Titlu original (eng.): On wings of love

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale

HANROD.EAGI.ES, CYNTHIA

Pe aripile iubirii / Cyhthia Harrod-Eagles

Traducitor: Mihnea Columbeanu

Bucufegti : ri<ritum si''ipoesna Al ctis, 2020.

rsBN 978.606.736-328-9I. Aurelian Micu (Editor)

II. Nexandra Piripitsis (Redactor)

III. Ioan Drighici (Lector)

821j,1t. 3t:135.1

Coleclia,, EL gi EA"

CYNTHIA HARROD,EAGLES

Pe aripile iubiriiTraducerea gi adaptarea in limba romini de:

MIHNEA COTUMBEANU

Edirura $i'l ipografia

ATCRIS

Ultimele aperilii ale colec{iei

"EL ;i EA"

1069 Julie Fontange

1070 Mary Freeman

1071 Donna Cadisle

1072 caitlin clark

L073 Catherine Airlie

1074 Roseanne Hunter

t075 Marianne Wurtz

1076 Anne Brock

1077 Barbara Stcel

l07ti Letty Cameron

1079 Madeleine Ker

1080 leigh Michaels

1081 Elaine Raco Chase

1082 Melanie Hurst

1083 Deborah York

1084 Norma Daniels

1085 Janice Maynard

1086 Mary Morgan

1087 Jane Ashton

1088 Linda Adams

1089 Jill Baker

1090 Margaret Way

1091 Joan Bramsch

L092 Patricia Wilson

L093 Lindsay Armstrong

1094 Catherine Airlie

1095 Briana Pelman

L096 CynthiaVan Rooy

-Anotimpul schimbirilor

-Play-boy

-Cosmarul

-Capcana minciunii

-Formula magica a dragostei

-Acetvari a renuntirii-Ochi de tigru

-Locul doi cistigi-Vrijitorul din Portland

-RIsplata modestiei

-O cisitorie ca pe vremuri

-Un birbat firi scrupule

-Al nouilea val

-Cintecul sicomorului

-O viali impliniti-Pretul datoriei

-intre doui femei

-intilnire furtunoasa

-Micula fugar

-secretul lui Joe Elliot

-O femeie complicati'-stipinul din Malpara

-Vraja unei clipe

-Temporar, mireasi

-Micuta iiandezi-Suflete incitusate

-Nunti sub ultimatum

-Joc periculos

Capitolul L

Comitatul Suffolk este cel mai verde tinut din Anglia. E verde

chiar gi iarna, cind copacii nu-$i mai aduc contribulia la p^leta

generali de culori. Dar verdea{a inseamni vmezeali, iar

umezealainseamni ploaie. in general, locuitorilor din

Wesslingham nu le displaceaplo i^) dimpotrivi. Dupd. cum

spunea doamna Patridge, ploaiavine de la Dumnezeu. insi

ce-i prea mult, oricat de bun ar fi strica, iar acum ploua

aproape neintrerupt de trei luni. Oamenii incepeau sibombane.

Kestrel Richards nu li se aliturase. De cind se intorsese ultima

oara acasa din Lowestoft, unde nu mai era nevoie de serviciile

ei, era fericita fi putea fivazuta adesea mergand pe strada

principali a satului cu capul descoperit prin ploaie, fluierind

ca o mierli.

Kestrel locuia impreuna cu tati.l ei viduv intr-o cdsula de la

CYNTHIA HARROD.EAGTES

marginea Mlagtinii Wessle. Casa se numea ,,Casa ligitelor"

deoarece aceste pisiri populau mlastinile in numar mare'

Pislrile de tot felul erau viata domnului Richards. Ornitolog

reputat, desi oficial pensionar, continua si scrie articole

pentfu ziarele din Estul Angliei gi pentru revistele locale 9i din

cind in cdnd vorbea la emisiunea radiofonici despre naturi

,,1n aer liber". Scrisese multe cirti, inclusiv cea mai celebri

lucrare a lui despre speciile pe cale de disparilie,

"Nepreluitele numirate", care primise premiul Societilii de

Conservare a Naturii.

