poarta raiului
TRANSCRIPT
Poarta Raiului de
Gavriil Stiharul
Versuri
- 2014 -
Gavriil STIHARUL, Poarta Raiului
Ilustraţia copertei: Mănăstirea Sfânta Ana Rohia-Maramureş
Smashwords Edition
ISBN: 9781311111937
Copyright © 2014 Gavriil Stiharul
All rights reserved/ Toate drepturile rezervate.
CONTENT
Epitaf
Poarta Raiului
Rugăciune către ingerul păzitor
Ascultă cum cânta Biserica Vie !
Rugăciune bisericească ce se spune la necazuri şi supărări, în stihuri
Rugăciunea Sfântului Ciprian, în stihuri
Crăciun sfânt
E iaraşi Crăciunul
Rugăciunea Prodromiţa, în stihuri
Drumeţ pe cărarea rugăciunii
Rugăciune pentru ocrotire
Ocrotire
Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină
Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă
Rugăciune la timp de boală, în stihuri
Stihuitorii lui Hristos
Haideţi să mai credem în Iisus Hristos!
Sfânta dreptmăritoare
Cuviosului
Mai cred copiii noştri într-o minune?
Noapte sfântă
Dulcea mea veşnicie
EPITAF
Mamei mele, in memoriam
Există mâine când între două zile
semn neînţeles se pune într-o carte,
când intre veşnicia dintre file
se cerne privegherea de o noapte.
Exista mâine după fiecare fulg
smuls din carnea păsării în agonie,
există mâine după brazdele de plug,
există mâine în grânele ce-nvie.
Căci mai tare decât greierii serii
se aud amintirile tăcute
şi mai aprins decât soarele verii
se văd semnele zilei ne’ncepute.
—◊—
back to content
POARTA RAIULUI
Motto:
„Sus, la Poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paşte turma Tatălui,
turma Tatălui…“
(Colind românesc)
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de-amar,
Pe Samsoni şi Caini, pe îngerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coşmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaţă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,
de-a pururi paşii mei rămân aici,
căci am gustat din miere-n suferinţă.
Eu sunt din ţara de neuitate datini,
cu sfinţi sihaştri în posturi priveghind,
cu icoane biruind balauri
şi Brâncoveni în moarte aţipind.
Eu sunt din ţara fără de hotare,
fără oprelişti către infinit,
sunt pravoslavnic, căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.
Eu sunt din ţara de holde şi minuni,
cu ploi sfinţite şi rouă miruind,
eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.
Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de amar,
eu ştiu un loc mai verde ca un jad…
Eu sunt din ţara de brazi şi de har.
—◊—
back to content
RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR
Păzitorul meu din cerurile sfinte,
O smerită rugă zboară spre Părinte,
cu aripile frânte zboară spre Părinte.
Cerul e departe, zarea nesfârşită,
aripile-s frânte, vlaga mi-e sleită,
Tu, întinde mâna, vlaga mi-e sleită.
Puternicul uliu în jur se roteşte,
Ghearele-s cuţite, pliscu-i ca un cleşte,
Tu, întinde mâna, pliscu-i ca un cleşte.
Duhurile negre o vor prăbuşită,
Tu, întinde mâna, ruga mea smerită
La Iisus s-ajungă, ruga mea smerită.
—◊—
back to content
ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE!
Copilule crescut la cântece de noapte
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate…
Ascultă cum cânta Biserica Vie !
Cântă Biserica dis-de-dimineaţă,
salută voios, mulţumeşte creştin…
Auzi cum urcă versul către Viaţă
şi ziua începe cu pace de-amin.
Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă :
cânta tinereşte omul pe ogor,
legănând pruncul, tânăra nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.
Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii şi case curate.
Tineri şi bătrâni cântă împreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.
Dă slavă fecioara pentru curăţie,
dă slavă nevasta zămislitoare,
mulţumeşte mireasa pentru cununie,
mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.
Dă slavă brutarul pentru aluatul
din care pâinea se va plămădi.
Mulţumeşte seara acasă bărbatul
pentru cina cea bună şi pentru copii.
