - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,21 3,0 1,5 1,8 2,2 0,05
0,14 66,1 3,9 6,8 11,2 0,04
0,19 2,8 1,5 1,8 2,2 0,43
0,46 - - - - -
Diametrul coroanei
Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,26 4,45 1,5 1,8 2,2 0,05
0,17 97,9 3,9 6,8 11,2 0,33
0,17 3,7 1,5 1,8 2,2 0,38
0,40 - - - - -
146
Continuarea anexei nr.6 1 2 3 4 5 6
Diametrul trunchiului
Diversitatea 2η Criteriul Fişer - F calculat - F 0,05 - F0,01 - F0,001 DL0,05
0,23 5,6 1,5 1,8 2,2 0,15
0,40 326,6 3,9 6,8 11,2 0,11
0,15 3,7 1,5 1,8 2,2 1,23
0,27 - - - - -
147
Anexa 7 Afectarea soiurilor şi hibrizilor de către îngheţurile de primăvară, anul 1990
Nr. d/o
Soiuri şi hibrizi
Total muguri analizaţi, buc.
Muguri sănătoşi, buc.
Muguri afectaţi, buc.
Partea mugurilor afectaţi, %
1 Bozdurgan 116 100 16 13,79 2 Vâstavocinaia 209 200 9 4,30 3 Orighinalinaia 178 170 8 3,93 4 8-4-103 242 191 51 21,07 5 1-4-33 118 115 3 2,54 6 3-2-80 119 82 37 31,09 7 3-2-101 208 108 100 48,07 8 3-3-45 98 78 18 18,45 9 3-6-29 249 173 76 30,52 10 3-6-95 164 119 45 27,50 11 3-12-18 111 99 12 10,81 12 3-16-8 136 72 64 47,00 13 4-11-40 119 77 42 35,29 14 5-5-60 118 99 19 16,13 15 5-16-80 104 104 0 0 16 6-4-46 120 60 60 50,0 17 6-6-32 118 93 25 21,19 18 6-13-1 230 223 7 3,04 19 6-14-57 113 97 16 14,16 20 6-19-11 287 262 25 8,71 21 7-8-20 240 232 8 3,33 22 8-1-25 170 170 0 0 23 8-2-74 110 83 27 24,54 24 8-2-97 228 220 8 3,50 25 8-3-78 260 253 7 2,69 26 8-6-85 95 85 10 10,51 27 8-7-107 115 110 5 4,35 28 8-13-98 113 113 0 0 29 8-15-87 126 126 0 0 30 8-16-64 108 108 0 0 31 8-20-32 155 103 52 33,54 32 8-21-43 103 47 56 54,37
148
Anexa 8 Suma temperaturilor efective la începutul desfăşurării fazelor fenologice la soiurile de păr,
a. 1985 - 1990
№ ctr.
Soiul
Suma temperaturilor efective > +5° C
Dezmuguritul Înfloritul Perioada interfazică
Coacerea Desfrunzirea
1 2 3 4 5 6 7 Anul înfiinţării 1972
1. Augustiparon 44,50 187,30 142,70 1718,5 2264,3 2. B. Hardenpont 56,00* 188,40 133,60 2377,4 2278,5 3. Beurre Bosc 54,10* 189,40 132,30 2105,2 2278,5 4. Beurre d’Anjou 45,50 162,70 121,80 2377,4 2278,5 5. Butirra di Roma 36,70 165,20 128,60 1718,5 2276,5 6. Verna 45,70 170,90 125,20 2172,2 2278,5 7. Williams 39,20 181,20 141,90 1802,2 2278,5 8. Victoria 54,90* 192,20 137,30 1802,2 2278,5 9. Hibrid Ro 43,20 182,60 139,40 2240,1 2278,5 10. Grand Champion 54,70 183,60 127,30 2240,1 2264,3 11. Grata 45,00 178,80 133,80 2377,4 2278,5 12. Djioma 45,80 167,00 121,20 2377,4 2264,3 13. Epine de Mas 45,80 169,80 124,00 1958,9 2278,5 14. Jeanne d’Arc 51,90 202,60* 150,60 2240,1 2264,3 15. Kirghiscaia osenniaia 36,20 175,50 128,40 2106,2 2264,3 16. Colette 45,80 178,60 132,80 2106,2 2278,5 17. Mellina 41,80 175,5 133,80 1958,9 2278,5 18. Mersedes 46,70 176,30 129,60 2106,2 2278,5 19. Orighinalinaia 43,80 172,80 129,00 1718,5 2278,5 20. Patten 39,10 162,60 123,50 1958,9 2278,5 21. Porporata 35,10 172,90 137,80 2106,2 2264,3 22. Solanca 51,70 187,60 135,90 1802,2 2278,5 23. Fragrante 42,90 177,00 133,90 2106,2 2278,5 24. 1-4-13 39,90 182,00 141,60 1958,9 2278,5 25. 1-9-19 48,30 175,70 126,30 2240,1 2264,3 26. 1-9-33 44,70 196,70* 142,30 2106,2 2277,9 27. 4-6-35 46,30 174,20 132,80 2377,4 2278,5 28. 4-10-47 44,20 172,40 128,20 2240,1 2278,5 29. 4-15-24 45,80 199,20 153,50 2240,1 2278,5 30. 4-15-28 48,50 165,20 116,80 2377,4 2278,5 31. 5-5-60 35,10 159,90 124,70 2240,1 2277,9 32. 5-7-11 39,30 170,40 131,20 2130,6 2277,9 33. 5-10-50 35,10 174,90 139,70 2377,4 2278,5 34. 5-11-66 34,10 155,00 120,90 2240,4 2278,5 35. 5-11-120 34,10 168,20 112,10 2240,1 2264,3 36. 5-12-16 39,10 172,20 133,20 2130,6 2278,5 37. 5-16-13 59,60* 189,50 129,80 2130,6 2278,5 38. 5-16-80 45,80 188,50 142,70 2130,6 2278,5 39. 6-2-17 54,10* 182,00 127,90 2106,2 2264,3
