LUCRARE DE LICENTA

2008

1

Titlul lucrarii:

PERSPECTIVE DE INTEGRARE A TURISMULUI ROMANESC IN U.E.

CUPRINS:

CAP. I. INTRODUCERE

1.1. Turismul, notiuni generale………………………………………………4

CAP. II. TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

2.1. Politici comunitare în domeniul turismului……………………………..7

2

2.2. Organizarea turismului în statele membre UE…………………………..9

2.3. Echipamentele turistice………………………………………………...12

2.4. Circulatia turistica……………………………………………………...15

CAP. III. CARACTERISTICILE TURISMULUI DIN ROMANIA

3.1. Potentialul turistic……………………………………………………...18

3.2. Analiza bazei tehnico materiale……………………………….……….23

3.3. Fluxuri turistice………………………………………………………...27

CAP. IV. DIRECTII DE DEZVOLTARE SI INTEGRARE A TURISMULUI ROMANIEI IN U. E.

4.1. Alinierea la standardele calitatii din U.E…………………………………

4.2. Adoptarea unui management eficient………………………………….…

4.3. Programe turistice internationale…………………………………………

4.4. Integrarea pe plan promotional…………………………………………...

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………31ACTE NORMATIVE……………………………………………………………33ANEXE…………………………………………………………………………....34

CAPITOLUL I

INTRODUCERE – TURISMUL, NOTIUNI GENERALE

3

Turismul, ca modalitate de petrecere placuta si utila a timpului liber, a cunoscut o „explozie” fara precedent, constituind una dintre cele mai remarcabile trasaturi ale epocii contemporane.

Mai multe studii care au urmarit depistarea tendintelor dezvoltarii tehnico-economice, efectuate cu ani in urma au scos in evidenta extraordinara gama a transformarilor tehnice, economice si sociale din perspectiva anilor ce vin. Unele dintre aceste transformari au influenta asupra fenomenului turistic, fiind acceptate de majoritatea specialistilor in prognoza turistica:

- cresterea numarului populatiei si in special a populatiei ubane; pentru anul 2010 se estimeaza ca populatia Romaniei va ajunge la 28 milioane de locuitori, din care 75% populatie urbana;

- sporirea sperantei de durata medie a vietii la aproape 80 de ani;- cresterea veniturilor pe cap de locuitor;- dezvoltarea si diversificarea mijloacelor de transport, care fac ca factorul

„distanta-timp” sa fie practic anulat;- automatizarea proceselor de productie si cresterea productivitatii muncii ce

duc la scurtarea saptamanii de lucru si, ca o consecinta, cresterea timpului destinat destinderii si recreerii;

- cresterea continua a nivelului de cultura a maselor care duce la sporirea setei de cunoastere;

- urbanizarea aproape totala a populatiei ocupata in industria prelucratoare si in ramura serviciilor;

Pornind de la aceste transformari si luand in considerare si influenta factorilor de ordin biologic si psihologic, se poate aprecia ca, in viitor, in mai toate tarile lumii, turismul se va transforma dintro preocupare ocazionala intruna permanenta, cu tendinta de a deveni o nevoie, o necesitate „de evadare”, resimtita din ce in ce mai mult de omul modern.

Cuvantul „turism” provine din termenul francez tour (calatorie, plimbare, miscare in aer liber, drumetie), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de calatorie de agrement, destindere, recreere, placere.

Din termenul „turism” a derivat si cel de „turist”, adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.De la aceste speculatii lingvistice, mai tarziu s-a ajuns la adevarate definitii stiintifice ale notiunilor de turism si turist.Ca orice activitate in plina evolutie si afirmare, turismul a fost obiect de cercetare pentru numeorsi specialisti, care, o data cu semnalarea lui ca fenomen, au incercat sa-i stabileasca dimensiunile in timp si spatiu, continutul, adica sa-l defineasca.

R. Guyer-Freuler (1905), arata ca „turismul in sensul modern al cuvantului este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a

4

sanatatii si schimbarea mediului de viata, pe nasterea si dezvoltarea sentimenului de receptivitate pentru frumusetile naturii”.

In 1933, englezul F. W. Oglivie definea turistii drept niste persoane care „satisfac doua conditii: sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si cheltuiesc bani in acele locuri fara sa-i castige”, in timp ce compatriotul sau A. C. Norwal (1936) considera ca „turistul este acea persoana care intra intr-o tara straina pentru orice alt scop decat pentru a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care isi cheltuieste, in tara unde se stabileste temporar, banii castigati in alta parte…”

Profesorul elevetian dr. W. Hunziker a elaborat in 1940, o definitie a turismului, acceptata pe plan mondial: „turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare”.

O lucrare de prestigiu „The Shorter Oxford English Dictionary” (1950) defineste turismul ca fiind „teoria si practica din sfera calatoriilor, calatoria fiind de placere”, iar turistul drept „cel care face un tur sau mai multe tururi, in special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitand diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare”.

Dictionarul Enciclopedic roman (1966, vol. IV) propune urmatoarea definitie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice”.

„Dictionnaire touristique internatioanl” (1969) contine si el o formulare: „Turismul reprezinta ansamblul de masuri, puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor”, si tot in Dictionarul turistic international (traducere 1980) se precizeaza ca „turismul se distinge de calatorie, prin aceea ca implica pentru persoana in cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta parte, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale”.

In conceptia noastra, prin turism se intelege, in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament, iar in al doilea rand, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in

5

conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator in general.

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si, ca atare, influentat de evolutia ei.Adresandu-se unor segmente sociale largi si raspunzand pe deplin nevolilor acestora, turismul se detaseaza printr-un inalt dinamism, atat la nivel national cat si international. De asemenea, prin caracterul sau de masa si continutul complex, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.Eforturile pe care le angajeaza si efectele pe care le introduce in economie, argumenteaza interesul tarilor, guvernelor si agentilor economici fata de fenomenul factorilor de influenta si parghiilor de actiune, a particularitatilor actiunii legitatilor economice in sfera sa de activitate.

Romania dispune de un vast si valoros potential turistic natural si antropic, ca si de o bogata traditie in domeniul calatoriilor, ceea ce argumenteaza pentru viitor inscrierea turismului intre ramurile de baza ale economiei.

CAPITOLUL II

TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

6

2.1. Politici comunitare în domeniul turismului

Instituţiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor.În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă şi contribuie cu 5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potenţial de creştere în viitor.În 1992, turismul a fost menţionat, pentru prima oară în Tratatul de la Maastricht care a prevăzut în premieră măsuri în domeniul turismului (articolul 3T) în lista de activităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar.

La nivelul Comisiei Europene există totuşi un organism specializat pentru turism – Direcţia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, e-business şi IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcţia Turism (engl. Tourism Unit) îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanţe în statele membre, ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. De fapt misiunea Direcţiei Turism este de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare:

- îmbunătăţirea cunoştinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor;

- stimularea cooperării transfrontaliere;Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul european care va asigura cooperarea sectorului public şi privat la nivel comunitar. În 2004 acesta a fost organizat în Ungaria, iar în 2005 în Malta.În perioada 1994-1997 contribuţia Fondurilor Structurale la proiectele din turism a fost de 7,3 miliarde de ECU.

Înainte de anul 2000 la nivelul Consiliului European exista separat un Consiliu al Miniştrilor de Turism.În aprilie 2000 Consiliul Miniştrilor de Turism s-a desfiinţat, chestiunile de turism fiind preluate de Consiliul Pieţei Interne, Protecţia consumatorului şi turismul. În 2002 acest consiliu a fost desfiinţat, turismul fiind inclus la Consiliul Competitivităţii.

7

La nivelul Parlamentului European există Comitetul privind Politica regională, transportul şi turismul care are aproape 120 de membrii, dar acesta îşi depăşeşte atribuţiile care ţin de turism adăugând şi transportul şi politica regională. În acest context se poate spune că Parlamentul European este cel mai important organism pentru turism, care a avut numeroase iniţiative în domeniul turismului.