Cântă zidarul, dând temelia
bisericii noi, cu turla-n azur.
Voinţa lui se prinde de piatră,
mortarul fluid se-ncheagă împrejur.
El cântă un cântec de dor şi de slavă,
Nervul si braţul vânjos vibrează-ncordat.
Inima, în ritmul poeziei suave,
Transformă ideea în beton armat.
Dimineaţa, în atelier, tâmplarul
cânta, punându-se inimos pe treabă.
El Domnului mulţumeşte şi harul
coboară în ale lui mâini degrabă.
Minune! S-a oprit mirat. Priveşte :
din lemnul inform ivitu-s-a perfect
un lucru util. Dulgherul slăveşte
pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.
Auzi pe cizmar cum cânta-n bucurie,
lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,
mâna-i aleargă într-o simfonie,
Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.
Dau slavă cinstita preoţime,
pentru slujba Liturghiei sfinţite,
şi cea întru Hristos diaconime
pentru darurile bineprimite.
Auzi cum cântă Biserica Bizantină,
apostolească, vie, ocrotitoare…
Cântă poporul ei răsfăţat de lumină,
de lina lumină a Slavei biruitoare.
Copilule, crescut la cântece de noapte
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…
Ascultă cum cântă Biserica Vie!
—◊—
back to content
RUGĂCIUNE BISERICEASCĂ CE SE SPUNE LA NECAZURI
ŞI SUPĂRĂRI, ÎN STIHURI
Doamne, vifor de supărări şi necazuri,
Doamne, puhoaie de ape şi talazuri,
vin acum puhoaie de ape şi talazuri.
Doamne, au intrat până în sufletul meu,
Dar nădejdea e la Tine, al meu Dumnezeu,
la Tine scap şi mă rog al meu Dumnezeu.
Tu ştii răul care bântuie sufletul meu,
pe Tine Te rog acum, al meu Dumnezeu,
căci scăparea e la Tine, al meu Dumnezeu.
La Tine perii capului meu sunt număraţi,
prin Tine cei vrăjmaşi ai mei sunt îndepărtaţi,
prin Tine scap de cei vrăjmaşi ce-s îndepărtaţi.
Pe Tine Te rog să depărtezi orice rău,
ispite pierzătoare din sufletul meu,
care vor acum pieirea sufletului meu.
Ajută-mă să le biruiesc pe toate,
risipeşte ispitele nenumărate,
ce acum mă învăluie nenumărate.
Căci, Tu eşti, Hristoase, Izbăvitorul meu,
scăparea mea eşti Hristoase Dumnezeu,
Ţie slavă Îţi înălţam, Hristoase Dumnezeu.
Ţie slavă Îţi înalţ şi Ţie mă închin,
slavă Tatălui şi slavă Fiului, amin,
slavă şi Sfântului Duh, amin.
—◊—
back to content
RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI CIPRIAN, ÎN STIHURI
Stăpâne Doamne al nostru Iisuse Hristoase,
Ziditorul tuturor celor frumoase,
Chivernisitorul celor frumoase…
Împăratul împăraţilor nemărginit,
Tu, Doamne al domnilor, fii pururea slăvit,
slavă Ţie mare, fii pururea slăvit.
Tu, Ce în lumina nepătrunsă locuieşti,
Tu, Care slăvit şi vrednic dăinuieşti,
în lumina neapropiată dăinuieşti…
Acum, pentru rugăciunile robului Tău,
îndepărtează lucrările celui rău,
depărtează viclenia demonului rău.
Revarsă ploaie bună peste tot pământul,
fă să rodească la bună vreme câmpul,
cu ploaie bună fă să rodească câmpul.
Copacii şi viile să dea rodul bun,
dezleagă pântecele femeilor acum,
de nerodire pântecele femeilor acum.
Când dezlegate vor fi acestea toate
de legăturile cele fermecate,
dezleagă şi celelalte de cele fermecate.
Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă
cu toţi cei ai casei, Tu, îl dezleagă,
de legăturile satanei, Tu, îl dezleagă:
De cele ale potrivnicilor puteri,
de legăturile vrăjmaşilor dureri,
de legăturile farmecelor dureri.
Doamne al părinţilor noştri Dumnezeu,
împiedică toată lucrarea celui rău,
lucrarea vrăjmaşă a demonului rău.
Tu la farmece şi vrăji dai dezlegare,
Tu, ce dezlegi de satanicească lucrare
şi distrugi toată a vicleanului lucrare…
Ce, prin pomenirea Sfântului Tău Nume,
dezlegi satanicească lucrare în lume,
distrugi a lui vicleană lucrare în lume…
Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,
de legăturile satanei îl dezleagă,
de legăturile celui rău îl dezleagă.
Dezleagă-l de e legat în cer sau pe pământ,
cu piele de animale fără de cuvânt,
sălbăticiunile cele fără de cuvânt.
Dezleagă de e legat cu fier, piatră sau lemn,
cu scriere, sânge de om sau cu alt semn,
cu sânge de pasăre, peşte sau alt semn.
Dezleagă de e legat prin necurăţie
sau în alt chip prin vreo blestemăţie,
din altă parte prin vreo blestemăţie.
Dezleagă de-au venit din mări sau furtuni,
din morminte sau alt loc sau din genuni
sau în alt chip s-au abătut de prin genuni.
Dezleagă de au venit prin unghii sau gheare,
prin păsări, prin şerpi sau din locuri murdare,
din pământ al morţilor sau din locuri murdare.
Dezleagă de-au venit prin bolduri şi ace,
dezleagă pentru totdeauna şi desface,
acum cu puterea Ta, Doamne, desface.
Dumnezeule, Care le cunoşti pe toate,
dezleagă şi sfarmă cele blestemate,
lucrările magiei cele blestemate.
Pe robul Tău ce cu credinţă Te cinsteşte
cu toţi cei ai casei ai lui, Tu, îl păzeşte
de vrăjmaşul ce pururi unelteşte.
Păzeşte această casă de vrăji şi de năluci,
fă-i cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci,
loc în această casă, cinstitei Tale cruci.
Zdrobeşte cu însemnarea ei pe cel viclean,
depărtează lucrarea celui duşman
de la robul Tău, lucrarea celui duşman.
Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,
cu toţi cei ai casei ai lui, Tu, îl dezleagă
de toate farmecele, Tu, îl dezleagă:
De demonul de amiază şi de mânia,
de tot blestemul, boală şi lăcomia,
de invidia şi de nemilostivirea…
De farmece, clevetire şi mândrie,
de neputinţă neînduplecare şi prostie,
de cruzime, nedreptate şi trufie…
De rătăciri şi greşalele ştiute,
de lucrări şi greşalele neştiute,
de păcate şi greşalele neştiute.
Iată, Numelui Tău Sfânt eu mă închin,
că binecuvântat eşti acum şi în veci, amin.
Binecuvântat eşti, Doamne, în veci, amin.
—◊—
back to content
CRĂCIUN SFÂNT
În noaptea adâncă se rostogoleşte luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.
Prin beznă, vine uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.
Blând, Micuţul întinde o mână,
magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis şi de ape
Iordanului nostru din bătătură
—◊—
back to content
E IARAŞI CRĂCIUNUL
Merg copii prin ţară
să colinde iară,
prin nămeţi şi frig,
pentru un covrig.
E iaraşi Crăciunul,
se naşte Preabunul,
îmi bate-n poartă
omenirea toată.
Nu mai am merinde
să le dau, Părinte,
nu mai am nimic,
nici măcar un pic.
Îmi ceri viaţă mea
să le-o dau de Stea,
câte-o mică parte
în loc de bucate.
Luaţi în loc de pâine
câte-o rugăciune
şi în loc de bani
vă mai dau din ani.
Tot ce am primit
este împărţit –
ei îmi cer, îmi cer
Doamne, lerui ler.
Îmi ceri să Te dau
la cei ce nu au –
Doamne, fără Tine,
nu e mântuire.