149
Continuarea anexei nr.8
1 2 3 4 5 6 7 40. 6-4-60 43,20 182,80 139,50 2106,2 2224,9 41. 6-14-16 45,80 177,50 131,80 2240,1 2264,3 42. 6-19-11 39,80 162,70 122,90 2240,1 2278,5 43. 6-19-12 39,80 180,30 140,50 2377,4 2277.9 44. 8-1-20 45,80 185,70 139,90 1958,9 2264,3 45. 8-1-22 51,70 197,40* 143,20 1802,2 2278,5 46. 8-1-25 59,60* 193,70 134,70 1958,9 2278,5 47. 8-2-63 41,80 187,50 153,30 1958,9 2278,5 48. 8-2-25 36,40 173,50 137,10 1802,2 2264,3 49. 8-2-97 45,80 197,70* 151,90 2106,2 2277,9 50. 8-2-100 45,80 188,40 142,60 1802,2 2278,5 51. 8-3-4 46,20 170,20 123,90 2106,2 2277,9 52. 8-3-57 47,40 193,30 145,80 2130,6 2278,5 53. 8-5-3 45,80 180,20 134,20 1958,9 2277,9 54. 8-7-107 46,30 175,70 129,40 2377,4 2278,5 55. 8-13-58 45,80 193,30 140,70 2106,2 2264,3 56. 8-13-98 44,40 175,70 131,30 2106,2 2278,5 57. 8-15-87 52,80* 184,70 131,90 2106,2 2264,3 58. 8-15-90 46,30 193,30 145,30 2106,2 2264,3 59. 8-16-42 45,80 185,00 139,20 2240,1 2264,3 60. 8-24-29 52,80* 182,90 128,20 1958,9 2278,5 61. 8-27-36 58,30* 172,90 114,60 2250,6 2278,5
X 45,68 179,50 130,22 DL0,05 7,03 16,04 2,89
Anul înfiinţării 1974 1. Abbe Fetel 38,80 174,20 135,40 2106,2 2264,3 2. Avrora 42,70 174,20 137,10 1802,2 2278,5 3. Beurre Bosc 57,10* 181,10 124,00 2106,2 2278,5 4. Beurre Giffard 45,40 170,90 125,50 1354,9 2278,5 5. Williams 39,80 178,40 138,70 1802,2 2278,5 6. D. de Merode 46,70 169,80 123,00 1802,2 2278,5 7. Dr. Jules Guyot 46,70 183,80 136,90 1802,2 2278,5 8. D. d’Angouleme 39,80 166,30 126,60 2106,2 2278,5 9 Esperens Göte 36,80 161,70 124,90 2106,2 2278,5
10. Krasnodarscaia letniaia 49,30 179,60 130,40 1802,2 2278,5 11. Kozerog 56,30* 174,20 117,90 1958,9 2264,3 12. Marguerite Marillat 43,70 173,00 129,30 2106,2 2278,5 13. Masleanaia 45,80 168,10 120,70 2106,2 2278,5 14. Melitopoliscaia 60,20* 189,50 129,30 1958,9 2277,9 15. Monshalard 40,90 161,00 121,70 1958,9 2278,5 16. Moonglow pear 40,70 169,40 128,70 1802,2 2278,5 17. Napoca 56,30* 185,00 128,70 1958,9 2278,5 18. Osenniaia Kostâka 45,40 171,50 126,10 2106,2 2277,9 19. Parker 48,70 167,60 118,80 2106,2 2278,5 20. Prevoshodnaia 37,60 180,50 142,90 1622,4 2278,5
150
Continuarea anexei nr.8
1 2 3 4 5 6 7 21. Recordistca Kostâka 63,80* 207,00* 143,30 1802,2 2264,3 22. Samarkandscaia
krasaviţa 55,20 186,10 131,70 1622,4 2278,5
23. Socinaia 43,40 169,00 125,60 1958,9 2278,5 24. Stark broi’s new pear 43,20 177,40 134,30 2106,2 2278,5 25. Taiuşciaia letniaia 38,00 164,90 126,80 1958,9 2278,5 26. Totleben 46,70 180,40 132,90 2106,2 2278,5 27. Wilder 46,70 187,40 140,30 2106,2 2278,5 28. 11-9-4 45,80 160,20 114,30 2130,6 2278,5 29. 11-9-11 40,70 165,60 123,80 2130,6 2278,5
X 46,27 175,33 128,93 DL0,05 5,44 15,58 11,84
Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de Bistriţa 35,60 162,10 126,60 1756,1 2278,5 2. Beurre Hardenpont 58,40* 186,50 128,1 2377,4 2278,5 3. Bozdurgan 55,40* 172,20 116,80 1833,1 2278,5 4. Vâstavocinaia 41,00 170,20 129,20 2172,2 2278,5 5. Zolotaia 49,50 158,40 108,90 2377,4 2278,5 6. Clapp’s Favourite 46,70 183,20 136,40 1582,3 2278,5 7. Masleanaia 44,70 167,00 122,30 1958,9 2278,5 8. 1-4-33 59,60* 169,80 110,10 1764,7 2278,5 9. 2-7-12 46,70 166,20 119,40 2240,1 2278,5 10. 2-7-32 36,40 172,10 134,00 2106,2 2278,5 11. 2-9-8 56,50* 173,00 116,50 1958,9 2278,5 12. 3-2-80 58,40* 179,50 121,10 1958,9 2278,5 13. 3-2-94 45,80 179,20 133,40 2106,2 2278,5 14. 3-2-101 41,10 175,60 134,60 2106,2 2278,5 15. 3-3-45 37,80 167,50 126,40 2106,2 2278,5 16. 3-6-9 43,90 172,80 128,80 2106,2 2278,5 17. 3-6-29 56,50* 169,50 113,00 1958,9 2278,5 18. 3-6-34 45,40 162,50 117,10 2106,2 2278,5 19. 3-6-74 39,60 178,80 139,20 2081,5 2278,5 20. 3-6-95 41,90 177,70 135,80 1958,9 2278,5 21. 3-6-96 43,20 174,30 131,10 2049,1 2278,5 22. 3-12-15 46,70 180,50 133,70 1958,9 2278,5 23. 3-12-18 38,40 175,60 137,20 2240,1 2278,5 24. 3-16-8 43,90 166,40 122,50 2106,2 2278,5 25. 4-3-28 40,50 156,70 116,30 2377,4 2278,5 26. 4-3-30 45,80 166,90 121,20 1958,9 2278,5 27. 4-11-40 46,70 181,20 133,80 1958,9 2277,9 28. 4-17-16 44,40 180,50 136,10 2106,2 2278,5 29 5-10-18 53,40* 156,80 103,40 2377,4 2278,5 30. 6-4-46 38,20 169,90 131,70 2377,4 2278,5 31. 6-6-32 45,00 182,90 137,90 1802,3 2278,5 32. 6-7-7 56,20* 183,40 127,20 1958,9 2278,5
151
Continuarea anexei nr.8
1 2 3 4 5 6 7 33. 6-13-1 46,70 173,40 126,40 1958,9 2278,5 34. 6-14-7 44,70 175,80 131,20 1958,9 2278,5 35. 6-14-57 37,60 167,70 130,10 2240,1 2278,5 36. 6-17-6 38,40 181,20 142,50 1958,9 2277,9 37. 7-8-20 58,40* 176,70 118,30 2240,1 2278,5 38. 7-16-62 47,30 173,40 126,10 2106,2 2278,5 39. 8-2-48 42,50 156,00 113,50 2240,1 2278,5 40. 8-2-74 58,40* 185,40 126,20 2106,2 2278,5 41. 8-2-111 59,00* 201,40 142,40 1958,9 2278,5 42. 8-2-120 33,30 160,80 127,50 2377,4 2278,5 43. 8-3-78 47,40 185,90 139,30 1802,3 2278,5 44. 8-3-81 43,90 174,80 130,90 1958,9 2278,5 45. 8-3-100 41,90 153,50 111,60 2106,2 2278,5 46. 8-4-103 39,50 164,90 125,40 1958,9 2278,5 47. 8-6-85 57,90* 166,60 108,70 1958,9 2278,5 48. 8-13-99 47,60 197.70* 150,10 2040,1 2264,3 49. 8-16-64 58,40* 192,30* 133,90 1958,9 2278,5 50. 8-18-25 39,30 159,90 120,90 1958,9 2278,5 51. 8-20-32 33,30 163,80 130,30 1958,9 22,64,3 52. 8-21-43 43,20 177,50 134,40 1958,9 2277,9 53. 8-39-67 56,50* 160,80 104,30 1958,9 2278,5 54. 11-9-10 45,60 173,50 128,00 1802,3 2278,5
X 46,40 172,97 126,38 DL0,05 3,33 14,13 10,77
* - valoarea este suficient mai mare ca media experienţei
152
Anexa 9 Influienţa sumei temperaturilor asupra dezmuguritului la soiurile de păr, a.1985-1990
Suma temperaturilor active Suma temperaturilor efective Indicii X Z Y X Z Y
Suma pătratelor, SS 340,74 29152,5 63227,1 8505,25 6843 15348,3 Diversitatea, 2η 0,54 0,46 1,0 0,55 0,45 1,0 Gradele de libertate, df 28 145 173 28 145 173 Pătratul mediu, ms 1216,95 201,05 - 303,76 47,19 - Cr. Fişer calculat Fcalc. 6,05 - - 6,44 - - Cr. Fişer tabelar F0,05 1,7 1,7
Anexa 10
Influienţa sumei temperaturilor asupra perioadei de început al înfloritului, a. 1985-1990
Suma temperaturilor, 0C active, mai mari de +50C efective, mai mari de +50C
Indicii
x Z y x z y Anul înfiinţării 1974
Suma pătratelor, SS 47548 178404 225952 17852 55802,5 73654,5 Diversitatea, 2η 0,21 0,79 1,0 0,24 0,76 1,0 Gradele de libertate, df 28 145 173 28 145 173 Pătratul mediu, ms 1698,14 1230,37 - 637,57 384,84 - Cr.Fişer calculat Fcalc. 1,38 - - 1,66 - -
Cr.Fişer tabelar F0,05 1,7 1,7 Anul înfiinţării 1977
Suma pătratelor, SS 81756 276580 358336 33560 84875 118435 Diversitatea, 2η 0,23 0,77 1,0 0,28 0,72 1,0 Gradele de libertate, df 53 270 323 53 270 323 Pătratul mediu, ms 1542,57 1024,37 - 633,21 314,35 - Cr.Fişer calculat Fcalc. 1,50 - - 2,01 - -
