PAVILIONcontemporary art & culture magazine #12

BEING HERE. MAPPING THE CONTEMPORARY.READER OF BUCHAREST BIENNALE 3.VOL. 1: TEXT BOOK

[1]

PAVILION #12 VOL. 1BEING HERE. MAPPING THE CONTEMPORARY.READER OF BUCHAREST BIENNALE 3 | 23 MAY - 21 JUNE 2008VOL. 1: TEXT BOOK | VOL.2 DOCUMENTED BB3www.pavilionmagazine.org / www.bucharestbiennale.org

BUCHAREST BIENNALE 3

Curators: Jan-Erik Lundström & Johan SjöströmParticipants: Kristoffer Ardeña, Lauri Astala, Milena Bonilla, Bureau DʼÉtudes, Renaud Auguste-Dormeuil,Lukas Einsele, Buckminster Fuller, Atlas Linguarum Europae, Eduard Freudmann & Can Gülcü & LorenzAggermann, Lucia Ganieva, Frances Goodman, hackitectura.net, Mona Hatoum, Brian Holmes, Ashley Hunt,Karlo-Andrei Ibarra, Johan Jarnestad, Emma Kay, Maria Lantz, Cezar Lăzărescu, Philippe Rekacewicz/LeMonde Diplomatique, Dinu Li, Armin Linke, Mikael Lundberg, Bertien van Manen, Adrian Matei, ChristinaMcPhee, Randa Mirza, Oliver Musovik, Karina Nimmerfall, Josh On, Yoko Ono, Lia Perjovschi, Arno Peters,Sabine Réthoré, Arjen Van Susteren, Jan Svenungsson, Adriana Varejão.

Directors: Răzvan Ion & Eugen RădescuAssistant Curator: Felix VogelDesign: Håkan GustafsonAssistants of the Directors: Vlad Panait & Davina ByeEducational Program & Parallel Events Coordinator: Andreea GrigoreInstallation Team Coordinator: Alexandru Stamo-BugnariuVolunteers: Federica Bueti, Jacopo Candotti, George Călugăru, Andrei Crăciun, Mihaela Iacob, Ioana Iliescu,Roxana Iordache, Radu Lesevschi, Ioana Niţu, Soline Pillet, Adinda Putri, Raluca Pop, Silvia Vasilescu, ElisaTosoni.

PAVILION

Editors: Răzvan Ion & Eugen RădescuAdvisory Board: Dan Perjovschi, Marina Gržinić, Lia Perjovschi, Dana Altman, Johan Sjöström, Felix Vogel,Alexandra Jivan.Contributors: Jan-Erik Lundström, Johan Sjöström, Anne Alexander, Irina Aristarkhova, Jochen Becker,Marina Gržinić, Alexandra Jidvan, Brian Holmes, Cosmin Marian, Achille Mbembe, Gunalan Nadarajan, SinaNajafi, Gunnar Olsson, Khristin ScheucherPhoto: Răzvan Ion, Jan-Erik Lundström, Johan Sjöström, Eugen RădescuTranslations: Radu Pavel GheoWeb: Alexandru Enăchioaie

PAVILION is the producer of BUCHAREST BIENNALEwww.bucharestbiennale.orgPublished by: Artphoto Asc.Chairman: Eugen Rădescu

Email: pavilion@pavilionmagazine.orgPhone/Fax: +4 031 103 4131Postal Address: P.O. Box 26-0390, Bucharest, RomaniaSubscriptions: 1 year subscription 32€ [all countries by PayPal on website]Printed at: Herris PrintPrinted and bound in Romania® PAVILION & BUCHAREST BIENNALE are a registered marks of Artphoto asc.© 2000-2008 PAVILION & the authors. All rights rezerved in all countries.No part of this publication may be reproduced or used in any form without prior written permission from the editor. The viewexpressed in the magazine are not necessarily those of the publishers.

This publication is printed with the support of

[2] [3]

BB3 is proudly sponsored by:

COLUMN

Jan-Erik Lundström & Johan Sjöström7 Being Here. Mapping the Contemporary10 Fiind aici. Topografia Contemporaneită�ii.AROUND

Irina Aristarkhova17 Moscow: Fortress City24 Moscova, Ora[ul fort

Sina Najafi34 The Language of the Bees: An Interview with Hugh Raffles40 Limbajul albinelor: un interviu cu Hugh Raffles

Alexandra Jivan48 My Globalized Family: Reflections on the Spatial Changes in the Contemporary World54 Familia mea mondializat\: c`teva reflec]ii asupra schimb\rilor spa]iale `n contemporaneitate

Anne Alexander62 Redrawing the Political Map: Nationalism, Islamism and Socialism in the Middle East78 Reconfigurarea peisajului politic – na]ionalism, islamism [i socialism în Orientul Mijlociu

Kristin Scheucher96 The Becoming-space of Time Concepts of Space from Avant-garde to Digital Aesthetic100 Devenirea spa]iului întru timp: conceptele de spa]iu de la avangardă la estetica digitalăGunalan Nadarajan106 Of Parasites and Wigs112 Despre parazi]i [i peruci

BEING HERE. MAPPING THE CONTEMPORARY

Marina Gržinić123 From Transitional Postsocialist Spaces to Neoliberal Global Capitalism138 De la spa]iile de tranzi]ie postsocialiste la capitalismul global neoliberal

Cosmin Marian154 Mapping... contemporaneity of course156 Cartografiind...contemporanitatea, desigur

Achille Mbembe160 Migration Of Peoples, Disintegration Of States - Africa’s Frontiers in Flux170 Migra]ia popula]iilor [i dezintegrarea statelor - Fluxul frontierelor Africii

Brian Holmes182 Imaginary Maps, Global Solidarities190 Hăr]i imaginare, solidarită]i globaleGunnar Olsson200 Mappae Mundi Medievalis218 Mappae Mundi Medievalis

238 Biographies/Biografii

[4] [5]

Map of Romania (the letter S from Socialist was erased after 1989), Botanical Museum, Bucharest, 2007 /Harta României (cu litera S de la Socialistă, ștearsă după 1989). Muzeul Botanic, 2007.

[6] [7]

Never perfect, never complete or altogethercomprehensive, never final, but always ten-tative, wanting, deficient, incomplete,unnerving – representation is failure, repre-sentation is loss - and yet capable, versatile,illuminating, productive, and life-saving. Themap1 (let’s say, in order to have some kind ofdefinition, that maps are graphic representa-tions which facilitate a spatial understandingof objects, concepts, conditions, processesor events in the human world) consistentlyand insistently makes us aware of thatunrepresentable and unreachable whole.Each and every map is pursuing its particu-lar job, its specific incremental addition to theworld, its reading of specific elements, com-ponents, details, of the world, its undoing ofthose same elements, specificities, particu-lars; while, simultaneously, pointing – insidi-ously and exuberantly – to that always over-determined totality of all measures andthings, that which we like to call reality.

In fact, maps are keen on upsetting or unset-tling our faith in representations, stoutlydeclaring the intractable and inexorable factthat each map is a fragment, an exclusiveand limited narrative, a small piece of thepuzzle, a singular choice out ofinfinite possibilities of how to perform thetask of mapping. Maps construct and decon-struct realities, they are propositions, sug-gesting certain paths, some possibilities,some particular options, within and aboutthat vast glassy jumbled field which is ourpresent (even if the topic at hand is histori-cal).

Being Here.Mapping the Contemporary

COLUMN

by Jan-Erik Lundström & Johan Sjöström

[8] [9]

Indeed, we still like to believe that mappingis a mimetic exercise, a process of analogueimitation which by way of reduction andabstraction mimics supposed worlds, andthereby acts as gatekeeper and hosttowards the splendid and refractory lives ofcopies and reproductions. However, map-ping is not the road to mimesis, is not resem-blance, not imitation or copy. Maps are par-allel worlds, rich and powerful out of theirown specific properties, producers of newand other spaces, of alternative andunprecedented geographies. Exactlybecause of this: resourceful, productive andbeautiful instrumentalities for the contempo-rary moment, for navigation – or withdrawal -in these strange times in the midst of thelandscapes of terror, fear and loss, of the ter-ritories of restricted movement, control andsurveillance, of borders which are walls, ofglobalization with its promises and defeats.Maps and cartographic practices are per-haps more correctly rendered as heterotopicprojects, dealing with or seeking or suggest-ing counter-worlds, other territories, newspaces. Contemporary geography and car-tography knows that maps create space,that maps generate the territory, that mapsproduce or generate the real; this is the pre-cise modality of contemporary cartography.Gilles Deleuze asks2 for a mode of investiga-tion or of writing, which seeks not to tracerepresentations of the real, but to producemaps and mappings that refigure the real,that configure relations in ways that makealternative worlds possible. The map createsthe territory; this is equal to the starting pointfor a critical contemporary geography.3

However, significantly, each map is also akind of novel representational or method-ological proposal. Let us view the world thisway and not that. Let us propose such aparticular construction; every map is self-representational, self-reflexive; it clarifies itsown properties, conditions, qualities andmethod. While attending to a map we do not

only approach its data, we also venture to itsown equation of knowledge, its set-up andits infrastructure, its methodology towardsproducing new knowledge, even its episte-mology and ontology. The map collatesmethod and result…and thus we learn notonly to ask: What new world is it that eachmap creates? What is being produced as weengage with this particular map? Who is thehuman being introduced to this specificmap? Also: What is the way of knowing theworld suggested by this map? What is themethod of creation proposed here? Whatare the productive and generative powers ofthis particular cartographic practice?

Current issues regarding mobility, territoriali-ty, borders, and the seemingly infinite pro-duction of exiled populations across theglobe, the flux of peoples in permanent tran-sit, overall variations on a spatial problemat-ic, are all indicators of a surge of thinking,practicing, engaging with geography, cartog-raphy, processes and methods of mapping.The metaphors of globalization, in these

early years of the 21st century, have oftenspoken of a borderless world of free move-ment of goods, capital and people, of flowsof people and goods travelling incessantlyacross regions and nations, of networksreaching more and more of the entire globe.While these metaphors have many elementsof truth, it has become increasingly cleartoday that ‘globalization’ is as much abouterecting borders, monitoring or restrictingmovement as it is about a borderless world.Whether it be the international phenomenaof gated communities, or the deepening mil-itarization of North-South borders such asEU-Africa or US-Mexico, to the walled andpoliced border of Israel-Palestine, it is obvi-ous that there is a global map of entrenchedborders to observe – or make.

Without simplifying or suggesting some kindof grand single answer, we would like toclaim that issues, problems and questions

facing us in this present rushing forward areincreasingly narrated or conceived or dealtwith within a framework of critical cartogra-phy. It is, in other words, not a coincidencethat many artists, activists, researchers, andthinkers today are engaged in cartographicprojects, are turning towards maps and map-ping as central means and methods.Towards critically cartographic practices insearch of proposals or propositions in termsof understanding or intervening in the con-stantly mutating forces of global capitalism,as of now so enmeshed in spatial and borderand territory issues. Could we even suggesta geographical or spatial turn in contempo-rary thought, parallel to the two previous anddecisive turns in 20th century thought, thelinguistic turn and, then, the visual turn? Inany case, no history of the 20th and 21stcenturies can ignore geography and cartog-raphy, the map, the map-makers and themap-readers.

In this context, it is then also crucial to notethat mapping, cartographic production,processes of mapmaking, is in our presentno longer an exclusive practice of territorialor institutional platforms. Given develop-ments such as the availability of GPS data orInternet-based map archives such asGoogle Earth, as well as on-line cartograph-ic tools, it is a central crucial feature of thepresent that cartography and mapmaking isno longer strictly an expert or disciplinaryissue. It exists and is possible through muchmore popular or vernacular platforms and isavailable and accessible on a broader scalethan ever. This is altogether a decisive shiftregarding the conditions of mapmaking andcartography.

BB3, the 3rd Bucharest Biennial, under thetheme of Being Here. Mapping theContemporary, attends to this geographicalturn in contemporary creativity and repre-sentational practices. Promoting cartograph-ic literacy, imagining the map as a problem-

atic, unpredictable, productive, liberatinginstrument and tool for the present. BB3invites map-makers, cartographers andmap-readers of all varieties to what mightwith equal validity be described as an exhibi-tion, a project, a resource centre and a state-ment. Given the map as the axis of concen-tration, BB3 offers a consistently trans- orcross- interdisciplinary approach to its sub-ject matter. The presented selection is notdependent on a particular medium or disci-pline, but engages instead in the act of re-presenting projects found in a powerful inter-face between contemporary culture and con-temporary creativity, works that chart andaddress the contemporary moment. Thusartistic practices are encountered alongsidewith the work of alternative cartographers,geographers, political scientists, artistsstanding in as cartographers, and so forth.Contemporary artists are re-contextualisedas original mapmakers, remapping the disci-pline of cartography itself from the inside.Other projects apply cartography and mapstowards resisting particular policies andoppressive systems. Or towards redrawingthe given and known maps, inventing alter-native cartographies, acknowledging fullythat mapping is also a politics of knowledge.

Notes

1.The map is – in order to have some kind of def-inition – a graphic representation which suggestor facilitate a spatial understanding of objects,concepts, processes or events in the (human)world.

2. Capitalisme et schizophrénie. By Deleuze andFélix Guattari. Paris: Minuit, Mille plateaux. Vol. 2.1980. (A Thousand Plateaus: Capitalism andSchizophrenia. Trans. Brian Massumi. Minneapolis:U of Minnesota P, 1987.)

3."A critical philosophy is one in which peopleconstantly and restlessly strive to know and tochallenge authority." Immanuel Kant.

[10] [11]

înseamn\ un fragment, o istorie exclusiv\[i limitat\, o buc\]ic\ dintr-un puzzle, oalegere unic\ dintr-un num\r infinit deposibilit\]i de realizare a muncii de carto-grafiere. H\r]ile construiesc [i deconstru-iesc realitatea. Ele sînt propuneri cesugereaz\ anumite trasee, anumite posi-bilit\]i, anumite op]iuni individuale dininteriorul acestui imens [i încîlcit cîmpce]os care este prezentul nostru [i la carese [i refer\ ele (chiar dac\ subiectul sauproblema în discu]ie ar putea fi [i de ordinistoric).

Adev\rul e c\ ne place în conti-nuare s\ credem c\ opera]iunea de carto-grafiere este un exerci]iu mimetic, un pro-ces de imita]ie analogic\ care, prin redu-cere [i simplificare, imit\ lumi prezumate,ac]ionînd astfel ca un fel de p\zitor [igazd\ a splendidelor [i refractarelor vie]iale cópiilor [i ale reproducerilor. Dar car-tografierea nu reprezint\ o cale spremimesis [i nu înseamn\ nici asem\nare,nici imita]ie sau copiere. H\r]ile sînt ni[telumi paralele pline de o bog\]ie [i o for]\proprii, date de propriet\]ile lor specifice,sînt produc\toarele unor spa]ii noi, diferi-te, [i ale unor geografii alternative [i ine-dite. Iar motivul îl constituie exact mijloa-cele de realizare productive, frumoase [icreative existente în momentul actual,mijloace de naviga]ie – sau de retragere –utilizabile în mijlocul peisajelor terorii, alefricii [i ale r\t\cirii din vremurile contem-porane, ale îngr\dirii teritoriilor [i libert\]iide mi[care, ale controlului [i supraveghe-rii, ale grani]elor sub form\ de ziduri [i aleglobaliz\rii, cu toate promisiunile [idezam\girile sale. Poate c\ ar fi maicorect dac\ am considera h\r]ile [i practi-cile cartografice drept ni[te proiecte hete-rotopice, al c\ror centre de interes, decercetare sau de sugestie îl reprezint\contra-lumile, noile spa]ii, lumile alternati-ve. În geografia [i cartografia contempo-

rane este [tiut faptul c\ h\r]ile creeaz\spa]iu, c\ h\r]ile nasc teritorii, c\ h\r]ileproduc sau genereaz\ realul. Exactaceasta este tr\s\tura definitorie a carto-grafiei contemporane. În Mille Plateaux(„O mie de platouri”) Gilles Deleuzeafirm\2 nevoia unui mod de investigaresau de scriere care s\ nu urm\reasc\ oconturare a reprezent\rilor realului, ci s\produc\ h\r]i [i cartografii care s\ remo-deleze realul [i s\ configureze raporturileexistente în moduri care s\ fac\ posibilelumile alternative. Harta creeaz\ teritoriul– iat\ punctul de plecare al unei geografiicritice contemporane.3

Semnificativ este totu[i faptul c\fiecare hart\ este în acela[i timp [i un felde roman reprezenta]ional sau de propu-nere metodologic\. Haide]i s\ vedemlumea în felul \sta [i nu altfel. Haide]i s\propunem o construc]ie de genul acesta.Fiecare hart\ este, ca s\ spunem a[a,autoreprezenta]ional\ [i autoreflexiv\. Eaî[i clarific\ propria sa metod\, propriilesale condi]ii, propriet\]i [i calit\]i definito-rii. Atunci cînd abord\m o hart\ sau alta,nu apel\m doar la datele pe care lecon]ine, ci p\trundem [i în interiorul pro-priei sale ecua]ii a cunoa[terii, în structu-ra [i infrastructura sa, în tainele metodolo-giei utilizate de ea pentru a produce noicuno[tin]e, ba chiar [i în epistemologia [iontologia ei. Harta confrunt\ metoda curezultatul. Astfel ajungem s\ înv\]\m nunumai s\ ne întreb\m „Ce fel de lumenou\ creeaz\ fiecare hart\ în parte?”,„Care este rezultatul în cazul în care neasum\m o hart\ anume?” sau „Ce fel defiin]\ uman\ este adus\ în scen\ de hartarespectiv\?”, ci [i „În ce fel putemcunoa[te lumea sugerat\ de harta defa]\?”, „Ce metod\ de crea]ie ni se propu-ne aici?” [i „Care sînt for]ele productive [icreatoare ale acestei practici cartograficespecifice?”

Niciodat\ perfect\, niciodat\ abso-lut complet\ sau atotcuprinz\toare, cimereu provizorie, lacunar\, imperfect\,incomplet\ [i fragil\, reprezentareaînseamn\ e[ec, înseamn\ pierdere – [itotu[i ea este eficace, proteic\, revelatoa-re, productiv\ [i mîntuitoare. Harta1 ([ivom accepta aici, din nevoia unui soi dedefini]ie, c\ h\r]ile sînt ni[te reprezent\rigrafice care faciliteaz\ comprehensiuneaspa]ial\ a obiectelor, conceptelor,condi]iilor, proceselor sau evenimentelordin lumea oamenilor) ne face con[tien]i înmod consistent [i insistent de acest întregimposibil de reprezentat [i de conceptua-lizat. {i, ce-i drept, fiecare hart\ î[iurm\re[te propria sa func]ie, propriul s\uadaos de valoare în lume, propria sa lec-tur\ asupra elementelor, componentelor[i detaliilor specifice ale lumii, demonta-rea acelora[i elemente, specificit\]i [i par-ticularit\]i, dar, simultan, ea eviden]iaz\ –în mod insidios [i expansiv – acea perma-nent\ totalitate supradeterminat\ a tuturordimensiunilor [i a tuturor lucrurilor, pecare ne place s\ o numim realitate.

De fapt h\r]ile se str\duiesc dintoate puterile s\ ne submineze sau s\ nedestabilizeze credin]a în reprezent\ri, afir-mînd cu fermitate o realitate insolubil\ [iinexorabil\, aceea c\ fiecare hart\

Fiind aici.Topografia contemporaneitatii

de Jan-Erik Lundström & Johan Sjöström

˘ ¸

[12]

Problemele actuale legate demobilitate, teritorialitate, grani]e, apari]ianeîntrerupt\ [i, aparent, nesfîr[it\ depopula]ii exilate pe tot cuprinsul globuluip\mîntesc, fluxul de grupuri popula]ionaleaflate într-un tranzit permanent [i toatevaria]iile posibile referitoare la problemati-ca spa]ial\ reprezint\ indicatorii uneiresurgen]e a gîndirii, practicii [i implic\riiîn domeniul geografiei [i al cartografiei,precum [i în procesele [i metodele carto-grafice. În ace[ti ani de început ai secolu-lui 21 metaforele globaliz\rii s-au referitadesea la o lume lipsit\ de grani]e, în carebunurile, capitalul [i oamenii s\ beneficie-ze de libertatea de mi[care, la fluxurile deoameni [i bunuri care c\l\toresc f\r\ înce-tare între toate regiunile [i na]iunile lumii,la re]ele care acoper\ din ce în ce maimult întreaga suprafa]\ a globului. De[irespectivele metafore includ multe ele-mente de adev\r, a devenit din ce în cemai limpede c\ în ziua de azi „globaliza-rea” se refer\ nu doar la o lume f\r\ fron-tiere, ci, în egal\ m\sur\, [i la creareagrani]elor, la monitorizarea sau res-tric]ionarea deplas\rii pe glob. Fie c\ evorba de fenomene de nivel interna]ional,cum sînt comunit\]ile închise, de militari-zarea tot mai profund\ a grani]elor dintreNord [i Sud, cum e cazul cu cele dintreUniunea European\ [i Africa sau cu fron-tiera dintre Statele Unite [i Mexic, ca s\nu mai vorbim de zidul p\zit de poli]iecare reprezint\ grani]a dintre Israel [iPalestina, se vede clar c\ exist\ o hart\global\ pe care ar trebui s-o studiem –sau s\ o tras\m – [i anume cea agrani]elor persistente în timp.

F\r\ a simplifica lucrurile [i f\r\ adori s\ suger\m vreun r\spuns unic [iprofund, sus]inem totu[i c\ temele, pro-blemele [i întreb\rile cu care ne con-frunt\m în acest prezent tot mai acceleratsînt narate, concepute sau tratate din ce

în ce mai mult în cadrul delimitat de carto-grafia critic\. Cu alte cuvinte, nu e deloc ocoinciden]\ faptul c\ numero[i arti[ti,activi[ti, cercet\tori [i gînditori contempo-rani se implic\ în proiecte cartografice,v\d în h\r]i [i în cartografiere principalelemijloace [i metode de lucru [i folosesc cri-tic practicile cartografice pentru c\utareaunor sugestii sau propuneri legate deîn]elegerea sau influen]area for]elormereu schimb\toare ale capitalismuluiglobal, care ast\zi sînt implicate într-unmod din ce în ce mai complex în proble-mele legate de spa]iu, de grani]e [i deteritorialitate. Am putea sugera oare chiarexisten]a unei direc]ii spa]iale sau geogra-fice în gîndirea contemporan\, similar\ cucele dou\ – hot\rîtoare – direc]ii din gîndi-rea secolului 20, cea lingvistic\ [i, apoi,cea vizual\? Oricum ar fi, nici o istorie asecolelor 20 [i 21 nu va putea ignora geo-grafia [i cartografia [i nici h\r]ile, laolalt\cu creatorii [i utilizatorii lor.

În contextul dat, este a[adaresen]ial s\ spunem c\ în momentul actualproduc]ia cartografic\, cartografierea,procesele de creare a h\r]ilor nu maireprezint\ o practic\ exclusiv\ a platfor-melor teritoriale sau institu]ionale. Datefiind evolu]iile din ultima vreme, cum ar filarga disponibilitate a informa]iilor GPS(tehnologia de orientare global\ – globalpositioning technology) sau a arhivelor deh\r]i existente pe Internet, cum ar fiGoogle Earth, precum [i a instrumentelorcartografice on-line, o caracteristic\ defi-nitorie [i fundamental\ a epocii prezenteeste aceea c\ nici cartografia, nici elabo-rarea h\r]ilor nu mai reprezint\ o pro-blem\ de expertiz\ sau specializare disci-plinar\. Ele exist\ [i devin posibile prinintermediul unor platforme mult mai acce-sibile sau mai populare, fiind disponibile [iaccesibile pe o scar\ mai mare ca nicio-dat\. Iat\ o transformare radical\ în ceea

[13]

ce prive[te condi]iile definitorii ale ela-bor\rii h\r]ilor [i ale cartografiei.

BB3, a treia Bienal\ de laBucure[ti, cu o tem\ intitulat\ Fiind aici.Topografia contemporaneit\]ii î[i concen-treaz\ aten]ia asupra acestei schimb\rigeografice în creativitatea [i practicilereprezenta]ionale din momentul actual.Prin încurajarea alfabetiz\rii cartografice,prin reprezentarea h\r]ii ca instrument [iunealt\ problematic\, imprevizibil\, crea-tiv\ [i eliberatoare a prezentului, BB3 îiinvit\ pe creatorii de h\r]i, pe cartografi [ipe utilizatorii h\r]ilor de toate tipurile laceea ce ar putea fi descris la fel de înte-meiat drept o expozi]ie, un proiect, uncentru de resurse [i un manifest. Avînd caax central problematica h\r]ii, BB3 ofer\ oconsistent\ abordare trans- sau interdisci-plinar\ a subiectului în discu]ie. Selec]iaprezentat\ nu este dependent\ de unanumit mediu de comunicare sau de oanumit\ disciplin\, ci se lanseaz\ înac]iunea de re-prezentare a unor proiecteplasate în puternica interfa]\ ce pune încontact cultura contemporan\ [i creativi-tatea contemporan\, dar [i a unor lucr\ricare cartografiaz\ [i trateaz\ momentulprezent. A[a se face c\ practicile artisticeapar aici laolalt\ cu crea]iile alternativeale cartografilor, geografilor [i politologi-lor, c\ arti[tii îi înlocuiesc pe cartografi [ia[a mai departe. Arti[tii contemporani sîntrecontextualiza]i în chip de creatori origi-nali de h\r]i, care retraseaz\ din interiorîns\[i disciplina cartografiei. Alte proiecteutilizeaz\ cartografia [i h\r]ile ca forme derezisten]\ la anumite tipuri de politici sausisteme politice oprimante, redeseneaz\h\r]i date [i cunoscute ori imagineaz\ car-tografii alternative, acceptînd faptul c\ înrealitate ac]iunea de cartografiere repre-zint\ [i o politic\ a cunoa[terii.

Note

1.Harta este - pentru a avea o defini]ie - oreprezentare grafic\ care sugereaz\ saufaciliteaz\ `n]elegerea spa]ial\ a obiectelor, con-ceptelor, proceselor sau evenimentelor `n lume(uman\).

2. Capitalisme et schizophrénie. By Deleuze andFélix Guattari. Paris: Minuit, Mille plateaux. Vol. 2.1980. (A Thousand Plateaus: Capitalism andSchizophrenia. Trans. Brian Massumi. Minneapolis:U of Minnesota P, 1987.)

3.”Filozofia critic\ este aceea `n care oameniiconstant [i far\ odihn\ lupt\ pentru cunoa[tere [ipentru provocarea autorit\]ii.” Immanuel Kant.

[14] [15]

Statues of V.I. Lenin and dr. Petru Groza -- former Romanian comunist leader-- (moved in december 1989from initial places), backyard of Mogoșoaia Palace, Bucharest, 2007. / Statuile lui V.I. Lenin și dr. Petru

Groza mutate după 1989 în grădina Palatului Mogoșoaia, București, 2007.

[16] [17]

I am the place of your birth the birth of theNew World the only world.

Writing is auto-bio-graphy, auto-matically,physically. Does a city have such autobi-ography? Does it write? Does it leavemarks? Has the place of your birth leftmarks on your body? Marked you out?Marked you inside out?

Is your mother a place…?

Desire to desire, forgetting and remember-ing, playing fort/da – you just know that youcannot take another step as soon as youhave realised that you are THERE forever.Either UP there, or DOWN there, as theysay. You can only confirm it. And you do.Just recollect your dreams…

I know I can help you to move, for I do itevery day and every night. When I readthat you are “not able to return” fromMoscow, Berlin, New York; fromHOME/birthplace/mother tongue; that youare travelling, fleeing, running, writing, col-lecting – struggling – I tell myself: yes, youare still MINE, and mine forever. Do I havea choice in having you or freeing you?Yes... yes, I do.

Do I still want you? Want you inside

Moscow: Fortress City

by Irina Aristarkhova

AROUND

Тише, тише, тише, век мой громкий!За меня потоки – и потомки.– Марина Цветаева, 1931

Quiet, quiet, my loud age,By me, floods – and coming generations.– Marina Tsvetaeva, 1931

[18] [19]

some ‘chosen one’, as the lucky one. Onecannot buy an accent, one can only spendyears or hours of hard work on trying tospeak (with) what Russians call “withoutaccent”, that is, in the Muscovite accent,just as many Russian actresses and actorshad to in order to work in Moscow. In orderto call Moscow “theirs”. However, it ismine. By birthright. Mother, thank you.Moscow is my Mother-land. It is myMother-tongue. It is the place I was born,the place I live in; the place I love.

*****

Do not take me seriously. I am not expect-ing it. You know that when woman writes,she writes from her heart, pure emotionsspeak through her. Being Russian, womandoubles her lack. Lack of sense. Lack ofreason. And if you want me/her... to remain“Russian woman” – as you know her – letme kill you, or let me sacrifice myself, or letme suffer. But remember: Русские нездаются (Russians do not surrender). Soyou have to let me remain certain, remainstanding in my holiness. Or I would losemy identity, therefore you would loseyours. Do you want that? Think again, howmany hopes and pleasures would be lost.Do not give me your questions. Just enjoyme, just experience me. I do not speakyour language, and you cannot speakmine, even if both of us seem to speak thesame language. Translations are strongaphrodisiacs. Let yourself go and do notfeel guilty: I grant you permission.

Come to me, Moscow, Russia...

You must excuse me – I forgot anotherimportant part of my Muscovite existence,one that is becoming crucial in the next mil-lennium. Let me introduce myself properlyto ease our communication. I am Russian.I am not just a Russian citizen, not just

Muscovite. I am ACTUALLY Russian. Onehundred per cent. Though some of myMoscow friends claimed that my eyes area bit Mongoloid, but much less than thoseof Yeltsin or Lenin, of course. Yet otherswere suspicious of my nose: it was sug-gested within earshot that my nose wasslightly Jewish.

With the latest Chechen wars, this ques-tion has acquired a stronger meaning, andI am proud to assure you that I am not justethnically Russian (I hope you believe meby now). I am... BLONDE. I am naturallyblonde, almost blindingly. Trust me – this ismy real colour (I was asked many times). Iam really white though I am not using anywhitening lotions. My skin is delicate, prop-erly white, naturally white skin. To help youto understand, let me emphasise that myskin does not tolerate sun. As a test,observe yourself. If your skin does toleratesun, you are not completely white byMuscovite standards. Among my schoolfriends, those of not completely white skinwere called “Gypsy-likes”. My eye colour isgrey-green; depending on the colour of myclothes and mascara it becomes greyer orgreener. But of course the point about myeyes is that their colour is not dark; it is notbrown. It is light.

When I was young and slim, I sometimeslooked like Botticelli’s Venus.

And you…?

It is often said that ‘logos’ and rationality donot operate in Moscow, Russia, especiallyin our ‘irrational’ post-Soviet era. We are‘senseless’, we are losing our sense!There are claims that we lack a tradition ofmetaphysics and ‘proper’ phenomenology.We are “naturally” not reasonable. We donot make sense, we can prove this to youon demand. Hence we must work on our

myself? This question is with me, youknow. If I leave you just for a while, just togive birth to you, just to teach you to takeyour first step, to walk, I know I leave youin-between birth and death. I even helpyou in teaching you how to substitute theword “birth” with the word “life”, so that youare left between “life” and “death”, and youthink both belong to you. I made you thinkthat way.

Always in place? In my body. Now... GO.Walk away. Find out for yourself. And bythe way, call me not “yours” or “my birth-place”. Too many of you do it. I contain thearmy. I contain the nation. I contain all pastand future heroes, the people, the matter,the air you breathe. If you want to be spe-cial, different, not the same– and this iswhat you have always asked for – if youwant to be the chosen one then this is theway to weave the words of the new world.“New World”: is there something more triv-ial for the Muscovite ear? Trust me: I’veimagined this world for you, and each dayyou continue to rename me and yourself –anew, obsessed with the past.

Do not call me your “Mother”. Do not callme “Mother-Russia”. Do not call me“Mother-land”. Do not call me “Mother-Earth”. Unlearn these words before comingback – to your senses. This is my last les-son as a mother. I am your first word andyour last word; never mind what is writtenin your sacred texts. Calm down. Sleep.Eat, darling, eat. Sleep is good for you,food is good for you. I am good for you.

*****

In Russia everyone wants to belong toMoscow. Everyone wants to be able toclaim: “I live in Moscow”. Even though aftersuch claims some are as ready to disclaimthe use of it, its importance, and try to

“purify” themselves of what I call“Москвоцентризм (Moscow-centrism)”.How many times you read: in “Moscow,Russia”? Let’s face it: Moscow = Russia.When you write of Moscow, you write ofRussia by default. Many non-MuscoviteRussians hate Moscow and Muscovites.Till they become Muscovites themselves.However, here again birth is significantlydifferent from life. It is true that those wholive in Moscow already lay claim to rights towrite about the city. But they are still onlypartly Muscovites. In Moscow these thingsmean a lot: whether you are born aMuscovite or you have only become aMuscovite. That is, which generation immi-grant are you?

You must be already wondering: whatabout this author? Does she have the rightto write about Moscow because her namesounds Russian? Because she isRussian? Let me assure you: I have fullright to write about Moscow. I WAS BORNIN MOSCOW. I WAS BORN IN RUSSIA. IWAS BORN IN THE USSR.

Moscow is mine through and through. Fullstop. Those who were not born in thisplace will always be haunted by a desire topossess it, in one way or another.Something that is given (as a birthright) isexperienced differently from somethingthat is conquered. It means that one andone’s parents do not need “to make it” toMoscow. One has Moscow. One has theMuscovite attitude. One does not need tolearn it, to mimic it, to wear it. Performanceis natural, given by and absorbed throughmother’s milk. Muscovites can identifyeach other by smell, by gaze, by being themakers and the centre of the universecalled the “Russian empire”. Muscoviteshave that famous Muscovite accent thatbetrays me anywhere. Actually, that privi-leges me, marks me out as special, as

[21]

ster’, an embodiment of the spectre ofcommunism, totalitarianism, terror, etc.,Moscow realised its dream of immaculateconception – of delivering the third Rome,the holy city, the New World.

From the early years of Moscow and itsfortress the Kremlin, subsequent genera-tions had been left with fortress conscious-ness. The Kremlin multiplied obsessively,expanding and enclosing in successiveconcentric circles, like a матрешка(the Russian doll) into the surroundingregions. Every major Russian city wasstriving to have a Kremlin, or one sem-blance of it. Fortification also became a pri-mary operation in the domestication ofconquered territory. For example, theRussian appropriation of the Siberian‘body politic’ started in 1571 with Ivan theTerrible’s system of fortifications. It was aseries of southern остроги (forts) to defendoff Tartar attacks, behind which Ivan theTerrible established peasant слободы (set-tlements). Fortifications were used to estab-lish the boundaries of what was conceivedto be Russia and Russian. Then, in addi-tion to serving as places to deport “thedepopulated” of Russia, these fortificationtowns and villages helped to clarify spatial-ly and politically what constituted Russia.

Catherine the Great’s Russification policyused the fortress logic to build up identifi-able borders of the Russian national iden-tity using the language of the FrenchEnlightenment. It is noteworthy that in thefirst указ (edict) of 1764, this policy wasarticulated as a means of assimilating theCossacks into the Russian population, andbringing them to “acceptable cultural stan-dards”, since “they lacked social disciplineand intellectual sophistication”. At thesame time, the issue of the protection anddefence of Russians within an ever-grow-ing Russian territory was addressed. It was

estimated that the ‘original’ Russian statecovered approximately 15,000 squaremiles in 1462, but had since then expand-ed at a rate of some fifty square miles aday over a period of four hundred years,creating a vast empire of about 8,660,000square miles (constituting one-seventh ofthe total land surface of the earth) by 1914.Inscribing the borders of the ‘Russian way’or the ‘Russian soul’ meant that those whowere incompatible with these were to beexpelled from within fortress-Russia.

It is in the Kremlin that one finds the rootsof the Gulag. To claim that the Gulag is theresult of Bolshevism or communism, asargued by Solzhenitsyn among others, isto be blind to Russian history, and espe-cially to the way in which Russian nationalidentity has been historically implied in thisprocess. Up to today, the expression

“сотый километр (100th kilometre)”remains familiar to Muscovites. It refers tothe distance of 100 kilometres from theofficial borders of Moscow. A circle withMoscow in the centre, it is an area that for-mer convicts and other officially prohibitedcitizens were not to enter. Russian identitywith Moscow at its centre has been fortify-ing itself in many different ways, and itseems many of those practices and dis-courses have been utilised for buildingRussia and the USSR.

The fortification logic of Moscow, that hasbeen essential for the constitution and ter-ritorial consolidation of the Russian nation,is of dual nature. On the one hand, itguards its borders and imagines itself to bein constant danger, ever vigilant to aliensof all sorts. On the other hand, Moscowpropels itself outwards, feeding off its inter-nal turbulence (after all, etymology of‘Moscow’, mosk, translates as ‘turbulent’).This momentum is realised in the cen-

[20]

reason urgently, otherwise we could becompletely consumed by our “essential”passion for the “strong hand”, our love forterror, for blood, for power. That is why wedo not have anything to deconstruct. No,no! We are scared to even think of doingso – isn’t this obvious? We speak your lan-guage, we call ourselves your ‘GreatOther’ (a child of ‘Big Brother’). We candeconstruct you – but take your hands offus! You cannot possibly understand what itmeans to live here, to experience it, to pos-sess a “Russian soul”. It is irrational, it ismaternal, eternally feminine. Today, morethan ever, it needs ‘borders’, ‘reason’, itneeds a strong frame of metaphysics andrationality. At the end of the day, we saythat the Soviet period was alien to greatRussia, holy Russia. What those commu-nists had committed was ‘sin’. What cansave us now? God / The Russian Orthodoxchurch and solid, steady thought. Thoughtthat must survive centuries.

However the mode of steady thoughtneeds ‘a man’, a hero, a thinker and a pro-tector of Russian culture. All cultural aspi-rations today are directed towards exactlythis: a great man, a new Russian hero. Youjust wait, wait, you will see. He will bestrong, he will be a genius, he will beblonde, he will be Russian, and... he will, ofcourse, live in Moscow (perhaps I could beHIM if I were not HER?).

Before we can think through heterogeneityand diversity, before we can think withChechnya, with Tatarstan, with Kolyma,with you, WE NEED ANOTHER RUSSIANHERO.

See for yourself: it takes eight centuries todeliver into the world the Union of SovietSocialist Republics. They will all see, I willshow them what we can deliver. Finallythey all saw. Moscow has never felt more

fertile and potent. It wanted more. It want-ed to swallow the whole world. It was themother of all poor and abandoned children.What’s next? Today we, Moscovites, donot try to protect everyone, do not claim tolove everyone who agrees with us. In thenew millennium I want to protect my ownchildren. They are in danger. We are indanger. The danger hovers at our thresh-old. She/death is dark-skinned, she isfecund. Our kin might disappear. I mustbear more children with my blood, with myskin, with my eyes. I must be a responsiblecitizen. Once again, my sons, my children:behind you – Moscow, behind you –Russia. Fighting, you defend your mother,your coming generations, your brightfuture.

Can you ever come back/to/from home,mother(land), Moscow, the USSR, Russia– from ME?

/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/

Fortress City

… in many places Moscow looks as tightlysealed as a fortress.Walter Benjamin 1927

The Kremlin is not like any other palace, itis a city in itself; a city that forms the root ofMoscow, and that serves as a fortressbetween two quarters of the world…Marquis De Custine 1839

Moscow acted out the primal scene of the

20th century, the place where it all started.A womb or birthplace that citizens of theworld will never be able to experience with-out some sort of reactive bowel movement.As an abject mother of the ‘Soviet mon-

[22]

tripetal expansion of Russia. Kremlin wallsabsorbed urbanisation in 1147, once andforever. The rest of Moscow, as manyhave insisted, is a “big village”. No matterhow many Stalinist stone buildings havebeen erected, and how eloquently Moscowparades its current construction work, itultimately fails to be simply a city, one ofworld’s capitals. It is the city. The rest ofRussia is destined to being a means ofensuring that only Kremlin embodiesRussia as such. The rest of Russia, as awhole, is residue, excess, discharge, is‘the rest’. Today more than ever. Anyonewho valorises excess and margins mustfeel suffocated in this territory: all spaceoutside Kremlin is negative; it is a shadow.So many domains, so many cultures andcivilisations, have been systematicallyswallowed for this one to claim a specialdestiny, to claim its red purity, to ‘surprisethe world’.

To let THIS go, in order to wake up from athousand-year-old dream of wholenessand holiness, is in the Russian imaginarytantamount to treason. The dream clearsall charges of responsibility.

Entrances into fortresses are alwaysambivalent, as any other вход в укрытие(entrance to shelter): what makes afortress a fortress is its simultaneous elici-tation and frustration of the desire of thoseoutside it. In Russia ‘fortress’ has beentranslated into mythology, into law, intolanguage and culture, into national identity:most clearly exemplified by the fortresscity, “Kremlin”. Russians feel compelled toconstantly defend themselves, being in apermanent state of anxiety of all sorts andkinds. However, to not be desirable any-more is Kremlin’s ultimate nightmare. If thefortress cannot sustain its attractivenessby all means at its disposal, those whobelong within it lose more than those rele-

gated outside. Defence of one’s own ‘wayof life’ does not know the boundaries of theword ‘enough’. For this rationale, defenceis the way to make sense of the world. It isnot to say that somehow this siege mental-ity marks out Russia as a special case, butcertainly, in the “Mother-land” it took onmonstrous forms.

Anyone who lives in Moscow or comes intoMoscow for more than three days knowsthis word: (прописка) propiska or(регистрация) registrastiya. To be aMuscovite (temporary or permanently) is tohave propiska – best translated as inscrip-tion or ‘writing through’. This practice todayhas at least two dimensions: spatial andlegal. The former is characterised by beingallocated to a particular space, by beinglocalised in a particular home, being fixedinto a space and also being granted aspace in which to place one’s body. So it isa spatio-corporeal inscription. It providescontrol over the body and its movements incity space. To be a Muscovite in this senseis written through one’s body; it is to havea Muscovite body.

It is well known that Russians – to sustaintheir identity as spatially and ethnically sta-ble and homogenous – have historicallyemployed movings, re-movings, deporta-tions and re-placements of peoples. In theearly period, the main target of this activitywas an ‘exchange’ of the wealthiest nativepeople with Russian merchants and thedeportation of conquered citizens to theinterior of Moscow principality. For exam-ple, in 1486 merchants from Moscow‘replaced’ a few thousand people fromLivonia. In 1656 ‘pro-Swedish’ subjectsfrom Ingria, Finland and Karelia (about8,000 families from the latter two coun-tries) were driven out of their homelands.Peter the Great continued to use this poli-cy in 1708 when, following his invasion of

[23]

Dorpat in the Baltic region, its German cit-izens were forcibly relocated in long cara-vans to Vologda (their descendants aretoday known as “поволжские немцы,Volgian Germans”). Russian national iden-tity, based on the principle of homogeneityto be defended by fortification, found itsearliest instantiation in the (such) strate-gies of exile and deportation. Propiska isone of more modern means to keepнежелательные элементы (undesirableelements) from places of strategic impor-tance, specifically Moscow.

Thus, those without propiska are to beconstantly removed from Moscow,checked on, shifted around, deported,imprisoned, tracked, categorised andmarked out in ethnic, racial, sexual andclass terms: mainly prostitutes, non-whites(what in official Russian is defined as “per-sons with non-Slavic appearance”),vagrants, migrants and refugees. Thistopographic inscription has an embodiedpower only if it exists as a stamp in a valididentity document – for Russian citizens,this means their passport. This stamp in itsown turn is supported/backed by papers inlocal registration offices. Identity papers,inscriptions, pictures and stamps withinthem discursively mark out the ‘sexualised’and ‘ethnicised’ bodies of non-Muscovites,and the exclusive bodies of Muscovites. Itis also important to note that from the timeof the break-up of the Soviet Union and theintroduction of the new Constitution of theRussian Federation, the practice ofpropiska has become unconstitutional. Itremains in force only in Moscow, and istoday defined as “registration” instead of“inscription”, most probably with intent toneutralise the terminology. The Moscowmunicipal government continues with it,despite constitutional and court orders.Moscow protects its own privileged statusof exclusivity and desirability, making sure

that the rest of Russia remains THE REST.

Let’s imagine that this bureaucratic bastionof Moscow, propiska, soon falls. Will itchange things? Only to a certain extent:Muscovites (therefore, Russians) havelearned that the only way to keep fortressidentity alive and impregnable is to keep itexpanding, innovative, to generate new“others”, “them” as opposed to “us”.Historically it was the West or Asia; today itis “Islamic terrorism”, “blacks from theCaucasus”, and even uncompromisingsociological facts such as declines in thebirthrates of ethnic Russians. Muscovitesare “всегда готовы (always prepared)”,like students-scouts in Soviet schools, todefend our Mother-land and Fatherland, todefend our women and children, to defendourselves. Fortress Kremlin-Moscow-Russia still guards its limits.

I dream: Moscow will lose its identity, itwill fail holy Russia, it will fail to sur-prise, to protect, to attract, and deliver“them”.

/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\

I am home. I am fortress.

That’s all I am. Da?

An earlier version of this text was originally publishedin German as “Festung Moskau”, in Traumstadtbuch:New York, Berlin, Moskau, ed. R. Bont, et al, RowohltVerlag: Literaturmagazin 2001:46, P. 114-124.

