2

2. Percepia

2.1. AGNOZIILE

Reprezint deficite psiho-senzoriale, care determin incapacitatea subiectului

de a recunoate obiectele dup calitile lor senzoriale, analizatorii (receptori

periferici i cale) fiind intaci.

2.2. Iluziile

3

2.3.2. Halucinozele

2.3.3. Halucinaiile psihice

2.3.3.1. Halucinaii psihice acustico-verbale

2.3.3.2. Halucinaii psihice vizuale

2.3.3.3. Halucinaii psihice motorii

2.3.3.4. Asocieri halucinatorii

Iluzia este o precepie cu stimul real i specific, denaturat i/sau deformat.

Aceast deformare privete mai mult calitile senzoriale decat identificarea sau sensul

elementelor percepute.

Percepia este completat imaginativ; cu cat denaturarea este mai global,

semnificaia patologic crete.

Iluziile apar frecvent la subiecii normali, care recunosc i corecteaz sensul

deformrii perceptive. Spre deosebire de acestea, in iluziile patologice, subiectul nu

incearc s corecteze pecepia deformat, considerand o imagine veridic a realitii.

Pornind de la aceste considerente, iluziile au fost clasificate in: iluzii fiziologice i

iluzii patologice.

2.2.1 Iluzii fiziologice se produc prin modificarea condiiilor perceptive

(obiective), a mediului perceptiv sau a condiiilor interne (subiective).

2.2.1.1. Iluzii prin modificarea condiiilor perceptive stimulare sub sau

supraliminar, depirea capacitii de discriminare a unui analizator, iluzii opticogeometrice

datorate reflexiei optice, refraciei, modificrii axelor de referin.

2.2.1.2. Iluzii prin modificarea mediului perceptual stimulare monoton,

prelungit, deprivare senzorial.

2.2.1.3. Iluzii prin modificarea condiiilor interne (subiective):

- prin tulburri de atenie (false identificri);

- din stri afective (fric, anxietate, euforie);

- modificri fiziologice ale strii de contien iluzii hipnapompice i

hipnogogice;

- stri de oboseal, suprasolicitare i surmenaj.

2.2.2. Iluzii patologice

2.2.2.1. Falsele recunoateri fenomenele de tipul deja vzut, cunoscut, trit.

2.2.2.2. Falsele nerecunoateri fenomenele de tip niciodat vzut, cunoscut,

trit, la care se adaug iluzia sosiilor. In aceste iluzii, rolul principal in mecanismul lor de

producere revine tulburrilor mnezice.

2.2.2.3. Pareidoliile sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate i vivacitate

a fenomenului iluzoriu (entitate material Jaspers) in care complementul imaginativ al

percepiei atinge gradul maxim al bogiei. Critica variabil i participarea afectivintens le confer un caracter de tranziie ctre fenomenele halucinatorii (H. Ey).

2.2.2.4. O serie de alte iluzii pot fi considerate ca patologice, dac subiectul nu are

tendina de corectare a deformrii percepiei. In ordinea frecvenei lor, dup modalitile

senzoriale, se intalnesc iluzii vizuale (obiectele par mai mari macropsii, mai mici micropsii, alungite sau lrgite dismegalopsii, deformate metamorfopsii, distana

dintre obiecte este modificat poropsii, obiectele sunt mai indeprtate teleopsii),

auditive (sunetele sunt fie mai intense, fie mai slabe, mai nete sau mai terse, mai

4

Falsele recunoateri (fenomen patologic) trebuiesc deosebite de confuzia de persoan(frecvent intalnit in mod normal, cand perceperea este incomplet, din cauza distanei sau

luminozitii, revederea se produce dup un interval de timp sau asemnarea fizic face dificildiferenierea) care este ins rapid corectat de subiectul in cauz.

distincte, mai vagi, mai apropiate sau mai indeprtate decat in realitate), iluzii olfactive

(parosmii) i gustative, etc.

Iluziile patologice se intalnesc in tulburri funcionale sau leziuni ale analizatorilor, in

sindroame febrile i stri confuzionale cu etiologie variat. De asemenea se intalnesc in

strile onirice (intricate i cu alte tulburri perceptuale), in nevrozele obsesivo-fobice i

isterice, debutul psihozelor schizofrenice, strile depresive.