Cr.Fişer tabelar F0,05 1,5 2,01
153
Anexa 11 Influienţa sumei temperaturilor în perioada interfazică asupra termenelor
începutului înfloritului, a. 1985-1990
Suma temperaturilor, 0C active, mai mari de +50C efective, mai mari de +50C
Indicii
x Z y x z y Anul înfiinţării 1974
Suma pătratelor, SS 27,065 115176 142241 9341 32241,3 41582,3 Diversitatea, 2η 0,19 0,81 1,0 0,22 0,78 1,0 Gradele de libertate, df 28 145 173 28 145 173 Pătratul mediu, ms 966,61 794,32 - 333,61 222,35 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 1,22 - - 1,50 - -
Criteriul Fişer tabelar F0,05 1,7 1,7 Anul înfiinţării 1977
Suma pătratelor, SS 91832 198302 290134 32837 49291 82127 Diversitatea, 2η 0,32 0,68 1,0 0,40 0,60 1,0 Gradele de libertate, df 53 270 323 53 270 323 Pătratul mediu, ms 1732,68 734,45 - 619,56 182,56 - Criteriul Fişer calculat Fcalc. 2,35 - - 3,39 - -
Criteriul Fişer tabelar F0,05 1,5 1,5
154
Anexa 12 Coacerea de consum a soiurilor de păr, a.1985-1988
Soiuri în funcţie de anul infiinţării livezii Luna
1972 1974 1977 1 2 3 4
Iulie-august Beurre Giffard August Orighinalinaia, Solanca, 1-
4-13, 8-1-20 Krasnodarskaia letneaia, Napoca, Prevoshodnaia
Clapp’s Favourite, Aromată de Bistriţa
August-septembrie
Audustiparon, Butirra di Roma, Victoria, Porporata, 8-1-22, 8-1-25, 8-2-63, 8-
2-85, 8-2-97
Melitopoliskaia, Avrora, D-r Jules Guyot, Recordistca Kostâka, Samarcandscaia
krasaviţa, Stark broi’s new pear
Bozdurgan, 1-4-33, 6-6-32, 6-14-7, 8-3-78, 11-9-10
Septembrie Williams, Grand Champion, Kirghizskaia
osenneaia, Mellina, Patten, Colette, Epine de Mas, 1-9-33, 6-2-17, 6-4-60, 8-2-100, 8-3-4, 8-5-3, 8-13-98
Abbe Fetel, Douenne de Merod, Moonglow, Monshalard,
Parker, Osenneaia Kostâka, Socinaia, Totleben, Wilder, Esperens Göte, Williams,
11-9-4, 11-9-11
2-7-12, 3-2-80, 3-2-94, 3-6-29, 3-6-96,
3-12-15, 3-16-8, 4-3-30, 4-11-40, 6-17-6, 8-2-74, 8-2-111, 8-3-81, 8-4-103, 8-6-85, 8-16-64, 8-18-25,
8-21-43 Octombrie Beurre Bosc, Grata, 5-7-
11, 5-6-13, 5-16-80, 8-3-57, 8-16-58, 8-15-87,
8-27-36, 8-15-90
Beurre Bosc, Duchesse d’Angouleme, Marguerite
Marillat, Masleanaia
Masleamaia, 2-7-32, 2-9-8, 3-2-101, 3-3-45, 3-6-9, 3-6-34,
3-6-95, 4-17-16, 6-13-1, 6-7-7, 7-16-62,
8-3-100, 8-20-32, 8-39-67
Octombrie-noiembrie
1-9-19, 4-10-47, 4-15-24, 5-5-60, 5-11-120, 6-19-11,
8-16-42
Vâstavocinaia, 6-14-57, 7-8-20, 8-2-
48, 8-13-99 Noiembrie Beurre d’Anjou, Djioma,
Mersedes, Fragrante, 6-14-16
Kozerog, Zolotaia, 2-7-12, 3-12-18
Decembrie şi mai târziu
Beurre Hardenpont, Hibrid Ro, Jeanne d’Arc, Verna, 4-6-35, 4-15-28, 6-19-12,
6-7-107, 5-10-50
Beurre Hardenpont, 4-3-28, 5-10-15, 6-4-46, 8-2-120
155
Anexa 13 Productivitatea soiurilor de păr (portaltoi - păr franc), a.1985-1988
productivitate Periodicitate Nr.
ctr Soiul
medie, kg/pom
medie, t/ha
la 1m3
volumului coroanei
la 1m2 suprafeţei proiecţiei coroanei
la 10cm2 de suprafaţa a secţiunii
trunchiului
Biologi că, %
Economică,
%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 Anul infiinţării 1972