[24] [25]

doar ca s\ te înv\] s\ faci primul pas, s\mergi, [tiu c\ te las suspendat întrena[tere [i moarte. Te ajut pîn\ [i cînd teînv\] cum s\ înlocuie[ti cuvîntul „na[tere”cu cuvîntul „via]\”, astfel c\ r\mîi între„via]\” [i „moarte” [i crezi c\ ambele î]iapar]in. Eu te-am f\cut s\ gînde[ti a[a.

Întotdeauna la locul potrivit? În corpulmeu. Acum... PLEAC|. Du-te. Descurc\-te acolo, afar\. {i, apropo, nu m\ numi „ata” sau „locul na[terii mele”. O face]i preamul]i. Eu con]in armata. Eu con]inna]iunea. Eu con]in to]i eroii trecu]i [i vii-tori, oamenii, materia, aerul pe care îl res-piri. Dac\ vrei s\ fii special, diferit, altfel –[i asta e ceea ce ai cerut dintotdeauna –,dac\ vrei s\ fii alesul, atunci a[a trebuies\ ]e[i cuvintele lumii noi. „Lumea nou\”:exist\ ceva mai banal pentru urecheamoscovit\? Crede-m\: am închipuitlumea asta pentru tine [i în fiecare zi tucontinui s\ m\ redenume[ti – pe mine [ipe tine însu]i, iar [i iar, obsedat de trecut.

Nu m\ numi „Mama” ta. Nu m\ numi„Mama Rusia”. Nu m\ numi „p\mîntnatal”. Nu m\ numi „P\mîntul-Mam\”. S\te dezve]i de cuvintele astea pîn\ ce revii– la normal. E ultima lec]ie pe care ]i-odau ca mam\. Eu sînt cuvîntul t\u cel din-tîi [i cel de pe urm\. Nu conteaz\ ce escris în textele sacre. Lini[te[te-te.Dormi. M\nînc\, dragule, m\nînc\.Somnul î]i face bine, mîncarea î]i facebine. Eu î]i fac bine.

****

În Rusia toat\ lumea vrea s\ apar]in\de Moscova. To]i vor s\ poat\ afirma: „Eutr\iesc la Moscova”. Asta chiar dac\ dup\astfel de afirma]ii unii sînt gata s\ selepede de utilitatea ei, de importan]a ei, [iîncearc\ s\ se „purifice” de ceea ce eunumesc “ Москвоцентризм (mosco-cen-

trism)”. De cîte ori ai citit: în „Moscova,Rusia”? S-o recunoa[tem: Moscova #Rusia. Prin defini]ie, cînd scrii despreMoscova, scrii despre Rusia. Mul]i ru[inemoscovi]i ur\sc Moscova [i pe mos-covi]i. Pîn\ ajung ei în[i[i moscovi]i.Oricum, aici na[terea este iar\[i semnifi-cativ diferit\ de via]\. E adev\rat c\ aceiacare locuiesc în Moscova emit deja pre-ten]ii s\ scrie despre ora[. Dar ei sînt încontinuare doar par]ial moscovi]i. ÎnMoscova astfel de lucruri înseamn\ mult:dac\ te-ai n\scut moscovit sau doar aidevenit moscovit. Adic\ a cîta genera]iede imigran]i e[ti?

Probabil c\ te întrebi deja: dar autoa-rea? Are ea dreptul s\ scrie despreMoscova fiindc\ numele ei sun\ ruse[te?Pentru c\ e rusoaic\? D\-mi voie s\ teasigur c\ am toate drepturile s\ scriu des-pre Moscova. M-AM N|SCUT ÎN MOS-COVA. M-AM N|SCUT ÎN RUSIA. M-AMN|SCUT ÎN U.R.S.S.

Moscova e a mea cu tot ce are ea.Punct. Cei care nu s-au n\scut aici vor fiîntotdeauna bîntui]i de dorin]a de a oposeda într-un fel sau altul. Ceva dat(cum este un drept din na[tere) e perce-put altfel decît ceva cucerit. Astaînseamn\ c\ p\rin]ii lor nu trebuie „s\-[icroiasc\ drum” spre Moscova. C\ odra-slele auMoscova. Au atitudinea moscovi-tului. Nu trebuie s-o înve]e, s-o imite, s-oetaleze. Comportamentul le e natural,d\ruit [i asimilat odat\ cu laptele mamei.Moscovi]ii se pot identifica unii pe al]iidup\ miros, dup\ privire, dup\ faptul c\sînt creatorii acestui centru al universuluinumit „Imperiul Rusesc”. Moscovi]ii aufaimosul accent moscovit care m\ d\ degol oriunde a[ merge. De fapt e ceva carem\ avantajeaz\, m\ eviden]iaz\ ca fiindspecial\, cumva „aleas\”, norocoas\. Nupo]i cump\ra un accent; po]i doar s\-]i

Eu s`nt locul na[terii tale al na[teriiLumii Noi – a unicei lumi.

Scrisul este auto-bio-grafie, auto-mat,material. Un ora[ are [i el o astfel deautobiografie? Scrie [i el? Las\ [i elsemne? Locul na[terii î]i las\ semne petrup? Te înseamn\ cumva? Te înseamn\din\untru?

E oare mama ta un loc...?Dorin]\ din dorin]\, uitare [i rememo-

rare, joaca de-a fort/da... [tii c\ nu maipo]i înainta nici un pas din clipa în care ]i-ai dat seama c\ e[ti ACOLO pentru tot-deauna. Fie acolo SUS, fie acolo JOS,cum se spune. Nu po]i decît s-o confirmi.{i o faci. Rememoreaz\-]i totu[i visele.

{tiu c\ nu te pot ajuta s\ te deplasezi,fiindc\ o fac în fiecare zi [i în fiecarenoapte. Cînd citesc c\ nu e[ti „în stare s\te întorci” din Moscova, Berlin, New York,de ACAS| de la locul na[terii/ de la limbamatern\, c\ zbori, fugi, c\l\tore[ti, scrii,colec]ionez – lup]i –, îmi spun: da, tot maie[ti AL MEU, al meu pentru vecie. Pot s\hot\r\sc dac\ s\ te p\strez sau s\ te eli-berez. Da... da, pot.

Te mai vreau? Vrei s\ vii în\untrulmeu? {tii, problema e cu mine. Dac\ te lasdoar pu]in timp, doar ca s\-]i dau na[tere,

Moscova: Orasul fortăreată

de Irina AristarkhovaТише, тише, тише, век мой громкий!За меня потоки – и потомки.– Марина Цветаева, 1931

Lini[te[te-te, lini[te[te-te, vîrst\ g\l\gioas\!Trece]i peste mine, potopuri – [i genera]iiviitoare!- Marina }vetaeva, 1931

’ ’

[26]

petreci ani sau ore în [ir trudindu-te s\pronun]i (cu) ceea ce ru[ii numesc „f\r\accent”, adic\ folosind accentul moscovit– lucru pe care trebuie s\-l fac\ neap\ratmul]i actori [i multe actri]e ca s\ poat\veni s\ lucreze în Moscova. Ca s\ poat\numi Moscova „a lor”. În fine, a mea este.Prin dreptul meu din na[tere. Î]imul]umesc, mam\. Moscova e pentrumine Mama-P\mînt. E limba meamatern\. E locul unde m-am n\scut, loculunde tr\iesc. Locul pe care îl iubesc.

****

Nu m\ lua în serios. Nu m\ a[tept s-ofaci. {tii c\ atunci cînd o femeie scrie, eascrie din adîncul inimii, c\ prin ea vorbescemo]iile pure. Dac\ e rusoaic\, femeia î[idubleaz\ lipsa. Lipsa de sens. Lipsa dera]iune. Iar dac\ vrei ca eu/ea s\ r\mîn/\„femeia rusoaic\” – a[a cum o [tii – d\-mivoie s\ te omor, d\-mi voie s\ m\ sacrificsau d\-mi voie s\ suf\r. Aminte[te-]inumai: Русские не здаются (Ru[ii nu sepredau). A[a c\ va trebui s\-mi dai voies\ r\mîn sigur\, s\ r\mîn ferm\ însfin]enia mea. Altfel mi-a[ pierde identita-tea [i, în consecin]\, [i tu ]i-ai pierde-o pea ta. Vrei a[a ceva? Gînde[te-te bine cîtesperan]e [i pl\ceri se vor pierde. Nu-mida mie întreb\rile tale. Bucur\-te cu mine,tr\ie[te cu mine. Atît. Nu î]i vorbesc limba[i nici tu n-o vorbe[t]i pe a mea, chiardac\ amîndoi p\rem s\ vorbim aceea[ilimb\. Traducerile sînt afrodisiace puter-nice. Dezl\n]uie[te-te [i nu te sim]i vino-vat: eu î]i acord permisiunea.

Vino la mine, la Moscova, la Rusia...Scuz\-m\ – am uitat de o alt\ parte

important\ a existen]ei mele moscovite,una care o s\ devin\ fundamental\ înnoul mileniu. D\-mi voie s\ m\ prezintcum se cuvine, pentru a u[ura comunica-

rea noastr\. Eu sînt rusoaic\. Nu sîntdoar cet\]ean al Rusiei, nu sînt doarmos-covit\. Sînt CU ADEV|RAT rusoaic\.Sut\ la sut\. Cu toate c\ unii dintre prie-tenii mei moscovi]i sus]in c\ ochii mei paru[or mongoloizi – dar, bineîn]eles, multmai pu]in decît cei ai lui El]în sau Lenin.Iar al]ii au b\nuieli legate de nasul meu:s-au auzit ni[te zvonuri cum c\ nasul meuar fi un pic evreiesc.

Dup\ ultimele r\zboaie cecene pro-blema asta a c\p\tat o semnifica]ie maiacut\ [i sînt mîndr\ c\ pot s\ te asigur c\nu sînt rusoaic\ numai din punct de vede-re etnic (sper c\ deja m\ crezi). Sînt...BLOND|. Sînt blond\ natural\, aproapeorbitor de blond\. Crede-m\ – asta eculoarea mea natural\ (am fost întrebat\de nenum\rate ori). Sînt într-adev\r alb\,de[i nu folosesc nici un fel de lo]iuni dedecolorare. Pielea mea e de un alb deli-cat, adecvat. E piele alb\ natural\. Ca s\te ajut s\ în]elegi, d\-mi voie s\ subliniezc\ pielea mea nu suport\ razele soarelui.Ca s\ verifici, urm\re[te-te pe tine. Dac\pielea ta suport\ soarele, nu e[ti completalb dup\ standardele moscovite. În ga[camea de prieteni de la [coal\ cei care nuaveau pielea absolut alb\ erau numi]i„]ig\no[i”. Ochii mei sînt de culoare gri-verzuie. În func]ie de culoarea hainelor [ia rimelului, pot deveni fie mai gri, fie maiverzui. Dar, desigur, ce vreau s\ spundespre ochii mei e c\ nu sînt de culoareînchis\. Nu sînt c\prui. Sînt de culoaredeschis\.

Cînd eram tîn\r\ [i zvelt\, sem\namuneori cu Venus a lui Botticelli.

Dar tu?...Se spune adesea c\ „logos-ul” [i

ra]ionalitatea nu func]ioneaz\ înMoscova, în Rusia [i în special în epocanoastr\ „ira]ional\” postsovietic\. Sîntem„lipsi]i de logic\”, ne piere orice logic\!

[27]

Exist\ unii care sus]in c\ ne lipse[tetradi]ia metafizicii [i a fenomenologiei„propriu-zise”. Noi sîntem „naturali”, nura]ionali. Nu avem prea mult\ ra]iune [i ]i-o pot dovedi oricînd vrei. Prin urmare, tre-buie s\ ne rezolv\m rapid problema cura]iunea, altfel o s\ fim mistui]i complet depasiunea noastr\ „fundamental\” pentru„mîna de fier”, de dragostea noastr\ pen-tru teroare, sînge [i putere. De aceea noinu avem nimic de deconstruit. Nu, nu! Nesperie pîn\ [i gîndul c\ am putea face a[aceva... Nu se vede? V\ vorbim limba [i nespunem singuri „Marele Cel\lalt” (oodrasl\ a „Marelui Frate”). Noi v\ putemdeconstrui pe voi – dar lua]i mîinile de penoi! N-ave]i cum s\ pricepe]i ce înseamn\s\ tr\ie[ti aici, s\ sim]i [i s\ posezi un„suflet rusesc”. E ira]ional, e matern, eve[nic feminin. Azi, mai mult ca niciodat\,îi trebuie „grani]e”, „ra]iune”, îi trebuie uncadru solid de metafizic\ [i ra]ionalitate.La sfîr[itul zilei vedem c\ perioada sovie-tic\ a fost ceva str\in de Rusia cea mare,de Rusia cea sfînt\. Ceea ce au comiscomuni[tii \ia se cheam\ „p\cat”. Cine nepoate mîntui acum? Dumnezeu / BisericaOrtodox\ Rus\ [i gîndirea solid\ [i ferm\.Gîndirea care trebuie s\ supravie]uiasc\peste secole.

Numai c\ stilul de gîndire ferm\ arenevoie de „un b\rbat”, de un erou, de ungînditor [i un protector al culturii ruse.Toate aspira]iile culturale de azi seîndreapt\ exact în direc]ia aceea: unb\rbat m\re], un nou erou rus. A[teapt\numai, a[teapt\ [i-ai s\ vezi. O s\ fieputernic, o s\ fie genial, o s\ fie blond, os\ fie rus [i... bineîn]eles, o s\ tr\iasc\ laMoscova (poate c\, dac\ n-a[ fi EA, a[putea fi EL?).

Înainte s\ ne apuc\m s\ medit\m laeterogenitate [i diversitate, înainte s\ neapuc\m s\ medit\m împreun\ cu

Cecenia, împreun\ cu Tatarstan,împreun\ cu Kolîma, împreun\ cu tine,AVEM NEVOIE DE UN NOU EROURUS.

Gînde[te-te [i tu: au fost necesare optsecole pîn\ ca lumea s\ dea na[tereUniunii Republicilor Socialiste Sovietice.O s\ vad\ ei cu to]ii, o s\ le ar\t eu lor lace pot eu s\ dau na[tere. {i pîn\ la urm\au v\zut cu to]ii. Moscova nu s-a sim]itniciodat\ mai fertil\ [i mai puternic\ decîtacum. Vrea mai mult. Vrea s\ înghit\lumea întreag\. A fost mama tuturorcopiilor s\raci [i p\r\si]i. Ce vine dup\asta? Ast\zi noi, moscovi]ii, nu trebuie s\încerc\m s\-i ap\r\m pe to]i, nu trebuies\ pretindem c\ îi iubim pe to]i cei care neaprob\. În noul mileniu eu vreau s\-miap\r propriii mei copii. Ei sînt în pericol.Noi sîntem în pericol. Pericolul nepînde[te din pragul u[ii. Ea/moartea arepielea întunecat\. Ea e prolific\. Neamulnostru ar putea disp\rea. Trebuie s\ nascmai mul]i copii care s\ aib\ sîngele meu,culoarea pielii mele, culoarea ochilor mei.Trebuie s\ m\ dovedesc un cet\]ean res-ponsabil. Înc\ o dat\, fiii mei, copiii mei:în spatele vostru e Moscova, în spatelevostru e Rusia. Cînd lupta]i, v\ ap\ra]ipropria mam\, ap\ra]i genera]iile viitoare,ap\ra]i viitorul vostru luminos.

Ai putea s\ vii vreodat\ înapoi / deacas\, înapoi la / de la Mama(-P\mînt),înapoi în / din U.R.S.S., înapoi în / dinRusia – de la MINE?

/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@

Ora[ul-fort\rea]\

…în multe locuri Moscova pare a fiferecat\ la fel de solid ca o fort\rea]\...

(Walter Benjamin, 1927)

[28]

Kremlinul nu e un palat obi[nuit, ci eun ora[ în sine, un ora[ ce constituietemelia Moscovei [i o fort\rea]\ ce

separ\ dou\ lumi...(marchizul de Custine, 1839)

Moscova s-a manifestat pe mareascen\ a secolului 20, locul unde a începuttotul. Un pîntece sau un loc de na[tere pecare cet\]enii planetei nu vor reu[i s\-lperceap\ f\r\ s\ simt\ o reac]ie oarecareîn stomac. Ca mam\ abject\ a „monstru-lui sovietic”, întrupare a spectrului comu-nismului, totalitarismului, terorii etc.,Moscova [i-a dus la îndeplinire visulz\mislirii neprih\nite: de a da na[terecelei de-a treia Rome, Ora[ului Sfînt,Lumii Noi.

Din primii ani de existen]\ aiMoscovei [i ai fort\re]ei sale, Kremlinul,genera]ii succesive au tr\it f\r\ con[tiin]afort\re]ei. Kremlinul s-a multiplicat obse-siv, extinzîndu-se [i închizîndu-se în spa-tele unor cercuri concentrice succesive,ca o матрешка (matrio[ka) în regiuniledin jur. Fiecare ora[ rusesc important sestr\duia s\ aib\ un Kremlin sau cevaasem\n\tor. Ridicarea fortifica]iilor adevenit [i ea o activitate esen]ial\ pentruîmblînzirea teritoriilor cucerite. De exem-plu, luarea în posesie de c\tre Rusia a„cet\]enilor” siberieni a început în 1751,odat\ cu sistemul de fortifica]ii construitde Ivan cel Groaznic. Acesta era formatdintr-o serie de остроги (forturi) plasate însud, pentru a ap\ra ]ara de atacurilet\tarilor, în spatele c\rora Ivan celGroaznic a împ\mîntenit слободы a[ez\ride ]\rani liberi). Fortifica]iile aveau cascop delimitarea grani]elor a ceea ce seconsidera a fi Rusia [i ru[ii. Ulterior, pelîng\ faptul c\ au servit ca locuri în careerau expedia]i „deporta]ii” din Rusia,ora[ele [i satele fortificate de aici au aju-

tat – la nivel geografic [i politic – la defi-nirea mai clar\ a Rusiei.

Politica de rusificare dus\ deEcaterina cea Mare a utilizat logicafort\re]ei pentru a cl\di frontiere identifi-cabile ale identit\]ii na]ionale ruse[ti cuajutorul limbajului iluminismului francez.Merit\ remarcat faptul c\ în primul ei указ(edict) din 1764 politica respectiv\ eraelaborat\ ca o form\ de asimilare a caza-cilor în cadrul popula]iei ruse[ti [i de adu-cere a acestora la ni[te „standarde cultu-rale acceptabile”, deoarece „le lipsea dis-ciplina social\ [i rafinamentul intelectual”.Concomitent, aceast\ tactic\ urm\rea s\rezolve [i problema protej\rii [i ap\r\riiru[ilor din interiorul teritoriului tot maimare al Rusiei. S-a estimat c\ statul rus„original” se întindea în 1462 pe o supra-

fa]\ de aproximativ 39.000 km2, dar ulte-rior s-a extins cu un ritm de vreo 130 dekilometri p\tra]i pe zi vreme de patru sutede ani, ajungînd ca în 1914 s\ constituieun imperiu imens, de aproximativ2.243.000 de kilometri p\tra]i (ceea ceînseamn\ a [aptea parte din întreagasuprafa]\ solid\ a planetei). Marcareagrani]elor „stilului rusesc” sau ale „sufle-tului rusesc” însemna c\ to]i cei care nuerau compatibili cu ele aveau s\ fieexpulza]i din fort\rea]a Rusia.

R\d\cinile Gulagului aici sînt de g\sit– în Kremlin. A sus]ine c\ Gulagul e unprodus al bol[evismului sau al comunis-mului – a[a cum sus]ine, printre al]ii, [iSoljeni]în – înseamn\ s\ nu pricepi o iot\din istoria Rusiei [i în special din felul încare a fost implicat\ în proces identitateana]ional\ ruseasc\. Expresia “сотыйкилометр”(“kilometrul 100”) este bine-cunoscut\ [i azi moscovi]ilor. Ea se refer\la distan]a de o sut\ de kilometri de lagrani]ele oficiale ale Moscovei. Un cercde o asemenea dimensiune, cu Moscova

[29]

în centrul lui, este o zon\ în care nuaveau voie s\ intre nici fo[tii de]inu]i [inici al]i cet\]eni cu antecedente penale.Identitatea ruseasc\, cu Moscova în cen-trul ei, s-a fortificat în nenum\rate [i felu-rite moduri [i se pare c\ multe din practi-cile [i discursurile respective au fost utili-zate pentru edificarea Rusiei [i aU.R.S.S.-ului.

Logica fortifica]iei, ce define[teMoscova [i a fost esen]ial\ pentru consti-tuirea [i consolidarea teritorial\ a na]iuniiruse, are o natur\ dual\. Pe de o parteap\r\ grani]ele [i imagineaz\ prezen]aunei amenin]\ri permanente, men]inîndmereu vigilen]a fa]\ de orice fel de str\ini.Pe de alt\ parte Moscova se împingeînspre exterior [i se hr\ne[te din propriaei turbulen]\ intern\ (la urma urmei, eti-mologic numele de Moscova vine de la„turbulent”, mosk). Acest gen de mi[carese manifest\ în expansiunea centripet\ aRusiei. Zidurile Kremlinului au asimilaturbanizarea în 1147 [i de atunci situa]ia ar\mas neschimbat\. Restul Moscovei,dup\ cum au subliniat mul]i comentatori,este un „sat imens”. Indiferent cîte cl\diristaliniste din piatr\ au fost ridicat [i cît deconving\tor î[i etaleaz\ proiectele arhi-tecturale aflate în lucru, în cele din urm\Moscova nu reu[e[te s\ fie pur [i simpluun ora[, una dintre capitalele lumii. Eaeste ora[ul. Restul Rusiei este menit s\fie un mijloc prin care s\ ne asigur\m c\numai Kremlinul întruchipeaz\ cuadev\rat Rusia. Restul Rusiei, luat\ caîntreg, este un reziduu, un surplus, opovar\ – este „restul”. Azi mai mult caniciodat\. Probabil c\ oricine valorizeaz\surplusul [i marginile se simte sufocat peteritoriul rusesc: tot spa]iul din exteriorulKremlinului este negativ. Este o umbr\.Atît de multe teritorii, atît de multe culturi[i civiliza]ii au fost înghi]ite sistematic de

cea de aici numai pentru a sus]ine ideeaunui destin special, pentru a îi sus]inepuritatea ro[ie, pentru a „[oca lumea”.

Pentru imaginarul rusesc a renun]a laA{A CEVA, a ne trezi din visul plenitudi-nii [i al sfin]eniei, care dureaz\ de o miede ani, este ceva apropiat de tr\dare.Visul elimin\ orice form\ de responsabili-tate.

Intr\rile în fort\re]e sînt întotdeaunaambivalente, ca orice fel de вход вукрытие (intrare într-un ad\post). Ceeace face ca o fort\rea]\ s\ fie fort\rea]\este admira]ia [i frustrarea stîrnite simul-tan de dorin]a celor din exteriorul ei. ÎnRusia „fort\rea]a” a fost transpus\ înmitologie, în drept, în limb\ [i cultur\, înidentitatea na]ional\, iar exemplul cel maievident îl ofer\ ora[ul-fort\rea]\,„Kremlin”. Ru[ii se simt obliga]i s\ seapere constant [i sînt într-o permanent\stare de team\, ce îmbrac\ toate formele[i toate felurile posibile. De altfel, cel maiteribil co[mar al Kremlinului este acela dea nu mai fi dorit. Dac\ fort\rea]a nu-[ipoate men]ine atractivitatea prin toatemijloacele pe care le are la dispozi]ie,atunci cei din interiorul ei pierd mult maimult decît cei exila]i în exterior. Ap\rareapropriului „mod de via]\” nu cunoa[tegrani]ele cuvîntului „destul”. În aceea[ilogic\ argumentativ\, ap\rarea estemodul în care lumea cap\t\ sens. Nuvreau s\ spun c\, într-un fel sau altul,mentalitatea de asediat face din Rusia uncaz special, dar e evident c\ pe „p\mîntulnatal” ea îmbrac\ forme monstruoase.

Oricine locuie[te în Moscova sauajunge s\ stea în Moscova mai mult detrei zile [tie cuvîntul propiska (прописка)sau cuvîntul reghistra]ia (регистрация). Afi moscovit (temporar sau permanent)înseamn\ a avea propiska – cuvînt cares-ar putea traduce prin înscris. Practica

[31]

lucrurile? Numai într-o oarecare m\sur\.Moscovi]ii ([i, în consecin]\, ru[ii) au des-coperit c\ singura cale de a men]ine vie [iimpenetrabil\ identitatea fort\re]ei estede a o extinde [i înnoi, de a generamereu noi „al]ii”, noi „ei” – opu[i „nou\”. Încursul istoriei ace[tia au fost reprezena]ide Occident sau de Asia. Azi vorbim de„terorismul islamic”, de „întuneca]ii dinCaucaz” [i chiar de realit\]i sociologiceferme, cum e sc\derea ratei na[terilor înrîndul etnicilor ru[i. Moscovi]ii, asemenipionierilor din [colile sovietice, sînt„всегда готовы”(„întotdeauna gata”) s\apere p\mîntul natal, solul matern [ipatern, s\ ne apere femeile [i copiii, s\ neapere pe noi în[ine. Fort\rea]a Kremlin-Moscova-Rusia î[i ap\r\ în continuarefrontierele.

Visul meu: Moscova î[i va pierdeidentitatea, nu va reu[i s\ apere sfîntaRusie, nu va reu[i s\ surprind\, s\apere, s\ atrag\ [i s\ ne salveze de„ei”.

/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@/@

Eu sînt casa. Eu sînt fort\rea]a.

Asta sînt eu. Da?

O versiune anterioar\ a textului de fa]\ afost publicat\ ini]ial în Germania cu titlul„Festung Moskau” în Traumstadtbuch: NewYork Berlin Moskau coord. R. Bont et. al.Rowohlt Verlag: Literaturmagazin nr. 462001 pp. 114-124.

[30]

amintit\ are cel pu]in dou\ dimensiuni:una spa]ial\ [i cealalt\ juridic\. Cea dintîieste caracterizat\ de amplasarea într-unanumit spa]iu, a[ezarea într-o cas\anume, fixarea într-un spa]iu [i, concomi-tent, acordarea unui spa]iu în care s\-]iamplasezi trupul. A[adar, e vorba de unînscris spa]io-corporal. Te doteaz\ cuputerea de control asupra trupului [i asu-pra mi[c\rilor lui în spa]iu. A fi moscovit înacest sens al cuvîntului înseamn\ s\ aitrupul înscris, s\ ai un trup moscovit.

E bine-cunoscut faptul c\, pentru a-[imen]ine identitatea stabil\ [i omogen\atît din punct de vedere spa]ial, cît [ietnic, de-a lungul istoriei ru[ii audeclan[at deplas\ri, înlocuiri, deport\ri [ireloc\ri de popula]ii. În perioada de înce-put principalul scop al unei astfel de acti-vit\]i îl reprezenta „schimbarea” celor maiboga]i cet\]eni originari dintr-un locanume cu negustori ru[i [i deportareacet\]enilor cuceri]i spre interiorul princi-patului Moscovei. De exemplu, în 1486negustorii din Moscova au „înlocuit” cîte-va mii de oameni din Livonia. În 1656supu[ii „pro-suedezi” din Ingria, Finlanda[i Karelia (aproximativ 8.000 de familiinumai din ultimele dou\ ]\ri) au fostexpulza]i din ]\rile lor de ba[tin\. Petrucel Mare a utilizat aceea[i tactic\ în 1708,cînd, ca urmare a invad\rii de c\tre arma-ta sa a Dorpatului (azi Tartu – n.tr.), înregiunea baltic\, cet\]enii germani deacolo au fost expedia]i cu for]a, în cara-vane lungi, [i reloca]i în Vologda (iarurma[ii lor sînt cunoscu]i ast\zi subnumele de „поволжские немцы” („nem]ide pe Volga”). Identitatea na]ional\ruseasc\, ce se bazeaz\ pe ap\rareaprincipiului omogenit\]ii prin intermediulfortifica]iei, [i-a g\sit înc\ de la începuturiconcretizarea în strategia exil\rii [i cea adeport\rii. Propiska reprezint\ unul din

mijloacele moderne prin care“нежелательные элементы” (elementeleindezirabile) î[i v\d blocat\ intrarea înlocuri de importan]\ strategic\ [i mai alesîn Moscova.

Astfel, cei care nu au propiska trebu-ie sco[i în mod constant din Moscova,apoi verifica]i, brusca]i, deporta]i, închi[i,urm\ri]i, eticheta]i [i însemna]i în termenietnici, rasiali, sexuali [i de clas\: în prin-cipal prostituate, ne-albi (ceea ce în lim-bajul oficial din Rusia înseamn\ „persoa-ne ce nu au aspect slav”), vagabonzi,imigran]i [i refugia]i. O astfel de inscrip]ietopografic\ e înzestrat\ cu putere demanifestare doar dac\ exist\ sub form\de [tampil\ într-un act de identitate vala-bil – adic\, pentru cet\]enii ru[i, înpa[aport. {tampila, la rîndul ei, estesus]inut\/autentificat\ de documenteleexistente în birourile de eviden]a popu-la]iei. Actele de identitate, înscrisurile,fotografiile [i [tampilele de pe ele evi-den]iaz\ corpurile „sexualizate” [i „etnici-zate” ale ne-moscovi]ilor, precum [i cor-purile selecte ale moscovi]ilor. E impor-tant s\ remarc\m [i faptul c\ din momen-tul destr\m\rii Uniunii Sovietice [i aintr\rii în vigoare a unei noi Constitu]ii aFedera]iei Ruse, propiska a devenit unact neconstitu]ional. Ea î[i men]ine legali-tatea numai în Moscova [i este definit\azi ca „înregistrare” în loc de „înscriere”,cel mai probabil pentru a-i da termenuluiun caracter mai neutru. Guvernul munici-pal al Moscovei continu\ practica, înciuda deciziilor constitu]ionale [i a celorjudec\tore[ti. Moscova î[i protejeaz\ pro-priul s\u statut privilegiat, de loc exclusi-vist [i rîvnit, asigurîndu-se c\ restulRusiei r\mîne tot RESTUL.

S\ ne imagin\m acum c\ propiska,acest bastion birocratic al Moscovei, o s\dispar\ în curînd. Se vor schimba astfel

[32] [33]

Bucharest as balkan bazaar. Behind the building on the left is the studio of Lia and Dan Perjovschi. /Bucureștiul ca balkan bazaar. În spatele clădirii din stînga se află studioul lui Lia și Dan Perjovschi.

[35]

Ethology is a soft science in the way ecolo-gy is a soft science, so it has always been alittle suspect as “real science.” And whenvon Frisch starts out, the mood was one ofheightened skepticism. Part of this wasbecause of Clever Hans, the German cele-brity horse who was a bit of a math whiz. Hewould tap his foot to indicate the answers toproblem sets. All sorts of celebrities andscientists came to witness this. Eventually in1907, a psychologist called Oskar Pfungstrecognized that Hans’s talent lay not in mat-hematics but in his uncanny sensitivity to thenonverbal cues of his unwitting trainer.

But even that is already pretty impressi-ve!

It was a debunking, and it discredited theentire idea of animal intelligence. But, likeyou say, you can look at this and think aboutother kinds of intelligence, and the sensitivi-ty here is something we can only aspire to.Though that wasn’t how it was read then. Sowhen von Frisch gets going, it’s in an atmos-phere in which the idea of animals havingreasoning abilities has been seriously calledinto question.To make it worse, the great figure in animalbehavior studies before von Frisch wasJean-Henri Fabre, the popularizing Frenchnaturalist. Fabre, who died in 1915, becamea celebrity at the end of his life, but he wasa literary celebrity, not a scientific one. Hewas an advocate of what we’d now callIntelligent Design and militantly hostile toDarwinism. Most scientists refused to takehim seriously and—apart from in Japan—hefell into obscurity after his death. That said,he pioneered life-studies of animal behavior.He’d done outdoor experiments and obser-vations since the 1850s, and was very goodat developing field methods to study beha-vior. But again, it was a very compromisedintervention. When von Frisch and otherscome along, they try to establish ethology ona strongly objectivist, scientific basis. Von

Frisch is especially interesting because hisscientific approach is undercut by the wayhe gets seduced by his bees.

I’d like to come back to the nature of thisseduction. Can you first tell us about vonFrisch’s experiments?

In 1914, von Frisch demonstrated thathoney bees—whose livelihood after alldepends on flowering plants—are able todiscriminate by color, despite being red-blind. A few years later, he worked on bees’sense of smell. His work on the “language ofbees” starts in the 1920s at the Institute forZoology at Munich University, where hebecame a professor in 1925. Although bee-keepers and naturalists had known for cen-turies that bees communicated the locationof food sources to each other, no one knewhow. Von Frisch was the first to make thedistinction between what he called the “cir-cle dance” and the “waggle dance” perfor-med by bees returning to the hive. He trac-ked the movements of their bodies and rea-lized that communication of some kind wastaking place. Initially, he thought that beesused the dances to indicate different kinds offood, but when he resumed his experimentsin 1944, he realized that both dances com-municate location. When the food was morethan 100 meters away, the bees used thewaggle dance to indicate the far more com-plex information of location. This communi-cation required a bee to register the detailsof its flight, recall its content hours after-wards, and, of course, translate and performits significant information to a comprehen-ding audience. It’s a complex and beautifulthing. The bee has to figure out how to usethe sun as her directional reference whiledancing in complete darkness inside thehive!Von Frisch’s experiments were truly ele-gant. He developed observation hives, fee-ding stations, and special food dispensers.He devised an ingenious coding scheme

[34]

The western honeybee, misnamed Apismellifera (“honey-carrier”) by Linnaeus whoerroneously thought bees simply cull honeyproduced by flowers, is probably the mostloved of all insects. And as one of the few“social insects,” it has been incorporatedinto folklore, mythology, poetry, and evenpolitical paradigms. Although the Egyptianswere already keeping bees by the third mil-lennium BCE, it was not until 1788 that thedance bees perform in the hive after findinga food source was finally observed. That thedance indicates precisely the location offood often miles away was not understooduntil the Austrian zoologist Karl von Frischdeciphered its meaning in the 1940s. In1973, von Frisch was awarded the NobelPrize for his work.Hugh Raffles, professor in the Departmentof Anthropology at the New School, is cur-rently writing The Illustrated Insectopedia(forthcoming, Pantheon), an ambitious bookin the form of an abecedarium exploring ourvariegated relationship with insects. Thechapter on “L” is dedicated to “Language,”specifically to von Frisch’s work on decodingthe dance of the bees. Sina Najafi met withRaffles to discuss his research.

What is happening in animal behaviorstudies when Karl von Frisch starts to dohis work on how bees communicate?

The Language of the Bees:An Interview with Hugh Raffles

by Sina Najafi

[37]

resting because I can imagine all the dif-ferent ways that it could run as far as theneeds of the Nazi party are concerned.Instinct could mean a machine-like, non-thinking set of responses, or it couldmean an inborn, inalienable way of res-ponding, and be used to claim that Aryaninstincts are different from others’ andcannot be learned or copied. How did thequestion of instinct play itself out?

Instinct was a key question for all thesepeople. Fabre is very important in terms ofsetting the agenda, and of course Darwin iscrucial in this because of his work on animalbehavior. We tend to think now that the criti-cal distinction is between instinct and lear-ned behavior, nature and nurture. But in themid-nineteenth century, the central debatewas whether instinct is innate or learned.For Darwin, instincts were inherited but theywere inherited learned behavior. He claimsthat the most developed instincts would befound in the most intelligent animals, mea-ning that instinct wasn’t automatic behaviorbut was the expression of intelligence, flexi-bility, and the ability to learn. You can seehow this becomes important now in relationto Intelligent Design. For instance, one ofthe great trophies for the proponents ofIntelligent Design is the mammalian eye, theclaim being that the eye couldn’t evolve instages because it would be functionally use-less unless it was perfect. This is demons-trably untrue, but the same argument isoften used (also erroneously) to claim that agiven behavior couldn’t evolve through trialand error. Fabre’s favorite example of thiswas the ability of a parasitic wasp to paraly-ze the prey it provides for its larva with justenough force to make it immobile but not somuch that it dies and becomes inedible.This is the tradition that Lorenz draws on.He experiments with birds, and, as forFabre, complex repetitive acts suggest tohim that instinct works through a sequenceof preprogrammed, inflexible, codified beha-

viors. In fact, both Lorenz and Fabre draw arigid distinction between instinct and lear-ning. This isn’t so surprising in Fabre theCreationist, but it’s more complicated inLorenz who was fully committed to naturalselection.

And does von Frisch’s work on beesshow them as having a certain kind ofadaptability? Is that part of the distinc-tion?

Yes. To me, a good reason to look closelyagain at von Frisch’s work is his emphasison the bees’ flexibility and adaptability. VonFrisch, and the many people who’ve follo-wed him down this road, are able to identifyall kinds of complex mental operations notonly in bees but in many insects. People areoften nervous about using terms like intelli-gence or rationality in relation to animals,and perhaps rightly because you can seewhere that leads—to the kinds of researchwhere people struggle for decades to provethat gray parrots can learn to spell, or thatchimps can use sign language.

What notion of language operates inthose kinds of research projects?

The question is, why would language betaken as the index of some kind of interiorlife at all? And why does that interior lifehave to be on the model of our own? If weimagine our intelligence as being language-based, why do we ask other beings todemonstrate that particular capacity as asign of intelligence? It just points to how ourdependence on language has limited ourimaginative capacity.I’m struck in all this by our constant impulseto interpret in terms that are already intelligi-ble to us. Of course, this raises the questionof what other terms are possible for us tothink in anyway. But let’s start from the posi-tion that we have certain limitations in our

[36]

that allowed him to identify hundreds of indi-vidual bees, marking them with colored lac-quer while they fed from his sugar water. Heeven put different kinds of obstacles in theirway or attached weights to them to figureout if their experience of distance was linkedto time or to actual physical distance.If you see footage of the dances, you reali-ze at once how difficult it is to see the thingsvon Frisch describes. He was patient, self-critical, and tremendously methodical aswell as creative. But most of all, he had thisnatural-historical eye for bee ecology, tem-perament, and habit, and this deep affinitywith what I’d call bee ontology. He talkedabout his bees as personal friends, but hethought of them also as profoundly myste-rious. He warmed them in his cupped handswhen the cold stiffened their wing muscles.They were his bees in the same way an ant-hropologist of the past may have fancied theremote tribe amongst which he lived to behis tribe—the same mix of science, senti-ment, and proprietorial pride. So even as hetook such care over their welfare, he had lit-tle hesitation about snipping their antennae,clipping their wings, slicing their torsos, sha-ving their eye-bristles, and painting shellacover their eyes. Whatever the experimentdemanded.

What happens to von Frisch’s work onbees after the Nazis come to power?

The bees become his refuge. He getscaught up in the Nazi remaking of the uni-versities, and the Nazis’ attempt to appro-priate the language of science and scientificideology. Under the Civil Service Laws, aca-demics had to produce documentary proofof their Aryan ancestry. One of von Frisch’sgrandparents was Jewish. At first, youcouldn’t teach in the university if you were aquarter Jewish, then it moved to one eighth.He was shielded for a while, in part becausehe was an important scholar but also becau-

se there was a lot of protection within theuniversity. In October 1941, he was finallyforced out. The campaign against him wasled by Ernst Bergdolt, a lecturer in botany atthe Institute, who wrote to the Ministry ofEducation calling for von Frisch’s dismissalon grounds of his failure to make hisresearch on bees do ideological work for theNazis.Part of this was fairly standard professionaljealousy, but part was also because vonFrisch really did refuse to extrapolate frombee society to human society. You can thinkof how hives have historically been interpre-ted in terms of order, conformity, hierarchy,leadership—all elements that could easilybe employed to provide naturalistic supportfor National Socialist ideology. Ethologistslike Konrad Lorenz, who was an activemember of the Nazi Party and a key figure inits Office for Race Policy, were making argu-ments about the relationship between raceand species that appealed to the Nazis butwhich von Frisch just ignored. Lorenz, inparticular, was arguing at the time forinstinct to be understood as the engine ofracial progress.

Going back to the Nazis’ desire to drawparallels between bees and themselves,you would have to contort things quite abit to get Nazism out of the bees. For onething, the supposed leader is female, anddecision-making is quite decentralized.How did the Nazis deal with these pro-blems?

By simply not paying attention to any ofthose aspects and by operationalizing thoseother aspects, like order, social organiza-tion, hierarchy, strict division of labor, andsacrifice on behalf of the greater good. Ithink that we could sit here and write it forthem. It’s not so different from the hive des-cribed by the sociobiologists actually.

The question of instinct in Lorenz is inte-

[39]

think these feelings are that unusual, butvon Frisch allows them to guide his work inways that others don’t. Take Thomas HuntMorgan’s work on fruit flies described byRobert Kohler. Between 1919 and 1923,Morgan’s lab “processed” between twentyand thirty million fruit flies to develop the fruitfly genome, and they developed a whole pri-vate language around these animals, refer-ring to them as “noble beasts,” etc.

Are we capable of taking animals, insectsfor example, to be absolutely Other to us,and imagine a huge chasm between usand them without wanting to fill that voidwith symbolic meaning and without con-tinuing our devastating material practi-ces toward them. Is that a viable positionfor you?

The Werner Herzog view of nature! For me,no, because I’d say that rather than makingthat kind of programmatic statement, I wouldrather think about the ways in which peoplerefuse that chasm: through the language ofscience, through our histories of approxima-tion to animals, in their treatment in literatu-re, and so on. We have various stock moda-lities of understanding difference. They areall thoroughly problematic, which is why it’suseful to make the distinction between thin-king about this epistemologically and thin-king about it ontologically.

Which shifts the question of languagecompletely.

Exactly. The question of the gap, and whatkind of gap it is and how we overcome it—that is a question that leads nowhere.Because actually that’s a question that justleads to annihilation; for one thing, it enablesus to put other people out of the category ofthe human. We have Rwanda, NaziGermany, and so on. In one of his essays onanimals written soon before he died,Jacques Derrida tries to clear the ground on

which to establish something like cross-spe-cies sympathy. And for him the question toask about animals is, Do they suffer? Whichof course is the same question that is askedby the animal rights people. It’s a hopefulquestion, but I’m not convinced it’s a helpfulone.

I know that question from Bentham, andPeter Singer also uses it as his point ofdeparture. It assumes that you’re in aposition to read that suffering and thenthat you will sympathize. After all thegenocides of the last century, you mightbe skeptical that witnessing sufferingwould prevent us from imposing our willon another living being.

How would we know they suffer? What ifthey don’t have a central nervous systemresembling ours? So, yes, I agree, it doesn’treally solve anything. For one thing, at best,it’s fundamentally paternalistic.

At one point in your book, you table aposition that you describe as a huma-nism that would be large enough to inclu-de animals in fact. Can you elaborate?

That would be, with some ambivalence, thekind of position that I would move towards ifI had to work at this level of abstraction. It’sa position that would ask for a certain equi-valence so that the kinds of analytical andaffective ways of making sense of these ani-mals would be similar to the ones we mightuse to make sense of other people. Beeshave a difference that we’ll refuse to structu-re hierarchically. Well assume its a differen-ce, an interesting difference. And we�llaccept that this difference indexes a limit toour understanding, possibly long-term.There’s a lot to be said for beginning from aposition of humility.

Published for the first time in Cabinet, issue25, Spring 2007.

[38]

capacity to understand, rather than thatthese other beings have limitations in theircapacity to become us. Then maybe we canbegin to think productively about our rela-tionships with them based around somekinds of difference which aren’t—like lan-guage, at least as we define it—distinctivelyhuman.It’s a really straightforward question, and itderives from a basic anthropological oneabout how to understand other beings. Formany people this is an epistemological que-stion about finding and accessing the truthof an object or the truth of another person.But there are other ways of approaching thisthrough thinking about what it is that thingsdo—a more ontological set of questions.Thinking of other things—it could be a tableor a cup or it could be you or me, or a bee—you can think about what it is that gets con-tained in those things at a particularmoment, not in a trans-historical, trans-geo-graphical, trans-cultural kind of way, butwhat gets contained in those things at theparticular moment that you are paying atten-tion to it. And then what happens through itand in relation to it, what it does in the world.So if you’re thinking about von Frisch andhis bees, what is contained there includesthe Nazi party at that moment in the 1940s,it includes his collaborators, and it includesthe affect that he brings to his research. Andit also includes all the things the bees aredoing to inflect all that and to create a worldaround them that brings all these people into pay attention to them in their own particu-lar ways—people like us sitting here talkingabout them!

In what sense do the bees inflect all this?

Well, it’s clear that without the bees none ofit would happen in the way that it does. Andthe bees’ capacities create the possibilitiesfor certain types of activities and analyses,and close off others. I like to think that theseother beings are able to constrain the rather

imperial power that humans like to think theyexercise over them. For instance, vonFrisch’s experiments evolved in the waythey did because of certain capacities ofbees. They were extremely sensitive, say, toindividual researchers and would form con-nections to them. They could smell themand recognize them, so that meant vonFrisch had to be very cautious about tryingto make sure they didn’t bond with himself orany of his collaborators in some way. Thebees were able to think through the experi-ment, and so von Frisch was always havingto think beyond their thinking. The bees con-strain his experiments and push him to dothem better! The bees—and this goes forany animal—are not always going to dowhat he wants them to. They might haveother ideas. We don’t really have a langua-ge for this. We can’t necessarily call it inten-tionality, even though there’s somethingparallel going on.

Would switching from epistemology andthe questions of language and con-sciousness toward ontology allow us tochange our material practices towardanimals away from what you call theimperial mode?