Nevoia de existenţă a unor mecanisme care să includă şi interesele turismului în politicile comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: „Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european” care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informaţia; pregătirea profesională (training-ul); calitatea şi dezvoltarea durabilă; noile tehnologii.

Comisia a subliniat importanţa schimbului de informaţii şi de experienţă între părţile interesate, pentru a pregăti implementarea acţiunilor recomandate în comunicare. Unele dintre activităţile cheie evocate în Comunicare sunt:

- promovarea dialogului între operatorii industriei turistice şi alte părţi interesate, organizând un forum anual al turismului şi extinzând la Comitetul Consultativ pentru Turism;

- sprijinirea serviciilor de reţea şi factorilor de sprijin, de exemplu prin „Centre de competenţă” (observări, Centre de studiu şi de cercetare) la nivel naţional, regional şi local;

- asigurarea bunei funcţionări a instrumentelor financiare şi nefinanciare în beneficiul industriei turismului în cooperare cu autorităţile naţionale sau regionale şi cu operatorii;

- promovarea dezvoltării durabile prin elaborarea şi implementarea principiilor Agendei 21;

Extinderea istorică a Uniunii Europene în 2004 cu încă 10 noi state a făcut ca suprafaţa acesteia să crească cu 25%, populaţia cu 20%, iar PIB-ul cu 5%.În 2007 se preconiza a se alătura UE România şi Bulgaria, făcând astfel ca numărul statelor membre să ajungă la 27. Apar astfel o serie de provocări şi oportunităţi pentru dezvoltarea turismului:

Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevantă dacă aduce un plus de valoare. Au fost identificare trei domenii în care acţiunile Uniunii Europene pot aduce un plus de valoare statelor membre. Acestea sunt:

8

1. Îmbunătăţirea bazelor de date statistice comune - pentru a oferi informaţii corecte cu privire la industria turismului - reprezintă o precondiţie pentru analize comparative, pentru schimb de idei şi de experienţă şi se adresează în special problemelor strategice din sectorul turistic;

2. Concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaşte detaliat activităţile turistice în ţările membre şi în acest fel dezvoltarea calităţii definiţiilor şi indicatorilor, prin formularea unei viziuni a turismului durabil;

3. Consolidarea integrării politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are legătură.

Cadrul legal general al Uniunii Europene exercită o influenţă asupra sectorului turistic şi asupra acţiunilor ţărilor membre şi a celor în curs de aderare. Extinderea Uniunii „lărgeşte” considerabil sfera legislaţiei europene care va acoperi o arie geografică mai mare. În acest fel legislaţia în domeniul concurenţei, inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa asigurată de stat în industrie, în domeniul protecţiei consumatorilor, al securităţii, al transporturilor şi al mediului înconjurător va influenţa industria turistică din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene.

Adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului va duce la un mediu mai curat şi la crearea unor destinaţii „verzi”. Turiştii care sosesc în toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, vor avea garantat minimul de protecţie pe care ţările membre le oferă consumatorilor. Eventuala adoptare a monedei EURO va uşura comparaţiile între destinaţii, din punct de vedere al costurilor şi va înlătura riscurile şi costurile datorate unor rate de schimb valutar diferite.

Politicile de transport ale Uniunii Europene sunt, de asemenea, un factor major în creşterea interdependenţelor dintre ţările membre ale Uniunii Europene. Transportul şi turismul sunt strâns legate, iar o reţea de transport eficientă este esenţială pentru orice destinaţie turistică. În acest sens există o nevoie cât mai mare de securitate şi de o integrare a reţelei de transport, cu transferuri convenabile între diferite mijloace de transport, pentru a satisface nevoile turiştilor.

2.2. Organizarea turismului în statele membre UE

9

Industria turistică include o gamă largă de activităţi în care sunt implicaţi diverşi factori ce se implică în buna desfăşurare a activităţii turistice. Aceştia pot fi din sectorul privat sau public, societăţi comerciale sau asociaţii profesionale, organisme locale, regionale, naţionale sau internaţionale. Astfel, pot fi identificate:

- organizaţii sectoriale – specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului turistic: întreprinderi hoteliere, de alimentaţie, de transport, agenţii de voiaj, touroperatori, centre de formare profesională, birouri de promovare.

- organizaţii pe destinaţii, respectiv pe staţiuni turistice, pe zone geografice sau unităţi administrativ-teritoriale;

- organizaţii ale turismului privit ca un întreg, pe plan naţional sau global, ce au ca atribuţii studierea şi previzionarea fenomenului turistic, elaborarea de strategii şi politici în domeniu.

Figura 1. Ierarhizarea organizaţiilor turistice

În ţările UE, activitatea turistică este coordonată de un organism central, cu atribuţii mai largi sau mai restrânse, în funcţie de nivelul de dezvoltare a turismului şi importanţa acestuia în economie. Aceste organisme centrale pot fi:

- minister de sine stătător sau departament public, direcţie sau directorat, secretariat în cadrul unor ministere cu structură mai complexă (al Industriei şi Comerţului, al Turismului şi Comerţului, al Transportului şi Turismului); aceste forme sunt caracteristice Franţei, Marii Britanii, Portugaliei, Spaniei, Italiei.

- comisie sau comisariat: Belgia, Olanda;- oficiu guvernamental: Grecia;

10

- organizaţie semiguvernamentală, cu atribuţii mai restrânse, în principal în state federale dar şi în altele: Austria, Danemarca, Finlanda.

Aceste organisme îndeplinesc mai multe roluri: coordonare a activităţii turistice în plan naţional; elaborarea strategiei de dezvoltare a turismului; îndrumarea şi controlul agenţilor economici specializaţi; promovarea turismului intern şi internaţional; formarea profesională; reprezentarea în organismele internaţionale.

Activitatea turistică în Franţa se află sub tutela unui ministru delegat din Ministerul Industriei şi Comerţului (după 1992) care are în subordine:

- servicii centrale: Direcţia Industriei Turistice, Delegaţia Investiţiilor şi Produselor Turistice, Serviciul de Inspecţie Generală a Turismului;

- servicii exterioare: Delegaţiile regionale ale turismului, care reprezintă serviciile centrale în teritoriu;

- structuri de consultanţă şi intervenţie administrativă: Consiliul Naţional al Turismului.

Organizarea turismului în Spania prezintă particularitatea că accentul se deplasează de la nivel naţional la nivel local. În plan naţional activitatea se desfăşoară sub coordonarea Secretariatului General al Turismului care face parte din Ministerul Industriei Comerţului şi Turismului.Administraţia centrală a turismului spaniol este reprezentată de Direcţia Generală a Politicii Turistice, cu două compartimente: unul pentru coordonarea activităţii turistice şi relaţii internaţionale şi un altul pentru strategie şi prospectare turistică.

Industria turistică din Italia se află sub autoritatea unui ministru delegat şi este poziţionat în structura Ministerului Turismului, Sportului şi Spectacolelor. Administraţia centrală este reprezentată de un Secretariat de Stat al Turismului. Pentru activitatea de promovare turistică, la nivel naţional funcţionează Oficiul Naţional de Turism, cu 26 de birouri în străinătate.

În Grecia Administraţia centrală este asigurată de Ministerul Turismului ataşat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorită suprapunerii activităţii cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT).

În Germania administraţia centrală este asigurată de un Secretariat de Stat aflat în structura Ministerului Afacerilor Economice ce are ca atribuţii crearea condiţiilor pentru dezvoltarea turismului, elaborarea strategiei în domeniu,

11

încurajarea cooperării internaţionale specifice, promovarea turismului german pe pieţele externe.

În Marea Britanie organismul centrală al turismului este Ministerul Turismului; la nivelul fiecărei naţiuni şi zone (Anglia, Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord) există câte un minister naţional al turismului. Organismul naţional reprezentativ pentru turismul englez este BTA (British Tourism Autority) cu atribuţii în domeniul promovării în străinătate a destinaţiilor din Marea Britanie.