1. Augustiparon 23,04* 9,2 1,98 2,33 2,69 32 13 2. B. Hardenpont 21,31 8,5 1,98 2,46 2,39 22 4 3. Beurre Bosc 24,94* 10,0 2,19 2,68 2,95 17 17 4. Beurre d’Anjou 12,56 6,3 2,10 2,20 2,55 26 19 5. Butirra di Roma 27,14* 14,0 4,27* 5,53* 3,65* 44 33 6. Verna 27,45* 13,7 4,47* 4,92* 4,09* 19 9 7. Williams 22,17* 11,1 3,15* 3,70* 2,19 35 38 8. Victoria 31,70* 12,7 1,38 2,19 3,42* 39 22 9. Hibrid Ro 26,58* 10,6 2,08 2,61 2,40 29 24 10. Grand Champion 9,61 5,5 2,52 2,94 2,45 34 29 11. Grata 19,44 11,4 4,20* 4,37* 3,49* 49 44 12. Djioma 15,42 8,8 4.13* 3,92* 2,46 35 28 13. Epine de Mas 24,17* 13,8 3,88* 4,25* 3,55* 19 15 14. Jeanne d’Arc 17,83 8,9 2,53* 2,90 2,61 32 18 15. Kirghiscaia
osenniaia 26,60* 10,6 1,69 2,49 26 19
16. Colette 19,61 7,4 4,36* 3,79* 2,25 3 28 17. Mellina 22,60* 12,9 4,16* 4,00* 4,31* 55 51 18. Mersedes 13,58 6,8 2,25 2,42 2,33 12 15 19. Orighinalinaia 35,31* 13,3 2,27 3,12* 3,35* 22 4 20. Patten 21,05 10,5 2,72* 3,35* 2,84* 36 34 21. Porporata 18,96 9,5 3,16* 3,48* 3,09* 53 56 22. Solanca 26,98* 11,9 2,59* 3,21* 2,45 34 24 23. Fragrante 21,40* 10,7 2,65* 3,20* 3,73* 28 11 24. 1-4-13 28,50* 11,40 2,05 2,48 3,08 40 42 25. 1-9-19 10,51 6,0 2,92* 2,82 2,39 36 32 26. 1-9-33 22,57* 11,3 2,62* 2,98 2,18 33 8 27. 4-6-35 9,40 5,4 2,10 2,09 1,56 56 57 28. 4-10-47 17,60 8,8 3,92* 3,11 2,01 25 25 29. 4-15-24 23,14* 13,2 2,98* 4,34* 2,06 23 23 30. 4-15-28 32,79* 13,1 2,17 2,67 3,27* 15 6 31. 5-5-60 18,60 9,3 1,65 2,57 1,63 24 21 32. 5-7-11 17,85 7,1 2,04 2,33 3,58* 34 50 33. 5-10-50 16,51 6,6 2,02 2,38 2,04 42 29 34. 5-11-66 20,06 8,0 1,18 1,83 2,27 66 69 35. 5-11-120 34,53* 13,8 1,36 2,58 2,50 54 48 36. 5-12-16 18,54 7,4 2,02 2,43 2,04 40 11 37. 5-16-13 13,59 6,8 1,94 2,20 1,86 40 42 38. 5-16-80 16,31 6,5 1,18 1,80 1,78 42 30
156
Continuarea anexei nr.13
1 2 3 4 5 6 7 8 9 39. 6-2-17 16,18 8,1 1,42 2,16 3,12* 43 40 40. 6-4-60 18,65 10,6 2,84* 3,13* 2,80 50 44 41. 6-14-16 10,35 4,1 1,35 1,49 1,41 58 58 42. 6-19-11 27,64* 13,8 2,65* 3,41* 2,99* 24 11 43. 6-19-12 21,19 8,5 2,29 2,74 1,98 37 19 44. 8-1-20 21,92* 11,0 2,58* 2,91 2,84* 27 15 45. 8-1-22 17,77 7,1 1,56 2,05 2,49 22 10 46. 8-1-25 13,95 5,6 1,82 2,05 1,90 22 13 47. 8-2-63 15,95 8,0 2,64* 2,48 3,16* 31 14 48. 8-2-25 11,95 6,8 4,07* 3,64* 4,58* 40 24 49. 8-2-97 38,21* 15,4 4,02* 4,84* 3,16* 33 32 50. 8-2-100 19,74 9,9 2,05 2,47 3,09* 40 36 51. 8-3-4 21,60* 10,8 2,38 2,91 2,58 32 33 52. 8-3-57 27,34* 10,9 1,38 2,27 2,56 25 19 53. 8-5-3 29,10* 11,6 2,04 2,59 4,41 43 15 54. 8-7-107 17,88 10,2 2,04 3,25* 1,56 39 47 55. 8-13-58 18,80 9,4 2,24 2,52 2,55 28 7 56. 8-13-98 19,30 9,7 2,01 2,21 1,91 38 61 57. 8-15-87 15,49 7,7 1,92 2,09 1,89 48 22 58. 8-15-90 25,60 12,8 1,67 1,78 2,07 36 25 59. 8-16-42 11,15 6,4 2,51 3,05* 3,82* 34 21 60. 8-24-29 10,86 5,4 1,76 1,86 2,59 41 20 61. 8-27-36 19,94 10,0 2,34 2,69 2,31 25 23
X 20,62 9,6 2,47 2,88 2,71 36 27 DL0,05 0,73 0,06 0,07 0,10
Anul infiinţării 1974 1. Abbe Fetel 17,72 10,2 4,88* 4,58* 2,47 30 15 2. Avrora 35,60* 14,2 2,59 3,22 2,60 23 15 3. Beurre Bosc 35,27* 17,6 3,41 4,99* 3,50* 34 34 4. Beurre Giffard 21,32 10,7 1,93 3,13 2,56 36 45 5. Williams 18,47 10,5 5,38* 4,85* 3,57* 30 33 6. D. de Merode 37,11* 18,9 2,68 2,50 1,67 59 57 7. Dr. Jules Guyot 19,80 9,9 3,28 3,09 2,33 49 33 8. D. d’Angouleme 23,58 13,5 7,04* 6,80* 2,79* 30 21 9 Esperens Göte 8,85 4,4 2,43 2,03 1,94 36 38
10. Krasnodarscaia letneaia
29,91* 15,0 4,93* 3,89* 4,39* 30 25
11. Kozerog 13,63 7,8 3,48 3,28 2,31 43 37 12. Marguerite
Marillat 23,17 11,6 3,91* 3,37 2,71* 34 20
13. Masleanaia 26,62* 13,3 3,23 5,17* 3,80* 39 38 14. Melitopoliscaia 24,07 12,0 2,66 2,99 2,58 51 50 15. Monshalard 11,65 5,8 2,97 3,46 1,66 51 50 16. Moonglow pear 11,08 5,5 2,48 2,51 1,76 35 16 17. Napoca 31,27* 15,6 2,19 3,65 3,01* 44 24
157