Deqi iubea toate pisarile, specialitatea lui etafamllia uliului 9i

cea a qoimului, motiv pentru care o botezase pe fiica lui

Kestrel, adici vinturel. Era singura lui fiici, pe care o adora' O

crescuse Lproape fira niciun ajutor, cici mama ei murise cind

fetiga avea abia patru ani, astfel incAt era inevitabil si'i fi

mo;tenit dragostea pentru pisiri. Fusese uimit cAnd la

absolvirea gcolii Kestrel insistase sa urmeze un curs de

secretariat pe care-l terminase cu brio qi se angajase la o firmi.

- De ce Dumnezeu vrei sa te inchizi intr'un birou cit e ziua de

lungi, cind ai la dispozilie tot comitatul Suffolk si hoiniresti?

intrebase domnul Richards cu tonul lui blajin.

- Nu vreau si fac meseria asta, tati, rispunsese cu fermitate

Kestrel, dar trebuie si'mi cAstig intr-un fel existenta.

- Nu ingeleg de ce, replicase el antind in jur. Aici, avem tot ce

dorim. Casa, gridina, zarzavaturile noastre, iar drepturile mele

de autor ne ajung pentru ce nu putem cultiva sau vina'

PE ARIPILE IUBIRII

- Nu ne vor ajunge o vegnicie. in plus, sunt fati, Doresc ;i eu

unele din lucrurile pe care le au alte fete, cum ar fi haine gi

inciltiminte de calitate, dar nu ni le putem permite din

drepturile tale de autor.

- Mi rog, daci spui tu trebuie si te cred, degi nu vid de ce

vrei haine elegante, de vreme ce n-ai unde si le por1i.

- Tocmai asta e problema, rispunsese ea abatuta Kestrel. Mi

simt destul de bine in blugi si cizme de cauciuc, insi micar

din cind in cAnd a$ vrea sa arit;i eu mai driguli.

- Pentru mine esti intotdeauna foarte frumoasi, replicase cu

deplini indreptiqire domnul Richards.

Dar Kestrel nu se lisase, se angajase gi muncise pe brinci,

uneori simgindu-se bine. ii plilceacompania celodalte tinere gi

nimic n-o incintrmai mult decit si cutreiere maguinelein

pauzi- de masi, degi qtia ci nu acesta era viitorul ei. O enerva

sa stea inchisi in casa toatil zi:ua, iar nestiinqa celorlalte tinere

despre viatain silbdticie ;i naturi in general i se pirea la fel

de ciudati. cum priveau ele ignoranqa ei despre starurile pop gi

cmisiunile de televiziune.

Astfel ci nu regretase cind fusese concediati. Cind ajunsese

acasl dupi ultima zi de munci, aruncase hainele de ora;, iqi

luase puloverul, blugii gi cizmele gi iegise si hoinireasca prin

bdlti $i pdduri.

Tatal ei fusese incintat.

- Nu te gribi si-1i gisqti alti slujbi, spuse e[. N-avem o

nevoie urgenti de bani. Vine primivara;i vom avea destuli

CYNTHIA HARROD-EAGIES

mincare din gridind, iar vicarul gtii cit de generos e cu ouile

de la giinile lui.

- Nici n-am de gind si ma gribesc, ii promise Kestrel. Cred

totugi ci va trebui sa-mi gisesc alt post, dar nu mai devreme

de o luni, doui.... Banii de la lichidare imi ajung;i pot munci

ocazional, prin sat. Mi bucur atit de mult ci m-am intors

acasit

- Bine, in cazul acesta, mi poli insoti in micile mele excursii.

in perioada asta a anului sunt atitea devizut, iar daca simti

nevoia si exersezi in continuare la maqina de scris, poti si

dactilografiezi insemnirile mele. Degetele mele se ingreuneaza

pe zi ce tfece...

- Sigur cd am sd fl le scriu, tati, rise Kestrel' N-o fac intot-

deauna?