La nivelul UE principalele domenii prin care este sprijinit din punct de vedere financiar turismul sunt:♦ Calitatea serviciilor. Multe destinaţii europene au recunoscut importanţa îmbunătăţirii calităţii, iar prin finanţările oferite de Fondurile Structurale s-au materializat multe iniţiative în acest domeniu. Calitatea este o parte integrantă a industriei turismului si se aplică tuturor prestaţiilor turistice de la transport şi cazare, la orice servicii de care beneficiază turistul dar şi la calitatea mediului.

Se foloseşte conceptul de management integrat al calităţii (Integrated Quality Management) care este aplicat diferenţiat pe zone rurale, urbane şi de litoral (costiere). ♦ Dezvoltare durabilă şi turism ecologic. Obiectivul major al politicii comunitare de mediu este de a contribui la dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea turismului poate fi durabilă prin respectarea principiilor conceptului de durabilitate:

- durabilitate ecologică care face dezvoltarea compatibilă cu respectarea resurselor şi diversităţii biologice;

- durabilitate socială şi culturală care contribuie la dezvoltarea şi protecţia identităţii culturale;

- durabilitate economică care se asigură de dezvoltarea societăţii în condiţiile unui management ale resurselor prin obţinerea beneficiilor economice atât în prezent cât şi în viitor.♦ Competitivitatea destinaţiilor turistice. Depinde în mare măsură de calitatea diferitelor facilităţi pe care aceasta le oferă. Atât timp cât multe activităţi turistice sunt prestate de instituţii publice, competitivitatea unei destinaţii depinde şi de o bună funcţionare a parteneriatului public - privat. ♦ Marketingul produselor turistice. Asistenţa acordată marketingului produselor turistice înseamnă o imagine mai dinamică şi mai performantă. Eforturile comune în chestiuni ce ţin de marketing sunt sprijinite de Comisie prin Fondurile Structurale sau alte programe comunitare.

12

♦ Patrimoniul cultural. Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european, îl reprezintă patrimoniul cultural răspândit în întreaga Europă. ♦ Dezvoltare regională. Turismul este un domeniu de vârf al dezvoltării regionale şi pentru a stimula dezvoltarea economică a regiunilor mai puţin dezvoltate, UE sprijină activităţile care generează efecte multiple.♦ Crearea de reţele, cooperarea (parteneriatele public-private). Diversificarea produselor turistice şi dezvoltarea de noi produse presupune relaţii mai bune între întreprinderi, oficiile de turism şi autorităţile locale.

La 13 Noiembrie 2001 în comunicarea Comisiei Europene Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european se recunoaşte rolul semnificativ al parteneriatelor, reţelelor şi centrelor de competenţă pentru dezvoltarea turismului european şi se propune mobilizarea competenţelor existente pentru sprijinirea dezvoltării cunoştinţelor în turism.♦ Pregătirea profesională a lucrătorilor din turism. Programul “Leonardo da Vinci” este programul comunitar de cooperare transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă. In perioada 1995 - 1999, aproape 3% din toate proiectele finanţate prin programul Leonardo da Vinci au avut impact indirect asupra turismului. Astfel au fost finanţate mai mult de 80 de proiecte totalizând 18 milioane de euro.

2.3. Echipamentele turistice

Turismul intern şi internaţional al UE este bine susţinut de dotări moderne pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare (cazare, masă, agrement, transport), acestea constituind pulsul real al mişcării turistice. Dinamica circulaţiei turistice şi legătura indestructibilă dintre aceasta şi dotările tehnice au determinat mutaţii cantitative şi structurale ale bazei materiale, modernizarea şi perfecţionarea acesteia. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale este reţeauaunităţilor de cazare, aceasta răspunzând uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului: odihna, înnoptarea, ( La nivelul anului 2005 în grupul primelor 10 ţări cu

13

cele mai multe locuri de cazare din lume se aflau 6 state ce aparţin UE (Italia, Germania, Franţa, Spania, Austria şi Grecia).

Europa este continentul cu cele mai multe locuri de cazare iar în interiorul său UE deţine mai mult de 70% din capacitatea de cazare (Anexa 1).

Figura 2. Evoluţia locurilor de cazare în UE (mil)

Sursa: Eurostat

Hotelăria oferă principalele capacităţi de cazare în statele UE. In multe dintre statele UE ponderea cea mai mare în totalul hotelurilor o înregistrează unităţile de mică capacitate, până la 9 camere. În Franţa, Spania, Italia, Germania, Austria ponderea acestora era cuprinsă între 75-90% în totalul hotelurilor anului 2003. Se disting două categorii principale de lanţuri hoteliere: lanţurile voluntare şi lanţurile integrate.

Lanţurile voluntare grupează hotelieri independenţi pentru a face faţă concurenţei lanţurilor integrate (sau francizate) si sunt constituite în jurul unei imagini de marcă de calitate, arhitectura şi amenajăre. În Franţa sunt circa 20 de lanţuri voluntare între care se remarcă Logis de France care reprezintă cca. 75% din unităţile hoteliere ce aderă la un lanţ voluntar.

Avantaje oferite de un lanţ voluntar unităţilor aderente sunt următoarele: editarea de ghiduri şi broşuri pentru promovarea fiecărui hotel, difuzate în toate hotelurile lanţului, prin touroperatori; lansarea de campanii de promovare în ţară şi străinătate; participarea la un sistem de rezervare centralizat şi informatizat;

14

La nivel mondial, principalele lanţuri integrate sunt de origine americană, acestora alăturându-li-se două lanţuri europene: ACCOR şi Holiday Inn Worldwide.

Chiar dacă Uniunea Europeană este principala destinaţie turistică a lumii, există diferenţe mari în ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare ca şi al innoptărilor turiştilor între regiunile NUTS2.În funcţie de aceşti indicatori, în Uniunea Europeană turismul regional îmbracă o serie de caracteristici:

• Destinaţiile tradiţionale ale turismului estival din UE dispun de cele mai mari capacităţi de cazare;

• După numărul locurilor de cazare se remarcă existenţa a 7 regiuni franceze în primele 20 regiuni ale UE;

• Regiunile insulare au cele mai ridicate ponderi ale numărului de turişti internaţionali;

• Regiunile care includ oraşe de artă şi capitale ca şi regiunile insulare ănregistrează cei mai mulţi turişti străini;

Din cele 254 regiuni NUTS2 din UE, 16 (cca. 6%) au mai mult de 200 paturi/1000 locuitori ceea ce demonstrează şi importanţa activităţii turistice pentru aceste regiuni. Aceste regiuni aparţin statelor: Belgia, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda.Trei dintre aceste state au câte trei regiuni: Grecia, Italia şi Austria. Cele mai multe paturi la 1000 locuitori se înregistrează în regiunile: Notio Aigaio din Grecia (532), Insulele Baleare din Spania (464), Bolzano din Italia (455 paturi).

Un interes deosebit pentru practica turistică îl reprezintă amenajările cu valenţe turistice bine conturate, apărute îndeosebi în ultimele decenii: parcurile de distracţii, satele turistice.

Cele mai mari parcuri de distracţii din UE

15

Sursa: Quid, 2002

2.4. Circulatia turistica

Turismul internaţional reprezintă componenta cea mai dinamică a circulaţiei turistice. Indicatorii cei mai expresivi ai circulaţiei turistice internaţionale sunt: sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional.

La nivel mondial s-a constatat că deceniile 6 şi 7 au fost caracterizate de un avânt în ceea ce priveşte numărul sosirilor după care a urmat o perioadă de încetinire a creşterii ca urmare a apropierii de un prag de saturaţie. Trebuie luate în considerare o serie de mutaţii din economia mondială: cele două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1974, războiul din Golf, criza financiară asiatică, conflictele din Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Figura 3. Evoluţia sosirilor în lume şi în Europa (mil)

16

Sursa: OMT

Pe de altă parte s-a constatat că încasările din turism au cunoscut o dinamică mult mai accentuată decât sosirile de turişti.