2.3. HALUCINAIILE

Definiia clasic percepii fr obiect, dat de ctre Ball, completat de H.Ey prin

meniunea fr obiect de perceput, la care o adugm pe cea a lui Porot experiene

psihologice interne care determin subiectul s se comporte ca i cum ar avea o senzaie

sau o percepie, atunci cand condiiile exterioare normale ale acestor senzaii sau

percepii nu se realizeaz, ne conduc ctre reliefarea unor trsturi fundamentale ale

halucinaiilor:

Variabilitatea unora din aceti parametri, la care se adaug i alte caracteristici,

permite o prim clasificare descriptiv a halucinaiilor.

Inainte de abordarea propriu-zis a diverselor aspecte semiologice legate de activitatea

halucinatorie, vom descrie o serie de fenomene asemntoare acestora prin coninutul sau

mecanismele de producere, dar care nu respect condiiile definieiei (percepie frobiect); cu toate acestea numeroi autori clasici i moderni le incadreaz, ca atare.

Senzaiile parazite sunt senzaii in care un excitant anormal actionand pe

un receptor periferic, provoac apariia unei senzaii elementare, care nu corespunde

aciunii excitantului fiziologic. Astfel, un curent electric, compresiunea sau inflamaia,

pot provoca senzaii luminoase, zgomote, mirosuri diverse.

Cel mai adesea imprejurrile ii permit subiectului s realizeze legtura dintre cele

dou fenomene (ex. scanteierile dintr-o migren oftalmic). Exist ins cazuri in care el

nu poate stabili natura senzaiei sale parazite, de aceea poate cuta explicaii exterioare,

in a cror realitate incepe s cread.

Halucinaiile funcionale sunt definite ca percepii false, aprute paralel i

simultan cu o percepie real. In acest caz, excitantul real este perceput corect, dar

concomitent i condiionat de aceast prim percepie, apare o a doua, care este

5

Gama larg de afeciuni in care pot apare tulburrile perceptuale prezentate, impun cunoaterea

lor ctre o serie larg de specialiti neurologi, oftalmologi, ORL-iti, dermatologi etc., precum i de

medicul generalist, deoarece etiologia lor aparine cel mai adesea, doar in ultim instan psihiatriei.

Aceasta nu inseamn c psihiatrul nu va trece din nou in revist toate posibile mecanisme etiopatogenice

inainte de a-i revendica tulburrile amintite.

Senzorialitatea experienei trite;

Absena obiectului real;

Convingerea c trirea este obiectiv (determin subiectul s se comporte ca i cum).

halucinatorie. De exemplu zgomotul unui motor, dar in acelai timp cu el (i numai atat

timp cat percepia corect exist) aude voci care il amenin.

Halucinaiile eidetice sunt reprezentri in exterior ale imaginilor unor

obiecte sau fiine, percepute recent in imprejurri legate de stri afective intense.

Eidetismul este capacitatea unor subieci de a revedea i descrie o imagine perceput, un

interval scurt de timp. Se menioneaz caracterul fiziologic al acestor imagini

halucinatorii la copil. La adult apar mai frecvent in stri reactive (flash back).

Halucinaiile fiziologice apar in condiii care modific satarea de vigilitate

trecerea dintre veghe i somn (hipnogogice) sau somn-veghe (hipnopompice), inducia

hipnotic individual i de mas. Aceste triri halucinatorii sunt de scurt durat, fiind

corectate cu uurin de subieci. Valoarea semiologic a elementelor descrise mai sus

este in general redus, dar ele reprezint nite posibile direcii in elucidarea i explicarea

mecanismelor de producere a fenomenelor patologice.

2.3.1. Halucinaiile psiho-senzoriale sunt cele care corespund intru totul definiiei

halucinaiei (au caracter de senzoriale, se proiecteaz in spaiul perceptiv, subiectul crede

in realitatea lor). Din aceste motive, ele au fost numite i halucinaii adevrate, cu toate calturarea celor doi termeni este un paradox lingvistic.