Îmi bate-n poartă
omenirea toată.
Ei îmi cer, îmi cer
Doamne, lerui ler.
—◊—
back to content
RUGĂCIUNEA PRODROMIŢA, ÎN STIHURI
O, fecioară preacurată de-a pururi sfinţită,
Tu podoaba prodromiţilor nebiruită,
Lauda închinătorilor nebiruită…
Sfântul Petru Athonitul aflat-a prin tine
că-i ales Muntele Athos să ţi se închine,
loc ales Muntele Athos să ţi se închine.
Sfântul Petru Athonitul aflata-a uimit
că-i ales Muntele Athos şi-i afierosit,
pentru cei cuvioşi monahi afierosit.
Icoana ta nelucrată de mâini pământeşti
hotărât-ai Sfântului Munte să o dăruieşti,
împăcarea cu Dumnezeu să o dăruieşti.
Izvor de praznic şi mântuire e a ta icoană,
prin ea, cununi ne dăruieşti, o, tu, fără prihană,
cununi după vrednicie, o, tu, fără prihană
Haruri dăruieşti celor ce te slăvesc şi te cinstesc,
cei care cu credinţă şi nădejde te măresc,
nu pier nicidecum cei care cu nădejde te măresc.
Tu, din negura patimilor mântuieşte-ne,
şi din necurăţia noastră curăţeşte-ne,
o, tu, preacurată fecioară, curăţeşte-ne.
Tu, a noastră păzitoare neadormită,
Robilor tăi, chipul feţei tale preacinstită,
dat-ai lor chipul feţei tale preacinstită.
Tu, degrabă ne întâmpini pe cei ce te chemăm,
chipul tău luminos, mulţumind îl sărutăm,
cu dragoste închinându-ne îl sărutăm.
Arată-ţi milele tale, Sfântă Născătoare,
primeşte cererile de folos şi a noastră strigare,
ale robilor tăi cereri şi a noastră strigare.
Depărtează al patimilor nor din zare,
izbăveşte-ne de ispite şi vătămare,
de trupeasca şi sufleteasca vătămare.
Fii a mărturisirii noastre mijlocitoare,
ajută-i pe cei ce cu dragoste arzătoare
se închină ţie cu dragoste arzătoare.
Chipului tău nefăcut de mână omenească
i se închină cei ce ştiu să te cinstească,
înfricoşatele minuni ştiu să le cinstească.
O, pavăză tare a clerului bisericesc,
tu, stăpână a celor din cinul monahicesc,
acoperământul cinului monahicesc…
Miluieşte şi mântuieşte pe ortodocşi,
cu rugăciunile tale pe Părinţii cuvioşi,
pe diaconi şi popor şi pe cei cuvioşi…
Pe credincioşi şi pe Părinţii Prodromiţi,
ce la icoana ta se-nchină pururea smeriţi,
la icoana ta făcătoare de minuni, smeriţi.
Ocroteşte-i şi cată cu a ta milostivire
spre noi şi învredniceşte-ne de iubire,
pentru Hristos învredniceşte-ne de iubire.
Ca toţi creştinii în locaşurile cereşti
să se desfăteze şi cu Hristos pe veci,
să vieţuiască în desfătare cu Hristos pe veci.
Cercetează-ne, maică de fii iubitoare,
pe robii tăi cu mila ta, sfântă apărătoare,
pe noi cu darul tău, sfântă apărătoare.
Dăruieşte mântuire tuturor şi har deplin
şi tămăduire celor neputincioşi, amin,
linişte celor înviforaţi, în veci, amin.
—◊—
back to content
DRUMEŢ PE CĂRAREA RUGĂCIUNII
Zorile sunt cumpăna din privegheri
Când minunile n-au înfăţişare.
Atunci speranţa minte, sfinţii sunt păreri:
Ascultă plânsul spicelor-fecioare!
Nu-i dat oricui să treacă prin trezvie –
cine poartă azi povara minţii?
Spune-mi să-nfrânez pofta de trufie
în locul unde cad îngerii şi sfinţii!