Unul din primele lucruri pe care le arusese de ficut fusese sa

aprovizioneze cimara, deoarece cind lucra nu putea face

cumpirituri decit in weekend; tatdl ei consumase o buni

parte din proviziile adunate sr atat^ trudi, fird si se

gindeasci si cumpere altele in locul lor. Astfel ca a doua zi

dimineaqi, Kestrel igi lui cogul gi po$eta, pornind spre satul

aflatlaopt sute de metri depd.rtare'

in prima parte merse pe drumul ingust, mirginit de tufisuri

inalte, care nu ducea decAt la casa lor. [a colpl dintre acest

drum ;i strada principali a satului se afla o casi mici de

chramidltnumiti Colgul lui Dodman. in aceasti casi locuia un

biltrintrecut de nouizeci de ani pe care Kestrel il numise

PE ARIPITE IUBIRII

intotdeauna in sinea ei ,,domnul Dodman", dqi adeviratul lui

nume era Ambrose, in dialectul local, dodman insemna

,,melc", iar batrinul se migca intr-adevar foarte incet.

Cind Kestrel trecu pe drum, Ambrose se afla in gridini gi o

salutd vescl.

- 'Neaqa, don'goari Kestrel!

Modul lui de a rotunji vocalele fdcea ca numele si sune

Castrol, dar Kestrel era obignuiti cu asta. Pulini localnici ii

pronuntau cofect numele. Majofitatea spuneau ,,Kesterl", iar

tovarisii de joaca din copilirie o numiseri ,,Kester"

- Buni ziua, domnule Ambrose, Frumoasi zi, nt-i aga?

iivizu mina indreptindu-se spre buzunar, pentru ca apoi sa

renunte. in copilaria ei, in fiecare dimineali cAnd trecea prin

dreptul casei lui Dodman bitrinul venea la poarta cu un

biscuit, un mir sau o pruni pentru ea.

- Frumoasi, nici vorba, slavi Domnului, rispunse el, numai cinu ne-ar strica si pulini usciciune . Cum e viaqa pe balti? Cam

umedi, nu? tncd nu v-a intrat apain casi?

- inci. nu, zimbi Kestrel. Dar ralelor le place la nebunie.

- Zau ci da, didu din cap Ambrose. Pisarile nu se supira dacFt

ploui. Ya sd, zica, te-ai intors acasd,. il ajuli pe taicd-tau in loc

sa mai dai mereu fuga la oraq?

- Doar pentru un timp. Degi trebuie si spun ca e plicut si

n-am de cilitorit in fiecare zi. Pentru mine e ca o vacantl.

Pindlaurmi, insi, va trebui sd-mi gisesc o slujbi.

Ambrose clitina din cap.

10 CYNTHIA HARROD-EAGLES

- De cnnd mi qtiu n-am mai vdzut rya ceva, spuse el cu

tristele; fete tinere ca tine si lucrezi cit e ziulica de lungi. Pe

vremea mea nu se ficea.

Kestrel se ablinu si spuni ca pe vremealtti maiontatea

tinerelot fete erau angaiate si munceau mai mult;i mai greu

decit lucras e ea vieodatd'.

TerminAnd ideea, Ambrose ii zimbivesel qi ;tirb'

- Nu peste mult vor incepe si. vini oaspetii de vari. Atunci o

sa fie destul de lucru pentru tine. Nu vei avea nevoie si bali

iari drumu' pin-la orag.

- S-ar putea, ii didu dreptate Kestrel.

Porni apoi spre sat, dar gnndul lavizitatorii estivali continua

s-o urmireascl in Vesslingham nu erau prea multe atractii

pentru turiqti gi pe lingi drumetii in trecere care innoptau la

hotelul Bell, localnicii vedeau foarte putini striini. La citeva

mile de sat, erau insi citeva cabane devacanld', inchiriate de

unele familii pentru o siptdmind sau doui vara. Acesti

sezonigti asigurau clientela pentru magaainele qi circiumile

din sat, plus noi gi binevenite subiecte de conversalie.

lui Kestrel iiplacetsavadd'chipuri noi in scurtul sezon

estival, deoarece satul \flesslingham, oricit de frumos era,

ducea lipsi de tineret, mai ales tineret necasitorit.

Dupi ce termini cumpiriturile qi conversaliile cu localnicii

care tineau mortil sa spuni ci se bucurau ci se intorsese,

Kestrel intri in magazinul de artizanat al satului sibea o cafea.