It is important to acknowledge the astonis-hing violence that people inflict on animals,but I don’t think we should let that fact limitour analysis. What strikes me over and overagain, even with insects, is the level of ambi-valence in our relationships to them. Part ofthe reason I chose to work on insects—apartfrom their fabulousness!—was because,with the exception of bees (and perhapsants), they’re so hard to domesticate in anintellectual sense. Von Frisch is an interes-ting person in that respect because he’sutterly torn. But he’s torn in a direction thatmost of us aren’t. He’s committed to insectsas equivalent beings, but he also lets him-self be professionally constrained not toreveal these feelings too explicitly. I don’t

[41]

logia e o [tiin]\ soft, astfel c\ a fost întotdeau-na b\nuit\ c\ nu e tocmai o „[tiin]\adev\rat\”. Iar cînd von Frisch [i-a începutmunca, atmosfera era una de scepticism pro-nun]at. Par]ial, asta se întîmpla din cauza luiHans cel De[tept, faimosul cal german cutalent la matematic\. El b\tea cu copita [id\dea rezolv\ri la problemele care i sepuneau. Au venit s\ îl vad\ tot soiul de cele-brit\]i [i de oameni de [tiin]\. În cele din urm\,în 1907, un psiholog pe nume Oskar Pfungst[i-a dat seama c\ talentul lui Hans nu ]ineade matematic\, ci de o sensibilitateneobi[nuit\ la comenzile nonverbale dateincon[tient de instructorul s\u.

Dar chiar [i a[a, tot e deja impresio-nant!

A fost un act de demitizare [i a dis-creditat cu totul ideea de inteligen]\ animal\.Dar, dup\ cum spunea]i, cînd vezi a[a ceva,te po]i gîndi la alte tipuri de inteligen]\, iarsensibilitatea respectiv\ e ceva la care noi nuputem decît s\ vis\m. Numai c\ atunci lucru-rile n-au fost interpretate astfel. A[a c\ atuncicînd von Frisch s-a apucat de treab\, a f\cut-o într-o atmosfer\ general\ în care ideea c\animalele au abilitatea de a ra]iona era pus\zdrav\n la îndoial\.

Ca [i cum lucrurile nu st\teau sufi-cient de r\u, cea mai important\ personalita-te din domeniul studiilor comportamentuluianimal de dinainte de von Frisch a fostcunoscutul naturalistul francez Jean-HenriFabre. Fabre, care a murit în 1915, a devenitfaimos c\tre sfîr[itul vie]ii, dar el a fost o per-sonalitate literar\, nu una [tiin]ific\. A fostsus]in\torul a ceea ce noi numim ast\zi „pro-iectul inteligent” (varianta modern\ a „proiec-tului divin” – n.tr.) [i s-a opus în mod activdarwinismului. Majoritatea oamenilor de[tiin]\ au refuzat s\ îl ia în serios [i – dac\l\s\m la o parte Japonia – dup\ moarte omula c\zut în uitare. Dar trebuie spus c\ el aini]iat studiile asupra comportamentului ani-mal. A f\cut experimente [i observa]ii peteren începînd cu anii 1850 [i a fost foartebun la elaborarea metodelor de teren pentrustudierea comportamentului animal. Dar a

fost iar\[i o ac]iune compromis\. Atunci cîndau ap\rut von Frisch [i al]ii asemenea lui, eiau încercat s\ fundamenteze etologia peni[te baze extrem de obiective [i cît mai[tiin]ifice. Von Frisch este interesant mai alespentru c\ abordarea sa [tiin]ific\ e subminat\de felul în care s-a l\sat fermecat de albine.

A[ vrea s\ ne întoarcem la caracterulacestei seduc]ii. Pute]i s\ ne vorbi]i mai întîidespre experimentele lui von Frisch?

În 1914 von Frisch a demonstrat c\albinele – a c\ror supravie]uire depinde, laurma urmei, de plantele cu flori – sînt capabi-le s\ disting\ culorile, de[i sînt daltoniste.Dup\ cî]iva ani a început s\ studieze sim]ulmirosului la albine. Cercetarea sa asupra„limbajului albinelor” a început în anii 1920 laInstitutul de Zoologie de la Universitatea dinMünchen, unde a devenit profesor în 1925.Cu toate c\ apicultorii [i naturali[tii [tiau desute de ani c\ albinele î[i transmit una alteiaamplasamentul surselor de hran\, nimeni nu[tia cum o fac. Von Frisch a fost cel dintîi carea f\cut distinc]ia între ceea ce el a numit„dansul în cerc” [i „dansul ondulator”, ambelepracticate de albine atunci cînd se întorc lastup. El a urm\rit mi[c\rile pe care albinele lefac cu corpul [i [i-a dat seama c\ acolo areloc un act de comunicare de un fel sau altul.Mai întîi a crezut c\ albinele danseaz\ ca s\indice diferitele tipuri de hran\, dar în 1944,cînd [i-a reluat experimentele, a în]eles c\ambele dansuri comunic\ locul unde se afl\ea. Cînd hrana e la mai mult de o sut\ demetri de stup, albinele folosesc dansul ondu-lator ca s\ transmit\ informa]ii mult mai com-plexe despre locul respectiv. Acest gen decomunicare presupune c\ o albin\ re]ineam\nuntele zborului ei, [i le reaminte[te cîte-va ore mai tîrziu [i, bineîn]eles, traduce [itransmite prin dans informa]iile semnificativeunui public ce le în]elege. E o ac]iune com-plex\ [i încînt\toare. Albina trebuie s\ [tie s\foloseasc\ soarele ca reper de orientare întimp ce danseaz\ în interiorul stupului, într-obezn\ complet\!

Experimentele lui von Frisch erau cuadev\rat elegante. El a f\cut stupi de obser-

[40]

Albina occidental\, numit\ nepotrivitApis mellifera („purt\toarea de miere”) dec\tre Linnaeus, care a crezut – în mod eronat– c\ albinele nu fac altceva decît s\ colecte-ze mierea produs\ de flori, e, probabil, ceamai iubit\ insect\. {i, fiind una dintre pu]inele„insecte sociale”, ea a fost inclus\ în folclor,mitologie, poezie [i chiar în paradigme politi-ce. De[i prin mileniul al treilea î.Hr. egipteniicre[teau deja albine, dansul albinelor la stupdup\ reperarea unei surse de hran\ a fostobservat abia în 1788. Faptul c\ dansul ar\tacu precizie amplasamentul hranei, chiar dac\era vorba de o distan]\ de cî]iva kilometri, afost în]eles abia în anii 1940, cînd zoologulaustriac Karl von Frisch i-a descifrat semnifi-ca]ia. În 1973 von Frisch a primit PremiulNobel pentru întreaga sa activitate [tiin]ific\.

Hugh Raffles, profesor în cadrulCatedrei de Antropologie de la New SchoolUniversity din New York, elaboreaz\ în pre-zent The Illustrated Insectopedia (careurmeaz\ s\ apar\ la editura Pantheon), ocarte ambi]ioas\, ale c\rei capitole sînt ordo-nate dup\ literele alfabetului [i în care e ana-lizat\ varietatea raporturilor existente întreoameni [i insecte. Capitolul de la litera „L”este dedicat „Limbajului” – mai exact, munciide cercetare desf\[urate de von Frisch pen-tru decodificarea dansului albinelor. SinaNajafi s-a întîlnit cu Raffles pentru a discutadespre studiul s\u.

Care era situa]ia studiilor comporta-mentului animal în momentul cînd Karl vonFrisch [i-a început cercetarea asupra feluluiîn care comunic\ albinele?

Etologia e o [tiin]\ soft, a[a cum eco-

LLiimmbbaajjuull aallbbiinneelloorr::uunn iinntteerrvviiuu ccuu HHuugghh RRaafffflleess

de Sina Najafi

[43]

foarte mult de stupul descris de biologiisociali.

Chestiunea instinctului la Lorenz einteresant\, fiindc\ îmi pot imagina diverselemoduri în care ar putea fi folosit\ pentru asluji nevoilor partidului nazist. Instinctul arputea fi în]eles ca un set de reac]ii mecanice,necalculate, sau un mod de reac]ie înn\scut[i imuabil [i ar putea fi folosit pentru a sus]ineideea c\ instinctele ariene sînt diferite de celeale altor oameni [i c\ nu pot fi înv\]ate sauimitate. Cum s-a desf\[urat discu]ia pe pro-blema instinctului?

Pentru to]i ace[ti oameni instinctulreprezenta o problem\ esen]ial\. Fabre efoarte important pentru stabilirea termenilorde lucru [i, desigur, Darwin joac\ [i el un rolfundamental prin cercet\rile sale asupracomportamentului animal. Azi avem tendin]as\ ne imagin\m c\ diferen]a esen]ial\ estecea dintre instinct [i comportamentul dobîn-dit, dintre natur\ [i educa]ie. Dar la mijloculsecolului al nou\sprezecelea problema cen-tral\ în discu]ie era dac\ instinctul esteînn\scut sau dobîndit. Darwin credea c\instinctele se mo[tenesc, dar c\ ele sînt uncomportament înv\]at [i apoi mo[tenit. Elsus]ine c\ cele mai dezvoltate instincte seg\sesc la cele mai inteligente animale, ceeace înseamn\ c\ instinctul nu este un compor-tament automat, ci o expresie a inteligen]ei,flexibilit\]ii [i capacit\]ii de înv\]are. Î]i daiseama ce important\ devine acum concep]iasa în ceea ce prive[te „proiectul inteligent”.De exemplu, unul dintre cele mai importantetrofee ale ap\r\torilor „proiectului inteligent”este ochiul mamiferelor, despre care sesus]ine c\ nu ar fi putut evolua în etape,deoarece ar fi fost nefunc]ional atîta timp cîtn-ar fi fost perfect. Se poate demonstra c\ nue adev\rat, dar acela[i tip de argumenta]ie efolosit adesea ([i tot în mod gre[it) pentru asus]ine c\ un comportament dat nu puteaevolua prin încerc\ri [i erori. În acest sens,exemplul preferat al lui Fabre era capacitateaunei viespi parazite de a-[i paraliza prada pecare i-o ducea larvei doar atît cît s-o imobili-zeze, dar nu pîn\ într-acolo încît s\ moar\ [i

s\ devin\ necomestibil\. Iat\ tradi]ia din care se trage Lorenz.

El face experimente pe p\s\ri [i, ca [i în cazullui Fabre, actele repetitive complexe îi suge-reaz\ c\ instinctul ac]ioneaz\ prin intermediulunui [ir de comportamente preprogramate,codificate [i inflexibile. De fapt atît Lorenz, cît[i Fabre fac o distinc]ie strict\ între instinct [iînv\]are. În cazul lui Fabre nu ne suprinde atîtde tare, dar lucrurile sînt mai complicate cuLorenz, care era partizanul necondi]ionat alselec]iei naturale.

{i cercet\rile lui von Frisch asupraalbinelor dovedesc c\ ele ar fi înzestrate cuvreun anumit gen de adaptabilitate? Face [iasta parte din distinc]ia aceea?

Da. În opinia mea, un motiv bun pen-tru a analiza înc\ o dat\ cu aten]ie opera luivon Frisch este importan]a pe care a acordat-o flexibilit\]ii [i adaptabilit\]ii albinelor. VonFrisch [i numero[i al]i oameni care l-au urmatîn aceast\ direc]ie de cercetare pot s\ identi-fice tot felul de opera]iuni mentale complexenu numai la albine, ci [i la multe alte insecte.Oamenii folosesc întotdeauna cu re]inere ter-meni precum inteligen]\ sau ra]ionalitateatunci cînd e vorba de animale [i poate c\ audreptate, fiindc\ vezi [i dumneata unde nepoate duce asta – la genul de cercet\ri încare oamenii se chinuie decenii în [ir s\demonstreze c\ papagalii cenu[ii pot înv\]as\ pronun]e cuvinte sau c\ cimpanzeii potfolosi limbajul semnelor.

Ce concep]ie asupra limbajului se uti-lizeaz\ în astfel de proiecte de cercetare?

Întrebarea e de ce trebuie s\ consi-der\m c\ limbajul ar fi dovada existen]ei uneiforme oarecare de via]\ interioar\. {i de ceacea via]\ interioar\ trebuie s\ fie una dup\modelul nostru? Dac\ ne imagin\m c\ inteli-gen]a noastr\ este una întemeiat\ pe limbaj,de ce le pretindem [i altor fiin]e s\ nedemonstreze c\ au aceast\ abilitate, care le-ar dovedi inteligen]a? Asta nu dovede[tedecît m\sura în care dependen]a noastr\ delimbaj ne-a îngr\dit puterea imaginativ\.

Ceea ce m\ uime[te foarte tare întoat\ povestea asta este impulsul nostru per-

[42]

va]ie, sta]ii de alimentare [i dispozitive dehr\nire speciale. A elaborat [i un ingeniossistem codificat, ce îi permitea s\ identificeindividual sute de albine, pe care le-a însem-nat cu lac colorat în timp ce acestea sehr\neau cu apa cu zah\r pus\ de el. A plasatchiar [i diverse tipuri de obstacole în calea lor[i le-a ata[at greut\]i pe corp, pentru a-[i daseama dac\ perceperea distan]ei de c\trealbine este legat\ de timp sau de distan]aconcret\ parcurs\.

Dac\ o s\ vede]i fragmente de peli-cul\ cu dansurile respective, o s\ v\ da]iseama imediat de lucrurile pe care le descrievon Frisch. A fost un om înzestrat cu r\bdare[i spirit autocritic, teribil de metodic [i decreativ. În primul rînd îns\ a avut acel sim]specific, de naturalist, fa]\ de ecologia, tem-peramentul [i comportamentul albinelor, pre-cum [i o afinitate profund\ cu ceea ce eu a[numi ontologia albinelor. Vorbea despre albi-ne ca despre ni[te prieteni apropia]i, dar, înacela[i timp, vedea în ele ceva extraordinarde misterios. Le înc\lzea în mîinile f\cutec\u[ atunci cînd frigul le în]epenea mu[chiiaripilor. Erau albinele lui, în acela[i fel în careun antropolog din trecut ar fi putut s\ conside-re tribul izolat în mijlocul c\ruia tr\ia drept tri-bul lui – cu acela[i amestec de [tiin]\, emo]ie[i mîndrie posesiv\. A[a se face c\ pîn\ [iatunci cînd avea atîta grij\ de bun\starea lor,nu ezita deloc s\ le smulg\ antenele, s\ lereteze aripile, s\ le sec]ioneze trupurile, s\ lerad\ peri[orii de la ochi [i s\ le acopere ochiicu [elac. F\cea tot ce trebuia pentru a-[i rea-liza experimentele.

Ce s-a întîmplat cu cercet\rile lui vonFrisch asupra albinelor dup\ ce au venitnazi[tii la putere?

Albinele au devenit refugiul s\u. S-atrezit prizonierul procesului de restructurare auniversit\]ilor, ini]iat de nazi[ti, [i al încerc\riinazi[tilor de a controla limbajul [tiin]ei [i ideo-logia [tiin]ific\. Conform legii de organizare afunc]ionarilor civili, cadrele universitare trebu-iau s\ aduc\ acte care s\ demonstreze c\sînt de origine arian\. Unul dintre bunicii luivon Frisch era evreu. La început nu mai aveai

voie s\ predai la universitate dac\ erai pe unsfert evreu, iar apoi propor]ia a sc\zut la ooptime. Von Frisch a fost l\sat în pace ovreme, în parte pentru c\ era un om de [tiin]\important, dar [i pentru c\ beneficia de mult\protec]ie în interiorul universit\]ii. În cele dinurm\, în octombrie 1941, a fost silit s\ plece.Campania împotriva lui a fost condus\ deErnst Bergdolt, un lector de botanic\ de lainstitut, care a trimis o scrisoare la MinisterulEduca]iei [i a cerut ca von Frisch s\ fie con-cediat, pe motiv c\ acesta nu reu[ise s\transforme cercet\rile sale asupra albinelorîntr-o lucrare ideologic\ în folosul nazi[tilor.

Par]ial, motivul real a fost pura [ibanala invidie profesional\, dar o alt\ partedin explica]ie o constituie faptul c\ von Frischa refuzat s\ fac\ extrapol\ri de la societateaalbinelor la societatea uman\. Gîndi]i-v\numai la felul în care a fost interpretat\ de-alungul istoriei societatea albinelor din per-spectiva ordinii, a supunerii, a respect\riiierarhiilor, a structurii conducerii – elementece puteau fi utilizate foarte u[or pentru a fur-niza un sprijin [tiin]ific pentru ideologiana]ionalist-socialist\. Etologi precum KonradLorenz, care a fost un membru activ alPartidului Nazist [i un personaj important înBiroul de Politici Rasiale al acestuia, elaborauteorii pe placul nazi[tilor despre rela]ia exis-tent\ între ras\ [i specie, teorii pe care vonFrisch pur [i simplu le-a ignorat. La aceavreme Lorenz sus]inea c\ instinctul trebuieconsiderat motorul progresului rasial.

Revenind la dorin]a nazi[tilor de aface paralele între albine [i ei în[i[i, problemae c\ ar trebui s\ deformezi destul de multlucrurile ca s\ ajungi la nazism pornind de laalbine. În primul rînd presupusul lider al albi-nelor este o femel\, iar procesul decizionaleste extrem de descentralizat. Cum au rezol-vat nazi[tii aceste probleme?

Pur [i simplu ignorînd toate aspecte-le respective [i utilizîndu-le pe celelalte, cumar fi ordinea, organizarea social\, ierarhia,diviziunea stric\ a muncii [i sacrificiul pentrubinele suprem. M\ gîndesc c\ am putea s\st\m a[a, aici, [i s\ le scriem. Nu difer\ chiar

[45]

dezv\luie foarte clar sentimentele. Nu cred c\astfel de sentimente sînt rar întîlnite, îns\ vonFrisch le-a permis s\-i direc]ioneze opera decercetare într-un mod pe care al]ii nu îl fac.S\ lu\m, de exemplu, cercet\rile lui ThomasHunt Morgan asupra musculi]ei de o]et, a[acum sînt prezentate de Robert Kohler. Întreanii 1919 [i 1923 laboratorul lui Morgan a„procesat” între dou\zeci [i treizeci de milioa-ne de mu[te pentru a stabili genomul acesteiinsecte, iar cercet\torii [i-au dezvoltat unîntreg limbaj despre creaturile respective, pecare le numeau „animale nobile” [i a[a maideparte.

Sîntem noi în stare s\ vedem anima-lele – cum ar fi,,de exemplu, insectele – ca peun Cel\lalt absolut [i s\ ne închipuim c\ nedesparte de ele un gol imens, f\r\ s\încerc\m s\ umplem acel gol cu o semnifi-ca]ie simbolic\ [i f\r\ s\ ne continu\m dis-trug\toarele practici concrete asupra lor? Vise pare o pozi]ie viabil\?

Perspectiva lui Werner Herzog asu-pra naturii! În cazul meu nu, pentru c\ a[ pre-fera s\ nu fac o astfel de declara]ie progra-matic\, ci s\ m\ gîndesc la moduri în careoamenii pot s\ resping\ existen]a acelui gol:cu ajutorul limbajului [tiin]elor, prin istoriiledespre asem\narea noastr\ cu animalele,prin felul în care sînt tratate în literatur\ etc.Noi avem diverse modalit\]i standard deîn]elegere a diferen]ei. Toate se dovedescfoarte problematice [i de aceea e nevoie s\facem diferen]a dintre o judecare epistemolo-gic\ [i una ontologic\ a problemei.

Ceea ce modific\ integral chestiunealimbajului.

Exact. Problema rupturii, a tipului deruptur\ [i a felului în care o putem dep\[i –iat\ o problem\ care nu duce nic\ieri. Fiindc\de fapt e o problem\ care nu duce decît laanihilare, din simplul motiv c\ ne d\ voie s\ îiscoatem pe al]ii din categoria umanului.Avem cazul Rwandei, pe cel al nazi[tilor [ia[a mai departe. Într-unul din eseurile saledespre animale, scrise cu pu]in timp înaintede a muri, Jacques Derrida încearc\ s\cure]e terenul pe care s\ se constituie ulterior

un fel de în]elegere inter-specii. Iar întrebareape care [i-o punea el despre animale era„Oare ele sufer\?” Bineîn]eles, e întrebareape care o pun [i cei de la organiza]iile pentrudrepturile animalelor. E o întrebare încuraja-toare, dar nu sînt convins c\ e [i una util\.

Cunosc problema din opera luiBentham, iar Peter Singer o utilizeaz\ [i el capunct de plecare. E de presupus c\ dumnea-voastr\ sînte]i capabil s\ vede]i acea sufe-rin]\ [i c\ o în]elege]i. Dup\ toate genociduri-le din ultimul secol, probabil c\ v\ îndoi]i c\vederea suferin]ei o s\ ne împiedice s\ nemai impunem voin]a asupra altor fiin]e vii.

De unde s\ [tim c\ sufer\? Dar dac\nu au un sistem nervos central asem\n\torcu al nostru? A[a c\ da, sînt de acord c\ oasemenea abordare nu rezolv\, practic,nimic. Iar un motiv solid este acela c\, înesen]\, e una paternalist\.

În cartea dumneavostr\ prezenta]i laun moment dat o atitudine pe care o numi]iumanism [i care de fapt pare a fi suficient decuprinz\toare ca s\ includ\ [i animalele.Pute]i s\ dezvolta]i pu]in ideea?

Acesta ar fi genul de atitudine pe carea[ promova-o dac\ a[ lucra la un asemeneanivel de abstractizare – de[i a[ face cu ooarecare re]inere. E o atitudine care ar impu-ne o anumit\ echivalen]\, astfel ca tipurile depercep]ie analitic\ [i sintetic\ aplicate asupraanimalelor s\ fie similare cu cele aplicateasupra celorlal]i oameni. În cazul albinelorexist\ o diferen]\ pe care noi refuz\m s-ostructur\m ierarhic. Urmeaz\ s\ accept\m c\aceast\ diferen]\ exist\ [i c\ e vorba de odiferen]\ interesant\. {i mai trebuie s\accept\m [i c\ diferen]a respectiv\ stabile[te– poate chiar pe termen lung – o limit\ pentruîn]elegerea uman\. Mai sînt multe de spus înfavoarea unei abord\ri ini]iate cu mai mult\modestie.

Interviul a ap\rut ini]ial în revista Cabinet, nr.25,,prim\vara 2007.

[44]

manent de a interpreta lucrurile în termenicare ne sînt deja inteligibili. Desigur, aici sepune problema dac\ mai exist\ [i al]i termeniîn care putem gîndi. Dar hai s\ pornim de laideea c\ exist\ anumite limite ale capacit\]iinoastre de în]elegere [i nu de la aceea c\ lacelelalte fiin]e exist\ anumite limite ale capa-cit\]ii lor de a deveni asemeni nou\. Poate c\atunci am putea începe s\ judec\m mai efi-cient rela]iile noastre cu ele, pornind de laanumite genuri de diferen]\ care – ca [i lim-bajul, cel pu]in în felul în care îl definim noi –nu-i sînt specifice omului.

Chestiunea e absolut clar\ [i î[i areoriginea într-o problem\ antropologic\ funda-mental\, legat\ de felul în care în]elegem altefiin]e vii. Pentru mul]i oameni este o problem\epistemologic\, ce ]ine de descoperirea [iîn]elegerea adev\rului despre un obiect sau aadev\rului despre o alt\ persoan\. Dar maiexist\ [i alte moduri de abordare a ei, pornindde la judecata ra]ional\ asupra a ceea ce faclucrurile – adic\ de la un set de întreb\ri cu uncaracter mai ontologic. Cînd te gînde[ti la altelucruri – fie c\ e vorba de o mas\, o can\, fiec\ e vorba de mine, de dumneata sau de oalbin\ –, te gînde[ti la ce implic\ acele lucruriîntr-un moment anume [i nu într-un gen deperspectiv\ transistoric\, transgeografic\ sautranscultural\, ci într-un moment temporalanume, pe care îl studiezi atunci. Iar atuncice se întîmpl\ prin intermediul lor [i în raportcu ele define[te rostul lor în lume.

Prin urmare, dac\ te gînde[ti la vonFrisch [i la albinele lui, aici e implicat la unanumit moment, prin anii 1940, partidulnazist, sînt implica]i colaboratorii lui [i e impli-cat [i impulsul care l-a împins la studiu. {i maie implicat tot ce fac albinele ca s\ influen]ezelucrurile [i ca s\ construiasc\ în jurul lor olume care s\-i fac\ pe oamenii \[tia s\ î[iabat\ aten]ia asupra lor în stilul lor specific –oameni ca noi, care stau aici [i discut\ des-pre ele...

În ce sens influen]eaz\ albinele lucru-rile?

P\i, e limpede c\ f\r\ albine nimic dince s-a întîmplat nu s-ar fi întîmplat la fel.

Abilit\]ile albinelor creeaz\ posibilitateaapari]iei altor tipuri de activit\]i [i analize, blo-cînd în schimb calea altora. Vreau s\ cred c\aceste alte f\pturi sînt în stare s\ constrîng\puterea oarecum imperial\ pe care oamenilorle place s\ î[i imagineze c\ [i-o exercit\ asu-pra lor. De exemplu, experimentele lui vonFrisch au evoluat în direc]ia în care au f\cut-o din cauza anumitor abilit\]i ale albinelor. Eleerau extrem de sensibile, ca s\ zic a[a, lacercet\torii individuali [i au stabilit leg\turi cuei. Îi puteau mirosi, îi puteau recunoa[te –ceea ce înseamn\ c\ von Frisch trebuia s\aib\ foarte mare grij\ ca nu cumva albinele s\ajung\ s\ se ata[eze în vreun fel de el sau decolaboratorii s\i. Albinele erau capabile s\ra]ioneze pe parcursul experimentului, a[a c\von Frisch trebuia s\ ra]ioneze permanent cuun pas înaintea ra]ionamentului lor. Albinele îicondi]ionau experimentele, îl sileau s\ le fac\mai bine! Albinele nu f\ceau întotdeauna cevoia el – lucru valabil pentru orice animal. S-ar putea ca ele s\ aib\ alte idei. Nu avem unlimbaj pentru astfel de situa]ii. Nu îi putemspune neap\rat inten]ionalitate, chiar dac\ evorba de ceva oarecum similar.

Deplasarea de la epistemologie [i dela problemele limbajului [i ale con[tiin]ei spreontologie ne permite s\ ne modific\m practi-cile concrete fa]\ de animale, renun]înd laceea ce numi]i atitudinea imperial\?

E important s\ recunoa[tem violen]auimitoare cu care oamenii trateaz\ animalele,dar nu cred c\ acest lucru ar trebui s\ neîngr\deasc\ analiza. Ceea ce m\ uime[teneîncetat, chiar [i în cazul insectelor, e nive-lul de ambivalen]\ existent în rela]iile noastrecu ele. O parte din motivul care m-a f\cut s\lucrez cu insectele – pe lîng\ faptul c\ sîntextraordinare! – a fost c\, dac\ nu lu\m încalcul albinele ([i, poate, furnicile), sînt ni[tecreaturi foarte greu de domesticit în sensintelectual. Din aceast\ perspectiv\ vonFrisch este un personaj interesant, deoareceeste complet rupt în dou\. Doar c\ într-un felîn care nu sînt foarte mul]i. S-a dedicat insec-telor, considerîndu-le creaturi egale, dar con-strîngerile profesiei l-au determinat s\ nu-[i

[47][46]

“Radio House” area, Bucharest, 2008. / Zona “Casa Radio”, București, 2008.

[48] [49]

Did that stop my family to exist? Theanswer is, of course, not. I am and will bemy mother’s daughter, here and any-where else. My aunt from London willcontinue to be my aunt, even if we havenot seen each other for ten years now,maybe more. But the old family ritualsand lifestyle were radically transformed.Nowadays, the spatial scattering of thefamily members changed the referentialsystem and the family exists mainlythrough the individuals that form it: wetalk more in terms of “me, you, andhim/her” than of “us”. The e-mail, thewebcams, and even Google Earth (thatmy grandmother uses to actually “see”where his Australian brother lives)replaced the long visits on Sunday after-noons. Christmas dinners were substitut-ed by phone conferences. And my moth-er knows anytime what the temperaturein Montreal or Bucharest is.

If I started by describing my family “map”,it’s not because I wanted to show a spe-cial condition, for I am convinced that mysituation is far from being unique. Fromthe beginning of the last century, peopleare moving. Economic immigrants, politi-cal or war refugees, temporary workers,ecologic refugees, populations are mov-ing across the borders. Simultaneously,the borders are changing, too. Some dis-appear; others appear, whether becauseof the fall of the Iron Curtain, the BalkansWar, the European Union expansion orthe terrorism threat. The old lieux dem_moire are vanishing; new ones willcome to see the daylight. But nothing ofthat will prevent the migratory flows fromgrowing and multiplying. New Diasporacommunities appear and multiply theirpractices; the communication channels

change and adapt themselves to the newconditions of life and to the new trans-border needs; a language universalizesitself and other “small” languages fadeaway.

Although the new technologies facilitatethe trans-border communication, itappears that, in the same time, they arerestricting it. The family secrets, the fam-ily’s big events are not anymoreannounced during dinner at someone’splace, but online; the new family mem-bers are welcomed especially by sendingan e-card; the family albums werereplaced by Flickr’s accounts. For someyears now the diaries have been substi-tuted by the blogs; Family, friends, andDiaspora groups strengthen their ties inthe virtual space; hot-spots’ coffee shopsare more and more silent, people prefer-ring to discuss online than engaging in aconversation with others, sitting at thenext table. At the office, the private-publicseparation is more and more visible. Theold debates places (e.g. colleges or uni-versities) are transferred to the virtualspace (online courses, etc). Last but notleast, the “traditional” neighbourhoodsare changing day by day and we don’tknow anymore our neighbours by theirname.

This dichotomy, this lack of dialogue in aworld of communications translates alsoto yet another level, of the space reorgan-isation: the old peripheries become newcenters. This does not mean that periph-eries disappear. On the contrary, theglobalization creates new ones. TheNorth descends to the South, the Eastcomes to the West, the downtowns areinhabited by homeless, and the suburbsare transformed into elegant neighbour-

Last April, my 86 years old grandmotherrediscovered, thanks to the Internet, herbrother, after an absence of over 50years. He left Romania after the SecondWorld War and finished by settling downin Australia, at the beginning of the 50’s.The mail censorship practiced by theCommunist regime silenced abruptly theirbrotherly relation. She was therefore surethat he was no longer alive. Still, sheinsisted that I help her find his descen-dants. Since then, I witness her desireand stubborn willingness to recover thismemory hole. Thus, I have learned that aletter travels for about 8 days betweenthe town where my uncle lives, some-where in the New South Wales, and thehome city of my grandmother, in theSouthwest of Romania.

I have an aunt in Austria and another inLondon, UK. I have an uncle settled inFrankfurt and another one who lives withhis family in New York State. I have rela-tives in Romania, in Resita, Bucharest,Timisoara, and Miercurea-Ciuc. Thiswould be my mother’s side of the family.On my father’s side, a cousin of minelives in Florida and there are some othersin the former Soviet Union that my grand-mother left after the Second World Warwhen she fled to Romania.

by Alexandra Jivan

My Globalized Family: Reflections on theSpatial Changes in the Contemporary World

[50]

hoods. And with this physical and archi-tectural reorganization, we can remarkthat the space struggle seems to be moreand more powerful, translating, in thesame time, a radical fight for life andrecognition.

For instance, one of the interviewees thatPhilippe Bourgois quotes in “Homeless inEl Barrio” declares: “I don’t want anymoreto survive, I want to live!” (1993: 322)1.Since always, the survival question hasbeen associated with the more divestpeople, living in precarious conditions:the ghettos, the camps, the totalitarianregimes, and the problematical suburbs.In our days, the whole world seems toface the old suburb problems. The fear(of terrorist attacks, of otherness, dis-eases, unemployment, etc.) is ubiqui-tous, invading all types of spaces: publicand private, Western and Eastern, urbanand rural, centers and margins. Theresult is a complex fight for space andplace: individual (spatial mobility, intra- orinter-generations) and collective (socialdwelling, chic neighbourhoods). Thesemutations are even more terrible whenthey generate important conflicts, eitherwithin the families or within the socialperimeter. Thus, new limits are beingdrawn and new walls are being erected.

On one hand, as we saw it recently inEurope, with the conflicts between theeconomical immigrants in the Westerncountries and the local populations, theperipheries are facing the same historicalproblems. They represent a fertile landfor rumours, urban legends, and crimehistories. They make us think of death,diseases, obscurantism, and roving.These places are characterized by a bigabsence: the one of the State (Bourdieu

1993). But, in the same time, the space ismore than ever politicized.

On the other hand, State-in-State-likespaces are coming to life. Such would bethe case of the gated communities, theseclosed communities, framed by walls,and under permanent surveillance.These luxurious spaces, generally popu-lated by the middle class, can be formedby one hundred to twenty thousand per-sons (Le Goix 2005). The golf coursesand the country clubs distinguish themfrom the secured buildings where peopleoften share only the parking lots. Neitherprivate company, nor public local group,it’s more a form of voluntary segregation,of a local sovereignty. Noticed for the firsttime at the end of the 60’s, these segre-gations represent a very obvious phe-nomenon since the late 80’s2.Nevertheless, in our time, the gated com-munities are an illustration of the fear cul-ture: fear of the other, of the culturaldiversity, fear of social changes3.Furthermore, they represent a new formof cultural intimacy, a new type of com-munitarianism: on one hand, there is “thegood”, those that are part of the commu-nity, on the other, “the mean”, outside thewalls.

Subsequently, the frontiers seem to bedrawn a second time. It is obvious thatthese voluntary or involuntary “deporta-tions”, which are, by the way, more andmore frequent, will have visible conse-quences on the people’s – adults andchildren - behaviour, on the social rela-tions, briefly, on all the aspects whichcan, in one way or another, touch an indi-vidual4.

Identifications and de-identifications,[51]

imaginary and illusory, identity redefini-tions, memorial repositioning, represen-tation crisis, glocalization, mcdonaldiza-tion, individualism and individualization,trans-global and trans-territorial issues,various translations and transcriptionsdistinguish a world crumbled more thanever. All these dimensions would charac-terize the new social map of the contem-porary world.

In order to better understand the newplace phenomena and all the implicationsthat transformation would have on thepeople’s life style and individuals/groupsrelations, the social should be alwaysimagined _ la Bourdieu, in connectionwith the physical space, and the habitusin connection with the body. For instance,in this context, an author like Bauman(1998) invokes the impossibility to find achez soi; the impossibility to stop, to takea break; a sort of a universal, real orimagined, nomadization5.

Hence, everybody is a traveller: on onehand, those who can travel even withoutpapers and visas, on the other hand,those who are not able to do it, for theyare “without-papers”. The first ones live ina temporal dimension, the second onesin a spatial context. The first ones travelwhen they wish to, the latter are con-strained to do it (ibid.). Bauman identifythem, metaphorically, as “tourists” and“vagabonds”. The “tourists” will leavetheir places when they want to; the“vagabonds” know that they cannotremain a long time in one place, becausethey are not welcome anywhere. Thesociety, in lato sensu, points the author,needs the two categories, since the“tourists” cannot exist without the recur-rent picture of the “vagabonds”.

Facing individuals that seem more stan-dardized than ever, maybe the statementof the anthropologist and psychoanalystPierre Legendre (2004) is just accurate:we are living in a world that seems tohave lost its fathers. What is the meaningof “losing the fathers”? It’s losing the ref-erences; it’s losing the significant. Theindividual no longer knows who he reallyis or what the society/family wants him tobe, but persists in wanting to be by iden-tifying with something/somebody elsethat he will not necessarily be or want tobe. Consequently, the fragility of “beingas” produces a fragmentation of the sub-ject, from which a representation crisis;so a supra-identification or multiple iden-tifications can result.

Thus, on one hand, this is about an altersubjectivity. On the other hand, it couldbe an inclusion strategy, based on anunawareness of the other: one tries toinclude the other, one becomes a mirrorfor an other (ibid.). There is no doubt thatthe symbolic dimensions and their realconsequences are huge and generate somany (new) forms of representation.Actually, the French anthropologist MarcAug_ (1994) speaks about this dichotomythat seems to characterize the super-modernity, between places and non-places. As he points out, the place refersto an identity, a relation, and a history;the non-place will be defined by theabsence of these three dimensions. Theairports, the malls, and the new technolo-gies of communication are such non-places because they permit the coexis-tence or cohabitation without actually liv-ing together.

This being said, we can discern that in

[52] [53]

Notes

1. Original text in French: “J’veux plus survivre,j’veux vivre!”2. The causes of their multiplication is due tothe recapitalization explained by the economi-cal major changes during those years and tothe need to build a “fortress” in places asNairobi and Mexico City, because of the risksinvolved by the militarization of these cities (LeGoix 2005).3. In fact, in the interviews made by Setha Low(2003) in the gated communities of New Yorkand San Antonio, the fear shows through therecordings in an evident way: the subjectsspeak about the fear to take useless risks, fearof death and diseases, etc.4. See, for example, the recent report of theRomanian Soros Foundation, on the migrationeffects on children’s behaviour in Romania(Toth, Toth et al. 2007). 5. In this very sense, one of the authors of thelast “Urbania”, a Montreal magazine, writes:“You can do the tour of the world; see all thecities of the universe. But this is not so impor-tant. What really counts is where you will stop”.Original text in French: “Tu peux faire le tourdu monde, voir toutes les villes de l’univers.Mais c’est pas tellement important. Ce quicompte, c’est o_ t’arr_tes” (Simard 2007).6. Original text in French: “C’est faux de dire: Jepense. On devait dire: On me pense.”

References

Augé M., 2003, „Nouveaux mondes”: 127-175 [i193-195, in M. Augé, Pour une anthropologiedes mondes contemporains. Paris,Flammarion.

Bauman Z., 1998, „Tourists and vagabonds”:77-102, in Z. Bauman, Globalization: TheHuman Consequences. New York, ColumbiaUniversity Press.

Bourdieu P., 1993, „Effets de lieu”: 249-261, inP. Bourdieu (dir.), La misère du monde. Paris,Seuil.

Bourgois P., 1993, „Homeless in El Barrio”:317-336, in P. Bourdieu (dir.), La misère dumonde. Paris, Seuil.

Legendre P., 2004, Ce que l’Occident ne voitpas de l’Occident. Paris, Mille et une nuits.

Le Goix R., 2005, „La dimension territoriale desgated communities aux Etats-Unis. La clôturepar contrat”, Cercles, 13: 97-121.

Low S. M., 2003, „The Edge and the Center:Gated Communities and the Discourse ofUrban Fear”: 385-407, in S. M. Low [i D.Lawrence-Zuniga (eds.), The Anthropology ofSpace and Place. Oxford, Blacckwell.

Matache A., 2007, „Vecin\tatea `n limiteleansamblurilor reziden]iale `nchise tip gatedcommunities”, Eurobarometru vizual, un proiectal Centrului Interna]ional pentru Art\Contemporan\. Document consultat on-line,www.icca.ro, `n noiembrie 2007.Rimbaud A., 1975, „Lettre à Georges Izambarddu 13 mai 1871”: 112-114, in G. Schaeffer,Lettres du voyant (13 et 15 mai 1871). Genève,Droz.

Simard M., 2007, „Tu peux frencher un gars àMemphis”, Urbania, 17: 25.

Toth G., A. Toth et al., 2007, Efectele migra]iei:copiii r\ma[i acas\, un proiect al Funda]ieiSoros Rom=nia. Document consultat on-line,www.osf.ro, `n noiembrie 2007.

the postmodern context who promotes –at least ideologically and in speeches –the otherness and the culture of theother, more than ever, its subjects arecentered on themselves. The exclusionforms are multiplied, even if it appearsthat the other needs to be included for abetter self-identification (or self-inclu-sion).

Secondly, in the absence of a clear sys-tem of references, the individuals willconstruct new ones, but without actuallyarriving to identify themselves in an irrev-ocable way, since all forms of identifica-tion are followed by a de-identification.It’s not in terms of “good” or “bad” thatthis process must be considered. All thatis to remark is that this identificationprocesses sometimes seem endless andthey are witnessing once again the fragili-ty of the existence and of the social rela-tions in the contemporary world.

Finally, the space/time compressionmakes in sort that the new family andsocial “maps”, these new places dependon the new technologies and involve newrituals and different representations. So,the fragmentation of the world system isalso present in the families, in the individ-ual’s lifestyle. Being used to travelbetween Bucharest and London,Melbourne and Montreal, the people aremore and more in a hurry and have trou-ble to find their place. Actually, the placesare substituted by the non-places;“tourists” or “vagabonds”, we are livingmore and more in the airports or theirimages, we prefer Internet communica-tion to the old agora debates, and thegrandmothers are learning how to usethe Yahoo Messenger.

Some are travelling in the real world, oth-ers in an imaginary one. Whatever thecase may be, we have to notice that areorganized space signifies a reorgan-ized body, another body, another self.Once again, more than ever, we areunder the influence of Rimbaud’s state-ment: “Je est un autre”. Actually, evenmore than that, because in the same let-ter in which the French poet stated the “Iis an other”, he writes: “It’s false to say: Ithink. One should say: one thinks me”6.

A first version of this text was presented to the“Contemporary Debates in Anthropology” courseat Laval University (October 2005).

Acknowledgments: My special thanks to SimonaDumbravă, Sebastian Jivan, and Felix Vogel fortheir comments on this text.

[54] [55]

Sovietic\, pe care bunica patern\ a p\r\sit-o `n timpul r\zboiului, c\ut=nd refugiu `nRom=nia.

Faptul c\ suntem at=t de `mpr\[tia]i ne`mpiedic\ oare s\ fim, `n continuare, o fam-ilie? R\spunsul este, bine`n]eles, nu! Sunt[i voi continua s\ fiu fiica mamei mele, aici[i oriunde altundeva pe planet\. M\tu[amea din Londra este, `n continuare,m\tu[a mea, chiar dac\ nu ne-am v\zut devreo zece ani, poate chiar mai mult. ~ns\,este evident c\ vechile ritualuri de familie [imodul nostru de via]\ s-au transformat rad-ical. Astfel, distan]ele spa]iale care nesepar\ au schimbat, printre altele, sistemulnostru de referin]\, familia afirm=ndu-se `nprezent `n special prin individualit\]ile careo compun. Vorbim, a[adar, atunci c=nd ofacem, mai degrab\ `n termeni de „eu, tu,el, ea” dec=t de „noi”. Mesajele electron-ice, camerele web [i chiar Google Earth(pe care bunica l-a folosit s\ vad\ exactunde locuie[te fratele ei din Australia)suplinesc vizitele `nt=rziate de duminic\dup\-amiaz\, mesele de Cr\ciun au fost`nlocuite cu conferin]e telefonice, iar mama[tie `n orice moment cum e vremea laMontreal [i `n Rom=nia.

Dac\ am `nceput prin a descrie „harta”familiei mele, nu am f\cut-o `n inten]ia de ascoate `n eviden]\ eu [tiu ce caracteristic\singular\, fiindc\ sunt convins\ c\ nuform\m o excep]ie. De la `nceputul secolu-lui trecut, lumea c\l\tore[te [i se mut\. Fiec\ este vorba de imigran]i economici saupolitici, de refugia]i de r\zboi, de cei carese duc s\ lucreze pentru o perioad\ deter-minat\, de refugia]i ecologici, nenum\ra]ioameni traverseaz\ frontiere. ~n acela[itimp `ns\, frontierele se schimb\ [i ele.Unele dispar, altele apar, fie c\ ne g=ndimla c\derea Cortinei de Fier, la r\zboaieledin fosta Iugoslavie, la extinderea UniuniiEuropene sau la amenin]\rile terorismului,

devenit planetar. Fostele locuri de memo-rie se estompeaz\ sau dispar, altele le iaulocul, uneori de pe o zi pe alta. Nimic `ns\nu pare s\ stopeze cre[terea [i multipli-carea fluxurilor de migra]ie, ceea ce con-duce, printre altele, la apari]ia unor noigrupuri diasporice [i, `n consecin]\, la`nmul]irea practicilor lor identitare. ~n acestcontext, canalele de comunicare seschimb\, adapt=ndu-se noilor condi]ii [imoduri de via]\ transfrontaliere. O anumit\limb\, ba chiar, am putea spune, unanume limbaj se universalizeaz\, `n vremece multe altele, mai „mici”, se estompeaz\.

Noile tehnologii ale informa]iei ajut\, f\r\doar [i poate, comunicarea transfrontal-ier\. Pe de alt\ parte `ns\, `n acela[i timp,ele par s\ o dilueze. Astfel, secretele defamilie, marile evenimente ale familiei nuse mai anun]\ `n timpul unei cine la unuldintre noi acas\, ci on-line. Noii membri aifamiliei sunt saluta]i prin trimiterea uneifelicit\ri electronice, iar albumele de familiesunt `nlocuite de conturile Flickr. De ni[teani deja, blogurile au luat locultradi]ionalelor jurnale intime, iar grupuriledin diaspora, prietenii, colegii, familiile se`nt=lnesc mai ales `n spa]iul virtual. ~ncafenele, devenite hot-spot, se tace din ce`n ce mai mult, lumea prefer=nd, la o adic\,s\ stea pe chat dec=t s\ vorbeasc\ cu ceia[eza]i la masa de al\turi. La serviciu, dis-tinc]ia dintre privat [i public devine tot maiclar\, iar fosturile locuri de dezbatere, cumar fi, de exemplu, universit\]ile, s-au mutat,[i ele, `n lumea virtual\, pe forumuri dediscu]ii, cursuri on-line etc. Nu `n ultimulr=nd, rela]iile de vecin\tate „tradi]ional\” setransform\ v\z=nd cu ochii, nefiind raresitua]iile `n care nici nu mai [tim cum `icheam\ sau cine sunt cei care locuiescl=ng\ noi.