Continuarea anexei nr. 13
1 2 3 4 5 6 7 8 9 18. Osenniaia Kostâka 30,84* 15,4 3,28 3,56 2,47 42 43 19. Parker 37,06* 14,8 2,19 2,87 2,50 31 30 20. Prevoshodnaia 20,56 10,3 2,30 2,45 1,96 25 20 21. Recordistca
Kostâka 29,90 14,9 4,54* 4,68* 3,05* 31 30
22. Samarkandscaia krasaviţa
16,78 9,6 3,65* 3,30 2,30 59 54
23. Socinaia 20,48 8,2 1,88 3,00 2,13 64 55 24. Stark broi’s new
pear 17,01 9,7 5,52* 3,97* 1,99 33 6
25. Taiuşciaia letniaia
36,73* 18,4 2,13 3,98* 3,15* 25 16
26. Totleben 17,99 7,2 2,38 2,55 2,03 33 15 27. Wilder 24,95 14,2 5,36* 5,15* 3,11* 39 34 28. 11-9-4 16,18 8,1 2,48 2,79 1,73 31 13 29. 11-9-11 26,65* 13,3 2,33 2,76 2,36 72 73
X 23,59 11,1 3,36 3,61 2,57 38 31 DL0,05 1,45 0,16 0,13 0,14
Anul înfiinţării 1977 1. Aromată de
Bistriţa 25,03* 12,5 6,61* 6,11* 3,21* 33 34
2. B. Hardenpont 30,28* 15,1 1,73 4,05* 3,52* 56 54 3. Bozdurgan 24,04* 12,0 3,39 3,77 2,43 43 9 4. Vâstavocinaia 29,91* 14,9 4,33* 4,59* 3,05* 23 15 5. Zolotaia 17,15 9,8 3,28 3,40 2,13 39 39 6. Clapp’s Favourite 39,00* 19,5 6,48* 6,77* 3,99* 26 9 7. Masleanaia 16,69 8,3 2,35 3,45 2,60 43 33 8. 1-4-33 27,36 13,7 2,44 4,11* 2,73 54 53 9. 2-7-12 20,52 10,3 2,72 3,89 2,73 37 20 10. 2-7-32 30,69* 15,3 3,84* 3,97 2,60 21 11 11. 2-9-8 25,01* 12,5 4,61* 4,64* 2,92* 40 20 12. 3-2-80 25,12* 12,6 2,35 3,32 2,75 60 59 13. 3-2-94 21,71 10,9 3,88* 3,65 2,75 43 32 14. 3-2-101 36,04* 18,0 6,02* 5,27* 5,11* 39 31 15. 3-3-45 31,04* 17,7 8,19* 5,56* 4,57* 41 24 16. 3-6-9 24,60* 12,3 4,13* 3,44 2,90* 54 56 17. 3-6-29 15,36 8,8 4,02* 3,81 2,40 28 13 18. 3-6-34 21,16 12,1 2,61 3,94* 2,98* 48 37 19. 3-6-74 28,06* 16,0 5,99* 4,65* 3,68* 17 16 20. 3-6-95 13,42 7,7 3,96* 3,56 2,28 29 21 21. 3-6-96 16,55 8,3 2,92 3,10 2,59 43 37 22. 3-12-15 16,34 8,2 2,69 2,75 2,12 42 38 23. 3-12-18 40,31* 20,2 5,46 8,06* 6,18* 15 7 24. 3-16-8 22,26 11,1 4,15* 4,19* 2,64 24 4 25. 4-3-28 14,68 7,4 2,20 3,42 3,04* 42 34
158
Continuarea anexei nr. 13
1 2 3 4 5 6 7 8 9 26. 4-3-30 37,38* 19,2 3,58 5,67* 4,85 24 18 27. 4-11-40 22,78 11,4 2,27 3,89 3,13 50 48 28. 4-17-16 21,88 10,9 2,61 2,75 2,41 31 34 29 5-10-18 14,06 7,0 1,87 2,68 1,97 36 34 30. 6-4-46 10,44 5,2 2,32 2,39 1,82 23 15 31. 6-6-32 26,96 13,5 3,05 3,37 2,24 37 13 32. 6-7-7 14,83 7,4 2,67 2,83 1,60 49 56 33. 6-13-1 23,40 11,7 5,59* 4,52* 2,81 36 32 34. 6-14-7 15,62 7,8 2,88 2,95 2,18 24 26 35. 6-14-57 27,25* 13,6 4,11* 3,81 3,12 46 45 36. 6-17-6 11,30 5,6 2,61 2,48 1,87 29 24 37. 7-8-20 12,14 6,1 3,56 3,34 1,78 42 9 38. 7-16-62 11,41 5,7 2,04 2,15 1,91 52 41 39. 8-2-48 23,22 11,6 1,99 3,26 2,52 54 49 40. 8-2-74 37,48* 18,7 3,42 3,46 3,05* 60 53 41. 8-2-111 17,26 8,6 1,70 2,62 2,03 54 59 42. 8-2-120 26,66* 13,3 4,02* 4,49* 2,68 29 28 43. 8-3-78 29,29* 14,6 3,38 4,10* 2,91* 20 19 44. 8-3-81 24,07* 13,7 4,54* 4,79* 3,05* 48 30 45. 8-3-100 17,12 9,8 3,96* 3,71 2,29 46 23 46. 8-4-103 25,44* 12,7 4,20* 4,17* 3,23* 34 29 47. 8-6-85 11,72 5,9 1,96 2,13 1,70 19 17 48. 8-13-99 18,05 9,0 2,57 2,74 2,10 42 35 49. 8-16-64 25,49* 12,7 4,26* 4,24* 3,31* 25 23 50. 8-18-25 15,46 7,7 2,96 3,01 1,83 49 49 51. 8-20-32 15,58 8,9 3,23 3,58 2,37 44 38 52. 8-21-43 35,00* 17,5 3,00 3,54 2,05 35 33 53. 8-39-67 12,25 6,1 1,36 1,93 1,59 56 30 54. 11-9-10 27,04* 13,5 1,90 3,89 2,09 33 28
X 22,65 11,6 3,48 3,81 2,75 39 30 DL0,05 0,98 0,12 0,11 0,10
* valoarea este suficient mai mare de media experienţei
159
Anexa 14 Productivitatea soiurilor de păr (portaltoi - gutui), a.1985-1988
№ ctr.