Salonul de cafenea din magazin nu se deschidea decitvata,

PE ARIPITE IUBIRII

cAnd veneau turigtii, dar Kestrel era prieteni cu

proprietireasa. Aceasta se numea Theodora Bielecki, dar la

cererea ei toata lumea ii spunea Theo. Picta, modela oale,

sculpta in lemn, confecliona jucirii din cArpe, broda gi lucra

bijuterii de arama;i email. Toate acestea se vindeau in

magazinul ei.

in plus, era experti in istoria anticasi moderni a satului

Sflesslingham, se distingea ca enoriaqi de nidejde qi ducea o

viati dubli satisfacator de misterioasd., implicind deplasiri

pind,la Norwich gi dupi cum se zuonea pe $optite la poqti, ;ila Londra! Kestrel nu $tia cum igi ci;tiga existenla Theo - cu

cxceptia magazinului, carc se vedea clar ca nu i'ar fi fost de-

ajuns - dar n-o intrebase niciodati, considertnd ca dacd dorea

si-i spuni, Theo ar fi ficut-o din proprie ini{iativi.

Bucuroasa s-o vadi, femeia o intdmpini astfel:

- Ce bine-ai picat! Acug e gata cafeaua. Ia loc. Tocmai brodam

o perni de rugiciune, explici ea aratdnd un obiect de catifea

violeta cu fire aurii pe care-l lisase la apafigia lui Kestrel.

Vicarul mi-a aratat unele dintre cele mai vechi pe care le-au

rnincat moliile, aqa ca m-am gindit si-mi incerc mina.

- E foarte frumoasi, Theo, serios. Va fi incAntat.

- Dar nu m-am gnndit si i-o dau lui, deoarece nu mi alteptam

sii iasi destul de bine. Chiar crezi ca i-x placea? intrebi Theo.

- Sigur ca da. Cele de piele sunt atet de tari.

- Cred ci trebuie si fie tari - penitenti., canon, mortificarea

ciirnii, una, alta... in fine, am auzit cd,te-aiintors. Nu era cazul

11

l2 CYNTHIA HARROD.EAGTES

si-ti triie$ti viala inchisi intr-un birou'

Kestrel rise.

- Ce ciudat , toatdlumea pare convinsi ci aq aYea un destin

mult mai miret! Dar omul trebuie si-;i cigtige existenla'

-Yiaqae prea scurti ca si te iroseqti fac?nd ce nu-ti place,

declari Theo cu convingere' Uiti-te la mine, de pildi"'

Kestrel agtepti sd continue, dar Theo schimbi subiectul'

- $i ce-ai de gind sdfaci de acum inainte?

- Pentru moment doar sal ajut pe tata $i sd-mi trag pulin

sufletul. Mai am de cheltuit lichidarea;i abia pe urmi o sl-mi

fac griji pentru bani.

- Hmm... Cam greu... Ce pictt ci nu stii ;i tu si scrii' ca

tatal tau. Totuqi, intr-o buni zi o sa te miriti si atunci n-ai sa-ti

mai facigriji cu slujba - o sa te tini. birbatul tlu.

- De unde stii ci o si md tina? intreba ^muzati

Kestrel'

- Pii, altfel de ce si te mirili? replici Theo cu nevinovitie, iar

Kestrel nu-gi dadea seama daca glumea sau vorbea serios'

- Ei, nu cred ci am si mi marit vreodati. in fond, n-am gisit

niciun bdrbatcare si-mi convini. in Wesslingham, singurul

budac e bitrinul domn Ambrose, care si tot aibl nouizeci si

trei de ani.

- inqeleg... murmuri Theo. Lasi, nu conteazi' acuq vin

sezonistii...

- Siracii, nici nu gtiu ce-i alteapta) zdmbi Kestrel.

- Ce vrei si spui?

- De cind am venit tcasd, toatd.lumea numai sezoni;ti imi

PE ARIPITE IUBIRII

promite, ba pentru una, ba pentru alta. Nici nu inqeleg cum se

descurci in restul anului.

tn sfar;it, termini caf.eauagi se ridicd..

- O iei spre casi? intrebi Theo.

- incd nu. Mai trebuie si vorbesc cu o femeie in legituri cu

un iepure, raspunse Kestrel pe un ton enigmatic.

- A, cu Laura de la biblioteci. Ei, transmite-i salutirile mele . $i

cind mai vii in sat, treci gi pe aici.

- i1i promit, zimbiKestrel, iesind in ploaia care incepuse din

nou.