Aceast\ dihotomie, lipsa aceast\ ciudat\de dialog `ntr-o lume a comunic\rii, se tra-

~n luna aprilie a acestui an, bunica mea, `nv=rst\ de optzeci [i [ase de ani, [i-aredescoperit, gra]ie Internetului, un frate,dup\ o jum\tate de secol. El a p\r\sitRom=nia la sf=r[itul celui de-al DoileaR\zboi Mondial [i, dup\ un periplu `nEuropa, s-a stabilit `n Australia, c=ndva pela `nceputul anilor ’50. Din p\cate, cenzu-rarea coresponden]ei private practicat\ deregimul comunist a pus cap\t leg\turii lor,bunica fiind, de altfel, sigur\, `n to]i ace[tiani, c\ el nu mai este `n via]\. De c=nd a`n]eles ce `nseamn\ Internetul, m-a rugats\-i caut eventualii descenden]i. {i iat\ c\i-a r\spuns `nsu[i fratele! De atunci, suntmartor\ a obstinen]ei lor de a completarapid p\r]ile absente din istoriile de via]\respective. Am aflat, de exemplu, c\ oscrisoare face opt zile lucr\toare `ntrelocalitatea `n care tr\ie[te unchiul meu,undeva `n regiunea australian\ New SouthWales, [i ora[ul `n care locuie[te bunica, `nsud-vestul Rom=niei.

Am o m\tu[\ `n Austria [i o alta `n Londra.Am un unchi care tr\ie[te de ni[te ani buni,deja, la Frankfurt [i altul `n statul americanNew York. Am rude `n Rom=nia, la Re[ita,Bucure[ti, Timi[oara [i Miercurea-Ciuc.Aceasta ar fi portretul geografic al familieidin partea mamei. ~n ceea ce prive[tefamilia tat\lui meu, am o veri[oar\ `nFlorida [i ni[te rude `n fosta Uniune

de Alexandra Jivan

Familia mea mondializata: câteva reflectiiasupra schimbarilor spatiale în contemporaneitate

˘¸˘

¸

[57]

itate cultural\ ([i social\), un nou tip decomunitarism: pe de o parte, `n interior,sunt cei „buni”, pe de alta, `n afarazidurilor, cei „r\i”.

Prin urmare, grani]ele par a se stabili odat\ `n plus, `n interiorul frontierelor statale[i ale celor imaginate ale ora[ului. Este evi-dent c\ aceste „deport\ri”, voluntare saunu, care sunt, de altfel, din ce `n ce maifrecvente, au [i vor avea consecin]e viz-ibile asupra comportamentelor popula]iei –adul]i [i copii -, asupra rela]iilor sociale, pescurt, asupra tuturor aspectelor care potprivi [i atinge o anumit\ persoan\ 4.

Identific\ri si dezidentific\ri, imaginar [i ilu-zoriu, redefiniri identitare sau crize alereprezent\rii, glocalizare, mcdonaldizare 5,individualism [i individualizare, dimensiunitrans-globale [i trans-teritoriale, translat\ri[i transcrieri diverse caracterizeaz\ hartasocial\ a spa]iului contemporan [i `mpart olume care pare, iat\, mai fragmentat\ caniciodat\.

Pentru a observa cu precizie acest noufenomen al diviz\rii spa]iului [i locurilor,dar, mai ales, implica]iile pe care acest tipde transform\ri le poate avea asupra mod-ului de via]\, respectiv asupra rela]iilor`ntre indivizi [i/sau grupuri, spa]iul social artrebui s\ poat\ fi imaginat, à la Bourdieu, `nleg\tur\ cu spa]iul fizic, iar habitus-ul `nconexiune cu corpul individual [i/sausocial. ~ntr-o asemenea perspectiv\, unautor precum Bauman (1998) ar invocaimposibilitatea indivizilor de a g\si, de a-[idefini un acas\, neputin]a de a se opri, dea face o pauz\, altfel spus, un soi denomadism universal, fie c\ este real sauimaginat - `ns\ cu consecin]e reale6.

~n acest context, avanseaz\ autorul,oricine poate fi un c\l\tor: pe de o parte,sunt cei care pot c\l\tori oriunde [i oric=nd,

f\r\ a avea nevoie de prea multe acte [idocumente, pe de alta, cei care nu pot s\o fac\, tocmai pentru c\ le lipsesc acesteacte [i documente. Primii se raporteaz\mai ales la o dimensiune temporal\, ceilal]ila un context spa]ial. Prima categorie vac\l\tori atunci c=nd dore[te, cea de-a douafiindc\ este constr=ns\ s\ o fac\ (ibid.).Bauman `i nume[te, metaforic, „turi[ti” [i„vagabonzi”. „Turi[tii” pleac\ dintr-un loc `nmomentul `n care vor; „vagabonzii” [tiu c\nu pot r\m=ne prea mult `ntr-un loc,fiindc\, `n general, nu sunt bineveni]i nici-unde. Societatea, `n sens larg, indic\autorul, are nevoie de ambele categorii,deoarece „turi[tii” nu pot exista, practic,f\r\ imaginea recurent\ a „vagabonzilor”.

~n fa]a unor indivizi care par mai standard-iza]i dec=t oric=nd, poate c\ pozi]iaantropologului [i psihanalistului PierreLegendre (2004) este corect\: tr\im `ntr-olume care las\ impresia c\ [i-ar fi pierdutta]ii. Ce `nseamn\, `n acest context, „a-[ipierde tat\l”? A pierde sistemele dereferin]\, a pierde `n]elesul. Altfel spus,individul nu mai este sigur de ceea ce esteori de ceea ce societatea/familia a[teapt\de la el s\ fie, `ns\, evident, continu\ s\vrea s\ existe, identific=ndu-se, a[adar, cuceva/altcineva care nu este `n mod nece-sar sau nu vrea neap\rat s\ fie. De underezult\ fragilitatea lui „a fi ca”, ceea ce pro-duce o fragmentare a subiectului, de unde[i criza reprezent\rii. Prin urmare, supra-identificarea sau identific\rile multiple nusunt rare.

A[adar, pe de o parte, ar fi vorba despre oalter-subiectivare. Pe de alta, ar putea ficazul unei strategii de includere, bazat\ peignorarea alterit\]ii, situa]ie `n care se`ncearc\ includerea celuilalt, sineledevenind astfel oglind\ pentru altul (ibid.).Dimensiunile simbolice [i consecin]elereale ale unui astfel de demers trebuie,

[56]

duce [i la un alt nivel, [i anume cel al reor-ganiz\rii spa]iului. Astfel, vechile periferiidevin noi centre, ceea ce nu `nseamn\neap\rat c\ ele dispar. Dimpotriv\, mondi-alizarea creeaz\ noi periferii. Nordulcoboar\ `nspre sud, estul se mut\ la vest,prezen]a oamenilor str\zii [i a celor s\racieste tot mai vizibil\ `n centrele urbane, iarsuburbiile `n care ace[tia obi[nuiau s\locuiasc\ se transform\ `n cartiere [ic. ~nacest context, este relativ u[or de observatc\ aceast\ reorganizare arhitectural\ [ifizic\ aduce cu ea o lupt\ tot mai puternic\pentru spa]iu, care se traduce adeseoriprintr-o lupt\ radical\ pentru tr\it, (dreptulla) via]\ [i recunoa[tere.

De exemplu, unul dintre intervieva]ii luiPhilippe Bourgois (1993: 322), citat deautor `n „Homeless in El Barrio”, afirma:„Nu mai vreau s\ supravie]uiesc, vreau s\tr\iesc!”1. Dintotdeauna, chestiuneasupravie]uirii a fost asociat\ cu persoanelecele mai n\p\stuite, cu cei care tr\iau `ncondi]ii extrem de precare, `n ghetouri,lag\re de concentrare, regimuri totalitare,periferii-problem\. ~n zilele noastre, lumea`ntreag\ pare a se lovi de acela[i subiect alsupravie]uirii. Frica – de atacuri teroriste,de str\ini, de cel\lalt, de boli, de perspecti-va [omajului etc. – este ubicu\, invad=ndastfel toate tipurile de spa]ii: public [i pri-vat, Occident [i Orient, urban [i rural, cen-tru [i margine. Una dintre consecin]ele celemai vizibile este, dup\ cum am sugerat maisus, o lupt\ complex\ pentru spa]ii [i locuri:fie c\ este individual\ [i vizeaz\ mobilitateaspa]ial\, intra- sau inter-genera]ional\, fiec\ este colectiv\ [i implic\ subiecte calocuin]ele sociale, cartierele [ic etc. Acestemuta]ii vor fi cu at=t mai teribile c=ndgenereaz\ conflicte, `n interiorul familieisau `n zona rela]iilor sociale. Prin urmare,`ntr-o prim\ faz\, putem nota deja c\spa]iul-timp contemporan se poate dis-tinge printr-o important\ tendin]\ de a

impune limite noi [i a ridica alte ziduri.

Pe de o parte, dup\ cum am v\zut recent`n Europa, cu conflictele dintre imigran]iieconomici din ]\rile occidentale [i popu-la]iile locale, periferiile se lovesc de ace-lea[i probleme ca `n timpurile ancestrale:terenuri propice pentru rumori, legendeurbane, pove[ti cu crime, ele trimit cug=ndul la boli, obscurantism, hoin\real\ [imoarte. Practic, aceste locuri se caracter-izeaz\ printr-o mare absen]\, [i anume ceaa statului (Bourdieu 1993). ~n acela[i timp`ns\, spa]iul contemporan este, mai multdec=t ori[ic=nd, politic [i politizat.

Pe de alt\ parte, din ce `n ce mai multelocuri care adopt\ forma [i organizareaunui stat `n stat par s\ vad\ lumina zilei.Este cazul, de exemplu, ansamblurilorreziden]iale `nchise.2 Cartiere sau zone cucase de lux, `ncadrate de ziduri, aflate subsupraveghere video, aceste comunit\]i potavea `ntre o sut\ [i dou\zeci de mii delocuitori (Le Goix 2005). Serviciile oferite `ninteriorul zidurilor le disting de blocurile cuinterfon sau cele supravegheate, `n carelocuitorii au, poate, `n comun, parcareasau faptul c\ frecventeaz\ acela[i magazinde la parterul cl\dirii. Nici companii private,nici organiza]ii locale, ansamblurile rezi-den]iale `nchise reprezint\ mai degrab\ oform\ de segregare voluntar\, de suveran-itate local\. Observate pentru prima oar\ lasf=r[itul anilor ’60, `n localit\]i militarizateca Nairobi sau Ciudat de Mexico, ele audevenit un fenomen curent `n Statele Unite[i alte ]\ri occidentale `n anii ’80 (ibid.). Pel=ng\ faptul c\ apari]ia lor `n Occident afost ajutat\, probabil, de cre[terea eco-nomic\ din acei ani, `n zilele noastre, aces-te comunit\]i ilustreaz\, de asemenea, ocultur\ a fricii: frica de str\ini, de cel\lalt,cel diferit, frica de diversitate cultural\, deschimb\ri sociale etc.3 Ele reprezint\ deci,f\r\ prea mari dubii, o nou\ form\ de intim-

[59]

Note

1 Text original `n limba francez\.2 „Gated communities” `n englez\. Sintagma `nlimba rom=n\ `mi este inspirat\ de textul arhi-tectei Andreea Matache (2007).3 De altfel, `n interviurile realizate de Setha Low(2003) `n dou\ comunit\]i `nchise nord-ameri-cane, din New York [i San Antonio, teamatranspare `ntr-un mod evident, fie c\ subiec]iiinvoc\ frica de a-[i asuma riscuri inutile, de a fiataca]i pe strad\ sau `n fa]a casei sau de a se`mboln\vi intr=nd `n contact cu str\inii.4 A se vedea, de exemplu, raportul recent alFunda]iei Soros, av=nd ca tem\ efectelemigra]iei asupra comportamentului copiilor dinRom=nia (Toth, Toth et al. 2007).5 Din neologismele din limba englez\ „glocaliza-tion”, generat de termenii „globalization” [i„localization”, respectiv „mcdonaldization”.6 ~n acest sens, unul dintre autorii ultimuluinum\r al revistei montrealeze „Urbania”,noteaz\: „Po]i s\ faci turul lumii, s\ vezi toateora[ele de pe planet\. Dar acest lucru nu esteat=t de important. Ceea ce conteaz\ cuadev\rat este unde te opre[ti” (Simard 2007:25). Text original `n limba francez\.(7) Pentru versiunea exact\ `n limba rom=n\, sepoate consulta traducerea lui Mihail Neme[,ap\rut\ la Polirom, `n 2003. ~ntruc=t nu am volu-mul la `ndem=n\, am preferat s\ utilizezparafraza. Textul original `n francez\ este:„C’est faux de dire: Je pense. On devait dire: Onme pense” (Rimbaud 1975).

Referin]e

Augé M., 2003, „Nouveaux mondes”: 127-175 [i193-195, in M. Augé, Pour une anthropologiedes mondes contemporains. Paris,Flammarion.

Bauman Z., 1998, „Tourists and vagabonds”:77-102, in Z. Bauman, Globalization: TheHuman Consequences. New York, ColumbiaUniversity Press.

Bourdieu P., 1993, „Effets de lieu”: 249-261, inP. Bourdieu (dir.), La misère du monde. Paris,Seuil.

Bourgois P., 1993, „Homeless in El Barrio”:317-336, in P. Bourdieu (dir.), La misère dumonde. Paris, Seuil.

Legendre P., 2004, Ce que l’Occident ne voitpas de l’Occident. Paris, Mille et une nuits.

Le Goix R., 2005, „La dimension territoriale desgated communities aux Etats-Unis. La clôturepar contrat”, Cercles, 13: 97-121.

Low S. M., 2003, „The Edge and the Center:Gated Communities and the Discourse ofUrban Fear”: 385-407, in S. M. Low [i D.Lawrence-Zuniga (eds.), The Anthropology ofSpace and Place. Oxford, Blacckwell.

Matache A., 2007, „Vecin\tatea `n limiteleansamblurilor reziden]iale `nchise tip gatedcommunities”, Eurobarometru vizual, un proiectal Centrului Interna]ional pentru Art\Contemporan\. Document consultat on-line,www.icca.ro, `n noiembrie 2007.Rimbaud A., 1975, „Lettre à Georges Izambarddu 13 mai 1871”: 112-114, in G. Schaeffer,Lettres du voyant (13 et 15 mai 1871). Genève,Droz.

Simard M., 2007, „Tu peux frencher un gars àMemphis”, Urbania, 17: 25.

Toth G., A. Toth et al., 2007, Efectele migra]iei:copiii r\ma[i acas\, un proiect al Funda]ieiSoros Rom=nia. Document consultat on-line,www.osf.ro, `n noiembrie 2007.

[58]

f\r\ `ndoial\, luate `n seam\, mai ales dac\ne g=ndim c\ pot genera (noi) forme dereprezentare. De altfel, antropologulfrancez Marc Augé (1994) vorbe[te deaceast\ dihotomie care pare s\ caracter-izeze hiper-modernitatea, [i anume `ntrelocuri [i non-locuri. Conform autorului,locurile au identitate, au o istorie, se carac-terizeaz\ printr-o rela]ie ancestral\; non-locurile ar fi cele `n care aceste trei dimen-siuni sunt absente. Aeroporturile, marilespa]ii comerciale, noile tehnologii alecomunic\rii ar fi astfel de non-locuri, fiindc\faciliteaz\ coexisten]a, coabitarea, f\r\ aimplica `ns\, neap\rat, [i tr\itul `mpreun\.

Acestea fiind spuse, putem nota c\, `ntr-uncontext postmodern care promoveaz\ –cel pu]in `n ideologie [i discurs – alteri-tatea, cultura celuilalt, subiec]ii par a`mbr\]i[a mai mult dec=t oric=nd egocen-trismul. Formele de excludere sunt multipli-cate, chiar dac\, la o prim\ vedere, cel\laltpare a trebui fi inclus, pentru a face astfelposibil\ auto-identificarea (sau auto-includerea).

~n al doilea r=nd, `n absen]a unui sistem dereferin]e stabil, indivizii construiesc altelenoi, f\r\ a ajunge `ns\ s\ se autoidentifice`ntr-un mod irevocabil, `ntruc=t, practic,oric\rui proces de identificare `i core-spunde unul de dezidentificare. Nu este `ninten]ia mea s\ vorbesc aici `n termeni de„bun” [i „r\u”. Cred `ns\ c\ trebuie notat c\aceste procese de identificare par uneorif\r\ sf=r[it [i c\ demonstreaz\, o dat\ `nplus, fragilitatea tr\irii [i a rela]iilor sociale`n lumea contemporan\.

~n cele din urm\, compresiunea spa]io-temporal\ face ca noile „h\r]i” familiale [ide grup s\ depind\ de noile tehnologii alecomunic\rii [i s\ implice astfel ritualuri noi[i forme de reprezentare diferite de ceeace am cunoscut p=n\ `n urm\ cu c=]iva ani.

Fragmentarea lumii-sistem `[i face,a[adar, sim]it\ prezen]a [i `n interiorulfamiliilor, marc=nd modurile de via]\ indi-viduale [i colective. Obi[nui]i s\c\l\toreasc\ `ntre Bucure[ti [i Londra,Melbourne [i Montreal, oamenii se arat\din ce `n ce mai gr\bi]i [i au dificult\]i `n a-[i g\si un loc al lor. Locurile sunt `nlocuitetot mai des prin non-locuri, indivizii -„turi[ti” sau „vagabonzi” - raport=ndu-sedin ce `n ce mai mult la aeroporturi, spa]iicomerciale sau la imaginile acestora.Prefer\m comunicarea pe Internet fosteloragore, chiar [i bunicile `nva]\ s\ foloseasc\Yahoo Messenger.

Unii dintre noi c\l\toresc `n lumea real\,al]ii `n imaginar. ~n ambele situa]ii `ns\,asist\m la o reoganizare radical\ aspa]iului. {i s\ nu uit\m c\ un spa]iu reor-ganizat `nseamn\, de cele mai multe ori,un corp (individual [i/sau) social reorgani-zat, un alt corp, de ce nu, un alt sine. Iat\-ne, deci, `n plin\ er\ rimbaudian\ a lui: „Jeest un autre”. De fapt, chiar mai mult deat=t, dac\ ]inem seama c\, `n acela[i text,poetul francez spunea c\ nu mai estepotrivit s\ afirm\m: „G=ndim”, fiind maidegrab\ convenabil s\ anun]\m c\ suntemg=ndi]i7.

O versiune final\ a acestui text a fost prezentat\la cursul “Contemporary Debates inAnthropology” de la Laval University (Octombrie2005).

Mul]umirile mele lui Simona Dumbrav\, SebastianJivan, [i lui Felix Vogel pentru comentariile lor.

[61]60]

Along Dâmboviţa river, Bucharest, 2008. / În zona rîului Dâmboviţa, București, 2008.

[62] [63]

This article attempts to chart the emer-gence of this movement, and to assessthe extent to which the existing politicaltraditions of nationalism and Islamismcan offer leadership to the protests.Despite the fact that nationalist andIslamist ideas are the common politicallanguage of the solidarity movement,both these currents face profound prob-lems in trying to recreate the successesof their pasts. The dilemmas faced by themainstream nationalist movements, suchas Fatah in Palestine, or the largeIslamist groups, such as the MuslimBrotherhood, have not been solved. Theeconomic and political space whichallowed such movements to dominate thepolitical map of the Middle East is nowmore restricted than ever before.

Leon Trotsky's theory of permanent revo-lution, first written in response to theevents of the Russian Revolution of1905, shows a different route out of thecrisis. Although the process of globalisa-tion has reinforced the links between theArab bourgeoisie and the world rulingclass, it has also strengthened the Arabworking class. Unless the solidaritymovement with Palestine can harnessthe power of the organised working class,it risks repeating the failures of thenationalist and Islamist movements of thepast.

A crucial feature of the demonstrationsacross the Middle East in solidarity withPalestine was the sheer scale of themovement. On 30 March protests explod-ed in Cairo, Beirut, Damascus andAmman.3 Within a couple of days themainly student-led demonstrations hadspread from the capital cities to provincialtowns.4 The first few days of protests

were not important simply because of thenumbers involved. The largest marchesdid not take place until the end of the firstweek of April, and these were in manycases either government approved orcalled by the major political parties andtrade unions. The Syrian state mediaclaimed 1 million people had marched inDamascus on 6 April.5 Sudanese govern-ment ministers addressed the million-strong march in Khartoum,6 while promi-nent politicians took part in a similar sizeddemonstration in Morocco's capital,Rabat, on 7 April.7 The first protests,although in many cases involving thou-sands rather than tens of thousands, hada profoundly radicalising effect on the sol-idarity movement because they emergedoutside the framework of official politics.This influence has been most prominentin Egypt and Lebanon, but even in Syriaand Saudi Arabia the broad-based soli-darity movement has created a newspace for political activism.

A new infrastructure of protest

The solidarity protests in Egypt havegiven birth to a broad popular movement.In addition to the demonstrations, otherforms of protest have pulled hundreds ofthousands of people into activities in sol-idarity with the Palestinians. Boycottcampaigns targeting Israeli and USgoods have been spread by local com-mittees, text messages, internet sites andnewspaper adverts. Fatemeh Farag, writ-ing in Al-Ahram Weekly, describes thechanged atmosphere in Cairo:

Only the other day, my hitherto totallyapolitical brother walked in with a hugePalestinian flag, demanding that I hang itfrom my balcony. In the latest hit by pop

The wave of protests which swept theArab world in the wake of the Israeli inva-sion of the West Bank on 29 March 2002marked a turning point for an entire gen-eration. Demonstrations pulled first thou-sands, then hundreds of thousands, thenfinally millions, onto the streets. In coun-try after country rage at the butchery inRamallah, Bethlehem and Jenin becamean explosion of anger at Israel's imperial-ist backers and their local clients--theArab regimes. Although several govern-ments tried to channel anger into charitytelethons, blood donation campaigns andofficial demonstrations as the weekswent by,1 the protest movement was aspontaneous explosion of anger frombelow. An important article in theEgyptian paper Al-Ahram Weekly arguedin mid-April:

The political map, 'stagnant' as it is,seemed until now to consist of the NDP[the ruling nationalist party], a number ofleft and right wing parties, and the out-lawed Muslim Brotherhood. But whenthousands across the nation went out onmassive Palestine solidarity, anti-Israeliand anti-American demonstrations overthe past three weeks, it began to seemlike new and different forces might wellbe redrawing the map.2

by Anne Alexander

Redrawing the political map: nationalism,Islamism and socialism in the Middle East

[65]

the protests of the first few days. Bannedleft wing organisations were seen leaflet-ing openly on the demonstrations inwhich the Kurdish groups, Hezbollah, theNasserist organisations and theCommunists were the main organisedforces. As well as the usual slogans insolidarity with Palestine, protesters raisedchants attacking the government andcalling for the release of political prison-ers.17 Saudi Arabia meanwhile has seenan explosion of activism around the cam-paign to boycott US goods. A Saudi busi-nessman told Jedda Arab News:

“I have never seen such an organisedanti-US campaign in the kingdom. It looksas if everyone is involved, from schoolstudents to religious scholars. Two daysago, a carefully prepared 20-page filewas thrown into my house, containing allthe information about the US products weshould stop buying. They are well organ-ised.”18

The pan-Arab daily Al-Hayat describedon 6 May how a teacher and studentsfrom a girls' college in Jeddah organiseda picket of the Doughnut HouseCompany's local restaurant after thecompany appeared on the boycott list.The company has offered a reward of 1million Saudi riyals to anyone who canprove that it is not fully Saudi owned.19Thousands attempted to march on theUS consulate in Dhahran on 12 April.20The Palestinian newspaper Al-Quds al-Arabi reported on 6 May that during seri-ous disturbances in Sukaka in easternSaudi Arabia two protesters were arrest-ed for opening fire on riot police.21

Arab nationalism reborn?

Although the protests have in generalemerged outside the framework of officialpolitics, the language of the demonstra-tions in solidarity with Palestine hasexpressed itself through borrowings fromthe past, as with any new movement.Alongside the bootleg cassettes andsmuggled cigarettes in Midan Ataba inCairo, stalls selling black and white pic-tures of Gamal Abdul Nasser were doinga roaring trade in the last week of March.Instead of the usual bland mixture of Araband Western pop, almost every radio inthe market was tuned to speeches fromthe Arab summit in Beirut, while cus-tomers in cafes sat mesmerised by livereports from the occupied cities of theWest Bank. When protests exploded ontothe streets a few days later, many reportswere quick to draw parallels with themassive nationalist movements of the1940s and 1950s. Nasser's old adviser,the former editor of the Egyptian dailypaper Al-Ahram, Muhammad HassanainHaikal, appeared on satellite television toargue that the huge protests showed thatthe ideas of Arab nationalism still domi-nate the Arab street.22

One of the visible signs of the revival of adiffuse kind of Arab nationalism has beenthe resurrection of Yasser Arafat as apolitical symbol for the Palestinian strug-gle. His picture was carried by hundredsof thousands on protests around the Arabworld. Here the pan-Arab media hasplayed an important role. Arafat spoke tomillions across the Middle East from hiscandle-lit office under siege in Ramallah.Thanks to the satellite channels, his call--'A million martyrs for Jerusalem!'--echoed through the streets of the Arab

[64]

singer Mohamed Fouad, he asks God tomake him a martyr for Al-Aqsa... Get intoa cab and the driver will talk politics andnot the traffic. Walk into a cafeteria andyour friends are bound to make a fuss ifthe waiter only has Coke on offer. 'What!You serve products that are on the boy-cott list!' is the usual rebuke.8

Even the state-run media in Egypt wasinfected by the mood. The main govern-ment newspapers, Al-Akhbar and Al-Ahram, printed extensive reports on theprotests in Egypt, including pictures ofschoolgirls leading demonstrations in sol-idarity with the Palestinians.9 Egyptianpresident Hosni Mubarak was sufficientlyworried by this to call senior editors intohis office that week to give them a dress-ing down for 'endangering nationalunity'.10 However, this broad movementhas from the very beginning had a sharppolitical edge. The initial demonstrationswere led by students at Cairo University.On 1 April they broke through police linesto lead a large and militant protest in thestreet. One student was shot dead bypolice after around 9,000 protesterssmashed their way out of the AlexandriaUniversity campus on 9 April.11 A commu-niqué from the Ministry of the Interior saidthe trouble started when 'some left wingelements steered demonstrators out ofthe Alexandria University campus andstoned police forces'.12 Chants on thedemonstrations regularly attack theregime: 'Mubarak, you coward, you arethe client of the Americans' and 'We wanta new government because we've hitrock bottom' are two favourites.13 There isalso a growing sense that the sponta-neous explosion of anger has the poten-tial to develop into a more permanentmovement:

Activists speak of a new infrastructure ofprotest that has grown up since thedemonstrations, a network of contactsbetween student leaders at both Cairoand provincial universities, civil associa-tions involved in the intifada solidaritymovement and the professional syndi-cates. Activists even speak of a geo-graphical centre in the Lawyers'Syndicate, which has opened its doors tostudents and the public for political semi-nars, Palestinian nationalist sing-alongsand other events, and is even jokinglycalled 'Petrograd' in a reference to theRussian Revolution.14

In Lebanon a similar infrastructure ofprotest also emerged during the first fewdays of the demonstrations. As in Egypt,the independent left, activists from theNGOs and large numbers of school anduniversity students set the pace of theprotests. The major student 'sit-in'--anoutdoor occupation in Martyrs' Square indowntown Beirut--quickly became anorganising centre for many of the mostmilitant actions.15 The broad coalition,which emerged as the most radical forceon the demonstrations, included not onlythe Palestinian factions and existing leftwing groups such as the CommunistParty and the Progressive Socialist Party,but also new layers of activists. When,after nearly four weeks, the party activistsargued that the time had come to end thesit-in, it was the independents who want-ed to stay.16

Even Syria, where state-sponsoreddemonstrations are routine but sponta-neous protests very rare, saw the begin-nings of a similar process of radicalisa-tion. Pictures of the Syrian president,Bashar al-Asad, were largely absent from

[67]

Islamists constitute the major force withinthe Egyptian opposition to the Mubarakregime. Magdi Hussein from the LabourParty told Al-Ahram Weekly:

“The Brotherhood didn't really participatein the demonstrations that we, as nation-al political movements, organised.They've always maintained a static ratherthan dynamic posture, which is to main-tain their organisational presence and notclash with the government. So even ifthere is a need to take action, as the sit-uation entails now, the Brotherhooddoesn't take action.”30

The Muslim Brotherhood in Jordan iseven stronger than in Egypt. For manyyears it was the only major political forceoutside the regime, and some of its lead-ing members have served in recentJordanian governments. Yet it neither ini-tiated nor fully controlled the recentprotests. After several days of militantstudent demonstrations, the governmenteffectively made a plea to theBrotherhood to step in and take over themovement, in order to rein it in. The inte-rior ministry gave permission for a largedemonstration, which was led off by sen-ior government officials. However, thisfailed to halt the protests, and theBrotherhood called a demonstration inconjunction with the rest of the oppositionand several trade unions for 12 April afterFriday prayers. The government thenswitched tack and banned the march.31

Troops and tanks moved into Amman tostop protesters assembling and the gov-ernment gave a clear signal that it wasprepared to use force to crush thedemonstration. At the last minute theBrotherhood backed down from a head-on collision with the government and can-

celled the demonstration.32

Both the nationalist and Islamist move-ments are weighed down by a long histo-ry of failure. The current corrupt, repres-sive regimes in Syria, Iraq, Egypt andAlgeria are the direct successors of thenational liberation movements of the1950s and 1960s. Nationalist parties arestill either completely subsumed by thestate or represent only a tiny oppositionalforce. The contradictions of these move-ments are probably best expressed bythe Palestinian national liberation move-ment which, unlike its counterparts inEgypt, Syria, Iraq and Algeria, still hasunfinished business with its colonialoppressors. Despite the acute crisis overPalestine, Arafat and the leadership ofFatah see no other strategy than continu-al compromise with Israel and the US.Israel's overwhelming military superioritymeans that the Palestinian national liber-ation movement has only been able tocreate at best a stunted bantustan of astate. In order to start building thisPalestinian state in the West Bank andGaza, the PLO accepted a peace dealwith Israel which made the fulfilment ofeven the basic national demands ofPalestinian people impossible. The Osloaccords offered neither sovereignty norprosperity to the Palestinians, let alonejustice and democracy. Although theinfrastructure of the Palestinian state isnow buried under the mangled ruins ofRamallah, Yasser Arafat is still preparedto compromise with the US by tryingmembers of the PFLP for the assassina-tion of the Israeli minister of tourism,Rehavam Ze'evi.

As for the Islamists, they too are an oldmovement. The revolution in Iran has

[66]

capitals. After years of dead-end negotia-tions and compromise Arafat's Fatahmovement seemed to have rediscoveredits radical soul. The re-emergence ofFatah has not been confined to the levelof symbols. The Al-Aqsa MartyrsBattalions, which are affiliated to Fatah,are by a long way the most active andeffective of the Palestinian militia groups.Over the past few years Fatah has rebuiltits organisation in the refugee camps ofLebanon and Syria, reopening officeswhich were closed and paying for full timeorganisers once again. Al-Sharq al-Awsat reported in June 2001 that Fatahofficials had begun to rebuild militia unitsin Lebanon and were re-establishing mil-itary control of the country's Palestinianrefugee camps.23 For the first time inyears Fatah and the PLO organiseddemonstrations of tens of thousands fromthe camps into central Beirut during therecent protests.24 The intensification ofthe intifada, and in particular the rebirth ofthe guerrilla struggle in Palestine havealso helped to revive the fortunes of theother PLO factions, such as the PFLP.For the first time in 30 years the PFLP-General Command (a split from the mainPFLP) brought thousands of Palestinianrefugees out of the camps in Syria ontothe streets of Damascus.25

Yet the lifting of the siege on Ramallahshows that Arafat is still vulnerable. Hisdesperate need to achieve a deal with theUS and Israel to allow him to rebuild thePalestinian Authority has undermined hisnew-found popularity among bothPalestinians and the wider solidaritymovement. Peter Ford, writing in Al-Sharq al-Awsat, argued on 5 May thatArafat had emerged from the siege ofRamallah weaker, while the unity of the

Palestinian leadership showed signs ofsplitting under pressure.26 GhassanShirbil, writing in Al-Hayat, argued thatArafat faced his real test as he emergedfrom the ruins of the Muqat'aa Building inRamallah:

Every Arab and every Palestinian hadhoped that Arafat would emerge from thesiege to take up his dual role asPresident of the Palestinian Authority andleader of the intifada once again... He hasleft the siege to return to his position asPresident of the Authority, but in the con-text of a return to negotiations with alltheir limitations. This means that the nextbig question will be the fate of the intifadaitself.27

At a rally of 40,000 in the Sidi Gabermosque in Alexandria called by theEgyptian People's Committee forSolidarity with the Intifada on 4 May pro-testers chanted slogans opposingArafat's 'sell-out' deal with the US.28 TheNasserist paper Al-Arabi reported that,despite the frantic efforts of the GrandShaykh to calm the crowd, thousands atprayers in the Al-Azhar Mosque in Cairobegan chanting the name of PFLPGeneral Secretary Ahmad Sa'dat, whomArafat handed over to British and US jail-ers as the siege ended.29

The weight of the past

It is also clear that in a large number ofcountries the major Islamist parties werenot in control of the emerging movement.The Labour Party in Egypt was for manyyears the legal outlet for the main Islamistmovement in the country, the MuslimBrotherhood. Although the Brotherhoodand the Labour Party are now illegal, the

[68]

long lost its radical edge--the Iranian rul-ing class is currently engaged in alengthy public debate about whether torecognise the US. Members of theMuslim Brotherhood have served in thecabinet in Jordan, while the Islamists inAlgeria briefly controlled local govern-ment. Even Hezbollah is not immune tothe pressure of events. Ironically, theorganisation's success in liberating thesouth of Lebanon from Israeli occupationhas brought new pressures. IncreasinglyHezbollah has faced demands to inter-vene in defence of Shi'ite workers' strug-gles, for example during the occupationof Middle East Airlines in 2001 and in arecent taxi drivers' strike in Beirut.33 If theeconomic crisis in Lebanon deepens,Hezbollah is likely to find itself trappedbetween the demands of the Lebaneseruling class that it restrict its activities tothe south, and pressure from below todefend the interests of the hundreds ofthousands of Lebanese who support themovement.

Permanent revolution in the Middle East

The gap between rhetoric and reality isnot just a temporary result of organisa-tional frailty. There are much broader rea-sons why neither the nationalist norIslamist movements of the Middle Eastcan offer effective leadership to theemerging mass movement in solidaritywith Palestine, let alone address thedeeper social and economic crisis devel-oping across the region. The organisa-tions where the contradictions are mostacute, such as Fatah in Palestine and theMuslim Brotherhood in Jordan and Egypt,have been tied to sections of the bour-geoisie for decades. Fatah was foundedby Palestinians who had made fortunes

in the Gulf during the boom years of the1960s--most famously Yasser Arafat him-self--and has always looked towardssome of the most politically conservativesections of the Arab bourgeoisie for sup-port.34 These are precisely the layerswithin the Arab bourgeoisie which havethe most to lose from a confrontation withIsrael, and by extension the US, and themost to gain from a negotiated settle-ment. Fatah's backers have long beenincapable of challenging US dominationof the Middle East. The Brotherhood inEgypt developed a symbiotic relationshipwith sections of the Egyptian ruling class.Figures such as Uthman Ahmad Uthman,founder of the Arab Contracting Co,channelled profits from the Gulf construc-tion boom of the 1970s back to theBrotherhood, and served as a link withsections of the Sadat regime.35 Thisorganic connection to Egyptian capitalhas reinforced the Brotherhood'sreformist orientation. As the Egyptianstate has given ground to Islamistdemands for the 'Islamisation' of law andgovernment, the Brotherhood's leader-ship has become ever more careful toavoid confrontation with the regime.

The more radical Islamist and nationalistmovements have traditionally looked to athin layer of radical middle class intellec-tuals as the driving force for socialchange.36 Thus the PFLP, although itappeals to 'the masses', relies in practiceon the armed struggle of a minority toachieve liberation for Palestine.37 IslamicJihad in Palestine argues for an Islamistversion of the same strategy--IslamicPalestine will be created by the revolu-tionary struggle of an armed minorityagainst Israeli occupation.38 Hamas andHezbollah combine some of the features

[69]

of the Muslim Brotherhood, such theirlinks to either state patronage or conser-vative Gulf capital, with features of theradical nationalist and Islamist groups, inparticular their stress on the centrality ofthe armed struggle and their radical criti-cisms of the mainstream Palestiniannationalist movement.39 For both the rad-ical and mainstream nationalists andIslamists the role of the state is crucial.The Arab nationalist leaders of the 1950sand the Islamist clergy of Iran after 1979attempted to use the state to overcomethe uneven and contradictory nature ofeconomic development in the MiddleEast. The conservative Islamist move-ments such as the Muslim Brotherhoodmeasure their success by how far theyhave managed to influence the state fromwithin.

The nationalists of the 1950s won thesupport of millions of ordinary people bypromising that the entire nation couldbenefit from economic growth, not simplya privileged minority. Islamist rhetoricabout a just Islamic economic order hasthe same kind of appeal today. In the1950s that meant breaking the power ofEuropean colonialism. Today's national-ists and Islamists stress the need to com-plete the process of national liberation inPalestine and to destroy US economicand military domination of the entireregion.

In the early 20th century socialists inRussia faced a very similar set of eco-nomic and political problems. Russiancapitalism had developed late. Advancedindustry existed side by side with a coun-tryside still racked by catastrophicfamines. Foreign capital dominated theRussian economy--investors from

Western Europe made huge profits whilethe Tsarist autocracy used savagerepression against calls for democracyand basic civil rights.40 Russian socialistsexpected that the first stage of the revolu-tion against the Tsarist state would bringthe Russian liberal bourgeoisie to power.Just as in the English and French revolu-tions of earlier centuries, the Russianbourgeoisie would uproot the decayingfeudal system in order to lay the founda-tions for a capitalist republic.41 By con-trast, the Russian revolutionary LeonTrotsky argued that the Russian bour-geoisie, because it had developed farlater than its counterparts in WesternEurope, was incapable of carrying outthis task. Russia's uneven economicdevelopment had created a weak andstunted bourgeoisie, squeezed betweenthe domination of foreign capital on theone hand, and the lingering power of thefeudal autocracy on the other, whichwould not dare challenge for politicalpower.

He also argued that, despite the miseryand poverty in the Russian countryside,the peasantry could not take independentaction in place of the bourgeoisie. Yet theacute social contradictions in the Russiancountryside could not be solved unlessthe Russian Revolution broke down theentire system of bourgeois property rela-tions. The young and small working classwas therefore the only class which couldplay this revolutionary role.42 However,although what Trotsky called 'the privi-lege of backwardness' made late devel-oping capitalist economies more vulnera-ble to overthrow from below, the sameunderdevelopment meant that attemptsto construct a socialist society on suchimpoverished soil were bound to fail.

[70]

Without revolutions in the heartland ofadvanced capitalism the RussianRevolution would collapse. Trotskyargued that the completion of the social-ist revolution 'within national limits isunthinkable...the socialist revolutionbecomes a permanent revolution in anewer and broader sense of the word; itattains completion only in the final victoryof the new society on our entire planet'.43

By the mid-20th century many features ofTrotsky's analysis of Russian societycould be applied across the Middle East.The central question in the Arab worldwas not simply the overthrow of feudal-ism as it had been in Russia, but also theexpulsion of the colonial powers. As inRussia, one of the obstacles to achievingboth the democratic revolution andnational liberation was the cowardlynature of the Arab bourgeoisie. In Egypt,for instance, although the native capitalistclass was constrained by the British pres-ence, it had neither the strength nor theinclination to challenge the occupiersdirectly. During the post-war period themajor nationalist party, the Wafd, playeda marginal role in the national liberationmovement. Both the industrial bour-geoisie and the rural landowners whosupported the Wafd feared the risingworkers' movement and the spectre ofpeasant revolution far more than theyfeared the British.44

Trotsky's prediction that the workingclass would play the central role insmashing the old system was also con-firmed. The driving force behind the massprotests and strikes which broke theBritish occupation in Egypt was thealliance between the student movementand the independent trade unions. The

textile workers of Shubra al-Khayma inCairo, Mahalla al-Kubra in the Delta andKafr al-Dawwar were the heart of thenationalist movement of the 1940s.45 InIraq in 1958 the workers' movementplayed a similar role in bringing down theBritish-backed monarchy.46 The sameprocess was at work during the IranianRevolution of 1979. The organised work-ing class played a vital role in smashingthe rule of the Shah.47

Yet neither Egypt in the 1940s nor Iran inthe 1970s confirmed the final part ofTrotsky's prediction--the victory of theworking class. The contradiction betweenworkers' participation in the national liber-ation movements and the actual nature ofthe regimes they produced was pro-foundly disorientating for a generation ofsocialists across the Middle East. TheStalinist Communist parties, like somesections of the Russian socialist move-ment in the early 20th century, arguedthat the working class could not seizepower while the national revolution wasincomplete. The leadership of the nation-al liberation movement had to come fromthe bourgeoisie--and if the big bour-geoisie was too weak to challenge colo-nialism, the Communists argued that thedecisive role fell on the nationalist intelli-gentsia or radical army officers.48 It wasjust such a small group of army officers,led by Gamal Abdul Nasser, who seizedpower in Egypt in 1952. The Free Officersregime moved quickly to smash the inde-pendent workers' movement--tradeunions were incorporated into the stateand strikes were banned. The StalinistCommunist movement supported theFree Officers coup, and even backed theregime's attack on the workers' move-ment--in the interest of completing the

[71]

'national revolution'.49 In Iraq ten yearslater the Communist parties argued thatthe class interests of workers had tocome second to the demands of nationalunity.

In an important reassessment ofTrotsky's theory, Tony Cliff argued thatthe problem was that, although 'the con-servative, cowardly nature of a late devel-oping bourgeoisie is an absolute law, therevolutionary character of the youngworking class is neither absolute norinevitable'. This meant that if the workingclass movement lacked the independentpolitical leadership of a mass revolution-ary party, other forces could win statepower. Cliff's analysis centred on theexperience of revolution in China andCuba, where intellectuals had led suc-cessful peasant guerrilla movements toseize control of the state. He argued thatwhere the working class was passive, ora mass revolutionary party was lacking,nationalist movements could use thestate to accelerate industrial develop-ment following the model of StalinistRussia.50

Events in Iran in 1979 demonstratedonce again that in the absence of a revo-lutionary party workers could play a lead-ing role in a revolutionary crisis but stillnot benefit from the outcome. The upris-ing which overthrew the repressive US-backed regime of the Shah involved fac-tory occupations, general strikes and amass workers' movement. Until a rela-tively late stage the radical clerics aroundAyatollah Khomeni played a marginalrole. Yet, partly because the Iranian leftdid not offer any independent leadershipto the workers' movements, Khomeni andthe Islamist clergy were able to seize

power and turn the full force of the stateagainst the organised working class.51

They were also able to fulfil a role similarto the nationalist leaders of a previousgeneration in reorganising Iranian capital.As Chris Harman puts it, the Islamist cler-gy were not:

as many left wing commentators havemistakenly believed, merely an expres-sion of 'backward' bazaar-based tradi-tional, 'parasitic', 'merchant capital'. Norwere they simply an expression of classicbourgeois counter-revolution. Theyundertook a revolutionary reorganisationof ownership and control of capital withinIran even while leaving capitalist relationsof production intact, putting large scalecapital that had been owned by the grouparound the Shah into the hands of thestate and parastate bodies controlled bythemselves--in the interests of the'oppressed' of course.52

The success of the nationalist andIslamist movements of the past in seizingcontrol of the state, and using it as vehi-cle for economic development andnational liberation, does not mean thattheir 21st century successors can easilyuse the same methods to solve the prob-lems of the Middle East today. The eco-nomic and political space in which thesemovements now operate is far more con-stricted.

Since the end of the long boom in the late1960s there has not been enough slackin the world economy to make the path ofindependent state capitalist developmenta practical option for the majority of ThirdWorld countries. Rather than fundinginfrastructure projects as they did in the1960s, international financial institutions

[72]

such as the World Bank and InternationalMonetary Fund have for the past 25years only rewarded governments whichcut their expenditure and seek to reducestate intervention in the economy. Withthe demise of the Soviet Union, ThirdWorld governments seem to have littlechoice but to submit to the demands ofIMF-style 'structural adjustment'. Theincreasing internationalisation of tradeand production favours the strong ratherthan the weak. Thus only small sectionsof local capital in the Middle East, usual-ly those closest to the state, have beenable to benefit from globalisation. Thisselect few have won lucrative franchisesfrom the multinationals to produce brandname consumer goods and services,which only a tiny minority can afford. Inthe meantime the vast majority are facingjob losses, disintegrating basic services,and spiralling prices and rents.53

There have always been limits on theability of any individual state to seriouslychallenge the imperialist powers or todevelop the national economy in order toraise living standards for the mass ofordinary people. In the context of a worldeconomic crisis these two goals becomealmost impossible to achieve. This is whythe national liberation movements whichcame to power late have moved evermore quickly to find an accommodationwith imperialism. The PLO was not alonein making 'historic compromises' duringthe 1990s. The Republican movement inNorthern Ireland also embarked on apeace process. Even those national liber-ation movements which came to poweron a wave of mass struggle, such as theANC in South Africa, quickly found that,although the old rulers had been forced togive up formal political control, they

retained their economic dominance.