Dup frecvena apariiei, le vom clasifica astfel:

2.3.1.1. Halucinaii auditive:

- elementare: acoaseme, foneme sunt percepute ca zgomote nedistincte

(fonete, iuituri, pocnete etc.);

- comune sunete crora subiectul le atribuie o surs sau o modalitate de

producere bine definit (ex. dangt de clopot, curgerea unei ape, sunete

muzicale, zgomotul unui motor etc.);

- complexe (halucinaii acustico-verbale) pot fi fragmentare, cand

bolnavul percepe silabe, cuvinte fr semnificaie, fragmente sintactice

sau pot avea un coninut precis, distinct, inteligibil. Atunci cand subiectul

nu poate inelege vocile pe care le aude, se vorbete de verbigeraie

halucinatorie.

Halucinaiile auditive pot fi din punct de vedere:

- al intensitii: vagi, slabe, antrenand atitudini de ascultare, sau atat de

puternice incat oblig subiectul la msuri de protecie a auzului;

- al continuitii: episodice sau continue;

- al rsunetului afectiv: favorabile, sau mai adesea nefavorabile subiectului

(halucinaiile auditive pot avea caracter imperativ, cruia bolnavul nu i se

poate opune, reprezentand din acest punct de vedere o urgenpsihiatric)

Wyrsch a subliniat in lucrrile sale c exist o diferen, considerar de el ca

patognomonic, in modul in care vocile discut cu sau despre subiect. Vorbirea la

persoana a doua fiind specific schizofreniei, iar cea la persoana a treia halucinozei

alcoolice Wernicke.

Halucinaiile auditive elementare i comune apar indeosebi in patologia otic, in

boli neurologice, in stri confuzionale, ca aur epileptic i in unele psihoze.

6

Halucinaiile acustico-verbale se intalnesc in psihozele schizofrenice, sindroamele

paranoide, in strile depresive, parafrenie, psihozele alcoolice cronice.

2.3.1.2. Halucianiile vizuale:

- elementare: fosfene, fotopsii, percepute ca puncte luminoase, scantei,

linii;

- compexe: care pot fi fantasmoscopii, atunci cand obiectele sau figurile nu

sunt precis conturate, sau figurate cand se refer la obiecte precise: dintre

acestea, cele care reprezint animale poart numele de zoopsii;

- scenice care pot fi panoramice (statice) sau cinematografice (in

micare)

Halucinaiile vizuale pot fi din punct de vedere:

- al intensitii: vagi, voalate sau distincte, clare;

- al continuitii: accesuale sau permanente, avand un caracter static sau

dinamic (caleidoscopic);

- dup raportul fa de dimensiunea real a obiectelor: de mrime natural,

minuscule (halucinaii liliputane), gigantice (halucinaii guliveriene);

- dup rezonana afectiv: pot fi cu rsunet afectiv pozitiv (plcere, extaz),

infrumuseare sau mai adesea cu tonalitatea afectiv negativ (scene

ingrozitoare, terifiante);

Spre deosebire de halucinaiile altor modalitii senzoriale, cele vizuale antreneazin mai mare msur subiectivitatea individual, participarea afectiv i mimicoatitudinal.

Din aceste motive, comportamentul haluciantor vizual este mai uor de

evideniat (privire in gol extatic sau angoasat) insoit de mimica corespunztoare.

Halucinaiile vizuale se intalnesc in afeciuni oftalmologice, neurologice (migrenoftalmic, tumori i leziuni ale lobului occipital, epilepsie etc.), stri confuzionale (in

special in cele alcoolice, clasic descrise sub form de zoopsii). Rar se intalnesc in

schizofreniile paranoide i parafrenie.

2.3.1.3. Halucinaiile olfactive i gustative apar de obicei impreun, aa cum

i in mod normal senzaiile gustative sunt greu difereniabile de cele olfactive, datoritoriginii embriologice comune a celor doi analizatori i filogenezei lor paralele. Acesteia

din urm i se datoreaz i stransa legtur dintre cele dou simuri amintite i viaa

afectiv-instinctiv.