Circulaţia turistică din ultimii 10 ani s-a caracterizat printr-o concentrare puternică a activităţii la nivelul continentului european (peste 50% din totalul sosirilor şi din cel al încasărilor) şi îndeosebi a ţărilor UE. O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică acestor ţări, ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie, de faptul că ele adăpostesc un imens şi valoros potenţial de atracţii şi de experienţa turistică a acestor zone.

Ritmul înalt de creştere pe care l-a înregistrat Europa până în 1970 s-a reflectat în perioada ulterioară în ritmuri mai modeste de creştere (situate sub media mondială), ceea ce s-a concretizat în reducerea proporţiei participării acesteia la circulaţia turistică mondială de la 72,5% în 1960 la 54,9% în 2005 la capitolul sosiri de turişti, şi de la 56,8% la 50,9% la capitolul încasărilor pentru aceeaşi ani (Anexa 2).

Figura 4. Ponderea sosirilor în Europa din total mondial

17

Sursa: OMT

Această scădere a ponderii a fost provocată de ascensiunea ţărilor asiatice şi de o serie de mutaţii economice: scăderea competitivităţii produselor oferite, deteriorarea raportului calitate/preţ, vârsta înaintată a echipamentelor, saturarea cererii turistice în acest spaţiu.

În cadrul bazinului turistic european se remarcă faptul că ţările din Europa de Vest şi din Europa de Sud care aparţin în marea lor majoritate UE deţin ponderea principală atât în ceea ce priveşte numărul sosirilor turiştilor internaţionali cât şi al încasărilor din turismul internaţional (Anexa 3). Cele două regiuni deţin împreună circa 70% din sosirile şi încasările la nivelul Europei.În 11 state numărul călătoriilor de cel puţin 4 zile în afara ţării l-a depăşit pe cele cu o durată similară în interiorul ţării (Luxemburg 99%, Belgia 79%, Slovenia 71%).Destinaţiile care au atras cei mai mulţi turişti au fost cele estivale din Grecia, Spania, Franţa, Italia şi Portugalia.În perioada 1992-2004 la nivelul Uniunii Europene, tendinţa generală a turismului receptor a fost de creştere până în anul 2000 şi de declin în perioada 2001-2003.

În anul 2004 numărul înnoptărilor nonrezidenţilor în cadrul UE a fost de peste 600 ml nopţi (peste 40% din totalul înnoptărilor). Unităţile de cazare preferate au fost cele de tip hotelier şi similare care au contribuit cu peste 50% la total înnoptări în UE (în Spania, Italia şi Franţa peste 70%).

18

În România turismul receptor a cunoscut o perioadă de relativă stagnare numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare fiind în 2003 apropiat de valoarea înregistrată în 1998.

Balanţa de plăţi a ţărilor din UE .Turismul transfrontalier este un factor economic foarte important pentru UE. În 2004 Uniunea Europeană (cu 25 de state membre) a câştigat din turismul internaţional peste 222 miliarde de euro. Totuşi balanţa turismului în UE este deficitară înregistrând o pierdere netă de aproape 1 miliard euro (încasări de peste 223 miliarde euro) datorată în principal prezenţei marilor ţări emiţătoare de turişti Germania, Marea Britanie, Suedia şi Olanda.

Spania este liderul la încasări din turism cu aproape 37 de miliarde de euro (17% din încasările din UE), urmată de Franţa cu 32 de miliarde şi Italia cu 28 de miliarde euro (Anexele 4 şi 5).Cheltuielile din turism in Germania sunt peste 57 de miliarde de euro în 2003, ceea ce face din Germania a doua mare ţară emiţătoare de turişti pe plan internaţional după SUA.

Cheltuielile din turism în UE în 2003 (milioane euro)

Sursa: Eurostat, Tourism in the enlarged European Union, Statistics in focus

19

CAPITOLUL III

CARACTERISTICILE TURISMULUI DIN ROMANIA

3.1. Potentialul turistic

3.1.1. Premise naturale si social-economice ale dezvoltarii turismului in Romania

România dispune de un potenţial turistic de o mare complexitate şi valoare turistica, recunoscute pe plan mondial. Poziţia geografică îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica şi a teritoriului, care conturează parţial şi potenţialul turistic al ţării: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră cu fâşia de litoral. Funcţia de tranzit turistic este data de aşezarea sa, România asigurând legătura dintre tarile Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul continentului şi din Orientul Apropiat şi mijlociu. Reţeaua de drumuri europene cu cele 7 artere rutiere şi doua coridoare europene (IV şi IX) magistralele feroviare şi fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între tarile continentului evidenţiază poziţia geopolitica a României în bazinul Marii Negre.

Cu toata diversitatea reliefului şi a structurii geologice teritoriul României este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasa, proporţionala şi simetrica a marilor trepte de relief, care circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podişului Transilvaniei (munţi, dealuri subcarpatice şi podişuri, câmpii, litoral marin şi delta fluviala). Acestor mari unităţi de relief le corespund diverse tipuri de roci, nuanţe de clima şi specii floristice şi faunistice, râuri şi oglinzi de ape, care dau o mare varietate peisagistica şi reprezintă totodată, importante resurse, care stimulează şi polarizează diferite activităţi turistice.

Cadrul natural al României, ca o înmănunchere a acestor elemente fizico-geografice este o componenta de baza şi relativ constanta a ofertei turistice, care determina sau influenţează direcţiile, mărimea şi structura activităţii de turism pe ansamblu ţării sau la nivel regional şi local. Dezvoltarea economica şi sociala a României are implicaţii mari şi asupra activităţii de turism atât prin crearea unei infrastructuri generale (cai de comunicaţie şi mijloace de transport) dotarea cu utilaje şi construirea bazei tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum şi a produselor agroalimentare etc., cât şi prin realizarea unor obiective economice

20

aparţinând altor ramuri, dar care interesează şi turismul (baraje şi lacuri de acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrări de arta inginereasca, palate de cultura etc.) unele dintre ele devenind obiective de mare atracţie turistica. Progresul tehnico-economic, dezvoltarea ştiinţei, culturii şi învăţământului în România permit extinderea şi diversificarea relaţiilor externe pe plan economic (mai ales în condiţiile economiei de piaţa) tehnico-ştiinţific, cultural etc. marin de interesul cetăţenilor străini de a ne vizita ţara ca parteneri de afaceri, pentru studii, ca turişti . Prin politica să consecventa de colaborare şi cooperare de buna cunoaştere şi înţelegere, România si-a căpătat un binemeritat prestigiu pe plan european şi mondial devenind sediul unor instituţii şi organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene, iar municipiul Bucureşti, ca şi alte centre urbane, locul unor întruniri internaţionale.

3.1.2. Potentialul turistic naturalPotenţialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Potenţialul natural presupune o diversitate a componentelor cadrului natural, ca atracţii turistice şi resurse potenţiale (relieful, potenţialul speologic, reţeaua hidrografica, clima). Relieful ţării noastre cu precădere cel Carpatic se înscrie în cel mai variat şi important potenţial turistic, cu valoare peisagistic dar mai ales pentru activităţi turistice de diverse tipuri, fără deosebire de sezon. Pe culmile carpatice cele mai înalte de peste 2000 de m o mare atracţie o reprezintă peisajele alpine cu pajişti bogate şi vegetaţie pitica, leagăn al Mioriei. Astfel pe platourile munţilor Godeanu, Tarcu, Sureanu, Parâng, Cindrel, Lotru, Rodna, Bucegi au loc festivaluri montane unele cu specific folcloric, etnografic. Arealele calcaroase, puţin răspândite în ţara noastră (2%) se remarca totuşi prin peisaje carstice, uneori aride, dar de o mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme şi fenomene carstice de suprafaţa şi de adâncime.

O importanta deosebita o reprezintă pentru turism platourile de doline şi lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile şi crestele, precum şi peşterile (10 900 de peşteri), râurile subterane cu cascade.Ţara noastră din punct de vedere speologic este pe locul al treilea în Europa pentru peşterile sale de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice, cu râuri şi cascade (Topolnita, Cetăţile Ponorului), cu picturi murale (peştera Cuciulat, Peştera lui Adam) dar nu toate interesează sau pot fi valorificate pentru turism.