Cât de uşor urcă seva bucuriei
în frunzişul inimilor nepătate.
Căderea e-aproape. Semnele curviei
se-arată-n paşii smintelii ne’nfrânate.
Numai smerit de setea de pustie
mai pot la masă să mai stau cu sfinţii;
spune-mi să-nfrânez pofta de trufie,
cum s-au priceput bunii şi părinţii!
—◊—
back to content
RUGĂCIUNE PENTRU OCROTIRE
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinţei,
arma biruinţei,
vino azi pe cale
să-ţi dau închinare
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele
să culeg din ele,
să semăn cu vise
ogoare întinse.
Şi vino, minune,
să-ţi spun rugăciune
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nfloreşte
şi în mine creşte,
şi nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,
pom ce veşnic arde,
îmbrăcat în roade,
ce-n cuiburi cunună
cântările suna,
lemn ales de Domnul
să-mi biruie somnul,
mai vino înflorit
cu nopţi de mai sfinţit,
chip de iasomie,
floare de Marie.
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
către ceruri scară,
palmele-mi coboară
şi iarăşi se suie
prin cristice cuie.
La capăt de pătimi
ceru-i chin şi lacrimi
şi plânge Fecioară
că uscată-i vara,
şi udă pământul
şi lemnul preasfântul
îi soarbe durerea,
se-ntoarce puterea
şi care putere
ca o mângâiere
să fie cu tine
prin Domnul, creştine!
Amin.
—◊—
back to content
OCROTIRE
Maica Domnului, maica dorului,
pentru cântare, pentru lucrare,
lucrare cerească în vie domnească,
nouă încredinţată din mila de Tată.
Curge pe pământ Cuvântul cel sfânt,
precum o ploaie de stele-n văpaie,
biruieşte somnul şi vino la Domnul,
El îţi dă odihnă, rănile-ţi alină.
Harul să învingă, răul să se stingă,
lacrima să pice, focul să ridice
să aprindă dorul către-nalt Păstorul,
cel blând şi smerit, de lemn răstignit.
Biruie împietrirea, vino la iubirea
lui Hristos Dumnezeu, înalt Arhiereu,
inima să-ţi cânte, să binecuvânte
pe cel Împărat, de Paşti înviat.
Maica Domnului, maica dorului,
scoală-te creştine, mâna să se-nchine,
mătănii să bată pentru cea curată,
sfânta dorului, Maica Domnului.
—◊—
back to content
ÎNVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ
Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-aşază peste beznă îndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.
Se-mprăştie bezna cum se ridică-o ceaţă,
scânteia astrului aprinde încăperea:
oh, Doamne, ce lumină şi dulceaţă
transfigurează tainic chipul şi durerea!…
În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
sufletul e prohod şi întrebare,
mir îmi adastă în gânduri şi pleoape,
când lacrimi picură din lumânare.
Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
sub giulgiu odihneşte, cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
cu aripi de porumbiţe istovite.
Îngerul bun îmi scutură durerea
la dumnezeiasca strajă, spre dimineaţă.
S-aprind în altar lumini. E Învierea,
lanuri de mâini se-ntind să ia Viaţă.
Hristos a înviat! Fii fără frică!…
Troparele învierii se toarnă în lumină.
Moartea e-nvinsă. E Sfânta Duminică.
E Dumnezeiasca Liturghie Bizantină.
—◊—
back to content
NEBĂNUITE STIHURI, CUVÂNT DE COLINDĂ
Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine,
priveşte cum ard în flăcări de iubire.
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.
Când Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard
.
Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade
.
Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire…
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire.
—◊—
back to content
RUGĂCIUNE LA TIMP DE BOALĂ, ÎN STIHURI
Sfântă mare muceniţă a lui Hristos,
Sfântă Filoftee, ruga cu folos
să ne fie fie nouă. Ruga cu folos.
Pomeneşte a noastră suferinţă,
genunchii ni-s plecaţi. Cu umilinţă
ne rugăm ţie.Cu tăcută umilinţă.