Dup unii autori aceste halucinaii ar reprezenta mai mult de jumtate din totalul

halucinaiilor.

Se pot deiferenia in halucianii plcute (parfumuri, esene, miresme) i neplcute

(mirosuri grele, repingtoare, de putrefacie, gusturi metalice, astringente etc.).

Se intalnesc in crizele uncinate din epilepsia temporal, in unele tumori i leziuni

ale lobului temporal, in psihozele afective, fiind in concordan cu tonalitatea afectiv, in

delirium tremens, in sindroame paranoide, unde pot fi insoite de un comportament

halucinator bolnavii sunt suspicioi, au negativism alimentar, cerceteaz alimentele i

buturile, oblig aparintorii i personalul s le guste.

Weitbrecht sublinieaz aspectul organic al psihozelor de involuie atunci cand

acestea se insoesc de halucinaii gustative i olfactive. Halucinaiile olfactive se intalnesc

de asemenea in nevrozele de tip obsesiv, fobic i isteric.

7

2.3.1.4. Halucinaiile tactile pot fi simite ca percepii provenite din exterior

(arsur, cldur, atingere, srut, curent de aer, reptaia unor insecte pe piele, ineptur)

sau din interiorul corpului, pecepute sub piele (arsuri, dureri, parestezii, micri ale unor

insecte sau viermi subcutanat).

Halucinaiile tactile pot s se manifeste discontinuu (punctiform) sau continuu (in

reea). Uneori senzaiile resimite sunt neindentificabile i nu pot fi cuprinse intr-un

termen anumit. Halucinaiile tactile se intalnesc in intoxicaii cu cocain, chloral, hai,

LSD, in psihoze acloolice acute i subacute, luand adesea aspectul de halucinaii

zoopatice (percepia de gandaci, insecte, parazii, viermi mergand pe piele sau in piele),

in psihozele de involuie. In acest din urm caz, ele imbrac aspectul particular al

delirului cu ectoparazii Ekbom.

2.3.1.5. Halucinaii corporale sunt halucinaii ale sensibilitii generale i

interne (proprioceptive i interoceptive) pecepute ca arsuri interioare, modificri ale

viscerelor (stomacul, plmanii, inima sunt putrezite, rupte, inlocuite cu obiecte metalice),

schimbarea poziiei unor organe, existena unor fiine naturale (erpi, lupi etc.) sau supra

naturale (demoni, spirite) in interiorul corpului; forma extrem a posesiunii zoopatice este

reprezentat de trirea halucinatorie de metamorfozare intr-un animal. Astfel una dintre

pacientele noastre susinea c este oaie.

Din categoria halucinaiilor corporale, o meniune special trebuie acordatlocalizrii genitale ale acestora, pecepute ca violuri directe sau de la distan, senzaii de

orgasm, introducerea de corpuri strine in rect, senzaii resimite cel mai adesea neplcut;

ele pot atrage un comportament corespunztor (astuparea cavitilor naturale, centuri de

protecie, msuri de protecie special in locuri publice dup P. Bernard).

Halucinaiile corporale apar in delirurile hipocondriace, schizofreniile paranoide,

psihozele de involuie; in cadrul acestora din urm, sindromul Cotard descris cu un secol

in urm, grupeaz idei delirante de negaie, de enormitate i de imortalitate, asociind

negarea halucinatorie a viscerelor (vezi Tulb. contiinei).

2.3.1.6. Asocieri halucinatorii halucinaiile psiho-senzoriale sunt adesea

combinate, adic intereseaz mai muli analizatori in acelai timp; halucianiile vizuale i

auditive, cele olfactive i gustative, tactile i corporale sunt cel mai adesea asociate. In

patologia de intensitate psihotic a involuiei apar in mod specific halucinaii corporale,

localizate in special in zonele genitale, asociate cu halucinaii olfactive. De asemenea, se

descrie reunirea in cadrul parazitozelor halucinatorii a halucinaiilor vizuale cu cele

tactile (din intoxicaii cu alcool, chloral, cocain etc.).