De mare frumuseţe sunt peşterile Urşilor (de la Chiscau), Scărişoara, Izvorul Tausoarelor, Cetăţile Ponorului, Topolnita intrate dealtfel în circuitul turistic. In rocile conglomeratice din unele masive montane, agenţii externi au sculptat un microrelief cu forme bizare şi de mare atractivitate pentru turişti:turnuri, ciuperci, clăi, sfincşi. Cele mai reprezentative asemenea opere ale

21

naturii sunt în Bucegi (Babele, Sfinxul) în Ceahlău (stâncile Panaghia Toaca, căciula Dorobanţului, Turnu lui buda etc.) în Ciucaş (Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat ).

Relieful vulcanic în general neexpresiv, se înscrie totuşi şi prin forme spectaculoase ca Detuna goala creata în bazaltul Munţilor Metaliferi şi Creasta Cocosului, cizelata în andezitul din Gutii sau introduce variaţie în peisaj, precum şi craterele din Munţii Calimani-Gurghiu-Harghita şi conurile vulcanice din Munţii Tibles-Gutii. Impresionante şi spectaculoase sunt cheile carstice (Bicazului, Turzii,Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului) şi defileele Dunării Jiului, Oltului,Mureşului, Crişului Repede. Crestele şi piscurile alpine, verticalitatea pereţilor stâncoşi prezenţi la tot pasul în Carpaţi, au conturat şi un important domeniu pentru practicarea alpinismului, mai ales în partea de est a Carpaţilor, centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional.

Dealurile şi podişurile se înscriu ca un potenţial turistic al reliefului mai modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate mai ales. De alternanta dealurilor cu depresiunile şi văile iar întinsele păduri de foioase, plantaţii de pomi şi vita de vie, covorul pasiunilor sau fineţelor şi bogata apelor (mai ales minerale) completează şi îmbogăţesc valoarea turistică a acestora. In Podişul Dobrogei relieful prezintă o mai mica varietate, predominând cel carstic cu peşteri, abrupturi, chei şi cel rezidual format pe graniţe sau şisturi verzi cu măguri înecate în grohotişuri şi stâncării care înviorează peisajul stepic al Dobrogei de nord.

Câmpia, deşi monotona, prin prezenta unor vai cu lunci largi şi însoţite de zăvoaie de sălcii, plopi sau păduri de foioase, prin configuraţia formelor fluviatile (meandre, belciuge, sau cursuri părăsite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) şi a crovurilor, uneori cu apa sărată, fondul piscicol şi cinegetic, dispune de un potenţial turistic redus şi puţin valorificat în prezent.

Reţeaua hidrografica reprezintă unul din factorii determinanţi ai turismului. Apele curgătoare, care împânzesc întreaga tara, se înscriu cu un potenţial ridicat, atât prin peisajul creat, cât mai ales prin posibilităţile pe care le oferă pentru practicarea pescuitului sportiv şi agrementului nautic pentru baie şi plaja. Amenajările hidrotehnice realizate pe principalele râuri (Bistriţa, Argeş, Olt, Sebeş, Cerna, râul mare, râul Sadu etc.) îmbogăţesc zestrea turistică a acestora, sporindu-le atractivitatea şi utilizarea pentru recreere. Oglinzile de apa naturale sau artificiale deosebit de numeroase din ţara noastră, constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte fie ca sunt glaciare (Bucura, Zănoaga în Retezat, Capra

22

şi Bilea în Fagaras, Cilcescu şi Roşiile în Paring, Lala şi Buhaiescu în Rodna), vulcanice (lacul sf. Ana în Muntele Ciomatu din masivul Harghita) sau de baraj natural (lacul Roşu pe Bicaz şi în Munţii Hasmasu Mare).In arealul dealurilor şi podişurilor predomina lacurile cu apa sărata, utilizate balnear în staţiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Slanic).Alte acumulări de apa, unele realizate încă din secolul al XIX-lea (Dracşani lângă Botoşani) sunt iazurile, importante domenii pentru irigaţii, alimentare cu apa şi pescuitul sportiv din Câmpia Transilvaniei sau Câmpia Moldovei.

Lacurile de câmpie, destul de multe şi în parte amenajate de om au valenţe importante turistice balneare: (Amara, Balta Alba, Lacul Sărat), agrement şi pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Cernica.

Litoralul românesc deţine o importanta salba de lacuri fie cu apa dulce (Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter) ori cu apa sărata (Techirghiol, Nuntaşi) şi sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic.

Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt destul de numeroase şi de mare atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice şi domeniul piscicol (Bistret, Suhaia, Oltina, Dunăreni, Crapina, complex Razlem-Sinoe, Gorgova, Lumina-Pui, Roşu).

Marea Neagra deţine un loc important în potenţialul hidrografic şi turistic al ţării (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit).

Apele minerale şi termominerale de mare bogaţie şi varietate, reprezintă o componenta de baza a potenţialului natural.

Clima are o importanta considerabila pentru turism, ea determina ambianta necesara desfăşurării turismului, în general, o serie de indici bioclimatici (de confort termic de stres climatic cutanat şi pulmonar), influenţează în funcţie de sezon (sporturi de iarna, plaja pe litoral).

Vegetaţia se asociază de regula, altor componente de peisaj, completându-le (peisaj carstic, montan, de dealuri etc.) dar reprezintă şi un valoros potenţial în toate regiunile tarii. Un real interes turistic prezintă vegetaţia submediteraneană din Defileul Dunării, Munţii Banatului, şi Valea Cernei, ca şi pădurile de liliac de care se leagă sărbătorile folclorice de la Carasova şi Eftimie Murgu (jud Caras Severin) Ponoare (Mehedinti).

Fauna sub aspect turistic prezintă importanta prin valoarea să cinegetica, estetica şi ştiinţifica.

Fauna acvatica este un element de mare atractivitate constituind o componenta principala de potenţial. Lacurile şi râurile de munte deţin un important fond salmonicol (păstrăv, lipan) iar lacurile şi apele de dealuri şi ipie sunt populate

23

cu clean, mreana, ştiuca, biban, şalău, scrumbie etc. până la sturioni ca morun, nisetru, cega, păstruga.

In spiritul Legii nr.5/ 2000 se vor delimita 17 zone naturale protejate de interes naţional care vor fi categorisite în Rezervaţii ale biosferei, Parcuri naţionale si Parcuri naturale. Alături de rezervaţiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii şi o serie de arbori izolaţi sau în mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la Tebea, animale (capra neagra) formaţiuni şi fenomene geologice (Detunata goala, Focurile nestinse) peşteri frumos concreţionate (Peştera urşilor de la Chiscau) chei carstice (Cheile Corcoaia) etc. toate obiective de mare interes turistic.

3.1.3. Potenţialul turistic antropic Această formă de potenţial derivă din istoria multimilenară şi bogată a poporului român, continuitate de locuire în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca şi din realizările economice şi sociale mai vechi şi mai noi ale ţării noastre.

3.1.4. Potenţialul cultural-istoric Tara noastră este deţinătoare a unui tezaur imens de vestigii arheologice,

monumente de artă sau arhitectură, ca şi a unui inestimabil patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluţia şi perenitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei turistice şi o componentă a imaginii turistice a României pe piaţa internaţională. Monumente de artă medievală sunt atât în Bucovina cât şi la Adamclisi-Tropaeum Traiani, atât în Maramureş, ţara daco-geţilor cât şi pe magistrala Dunăre-Marea Neagră. In Legea 5/2000 s-au cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională) între care 197 biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice.

Amintim astfel vestigiile arheologice preistorice, care atestă prezenţa omului încă din paleoliticul inferior şi mijlociu (cultura musteriana 100.000-40.000 ani î.Hr) mărturii aflate în diferite muzee din Craiova, Slatina, Bucureşti, Deva.