Fifty years after Nasser took power inEgypt and nearly a century after the 1905revolution in Russia, we have come fullcircle, back to Trotsky's theory of perma-nent revolution. The only force which iscapable of achieving either a democraticrevolution against the Arab regimes ornational liberation for Palestine is theworking class. The Arab bourgeoisie, tiedas it is to imperialism, and increasinglyintegrated into the world ruling class--albeit two or three rungs below the rulersof Europe, North America or Japan--haslong ceased to be a force for change.

Just as the process of globalisation hasspeeded up the integration of the localruling classes of the Middle East into theworld economy, so too it has increasedthe size and weight of the urban and ruralworking class. The peasant economy ofthe countryside is a distant memory. TheEgyptian government recently dismantledthe reforms of the 1950s and 1960swhich allowed a limited redistribution ofland in order to open the countryside upto investment from multinational agribusi-nesses.54 The result has been to forcehundreds of thousands of small peasantfarmers off the land. Meanwhile white col-lar public sector workers have also seentheir living standards slide over the pasttwo decades. A job in state bureaucracyused to offer a relatively secure future.Now many office workers are paid lessthan factory workers. Syrian economistscalculated that even those public sectorworkers with a higher university degreedo not earn enough to feed a family.55

This relentless pressure on the peasantryand the middle class increases both thesocial weight of the working class and the

[73]

importance of its political role.

Previous mass movements against impe-rialism in the Middle East have demon-strated that general political radicalisationover the question of national liberationcan feed into the confidence of the work-ers' movement. This dynamic has thepotential to raise both the tempo of theindustrial struggle, and to create a morepowerful anti-imperialist movement.Millions of people across the Middle Eastunderstand perfectly well thatMcDonald's is part of the same system asthe arms manufacturer McDonnell-Douglas, and that Israel's war on thePalestinians is fought in large part todefend the interests of both. However, aboycott of US multinationals will have alimited effect, while Egyptian firms sellcement to build Zionist settlements in theWest Bank, or the Egyptian governmentagrees to supply Israel with naturalgas.56 The boycott campaigns in SaudiArabia have shown how difficult it is intoday's global economy to disentanglenational and international capital.

The conditions for an explosive upturn inthe class struggle exist in a number ofcountries around the region. In Lebanonthe last few months have seen a risingnumber of strikes by public sector work-ers, and the government is preparing forwhat will be a major battle to privatiseElectricite du Liban, the national powersupply company, which employs around20,000 workers. In addition the pricerises caused by the imposition of VAT inFebruary sparked a huge confrontationbetween the government and the tradeunion movement including massivedemonstrations and a threatened generalstrike.57 Although the trade union leaders

promptly came to a compromise andcalled off the strike, the scale of theprotest movement showed that gener-alised discontent can very quickly rise tothe surface. The Jordanian governmentrecently renewed a three-year IMFrestructuring programme, including theintroduction of a sales tax which pushedup the cost of basic goods overnight.58The Egyptian economy had to be bailedout once again by a massive injection ofcash from the international donors inFebruary. Despite international aid theEgyptian economy is still extremely vul-nerable to external economic shock.59The complete failure of Hosni Mubarak'sgovernment to do anything to support thePalestinians only adds to the unpopulari-ty of the regime. The mass solidaritymovement with Palestine has greatlysharpened the social tensions in all thesecountries, despite the efforts of theregimes to control the protests.

However, the fact that these objectiveconditions exist does not mean the work-ing class can automatically play the rolethat Trotsky expected it would. Withoutthe independent leadership of a massrevolutionary socialist party, workers'movements on their own do not guaran-tee victory for the working class. Theemerging forces of the left in the MiddleEast have to immerse themselves in themass movements of the day. Unlesssocialists are at the centre of events theywill remain trapped in isolated sects.Building a mass movement acceleratesthe process of political radicalisation.Lessons which were learnt in years ofabstract discussion can be absorbed inthe space of a few weeks by newactivists. At the same time, however,socialists have to argue that building an

[74]

independent revolutionary party is thebest way to ensure the ultimate victory ofthose mass movements. Such a partycannot be a replica of the old StalinistCommunist parties of the region--it willhave to reject the idea that the fate of theArab working class can be mortgaged tothe Arab regimes, nor even to their moreradical nationalist critics.

The concept of a revolutionary socialistparty based on the power of the interna-tional working class cuts through the ideathat somehow liberation can be achievedwithin the confines of the nation state.Socialism has never been achieved with-in one country, and the idea that it couldbe has always been, as Cliff put it, 'a nar-row reactionary dream'.60 Thus it is notenough simply to attack the US orEuropean capitalist class without leadingthe struggle against their local represen-tatives--such as the Bahgat Group andOrascom in Egypt, or Rafiq al-Hariri'sbusiness empire in Lebanon. It is also notenough for revolutionary socialists in theMiddle East to call for the liberation ofPalestine-they have to actually build anorganisation which brings the fightagainst imperialism into every factory andoffice, and brings the working class intothe fight against imperialism. Only a rev-olutionary party whose members are, inLenin's words, not merely trade unionsecretaries but 'tribunes of all theoppressed people', who would 'react toevery manifestation of tyranny andoppression, no matter where it appears,no matter what stratum or class of thepeople it affects'.61 For the first time in ageneration, the audience for these ideasis no longer confined to a tiny minority.The radicalisation over Palestine hasopened up a space in the political map of

the Middle East which has been closedfor decades. Experience from the pastshows that, unless revolutionary social-ists show how the organised workingclass can fill that space, other forces willtake their place.

This text was published for the first timein International Socialism no. 95.

[75]

Notes

1. For example, the Egyptian president'swife, Suzanne Mubarak, led a convoy ofrelief trucks to the Egyptian border withthe Gaza Strip. This was greeted with agreat fanfare by the state-run Egyptianmedia, although the Egyptian PopularCommittee for Solidarity With the Intifadahas been organising similar convoys forthe past 18 months. For coverage of theofficially-sanctioned convoy see DHammouda, 'Border March', Al-AhramWeekly, 2-8 May 2002, and 'First LadyLeads Huge Popular March to Rafah inSupport of the Palestinian People', Al-Ahram, April 2002, p1.2. A Howeidy, 'A New Political Map?', Al-Ahram Weekly, 18-24 April 2002.3. See, for example, Al-Ahram, Cairo, 2April 2002, and Jordan Times, Amman,April 2002.4. Al-Ahram reported on 2 April thatdemonstrations had spread to CairoUniversity, Helwan University, theAmerican University in Cairo, SixthOctober University, Ain ShamsUniversity, and outside the greater Cairoarea to Port Said, Minya, Tanta, Al-Arish,Suez, Sohag and Assyut. The JordanTimes on the same day described a gen-eral strike in Amman, and reported thatshops and offices were closed in Karak,Zarqa and Irbid.5. Syrian Arab News Agency, Damascus,7 April 2002.6 . Al-Hayat, 9 May 2002.7. T. Zemmouri, 'Un si proche Orient',Jeune Afrique/l'Intelligent, 15-21 April2002, p25.8. F. Farag, 'The Many Faces ofSolidarity', Al-Ahram Weekly, 2-8 May2002,9. See, for instance, Al-Akhbar, 3 April

2002, and Al-Ahram, 3 April 2002.10. Middle East News Agency, 4 April2002.11. P. Schemm, 'Sparks of Activist Spiritin Egypt', MERIP Press Information Note90, 13 April 2002, www.merip.org12. MENA, 9 April 2002.13. P. Schemm, op cit.14. S. Negus, 'Apathy on the Wane?',Middle East International, 3 May 2002,p24.15. J. Quilty, 'Convulsed over Palestine',Middle East International, 19 April 2002,p14.16. Al-Safir, Beirut, 3 May 2002.17. 'Civil Society Wakes Up', Middle EastInternational, 19 April 2002.18. Jedda Arab News, 9 May 2002,www.arabnews.com 19. Al-Hayat, 6 May 2002.20. www.aljazeera.net, 12 April 2002.21. Al-Quds al-Arabi, 6 May 2002.22. A Howeidy, op cit.23. K Al-Gharby, 'Fatah Moves to RegainSecurity Control of the PalestinianCamps in Lebanon', Al-Sharq al-Awsat,18 June 2001.24. Al-Safir, Beirut, 30 March 2002.25. I. Hamidy, 'First Demonstration of itsKind for Thirty Years: Syrian AuthoritiesAllow Thousands of PalestinianRefugees to March on the Golan', Al-Hayat, 6 April 2002.26. P. Ford, 'After the Siege: AWeakened Arafat Maintains hisPopularity in the Face of Israel,International Pressure and InternalStruggles', Al-Sharq al-Awsat, 5 May2002.27. G. Shirbil, 'After the Siege, the RealTest', Al-Hayat, 2 May 2002, p5.28 M. Salah, 'Protests in Egypt OpposeArafat's Policies', Al-Hayat, 5 May 2002,p7.

[76]

29. J. Shahin, '30,000 Protested inAlexandria, Chants Against Arafat in Al-Azhar', Al-Arabi, Cairo, 5 May 2002.30. A. Howeidy, op cit.31. Al-Ayyam, Amman, 11 April 2002.32. M Lynch, 'King Abdullah', MERIPPress Information Note 94,www.merip.org33. On the MEA strike see A Alexander,'The Crisis in the Middle East',International Socialism 93 (Winter 2001).For a report of the taxi drivers' march seeH Abdul-Hussain, 'Taxi Drivers March inProtest at Diesel Law', Daily Star, Beirut,30. April 2002.34. P. Marshall, Intifada: Zionism,Imperialism and Palestinian Resistance(London, 1989), pp115-127.35. G. Kepel, The Prophet and Pharoah(London, 1985), p109.36. For a full analysis of the Islamistorganisations of the Middle East and theirrelationship to the nationalist movementssee C. Harman, 'The Prophet and theProletariat', International Socialism 64(Autumn 1994), pp3-63. Also on the classbase of nationalist movements, see CHarman, 'The Return of the NationalQuestion', International Socialism 56(Autumn 1992), p11.37. See the PFLP website for Englishtranslations of the movement's state-ments and press releases, www.pflp-pal.org38. See Islamic Jihad's website,www.qudsway.com39. The Palestine Information Centre car-ries Hamas's statement and givesdetailed background information on themovement, www.palestine-info.info40. L. Trotsky, History of the RussianRevolution (New York, 1992), ch 1.41. T. Cliff, Deflected PermanentRevolution (London, 1986), pp7-8.

42 . L. Trotsky, op cit, p11.43. Quoted in T Cliff, op cit, p10.44. See D Renton and A Alexander,'Imperialism, Globalisation and PopularResistance in Egypt: 1881-2000', in LZeilig (ed), Class Struggle andResistance in Africa (Bristol, 2002, forth-coming).45. J. Beinin and Z Lockman, Workerson the Nile: Nationalism, Communism,Islam and the Egyptian Working Class1882-1954 (Princeton, 1987), pp340-342.46. P. Marshall, 'The Children ofStalinism', International Socialism 68(Autumn 1995), p119.47. A. Bayat, Workers and Revolution inIran (London, 1987), pp100-102. Seealso M. Poya, 'Iran 1979', in C Barker(ed), Revolutionary Rehearsals (London,1987), pp123-169.48. As an internal Communist Party doc-ument from the 1950s put it, 'The peo-ple's democracy we want to establish inEgypt is not a form of the dictatorship ofthe proletariat. We aim to establish ademocratic dictatorship if all the classesstruggling against imperialism and feu-dalism.' 'CP/CENT/INT/56/03--Note onCommunist Policy for Egypt', CommunistParty Archives, National Museum ofLabour History, Manchester.49. See R Bianchi, 'The Corporatizationof the Egyptian Labor Movement', MiddleEast Journal 40 (1986), pp431-432.50. TCliff, op cit, p1651. P. Marshall, op cit, p125.52. C. Harman, op cit, p42.53. A. Alexander, 'The Crisis in theMiddle East', op cit, p68.54 .D Renton and A Alexander, op cit.55 F. Al-Khatib, 'Al-Asar wal-Ujur', semi-nar paper presented at the SyrianEconomic Society's 'Tuesday Forum',Damascus, 24 April 2001, available on-line at

[77]

mafhoum.com/syr/articles_01/khatib/khatib.htm56. Jerusalem Post, 5 April 2002.57. Daily Star, Beirut, 13 February 2002,Al-Safir, Beirut, 13 February 2002. Thetrade union protests followed large stu-dent demonstrations which had broughtthousands on the streets against budgetcuts in the universities. Al-Safir reportedthat students carried pots and pans, fol-lowing the example of protesters inArgentina, and banners threatening tocarry out an Argentine-style popularuprising if the government refused to lis-ten to their demands. Al-Safir, Beirut, 5February 2002.58. Jordan Times, Amman, 11 March2002 and Al-Arab Al-Yawm, Amman, 17April 2002.59. G. Essam El-Din, 'Shock-AbsorbentEconomy?', Al-Ahram Weekly, 9-15 May2002.60. T. Cliff, op cit, p10.61. V. Lenin, 'What is to be Done?Burning Questions of Our Movement', inV. Lenin, Collected Works, vol 5 (Beijing,1961), pp 422-423.

[79]

manifestîndu-[i solidaritatea cuPalestina, s-ar p\rea c\ exist\ anumitefor]e noi, diferite, care ar putea s\ recon-figureze peisajul politic.” 2

Studiul de fa]\ încearc\ s\ car-tografieze în detaliu apari]ia acesteimi[c\ri [i s\ evalueze m\sura în caretradi]ia politic\ na]ionalist\ [i ceaislamist\ se pot constitui în for]e con-duc\toare ale protestelor. În ciuda faptu-lui c\ ideile na]ionaliste [i cele islamisteconstituie limbajul politic obi[nuit almi[c\rii de solidaritate amintite, ambelecurente au de înfruntat probleme pro-funde atunci cînd încearc\ s\ reînvie suc-cesele lor din trecut. Dilemele cu care seconfrunt\ mi[c\rile na]ionaliste bine-cunoscute, ca Al-Fatah din Palestina, saugrup\rile islamiste de mare anvergur\,cum este Fr\]ia Musulman\, n-au fostînc\ rezolvate. Spa]iul politic [i economicce permitea ca astfel de mi[c\ri s\domine peisajul politic din OrientulMijlociu este acum mai îngr\dit ca nicio-dat\.

Teoria revolu]iei permanente, emis\de Lev Tro]ki [i pus\ pe hîrtie pentruprima dat\ ca reac]ie la evenimentele dintimpul Revolu]iei Ruse din 1905, sug-ereaz\ un alt traseu pentru ie[irea dincriz\. De[i procesul de globalizare astrîns [i mai tare leg\turile existente întreburghezia arab\ [i clasa st\pînitoare depe restul planetei, el a sporit [i putereaclasei muncitoare arabe. În cazul în caremi[carea de solidaritate cu Palestina nuizbute[te s\ utilizeze puterea claseimuncitoare organizate, ea risc\ s\ repetee[ecurile înregistrate în trecut demi[c\rile na]ionaliste [i islamiste.

O caracteristic\ fundamental\ ademonstra]iilor de solidaritate cuPalestina de pe tot cuprinsul OrientuluiMijlociu o constituie dimensiunea impre-

sionant\ a mi[c\rii. Protestele au izbucnitpe 30 martie în Cairo, Beirut, Damasc [iAman.3 Dup\ dou\ zile demonstra]iile,organizate în mare parte de studen]i, s-au extins dinspre capitale spre ora[eledin provincie.4 Primele zile de proteste n-au fost importante doar din cauzanum\rului celor implica]i. Cele maimasive mar[uri de protest au avut locabia spre sfîr[itul primei s\pt\mîni dinaprilie, iar acestea au fost în cele maimulte cazuri fie aprobate de guvern, fieorganizate de partidele politice [i sindi-catele importante. Mass media guverna-mentale din Siria sus]in c\ la mar[ul orga-nizat în Damasc pe 6 aprilie au participatun milion de persoane.5 La Khartoum ofi-cialii din guvernul Sudanului au vorbit înfa]a a peste un milion de participan]i la odemonstra]ie6, iar pe 7 aprilie, în capitalaMarocului, Rabat, politicieni de seam\ ai]\rii au participat la o demonstra]ie dedimensiuni asem\n\toare.7 De[i s-aubucurat de participarea a doar cîteva zecide mii de oameni, primele proteste auexercitat o puternic\ for]\ de radicalizareasupra mi[c\rii de solidaritate, c\ci ele s-au iscat în afara cadrului politic oficial.Influen]a lor s-a sim]it mai cu seam\ înEgipt [i Liban, dar mi[carea de solidari-tate, avînd o larg\ sus]inere popular\, acreat un nou spa]iu pentru activismulpolitic pîn\ [i în Siria [i Arabia Saudit\.

Noua infrastructur\ a mi[c\rii deprotest

Mi[c\rile protestatare de solidaritatedin Egipt au dat na[tere unei noi mi[c\ripopulare de amploare. Pe lîng\ demon-stra]ii, au existat [i alte forme de protestcare au implicat sute de mii de oameni înac]iuni de solidarizare cu palestinienii.Prin intermediul unor comitete locale, almesajelor scrise, al site-urilor internet [ial anun]urilor din ziare, au fost popular-

[78]

de Anne Alexander

Reconfigurarea peisajului politic – nationalism,islamism si socialism în Orientul Mijlociu

¸¸

Valul de proteste care a cuprinsîntreaga lume arab\ în urma invazieiisraeliene din 29 martie 2002 asupraMalului de Vest a reprezentat un momentde cotitur\ pentru o întreag\ genera]ie.Demonstra]iile au scos în strad\ mai întîimii, apoi sute de mii [i în cele din urm\milioane de oameni. Mînia iscat\ dem\celurile din Ramallah, Betleem [iJenin a cuprins ]ar\ dup\ ]ar\, transfor-mîndu-se într-o explozie de furie laadresa sus]in\torilor imperiali[ti aiIsraelului [i a clien]ilor lor din regiune:regimurile politice arabe. Cu toate c\unele guverne au organizat campanii dedona]ii prin telefon, campanii de donarede sînge [i demonstra]ii oficiale, prin careau încercat s\ canalizeze mînia popu-la]iei1, mi[carea de protest ap\rut\ aînsemnat o izbucnire de furie spontan\,pornit\ de jos în sus. Un articol semnifica-tiv, ap\rut în ziarul egiptean Al-AhramWeekly la jum\tatea lui aprilie, sus]ineaurm\toarele: “Pîn\ în prezent peisajulpolitic, a[a „stagnant” cum e el, pare s\ fifost format din NDP (partidul na]ionalist,aflat la guvernare), o serie de partide destînga [i de dreapta [i Fr\]ia Musulman\,aflat\ în afara legii. Dar cînd mii deoameni, de pe întreg întinsul ]\rii, au par-ticipat în ultimele trei s\pt\mîni la demon-stra]ii antiisraeliene [i antiamericane,

[81]

mai combative ac]iuni.15 Solida coali]iecreat\ acolo – [i care s-a dovedit a fi ceamai radical\ for]\ implicat\ în demon-stra]ii – includea nu numai fac]iuni pales-tiniene [i grup\ri de stînga deja existente,precum Partidul Comunist [i PartidulSocialist Progresist, ci [i grupuri deactivi[ti proasp\t ap\rute. Dup\ aproapepatru s\pt\mîni, cînd activi[tii de partidau sus]inut c\ a venit momentul s\încheie demonstra]ia, cei care au vrut s\r\mîn\ au fost independen]ii.16

Chiar [i în Siria, unde demonstra]iilesprijinite de stat sînt ceva obi[nuit, îns\protestele spontane au loc foarte rar,s-au observat începuturile unui proces deradicalizare asem\n\tor. La demon-stra]iile de protest din primele cîteva zileportretul pre[edintelui Siriei, Bashar al-Asad, a ap\rut foarte rar. S-a observat c\organiza]ii de stînga interzise împ\r]eauf\r\ team\ flutura[i care chemau popu-la]ia la demonstra]ii la care principaliiorganizatori erau grupurile de kurzi,Hezbollah-ul, organiza]iile nasseriste [igrup\rile comuniste. Pe lîng\ obi[nuiteleslogane de solidarizare cu Palestina,protestatarii au scandat lozinci care ata-cau guvernul [i cereau eliberareade]inu]ilor politici.17 Concomitent, înArabia Saudit\ s-a produs o erup]ie ami[c\rilor militante pe tema campaniei deboicotare a produselor provenite dinStatele Unite. Un om de afaceri saudit adeclarat pentru ziarul Arab News dinJiddah: “N-am v\zut niciodat\ în regat ocampanie antiamerican\ atît de bineorganizat\. Ai impresia c\ toat\ lumea eimplicat\ în ea, de la elevii de [coal\ pîn\la profesorii de religie de la universit\]i.Acum dou\ zile mi-a aterizat în cas\ undosar de dou\zeci de pagini, elaborat cuminu]iozitate, care con]inea toate infor-ma]iile despre produsele americane pe

care nu trebuie s\ le mai cump\r. Sîntbine organiza]i.”18

Cotidianul de larg\ circula]ie pan-arab\ Al-Hayat prezint\ în edi]ia sa din 6mai felul în care o profesoar\ de la uncolegiu de fete din Jiddah, împreun\ cuelevele sale, a pichetat restaurantulDoughnut House Company din ora[ dup\ce acesta a ap\rut pe lista locurilor boico-tate. Compania a oferit o recompens\ deun milion de riali saudi]i oricui va puteadovedi c\ ac]iunile ei nu sînt de]inute inte-gral de cet\]eni saudi]i.19 Pe 12 aprilie, înDhahran, mii de persoane au încercat s\organizeze un mar[ de protest pîn\ laConsulatul Statelor Unite.20 Pe 6 maiziarul palestinian Al-Quds al-Arabi aanun]at c\ în timpul unor tulbur\ri graveproduse în Sukaka, în estul ArabieiSaudite, au fost aresta]i doi protestataricare au deschis focul împotriva trupelorde men]inere a ordinii.21

Rena[terea na]ionalismului arab?

Cu toate c\ în general protestele auap\rut în afara cadrului politic oficial, lim-bajul utilizat în cadrul demonstra]iilor desolidaritate cu Palestina era tributarcli[eelor trecutului, ca în cazul oric\reimi[c\ri noi. Pe lîng\ casetele [i ]ig\rile decontraband\ care se comercializau lanegru în pia]a Midan Ataba din Cairo, înultima s\pt\mîn\ din martie tarabele carevindeau fotografii alb-negru cu GamalAbdul Nasser s-au bucurat de un succescomercial cople[itor. În loc de obi[nuitacombina]ie tern\ de muzic\ pop occiden-tal\ [i arab\, la aproape fiecare aparat deradio din pia]\ se auzeau discursurile dela summitul arab din Beirut, în vreme ceclien]ii cafenelelor st\teau [i urm\reauîncremeni]i reportajele în direct dinora[ele ocupate de pe Malul de Vest.

[80]

izate campanii de boicotare a produselorisraeliene [i americane. Fatemeh Faragdescrie în Al-Ahram Weekly felul cum s-aschimbat atmosfera din Cairo: “Ieri fratelemeu, care pîn\ acum era completapolitic, a intrat în cas\ cu un drapelpalestinian gigantic [i mi-a cerut s\-l ag\]afar\, la balcon. În ultimul s\u hit, inter-pretul de muzic\ pop Mohamed Fouad îicere lui Dumnezeu s\-l fac\ s\ devin\martir al Al-Aqsa... Te urci într-un taxi [i[oferul o s\ discute cu tine problemepolitice, nu probleme de trafic. Intri într-unlocal cu autoservire [i prietenii t\i or s\fac\ neap\rat scandal dac\ omul de latejghea nu are la vînzare decît Coca-Cola. Acuza cel mai des întîlnit\ este:„Cum? Serve[ti produse de pe lista celorboicotate?”8

În Egipt pîn\ [i canalele mediaticecontrolate de stat au fost contaminate destarea general\. Principalele ziare guver-namentale, Al-Akhbar [i Al-Ahram, aupublicat reportaje ample despreprotestele din Egipt, incluzînd [i fotografiicu [col\ri]e aflate în fruntea demon-stra]iilor de solidaritate cu palestinienii.9

Pre[edintele egiptean Hosni Mubarak s-aar\tat atît de îngrijorat, încît în s\pt\mînarespectiv\ i-a chemat pe redactorii-[efi înbiroul s\u [i le-a tras un perdaf, acuzîn-du-i c\ „pericliteaz\ unitatea na]iunii”10.De altfel, aceast\ mi[care ampl\ a avutînc\ de la început o tent\ politic\ acut\.Demonstra]iile ini]iale au fost coordonatede studen]ii Universit\]ii din Cairo. Pe 1aprilie ei au trecut de cordoanele depoli]i[ti [i s-au pus în fruntea unui masivprotest militant de strad\. Pe 9 aprilie unstudent a fost împu[cat mortal de c\trepoli]ie, asta dup\ ce aproximativ 9.000 deprotestatari [i-a croit drum cu for]a înafara campusului Universit\]ii dinAlexandria.11 Un comunicat venit de la

ministrul de Interne afirma c\ problemeleau început atunci cînd „anumite elementede stînga i-au scos pe demonstran]i dincampusul Universit\]ii din Alexandria [iau aruncat cu pietre în for]ele de poli]ie”12.Scand\rile demonstran]ilor criticau înmod constant regimul politic. Dou\ dintrecele mai populare erau „Mubarak, la[ule,e[ti clientul americanilor” [i „Vrem unguvern nou, pentru c\ ne-a ajuns cu]itulla os”.13 De asemenea, senza]ia c\ izbuc-nirea spontan\ de furie ar putea s\ setransforme într-o mi[care cu un caracterpermanent devenea tot mai acut\:

Activi[tii vorbesc despre o nou\ infra-structur\ a mi[c\rii de protest, una creat\în timpul demonstra]iilor, o re]ea deconexiuni între liderii studen]ilor din Cairo[i de la universit\]ile din provincie, aso-cia]iile civile implicate în mi[carea de sol-idaritate intifada [i diversele sindicateprofesionale. Aceia[i activi[ti pomenescpîn\ [i despre un centru geografic, cel dela sediul Sindicatului Avoca]ilor, care [i-adeschis por]ile pentru studen]i [i pentrupublic în vederea organiz\rii unor semi-narii politice, a unor spectacole de cîn-tece na]ionaliste palestiniene [i a altorevenimente [i care chiar este numit – înglum\ – „Petrograd”, cu trimitere direct\la revolu]ia din Rusia.14

O infrastructur\ similar\ a mi[c\rii deprotest a ap\rut [i în Liban pe parcursulprimelor cîteva zile de demonstra]ii. Ca [iîn cazul Egiptului, cei care au imprimatritmul protestelor au fost stînga inde-pendent\, activi[tii din organiza]iile non-guvernamentale [i un num\r mare de stu-den]i [i elevi de la [coli [i universit\]i. Oimportant\ ac]iune de protest stu-den]easc\ de tip sit-in, realizat\ prin ocu-parea Pie]ei Martirilor din centrulBeirutului, a devenit în foarte scurt timpcentrul de organizare a majorit\]ii celor

[83]

[i [i-a reluat pozi]ia de pre[edinte alAutorit\]ii, dar în contextul revenirii lamasa negocierilor, cu toate limit\rileimplicite. Asta înseamn\ c\ urm\torulsemn de întrebare important se va referiexact la soarta intifadei.”27

La o întrunire organizat\ în 4 mai deComitetul Popular Egiptean deSolidaritate cu Intifada [i desf\[urat\ înmoscheea Sidi Gaber din Alexandria, lacare au participat 40.000 de oameni,protestatarii au scandat lozinci prin carese opuneau în]elegerii „tr\d\toare” a luiArafat cu Statele Unite.28 Ziarul nasseristAl-Arabi a informat c\, în ciuda eforturilordisperate f\cute de Marele [eic pentru alini[ti mul]imea, mii de credincio[i veni]is\ se roage în moscheea Al-Azhar dinCairo au început s\ scandeze numelesecretarului general al F.P.E.P., AhmadSa'dat, pe care Arafat l-a dat pe mîiniletemnicerilor britanici [i americani atuncicînd asediul a luat sfîr[it.29

Povara trecutului

La fel de limpede este [i faptul c\ înmulte din aceste ]\ri partidele islamisteimportante nu de]ineau controlul asuprami[c\rii de protest nou-ap\rute. În EgiptPartidul Muncii a reprezentat vreme demul]i ani supapa legal\ a celei mai impor-tante mi[c\ri islamiste din ]ar\ – Fr\]iaMusulman\. Cu toate c\ la ora actual\Fr\]ia Musulman\ [i Partidul Muncii sîntscoase în afara legii, islami[tii constituiecea mai important\ for]\ egiptean\ deopozi]ie fa]\ de regimul lui Mubarak.Magdi Hussein, membru al PartiduluiMuncii, a declarat pentru Al-AhramWeekly: “Adev\rul e c\ Fr\]ia Musulman\n-a participat la demonstra]iile pe care le-am organizat noi, mi[c\rile politicena]ionale. Ei s-au p\strat permanent într-

o postur\ mai degrab\ static\ decîtdinamic\, prin care [i-au men]inutprezen]a ca organiza]ie, dar f\r\ s\ intreîn conflict cu guvernul. Prin urmare, chiardac\ e necesar s\ se treac\ la ac]iune,a[a cum o cere situa]ia de acum, Fr\]ia n-o s\ o fac\.”30

Fr\]ia Musulman\ este mult mai put-ernic\ în Iordania decît în Egipt. Mult\vreme ea a reprezentat unica for]\politic\ important\ independent\ fa]\ deregim, iar cî]iva dintre membrii ei deseam\ au ocupat recent func]ii în guver-nul iordanian. Cu toate acestea ea nici nua ini]iat, nici nu a controlat pe deplinrecentele mi[c\ri de protest. Dup\ cîtevazile de demonstra]ii ale studen]ilor mili-tan]i, guvernul s-a v\zut nevoit s\ fac\apel la Fr\]ia Musulman\, cerîndu-i s\intervin\ [i s\ preia controlul mi[c\rii,pentru a o putea ]ine în frîu. Ministrul deInterne a aprobat organizarea uneidemonstra]ii de amploare, care a fostdeclan[at\ de înal]i func]ionari guverna-mentali. Numai c\ protestele nu au pututfi oprite astfel, iar Fr\]ia Musulman\ aanun]at o demonstra]ie pe 12 aprilie,dup\ rug\ciunile de vineri, laolalt\ curestul for]elor de opozi]ie [i cu cîtevasindicate. În momentul acela guvernul [i-a schimbat pozi]ia [i a interzis mar[ulanun]at.31 La Amman au fost aduse trupeînarmate [i tancuri care s\-i împiedice peprotestatari s\ se strîng\, iar guvernul adat semnale clare cum c\ este preg\tit s\foloseasc\ for]a brut\ pentru a st\vilidemonstra]ia. Fr\]ia a renun]at în ultimulmoment la o ciocnire direct\ cu guvernul[i a contramandat demonstra]ia.32

Atît mi[c\rile na]ionaliste, cît [i celeislamiste duc în spate povara unei lungiistorii de e[ecuri. Actualele regimuripolitice corupte [i opresive din Siria, Irak[i Egipt sînt urma[ele directe ale

[82]

Peste cîteva zile, cînd au izbucnitprotestele de strad\, în multe relat\ri depres\ s-a f\cut imediat leg\tura cumasivele mi[c\ri na]ionaliste din anii1940 [i 1950. B\trînul consilier al luiNasser, Muhammad Hassanain Haikal,fost redactor la cotidianul egiptean Al-Ahram, a ap\rut pe postul de televiziuneprin satelit [i a sus]inut c\ giganticelemi[c\ri de protest dovedesc c\ ideilena]ionalismului arab st\pînesc în contin-uare popula]ia arab\ obi[nuit\.22

Unul dintre semnele vizibile alerena[terii unui soi difuz de na]ionalismarab a fost reînvierea imaginii lui YasserArafat în postura de simbol politic al lupteipalestinienilor. Sute de mii de protestataride pe întreg cuprinsul lumii arabem\r[\luiau cu portretul lui. Mass mediadin spa]iul pan-arab a jucat aici un rolimportant. Arafat a vorbit în fa]a mil-ioanelor de oameni din Orientul Mijlociula lumina lumîn\rii, din biroul s\u asediatdin Ramallah. Gra]ie posturilor de televiz-iune transmise prin satelit, chemarea sa– „Un milion de martiri pentru Ierusalim!”– a r\sunat pe toate str\zile capitalelorarabe. Dup\ ani de compromisuri [inegocieri sterile, mi[carea Al-Fatah, con-dus\ de Arafat, pare s\-[i fi redescoperitspiritul radical. Rena[terea mi[c\rii Al-Fatah nu s-a oprit la nivelul simbolisticii.Batalioanele de martiri Al-Aqsa, afiliate laAl-Fatah, sînt de departe cele mai active[i mai eficiente dintre toate mili]iile pales-tiniene. În ultimii cî]iva ani Al-Fatah [i-aref\cut structura organizatoric\ întaberele de refugia]i din Liban [i Siria, [i-a redeschis filiale care fuseser\ închise [ia angajat din nou organizatori cu norm\întreag\. În luna iunie a anului 2001cotidianul londonez Al-Sharq al-Awsat aanun]at c\ liderii Al-Fatah au început s\reorganizeze unit\]ile de mili]ie din Liban

[i c\ au redobîndit controlul militar asuprataberelor de refugia]i palestinieni din]ar\.23 Dup\ mul]i ani, Al-Fatah [iOrganiza]ia pentru Eliberarea Palestinei(O.E.P.) au organizat din nou în centrulBeirutului, în timpul recentelor manifes-ta]ii de protest, demonstra]ii cu zeci demii de participan]i veni]i din taberele derefugia]i.24 Intensificarea intifadei [i maiales relansarea r\zboiului de gheril\ dinPalestina au sprijinit [i revigorarea altorfac]iuni din O.E.P., cum ar fi FrontulPopular pentru Eliberarea Palestinei(F.P.E.P.). Pentru prima oar\ dup\ treize-ci de ani, Comandamentul GeneralF.P.E.P. (o fac]iune a mi[c\rii F.P.E.P.) amobilizat mii de palestinieni din taberelede refugia]i din Siria [i i-a adus pe str\zileDamascului.25

Totu[i ridicarea asediului asupraora[ului Ramallah dovede[te c\ Arafat eînc\ vulnerabil. Nevoia sa disperat\ de aajunge la o în]elegere cu Statele Unite [icu Israelul, pentru ca ace[tia s\-i permit\s\ recl\deasc\ Autoritatea Na]ional\Palestinian\, îi submineaz\ popularitatearecent cucerit\ în rîndul palestinienilor [isubmineaz\ [i cadrele mai ample alemi[c\rii de solidaritate create. Într-un arti-col publicat în 5 mai în Al-Sharq Al-Awsat, Peter Ford a sus]inut c\ Arafat aie[it sl\bit în urma asediului ora[uluiRamallah [i c\ unitatea conducerii pales-tiniene scîr]îie din încheieturi atunci cînde pus\ la încercare.26 Ghassan Shirbilafirm\, într-un text ap\rut în Al-Hayat, c\Arafat a fost pus cu adev\rat la încercareîn clipa cînd a ap\rut dintre ruinele cl\diriiMuqat'aa din Ramallah: “Fiecare arab [ifiecare palestinian a sperat c\ dup\asediu Arafat va ap\rea [i va acceptaînc\ o dat\ s\ joace rolul s\u dublu, depre[edinte al Autorit\]ii Palestiniene [i delider al intifadei... El a ie[it de sub asediu

[85]

dureaz\ de cîteva decenii. Al-Fatah a fostîntemeiat\ de palestinienii care au f\cutaveri în Golf pe timpul exploziei econom-ice din anii 1960 – dintre care cel maicunoscut este Yasser Arafat însu[i – [i auc\utat întotdeauna s\ ob]in\ sprijinulunora dintre cele mai conservatoaregrup\ri politice ale burgheziei arabe34. Îninteriorul burgheziei arabe, acestea sînttocmai grup\rile care ar avea cel mai multde pierdut dintr-o confruntare cu Israelul[i, prin extensie, cu Statele Unite [i celmai mult de cî[tigat dintr-un acord nego-ciat. Sus]in\torii mi[c\rii Al-Fatah nu auar\tat niciodat\ c\ ar fi capabili s\zdruncine domina]ia Statelor Unite înOrientul Mijlociu. Fr\]ia Musulman\ dinEgipt [i-a creat o rela]ie simbiotic\ cuanumite p\turi ale clasei conduc\toareegiptene. Personaje cum ar fi UthmanAhmad Uthman, fondatorul companieiArab Contracting Co., au direc]ionat prof-iturile rezultate de pe urma explozieipie]ei construc]iilor din anii 1970 totînspre Fr\]ie [i au slujit ca elemente deleg\tur\ cu anumite grup\ri ale regimuluilui Sadat35. Aceast\ leg\tur\ organic\dintre Fr\]ia Musulman\ [i capitalulegiptean a încurajat orientarea reformist\din sînul Fr\]iei Musulmane. În vreme cestatul egiptean a început s\ acceptecererile islami[tilor de „islamizare” a leg-isla]iei [i a guvernului, conducerea Fr\]ieia încercat mai tare ca niciodat\ s\ eviteorice confruntare cu regimul.

În mod tradi]ional, mi[c\rile islamiste[i na]ionaliste mai radicale au consideratc\ for]a diriguitoare a schimb\rii sociale oreprezint\ o p\tur\ îngust\ de intelectualiradicali din clasa de mijloc36. Astfel, înîncercarea sa de a cuceri libertateaPalestinei, F.P.E.P., de[i face apel la„mase”, în realitate se bazeaz\ pe luptaarmat\ a unei minorit\]i.37 Jihadul Islamic

din Palestina propune o versiuneislamist\ a aceleia[i strategii: Palestinaislamic\ va fi creat\ prin lupta rev-olu]ionar\ a unei minorit\]i înarmateîmpotriva ocupa]iei israeliene.38 Mi[c\rileHamas [i Hezbollah combin\ unele car-acteristici ale Fr\]iei Musulmane, cum arfi leg\turile lor cu conducerea statului saucu capitalul conservatorilor din zonaGolfului, cu tr\s\turi ale grupurilorna]ionaliste [i islamiste radicale – cum arfi în special accentul pe care îl pun ele perolul esen]ial jucat de lupta armat\ [i crit-icile lor radicale la adresa mi[c\riina]ionaliste palestiniene prevalente.39 Atîtpentru na]ionali[tii [i islami[tii radicali, cît[i pentru cei modera]i, rolul statului esteunul crucial. Liderii na]ionali[ti ai arabilordin anii 1950 [i clerul islamist din Iran dedup\ anul 1979 au încercat s\ sefoloseasc\ de stat pentru a contracaracaracterul imprevizibil [i contradictoriu aldezvolt\rii economice din OrientulMijlociu. Mi[c\rile islamiste conserva-toare, cum este Fr\]ia Musulman\, î[im\soar\ succesul dup\ gradul în carereu[esc s\ influen]eze statul din interior.

Na]ionali[tii anilor 1950 au cî[tigatsprijinul a milioane de oameni obi[nui]i,c\rora le-au promis c\ de cre[terea eco-nomic\ va beneficia întreaga na]iune [inu doar o minoritate privilegiat\. Retoricaislamist\ despre o ordine economic\islamic\, una corect\, este [i ast\zi la felde atr\g\toare. În anii 1950 ea însemnadistrugerea puterii colonialismului euro-pean. Na]ionali[tii [i islami[tii contempo-rani subliniaz\ ideea necesit\]ii de aîncheia procesul de eliberare na]ional\din Palestina [i de a pune cap\t domi-na]iei economice [i militare a StatelorUnite în întreaga regiune.

La începutul secolului 20 sociali[tii dinRusia se confruntau cu un set de prob-

[84]

mi[c\rilor de eliberare na]ional\ din anii1950 [i 1960. Chiar [i la ora actual\ par-tidele na]ionaliste sînt subordonate înîntregime conducerii statului sau, dac\nu, reprezint\ o for]\ de opozi]ie nesem-nificativ\. Contradic]iile existente în sînulacestor mi[c\ri sînt, probabil, ilustrate celmai bine de mi[carea de eliberarena]ional\ palestinian\, care, spre deose-bire de mi[c\rile similare din Egipt, Siria,Irak [i Algeria, înc\ mai are de rezolvatanumite probleme cu opresorii colo-niali[ti. În ciuda crizei acute ap\rute încazul Palestinei, Arafat [i conducereami[c\rii Al-Fatah nu v\d alt\ strategie înafar\ de men]inerea compromisului exis-tent cu Israelul [i Statele Unite.Cople[itoarea superioritate armat\ aIsraelului arat\ c\ mi[carea de eliberarena]ional\ din Palestina n-a fost în stare s\creeze decît un fel de bantustan colonialîngr\dit – [i asta în cel mai bun caz.Pentru a începe s\ cl\deasc\ un statpalestinian în Fî[ia Gaza [i pe Malul deVest, O.E.P. a acceptat s\ încheie cuIsraelul o în]elegere care face ca pîn\ [icerin]ele na]ionale cele mai elementares\ devin\ imposibile. Acordurile de laOslo nu le ofer\ palestinienilor nicisuveranitate, nici prosperitate, ca s\ numai vorbim de dreptate [i democra]ie. Cutoate c\ în prezent infrastructura statuluipalestinian este îngropat\ sub ruineleinforme de la Ramallah, Yasser Arafateste dispus în continuare s\ cad\ la pacecu S.U.A. [i pune în cîrca membrilorF.P.E.P. asasinarea ministrului israelianal Turismului, Rehavam Ze’evi.

În ceea ce-i prive[te pe islami[ti, eireprezint\ tot o mi[care politic\ învechit\.Revolu]ia din Iran [i-a pierdut demult liniaradical\, iar la ora actual\ clasa con-duc\toare iranian\ este implicat\ într-oprelung\ dezbatere public\ pe tema

recunoa[terii oficiale a Statelor Unite.Membri ai Fr\]iei Musulmane au îndeplin-it func]ii în guvernul Iordaniei, iar islami[tiidin Algeria au avut sub control – pentru oscurt\ perioad\ de timp – guvernul local.Nici mi[carea Hezbollah nu este imun\ lapresiunea evenimentelor. Paradoxul facec\ succesul înregistrat de aceast\mi[care odat\ cu eliberarea suduluiLibanului de sub ocupa]ia Israelului aiscat noi presiuni asupra ei. Mi[c\riiHezbollah i s-a cerut din ce în ce mai dess\ intervin\ [i s\ sus]in\ luptele sindicaleale lucr\torilor [ii]i – de exemplu, în timpulocup\rii sediului Middle East Airlines, în2001, [i la recenta grev\ a [oferilor detaxi din Beirut33. În cazul în care crizaeconomic\ din Liban se agraveaz\,Hezbollah are toate [ansele s\ setrezeasc\ prins\ la înghesuial\ între pre-ten]ia clasei conduc\toare libaneze de a-[i limita ac]iunile la regiunea de sud a ]\rii[i presiunea venit\ de la clasele de jos,care îi cer s\ apere interesele sutelor demii de libanezi ce sprijin\ Hezbollah-ul.

Revolu]ia permanent\ în Orientul Mijlociu

Discrepan]a dintre retoric\ [i realitatenu este doar un rezultat temporar alfragilit\]ii organiza]ionale. Exist\ explica]iimult mai ample pentru faptul c\ înOrientul Mijlociu nici mi[c\rile na]ionaliste[i nici cele islamiste nu pot furniza ostructur\ de conducere eficient\ pentrumi[carea popular\ de solidaritate cuPalestina, ca s\ nu mai vorbim desolu]ionarea mult mai profundei crizesociale [i economice care se acutizeaz\în regiune. Organiza]iile unde con-tradic]iile sînt mai acute, cum ar fi Al-Fatah din Palestina [i Fr\]ia Musulman\din Iordania [i Egipt, sînt [i cele ale c\rorleg\turi cu anumite p\turi ale burgheziei

[87]

damental pe care urma s\-l joace clasamuncitoare în procesul de nimicire avechiului sistem a fost [i ea confirmat\.For]a conduc\toare din spateleprotestelor [i al grevelor de mas\ care aupus cap\t ocupa]iei britanice în Egipt afost alian]a dintre mi[carea studen]easc\[i sindicatele muncitore[ti independente.În anii 1940 muncitorii din industria textil\de la Shubra al-Khayma, la nord deCairo, cei din Mahalla al-Kubra, din DeltaNilului, [i cei din Kafr al-Dawwar au fostprincipalul motor al mi[c\rii na]ionaliste.45

În 1958, în Irak, mi[carea muncitoreasc\a avut un rol similar în r\sturnareamonarhiei sus]inute de britanici.46 Unproces similar a func]ionat [i pe timpulrevolu]iei iraniene din 1979. Clasa munci-toare a jucat un rol esen]ial în r\sturnareast\pînirii [ahului Iranului.47

Cu toate acestea nici Egiptul anilor1940, nici Iranul anilor 1970 nu au validatfinalul previziunii lui Tro]ki – victoria cla-sei muncitoare. Contradic]ia existent\între participarea muncitorilor la mi[c\rilede eliberare na]ional\ [i caracterulregimurilor c\rora le-au dat na[tere aces-te mi[c\ri a provocat o dezorientare pro-fund\ în sînul unei întregi genera]ii desociali[ti din Orientul Mijlociu. Partidelecomuniste de orientare stalinist\ ausus]inut, reluînd ideile unor fac]iuni dinmi[carea socialist\ ruseasc\ de laînceputul secolului 20, c\, de vreme cerevolu]ia nu era încheiat\, clasa munci-toare nu avea cum s\ preia puterea. Ceacare trebuia s\ preia conducerea mi[c\riide eliberare na]ional\ a fost burghezia,iar dac\ marea burghezie era prea slab\ca s\ se opun\ colonialismului –sus]ineau comuni[tii –, rolul decisiv tre-buia s\ fie preluat de intelighen]iana]ionalist\ sau de militari cu orientareradical\.48 Un astfel de grup restrîns de

ofi]eri de armat\, în frunte cu GamalAbdul Nasser, au preluat puterea în Egiptîn anul 1952. Regimul Ofi]erilor Liberi s-agr\bit s\ distrug\ mi[c\rile muncitore[tiindependente. Sindicatele au fost incor-porate în structurile statului, iar greveleau fost scoase în afara legii. Mi[careacomunist\ de orientare stalinist\ a spri-jinit lovitura de stat a Ofi]erilor Liberi [i asus]inut chiar [i atacul regimului asuprami[c\rii muncitore[ti – în interesul reu[itei„revolu]iei na]ionale”49. Dup\ zece anipartidele comuniste din Irak aveau s\sus]in\ c\ interesele de clas\ ale munci-torilor trebuiau s\ fie subordonate nevoiide unitate na]ional\.

