Iunie-octombrie. În Polonia, după revolta muncitorilor de la Poznan (iunie 1956), ca urmare a anunţării creşterii preţurilor, soldată cu 53 de morţi, se produc ample manifestaţii cu caracter politic şi social (unele chiar violente) la care iau partea peste 500 000 de oameni (Gdansk, Szczecin, Poznan, Lublin, Lodz, Bydoszcz, Kielce, Wroclaw etc.). Creşterea stării de spirit antisovietice determină conducerea de la Moscova să ia în calcul sancţiuni cu caracter economic şi chiar militar. Pentru o mai bună gestionare a situaţiei, N.S. Hruşciov soseşte la Var- şovia, în fruntea unei numeroase delegaţii sovietice. Informat că polonezii se vor apăra în faţa unei invazii străine, liderul de la Moscova decide să ajungă la un compromis, asigurându-l pe Wladislaw Gomulka (ales prim-secretar al C.C. al P.M.U.P. la Plenara din 19-20 octombrie acelaşi an, în locul lui Edward Ochab), că va sprijini noua orientare politică a Biroului Politic al P.M.U.P., care, la rându-i, s-a declarat de acord să păstreze monopolul politic al partidului şi să menţină Polonia în sistemul de alianţă politico-militară dominat de Moscova. Reformele întreprinse de Wladislaw Gomulka în cadrul procesului de instituire a ,,căii poloneze spre socialism” s-au încadrat, însă, în limitele sistemului comunist. Cu toate acestea, în Polonia avea să fie recunoscută, în premieră, existenţa şi a altor formaţiuni politice, care au putut să prezinte candidaţi la alegerile din ianuarie 1957, când opoziţia (şi candidaţii independenţi) a obţinut 18% din voturi. La scurt timp, însă, partidul co-munist a trecut la restaurarea controlului asupra societăţii poloneze