Vestigiile antichităţii sunt numeroase şi de mare valoare pentru istoria culturii civilizaţiei poporului nostru, ruinele cetăţilor greceşti înfiinţate de coloniştii greci (sec VII-VI I Hr; pe coasta Marii Negre Histros-Istria, Tomis-Constanţa, Callatis-Mangalia) prin care populaţia autohtonă geto-dacică a venit în contact cu marile civilizaţii ale antichităţii : elenistică, persană, romană.

Monumentele de arta şi arhitectura medievala (religioasa şi laica) realizate în cele mai diverse stiluri arhitectonice sunt răspândite pe întreg cuprinsul tarii,

24

reprezentând un valoros potenţial cultural. Edificiile laice reprezentative ale stilului Renaşterii (italiene sau transilvănene) sunt presărate pe tor cuprinsul tarii, având o mare valoare artistică, precum castelele de la Criş (sec.XVI-XVII), Brâncoveneşti (sec.XVI), Casele Suller (sec.XVI) din Miercurea Ciuc, Argintarului din Bistriţa şi Negustorilor din Braşov.

Muzeele şi casele memoriale sunt şi ele componente culturale valoroase pentru turism reprezentând o mare varietate după conţinut şi importanta fondului de exponate. Monumentele de arta plastica numeroase ca realizări ale genului evoca memoria înaintaşilor noştri, a luptătorilor pentru libertatea patriei şi a poporului sau a marilor evenimente sociale şi politice.

Elementele etnografice şi de folclor sunt nenumărate, în diverse domenii ale artei populare (muzical, coregrafic etc.). Ele se caracterizează prin originalitate, continuitate, ingeniozitate şi inventivitate reflectate în creaţii, datini, obiceiuri, în cântecul şi dansul popular.

In câmpul vast al textilelor şi portului popular lucrează şi azi un număr Considerabil de ţesătoare, cusătoare, îndeletnicirea păstrându-şi caracterul de masa mai ales în Maramures, Vâlcea, Marginea Sibiului, Pădureni Hunedoarei arta ce poate fi comparata cu broderiile nordului european ca la Brugein Belgia.

3.2. Analiza bazei tehnico materiale

Baza tehnico-materiala a turismului, numita si generic si structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest context se au in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului cat si cele comune, apartinand altor ramuri. In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spatiile de cazare, alimentatie pentru turism, agrementul, prin numarul, capacitatea si structura lor, reflecta in cea mai mare masura, gradul de dotare si dezvoltare turistica in ansamblu sau la nivel teritorial.

3.2.1. Structuri turistice cu functie de cazare (cazare turistica)

Componenta principala a bazei tehnico-materiale, cazare turistica, prin numarul sau important de locuri si prin structura acestora, aflata intr-o permanenta adaptare la evolutia cererii turistice, constituie un puternic sprijin pentru intreaga activitate turistica din tara noastra.

25

In ultimii ani structurile de primire turistica s-au diminuat datorita scoaterii din circuitul turistic a unor unitati de cazare, ca necorespunzatoare, trecerea unora dintre ele la alte departamente, schimbarea destinatiei initiale sau cedarea propietatilor de drept, devenind spatii cu circuit inchis.

La sfarsitul anului 1998, numarul locuitorilor de cazare turistica in tara noastra a fost estimat de circa 287.268 locuri (fata de 340.000 in 1989), ceea ce reprezinta circa 12,7 paturi la 1000 locuitori si 1,2 paturi la 1 km².Aceste locuri de cazare se afla cuprinse in 894 hoteluri, 95 moteluri, 9 hanuri, 498 vile, 116 cabane, 149 campinguri, 445 pensiuni turistice si agroturistice. In acest fel, Romania, desi nu se afla la nivelul celor mai dezvoltate tari turistice europene cum sunt Spania si Austria, se situeaza printre tarile cu o structura de cazare similara Elvetiei si tarilor din fosta Iugoslavie.

Analizand ponderea fiecarui tip de structuri de primire turistica, in total capacitate de cazare, se observa ca intr-o prima grupa intra hotelurile, care detin peste jumatate din numarul locurilor (56,7%), urmate la o diferenta destul de mare de taberele pentru prescolari si elevi (14,9%), campinguri (13,8%) si vile (8,1%), iar in cea de-a doua grupa intra unitatile cel mai putin reprezentative ca pondere – cabane (2,8%), hanuri si moteluri (2,4%), pensiuni turistice si agroturistice, cazare pe nave.

Structuri de primire turistica (cazare) pe tipuri de unitati (1998)

Tipul de unitate Nr. locuri %TOTAL TARA, din care: 287.268 100,0Hoteluri 162.861 56,7Moteluri + hanuri 6.509 2,3Vile 23.170 8,1Cabane 8.066 2,8Campinguri + bungalouri 39.638 13,8Tabere scolare 42.719 14,9Pensiuni si pensiuni agroturistice 3.857 1,3Spatii de cazare pe nave 448 0,1

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, 1999

In anul 1999 numarul de locuri de cazare a scazut la 282.806, din care: statiuni balneare 45.768 locuri; statiuni montane 34.129; statiuni de litoral si Delta Dunarii 121.920; alte localitati si trasee turistice 80.989 (CNS, 1000).

26

O ierarhizare a judetelor dupa ponderea capacitatii de cazare instalate in ansamblul structurilor de primire turistica la nivel national, situeaza pe primul loc judetul Constanta cu 42%, urmat de Valcea cu 3,9%, Brasov 3,6% si Prahova cu 3,6%, care impreuna detin mai mult de de jumatate din numarul locurilor de cazare turistica. In aceste judete se afla statiuni turistice de valoare internationala, respectiv statiunile de pe litoral, cele balneoclimatice (Baile Olanesti, Govora, Calimanesti-Caciulata) sau montane (Poiana Brasov, Predeal, Sinaia si Busteni).

3.2.2. Structuri de alimentatie publica pentru turism

Alimentatia publica pentru turism din tara noastra a cunoscut ritmuri inalte de dezvoltare, superioare celor inregistrate de alte sectoare. In anul 1998, spatiile de alimentatie din Romania dispuneau de peste 28.000 unitati de stat si particulare cu aproape 500.000 de locuri (in restaurante, baruri de zi si de noapte, terase si braserii, patiserii, cofetarii).Spatiile de alimentatie pentru turisti apartin de obicei marilor hoteluri, dar sunt si unitati independente in statiunile turistice. Judetul Constanta detine cca 40% din locurile de alimentatie, urmat de Brasov 4,9%, Prahova 3,7%, Valcea 3,2%, Bihor 3,0%, judete cu importante statiuni turistice.In conditiile economiei de piata reteaua de alimentatie pentru turism se va largi, diversifica si va capata, in final, un caracter privat, cu deosebire aceea aferenta structurilor turistice de cazare.

3.2.3. Structuri turistice pentru tratament balnear(baza de tratament balnear)

In statiile balneare, concomitent cu spatiile de cazare s-a dezvoltat si o baza de tratament balnear integrata in acestea sau independenta. Principalele 24 statiuni pentru turism international (Baile Felix, Baile Herculane, Calimanesti-Caciulata, Baile Olanesti, Slanic Moldova, Baile Tusnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata, Govora, Buzias, Eforie Nord, Mangalia, Neptun) dispun de baze de tratament, din care peste jumatate sunt bine dotate si in cea mai mare parte aflate sub „acelasi acoperis”. In acestea se pot efectua zilnic aproape 100.000 de proceduri, din care peste 50.000 proceduri majore, ceea ce atesta existenta unei baze de tratament dezvoltate, puternic diversificata, apta sa satisfaca cerinte de tratament pentru toate afectiunile incadrate in nomenclatorul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergsice).

27

3.2.4. Structuri turistice cu functie de agrement (baza tehnica pentru agrement)

In reteaua de turism functioneaza o importanta baza de agrement, care sugereaza varietatea si importanta acestei componente a bazei tehnico-materiale: mijloace destinate distractiilor (cluburi de agrement, sali de jocuri, sali polivalente, parcuri de distractie), mijloace de transport pe cablu de aproape 35.000 persoane/ora, desigur, aceasta baza de agrement este concentrata indeosebi pe litoral si in principalele statiuni balneare si montane; mijloace de agrement sportiv; bazine de inot, deschise si acoperite unele cu apa termala; complexe de fitness.Daca pe litoral, in cadrul agrementului in aer liber, sporturile nautice sunt cele preponderente, in statiunile montane partiile de schi si sanius, ca si transportul pe cablu aferent fac parte din oferta acestora pentru sporturi de iarna.