Biblioteca din Wesslingham era o clidire impozanta pentru

un sat atit de mic, intrucit serv€a inca patru sate, plus

caravana cu cirti. Era o frumoasa casd, din caramizi rogii qi

albc, in stil georgian. Dupi rdzboi, fusese ani de zile neglijatd,,

pind cnnd pe rafturi nu mai ri.miseseri decit volume vechi de

l{udy M. Ayers gi Clarence E. Mulford. Dar atunci sosise Laura.

Laura Holmes efa ,,stfiini", ceea ce insemna ci nu se nascuse

in Suffolk, nici micar in Estul Angliei, iar aparitria ei ca bib-

liotecara la \flesslingham adusese cu sine un val de energie qi

13

t4 CYNTHIA HARROD-EAGIES

elan. Se ang$ase in lupte viguroase cu autoritilile locale,

oblinuse dublarea bugetului, aruncase aproape toate

vechiturile qi dupi ^pro^pe

zece ani, biblioteca devenise un

centru al vietii satesti la fel de important ca biserica sau po$ta'

Kestrel isi aminti clidirea dfuapilnati 9i intunecoasi din

copiliria ei cind intri. in holul luminos, zugrivit proaspat, plin

cu flori de primivari in jardiniere qi sala cu ci4ile noi etalate

pe rafturi bine luminate.

Laura tocmai arania noutitile saptiminii pe ciruciorul de

lAngi ugi. Orienta gusturile literare din Wesslingham cu

blAndelea unui despot luminat, iar recomandirile ei erau de

obicei acceptate.

- Bund, Laura, ce mai l lci? o saluti Kestrel cu voce tare)

deoarece in biblioteci nu era nimeni in momentul acela'

- Ocupati ca de obicei, rispunse Laura, aruncindu'i o privire

peste umir. De;i ma intreb uneori dacl meriti. Doamna

Dorrit tocmai mia adus inapoi ,Jane Eyre" ;i mi-a spus ci nu-i

la fel de buni ca filmul de la televizor.

Kestrel rise.

- Acum zece ani, nimeni din sat nu stia ci pe lingi film existi

si o carte.

- S-ar putea si ai dreptate. Oricum, ce pot face pentru tine?

Vrei ceva de citit in autobuz? Sau ai trecut sd. intrebi de cite

ori a fost ceruti cartea tatilui tiu saptimina asta?

- Nici una, nici alta, Md' intrebam daca n-ai putea si-mi dai un

iepure pentru cini.

PE ARIPITE II]BIRII

Laura locuia intr-o mici vili pe malul unui bra; aJ ballilor, cam

la opt sute de metri distanld de ,,Casa ligilelor". Deqi casa era

mica, avea o gridini enormi intinsi pind in stufiriq. laura igi

suplimenta cigtigurile cultivAnd cantitati mari de legume;i

crescind iepuri pentru vinzare. Kestrel se sfia intotdeauna si-i

ceari un iepure, deoarece Laura parca ata1ata de ei gi plingea

probabil cind vindea unul pentru tocinili..

- Mi tem ci pe moment n-am niciunul, niciun iepure de-al

rlreu vreau si spun, raspunse ea. Dar am un iepure silbatic pe

care-l pofi lua, dacd. te intereseazd,. Cred ca ar trebui si stea la

fiert toati noaptea.

- De ce a murit? intrebi prudent Kestrel.

- De leziunifatale, raspunse ea.L-a adus Larch. Nu gtiu daci

l-a omorit in momentul atacului sau in drum spre mine, dar la

sosire era decedat deja, cum se spune in spitale.

l,arch era motanul siamez al Laurei, un animal masiv, vinitorlcroce.

- Bine, am si-l iat daca Larch n-are nicio obieclie.

- A, n-ar vrea si-l minince. A trebuit si-l invit si nu-mi

omoare iepurii qi inca nu e sigur prin ce se deosebesc de cei

siilbatici. CAnd mi l-a adus era foarte nelinistit, parca se scuza

cir-l stricase...

- Bietul Larch, comenta Kestrel. N-ai putea si pui iepurilor tiickrpotei, sau ceva ca si-i deosebeasci?

- fu fi o idee, laasta nu m-am gindit, remarc|Laura

ginditoare. Desi dacd nu te superi, nu cred ci vor mai fi iepuri

t5