2.3.2. Halucinozele sunt fenomene de tip haluciantor a cror esen patologiceste recunoscut ca atare de ctre subiect i in consecin el nu va aborda un

comportament legat de coninutul acestor percepii. Uneori halucinozele pot avea o

manifestare atat de distinct incat, cu toat atitudinea critic pe care pacientul o adopt i

in ciuda convingerii c ele nu fac parte din realitate, incearc s verifice acest lucru.

Halucinozele sunt specifice leziunilor neurologice ale analizatorilor; se mai

intalnesc in unele epilepsii (ca aur sau criz psihosenzorial), leziuni la nivelul calotei

pedunculare, de diverse etiologii.

Considerm c halucinoidele, fenomene de tip halucinator (situate de unii autorii

intre reprezentri vii i halucinaii vagi), care apar in perioadele de genez sau tergere a

8

halucinaiilor, se pot asimila halucinozelor, prin lipsa de convingere a bolnavului asupra

existenei lor reale.

Sindromul halucinozei pedunculare (Lhermitte) sindrom descris in 1922 care

const in perceperea unor imagini colorate, multiple, mobile care apar la crepuscul i pe

care bolnavul le percepe cu plcere sau curiozitate, fr s cread in realitatea lor i

atribuindu-le unei anomalii a creierului su.

Reamintim heautoscopia in cadrul halucinozelor de schem corporal. Se pot

distinge cateva caractere comune ale acestor halucinoze i anume: sunt legate de un

sidrom de deficit senzorio-motor sau agnozic; altereaz pecepia spaial a corpului; sunt

reprezentate de perceprea fals a imaginilor proprioceptive ca bizare, artificiale; subiectul

exprim prin metafore transformrile resimite, critica fiind prezent; este afectat numai

analizatorul somestezic (proprio i interoceptiv), ceilali analizatori putand corecta

halucinoza corporal. Halucinozele schemei corporale sunt descrise de bolnavi sub forme

de o varietate extrem: dispariia de membre sau segmente ale acestora, membrul

fantom al amputaiilor, membrul fantom supranumerar, modificri ale dimensiunilor i

greutii corpului, senzaia de deplasare sau de micare a unor segmente ale coprului,

dezanimarea unor segmente sau metamorfozarea unor pri ale corpului.

2.3.3. Halucinaiile psihice: sunt definte ca autoreprezentri aperceptive,

caracterizate prin incoercibilitate, automatism i exogenitate (G. Petit).

Spre deosebire de halucinaiile psiho-senzoriale, halucinaiilor psihice le lipsete

obiectivitatea spaial i caracterul de senzorialitate; ele sunt localizate in gandirea

proprie, in spaiul intrapsihic; neavand decat obiectivitate psihic. Difer de

reprezentrile obinuite prin caracterul de stranietate, de exogenitate. Bolnavul nu le

percepe pe cile senzoriale obinuite, ci le triete ca pe nite fenomene strine, impuse

din afar, care i se fac i crora nu li se poate opune i pe care nu le poate nici controla

prin propria voin.

Ele mai sunt denumite i pseudohalucinaii datorit absenei caracterului de

senzorialitate, prin contrast cu halucinaiile psiho-senzoriale.

In ordinea frecvenei ele se clasific in:

2.3.3.1. Halucinaii psihice acustico-verbale sunt cele mai des intalnite, fiind

veritabilele halucinaii psihice descrise ca atare de Baillarger care se manifest ca

voci interioare, ecoul gandirii sau al lecturii, murmur intrapsihic, ganduri transmise.

Subiectul are impresia c tririle vin din afara sa prin intruziune, se insinueaz in

gandirea lui, fiind atribuite altcuiva. Aceast transmitere a gandurilor este interpretatca telepatie, comunicare misterioas, limbaj fr cuvinte dand subiectului impresia c i-a

pierdut intimitatea gandirii sale, facultatea de a se conduce dup voina sa, fiind supus

influenei altcuiva (xenopatie Guiraud).

2.3.3.2. Halucinaii psihice vizuale apar ca simple imagini sau sub form de

scene panoramice, in spaiul subiectiv al bolanvului, dandu-i impreisia c triete intr-o

9

Apercepia este procesul prin care se ralizeaz folosirea experienei acumulate anterior, in

perceperea obiectelor i fenomenelor reflectate in prezent. Cu ajutorul ei, se identific chiar imagini

pariale, chiar dup un singur excitant particular.

lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale. Kandinski afirm cbolnavii le vd cu ochii interiori cu ochii mini.