3.2.5. Domeniul schiabil si transportul pe cablu

Domeniul schiabil al Romaniei este restrans si partial amenajat, cuprinde partii pentru schi alpin, partiile de fond fiind putine si destinate competitiilor sportive, iar cele de promenada (de plimbare) aproape lipsesc.Cele 16 judete montane dispun de circa 374 ha domeniu schiabil alpin, fiind inventariate circa 72 de partii de schi mai mult sau mai putin amenajate, in lungime de peste 91.000 m si o capacitate orara de peste 33.000 persoane/h.Pentru domeniul schiabil din Romania sunt insignifiante fata de cele similare din tarile alpine: Austria (1.050 km partii de schi alpin), Franta (2.900 km piste alpine si 2.500 km partii de fond).

Domeniul schiabil se concentreaza in aria montana circumscrisa judetelor Brasov, Prahova si Dambovita ca suprafata (235 ha; 62,9%) numar de partii (40, 62,5%) si debit orar (19.950 pers./h; 60%). Statiunile cu dotari mai consistente pentru sporturile de iarna, se numara Poiana Brasov, Sinaia si Predeal, dar nici acestea nu se apropie de o dotare apropiata de normale internationale.

3.2.6. Baza tehnico-materiala de transport turistic

Structuri turistice cu functiuni de transport, cuprinde mijloacele de transport destinate in exlusivitate turismului.

Transportul rutier isi mentine intaietatea prin mobilitatea sa mare, independenta in timp sau fata de programul grupurilor de turisti, de unde si preponderenta mijloacelor auto in baza materiala de transport turistic.

28

Parcul de masini s-a imbogatit si diversificat continuu, ridicandu-se totodata si gradul de confort si siguranta.

Pentru transportul turistic fluvial sau maritim tara noastra dispune de o adevarata flotila alcatuita din nave de croaziera, hidrobuze, nave rapide, salupe, pontoane, remorchere, barci cu motor cu peste 1500 locuri. Aproape 53% din flota fluviala este concentrata in Delta Dunarii (hidorbuze, salupe, turbojeturi, pontoane-dormitor, barci cu motoare, barci cu rame), iar pentru croazierele pe Dunare se folosesc confortabil motonavele „Carpati”, „Oltenita” si „Steaua Dunarii”, cu o capacitate de peste 480 de locuri.

Transportul turistic cu avionul (in sistem „charter” sau pe curse regulate) si pe calea ferata este asigurat de companiile aeriene interne sau externe si de catre Societatea S.N.C.F.R. Calatori din ministerul de resort.

3.3. Fluxuri turistice

Diversitatea si valoarea potentilului turistic, precum si dezvoltarea continua a structurilor specifice au impus Romania ca o destinatie turistica importanta in randul tarilor europene, fapt confirmat de fluxurile turistice ce se dirijeaza spre tara si, in parte, de cele care sunt retinute intre granite. De asemenea, dupa 1989, democratizarea vietii socioeconomice si facilitarea circulatiei peste granita, au intensificat plecarile romanilor in alte tari, in scopuri variate.

3.3.1. Fluxuri turistice internationale spre Romania

In 1998, in tara noastra s-au inregistrat la frontiera cca. 4.830.000 de vizitatori straini1, cu o scadere cu 1,5% fata de 1989 si cu 11,3% raportat la 1995.In 1998 se evidentiaza faptul ca circa 95,3% provin din Europa (16,5% din UE), 2,6% din Asia (Israel 40,2 %, China 9,7%, Japonia 7,0%), 1,8% din America (SUA 82,4%, Canada 12,8%), 0,2% din Africa (Egipt 53,2%) si 0,1% din Oceania (Australia 79,4%). De pe continentul nostru, pietele importante se concentreaza in Europa Central-Estica, 70,5% (din 4.601.588 vizitatori europeni in 1998), urmata de Europa de Sud, 13,8%, Europa de Vest 9,7% si Europa de Nord cu 6,0%. Pe nationalitati, se remarca provenienta vizitatorilor din tarile vecine Romaniei, cca. 65,6%, respectiv: R. Moldova 25,9%; Ungaria 17,2%; Bulgaria 9,6%; Ucraina 8,8% si Iugoslavia 2,3%, ceilalti provenind de pe pietele traditionale Romaniei: Turcia, Germania, Italia, Federatia Rusa, Slovacia, Polonia, SUA, Austria, Anglia, Franta. 1 Vizitatori la 31 decembrie 1999: 5223,9 mii din care sositi pe: mijloace auto 75,2%, feroviare 11,2%, aeriene 10,9% si navale 3,7%.

29

Sosirile vizitatorilor straini in 1998, sunt motivate, in primul rand, de odihna, recreere, vacante, vizite si tratament balnear, care reprezinta 57,6% fata de 47,9% in anul 1995.

Sosiri ale cetatenilor straini in Romania pe Continente, 1998

Nr. crt. Continentul de origine Numar de vizitatori %

i TOTAL 4.830.838 100 1 Europa 4.601.588 95,3 2 Asia 121.933 2,5 3 America 90.389 1,9 4 Africa 10.339 0,2 5 Oceania-Australia 6.589 0,1

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, 1998

Sosiri ale cetatenilor straini in Romania dupa principalele tari de provenienta, 1998

Nr. crt. Tara de origine Numar de vizitatori %

i TOTAL 4.829.338 100 1 Republica Moldova 1.191.795 25,9 2 Ungaria 829.080 17,2 3 Bulgaria 464.275 9,6 4 Ucraina 424.072 8,8 5 Turcia 262.534 5,4 6 Germania 258.980 5,4 7 Italia 151.300 3,1 8 Federatia Rusa 123.756 2,5 9 Iugoslavia 120.361 2,310 Slovacia 107.172 2,211 Polonia 104.598 2,112 SUA 74.122 1,513 Grecia 70.792 1,414 Belarus 70.601 1,415 Cehia 56.549 1,216 Marea Britanie 54.252 1,117 Olanda 47.795 1,0

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, 1998

3.3.2. Fluxuri turistice romanesti spre alte tari

30

Posibilitatea romanilor de a calatori peste hotare a facut ca numarul plecarilor acestora sa se dubleze dupa 1989, ajungandu-se la peste 10,9 milioane in 1992, dar treptat, cifra s-a diminuat la circa 6.892.640 in anul 1998, cauzele fiind: diminuarea veniturilor si a puterii de cumparare a populatiei, cresterea preturilor si tarifelor pentru pachetele de servicii turistice, masurile restrictive impuse de cateva tari din U.E.Se remarca totusi o crestere a numarului de turisti in ultmii ani: 110,4% in 1998 fata de 1997 si 120,1% in raportat la 19953.Intre principalele destinatii ale vizitatorilor romani, in 1998, se numara tarile din Europa, 97,8% (7,9% U.E.), urmand Asia 1,5% (Israel 75,8%, China 4,5%, Thailanda 4,5%, Liban 3,7%), (SUA 95,3%), Africa 0,2% (Egipt 66,8%, Tunisia 19,4%), alte tari 0,1%.In Europa, vizitele romanilor s-au derulat cu precadere in Europa Central-Estica 59,6% (din cei 6.743.678 oaspeti romani ai continentului), Europa de Sud 33,9%, Europa de Vest 5,8% si Europa de Nord 0,7%.Tarile vizitate de romani sunt cele vecine sau traditionale pentru turismul romanesc, precum Ungaria 44,7%, Iugoslavia 22,1%, Turcia, Bulgaria, Germania, R. Moldova, Austria, Israel, Italia.