Soiul medie, kg/pom
medie, t/ha la 1m3
volumului coroanei
la 1m2 suprafeţei proiecţiei coroanei
la 10cm2 suprafeţii secţiunii
trunchiului 1 2 3 4 5 6 7
Anul înfiinţării 1972 1. B. Hardenpont 16,86* 14,0 1,64 1,80 1,82* 2. Butirra di Roma 9,27 7,70 2,49* 0,85 1,46 3. Colette 5,80 4,64 2,01* 2,96* 1,32 4. Jeanne d’Arc 6,87 5,7 1,50 0,79 1,26 5. Orighinalinaia 20,64* 17,2 1,07 1,28 1,47 6. Verna 7,04 5,8 1,45 0,88 0,91 7. Victoria 12,49 10,4 0,43 1,09 1,28 8. 5-5-60 17,16* 14,3 1,01 1,56 1,34 9. 5-16-13 12,24 10,2 0,90 1,27 1,14 10. 5-16-80 13,32 11,1 0,96 1,28 2,60* 11. 6-19-11 14,76 12,3 1,83* 2,38* 1,96* 12. 8-1-22 11,06 9,2 1,38 1,11 1,32 13. 8-1-25 12,96 10,8 0,79 1,20 1,42 14. 8-2-97 6,85 5,7 0,56 0,91 0,85 15. 8-3-4 15,09 12,6 1,29 1,47 1,46 16. 8-7-107 8,17 6,8 1,12 0,97 0,82 17. 8-13-58 10,46 8,7 1,12 2,19* 1,23 18. 8-13-98 8,32 6,5 0,66 1,36 0,79 19. 8-15-87 8,80 7,3 0,59 1,22 0,75 20. 8-16-42 9,72 8,1 1,99 3,04* 1,68
X 11,87 9,9 1,06 1,38 1,35 Anul înfiinţării 1974
1. Abbe Fetel 14,45 12,0 7,19* 6,91* 3,24* 2. Avrora 5,74 4,8 0,65 1,31 0,92 3. D. de Merode 6,82 5,7 0,74 1,30 0,79 4. D. d’Angouleme 3,26 2,7 0,88 1,63 0,43 5. Esperens Göte 8,46 7,0 4,89* 4,89* 1,8 6. Kozerog 4,22 3,5 0,86 1,05 0,39 7. Krasnodarscaia
letniaia 6,30 5,3 2,73* 3,33* 1,43
8. Marguerite Marillat
8,14 6,8 1,92 2,98 1,47
9. Masleanaia 12,02 10,0 3,05* 3,10* 1,73 10. Melitopoliscaia 14,98 12,5 0,73 1,71 1,14 11. Monshalard 8,06 5,0 1,54 3,52* 1,60 12. Moonglow pear 9,27 7,7 2,19 3,92* 1,70 13. Osenniaia
Kostâka 16,34 13,6 1,16 2,15 1,19
14. Parker 12,34 10,3 1,12 2,04 2,05*
160
Continuarea anexei nr. 14
1 2 3 4 5 6 7 15. Recordistca
Kostâka 10,44 8,7 2,36 4,66* 1,12
16. Socinaia 4,73 3,9 0,19 0,46 0,35 17. Stark broi’s
new pear 8,96 7,5 1,16 2,23 1,05
18. Totleben 6,70 5,6 0,92 1,94 0,66 19. Wilder 7,39 6,2 1,37 2,02 1,38 20. 11-9-11 4,69 3,9 0,26 0,65 0,43 . X 8,67 7,1 1,06 1,85 1,00
Anul înfiinţării 1977 1. B.Hardenpont 16,86* 14,0 3,32* 3,19* 1,79 2. Bozdurgan 15,48* 12,9 2,41 2,71 1,61 3. Vâstavocinaia 17,69* 14,7 4,98* 4,10* 1,86 4. Zolotaia 12,55 10,5 8,42* 5,86* 1,46 5. Masleanaia 13,04 10,8 3,86* 3,38* 1,88 6. 1-4-33 15,01 12,5 3,47* 3,39* 2,03* 7. 3-2-80 7,30 6,1 1,43 1,32 1,37 8. 3-2-101 7,74 6,5 2,30 2,00 1,17 9. 3-3-45 14,59* 12,2 2,98 2,79 2,61* 10. 3-6-29 10,46 8,7 1,95 1,85 1,17 11. 3-6-95 8,32 6,9 2,86 2,14 1,90 12. 3-12-18 16,29* 13,6 2,23 2,26 2,23* 13. 3-16-8 18,64* 15,5 2,25 2,41 2,16* 14. 4-11-40 10,77 9,0 1,75 1,74 1,42 15. 4-17-16 18,42* 15,3 1,02 2,31 1,47 16. 6-4-46 9,32 7,8 1,62 1,75 1,26 17. 6-6-32 9,07 7,6 1,27 1,33 1,36 18. 6-13-1 9,75 8,1 2,13 2,25 1,07 19. 6-14-57 15,04* 12,5 2,52 2,49 1,69 20. 6-17-6 12,88 10,7 1,90 2,07 1,37 21. 7-8-20 11,21 9,3 1,81 1,75 1,02 22. 7-16-62 7,06 5,9 2,19 1,77 1,16 23. 8-2-120 5,31 4,4 1,60 1,39 0,89 24. 8-3-78 10,36 8,6 1,58 1,58 1,70 25. 8-3-81 9,40 7,8 2,33 2,33 1,28 26. 8-3-100 18,67* 7,8 3,25* 2,93 1,80 27. 8-4-103 24,08* 20,1 1,87 2,37 2,65* 28. 8-6-85 11,47 9,6 0,90 1,78 1,36 29 8-13-99 16,04* 13,4 1,93 2,20 1,38 30. 8-16-64 9,73 8,1 1,10 1,26 0,99 31. 8-18-25 12,00 10,0 3,00 3,09* 1,36 32. 8-20-32 12,89 10,7 1,80 1,90 1,36 33. 8-21-43 12,51 10,4 2,33 2,42 1,50 34. 8-39-67 5,31 4,4 1,81 1,32 0,73
X 12,40 10,19 2,04 2,21 1,51 * - valoarea este suficient mai mare de media experienţei
161
Anexa 15 Influienţa soiului, condiţiilor anualeşi a interacţiunii lor
asupra productivităţii părului, a. 1985-1988
Criteriul Fişer Sursa de variabilitate
Suma pătratelor,
SS
Gradele de libertate,
df
Pătratul mediu,
ms
Partea de acţiune a factorilor, 2η
Fcalc.