2.3.3.3. Halucinaii psihice motorii sunt legate de limbajul interior i de

expresia motorie a acestuia (verbal i scris). Seglas a descris acestor halucinaii trei

grade:

bolnavul are senzaia c vorbete (fr s fac nici un fel de micare);

bolnavul schieaz micri ale limbii i buzelor;

bolnavul are impulsiuni verbale este fcut s vorbesc (sentimentul de

automatism verbal).

Aceste halucinaii pot fi localizate in organele fonatoare limb, laringe, torace,

abdomen, subiectul avand impresia c i se vorbete in i prin aceste organe.

Halucinaiile psiho-motorii grafice se aseamn cu cele anterioare, i pot imbrca

caracterul halucianiilor kinestezice grafice sau al halucianiilor grafice motorii complete

(scriere impus).

Halucinaiile psihice apar in delirurile cronice, in cea mai mare parte a psihozelor,

apariia lor este un indice de gravitate, stabilind intensitatea psihotic a tulburrilor.

2.3.3.4. Asocieri halucinatorii aa cum am mai artat clasificarea pe care o

facem desprind fenomenele halucinatorii pentru a le descrie, are o valoare pur didactic,

in clinic acestea aprand grupate, intricate, modificand realitatea in ansamblu i

structura ei.

Ele sunt insoite intotdeauna de un cortegiu simptomatic complex, care le uureazdiagnosticarea, inregistrandu-le semificaia.

Simptomele psihiatrice nu se las separate pentru c fiecare nu ii atinge valoarea

semiologic i psihopatologic decat in raport cu celelalte; in acest sens, se poate spune

c bolnavul halucinant nu are tulburri de percepie, ci, c intregul sistem al realitii(H. Ey) sufer o destructurare, o dezintegrare.

2.3.3.4.1. Sindromul de automatism mintal Clerambault Kandinski. In

1926 Clerambault grupeaz in acelai sindrom halucinaii psiho-senzoriale i psihice

alturi de o serie de fenomene psihice caracterizate prin exogenitate i incoercibilitate.

Sindromul de automatism mintal este reprezentat de triplul ecou (al gandirii, lecturii i

actelor), triplul automatism (motor, ideic, ideo-verbal) i numeroase halucinaii psihice

anideice (fr tem, intampltoare). Intrucat aceste tulburri apar pe fondul sciziunii eului,

reprezentand o form grav de depersonalizare, am considerat util tratarea acestui

sindrom i in cadrul tulburrilor de contiin. Aa cum am artat in capitolul referitor la

tulburrile de contiin, fenomenele halucinatorii apar pe fondul modificrilor cantitative

sau calitative ale acesteia, impreun cu care alctuiesc sindroamele descrise.

Strile delirant-halucinatorii ii au patogeneza conform modelului organo-dinamic

al lui H. Ey, in destructurarea i dispariia integritii structurilor corpului psihic sau

10

Comportamentul halucinator al subiectului cu halucinaii psihice difer de cel al bolnavilor

cualte manifestri halucinatorii; el nu are atitudini de ascultare a vocilor, de contemplare a

imaginilor; bolnavul apare observatorului, preocupat de ganduri, absent, cu atenia concentratintr-o direcie nedefinit i meditativ.

sistemelor perceptive. In acest sens devin fenomene pozitive in raport cu fenomenele

negative de care sunt legate funciar.

Mecanismul de producere al halucinaiilor a fost abordat prin prisma unor modele

lineare, psihodinamica incercand s le explice ca un rezultat al proieciilor, al refulrilor

din incontient. Organicitii au incercat diferite variante, avand drept model de producere

analizatorul, regiuni ale cortexului, mecanismul inhibiie-dezinhibiie, substane

psihedelice care nu au artat decat c realitatea fenomenului halucinator este mult mai

complex, insuficient elucidat, neexistand astzi un model experimental satisfctor.

11