Pomeneşte a noastră suferinţă de-amar,
pomeneşte neputinţa şi zbaterea-n zadar,
a firii omeneşti zbatere-n zadar.
Ca într-o mreajă firea ne este prinsă,
fără scăpare şi de-ntristare cuprinsă,
firea noastră omenească de-ntristare cuprinsă.
Fără Dumnezeu şi a lui milostivire
sufletul ni-i osândit şi nu-i mântuire,
pe veci osândit şi fără mântuire.
Te rugăm pe tine,mijloceşte pentru noi
ca Cel Preaputernic să ne scape din nevoi,
din boli,neputinţă şi crâncene nevoi.
El însuşi te-a trimis prin aceste părţi,
preamărindu-te să ne aperi de răutăţi,
să ne păzeşti de toate cele răutăţi.
Sfântă Filoftee, muceniţă a lui Hristos,
priveşte la al bătrânilor plâns dureros,
la cele lacrimi de plâns dureros.
Ia aminte la suspinele maicilor,
apleacă-te spre cererea pruncilor,
spre cererea nevinovată a pruncilor.
Ştim, Sfântă muceniţă, că pentru păcate
pătimim toate cele necurmate,
durerile şi lacrimile necurmate.
Boli, sărăcie, de la vrăjmaşi prigoniri,
neploaie la vreme şi atâtea ispitiri,
atâtea necurmate rele şi ispitiri.
Pentru toate cădem la a ta milă,
fă să nu pătimească şi cei fără de vină,
din pricina noastră cei fără de vină.
Milostiveşte-te şi roagă-te lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi ca să-ţi strigăm mereu :
Bucură-te fecioară !Să-ţi strigăm mereu.
Căci, Sfântă Filoftee, noi te fericim,
mare muceniţă, bucură-te,amin.
Acum şi pururea, bucură-te,amin
—◊—
back to content
STIHUITORII LUI HRISTOS
Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele,
din vorbele drăceşti, urlând,
din cântecele rele.
Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântări şi rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-aţi fost pâine şi minune.
La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce aţi postit cu rânduială –
ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,
cum l-aţi trudit cu osteneală.
La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creştin,
să te pomenim la praznic.
Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarţe groase,
m-au tămăduit de lume
şi de amăgiri întoarse.
Bunule, cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihneşti în Rai
cu slavă de mucenic.
—◊—
back to content
HAIDEŢI SĂ MAI CREDEM IN IISUS HRISTOS!
Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare îşi arată colţii
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Neştiut de nimeni merge-n veşnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi ţin tovărăşie
şi-l înaripează spre cereşti altare.
Un sărman mănâncă supa lui creştină,
pe piept, el îşi face crucea preasfântă,
din puţina pâine opreşte puţină
pentru un câine frate cu privirea mută.
Ţintuit de-o cruce zgâriată-n perete,
satanişti sălbatici pe el se răzbună –
îl batjocoresc lovindu-l cu sete,
cu înjurături de Hristos şi mumă.
Câte un tâlhar intră-n puşcărie –
gând de răzbunare pentru cel ştiut,
o măicuţă simplă dă o liturghie
pentru pomenirea fiului pierdut.
Părăsiţi de rude, merg spre loc de-odihnă
bătrâni din azile, oameni fără soartă,
doar Sfânta Fecioară din cer mai suspină
şi un preot le citeşte fără plată
Cărturarii, în letopiseţe,
cată disperaţi poveţe creştine:
sfinţii de demult ne spun cu blândeţe
să avem răbdare, căci va fi un mâine.
Ca o prorocire ne îmbărbătează
mâna lor întinsă, gândul lor frumos –
ca nădejdea noastră să rămână trează:
haideţi să mai credem în Iisus Hristos!
—◊—
back to content
SFÂNTA DREPTMĂRITOARE
Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântâna adâncă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.
Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu, maică, ai pregătit
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ştergar
şi viţelul Tatălui păşunat în Nesfârşit.
Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbătoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur şi iarbă grasă,
dulcea casă mă aşteaptă cu Fecioara în icoană.
Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi şi mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinţi,
dar tu mă-ntăreşti acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinţi.
Maică, tu, nepământească, veşnică mult primitoare,
cu îngerească strălucire în cernitul tău veşmânt,
lan de raze izvrorăşte din icoane. În altare,
peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.
—◊—
back to content
CUVIOSULUI
Vârtejul înnoirii şterge,
şi rău, şi bine , şi frumos,
căci viaţa merge înainte,
şi depărtarea de Hristos.
Dorm sihaştrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomeneşte,
un monah, la mănăstire,
un pomelnic le citeşte.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci şi aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, într-un loc uitat,
moaştele de cuvios,
el în viaţă a purtat
crucea grea a lui Hristos.
Ca pe oameni din beţie
să-i întoarcă la credinţă,
a dat vot de sărăcie
şi pe sine jertfă vie.
A purtat straie de sfinţi,
nevoindu-se stingher
şi, în nopţile fierbinţi,
a băut roua din cer.
Doar un mormânt părăsit
fost-a moştenirea sa,
sufletului ostenit
datu-i-s-a liniştea.
Dar eu ştiu c-a fost chemat
către alte zări mai bune –
din loc verde, înmiresmat,
ne-ntăreşte-n rugăciune.
—◊—
back to content
MAI CRED COPIII NOŞTRI ÎNTR-O MINUNE?
Veacul disperării perfid şi mişel
renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet şi-n minte.
Vopsiţi în roşu, mânjiţi pe braţe şi dinţi
pe stadioane hippy-i dau concerte
în stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
şi-a convins ciracii, extaz şi încântare,
învăţând pe ei că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reîncarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire !
E hippy-ul un sfânt? E-un guru Mesia?
Sunt ale lor fraze mesaj de mântuire?
Privirea mi-o întorc către Răstignit
şi sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie şi un Hristos smerit,
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.
Văd spinii Lui şi-o înviere care
va fi a noastră şi Raiul în mine creşte,
cum creşte Liturghia în Altare,
când preotul solemn împărtăşeşte.
Văd o mână mică, sfioasă şi albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a Sfintei Fecioare. O rugăciune caldă
se murmură cuvioasă şi smerită.
Mai cred copiii Tăi în Altare şi minuni,
în Maica Sfântă şi Pruncu-i de la sân,
în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,
în naşterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?
—◊—
back to content
NOAPTE SFÂNTĂ
Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
să-Ţi sorb iubirea şi să-mi fie hrană
şi rugăciunii să dau aripi de cocoare.
Se cutremură stihiile-n zare
şi bat în lemnul crucii plin de praf,
ca-n toaca din preasfânta Vinere Mare,
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.
Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al meu cu chipul din icoană,
păşeşti pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.
Osteneşte vâsla închisă între pleoape…
Slova aţipeşte în Psaltire,
mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna păşeşte pe valul subţire.
—◊—
back to content
DULCEA MEA VEŞNICIE
Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte!…
Să-l miluiască … n-are cine…
Vai, cât plânge şi se zbate! …
Irmosul ecou bate-n veac,
mi se vesteşte-n parastas…
Un gol străin şi fără leac
se adânceşte ceas de ceas.
Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
fără straie scumpe, moi,
şi podoabe de-mprumut.
Dar eu ştiu că, într-o zi sfinţită,
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiţă împodobită,
ram de măslin pe ape.
Voi trage puteri din slava curată,
sorbi-voi puhoaie de zări,
ochiul mirat va creşte roată,
îmbrăţişat de mii de culori.
Atingerea pleoapei, uşoară,
în ritmul zborului rar,
vesti-va în lumea reală
curcubeul Tău de har.
Eu … ridicat din beznă şi somn
la viaţa plămădită sus!
Eu ridicat … dincolo de om,
prin jertfa Ta, Bunule Iisus!
Mai ştiu că, -n ziua cea mare,
împodobi-mă-vei din neştiut
cu straie sfinte, cu slavă mare…
Unde e, moarte, goliciunea din mormânt?
—◊—
back to content