Tony Cliff face o reevaluare semni-ficativ\ a teoriei lui Tro]ki, în care sus]inec\ problema ar fi urm\toarea: de[i „natu-ra conservatoare [i tem\toare a uneiburghezii ap\rute tîrziu reprezint\ un databsolut, caracterul revolu]ionar al claseimuncitoare tinere nu este unul absolut [inici inevitabil”. Asta înseamn\ c\ dac\ omi[care pornit\ de clasa muncitoare nubeneficia de o conducere independent\politic, cea a unui partid revolu]ionar demas\, puterea putea fi cucerit\ de altefor]e din interiorul statului. Analiza lui Cliffse întemeiaz\ pe experien]a revolu]iilordin China [i Cuba, unde intelectualii s-auaflat la conducerea unor mi[c\ri de gher-il\ ]\r\ne[ti care au reu[it s\ preia con-trolul asupra statului. Cliff afirm\ c\ acolounde clasa muncitoare este pasiv\ sauunde nu exist\ un partid revolu]ionar demas\, mi[c\rile na]ionaliste se pot foloside stat ca s\ accelereze dezvoltareaindustrial\, urmînd modelul Rusiei stalin-iste.50

Evenimentele din Iran au dovedit înc\o dat\ c\, în lipsa unui partid revolu]ionar,muncitorii pot s\ joace un rol de seam\ încadrul unei crize de tip revolu]ionar, dar

[86]

leme economice [i politiceasem\n\toare. Capitalismul s-a dezvoltattîrziu în Rusia. O industrie avansat\coexista cu un cadru rural înc\ devastatde perioade de foamete catastrofale.Capitalul str\in domina economia ruse-asc\. Investitori veni]i din EuropaOccidental\ ob]ineau profituri uria[e, învreme ce regimul autocratic ]arist reprimacu s\lb\ticie orice încercare de a ob]inedemocratizarea ]\rii [i drepturi civile ele-mentare.40 Sociali[tii ru[i se a[teptau caprima etap\ a revolu]iei împotriva statului]arist s\ aduc\ la putere burghezia liber-al\ din Rusia. Ca [i în cazul revolu]iilorenglez\ [i francez\ din secolele ante-rioare, burghezia rus\ trebuia s\ elimineînvechitul sistem feudal [i s\ pun\ bazeleunei republici capitaliste.41 În schimb rev-olu]ionarul rus Lev Tro]ki a afirmat c\burghezia rus\ nu era capabil\ s\-[iîndeplineasc\ acest rol, deoarece s-adezvoltat mult mai tîrziu decît claselesociale similare din Europa Occidental\.Dezvoltarea economic\ inegal\ a Rusieicrease o burghezie slab\ [i m\rginit\,care nu ar putea îndr\zni s\ cucereasc\puterea politic\, fiind prins\ între domi-na]ia capitalului str\in, pe de o parte, [ifor]a de]inut\ înc\ de autocra]ia feudal\,pe de alt\ parte.

Tot el a sus]inut [i c\, în ciuda miz-eriei [i s\r\ciei din zonele rurale aleRusiei, ]\r\nimea nu e capabil\ s\ac]ioneze independent în loculburgheziei. {i totu[i acutele contradic]iisociale existente în spa]iul rural rusescnu puteau fi rezolvate decît dac\Revolu]ia Rus\ distrugea complet întreg-ul sistem al rela]iilor de proprietateburgheze. Prin urmare, clasa muncitoare,proasp\t ap\rut\ [i redus\ ca num\r, erasingura categorie social\ care putea jucaacest rol revolu]ionar.42 Totu[i, în ciuda

faptului c\ ceea ce Tro]ki a numit „privi-legiul înapoierii” a f\cut ca economiilecapitaliste ce s-au dezvoltat mai încet s\fie mai vulnerabile la pericolul înl\tur\riilor de c\tre clasele de jos, aceea[i sub-dezvoltare a f\cut ca încerc\rile de a con-strui o societate socialist\ pe un teren atîtde s\rac s\ fie condamnate la e[ec. F\r\apari]ia unor revolu]ii în inima capitalis-mului avansat, Revolu]ia Rus\ urma s\e[ueze. Tro]ki a sus]inut c\ încheierea cusucces a unei revolu]ii socialiste „întregrani]ele na]ionale este ceva de necon-ceput... Revolu]ia socialist\ devine o rev-olu]ie permanent\ într-un alt sens alcuvîntului, unul mai larg: ea ajunge s\ seîncheie doar odat\ cu victoria final\ a noiisociet\]i pe întreaga noastr\ planet\”43.

Pe la mijlocul secolului 20 multe din-tre tr\s\turile eviden]iate în analiza f\cut\de Tro]ki societ\]ii ruse[ti puteau fi apli-cate pe tot teritoriul Orientului Mijlociu. Înlumea arab\ problema esen]ial\ nu eradoar înl\turarea feudalismului, ca încazul Rusiei, ci [i r\sturnarea puterilorcoloniale. Ca [i în cazul Rusiei, unul dinobstacolele puse în calea realiz\rii rev-olu]iei democratice [i, concomitent, aeliber\rii na]ionale era la[itateaburgheziei arabe. În Egipt, ca s\ d\m unexemplu, de[i clasa capitali[tilor auto-htoni era ]inut\ sub control de prezen]abritanic\, ea nu avea nici for]a [i nicidorin]a de a se opune direct ocupan]ilor.În perioada postbelic\ cel mai importantpartid na]ionalist, Wafd, a jucat un rolnesemnificativ în cadrul mi[c\rii de elib-erare na]ional\. Atît burghezia desorginte industrial\, cît [i proprietarii dep\mînt din zona rural\ care sus]ineaupartidul Wafd se temeau mult mai mult demi[carea muncitoreasc\ [i de spectrulunei r\scoale ]\r\ne[ti decît de britanici.44

Previziunea lui Tro]ki despre rolul fun-

[89]

a concura în mod serios cu puterile impe-rialiste sau de a-[i dezvolta economiana]ional\, pentru a ridica standardul devia]\ al masei de cet\]eni obi[nui]i, a fostîntotdeauna una limitat\. În contextulcrizei economice globale aceste dou\]eluri au devenit aproape imposibil deatins. Iat\ motivul pentru care mi[c\rilede eliberare na]ional\ care au ajuns maitîrziu la putere au c\utat mult mai repedeo cale de convie]uire cu capitalismul.O.E.P. nu a fost singura care a f\cut„compromisuri istorice” pe parcursulanilor 1990. Mi[carea republican\ dinIrlanda de Nord a declan[at [i ea proce-sul de pace. Pîn\ [i mi[c\rile de eliberarena]ional\ care au ajuns la putere adusede un val de revolte populare, cum a fostCongresul Na]ional African (C.N.A.) dinAfrica de Sud, au descoperit repede c\de[i vechii st\pînitori au fost sili]i s\cedeze controlul la nivel politic, oficial, [i-au men]inut domina]ia economic\.

La cincizeci de ani dup\ ce Nasser apreluat puterea în Egipt [i la aproape unsecol dup\ revolu]ia ruseasc\ din 1905,am ajuns s\ închidem cercul [i s\revenim la teoria tro]kist\ a revolu]iei per-manente. Singura for]\ capabil\ s\declan[eze fie o revolu]ie democratic\împotriva regimurilor arabe, fie eliberareana]iunii palestiniene, este clasa munci-toare. Din pricina leg\turilor sale cu impe-rialismul [i a integr\rii tot mai accentuateîn sînul clasei st\pînitoare mondiale –de[i cu dou\ sau trei trepte mai jos decîtliderii din Europa –, burghezia arab\ aîncetat de mult s\ mai reprezinte o for]\ aschimb\rii.

Procesul de globalizare a acceleratintegrarea claselor conduc\toare localedin Orientul Mijlociu în economia mondi-al\, dar în acela[i timp a determinat [icre[terea în num\r [i importan]\ a clasei

muncitoare urbane [i rurale. Sistemuleconomic ]\r\nesc din zonele rurale esteazi doar o amintire îndep\rtat\. Guvernulegiptean a pus cap\t treptat reformelordin anii 1950 [i 1960, care permiteau oredistribuire limitat\ a p\mîntului, pentrua le permite marilor companii agricolemultina]ionale s\ investeasc\ în zonarural\.54 Rezultatul a fost acela c\ sute demii de mici proprietari de p\mînt au fostsili]i s\ renun]e la loturile lor.Concomitent, nivelul de trai alfunc]ionarilor din sectorul public a sc\zutvizibil în ultimele dou\ decenii. În modnormal o slujb\ în cadrul aparatului biro-cratic al statului oferea un viitor relativsigur. Azi mul]i func]ionari au salarii maimici decît cele ale muncitorilor din uzine.Economi[tii sirieni au stabilit c\ nicim\car angaja]ii cu studii superioare dinsectorul public nu cî[tig\ suficient pentrua-[i hr\ni familia.55 Aceast\ presiuneneîntrerupt\ asupra ]\r\nimii [i asupraclasei de mijloc spore[te atît importan]asocial\ a clasei muncitoare, cît [i impor-tan]a rolului s\u politic.

Mi[c\rile populare antiimperialiste ceau izbucnit anterior în Orientul Mijlociu audemonstrat c\ radicalizarea politic\ gen-eralizat\, stîrnit\ de problema eliber\riina]ionale, a stimulat [i încrederea în sinea mi[c\rii muncitore[ti. Dinamica proce-sului ofer\ posibilitatea de a acceleralupta muncitorilor din industrie, dar [i de acrea o mi[care politic\ antiimperialist\mai puternic\. Milioane de oameni de petot întinsul Orientului Mijlociu în]elegfoarte bine c\ McDonald’s face parte dinacela[i sistem ca [i produc\torul dearmament McDonnell-Douglas [i c\r\zboiul declan[at de Israel împotrivapalestinienilor e purtat în mare parte pen-tru a ap\ra interesele ambelor companii.În orice caz, un boicot asupra companiilor

[88]

nu vor izbuti s\ beneficieze de rezultatelefinale. În revolta care a r\sturnat regimulopresiv al [ahului Iranului, sus]inut deStatele Unite, au fost ocupate fabrici, auavut loc greve generale [i a existat omi[care muncitoreasc\ de mas\. Pîn\într-un moment relativ tîrziu al mi[c\riiclericii radicali din jurul ayatollahuluiKhomeini au jucat doar un rol marginal. {itotu[i – în parte pentru c\ stînga iranian\nu le-a putut furniza mi[c\rilor munci-tore[ti o conducere independent\ –Khomeini [i clerul islamist au reu[it s\pun\ mîna pe putere [i s\ îndrepte întrea-ga putere a statului împotriva claseimuncitoare organizate.51 Tot astfel, ei auputut s\ joace un rol similar cu cel al lid-erilor na]ionali[ti din genera]ia anterioar\în procesul de reorganizare a capitaluluiiranian. Dup\ cum spune Chris Harman,clerul islamist nu era, a[a cum au crezutîn mod gre[it mul]i anali[ti de stînga, osimpl\ expresie a unui „capitalism negus-toresc”, „parazit” [i „înapoiat”, întemeiatpe tradi]ia bazarului. Nu era nici o simpl\manifestare a unei contrarevolu]iiburgheze clasice. Clericii islami[ti aurestructurat în interiorul Iranului regimulpropriet\]ii [i controlul capitalului, dar nuau alterat rela]iile de produc]ie de tip cap-italist, ci au încredin]at imensul capitalde]inut de stat, [i aflat anterior în propri-etatea grupului din jurul [ahului, unororganisme de stat [i asociate statului, darcare erau controlate de ei în[i[i –bineîn]eles, în beneficiul „celor opri-ma]i”.52

Faptul c\ mi[c\rile na]ionaliste [iislamiste din trecut au izbutit s\ preiacontrolul asupra statului [i s\ îl utilizezeca pe un instrument al dezvolt\rii eco-nomice [i al eliber\rii na]ionale nuînseamn\ c\ succesorii lor din secolul 21ar putea fi folosi cu u[urin]\ acelea[i

metode pentru a rezolva problemele con-temporane din Orientul Mijlociu. La oraactual\ spa]iul politic [i economic în careac]ioneaz\ aceste mi[c\ri este mult maiîngr\dit.

Dup\ ce îndelungatul boom economicde la sfîr[itul anilor 1960 a luat sfîr[it,economia mondial\ nu [i-a încetinit ritmulsuficient de mult pentru ca o evolu]ie pelinia capitalist\ s\ devin\ o op]iune prac-tic\ a majorit\]ii ]\rilor din Lumea a Treia.În ultimii 25 de ani, în loc s\ finan]ezeproiecte de infrastructur\, a[a cumf\cuser\ în anii 1960, institu]iile financia-re interna]ionale precum Banca Mondial\[i Fondul Monetar Interna]ional n-au f\cutaltceva decît s\ recompenseze guvernelecare [i-au redus cheltuielile [i care auîncercat s\ limiteze interven]ia statului îneconomie. Dup\ dispari]ia UniuniiSovietice, guvernele din Lumea a Treianu mai p\reau s\ aib\ alt\ op]iune decîtaceea de a se supune cerin]elor stabilitede stilul de „ajustare structural\” impusde F.M.I. Interna]ionalizarea tot maisporit\ a comer]ului [i a produc]iei i-aavantajat mai degrab\ pe cei puternicidecît pe cei slabi. A[a se face c\ doarcîteva por]iuni m\runte din capitalul localexistent în Orientul Mijlociu – de obiceicele mai legate de stat – au putut s\ ben-eficieze de pe urma globaliz\rii. Ace[ticî]iva ale[i au pus mîna pe francizerentabile, oferite de diverse companiimultina]ionale, ajungînd s\ ofere bunuri [iservicii de consum cu nume de marc\recunoscute, pe care doar o mic\ parte apopula]iei [i le putea permite. Între timpmarea majoritate se confrunta cu reduc-erea locurilor de munc\, degradarea ser-viciilor de baz\ c\tre popula]ie [icre[terea accelerat\ a pre]urilor [i a chiri-ilor.53

Capacitatea oric\rui stat individual de

[91]

interna]ionale interfereaz\ cu ideea c\ lib-ertatea poate fi cumva ob]inut\ în cadreleoferite de statul na]ional. Socialismul nu afost instaurat niciodat\ într-o singur\ ]ar\,iar ideea c\ a[a ceva ar fi posibil a fostdintotdeauna – a[a cum afirm\ Cliff – „unm\runt vis reac]ionar”60. Prin urmare, nueste suficient s\ porne[ti la atac împotri-va clasei capitaliste americane saueuropene f\r\ s\ declan[ezi lupta împotri-va reprezentan]ilor locali ai acestora –cum sînt Bahgat Group [i Orascom dinEgipt sau imperiul comercial al lui Rafiqal-Hariri din Liban. De asemenea, nu estesuficient ca sociali[tii revolu]ionari dinOrientul Mijlociu s\ cear\ eliberareaPalestinei. Ei trebuie s\ pun\ pe picioareîn mod concret o organiza]ie care s\declan[eze lupta împotriva capitalismuluiîn fiecare fabric\, în fiecare birou, [i s\implice clasa muncitoare în b\t\liaîmpotriva capitalismului. A[a ceva poates\ fac\ doar un partid revolu]ionar, aic\rui membri sînt, conform spuselor luiLenin, nu doar ni[te simpli secretari sindi-cali, ci „tribuni ai poporului oprimat”, care„vor reac]iona la fiecare manifestare atiraniei [i oprim\rii, indiferent unde apareea [i indiferent ce strat sau clas\ a soci-et\]ii sînt afectate de ea”61. Pentru primadat\ de-a lungul unei întregi genera]ii,partizanii unor astfel de idei nu maireprezint\ doar o minoritate nesemnifica-tiv\. În Orientul Mijlociu procesul de radi-calizare provocat de cazul Palestinei adeschis por]ile spre un teritoriu care fus-ese blocat de decenii. Experien]a trecutu-lui ne arat\ c\ în cazul în care sociali[tiirevolu]ionari nu pot s\ îi arate claseimuncitoare cum s\ ocupe acel teritoriu, eivor fi înlocui]i de alte for]e politice.

Textul de fa]\ a fost publicat pentru primadat\ în revista International Socialism, nr.95

[90]

multina]ionale americane va avea doarun efect limitat atîta timp cît firmeleegiptene vînd ciment pentru construireacoloniilor sioniste de pe Malul de Vestsau cît timp guvernul egiptean accept\ s\alimenteze Israelul cu gaz natural.56

Campaniile de boicot declan[ate înArabia Saudit\ au demonstrat cît de greueste s\ separi capitalul na]ional de celinterna]ional în contextul actual aleconomiei globale.

Exist\ cîteva ]\ri din regiune în careexist\ condi]iile necesare pentru o acuti-zare exploziv\ a luptei de clas\. Înultimele cîteva luni Libanul a fost martorulunui num\r tot mai mare de greve în rîn-dul muncitorilor din sectorul public, iarguvernul se preg\te[te de o b\t\lie demare importan]\, cea a privatiz\rii com-paniei na]ionale de electricitate, Électric-ité du Liban, care are în jur de 20.000 deangaja]i. În plus, cre[terile de pre]uri dinluna februarie, provocate de impunereaTVA-ului, au declan[at o confruntare depropor]ii între guvern [i mi[carea sindi-cal\, ce a implicat demonstra]ii ample [iamenin]area cu o grev\ general\.57 Cutoate c\ liderii de sindicat au ajuns curapiditate la un compromis [i au anun]atîncetarea grevei, dimensiunile atinse demi[carea de protest a dovedit c\ stareade nemul]umire general\ poate r\bufniimediat la suprafa]\. Guvernul iordaniana reluat recent un program de restruc-turare al Fondului Monetar Interna]ional,cu o durat\ de trei ani, care include [iintroducerea unui impozit pe vînz\ri ce aridicat instantaneu pre]ul produselor debaz\.58 În februarie economia egiptean\a trebuit sus]inut\ din nou printr-o injec]iemasiv\ de fonduri lichide venite dindona]ii interna]ionale. {i, în ciuda ajutoru-lui interna]ional, economia egiptean\ esteîn continuare extrem de vulnerabil\ la

[ocurile economice externe.59 E[eculcomplet al încerc\rii guvernului lui HosniMubarak de a-i sus]ine în vreun fel pepalestinieni n-a f\cut altceva decît s\scad\ [i mai mult popularitatea regimului.Mi[carea popular\ de solidaritate cuPalestina a agravat serios tensiunilesociale existente în ]\rile respective, înciuda eforturilor regimurilor implicate de amen]ine protestele sub control.

Totu[i faptul c\ acele condi]ii obiec-tive exist\ nu înseamn\ automat c\ vomvedea cum clasa muncitoare î[i asum\rolul pe care Tro]ki spunea c\ trebuies\-l joace. În lipsa unei conduceri inde-pendente, cea a unui partid revolu]ionarsocialist cu sus]inere de mas\, mi[c\rilemuncitore[ti în sine nu garanteaz\ victo-ria clasei muncitoare. For]ele de stîngace se ridic\ acum în Orientul Mijlociu tre-buie s\ se identifice cu mi[c\rile de mas\actuale. Atîta timp cît sociali[tii nureu[esc s\ ajung\ în centrul eveni-mentelor, ei vor r\mîne prizonierii unuisectarism izolant. Construirea uneimi[c\ri de mas\ accelereaz\ procesul deradicalizare politic\. Lec]iile înv\]ate înanii de discu]ii abstracte pot fi asimilatede noii activi[ti în doar cîteva s\pt\mîni.În acela[i timp sociali[tii trebuie totu[i s\sus]in\ c\ metoda cea mai bun\ de aasigura victoria final\ a mi[c\rilor popu-lare existente este crearea unui partidrevolu]ionar independent. Un astfel departid nu trebuie s\ fie o copie a fostelorpartide comuniste de orientare stalinist\din regiune [i el va trebui s\ resping\ideea c\ destinul clasei muncitoare arabepoate fi l\sat la mîna regimurilor din aces-te ]\ri sau chiar la cea a criticilorna]ionali[ti ai acestor regimuri, oricît deradicali ar fi ei.

Conceptul de partid revolu]ionarsocialist bazat pe for]a clasei muncitoare

[92]

Note

1. De exemplu, so]ia pre[edintelui egiptean,Suzanne Mubarak, a mers în fruntea unui con-voi de camioane cu ajutoare pîn\ la grani]aEgiptului cu Fî[ia Gaza. Ac]iunea ei a fostsalutat\ cu mare pomp\ de media controlat\de stat, de[i în ultimele optsprezece luniComitetul Popular Egiptean de Solidaritate cuIntifada trimisese [i el astfel de convoaie cuajutoare. Pentru informa]ii din mass mediadespre transportul aprobat de guvern vezi D.Hammouda, „Border March”, în Al-AhramWeekly, 2-8 mai 2002, [i „First Lady LeadsHuge Popular March to Rafah in Support ofthe Palestinian People”, în Al-Ahram, aprilie2002, p.1.2. A. Howeidy, „A New Political Map?”, în Al-Ahram Weekly, 18-24 aprilie 2002.3. Vezi, de exemplu, Al-Ahram, Cairo, 2 aprilie2002, [i Jordan Times, Amman, aprilie 2002.4. În data de 2 aprilie publica]ia Al-Ahram aanun]at c\ demonstra]iile s-au extins laUniversitatea din Cairo, Universitatea Helwan,Universitatea American\ din Cairo,Universitatea 6 Octombrie [i în exteriorul zoneiurbane Cairo, ajungînd pîn\ la Port Said,Minya, Tanta, Al-Arish, Suez, Sohag [i Assyut.În aceea[i zi The Jordan Times descrie ogrev\ general\ desf\[urat\ în Amman [iinformeaz\ c\ în Karak, Zarqa [i Irbid maga-zinele [i birourile au fost închise.5. Syrian Arab News Agency, Damasc, 7aprilie 2002.6. Al-Hayat, 9 mai 2002.7. T. Zemmouri, „Un si proche Orient”, înJeune Afrique/l'Intelligent, 15-21 aprilie 2002,p. 25.8. F. Farag, „The Many Faces of Solidarity”, înAl-Ahram Weekly, 2-8 mai 2002.9. Vezi, de exemplu, Al-Akhbar din 3 aprilie2002 [i Al-Ahram din 3 aprilie 2002.10. Middle East News Agency, 4 aprilie 2002.11. P. Schemm, „Sparks of Activist Spirit inEgypt”, MERIP Press, nota informativ\ nr. 90din 13 aprilie 2002, www.merip.org. 12. MENA, 9 aprilie 2002.13. P. Schemm, op cit.14. S. Negus, „Apathy on the Wane?”, înMiddle East International, 3 mai 2002, p. 24.

15. J. Quilty, „Convulsed over Palestine”, înMiddle East International, 19 aprilie 2002, p.14.16. Al-Safir, Beirut, 3 mai 2002.17. „Civil Society Wakes Up”, în Middle EastInternational, 19 aprilie 2002.18. Arab News, Jiddah, 9 mai 2002,www.arabnews.com. 19. Al-Hayat, 6 mai 2002. 20. www.aljazeera.net, 12 aprilie 2002.21. Al-Quds al-Arabi, 6 mai 2002.22. A. Howeidy, op cit.23. K. Al-Gharby, „Fatah Moves to RegainSecurity Control of the Palestinian Camps inLebanon”, în Al-Sharq al-Awsat, 18 iunie 2001.24. Al-Safir, Beirut, 30 martie 2002.25. I. Hamidy, „First Demonstration of its Kindfor Thirty Years: Syrian Authorities AllowThousands of Palestinian Refugees to Marchon the Golan”, în Al-Hayat, 6 aprilie 2002.26. P. Ford, „After the Siege: A WeakenedArafat Maintains his Popularity in the Face ofIsrael, International Pressure and InternalStruggles”, în Al-Sharq al-Awsat, 5 mai 2002. 27. G. Shirbil, „After the Siege, the Real Test”,în Al-Hayat, 2 mai 2002, p. 5.28. M. Salah, „Protests in Egypt OpposeArafat's Policies”, în Al-Hayat, 5 mai 2002, p.7.29. J. Shahin, „30.000 Protested in Alexandria,Chants Against Arafat in Al-Azhar”, în Al-Arabi,Cairo, 5 mai 2002.30. A. Howeidy, op cit.31. Al-Ayyam, Amman, 11 aprilie 2002.32. M. Lynch, „King Abdullah”, MERIP Press,not\ informativ\ nr. 94, www.merip.org.33. Pentru greva de la Middle East Airlinesvezi A. Alexander, „The Crisis in the MiddleEast”, în International Socialism, nr. 93 (iarn\2001). Pentru o relatare despre mar[ul [ofer-ilor de taxi vezi H. Abdul-Hussain, „TaxiDrivers March in Protest at Diesel Law”, înDaily Star, Beirut, 30 aprilie 2002.34. P. Marshall, Intifada: Zionism, Imperialismand Palestinian Resistance, Londra, 1989, pp.115-127.35. G. Kepel, The Prophet and Pharoah,Londra, 1985, p. 109.36. Pentru o analiz\ complet\ a organiza]iilorislamiste din Orientul Mijlociu [i a leg\turilor

[93]

acestora cu mi[c\rile na]ionaliste vezi C.Harman, „The Prophet and the Proletariat”, înInternational Socialism, nr. 64 (toamn\ 1994),pp. 3-63. De asemenea, pentru caracterul declas\ al mi[c\rilor na]ionaliste vezi C. Harman,„The Return of the National Question”, înInternational Socialism, nr. 56 (toamn\ 1992),p. 11.37. Vezi site-ul F.P.E.P. pentru traducerea înenglez\ a programului mi[c\rii [i a dosarelorde pres\, www.pflp-pal.org.38. Vezi site-ul Jihadului Islamic,www.qudsway.com.39. La Centrul de Informa]ii Palestina(Palestine Information Centre) se g\sesc pro-gramul mi[c\rii Hamas [i informa]ii detaliatedespre mi[care, www.palestine-info.info.40. L. Trotsky, History of the RussianRevolution, New York, 1992, cap. 1.41. T. Cliff, Deflected Permanent Revolution,Londra, 1986, pp. 7-8.42. L. Trotsky, op. cit., p. 11.43. Citat în T. Cliff, op. cit., p. 10.44. Vezi D. Renton [i A. Alexander,„Imperialism, Globalisation and PopularResistance in Egypt: 1881-2000”, în L. Zeilig(coord.), Class Struggle and Resistance inAfrica, Bristol, 2002, în curs de apari]ie.45. J. Beinin [i Z. Lockman, Workers on theNile: Nationalism, Communism, Islam and theEgyptian Working Class 1882-1954,Princeton, 1987, pp. 340-342.46. P. Marshall, „The Children of Stalinism”, înInternational Socialism, nr. 68 (toamn\ 1995),p. 119.47. A. Bayat, Workers and Revolution in Iran,Londra, 1987, pp. 100-102. Vezi [i M. Poya,„Iran 1979”, în C. Barker (coord.),Revolutionary Rehearsals, Londra, 1987, pp.123-169.48. Dup\ cum afirm\ un document de uz internal Partidului Comunist din anii 1950,„democra]ia popular\ pe care încerc\m s\ oinstituim în Egipt nu e o form\ de dictatur\ aproletariatului. Noi urm\rim s\ instituim o dic-tatur\ democratic\, în care toate claselesociale s\ lupte împotriva imperialismului [i afeudalismului” - vezi „CP/CENT/INT/56/03 –Note on Communist Policy for Egypt”, înArhivele Partidului Comunist, National

Museum of Labour History, Manchester.49. Vezi R. Bianchi, „The Corporatization ofthe Egyptian Labor Movement”, în Middle EastJournal, nr. 40, 1986, pp. 431-432.50. T. Cliff, op. cit., p. 16.51. P. Marshall, op. cit., p. 125.52. C. Harman, op. cit., p. 42.53. A. Alexander, „The Crisis in the MiddleEast”, op. cit., p. 68.54. D. Renton [i A. Alexander, op. cit.55. F. Al-Khatib, „Al-Asar wal-Ujur”, lucrare deseminar prezentat\ la Syrian EconomicSociety's „Tuesday Forum”, Damasc, 24aprilie 2001, disponibil\ on-line lamafhoum.com/syr/ articles_01/khatib/ khat-ib.htm.56. Jerusalem Post, 5 aprilie 2002.57. Daily Star, Beirut, 13 februarie 2002; Al-Safir, Beirut, 13 februarie 2002. Protestelesindicale au urmat unor masive demonstra]iistuden]e[ti împotriva reducerilor bugetare dinuniversit\]i, demonstra]ii care au scos în strad\mii de persoane. Al-Safir informeaz\ c\ stu-den]ii duceau cu ei oale [i tig\i, dup\ exemplulprotestatarilor din Argentina, [i purtau pancar-te prin care amenin]au c\ vor declan[a orevolt\ popular\ dup\ modelul argentinian încazul în care guvernul refuz\ s\ le asculterevendic\rile. Vezi Al-Safir, Beirut, 5 februarie2002.58. Jordan Times, Amman, 11 martie 2002, [iAl-Arab Al-Yawm, Amman, 17 aprilie 2002.59. G. Essam El-Din, „Shock-AbsorbentEconomy?”, în Al-Ahram Weekly, 9-15 mai2002.60. T. Cliff, op. cit., p. 10.61. V. Lenin, „What is to be Done? BurningQuestions of Our Movement”, în V. Lenin,Collected Works, vol. 5, Beijing, 1961, pp. 422-423.

[94] [95]

Along Kiseleff Bdv., aerial view, Bucharest, 2007. / București, vedere aeriană de-a lungul Șos. Kiseleff, 2007.

[97]

ty. On the other hand, metaphors of spaceare central to the rhetoricity of avant-gardediscourse. These concepts of space areperpetuated in the discourse of the digitalwriting space: text-based art in the newmedia follows in the footsteps of the avant-garde when it positions itself as spatial artor topological writing practice. At the heartof the digital aesthetic we find the debateabout linearity, revolving from the startaround thought figures of space: the idea ofnon-sequential writing has been envisio-ned, since Mallarmé, as spatial order. Thewords of Mallarmé’s “coup de dés“ spreadacross the surface like a stellar constella-tion, according to the author. An imagewhich is taken up by Eugen Gomringerafter 1945 at the invention of the constella-tion poem. Dadaist Hugo Ball compares thetext pictures of the futurists to maps.Finally, the topological structure of hyper-text lends plasticity to the metaphor. In newpoetic forms such as the Holopoetry ofAmerican media artist Eduardo Kac themetaphor is ultimately dissolved: the boun-daries of the text evaporate into the three-dimensionality of the hologram, text can beexperienced as space.

The Map

The spatial revisioning of language is roo-ted, on the one hand, in visual poetry, theorigins of which can be traced back toStephane Mallarmé’s “coup de dés“ andGuillaume Apollinaire’s “Calligrammes“, onthe other hand to the modernist novel. Withthe urban novel, Joyce, Dos Passos andDöblin created texts that turned their rea-ders into flâneurs in urban space. One ofthe salient features of the modernist novelis its development of strategies for the sup-pression of temporality. Through detaileddescriptions of urban topography whichslow down the pace of the text and registeras fissures in the narrative, time loses its

linear teleological character. The regularplot line of classical narrative techniquedisintegrates in the accidental co-existenceof heterogeneous linguistic spaces. Joyce’sstream of consciousness lays the focus onthe impressions of the experiencing subject– a technique that is geared towards con-veying the simultaneity of different proces-ses of consciousness and perception. Theplot dissolves through associative expan-sion in all directions. A counterpart to themap of consciousness, urban cartographymarks the borderline between the inner andouter worlds. The text becomes a mazyspace which the reader must navigate unai-ded by a higher-level narrator.

In many ways, these modern techniques ofnarration with their inherent doubts aboutthe narratability of the world provide interfa-ces with the hypertextually dissociated textsegments of digital networks: With the arri-val of hypertext the labyrinth imagery ofmodern narratologies is turned into palpa-ble evidence. The multi-sequentially arran-ged text spaces of hyperfiction can beapproached from various directions andconnected in (almost) any variation.Digression becomes an intrinsic structuralfeature since the network of hyperfiction isnon-hierarchical. In contrast to the printedtext of modernism, the coincidental succes-sion of plot elements is demonstrated spa-tially. Temporality as an organisational prin-ciple inherent to the narrative is replaced bythe sequence of (virtual) text spaces. Thehypertextual reading experience trans-forms into an exploration of textual topo-graphy. This topological structure is oftenmirrored in hyperfiction on a thematic levelas it frequently revolves around odysseysor narratives of travel. In his novel “253. Anovel for the Internet about LondonUnderground in seven cars and a crash,”Geoff Ryman depicts snapshots of every-day-life and draws up sketches of 252 pas-

[96]

by Kristin Scheucher

TThhee BBeeccoommiinngg--ssppaaccee ooff TTiimmee11

CCoonncceeppttss ooff SSppaaccee ffrroomm AAvvaanntt--ggaarrddee ttoo DDiiggiittaall AAeesstthheettiicc

Thought figures of space feature prominen-tly in present debates, not only in the wakeof the variously proclaimed “spatial turn”but also in an extra-academic context.Metaphors of measurement are booming. Anew fashion in the borrowed language ofarts managers and feuilletonists? Or arevaluation of values, which has alwaysalso been a revaluation of words? Socialphenomena such as globalisation, migra-tion or mass tourism have a part in theincreasing preoccupation of cultural studieswith practices of the spatial. Reflections onthe transfer of meaningful geography andtopography into the realm of symbolismhave taken up a central position in theoreti-cal discourse. In the field of aesthetics,thought figures of space can be tracedback to the avant-gardes, among others,whose concepts of space are experiencinga renaissance in the 1980s and 1990s,through the prism of digitalisation.

Text as spatial art

The literature of the avant-gardes referredexcessively to spatiality in two respects: With the avant-gardes, a new practice ofwriting took hold in the field of poeticswhich (re)discovered space as a stylisticliterary device. On the one hand, the avant-gardes developed practices that reflectedthe mediality of writing and thus its spatiali-

[99]

sengers and the operator of a Londonunderground train. A map of the individualcarriages serves as a starting point fromwhich selected intersections can beapproached. Thus, the reader negotiateshis way through the confusing structure ofthe textual tissue in order to construct aspatial architecture.

One of the most often cited multimedia texts,Jeffrey Shaw’s and Dirk Groeneveld’s inte-ractive installation “The Legible City” is aliteral implementation of the metaphor oftext as topography, map or city. On the out-lines of Manhatten, Karlsruhe orAmsterdam an animated world of alphabe-tic characters is erected true to scale. On ahome trainer the reader explores this virtualthree-dimensional architecture of letters,which is being projected onto a large scre-en. On the “streets” texts are visible whichcorrespond to the respective place – in theManhatten version these are fictional texts,the other two feature historical archivematerial. The reader experiences the virtualworld of text as he navigates through com-puter-generated space by his own physicalmoves. A small LCD screen indicates hiscurrent position. The limits of readabilitycan be tested via the speed with which thereader travels through the text. On asecond glance, “The Legible City” turns outto be an ironic response to the initial eupho-ria of the cyberspace aesthetic, for as muchas the reader exerts himself, the movementremains simulated, in real space he is roo-ted to the spot. As Shaw “takes language atits word” and draws attention to familiaraesthetic concepts and terms – the metap-hor of text as city corresponds to the imageof reader as flâneur – he achieves an ironicbreach with the rhetoricity of these discour-ses.

The textual sculpture

The possibilities of representation that thenew media afford have lent visual texts anew dynamic. Spatial arrangements of let-ters and words are being animated. The lin-guistic material moves over the screen,which again endows the spatially revisio-ned text with temporal meaning. The spatialtext grows into an interactive textual imageand process. The futuristic “liberation of theword” from the constraints of the line is suc-ceeded by the liberation of writing from thetwo-dimensional book page. While anima-tion simulates three-dimensional space onthe surface of two-dimensional screens,Eduardo Kac develops a new sort of text inthe 1980s which promises to be the fulfil-ment of what has long seemed a utopianfantasy. With his holopoem floating inspace Kac opens up a new artistic space ofprojection and reflection. In 1983 Kac firstpresented texts which are transferred intothe target medium of the hologram. WhileKac termed these early works “optical holo-poems”, computer-animated graphics ser-ved as source material for his holographictexts from the late 1980s onwards. Aremarkable quality of the hologram’s virtualthree-dimensional space is the fact that thereader processes the holopoem in space.Language becomes sculpture-like, i.e. thetext changes in relation to the reader’spoint of view. The physical space in whichthe reader moves is tied to the textualspace so that the reader is seemingly ableto navigate through the holopoem’s imma-terial textual landscape.

Beyond representative patterns

In the holopoem the dissolution of lineartext via spatial (i.e. non-linear) arrange-ments of textual sequences is fully realisedin physical space. Through the spatialexpansion in all directions, text – and withit, thought – is liberated from formal-logicallinear schemata causing alienation. In this

regard the emergence of hypertext is dueto the quest for a mode of representationwhich departs from linear patterns andreflects the associative ‘wild sprawl’ ofthoughts. In the 1940s, Vannevar Bushdesigned a data processing system: a pre-decessor to today’s hypertext which allo-wed for the individual linkage of singleinformation units. The (supposed) break-away from the linearity of the book that thisinvention made possible became a centralissue for media theory in the 1990s. Theterminological pas de deux of hypertext andnon-linearity swept through academic sym-posia and arts festivals like a breath offresh air.

US-American theorists transferred Deleuzeand Guattari’s rhizome metaphor of thedevelopment of non-linear networks ontothe hypertext principle. Deleuze andGuattari draw a great part of their ideasfrom artistic concepts of the avant-gardesand follow their example in questioning therepresentative relation of reality and lan-guage. We’ve come full circle in the 1990s,when “A Thousand Plateaus’ becomes oneof the key texts of the digital aesthetic. Therhizome is to be their retort to the (linguis-tic) model of representation as propagatedby western tradition. “Book as tracing” isjuxtaposed by “book as map”. The herme-neut writes about the world, he divides andsubdivides it into allotments and ends upstrolling in the neat garden plot of reason.The cartographer remains on the surface,he surveys the world from his bird’s eyeview, not presenting the visible but makingvisible. The rhizomatic practice of writing isDeleuze and Guattari’s answer to a coreproblem of the avant-guard aesthetic: thecrisis of representation.

“What distinguishes the map from the tra-cing is that it is entirely oriented towards anexperimentation in contact with the real.

The map does not reproduce an uncon-scious closed in upon itself; it constructsthe unconscious […] The map has to dowith performance […]”2 This vision ofDeleuze and Guattari’s hits the nerve of theavant-garde aesthetic. The avant-gardesplace the quest for an unmediated produc-tivity at the centre of their aesthetic refor-mations: Their aim is the liberation of phe-nomena from the predetermined patterns ofrepresentation. A myth of production thatwe encounter in various forms throughoutthe history of art and literature: With the‘écriture automatique’ the surrealists try tounearth the language of the unconscious.Sound poetry de-semanticizes languagewhile at the same celebrating the pristinesensuality of the tonal sign. The post-waravant-gardes regard language as a concre-te sign rather than a carrier of meaning.“constellation”, Gomringer writes, “is a rea-lity in itself and not a poem about.”3

Hyperfiction, then, does not write aboutlabyrinthian chaos: it implements it into themethod of its representation. At this interfa-ce it becomes clear in how far Deleuze andGuattari’s anti-representative model of rhi-zomatic thinking touches the aesthetic ideaof the performative artwork, the work of artthat does not signify but demonstrates, thatdoes not represent but produces.

What remains is:No space. No place. Nowhere. Utopia.

Notes1 Deleuze, Gille; Felix Guattari: A thousandplateaus. Capitalism & Schizophrenia. TheAthlone Press, London 1988, p.12.2 Gomringer, Eugen: vom vers zur konstel-lation. In: ders.: theorie konkreter poesie.Texte und manifeste 1954-1997 (Bd.II).Wien 1997, S. 17.3 Derrida, Jacques: Of Grammatologie,Baltimore 1976, p.68.

[98]

[101]

al scrisului [i, astfel, spa]ialitatea sa. Pe dealt\ parte metaforele spa]iului joac\ un rolfundamental în retorica discursului avangar-dist. Aceste concepte asupra spa]iului seperpetueaz\ în discursul spa]iului scris digi-tal: plasîndu-se în postura de art\ spa]ial\sau de practic\ topologic\ a scrisului, artabazat\ pe text din noile medii de comunica-re calc\ pe urmele avangardei. În centrulesteticii digitale vom da peste polemica petema liniarit\]ii, care graviteaz\ înc\ de laînceput în jurul tropilor spa]iului: înc\ dinepoca lui Mallarmé ideea de scriere non-secven]ial\ a fost conceput\ ca ordinespa]ial\. Cuvintele lui Mallarmé „coup dedés” se r\spîndesc la suprafa]\ precum oconstela]ie cereasc\ – conform spuselorautorului. Dup\ 1945 imaginea e folosit\ deEugen Gomringer pentru inventarea poemu-lui constela]ie. Dadaistul Hugo Ball compar\textele grafice ale futuri[tilor cu ni[te h\r]i. Înfine, structura topologic\ a hipertextuluiîmbog\]e[te ilustrativitatea metaforei. În for-mele poetice noi, cum este holopoezia artis-tului media american Eduardo Kac, metafo-ra este în cele din urm\ dizolvat\ – grani]eletextului se evapor\ în tridimensionalitateahologramei, iar textul poate fi perceput caspa]iu.

Harta

Revizuirea spa]ial\ a limbajului î[iare originile pe de o parte în poezia vizual\,unde acestea pot fi descoperite deja în„coup de dés” a lui Stephane Mallarmé [i înCalligrammes, volumul lui GuillaumeApollinaire, iar pe de alt\ parte în romanulmodern. Odat\ cu apari]ia romanului urban,Joyce, Dos Passos [i Döblin au creat textecare îi transform\ pe cititori în flâneurs prinspa]iul urban. Una dintre caracteristicileextrem de evidente ale romanului modernisteste elaborarea strategiilor de suprimare atemporalit\]ii. Prin intermediul unor descrieridetaliate ale topografiei urbane, care înceti-nesc ritmul textului [i sînt percepute ca frag-

ment\ri ale nara]iunii, timpul î[i pierde carac-terul s\u teleologic liniar. Evolu]ia liniar\obi[nuit\ a subiectului, specific\ tehniciinarative clasice, se dezintegreaz\ în coexis-ten]a accidental\ a spa]iilor lingvistice etero-gene. Fluxul con[tiin]ei din opera lui Joycepune accentul de percep]iile personajuluiasupra evenimentelor – o tehnic\ ceurm\re[te s\ sugereze simultaneitateadiverselor procese ale con[tiin]ei [i ale per-cep]iei. Prin expansiune asociativ\ în toatedirec]iile, subiectul se dizolv\. Pereche ah\r]ii con[tiin]ei, cartografia urban\ traseaz\grani]a dintre lumile din interior [i cele dinexterior. Textul devine un spa]iu labirintic,prin care cititorul trebuie s\ navigheze f\r\ajutorul unui narator plasat în plan superior.

Aceste tehnici narative moderne,împreun\ cu îndoielile lor inerente în privin]anarativit\]ii lumii, furnizeaz\ în mai multefeluri interfe]e cu segmentele de text hiper-textuale [i separate din re]elele digitale.Odat\ cu apari]ia hipertextului, imaginarullabirintului din sistemele naratologicemoderne devine realitate palpabil\. Spa]iiletextului hiperfic]iunii, structurate multisec-ven]ial, pot fi abordate din direc]ii diferite [ipuse în conexiune în (aproape) orice moda-litate. De vreme ce re]eaua hiperfic]iunii nueste una ierarhic\, digresiunea devine ocaracteristic\ structural\ intrinsec\. Spredeosebire de textul tip\rit al modernismului,succesiunea concomitent\ a elementelorsubiectului este demonstrat\ spa]ial.Temporalitatea ca principiu de organizareinerent nara]iunii este înlocuit\ de [irul despa]ii textuale (virtuale). Experien]a lectural\hipertextual\ se transform\ într-o explorarea topografiei textuale. O astfel de structur\topologic\ este reflectat\ adesea în hiper-fic]iune la un nivel tematic, c\ci se învîrteadesea în jurul unor odisei sau a unor istoriide c\l\torie. În romanul s\u 253. A novel forthe Internet about London Underground inseven cars and a crash („253. Un romanpentru Internet despre metroul londonez în[apte ma[ini [i un accident”) Geoff Ryman

[100]

de Kristin Scheucher

DDeevveenniirreeaa ssppaattiiuulluuii îînnttrruu ttiimmpp11:: ccoonncceepptteellee ddee ssppaattiiuu ddee llaa aavvaannggaarrddăă llaaeesstteettiiccaa ddiiggiittaallăă

¸

Tropii spa]iali sînt o prezen]\ tot maievident\ în polemicile de idei contemporane– [i nu numai ca urmare a „orient\rii sprespa]iu”, enun]at\ sub diverse forme, ci [iîntr-un context neacademic. Metaforelem\sur\torii explodeaz\. S\ fie o nou\ mod\în limbajul împrumutat de managerii artelor[i de jurnali[tii din domeniu? Sau o reevalua-re a valorilor – care a fost întotdeauna [i oreevaluare a cuvintelor? Fenomene socialeprecum globalizarea, migra]ia sau turismulde mas\ î[i au contribu]ia lor la interesul totmai sporit pentru studiile culturale desprepracticile spa]iului. Reflec]iile asupra trans-ferului de semnifica]ii din geografie [i topo-grafie pe teritoriul simbolismului au cucerit opozi]ie proeminent\ în cadrul discursuluiteoretic. În domeniul esteticii tropii spa]ialipot fi descoperi]i, printre altele, în programe-le diverselor avangarde, ale c\ror concep]iiasupra spa]iului au fost resuscitate în anii1980 [i 1990, prin prisma digitaliz\rii.