F0,05
Anul înfiinţării 1974 Soi 31937,32 28 1140,62 0,25 9,18 1,4 An 5709,07 3 1903,03 0,04 15,32 2,6 Soi/an 43106,24 84 513,17 0,34 4,13 1,3 Variante 79095,81 95 687,79 0,62 5,53 - Erori 48700,10 392 124,24 0,38 - - General 127796,10 507 - - - -
Anul înfiinţării 1977 Soi 43190,00 53 814,91 0,18 6,34 1,4 An 5636,07 3 1878,69 0,02 14,62 2,6 Soi/an 94427,32 159 593,88 0,39 4,62 1,2 Variante 147602,60 215 686,52 0,62 5,34 - Erori 91215,88 710 128,47 0,38 - - General 238818,40 925 - - - -
162
Anexa 16 Diversitatea soiurilor de păr în funcţie de fructificarea specifică pentru diverse condiţii ale anului
DL0,05 Cr. Fişer Sursa de variabilitate
Suma pătratelor,
SS
Gradele de libertate,
df
Diversita- tea,
2η pentru
compararea factorilor
comparativ cu media
Fcalc. F0,05
1 2 3 4 5 6 7 8 Anul înfiinţării 1974
Fructificarea specifică la 1 m3 de volum al coroanei Soi 852,21 29 0,28 0,24 0,16 8,3 1,7 An 39,44 3 0,01 0,24 0,14 3,6 3,8 Soi/an 732,49 84 0,24 2,52 1,75 2,4 1,6 Variante 1561,37 115 0,52 - - - - Erori 1434,55 392 0,48 - - - - General 2995,92 507 1,00 - - - -
Fructificarea specifică la 1 m2 de suprafaţă a proiecţiei coroanei Soi 560,19 28 0,26 0,19 0,13 8,9 1,7 An 68,62 3 0,03 0,19 0,11 10,2 3,8 Soi/an 657,39 84 0,31 1,99 1,38 3,5 1,4 Variante 1252,84 115 0,59 - - - - Erori 880,88 507 0,41 - - - - General 2133,72 507 1,00 - - - -
Fructificarea specifică la 10 m2 de suprafaţă a secţiunii trunchiului 1 2 3 4 5 6 7 8
Soi 221,84 28 0,19 0,14 0,10 5,8 1,7 An 19,03 3 0,02 0,14 0,09 4,6 3,8 Soi/an 369,05 84 0,33 1,54 1,08 3,2 1,4 Variante 594,65 115 0,52 - - - - Erori 538,53 392 0,48 - - - - General 1133,18 507 1,00 - - - -
Anul înfiinţării 1977 Fructificarea specifică la 1 m3 de volum al coroanei
Soi 1806,15 53 0,32 0,18 0,12 9,3 1,7 An 113,29 3 0,02 0,18 0,11 10,3 3,8 Soi/an 1159,93 159 0,21 2,57 1,80 2,0 1,4 Variante 3035,51 215 0,54 - - - - Erori 2594,14 704 0,46 - - - - General 5629,65 919 1,00 - - - -
Fructificarea specifică la 1 m2 de suprafaţă a proiecţiei coroanei Soi 1178,91 53 0,25 0,15 0,11 8,0 1,7 An 186,79 3 0,04 0,15 0,09 2,9 3,8 Soi/an 1295,85 159 0,28 2,23 1,56 2,9 1,4 Variante 2685,26 215 0,58 - - - - Erori 1948,93 704 0,42 - - - - General 4634,18 919 1,00 - - - -
Fructificarea specifică la 10 m2 de suprafaţă a secţiunii trunchiului Soi 721,63 53 0,33 0,09 0,07 12,6 1,7
163
Continuarea anexei nr. 16 1 2 3 4 5 6 7 8
An 81,27 3 0,04 0,09 0,06 25,0 3,8 Soi/an 507,03 159 0,23 1,40 0,97 2,9 1,4 Variante 1398,73 215 0,65 - - - - Erori 761,54 703 0,35 - - - - General 2160,27 918 1,00 - - - -
164
Anexa 17
Conţinutul biochimic al fructelor soiurilor de păr , a. 1985-1988
Zaharuri, % Termenul de
coacere
Soiul Substanţe uscate,% Mono- suma
Aciditatea totală,%
Vitamina C, mg/%
Substanţe tanoide, mg/%
Beurre Giffard 15,06 9,30 10,55 0,49 6,54 55,93
Clapp’s Favourite 15,18 8,83 10,21 0,38 7,44 42,33
Samarkand. krasaviţa 15,40 8,21 11,30 0,34 10,65 85,00
Krasnodar. krasaviţa 15,00 6,36 8,62 0,25 5,72 54,04
Recordistca Kostâka 17,90 10,69 13,59 0,26 3,77 54,03
8-1-22 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00
Napoca 17.00 8,92 9,33 0,37 4,58 8,30
De vară
8-2-111 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00
8-5-3 16,70 8,64 10,26 0,30 8,36 68,00
8-3-78 21,95 10,48 14,15 0,28 4,94 47,90
Victoria 14,40 6,64 7,23 0,16 3,27 20,78
8-11-41 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00
Timpurii
de
toamnă
6-14-7 18,50 9,16 12,62 0,35 5,54 93,00
Mellina 19,90 11,52 13,18 0,21 9,77 25,00
3-3-45 12,20 7,15 7,80 0,44 5,02 24,00
Osenneaia Kostâka 12,90 6,95 8,88 0,24 6,16 58,20
8-3-4 18,60 9,61 12,78 0,27 8,98 42,50
3-12-15 25,00 9,73 14,77 0,28 5,19 25,00
3-16-8 20,50 10,21 13,51 0,95 5,92 10,20
De
toamnă
8-2-74 21,50 10,94 14,54 0,27 7,30 65,00
3-2-101 18,40 10,46 12,32 0,21 6,07 25,00
3-12-18 19,40 11,98 13,84 0,52 7,30 42,00
De
toamnă-
iarnă Vâstavocinaia 18,50 9,66 13,02 0,28 7,13 25,00