Plecari ale vizitatorilor romani in strainatate in anul 1998Locul in top Continentul/tara de destinatie Numar de vizitatori % I PE CONTINENTE

Total, din care: 6.892.640 1001 Europa 6.743.678 97,82 Asia 97.381 1,53 America 30.515 0,44 Africa 12.591 0,25 Oceania-Australia 8.475 0,1 II PRIPRINCIPALELE TARI DE DESTINATIE1 Ungaria 3.086.543 44,72 Iugoslavia 1.524.849 22,13 Turcia 629.906 9,14 Bulgaria 602.627 8,75 Germania 178.107 2,56 R. Moldova 134.313 2,07 Ucraina 110.925 1,68 Austria 102.543 1,59 Israel 73.861 1,010 Italia 62.412 0,9Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, 19993.3.3. Fluxuri turistice in Romania

3 Plecari de turisti romani in alte tari, la 31 decembrie 1999, 6273,5 mii, folosind mijloacele de transport: rutiere 79,7%, feroviare 10,4%, aeriene 7,8% si navale 2,1%.

31

In Romania, anul 1989, au fost cazati peste 12,2 milioane de turisti, din care 1,3 milioane straini (cca. 11,5%), realizandu-se o crestere fata de anul 1970 cu 117,8% si 123,9% la turistii de peste hotare.Dupa 1989 numarul de turisti cazati, la nivelul tarii, a scazut continuu, ajunand in anul 1998 la 5.552.093 turisti (45,3%), iar pe relatia internationala la 809.913 turisti (59,3%). Ca structura, in anul 1998, turistii romani reprezentau 85,4%, iar cei straini 14,6%. Indicatorul numar de inoptari a realizat o crestere cu 120,0% in anul 1989 fata de 1970 (+ 2,2%), in raport cu numarul de turisti inregistrat in structurile de cazare, dar dupa acest an valoarea indicatorului a scazut drastic pana la 1998, atat pe total (37,3%), cat si pe relatia externa (41,4%).Optiunile turistilor fata de structurile de cazare comercializate in anul 1998, evidentiaza preferintele acestora pentru hoteluri, cca. 79,3% pe total si 92,3% in cazul turistilor straini, hotelurile fiind preferate atat in statiunile balneare (11,5%) si cele montane (11%), cat si pe litoral (14,1%) sau pe trasee turistice (62,4%), dupa C.N.S., in 1998.Sejurul mediu a fost redus, atat 1989 (4,2 zile/turist pe total si 3,9 zile/turist pe relatia internationala) cat si in 1998 (3,5 si 2,7).Coeficientul de utilizare a capacitatilor de cazare a avut valor mai mici in anul 1998 in comparatie cu 1989, nedepasind 50%, astfel: 36,1% pe total, 41,1% in statiunile balneare, 49,0% pe litoral, 29,4% la munte si 33% pe traseele turistice, hotelurile inregistrand, pe toate destinatiile, indici de peste 40,0%.Litoralul romanesc al Marii Negre constituie o destinatie importanta a Romaniei si ocupa locul II in ceea ce priveste numarul de turisti (15,4%) si numarul de inoptari (27,4%) la nivelul tarii, pozitie ocupata si in anul 1989.Statiunile balneare (turismul balnear) ocupa ultimul loc la numarul de turisti (11,3% si 4,1% la straini), locul al II-lea la total inoptari (26,7%) si locul al IV-lea cu 9,0% la turisti straini.Destinatia munte (tursim montan) ocupa in anul 1998 locul al III-lea la numaul total de turisti (14,7%) si locul al III-lea la turisti straini (9,5%). Indicatorul de inoptari trece pe locul IV cu 13,1% pe total si locul III cu 12,4% turisti straini.Traseele, centrele si localitatile turistice sunt destinatii pentru practicarea turismului itinerant cu valente variate (culturale, religioase, stiintifice, tranzit, sporturi). In anii `80, turismul itinerant a inregistrat fata de anii `70 o crestere cu 189,47% turisti cazati si cu 154,92% la cei din strainatate, iar la indicatorul inoptari 214,03% si, respectiv 156,41%. Dupa 1989, fluxurile turistice au scazut treptat, iar in anul 1998 turismul itinerant reprezenta 58,6% din circulatia generala (turisti cazati) si 79,2% din cea cu turisti straini.

BIBLIOGRAFIE

32

1. Baltaretu, Andreea, Turismul in Romania, Editura Economica, 2000.

2. Barbu Gh., Turismul în economia naţională, Ed. Sport-Turism, Bucureşti 1981.

3. Bran, Florina, Marin, Dinu, Simon, Tamara, Economia Turismului si mediului inconjurator, Editura Economica, 1998.

4. Cristureanu, Cristiana, Neacsu, Nicolae, Baltaretu, Andreea, Turism International, Editura Oscar Print, 1999.

5. Cristureanu, C., Economia si Politica turismului International, Editura Abeona, 1992.

6. Erdeli, G., Istrate, I., Potentialul turistic al Romaniei, Editura Universitate din Bucuresti, 1995.

7. Gazes, G., Turismul International, miraj sau strategie a viitorului, Paris, 1981.

8. Gherasim, Daniel, Gherasim, Toader, Marketing Turistic, Editura Economica, 1999.

9. Glavan, Vasile, Turismul in Romania, Editura Economica, 2000.

10.Glavan, Vasile, Potentialul turistic si valorificarea sa, Editura Fundatia Romania de Maine, 2006.

11. Hanciuc, Nina, Iordache, Carmen, Simionescu, Aurel, Economia si Managementul Serviciilor, Editura Independenta Economica, 2006.

33

12. Minciu, Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, 2000.

13. Neacsu, Nicolae, Turismul si dezvoltarea durabila, Editura Expert.

14. Nistoreanu, Puiu, Economia Turismului, Editura Uranus, 2000.

15. Rojanschi, Vladimir, Bran, Florina, Grigore, Florian, Elemente de Economia si Managementul mediului, Editura Economica, 2004.

16. Stanciulescu, Gabriela, Tehnica Operatiunilor de Turism, Editura All Educational, 1998.

17. WTTC- România, Impactul turismului şi călătoriilor asupra locurilor de muncă şi economiei, 2005.

ACTE NORMATIVE SI ANUARE STATISTICE

Anuarul statistic al Romaniei 1990-2005

34

Commission Europeenne. Raport 2004

Declaraţia de la Manila, Conferinţa Mondială asupra turismului, O.M.T., Manila, 1980

Eurostat yearbook 2005. Europe in Figures

Programul Economic de Preaderare 2002, Evaluarea Comisiei Europene

Revista Capital, nr. 2, 9 ianuarie 2003

Mediul inconjurator, Studii si rapoarte, privind eco-eticheta turistica, Comisia Europeana, Bruxells, 2003

Material de uz intern al Ministerului Turismului. Dosar cu privire la Programul Ministerului Turismului pentru anul 2003

OMT- Barometre OMT du tourisme mondial, vol 2, nr. 3 octombrie 2004

OMT- Barometre OMT du tourisme mondial, vol 3, nr. 1 ianuarie 2005

OMT - Barometre OMT du tourisme mondial, vol 5, nr. 1 ianuarie 2006

Studies on Tourism, Structure, performance and competitivenes of European Tourism and its enterprises The European Commission, Bruxells, 2002

Turism, Propuneri ale Uniunii Europene şi ale Statelor Membre, GATS, decembrie 2000

L’ union Europeenne et le tourisme, AFEST, 2004

ANEXE

35

Anexa nr. 1Evoluţia numărului locurilor de cazare în hoteluri şi unităşi similare în UE

Sursa: Eurostat(:) Non disponibile (p) Valoare provizorie (s) Estimare Eurostat

Anexa nr. 2Sosiri în perioada 2000-2005

Sursa: OMT

36

Anexa nr. 3Evoluţia sosirilor în regiunile Europei

Sursa: OMT

Anexa nr. 4Evoluţia încasărilor în ţările UE în perioada 2000-2004

Sursa: WTTO

37

Anexa nr. 5Topul primelor 10 state ale lumii după încasări din turism

Sursa: OMT

38