Textul ca art\ spa]ial\

Scrierile teoretice ale avangardelorau referin]e bogate la spa]ialitate din dou\perspective.

Mai întîi, odat\ cu avangardele, îndomeniul poeticilor s-a impus [i o nou\ teh-nic\ a scrisului, care a (re)descoperit spa]iulca mecanism stilistic în literatur\. Pe de oparte avangardele au elaborat practici carereflect\ caracterul de mijloc de comunicare

¸

[103]

reaz\ de schemele liniare de logic\ formal\,ce provoac\ alienare. Din acest punct devedere, apari]ia hipertextului este rezultatulc\ut\rii unui mod de reprezentare ce seîndep\rteaz\ de tiparele liniare [i reflect\„s\lbatica de[irare” asociativ\ a gîndurilor. Înanii 1940 Vannevar Bush a creat un sistemde procesare a datelor, un predecesor alhipertextului contemporan, care permiteacrearea de leg\turi individuale între unit\]ide informa]ie simple. Ruptura (presupus\)cu liniaritatea c\r]ii, care a devenit posibil\gra]ie inven]iei amintite, a devenit o tem\fundamental\ a demersurilor teoreticemedia din anii 1990. Simpozioanele acade-mice [i festivalurile de art\ au fost dominatede acest pas de deux terminologic, ce com-bina hipertextul [i non-liniaritatea [i aduceao gur\ de aer proasp\t extrem de necesar\.

Teoreticienii americani au transferatmetafora rizomului, enun�at\ de Deleuze [iGuattari, de la crearea re]elelor neliniare laprincipiul hipertextului. Deleuze [i Guattari[i-au extras o mare parte a ideilor din con-cep]iile artistice ale avangardelor [i le-auurmat exemplul, punînd sub interoga]ieraportul reprezenta]ional existent între reali-tate [i limbaj. Iar cercul s-a închis în anii1990, cînd Mille Plateaux („O mie de pla-touri”) a devenit unul din textele fundamen-tale ale esteticii digitale. Rizomul a ajuns s\fie replica lor la modelul (lingvistic) al repre-zent\rii, a[a cum era el propagat de tradi]iaoccidental\. „C\r]ii ca duplicat” ajunge s\ ise opun\ „cartea ca hart\”. Hermeneutulscrie despre lume, o împarte [i o tot împarteîn parcele [i subparcele [i sfîr[e[te prin a seplimba pe solul neted al gr\dinii ra]iunii.Cartograful r\mîne undeva deasupra, treceîn revist\ lumea din perspectiva unei p\s\riîn zbor [i nu prezint\ vizibilul, ci face vizibi-lul. Practica rizomatic\ a scrisului reprezint\r\spunsul dat de Deleuze [i Guattari la oproblem\ esen]ial\ a avangardei estetice:criza actului reprezent\rii.

„Ceea ce diferen]iaz\ harta de pro-cesul de orientare este faptul c\ ea e orien-

tat\ integral înspre experimentarea unuicontact cu realul. Harta nu reproduce unincon[tient închis [i orientat exclusiv spresine, ci îl construie[te... Harta are ca subiectac]iunea...”2 Concep]ia celor doi, Deleuze [iGuattari, atinge nervul sensibil al esteticiiavangardiste. Avangardele plaseaz\ în cen-trul reformelor lor estetice c\utarea unei pro-ductivit\]i nemediate. Scopul lor este elibe-rarea fenomenelor de tiparele prestabiliteale reprezent\rii. E un mit al crea]iei pe careîl întîlnim în diverse forme de-a lungul între-gii istorii a artelor [i literaturii. Odat\ cu écri-ture automatique, suprareali[tii au încercats\ dezgroape limbajul incon[tientului.Poezia sonor\ desemantizeaz\ limbajul [i,concomitent, prosl\ve[te senzualitatea pur\a semnului tonal. Avangardele postbeliceconsider\ limbajul un semn concret [i nu unpurt\tor de semnifica]ie. „Constela]ia”, scrieGomringer, „este o realitate în sine [i nu unpoem despre ea”3. Apoi vine hiperfic]iunea,care nu vorbe[te despre haosul labirintic, ciîl integreaz\ în metoda sa de reprezentare.Odat\ ajun[i la aceast\ interfa]\, se vedelimpede cît de profund influen]eaz\ modelulantireprezenta]ional de gîndire rizomatic\,elaborat de Deleuze [i Guattari, ideea este-tic\ de oper\ de art\ performativ\ – adic\opera de art\ care nu semnific\, ci demons-treaz\, care nu reprezint\, ci produce.

Ce r\mîne:Ne-spa]iul. Ne-locul. Niciundele.

Utopia.

Note1 Deleuze, Gille; Felix Guattari: A thousandplateaus. Capitalism & Schizophrenia. TheAthlone Press, London 1988, p.12.2 Gomringer, Eugen: vom vers zur konstella-tion. In: ders.: theorie konkreter poesie. Texteund manifeste 1954-1997 (Bd.II). Wien 1997,S. 17.3 Derrida, Jacques: Of Grammatologie,Baltimore 1976, p.68.

[102]

prezint\ imagini izolate din via]a cotidian\ [itraseaz\ portretele a 252 de c\l\tori [i alunui mecanic de tren dintr-un metrou dinLondra. Ca punct de plecare este folosit\ ohart\ cu bagaje individuale, de la care citito-rul poate p\trunde în intersec]iile alese de el.Astfel, pentru a elabora o arhitectur\ spa�ial\,cititorul î[i negociaz\ traseul prin structuraîncîlcit\ a ]esutului textual.

Unul dintre cele mai citate texte mul-timedia, instala]ia interactiv\ Ora[ul desci-frabil, ce-i are ca autori pe Jeffrey Shaw [iDirk Groeneveld, este o aplicare literal\ ametaforei textului ca topografie, hart\ sauora[. Pe contururile arhitecturale dinManhatten, Karlsruhe sau Amsterdam estecreat\ la scal\ o lume animat\ de semnealfabetice. Cu ajutorul unei biciclete ergono-mice, cititorul exploreaz\ de acas\ tridimen-sionala arhitectur\ virtual\ a literelor, care eproiectat\ pe un ecran mare. Pe „str\zi” sev\d textele care corespund fiec\rui loc – înversiunea Manhatten fiind vorba de textefic]ionale, pe cînd celelalte dou\ versiuniprezint\ material istoric de arhiv\. Cititorulpercepe lumea virtual\ a textului în timp cenavigheaz\ cu propriile-i mi[c\ri fizice prinspa]iul generat de computer. Un mic ecrancu cristale lichide îi arat\ permanent unde seafl\. Limitele lecturabilit\]ii pot fi testate cuajutorul vitezei cu care cititorul c\l\tore[teprin interiorul textului. La o analiz\ mai pro-fund\, Ora[ul descifrabil se dovede[te a fiun r\spuns ironic la euforia de început aesteticii cyberspa]iului, pentru c\, oricît demult efort depune cititorul, deplasarear\mîne una simulat\, iar în spa]iul real eleste fixat într-un loc. Atunci cînd Shaw „con-sider\ limbajul exact ceea ce este” [i atrageaten]ia asupra conceptelor [i termenilorfamiliari din zona esteticului – metafora tex-tului ca ora[ corespunde imaginii cititoruluica flâneur –, el reu[e[te s\ produc\ o rup-tur\ ironic\ în retorica unor astfel de discur-suri.

Sculptura textual\

Posibilit\]ile de reprezentare pe carele ofer\ noile media au înzestrat textelevizuale cu o alt\ dinamic\. Aranjamentelespa]iale de litere [i cuvinte sînt acum anima-te. Materialul lingvistic se deplaseaz\ peecran, fapt care, iar\[i, înzestreaz\ textulvizualizat spa]ial cu o semnifica]ie tempo-ral\. Textele spa]iale se transform\ înimagini [i procese textuale interactive. Actulfuturist de „eliberare a cuvîntului” din chingi-le rîndului tip\rit e urmat de eliberarea scrie-rii din pagina bidimensional\ a c\r]ii.Anima]ia simuleaz\ spa]iul tridimensional pesuprafa]a a dou\ ecrane bidimensionale,îns\ Eduardo Kac a creat în anii 1980 unnou gen de text, care promite s\ fie împlini-rea a ceva ce a p\rut mult\ vreme o utopiefantezist\. Cu holopoemul s\u plutind înspa]iu, Kac ne-a pus la dispozi]ie un nouspa]iu artistic de proiec]ie [i reflec]ie. În1983 Kac [i-a prezentat pentru prima dat\textele, care sînt transferate într-o holo-gram\ ce-i sluje[te ca suport media. El [i-anumit aceste crea]ii de început „holopoemeoptice”, c\ci de la sfîr[itul anilor 1980 încoa-ce folose[te ca material pentru textele saleholografice grafica animat\ pe computer. Ocalitate remarcabil\ a spa]iului virtual [i tridi-mensional al hologramei este faptul c\ citito-rul parcurge holopoemul în spa]iu. Limbajuldevine sculptural, adic\ textul se modific\ înfunc]ie de perspectiva cititorului. Spa]iul fizicîn care se deplaseaz\ cititorul este legat despa]iul textual, astfel c\, aparent, cititoruleste în stare s\ navigheze prin peisajul tex-tual imaterial al holopoemului.

Dincolo de tiparele reprezenta]ionale

Într-un holopoem disolu]ia textuluiliniar prin intermediul aranjamentelorspa]iale (adic\ neliniare) ale succesiunii detexte se realizeaz\ integral în spa]iul fizic.Prin expansiunea spa]ial\ în toate direc]iile,textul – [i, odat\ cu el, [i gîndirea – se elibe-

[105][104]

Expansionist city, Bucharest, 2008. / Orașul expansionist, București, 2008.

[106] [107]

claims that the violent relationship betweenbodies and architecture is very often rituali-zed into programs. The rational, structuredand pragmatically driven practices of archi-tecture constantly demand that the architectpurify or at least alleviate this violence betwe-en bodies and buildings by creating condi-tions that would channel “obedient bodiesalong predictable paths and occasionallyalong ramps that provide striking vistas, ritua-lizing the transgression of bodies in space.”Such ritualization of an interaction betweenbodies and architecture comprises of an“organized repetition of events…announcedin advance” such that they become a pro-gram, “a descriptive notice of formal series ofproceedings.” For example, architecture isconstantly attentive to the natural elementsthat affect its structural integrity and utilitarianvalue for human activities. Gravity is one ofthese elements though its structural facilita-tion in actual buildings is seldom readilyapparent. The human body is perpetually andvery often subliminally adjusting itself to thegravitational force that hugs it to the groundand the body’s upright posture seems to havedeveloped into an effective means by whichto mediate this force. The relationship betwe-en our feet and the ground is firmly rooted notonly in gravity but also in etymology. It isnoteworthy that the Latin root of the Englishword ‘foot’ is pes or ped and this term itself isetymologically related to the earlier Greekterm, pedon meaning ‘ground’. As such, it isnot surprising to find that all building floorsand pedestrian paths are gravitationally cor-rected meaning that these floors have beenleveled so as to equalize the force of gravityall along their surfaces. Thus a person canwalk on these floors without tripping or havingdifficulties in balancing. Such architecturalprogramming has afforded walkers the possi-bility of being inattentive to their movementssince there is very little need to focus onmaintaining balance and/or on the correctplacement of foot. The programming itself isfocused on creating certain spatial conditionsthat affect one’s bodily dispositions in particu-lar spaces so much so that the body res-

ponds likewise on any future encounters the-rein. The body has by this programming alsodeveloped docility to the proprieties of thesespaces.

Architectural programs of contemporarypedestrian design have been for a while defi-ned by a wide range of institutions, discour-ses and practices, a full explication of allbeing impossible within the scope of this sec-tion. It is noteworthy though that unlike streetdesign of previous centuries which wereimplicated in discourses of social enginee-ring; reinvocations of links with natural envi-ronment; social classification and segrega-tion; utopian visions of ideal society; andeven visual pleasure, contemporary pedes-trian design is highly pragmatic in its motiva-tions and programs. In fact, pedestrian designis an elaborate science involving highly pres-criptive research concepts, methodologiesand design solutions. One of the primary tro-pes of the discursive economy of pedestriandesign is pedestrian (traffic) flow, a conceptmeasured by flow volume, indicating numberof pedestrians passing a particular point in aunit of time. And this is a calculable by the for-mula:

Flow Volume = Average Speed x AverageDensity where speed is the average speed of allpedestrians passing through a design intervalmeasured as distance per unit of time anddensity is the average unit of pedestrians perunit of transit area. And the objective of thedesigner is to ensure that there is smooth,meaning unimpeded, and easy, meaningcomfortable, flow of pedestrian traffic acrossareas of transit, like walkways, traffic cros-sings, boulevards, etc. The emphasis onsmooth and easy traffic is largely motivatedby the pragmatic goals of ensuring prompttransit between trip-generation points (wheretrips begin) and trip destinations (where theyend). For example, to ensure that a workergets back to work on time from lunch or thatthe shopper gets from one shop to the next inthe period of time available to him / her. The

by Gunalan Nadarajan

OOff PPaarraassiitteess aanndd WWiiggss

The beaten tracks and footpaths, theground’s memory of human trespass, havehistorically become, by governmental andcharitable intentions, transformed into pave-ments, roads and railways. These preparedways anticipate and thereby structure humantraffic so much so that walking on them beco-me mere rehearsals on/of prescribed trajecto-ries. However, there are other ways of wal-king, ‘walking otherwise’, wherein the act stillretains the possibility of surprise and therefo-re of discovery which the laid-path eliminatesby its very intent. A capricious walk, then, byits ‘refusal’ to be directed by these convenien-ces of laid paths, maps or guides becomes,by default almost, a critical gesture in a com-plex pedestrian politics of space. However,before one can elaborate on what constitutespedestrian politics, one needs to examine thearchitectural and governmental complicitiesof pedestrian design.

Bernard Tschumi, the architect / theorist, inhis book Architecture and Disjunction (1996),has proposed that all architecture embodiesviolence insofar as it seeks to be programma-tic of human actions within and with referen-ce to it. He uses the term violence as a“metaphor for the intensity of a relationshipbetween individuals and their surroundingspaces” for he believes that “any relationshipbetween a building and its users is one of vio-lence, for any use means the intrusion of ahuman body into a given space, the intrusionof one order into another.” However, he

[108]

speed that characterizes city life is both aresult and a cause of this emphasis onprompt pedestrian flow. The management ofpedestrian flow is the primary focus of designdecisions – a result best ensured by architec-tural programs that meticulously measure,anticipate and predispose pedestrian move-ments within.

Sigmund Freud has an interesting definitionof order that seems to serve equally well as adefinition of what Tschumi means by a pro-gram. Freud defines order as “a kind of com-pulsion which, when a regulation has beenlaid down once and for all, decides when,where and how a thing shall be done, so thatin every similar circumstance one is sparedhesitation and indecision.” However, just asFreud was sceptical of the regulative powersof order, so was Tschumi also wary of concei-ving such programs as affording absolutecontrol over what happens in architecturalspaces. Even though, “a ritual implies a nearfrozen relationship between action andspace” where “nothing strange and unexpec-ted happens” he suggests that such control isunlikely to be achieved. For him, thougharchitecture programatises the spatial possi-bilities within, the events that transpire arerarely mere rehearsals of such programs. Infact, the events of/in architecture are simulta-neously transgressive and instantiative of thearchitectural program. However, in analyzingpedestrian design in modern cities one can-not simply rely on the architectural programsof city planning but must tease out the morefundamental governmental concomitants andcomplicities of such programs. It is onlythrough such a comprehensive analysis ofpedestrian design that one can thoroughlyexplore the complexity of pedestrian politics.

The propriety of bodies and their movementswith reference to places have always been amatter of contention and have become espe-cially relevant since the development of priva-te property. The notion of place as propertyrightfully linked to particular bodies that canlegally occupy and use it exemplifies and per-

petuates a complex politics of space. And thispolitics of space is not simply a quibbling overwho owns a place but rather relates to seve-ral other notions of propriety attached toplace. Various notions of propriety framedand thus distinguished by discourses of class,gender, ethnicity, sexual orientation, nationa-lity, aesthetics and religion have determinednot only what constituted places but also ofwhat discourses and embodied practiceswere proper to these places. Architecturalhistorians and cultural geographers haveextensively studied these histories of placesand their appropriation. Such normalization of/ as places have been enacted not simplythrough physical manipulations of spatialstructures but through the fixing of bodies andtheir behavioural repertoires. MichelFoucault, in his various works on the asylum,the prison and the clinic provides a veritablearchaeology of such spatial normalizations.He traces in the histories of these seeminglydifferent institutions the operations of what hecalls “disciplinary mechanisms” which wereconcerned with the ‘normalization’ of indivi-duals through an active production of theirspaces and bodies. Foucault particularlyrefers to the notion of “functional sites” thatsought to create a constantly calculable “loca-tion of bodies in space”. And for him, thesebodies were “docile bodies” insofar as theyexisted through and as a function of the sitesthey were located within. Foucault later ana-lysed such docility through the notion ofgovernmentality. According to Foucault,governmentality provides a means to theorizethe operations of the modern state withoutrecourse to seeing them as necessarilyrepressive. Unlike previous theorizations ofstates as organizations that maintained con-trol over its subjects through ideological mani-pulation or forceful repression, governmenta-lity was conceived as the development ofmultiple sites and tactics for the effective ope-rations of the state. “Government is defined”,Foucault claimed in his article,Governmentality (1979), “as a right manner ofdisposing things” that is “to arrange things insuch a way that through a certain number of

[109]

means, such and such ends may be achie-ved.” Pedestrian design is a governmentaloperation insofar as it coheres with the pro-duction of docile bodies and spaces that arepredisposed (though not predetermined) toactions that are consistent with other gover-nmental operations and objectives.

The logic of Foucault’s “functional site” seemsto be not very different from what Derrida haselsewhere identified as a proprietary logic ofplace. When the body becomes a function ofthe place it fails to articulate itself except wit-hin the economies of propriety that regulatethat place. A place of worship like a church ormosque demands a particular set of embo-died practices as opposed to a place of funlike a playground. It is not without reason thatmany have vehemently sought to keep chil-dren away from the museum - for the inatten-tive, temperamental and untrained body ofthe child upsets the contemplative and atten-tive body of the museum-going adult. The‘making-proper’ of a place necessarily invol-ves the violent exclusion or at least activemarginalisation of bodies that refuse to subor-dinate themselves to its economy – i.e., to bedomesticated. One of Derrida’s most interes-ting concepts in terms of theorizing spatialpolitics is that of the parasite, a term he ela-borates on in his book, Limited Inc.abc…(1988). He has, in a gesture that marksout the centrality of this concept in his works,even said that “the parasitic structure is whatI have tried to analyze everywhere, under thenames of writing, mark, step (marche), mar-gin, differance, graft, undecidable, supple-ment, pharmakon, hymen, parergon, etc.”Though he has not discussed or elaboratedon this concept extensively in his writings, thevery little he has said does provide one with areasonable basis to tease out some of itspotential for thinking through a politics ofspace. For him, the critical merit of the para-site is in its being embodied neither inside noroutside a space even while being permanen-tly lodged in the structural being of thatspace; that is, without actually becoming ‘partof’ (that is, subservient to the logic of) that

space. Derrida claims that the parasite is“never simply alien to and separable from thebody to which it is transplanted or which italready haunts.” For “the parasite is by defini-tion never simply external, never simplysomething that can be excluded from or keptoutside of the body ‘proper’, shut out from the‘familial’ table or house.”

The parasitic presence is itself not easilyidentifiable; it needs to be marked out as suchby some host(ility). “Parasitism takes placewhen the parasite (called thus by the owner,jealously defending his own, his oikos),comes to live off the life of the body in whichit resides - and when, reciprocally, the hostincorporates the parasite to an extent, willynilly, offering it with a place.” The parasite isnever quite allowed to take place even as ittakes place within some host. The logic ofplace according to Derrida is domestic - it is‘the law of the house’, an economy, as inoikonomos (oikos - home and nomos - law). Itis an economy whose key operation is ‘appro-priation’ - which is both making a part of one’sown by possession as well as a ‘making pro-per’ by forcing conformity to the strictures andstructures of ‘that house’. It is in this sensethat Derrida conceives every appropriationand domestication to be necessarily violent.“The parasite then ‘takes place’. And at bot-tom, whatever violently ‘takes place’ or occu-pies a site is always something of a parasite.Never quite taking place is thus part of its per-formance, of its success as an event, of itstaking place.” Derrida also speaks of parasi-tes as if they were ‘household pests’ thathaunt that space even as they never quitebecome part of the law of that space – that is,they refuse domestication. As such, the para-site problematizes the logic of any place inhaving no proper place - for to find its properplace would be to make it proper, make it pro-perty, that is to appropriate it. A proper placeis “a determinable place that is always thesame and that is its own.” As such, to place isto “find the proper” and it is this logic and lod-ging in of place that Derrida sees subvertedthrough the operations and presence of the

[110]

parasite. The parasite reveals the appropria-tive violence of each place even as it points tothe possibility of resistance from within itsown structure. Its interventions never quitetake place even as it is always already ‘takingplace’; as Derrida argues, it “takes place wit-hout taking place”.

It is possible to conceive the pedestrian asone living off / in such a parasitic structure. Infact, the pedestrian is always-already a para-site, insofar as the economies of proprietythat structure cityscapes are as much instan-tiated as resisted and challenged by thepedestrian. The itinerant pedestrian whoinsists on walking across the field cutting anew footpath instead of using the newly builtsheltered walkways that is equally accessibleand arguably more comfortable even; the jay-walker who jumps across the partitions bet-ween roads even though there is a pedestriancrossing just fifty metres away; and the everso hurried pedestrian who, feeling held backby the pace of those in front on the sidewalks,veers off the path momentarily to overtakethe slower pedestrians; all of them, parasiticpedestrians insofar as they consistently frus-trate the spatial economies that seek to vio-lently appropriate their actions within them.And it is problematic to think only of these iti-nerant pedestrians as parasitic. The parasitemakes apparent the spatial economies thatstructure its taking place by its very presencenot only by its transgressions.

The French theorist, Michel De Certeau pro-vides another interesting reading of pedes-trian politics. Unlike those who bemoan thatthe highly structured programs produced bycity planning negate spatial freedoms, DeCerteau argues that pedestrian practices areakin to consumer practices that can articulatetheir own agendas even within seeminglypowerless situations. In his essay, ‘MakingDo’: Uses and Tactics (1984), he claims thatconsumers, like those who enunciate fromwithin a linguistic system, trace “indetermina-te trajectories that are apparently meanin-gless, since they do not cohere with the con-

structed, written, and prefabricated spacethrough which they move, sentences thatremain unpredictable within the space orde-red by the organizing techniques of systems.”And this is because, “although they use astheir material the vocabularies of establishedlanguages (those of television, newspapers,the supermarket or city planning), althoughthey remain within the framework of prescri-bed syntaxes (the temporal modes of schedu-les, paradigmatic organizations of places,etc.), these ‘traverses’ remain heterogeneousto the systems they infiltrate and in whichthey sketch out the guileful ruses of differentinterests and desires.” Their resistance issubversion from within, not by rejecting ortransforming the rules but by finding differentways of using them – “they made it function inanother register”. This ability to operate inways that seem to be actions of subordinationeven when they are, in fact, subversive, herefers to as la perruque, which translates aswig. Just as the worker who can masquerade(wear a wig) work he/she does for him/herselfas if it were work for the employer, the pedes-trians/ consumers articulate their own inte-rests even while following the paths and para-meters of those who structure their spacesand practices.

De Certeau conceives the everyday practicesof the consumers of culture as tactics. Heasserts that the “space of a tactic is the spaceof the other...It must play on and with a terrainimposed on it and organized by the law of aforeign power. It does not have the means tokeep to itself, at a distance, in a position ofwithdrawal, foresight, and self-collection: it isa manoeuvre ‘within the enemy’s field ofvision’, as von Bulow put it, and within enemyterritory. … It operates in isolated actions … Ittakes advantage of ‘opportunities.” While,acknowledging the strategic failures anddisadvantages of these tactical negotiations,de Certeau goes on to argue that these draw-backs may well be necessary compromisesthat the politically dispossessed and marginalmust learn to live with. He writes, “what it (tac-tic) wins it cannot keep. This nowhere gives a

tactic mobility…but a mobility that mustaccept the chance offerings of themoment…It must vigilantly make use of thecracks that particular conjunctions open in thesurveillance of the proprietary powers. It poa-ches in them. It creates surprises in them. Itcan be where it is least expected. It is a gui-leful ruse.” In short, it is “a tactic is an art ofthe weak.”

De Certeau extends his argument on the eve-ryday practices of la perruque in his brilliantessay, Walking in the City (1984), where hediscusses the ways in which everyday pedes-trian practices both adumbrate as well aschallenge the planned structures of city spa-ces. He suggests here that the “the act of wal-king is to the urban system what the speechact is to language or to statements uttered”where walking as an enunciative function ela-borates itself in three ways: “it is a process ofappropriation of the topographical system onthe part of the pedestrian (just as the speakerappropriates and takes on the language); it isa spatial acting-out of the place (just as thespeech act is an acoustic acting-out of lan-guage); and it implies relations among diffe-rentiated positions, that is, among pragmatic‘contracts’ in the form of movements (just asverbal enunciation is an allocution [which]puts contracts between interlocutors intoaction).” Pedestrian speech acts, as he callsthe everyday negotiations of the cityscape bythose who walk, are therefore not merelyplaying out and in accordance with the elabo-rate plans laid out for them. De Certeau spe-culates that if the city represents “a spatialorder [that] organizes an ensemble of possi-bilities (e.g. by a place in which one canmove) and interdictions (e.g. by a wall thatprevents one from going further), then thewalker actualizes some of these possibilities”through use. However, the pedestrian mayalso move in trajectories and realize possibi-lities not anticipated by the spatial order. Thismeans that the walker in the city has thecapacity to select from a variety of spatial sig-nifiers and even transform them into somet-hing else than what is considered to be ‘pro-

per’ to them. The actual walking in the city“affirms, suspects, tries out, transgresses,respects, etc. the trajectories it ‘speaks’”. DeCerteau argues that “the long poem of wal-king manipulates spatial organizations, nomatter how panoptic they may be: it is neitherforeign to them (it can take place only withinthem) nor in conformity with them (it does notreceive its identity from them). It creates sha-dows and ambiguities within them. It insertsits multitudinous references and citations intothem (social models, cultural mores and per-sonal factors).”

Bernard Tschumi and Jacques Derrida havebeen instrumental in framing architecture notas a thing but as a happening and as anevent. Derrida argues in his essay, Point deFolie – Maintenant L’Architecture (1986), thatarchitecture is “a mode of spacing that makesa place for the event”; for the “eventmentaldimension” to unfold as “sequence, openseriality, narrativity, the cinematic, dramatur-gy, choreography.” Such an architecture isnot closed in for it “spaces itself out in what isnot itself”. It is what Derrida calls, transarchi-tecture, which is perpetually taking place as afolding out of the event (s’explique avecl’evenement). Thus the building does not pre-cede and contain (a la Aristotle) the eventsthat transpire within it but rather place is whatthe building is constantly expanding into andbecoming. The deconstructive transarchitec-ture that has resulted from these delibera-tions between Tschumi, Eisenmann andDerrida embodies and expands some of thealeatory possibilities of De Certeau’s pedes-trian tactics. For example, transarchitecture issaid to potentiate movement, not as mereretracings of prescribed trajectories but byaffording “opportunity for chance, formalinvention, combinatory transformation, wan-dering.”

[111]

[112] [113]

ansamblul ei este o întruchipare a vio-len]ei, deoarece caut\ s\ programezeac]iunile fiin]elor umane în func]ie de ea [iîn interiorul cadrelor ei. Tschumi folose[tetermenul de violen]\ ca „metafor\ pentruintensitatea rela]iei dintre indivizi [ispa]iile ce-i înconjoar\”, deoarece el e dep\rere c\ „orice rela]ie dintre o cl\dire [iutilizatorii ei este una de violen]\, oriceutilizare însemnînd intruziunea unui corpuman într-un spa]iu dat, intruziunea unuiaîn cel\lalt”. El mai sus]ine [i c\ rela]ia vio-lent\ între corpuri [i arhitectur\ e de celemai multe ori ritualizat\ sub forma unorprograme. Practicile arhitecturale –ra]ionale, sistematizate [i dominate depragmatism – pretind în mod constant caarhitectul s\ purifice sau cel pu]in s\reduc\ din violen]a existent\ între corpuri[i cl\diri, creînd condi]ii pentru canaliza-rea „corpurilor obediente pe trasee previ-zibile [i, ocazional, de-a lungul unorrampe care s\ ofere perspective vizualeimpresionante, ritualizînd transgresiuneacorpurilor în spa]iu”. Ritualizarea unei ast-fel de interac]iuni între corpuri [i arhitec-tur\ implic\ o „repetare organizat\ a eve-nimentelor... anun]at\ în avans”, astfelîncît ele s\ poat\ deveni un program, „oinformare descriptiv\ asupra unui [ir deproceduri formalizate”. De exemplu, arhi-tectura este atent\ permanent la elemen-tele din natur\ care îi afecteaz\ integrita-tea structural\ [i valoarea utilitarist\de]inute în cadrul activit\]ilor umane. Unastfel de element este gravita]ia, de[ireducerea influen]ei sale în plan structurale de cele mai multe ori greu de remarcat.Corpul uman se adapteaz\ permanent [iadesea subliminal la for]a gravita]ional\care îl lipe[te de sol, iar pozi]ia dreapt\ acorpului pare s\ fi ap\rut ca un mijloc efi-cient de îmblînzire a acestei for]e. Rela]iadintre t\lpile picioarelor noastre [i solul de

sub ele este legat\ solid nu doar de gravi-ta]ie, ci [i de etimologie. Merit\ s\ amintimc\ r\d\cina latineasc\ a cuvîntului „picior”(mai exact „laba piciorului” – în originalfoot – n.tr.) este pes sau ped, iar termenulacesta este legat la rîndul lui de un cuvîntmai vechi din elin\, pedon, care însemna„sol, p\mînt”. A[a se face c\ nu e delocsurprinz\tor s\ afli c\ toate podelelecl\dirilor [i toate drumurile pietonale sîntcorectate gravita]ional, adic\ sînt înclinateîn a[a fel încît s\ contracareze for]a gravi-ta]iei pe întreaga lor suprafa]\. Prin urma-re, oricine poate s\ se plimbe pe aceleplatforme f\r\ s\ se împiedice [i f\r\ s\aib\ probleme cu echilibrul. O astfel deprogramare arhitectural\ le permite celorce merg pe jos s\ nu acorde aten]iemi[c\rilor pe care le fac, deoarece nu tre-buie s\ se concentreze prea tare ca s\-[ip\streze echilibrul [i/sau s\ calculezecum s\ calce corect cu talpa.Programarea este ea îns\[i concentrat\pe crearea unor anumite condi]ii spa]iale,care s\ influen]eze amplasarea corporal\a indivizilor în anumite spa]ii în a[a felîncît corpul s\ reac]ioneze în acela[i fel [ila viitoarele întîlniri cu ele. Prin programa-re corpul î[i dezvolt\ [i docilitatea fa]\ depropriet\]ile spa]iului dat.

Programele arhitecturale ale designu-lui pietonal contemporan au fost definite ovreme de o mul]ime de institu]ii, discursuri[i practici dintre cele mai diverse, iar oprezentare complet\ a tuturor e imposibilde f\cut în cadrul fragmentului de fa]\.Merit\ remarcat totu[i c\, spre deosebirede cazul designului stradal din secoleleanterioare, cînd ele erau utilizate în dis-cursurile de inginerie social\, în invocarearepetat\ a leg\turilor cu mediul natural, încategorisirea [i segregarea social\, înviziunile utopice despre o societate ideal\[i chiar cînd era vorba de pl\cerea

de Gunalan Nadarajan

DDeesspprree ppaarraazziittii ssii ppeerruuccii

Drumurile [i traseele b\t\torite,amprente l\sate în memoria ]\rînei de în-c\lcarea ei de c\tre om, au fost transfor-mate de-a lungul vremii, prin ini]iativeguvernamentale [i caritabile, în trotuare,drumuri [i c\i ferate. Asemenea traseegata f\cute anticipeaz\ [i, astfel, organi-zeaz\ circula]ia oamenilor într-o aseme-nea m\sur\, încît mersul pe ele devinemai degrab\ un [ir de repeti]ii ale unor tra-iectorii impuse. Numai c\ exist\ [i altemoduri de mers pe jos, „mersul altfel”, încare ac]iunea în sine p\streaz\ în conti-nuare posibilitatea surprizei, deci [i a des-coperirii, pe care c\r\rile gata f\cute le eli-min\ prin îns\[i inten]ionalitatea lor.A[adar, o plimbare necontrolat\, dat fiind„refuzul” ei de a se l\sa dirijat\ de conve-nien]ele impuse de c\ile prestabilite, deh\r]i sau de ghizi, devine aproape auto-mat un gest critic în cadrul unei complexepolitici pietonale a spa]iului. Doar c\ înain-te s\ discut\m despre ce înseamn\ politi-ca pietonal\, trebuie s\ examin\m compli-cit\]ile arhitecturale [i guvernamentalelegate de proiectul pietonal.

În lucrarea sa Architecture andDisjunction (Arhitectur\ [i disjunc]ie) din1996, arhitectul [i teoreticianul BernardTschumi a sugerat c\ arhitectura în

¸ ¸

[115]

[i a devenit tot mai relevant odat\ cuapari]ia propriet\]ii private. Conceptul deloc ca proprietate dependent\ juridic deanumite corpuri individuale ce o potocupa [i folosi în mod legal ilustreaz\ [iperpetueaz\ o complex\ politic\ aspa]iului. Iar politica amintit\ nu e pur [isimplu o ciorov\ial\ meschin\ pe temaproprietarului unui anumit loc, ci e legat\de cîteva alte concepte asupra propriet\]iiasociate unui spa]iu. Diversele defini]ii alepropriet\]ii, delimitate – [i astfel dife-ren]iate – prin discursuri ce ]in de clas\,gen, origine etnic\, orientare sexual\,na]ionalitate, estetic\ [i religie, au stabilitnu numai elementele ce compun locurile,ci [i genurile de discursuri [i practici asi-milate ce sînt specifice acelor locuri.Istoricii arhitecturii [i geografii culturali austudiat pe larg astfel de istorii desprelocuri [i luarea lor în posesie. O aseme-nea normalizare a locurilor ca locuri nu s-a realizat pur [i simplu doar prin mani-pul\ri concrete ale structurilor spa]iale, ci[i prin aranjarea corpurilor [i a repertorii-lor lor comportamentale. În diversele luiscrieri despre azil, închisoare [i spital,Michel Foucault face un autentic studiuarheologic asupra unor astfel de „norma-liz\ri” spa]iale. El descoper\ în istoriaacestor institu]ii – la prima vedere diferite– opera]iuni pe care le nume[te „mecanis-me de disciplinare”, ce urm\reau încadra-rea indivizilor în ni[te norme printr-o crea-re activ\ a spa]iilor [i corpurilor. Foucaultse refer\ în special la conceptul de „site-uri func]ionale”, ce încearc\ s\ pun\ lapunct „o amplasare a corpurilor în spa]iu”calculabil\ în mod constant. Pentru el cor-purile respective erau „corpuri docile”, înm\sura în care existau doar prin interme-diul locurilor unde erau amplasate [ireprezentau o func]ie a acestora. ApoiFoucault analizeaz\ acest tip de docilitatedin perspectiva conceptului de guverna-

mentalitate. Conform opiniei sale, guver-namentalitatea furnizeaz\ mijloacelenecesare conceptualiz\rii ac]iunilor unuistat modern f\r\ a mai fi nevoie s\ le con-sidere inevitabil represive. Spre deosebi-re de demersurile teoretice anterioareasupra statelor, v\zute ca organiza]ii ceî[i men]in controlul asupra supu[ilor prinmanipulare ideologic\ sau represiunebrutal\, guvernamentalitatea era v\zut\drept crearea unor site-uri [i tactici multi-ple, care s\ sus]in\ eficient ac]iunile statu-lui. În articolul s\u Governmentality din1979 el sus]ine c\ „guvernamentalitateaeste modul corect de a amplasa lucrurile”,adic\ „de a aranja lucrurile în a[a fel încît,printr-o anumit\ serie de metode, s\poat\ fi atinse anumite scopuri date”.Designul pietonal este o ac]iune de tipguvernamental în m\sura în care searmonizeaz\ cu crearea de corpuri [ispa]ii docile, predispuse (dar nu prepro-gramate) s\ ac]ioneze în concordan]\ cualte ac]iuni [i obiective guvernamentale.

Logica „site-ului func]ional” al luiFoucault pare s\ nu fie foarte diferit\ deceea ce Derrida numea altundeva logicaspecific\ a locului. Cînd un corp devine ofunc]ie a locului, nu mai izbute[te s\ searticuleze decît în cadrele codurilor debun\-cuviin]\ ce reglementeaz\ acel loc.Un loc de cult, cum ar fi o biseric\ sau omoschee, impune un set specific de prac-tici manifeste, spre deosebire de un locde distrac]ie, cum ar fi un spa]iu de joac\.Nici faptul c\ exist\ mul]i in[i careîncearc\ s\-i ]in\ pe copii departe demuzee nu e întru totul nejustificat, deoa-rece corpul neatent, temperamental [ineinstruit al copilului deranjeaz\ corpulcontemplativ [i atent al vizitatorului adultal muzeului. „Buna apropriere” (în sensulde „potrivire cu un scop”) a unui locimplic\ în mod necesar excluderea vio-lent\ sau cel pu]in marginalizarea activ\ a

[114]

vizual\, designul pietonal contemporaneste extrem de pragmatic cînd e vorba demotiva]iile [i programele sale. De faptdesignul pietonal este o [tiin]\ foarte com-plex\, cu concepte de cercetare, metodo-logii [i solu]ii de proiectare extrem de clardefinite. Unul dintre tropii fundamentali aieconomiei discursive ce caracterizeaz\designul pietonal este afluxul (traficul)pietonal, un concept calculat cu ajutorulvolumului afluxului, ce ne arat\ num\rulde pietoni care trec printr-un anumit punctîntr-o anumit\ unitate de timp. Volumulamintit se calculeaz\ cu formula

volumul afluxului # viteza medie x den-sitatea medie,

unde viteza este viteza medie a tutu-ror pietonilor care parcurg un spa]iu pro-iectat, calculat\ prin raportul dintre par-cursul str\b\tut [i unitatea de timp, iardensitatea este num\rul mediu de pietonipe unitate zonal\ de trecere. Obiectivulcelui ce face proiectul este de a se asigu-ra c\ afluxul de pietoni în zonele de trece-re, cum sînt aleile, trecerile de pietoni,bulevardele etc., este calm, adic\ f\r\ blo-caje, [i degajat, adic\ pl\cut. Accentul cese pune pe calm [i degajare e justificat înmare m\sur\ de scopuri pragmatice:acela de a asigura traversarea rapid\ apunctelor de declan[are a c\l\toriei(acolo unde oamenii î[i încep parcursul) [ia destina]iilor c\l\toriei (acolo unde [i-lîncheie) – de exemplu, pentru a ne asigu-ra c\ un muncitor ajunge înapoi la munc\f\r\ s\ întîrzie dup\ pauza de prînz sau c\un cump\r\tor oarecare poate str\batemagazinele dorite în perioada de timp pecare o are la dispozi]ie. Viteza specific\vie]ii urbane este în egal\ m\sur\ o cauz\[i un efect al accentului pus pe afluxuluipietonal eficient. Managementul afluxuluipietonal este scopul principal urm\rit în

adoptarea deciziilor în proiectare – unrezultat asigurat cu succes de programe-le arhitecturale care calculeaz\, antici-peaz\ [i preprogrameaz\ din interiorulsistemului deplas\rile pietonilor.

Sigmund Freud avea o defini]ie intere-sant\ a ordinii, una care pare s\ fie la felde potrivit\ [i ca defini]ie a ceea ceîn]elege Tschumi prin „program”. Freuddefinea ordinea ca pe „un tip de obliga]iecare, atunci cînd o regul\ e stabilit\ odat\pentru totdeauna, decide cînd, unde [icum trebuie f\cut un anumit lucru, astfelc\ în orice circumstan]e similare individuleste scutit de ezit\ri [i nehot\rîre”. Doarc\, la fel cum Freud era sceptic în privin]aputerilor reglatoare ale ordinii, [i Tschumiare rezerve fa]\ de ideea conceperii unorastfel de programe, care s\ reu[easc\ s\de]in\ controlul absolut asupra a ceea cese întîmpl\ în spa]iile arhitecturale. Chiardac\ „un ritual implic\ o rela]ie aproapeimuabil\ între ac]iune [i spa]iu”, unde „nuse petrece nimic straniu sau nea[teptat”,el sugereaz\ c\ realizarea unui controlatît de strict e pu]in probabil\. Pentru el,cu toate c\ arhitectura programeaz\ posi-bilit\]ile spa]iale pornind din interior, eve-nimentele care au loc sînt rareori simplerepeti]ii ale unor astfel de programe. Defapt evenimentele arhitecturale transgre-seaz\ [i, în acela[i timp, reprezint\ pro-gramul arhitectural. Iar în analiza desig-nului pietonal din ora[ele moderne nu neputem baza doar pe programele arhitec-turale din cadrul planific\rii urbane, ci tre-buie s\ reu[im s\ cunoa[tem programeleconcurente [i paralele existente la nivelguvernamental. Doar o asemenea analiz\exhaustiv\ a designului pietonal ne per-mite explorarea integral\ a complexit\]iipoliticii pietonale.

Standardul comportamental al trupuri-lor [i al mi[c\rilor sale în raport cu locuri-le a fost permanent un subiect de disput\

[117]

mediul ac]iunilor [i prezen]ei parazitului.Parazitul scoate la iveal\ violen]a actuluide apropriere a fiec\rui loc chiar [i atuncicînd men]ioneaz\ posibilitatea unei rezis-ten]e venite din interiorul propriei salestructuri. Interven]iile sale nu au niciodat\loc întru totul, chiar dac\ el „preia un loc”.Dup\ cum sus]ine Derrida, el „are (un) locf\r\ s\ aib\ loc”.

Putem s\ ne imagin\m pietonul ca peo f\ptur\ care tr\ie[te în cadrul/ pe seamaunei asemenea structuri parazitare. Defapt pietonul este dintotdeauna/deja unparazit, în m\sura în care structurile orga-nizate ale propriet\]ii, ce modeleaz\ pei-sajul urban, sînt în egal\ m\sur\ materia-lizate, respinse [i contracarate de pieton.Pietonul plimb\re], care insist\ s\ se plim-be pe cîmp [i s\ croiasc\ o nou\ c\rare,în loc s\ utilizeze c\ile de acces proasp\tconstruite [i securizate, care sînt în egal\m\sur\ mai accesibile [i poate chiar maiconfortabile, pietonul infractor, care sarepeste liniile de demarca]ie de pe [oseachiar dac\ la numai cincizeci de metri deel e o trecere de pietoni, precum [i pieto-nul mereu gr\bit, care se simte blocat decei care merg în fa]a lui pe trotuare [i iesecîteva clipe de pe drum ca s\-idep\[easc\ pe pietonii len]i – to]i ace[tiasînt pietoni parazitari, deoarece pun pie-dici consistente sistemelor economieispa]iale, ce încearc\ s\ ia în posesie, s\î[i aproprie prin violen]\ ac]iunile lor. {i ediscutabil dac\ ar trebui s\ vedem înace[ti pietoni plimb\re]i doar ni[te struc-turi parazitare. Prin îns\[i prezen]a lui – [inu doar prin ac]iunile sale transgresive –,parazitul e cel ce face vizibile sistemelespa]iale ce î[i structureaz\ actul de apro-priere.

Teoreticianul francez Michel deCerteau ne ofer\ o alt\ interpretare intere-sant\ a politicii pietonale. Spre deosebirede cei ce se plîng c\ programele excesiv

de structurate realizate de planificareaurban\ îngr\desc libert\]ile spa]iale, deCerteau sus]ine c\ practicile pietonale seînrudesc cu practicile consumatorului [i î[ipot elabora propriile lor programe chiar [iîn cadrul unor situa]ii aparent f\r\ ie[ire.În eseul s\u Cum „faci s\ faci” – practici [itactici (1984) el sus]ine c\, asemeni celorcare elaboreaz\ din interior un sistem lin-gvistic, [i consumatorii contureaz\ „traiec-torii nedeterminate [i, aparent, lipsite desens, c\ci nu se sincronizeaz\ cu spa]iulstructurat, scris [i prefabricat prin care sedeplaseaz\, propozi]ii ce r\mîn imprevizi-bile în interiorul spa]iului ordonat de tehni-cile organizatorice ale sistemelor”. Iarasta se întîmpl\ deoarece, „cu toate c\ eiutilizeaz\ ca material propriu vocabulare-le limbajelor existente (cele ale televiziu-nii, ziarelor, ale supermarketului sau aleplanific\rii urbane), cu toate c\ se men]inîn cadrul sintaxelor prestabilite (moduriletemporale ale orarelor, stilurile de organi-zare paradigmatice ale locurilor etc.), ast-fel de «intersect\ri» r\mîn eterogene înraport cu sistemele în care se înfiltreaz\ [iîn care î[i schi]eaz\ viclenele lor strategii,caracterizate de interese [i dorin]e diferi-te”. Forma lor de rezisten]\ e subminareadin interior a regulilor – nu respingereasau modificarea lor, ci g\sirea unor c\idiferite de utilizare a acestora, prin care„le fac s\ func]ioneze într-un alt registru”.Capacitatea aceasta de a ac]iona prinmetode ce par a fi ac]iuni de subordonarechiar [i atunci cînd în realitate sînt subver-sive e numit\ de gînditorul francez la per-ruque, adic\ peruca. La fel ca muncitorulcare deghizeaz\ (ca sub o peruc\) muncadepus\ pentru el însu[i într-una ca pentruun angajator, pietonii/consumatorii î[iexprim\ propriile lor interese chiar [iatunci cînd respect\ c\ile [i parametriicelor ce le sistematizeaz\ spa]iile [i prac-ticile lor specifice.

[116]

corpurilor ce refuz\ s\ se subordonezecodului s\u – adic\ s\ se lase domestici-te. Unul dintre cele mai interesante con-cepte ale lui Derrida în zona teoretiz\riipoliticii spa]iului este acela de parazit, ter-men pe care îl explic\ în lucrarea sa din1988 Limited Inc. abc… Cu un gest careeviden]iaz\ rolul esen]ial jucat de concep-tul amintit în scrierile sale, el ajunge chiars\ afirme c\ „ceea ce am încercat eu per-manent a fost s\ analizez structura para-zitar\, sub diversele sale nume: scriitur\,semn, treapt\ (marche), margine, «dife-ren]\» (différance), altoi, indecidabil,supliment, pharmakon, himen, parergonetc.” Cu toate c\ Derrida n-a comentat [in-a analizat pe larg conceptul în scrierilesale, extrem de pu]inele lucruri pe care le-a spus ne furnizeaz\ totu[i un fundamentsuficient de solid pentru a extrage de aicicîteva posibile idei asupra politiciispa]iului. Pentru gînditorul francez calita-tea esen]ial\ a parazitului este aceea c\nu este incorporat nici în exteriorul, nici îninteriorul unui spa]iu, de[i în tot acest timpel se g\se[te permanent în fiin]a structu-ral\ a spa]iului respectiv, adic\ f\r\ s\devin\ cu adev\rat „o component\” a ace-lui spa]iu ([i, în consecin]\, f\r\ s\ fiesupus logicii lui). Derrida sus]ine c\ para-zitul „nu este niciodat\ pur [i simplu str\inde corpul pe care e transplantat ori pecare îl bîntuie deja [i nici separabil de el”,deoarece „prin defini]ie, parazitul nu esteniciodat\ pur [i simplu exterior, nu e nicio-dat\ ceva ce poate fi exclus, men]inut înexteriorul corpului «propriu-zis», l\sat pedinafara mesei sau casei «familiale»”.

Nici prezen]a parazitului nu este unau[or de identificat, ci trebuie eviden]iat\ca atare prin prezen]a a ceva perceput caostil(itate). „Parazitismul apare atuncicînd parazitul (numit astfel de c\tre pro-prietar, care î[i ap\r\ astfel, plin de gelo-zie, oikos-ul, ceea ce îi apar]ine) ajunge

s\ tr\iasc\ de pe urma vie]ii din corpul încare î[i are s\la[ul – [i cînd, de cealalt\parte, gazda, de voie sau de nevoie,incorporeaz\ într-o oarecare m\sur\parazitul [i îi ofer\ un spa]iu.” Parazituluinu i se permite niciodat\ s\ preia unspa]iu, nici chiar atunci cînd prime[tespa]iu în\untrul unei gazde. Conform opi-niei lui Derrida, logica spa]iului este unacasnic\ – este „legea casei”, adic\ ostructur\ economic\ în sens etimologic,provenit de la oikonomos (oikos – „cas\”[i nomos – lege”). E o structur\ econo-mic\ a c\rei ac]iune esen]ial\ este „apro-prierea”, care înseamn\ [i luare în pose-sie, dar [i „bun\ apropriere”, ob]inut\ princonstrîngerea la supunerea fa]\ de res-tric]iile [i structurile existente în aceacas\. Iat\ sensul în care Derrida consi-der\ c\ fiecare act de apropriere [idomesticire este în mod necesar unul vio-lent. „Apoi parazitul «preia un loc». Iar înprofunzime, oricine sau orice ar fi cel care«preia un loc» sau ocup\ un spa]iu, eîntotdeauna un soi de parazit. A[adar,faptul c\ nu ia niciodat\ definitiv în pose-sie acel loc face parte din ac]iunea satipic\, din succesul s\u ca eveniment, dinocuparea locului.” Alteori Derridavorbe[te despre parazi]i ca [i cum ar fi unfel de „cium\ a gospod\riei” ce bîntuiespa]iul unde se a[az\, chiar dac\ nudevin niciodat\ o parte component\ a legiiacelui spa]iu – adic\ refuz\ domesticirea.Astfel parazitul pune sub interoga]ie logi-ca oric\rui loc prin faptul c\ nu are nici unloc al lui – deoarece a-[i g\si un loc pro-priu ar însemna s\ îl fac\ propriu, s\-ltransforme într-o proprietate [i s\ [i-laproprie. Un loc propriu este „un loc repe-rabil, care e mereu acela[i [i care î[i epropriu sie[i”. Prin urmare, a te amplasaînseamn\ „a g\si ce î]i e propriu” [i aiciconsider\ Derrida c\ logica [i locuireaunui loc sînt subminate astfel prin inter-

[119]

neaz\ cu ele (nu î[i cucere[te identitateacu ajutorul lor). Creeaz\ umbre [i incerti-tudini în interiorul lor. Î[i insereaz\ în elereferin]ele [i citatele lui nenum\rate(modelele sociale, moravurile culturale [ielementele personale)”.

Bernard Tschumi [i Jacques Derridaau avut un rol decisiv în reconfigurareateoretic\ a arhitecturii nu ca obiect, ci cahappening [i ca eveniment. În eseul s\uPoint de Folie – Maintenant L’Architecture(1986) Derrida sus]ine c\ arhitectura e„un mod de spa]ializare care creeaz\ unloc pentru un eveniment”, pentru ca„dimensiunea evenimen]ial\” s\ sedesf\[oare ca „succesiune, dispunereserial\ deschis\, narativitate, cinematic\,dramaturgie, coreografie”. Astfel, o con-struc]ie arhitectural\ nu mai este izolat\ însine, fiindc\ „se manifest\ spa]ial în afar\,înspre ceea ce nu este ea îns\[i”. E ceeace Derrida nume[te transarhitectura [i ease manifest\ neîncetat ca o explicareîntru eveniment (s’explique avecl’événement). În acest mod construc]ia nuprecede [i nici nu con]ine (à la Aristotel)evenimentele care se petrec în interiorulei, ci locul este mai degrab\ ceea ce devi-ne construc]ia, precum [i dezvoltarea eiconstant\. Transarhitectura decons-truc]ionist\ rezultat\ din aceste dialoguriîntre Tschumi, Eisenmann [i Derridaîntruchipeaz\ [i dezvolt\ unele din posibi-lit\]ile aleatorii ale tacticilor pietonale defi-nite la de Certeau. De exemplu, se spunec\ transarhitectura poten]eaz\ mi[careanu prin simpla repetare a traiectoriilor pre-definite, ci prin crearea „posibilit\]ii (demanifestare a) întîmpl\torului, inven]ieiformale, transform\rii combinatorii [ideplas\rii neorganizate”.

[118]

De Certeau consider\ c\ practicilecotidiene ale consumatorilor de cultur\sînt ni[te tactici. El avanseaz\ ideea c\„spa]iul unei tactici este spa]iul celuilalt...O tactic\ trebuie pus\ în aplicare pe unteritoriu impus [i utilizat în acest scop, iarregulile ei trebuie structurate prin interme-diul unei puteri str\ine. O tactic\ nu arescopul de a izola, de a men]ine la dis-tan]\, într-o pozi]ie retras\, prudent\, dereculegere. E o manevr\ întreprins\, cumspune von Bulow, «în cîmpul vizual alinamicului» [i în interiorul teritoriuluiinamic... Ea se manifest\ în ac]iuni izola-te... Profit\ de «oportunit\]i»”. De[i admi-te e[ecurile strategice [i dezavantajeleunor astfel de negocieri tactice, deCerteau sus]ine în continuare c\ neajun-surile respective pot fi considerate înegal\ m\sur\ compromisuri necesare, cucare persoanele despropriet\rite [i margi-nalizate politic sînt nevoite s\ se împace.El scrie c\ „orice (tactic\) cî[tig\toare nupoate dura. Acest nic\ieri ofer\ [ansamobilit\]ii tactice... dar o mobilitate caretrebuie s\ accepte ofertele accidentaleale momentului... Trebuie s\ utilizeze cumare aten]ie fisurile ce se deschid în anu-mite împrejur\ri în sistemul de suprave-ghere a puterilor ce de]in propriet\]ile. S\n\v\leasc\ peste ele. S\ le provoace sur-prize. S\ apar\ în cele mai nea[teptatelocuri. S\ fie o strategie viclean\”. Pescurt, s\ fie ceea ce e: „tactica este tehni-ca celui slab”.

De Certeau î[i extinde evaluarea asu-pra practicilor cotidiene ale la perruque însclipitorul s\u eseu Walking in the City(„La pas prin ora[”) din 1984, în care dis-cut\ metodele prin care practicile pietona-le cotidiene prefigureaz\ [i, concomitent,contracareaz\ structurile de planificareale spa]iilor urbane. El sugereaz\ aici c\„pentru sistemul urban actul mersului pejos înseamn\ ceea ce înseamn\ actul

vorbirii pentru limbaj sau pentru pro-pozi]iile pronun]ate” [i c\ mersul pe jos cafunc]ie enun]iativ\ se manifest\ în treimoduri: „este un proces de apropriere dec\tre pieton a sistemului topografic (tota[a cum un vorbitor î[i apropriaz\ [i î[iasum\ limbajul), apoi mai este [i o mani-festare spa]ial\ a locului (a[a cum actulvorbirii este o manifestare acustic\ a lim-bajului) [i, în fine, implic\ existen]a unorraporturi – sub form\ de mi[c\ri – întreni[te pozi]ii diferen]iate, adic\ între «con-tractele» pragmatice (a[a cum un enun]verbal este un act discursiv care stabi-le[te contracte între ni[te interlocutori înac]iune)”. Prin urmare, actele vorbirii pie-tonale, cum nume[te el negocierile coti-diene f\cute în peisajul urban de cei caremerg pe jos, nu înseamn\ doar o mani-festare care s\ respecte planurile detalia-te elaborate pentru ace[tia. De Certeauavanseaz\ ideea c\, dac\ ora[ul repre-zint\ „o ordine spa]ial\ ce sistematizeaz\un ansamblu de posibilit\]i (d. ex. printr-un zid, care te împiedic\ s\ mergi maideparte), atunci cel ce merge pe jos con-cretizeaz\ unele din posibilit\]ile respecti-ve” punîndu-le în practic\. Pe de alt\parte, pietonul se poate deplasa [i pe altetraiectorii [i poate concretiza posibilit\]i cenu au fost prev\zute de ordinea spa]ial\.Asta înseamn\ c\ individul care merge pejos prin ora[ are abilitatea de a face oselec]ie dintr-o diversitate de semnifican]ispa]iali [i chiar de a-i transforma în altce-va decît s-ar „cuveni” s\ fie ace[tia.Mersul propriu-zis pe jos prin ora[ „impu-ne, suspecteaz\, încalc\, respect\ etc.,etc. traiectoriile pe care le «pronun]\»”.De Certeau sus]ine c\ „lungul poem almersului pe jos manipuleaz\ formele deorganizare spa]ial\, oricît decuprinz\toare ar fi ele pentru ochi. Nici nule e str\in (fiindc\ nu se poate manifestadecît în interiorul lor), dar nici nu rezo-

[121][120]

Tache Ionescu st., Bucharest, 2007 / Strada Tache Ionescu, Bucure�ti, 2007.

[122] [123]

BEING HERE. MAPPING THE CONTEMPORARY

From Transitional Postsocialist Spacesto Neoliberal Global Capitalism

The following essay has two parts,impossible to dissociate from eachother. The first part establishes a histo-ry of exclusions and evacuations direct-ly linked to procedures of ‘kidnappedcreativity’ by various economic, politi-cal, ideological and institutional forcesof power in Slovenia, and more gener-ally in Europe.1 The second part(re)connects the Slovenian transitionalpostsocialist space with neoliberalglobal capitalism.

KIDNAPPED CREATIVITY AND CON-TAMINATED POSITIONS

In her essay, ‘The Twilight of theVictim: Creation Quits Its Pimp, toRejoin Resistance’, psychoanalystSuely Rolnik, a professor at theCatholic University of São Paulo whereshe directs the Centre for Research onSubjectivity, makes the following obser-vation:

At present, certain artistic practicesseem to be particularly effective indealing with these problems [relating tothe dissociation of creativity fromresistance]. Their strategy consists ofprecise and subtle insertions at certainpoints where the social structure is sep-arating, where tension is pulsating dueto the pressure of a new composition of

by Marina Gržinić

[125][124]

of creation was confined in the earlierregime, means to keep art dissociatedfrom the power of resistance and limit itto a mere source of value from which itspimp, capital, can make an easy living.I would emphasise that we have tothink in a much broader sense aboutcapitalism, taking into account its linkswith the art market, art institutions, the-ory, criticism, tourism and the span ofeducational institutions from art acade-mies to universities. Contemporary arttoday is the formation of a specific setof technologies for de- and/or re-territo-rialising capitalism which put intoprocess the re-articulation of hierarchi-cal structures that include people as acomponent, integrating and exterioris-ing them and their practices in accor-dance with institutional models. Thenew vocabulary proposed by Rolnik –which in addition to ‘kidnapped inven-tion’ includes such terms as the ‘conta-mination of art and politics’, ‘contagiousart practices’, ‘radicalised theory’ – hasrarely been used before in the field ofart and culture. But if we consider cer-tain events in the art, culture and socio-political arenas of Slovenia on the locallevel and more broadly in relation toDocumenta and the various biennials,Manifestas and big Balkan shows, wecan see the importance of using suchparadigms to name in precise terms theprocesses of expropriation and exhaus-tion, abstraction and evacuation thatare taking place in contemporary artand culture.

‘Kidnapped invention’ is exactly whathappened to the ‘Ljubljana subculturalmovement’ that developed in the 1980sin Slovenia. This movement was literal-ly kidnapped, taken hostage and

released when it was already symboli-cally dead, abstracted from interpreta-tions and segregated by academic andnon-theoretical writings, a process thatbegun in the 1990s and continuestoday. Throughout the 1980s, under-ground culture in Ljubljana was keptunder harsh political and economiccensorship, a hostage of theCommunist political sphere, and cut offfrom any kind of social space. But thissame underground was of crucialimportance to the formation of civilsociety in the 1980s, which supportedthe emergence of numerous heavilymarginalised sexual, political and cul-tural minorities. A recent book aboutthe period, Punk je bil prej (Punk wasbefore), published in 2003,7 has yet toreceive a single serious theoretical orcritical review in Slovenia. This isindicative of the present state of affairs.What is more, these alternative prac-tices were not merely expelled andabstracted, they were literally ‘kid-napped’ at least twice and in very bla-tant ways. The first time was in 1997,when the city of Ljubljana was declaredthe ‘Cultural Capital of Europe’ – pre-cisely because of its reputation in the1980s and early 1990s for non-institu-tional strategies that were for the mostpart conceptualised, produced andorganised within alternative and thenindependent spaces. The event proveda disaster for the independent scenewhich was left without any infrastructur-al investments or substantial pro-grammes. The second ‘kidnapping’took place in 2000, when Manifesta 3was held in Ljubljana. Though it wasproclaimed a pure act of transnationaland global artistic vision, Manifesta 3was in fact commissioned by the

forces seeking passage. It is a mode ofinsertion mobilised by the desire toexpose oneself to the other and to runthe risk of such an exposure, instead ofopting for the guarantee of a politicallycorrect position that confines the otherto a representation and protects sub-jectivity from any affective contagion.The ‘work’ consists in bringing theforces and the tension they provokeinto existence, which entails the con-nection of the power of creation to apiece of the world grasped as energy-matter by the resonant body of theartist; and it consists at the same timein activating the power of resistance.’2

In order to understand these processesit is necessary to reconnect the powerof creation with the power of resistanceand to free both from the ‘pimp’, thecapitalist system: ‘We need to placeourselves in an area where politics andart are intertwined, where the resistantforce of politics and the creative forcesof art mutually affect each other, blur-ring the frontiers between them.’3

Rolnik proposes that we attempt toplace ourselves in a thoroughly con-taminated zone of activity: ‘first on theside of politics contaminated by itsproximity to art, then on the side of artcontaminated by its proximity to politics– in order to try to discern strategies ofthis kind’.4

The failed encounter between, on theone hand, theory, criticism and theinstitutional framework and, on theother, contemporary art, occurred inSlovenia precisely in the field of resist-ance. If there has been this missedencounter between contemporary artand theory, it is because theory failed

to rearticulate creativity in line withresistance. To put it another way, whatcontemporary theory, criticism and offi-cial institutions all happily share is cre-ativity, but without resistance. This hasalso resulted in other important reper-cussions. It is an inherent requirementof the capitalist machine to have newproducts and expressions of creativity,which means that new forms of art, aswell as new forms of life, have con-stantly to be produced, to give all thestructures of theory, criticism and offi-cial institutions subjective consistency,while other artistic and cultural produc-tions are swept off the stage along withentire deactivated sectors of the econo-my. This wellspring of ‘free’ inventivepower has been discovered by contem-porary capitalism as a virgin resource,an untapped vein of value to be exploit-ed. To describe this process of givingfresh blood to the capitalist system,while deactivating entire sectors oftroubled artistic, cultural and socialstrategies, Rolnik introduces the formu-lation ‘kidnapped inventions’. Theseare innovations that have been kid-napped by various kinds of systems,theories, criticism, institutions andpractices.5 Here we are speaking notonly of the need to reconnect art andlife, as was the case in the modernperiod, for, as Rolnik puts it “If art andlife are still divided, it’s no longerbecause of the deactivation of creationin the broad sweep of social life and itsconfinement to the artistic ghetto. Thatsituation has already been resolved bycapitalism, much more effectively thanit ever was by art.”6

Simply to remain in the ghetto of art, asa separate sphere to which the power

[127][126]

Giorgio Agamben argues that globalstates today play with and against twoentities of life: modal life and bare (non-modal, naked) life. Modal life inWestern democratic states exists in theform of freedom of choice, quality of lifeand consumer life. Bare life is life thatserves only as the basis of sovereignty.The sovereign body fulfils its role ofbeing sovereign by its right to take orgive life (rights or quality of life) to citi-zens.9 This is what happened toMetelkova when the city of Ljubljanacut off electricity and water supplies.Kidnapped Metelkova citizens weretransformed through this clear bio-polit-ical action into denizens, or ‘denied cit-izens’, to borrow a term from TomasHammar.10 Sefik Seki Tatlic, a theoreti-cian and media activist from Sarajevo,develops this even further: “Besidesthe illegal practice of Guantanamo’sexistence… what displays sovereigntyis a model where bare-life is notdestroyed, but converted, exposed as acultural practice of life-with-modality incases where Western pop and heavymetal music allegedly have been usedto torture prisoners and may serve as abanal example or a display of the powerof sovereignty where cultural practice isdisplayed as a weapon by exposing dif-ferentiation.”11

We see just such a turnaround if weconsider how the former Yugoslav armybarracks prison in Meltakova was reno-vated in 2003, with financial supportfrom the city of Ljubljana, into a shinyyouth-hostel theme park, the Celica(‘cell’), painted in shades of red, yellowand orange. The city re-establishedsubtle control over partiallyautonomous spaces without the open

use of force but by through capitalism’sfrequently used tactic of systematicurban gentrification.

The alternative scene in Slovenia wasexhausted by these processes ofexpulsion and swallowed up into over-institutionalised (official) culture, whiletheory was usurped and commer-cialised to become part of the ‘theoryindustry’. Rolnik theorises suchprocesses in precise terms: “In order toextract maximum profitability from thisinventive power, capitalism pushes iteven further than it would go by meansof its own internal logic, but only tomake an ever more perverse use of it:like a pimp, it exploits the force ofinvention at the service of an accumu-lation of surplus value, taking advan-tage of it and thus reiterating its alien-ation with respect to the life processthat engendered it – an alienation thatseparates it from the force of resist-ance. On the one hand, you have aturbo-charged inventive power freed ofits relation to resistance, and on theother, a tension. Easy-to-assimilate‘ready-to-wear identities’ are accompa-nied by a powerful marketing operationconcocted and distributed by themedia, so as to make us believe thatidentifying with these idiotic imagesand consuming them is the only way tosucceed in reconfiguring a territory,and even more, that this is the onlychannel by which one can belong to thesought-after territory of a ‘luxury sub-jectivity’. And this is no trivial matter, foroutside such a territory one runs therisk of social death, by exclusion,humiliation, destitution, or even the riskof literally dying – the risk of falling intothe sewer of ‘trash subjectivities’, with

Slovene government’s Ministry ofCulture, along with the main manageri-al artistic and cultural institutions inLjubljana, and not the other wayaround. Manifesta legitimised on aninternational level the power of themajor national institutions of art andculture in Ljubljana (led by Cánkarjevdóm). Leading independent institutions,such as the SKUC Gallery, Metelkovaand Gallery Kapelica, which had beencrucial to the establishment of contem-porary political art and new media pro-duction in Slovenia, were not includedin the Manifesta project. Manifestaoffered a perfect guise for the codifica-tion and acceptance of a fake andabstract internationalism in the so-called national realm.

As Rolnik argues: “At issue here is anoperation of great complexity that canintervene at different stages in theprocess of creation, and not only at theend. Its effect at that point is just moreobvious, because it coincides with themoment when the dissociation makesitself felt on art’s products, reifyingthem in two ways: either transformingthem into ‘art objects’ separated fromthe vital process whereby the creationwas carried out, or treating them assources of a surplus glamour-value,attached to the logos of businesses andeven of cities, like Bilbao, for instance.8

Rolnik cites the example of Bilbao withits Guggenheim Museum building toillustrate the operation of subtractingresistance from creativity which therebytransforms the object of art into a trade-mark. For Slovenes, this is preciselywhat occurred in 1997 and 2000 inLjubljana.

The case of Metelkova represents anintermediate point in this genealogy ofthe dissociation of creativity fromresistance. Metelkova is the name of astreet in Ljubljana on which the bar-racks of the Yugoslav People’s Armywere located. After Slovenia’s ten-daywar for independence in June–July1991, the Yugoslav army withdrew fromSlovenia. In that same year the newgeneration of underground hard-corepunk activists and independent artistsand activist groups asked the CityCouncil of Ljubljana to give this formermilitary complex of empty buildings toindependent artistic and cultural organ-isations. After promising to do so,Ljubljana City Council secretly renegedand began demolition of the Metelkovabuildings with the aim of constructing acommercial centre on the site. From1993, activists, intellectuals and artistsoccupied the area as squatters and tothis day it remains a site of conflictbetween the independent culturalscene and Ljubljana City Council. In1993, the municipal authorities cut offwater and electricity supplies toMetelkova in an attempt to force theactivists to leave the squat. By depriv-ing them of basic services, the cityessentially took Metelkova hostage.The city of Ljubljana then ‘kidnapped’the Metelkova proposal to organise thearea as Ljubljana’s central cultural andartistic space in for the new millennium.In fact, the city is now financially sup-porting the development of theMetelkova site by constructing a com-plex of museums there.

Metelkova speaks of the bio-politicsthrough which the state produces andadministers the life of its citizens.

[128] [129]

their horror scenarios made up of war,slums, drug trafficking, kidnapping,hospital queues, undernourished chil-dren, the homeless, the landless, theshirtless, the paperless, those peoplewho can only be less, an ever-expand-ing territory. If trash subjectivity contin-uously experiences the distressinghumiliation of an existence withoutvalue, luxury subjectivity for its partcontinuously experiences the threat offalling outside, into sewer-territory, afall which may be irreversible. Theprospect terrifies it and leaves it agitat-ed and anxious, desperately seekingrecognition.”12

Are not the stories we receive dailythrough the mass media evidenceenough of the deepening gap betweenthese two subjectivities? On 26February 1992, eight months afterdeclaring independence fromYugoslavia, the new Republic ofSlovenia deleted some 28,000 resi-dents from its civil registries. This hap-pened long after hostilities betweenSlovenia and Yugoslavia had ended, sowar cannot be used as an excuse forthe mass cancellation of these resi-dents’ legal status. These people, whocame to be known as izbrisani, or the‘erased’, are Serbs, Croats, BosnianMuslims, Albanian Kosovars, Romaand others non-ethnic Slovenians origi-nally from other parts of the formerYugoslavia who had lived and workedin Slovenia for many years, some ofthem for decades. They were now sud-denly deprived of all official status inSlovenia. Their citizenship papers wereconfiscated, destroyed or invalidated,which meant that other official docu-ments were also made invalid. As a

result, they found themselves deprivedof the right to work, to social insurance,indeed the right to live a normal life. There are many names for this massiveviolation of human rights by theSlovenian state: soft genocide, admin-istrative genocide, administrative ethniccleansing, civil death, mass denational-isation and so on. These are all namesfor social and political elimination in thede- and re-territoralisation of bodiesand lives in a textbook case of contem-porary bio-politics. As a result of thispolicy, some 12,000 members of thetargeted groups (out of approximately30,000) left Slovenia. The 18,305‘erased’ who remain in Slovenia existbetween two deaths: the physical –since without papers they cannot func-tion – and the symbolic, resulting fromthe horrific psychological pressure ofbeing expelled from the social context,cut off from their own families and fromall manifestations of public life.

Such expressions of dominance over‘bare life’ allows the political oligarchyin transitional societies to constituteitself as sovereign and demonstrate itspractice of sovereignty to the nation. AsTatlic explains: “Post-socialist and for-mer Eastern European societies per-ceive global capitalism not throughfuture inequalities and class divisions,but with a willingness to prepare theirstates/economies to adopt global capi-talism. European Union demands fromtransitional societies are seen as animplementation of several extremes,such as, for example, the implementa-tion of an information society, but withthe false predisposition that it is a meretechnological structure, followed byextreme economic imbalances,

extreme class divisions, fascisticnationalistic regimes decoded as merefigures in endless political games, withthe subsequent unequal distribution ofknowledge to certain local social struc-tures which conduct the wholeprocess.”13

The bio-political in Slovenia decodesitself in a way that, as Tatlic says, “first-ly patches its own linear progresstoward modal civilisations by acceptinga ‘non-repressive’ democracy, but onlyas a countermeasure to the former,‘repressive’, communism. Functioningas a fictional platform, which if readthrough post-modernist practices,works as collective phantasm: the Westshould accept us, because we wereoppressed by communism.”14

TRANSITIONAL POST-SOCIALISTSPACE AND NEOLIBERAL GLOBALCAPITALISM

So far I have positioned certain culturalprocesses in relation to the ideological‘unconscious’ of Slovenian independ-ence. It is possible to establish such agenealogy between kidnapped creativi-ty and the contemporary Slovenianhomo sacer – and indeed the erasedpeople – because art and culture arenot exclusive utopian terrains of pro-duction but co-substantial to the con-temporary economic, social and politi-cal situation. I can now with more preci-sion connect Slovenian transitionalspace with global capitalism. This mustbe done in two stages. But is necessaryfirst to differentiate global liberal capi-talism and to divide it into three distinc-tive conditions: classical liberal, welfare

and today’s neoliberal condition; addi-tionally it is essential to bring socialisminto the analysis. Such a move not onlymakes it possible to historicise liberal-ism but also show that some postso-cialist transitional societies are not atthe beginning of their ‘victorious’ liberaltrajectory – they are in fact neoliberalglobal capitalist states.

My thesis is firmly grounded on HenryKrips’s15 analysis of Ernesto Laclau’sbook on Populist Reason.16 Laclaudevelops schematics for understandingthe construction of a complex contem-porary totality known as the socialsphere through which ‘the people’ as apopular and populist category isformed. Laclau offers a simple binaryscheme of ‘institutional-versus-populist’forms of social totalisation which,according to Krips, mixes up differentstate forms such as Thatcherism andthe welfare state. Krips expandsLaclau’s binary scheme by presenting atriadic model which consists of threetypes (or what he calls subtypes) oftotalisation. Krips detects these typesby using the following as parameters:the establishment, the enemy, theexcluded and the leader. Moreover, hereads these types in relation to psychicdistinctions derived from Freudian cate-gories and arrives at:1) the hysterical exclusive neoliberalcapitalist populist type2) the obsessive classical liberal capi-talist populist type 3) the perverse inclusive welfare ‘capi-talist with a socialist face’ populist type.I propose to add a fourth type (missingboth from Laclau and Krips):4) the psychotic socialist or communisttype of social totalisation.

[130] [131]

In his rereading of Laclau, Krips sug-gested but did not develop further in hisproposed types what Jacques Lacan inSeminar XX defines as three types ofobjects correlative to Freudian psychicdistinctions. I will not just list these, asKrips does, but place them in theirrespective orders of the social totalisa-tion processes. To each social totalityis given its object:a) to the hysterical exclusive neoliberalcapitalist populist type appertains theobject ‘a’ associated with the alwaysand already returning repressed (thesymptom)b) to the obsessive classical liberalcapitalist populist type appertains thephallic signifier (incarnated in the mas-ter signifier)c) to the perverse inclusive welfare‘capitalist with a socialist face’ populisttype appertains the signifier of lack inthe Other, the most obscure of thethree because it hides behind and iseasily mistaken for one of the other twotypes.

At first sight, from the ‘civilised capital-ist outside world’ which insists onhuman rights (and therefore ‘skilfully’hides its past and present infringe-ments), the so-called ‘erased people’can easily be seen as one of the ‘mal-adies’ of a totalitarian Communist pastresurfacing in its postsocialist, transi-tional period. I will propose instead thatwe look at ‘the erased people’ as atrump card for Slovenia to enter the bigfamily of the global capitalist ‘type 1’that is, the hysterical exclusive neolib-eral capitalist populist type.

This type 1 coincides with a position inwhich ‘the enemy,’ identified with a per-

sistent virus or scum within the socialbody, is excluded. The hysterical exclu-sive neoliberal populist type, in contrastto the classical liberal populist type,forms a people by identifying an enemythat it can actively exclude rather thandispute.

We can find all sorts of collaborators inthese different systems: private entre-preneurial greed mixed with the capital-ist welfare state element which, accord-ing to Jacques Rancière, can also becalled the ‘improper parts’, the partsthat have no parts.17 But these are notto be seen as rivals to the regime.

How is that we can call this neoliberaltype ‘hysterically exclusive’? There isan unequivocally excluded part of thepopulation that we can think of as asocial symptom. In clinical hysteria,subjects acknowledge the symptom,indeed make it a centre of attention, butwithout sustained attempts to takeresponsibility for it. As such, the symp-tom becomes the site of mystery.Rather than solving it, therefore, otherproper citizens shift responsibility for itelsewhere. And with regard to the typeof object suited this psychic formation,this is the ‘object a’, associated with theconstantly resurfacing repressed symp-tom. There will always be new groupsof people excluded from the social bodyand resurfacing outside the social andpolitical space. At the moment, in thecapitalist First World, this new group isthe Muslim community in Britain andthe US, or the second postcolonial gen-erations from the banlieux in France.

Krips says that the hysterical form ofinstitutional totalisation maintains an

aggressive discourse of social division.The division in question does not dividesociety into two antagonistic camps inthe strict sense (as it was the case withclassical liberal capitalism), becausethe other camp does not exist, or is soto speak, nullified through exclusion.By contrast to classical liberal pop-ulism, where the enemy was identifiedwith the state’s cultural, economic andpolitical institutions of power, theneoliberal enemy cannot be in the seatof power since this position is alreadyoccupied by the articulatory practices.It is important to stress that each total-ising social model, be it hysterical,obsessive, perverse or psychotic, is abody knitted from within and by articu-latory practices (theories, critiques,statements, performative articulations,a/political positionings) working hand inhand with social, economic, culturaland artistic institutions. What mattersare the differing ideological and‘inside/outside’ power positions (oreven the ‘theatre’ of the total disap-pearance of such distinctions) withinthese different totalising social models.In the neoliberal exclusive type, theinstitutions of art, culture and politicsare not seen as occupying the seat ofpower; rather we are treated to a myri-ad of ‘friendly’ artistic, cultural, eco-nomic and political articulatory prac-tices and institutional discourses ofpower, acting as though they sided withthe activities of independent institution-al and self-organised groups, ratherthan opposing them. These new ‘user-friendly’ articulatory institutional prac-tices attempt a radical critique of politi-cal processes, blurring the divisionbetween institutions of power and self-organised groups, on one side, and of

the ‘gentle’ privatisation by capital andits institutions of the public commonsand knowledge on the other.

It follows that there is no place left forthe enemy within neoliberal spaces ofdemand, which, in turn, means that theenemy (those art and theoretical posi-tions which point the accusing finger atthis total hybridisation of the space ofart and culture in neoliberal global cap-italism) is excluded from the socialorder altogether. Therefore we are wit-ness to bizarre situations in whichprominent figures who run galleries,museums and educational institutionsof power participate with activists andself-organised groups in panels andpublic discussions complaining that weall now face the same impossibility ofemployment and an equal cutting offunds. Those who refuse to take part inthis process of terminal normalisationof every position, of a circularity andeasy exchange of every demand, willsoon become a virus that inhabits thebody of society without belonging to it.

A good example is the case ofAlexander Brener and Barbara Schurz,artists from ‘Europe’ who, having nofixed place of residence, travel fromAustria to Spain, Turkey to Slovenia,and so on. Brener and Schurz presentthemselves as visionaries, iconoclastsand vagabonds in constant trouble. Atthe core of Brener and Schurz’s publicart interventions are performativeactions which provoke us to draw a lineof separation from within what they callthe normalisation of the art and culturalfield in neoliberal global capitalism.Normalisation means that art and cul-ture operate through art institutions,

[133][132]

museums, galleries, art markets anddiscourses or, in other words, the mostoppressive fields in contemporary soci-eties. Artistic creativity is today com-pletely caught up in the performance ofempty rituals, all tightly ruled by capital.I give as an example their action at theManifesta 2000 in Ljubljana. Brener’sdirect physical intervention contrastsstarkly to the spectral presence of theaudience, some of whom tried to ques-tion the position of this internationalexhibition. For example, someByelorussians asked politely about theborder of this New Europe and wereanswered almost in mockery, ‘Pleasedo not bother us, the curators, we didnot have enough time to go every-where’. Brener was hyperactive, exag-gerated, almost ridiculous and melo-dramatic. After partially destroying thetable of the organisers of the press con-ference, he lay down on it, waiting forthe security guards to remove him, andmeanwhile shouting Barbara Schurz’sname, as in some Hollywood film, whileshe was pushed out of the hall.

The Manifesta 2000 press conferencewas ‘exploded,’ but not the authority rit-ual. The Manifesta core organiserscontinued the press conference imme-diately after Brener was ejected – with-out a single word of reference to whathappened. Interrupting the ritual ofauthority that sustains appearances isnot easy, as Slavoj Zizek stresses,because the symbolic ritual in itself per-sists.

We are not far off the moment of crimi-nalising the work of art. Such was thecase with Critical Art Ensemble in2004, the American art group accused

by the US authorities of being bio ter-rorists. Is this the beginning of the endof contemporary art.

Unlike the 1970s, when conceptual artwas born as a direct attack on art insti-tutions, today these institutions are nolonger considered oppositional. Rather,museums and galleries, institutionaland media criticism, theory, curatorialpractices and so on, are the main artic-ulatory forms. Nothing happens in con-temporary art unless it is recognised bythese institutions.

In the 1970s, Harald Szeemann formu-lated the idea of the open museum –another attempt to make social contra-dictions visible in the museum and con-sequently to free art from being sen-tenced to the museum by connecting itonce more to the outside world. Theformulaic phrase was: ‘Art must wakeup, museums are prisons!’ In the1980s, Harald Szeemann declared thatthe museum is a house for art! – andmoreover that art is fragile, an alterna-tive to everything in our society that isgeared to consumption and reproduc-tion. Hence art needs to be protectedand the museum is the proper place forthis. The museum was not what itseemed to be – and is therefore not aprison! In the 1990s and at the begin-ning of the millennium, the catchphraseis: ‘Does modern art need museumsanymore?’

In short, this circularity of catchphrasesturns on the museum’s incapacity toencounter itself and to face up to itsproper position. What we get in the endare strangely derealised museums,blind museum mechanisms that act

immediately, without delay. The con-temporary museum has security guardsat the door for the safety of its visitorsand to prevent those who cause ‘trou-ble’, like Brener and Schurz and othersimilar artists, from entering it. The psy-chosis-generating experience is thatthis protective care (which in the endprotects only the institution in itself)erases all traces of difference and nor-malises art and culture as one moreoppressive field in contemporary soci-eties.

To paraphrase Krips, since the articula-tory practices of the art and cultureinstitutions in power (re)articulate alldemands – not only those pro but alsocontra the state of the things in contem-porary art and culture – the demandsthe enemy makes cannot belong to theset of articulated demands. It followsthat there is no place at all for theenemy within the polarised spaces ofdemands which, in turn, means that theenemy is excluded from the socialorder altogether.

To hide these procedures of a totalexclusion of ‘enemies’ and in order tokeep the feeling of democracy and lib-erty in play, there has to be a perform-ance of polarisation, of ‘fake trials’ andsuch like. A good example is the PublicTrial of Anton Vidokle and TirdadZolghadr that took place at the 5thInternational Contemporary Art ExpertsForum at ARCO, Madrid, on 18February 2007.18

What distinguishes neoliberal populismfrom classical populism is that the dis-empowered are doubly disenfran-chised.19 A case in point is the overt

attack on a Roma family by ‘normalSlovenian citizens’ in Slovenia in 2006.The state, instead of protecting thefamily, stood behind the ‘mob’ andforced the Roma to vacate land theyowned in order to protect themselvesfrom lynching. The family was doublydisenfranchised, not only shut out ofresort to the seat of ‘power’, not parteven of local power structures, but alsocompletely excluded from any socialrights.

It is not strange that the hysterical total-ising social model of exclusion, ‘sup-ported’ in the West by quasi-totalitarianprocedures of ultra modern digitalmedia, technological surveillance andbio-technological data, is described bysome theoreticians and philosophersas painfully resembling the oldCommunist regime. The latter can onlybe seen as the obverse dark side ofneoliberal capitalism. But it is thisneoliberal global system that should beread as the dark side of Communism,and not vice versa! What we face in thistime of neoliberal global capitalism issomething that we ‘Eastern Europeans’have already tested on our bodies inthe time of Communism.

I would therefore like to introduce thefourth psychotic type of social totalisingmodel that was overlooked by bothLaclau and Krips. With psychosis, weencounter a subject who is in a relation-ship with a bizarre, irregular Other.Something is wrong with the Other,contrary to what happens to neuroticsubjects. Neurotics at least questionthemselves; but in psychosis, the Otheris always at fault. The psychotic type ofsocial totalisation in Communism elides

[135]

sadomasochistic relations, what theOther wants to hear. Unsurprisingly,the perversely instrumentalised subjectexplodes! This is demonstrateddescribed in welfare states as a betray-al of the established relationship – seenas a model of perfection – forgettingthat in a perverse inclusive welfarestate the will of the subject is the will ofthe Other. Think of what happened inDenmark (the mass media ‘intolerance’toward religious feeling) or in theNetherlands (the situation resulting inthe assassination of film-maker Theovan Gogh).20

Finally, let us look at the obsessive, lib-eral capitalist type of social totalisation(type 2) and its articulatory practices. Inthis type, the ‘classical’ establishmentoccupies the seat of power and peopleconvene in order to oppose it. Theestablished order, its institutions andarticulatory practices take on the char-acteristics of the enemy not excludedbut in direct opposition to democraticdemands.

In contrast to neoliberal populism, type1, there is no need in the classical lib-eral type for the enemy to be excluded.It gets its visibility through battles thatcan be described as class struggles.The New Social Movement developedstrategies for fighting the establish-ment, in particular for absorbing it, or inextreme cases, relegating it to the fieldof the socially excluded. A populistmovement will pour its energy into thedual project of fighting the establish-ment and at the same time finesse theissue of the exclusions that define itsown borders. As noted by Krips, it hidesthe issue of its own anti-Semitism with

grace or diminishes the importance ofthe black civil rights movement byusing a mixture of studied avoidanceand pseudo-rationalisations. This hap-pened with the exhibition ‘BlackPanther: Rank and File’, which openedat the Yerba Buena Center for the Artsin San Francisco on 17 March 2006.The show served as a historical surveyof the party’s development, completewith an annotated map of the city ofOakland (a mere 10 miles away acrossthe Bay Bridge), photographs (many ofthem quite famous) documenting thePanther Party’s many rallies andactions, an extensive collection of fly-ers and newspaper clippings and aroom full of contemporary art thatreflected the themes of black powerand armed resistance. This was not thefirst time in recent years that an artinstitution had taken up these themes,but it was in many ways both the mostexhaustively inclusive and the mostexclusive. The opening on 17 Marchwas lightly attended by gallery visitorsbut seemed very well attended by secu-rity guards. Those entering the showwere greeted with a sign informingthem that taking pictures of the exhibitswas prohibited. This might also be ‘thereason’ why there was no catalogue toaccompany the exhibition. Surely itwould make sense for such an impor-tant cultural event to take parallel formin a monograph with an accompanyingDVD. The show documented a move-ment that should not have been leftephemeral.21

The symptom, as the socially excluded,disappears from public attention in away similar to that in which rationalisa-tion and normalisation in obsessive

[134]

the object since the symptom does notpresent the subject with its own opacitybut instead with the opacity in theOther. The subject feels itself ‘transpar-ent’, manipulated, and that its thoughtsand movements are read by the Other.In the hysterical and psychotic types,the enemy does not exist. In the hyster-ical type it is excluded, whereas in thepsychotic it is nullified. The obversesimilarities of inside/outside in thebackgrounds of both types are of cru-cial importance. In the psychotic socialmodel there is no inside. This is why itis said that Communism did not presentany distinction between the private andthe public. All was public, so to speak,totalised by the party nomenclature. Inthe hysterical neoliberal populistmodel, nothing is public – no outsideexists; everything is inside. The wholeof social reality in this model presentsis totalised through the complete exter-nalisation of fragmented and particu-larised individualities.

The perverse inclusive welfare statetype, the type 3, displays the character-istics of capitalism with a ‘socialist’facade. According to Krips, the capital-ist welfare state, legitimises the enemyand pushes it into a niche within theestablished order. A perverse mode oftotalisation makes the gesture ofextending the category of the people toinclude those who have been excluded,even while continuing to recognise thefact of their exclusion. It makes thisgesture towards being inclusive, andeven intends to complete the gesture,provided that it can disavow the possi-bility of doing so. This disavowal,described by Krips, is akin to the split-ting of the ego that accompanies the

sexual activities of the pervert. Insteadof resorting to repression and symp-tom-formation to persist in his or herother forbidden activities, the perverttreats the domain of illicit activities as ifthey were subject to the law. Forinstance, the highly ritualised practicesof the sado-masochist, even as theybreak the law, take a strict disciplinary,even legalistic form. Is it not exactlysuch a disavowal that we find in thecognitive structures of the capitalistwelfare state – an unwillingness toleave anyone out of the social con-tract? This description applies toScandinavian welfare states and cov-ers some of the models of integration inthe Netherlands, and also applies par-tially in Germany and elsewhere.

Such a regime can be seen preciselyacting in a perverted way if we consid-er the procedures for confining andsecluding immigrants captured on theborders of the EU. Their reclusion anddeportation is in stark opposition to allthe articles on human rights in the EUconstitution. The perverse capitalistwelfare state can be connected with thethird type of object (the signifier of lackin the Other), which is the most obscureof the three because it hides behindand is easily mistaken for one of theother two types.

What is at the basis of this perverse sit-uation? The price to be paid in the wel-fare scenario is the complete instru-mentalisation of the subject; the wel-fare pervert wants only that the inte-grated subjects complete the social andcivilisation demands of the Other. Thesubject who seeks to be integratedrepeats, in a ritualised set of almost

[137]

Notes

1 Marina Grzinic, ‘On the re-politicisation ofart through contamination’, in IRWIN, ed,East Art Map:Contemporary Art and EasternEurope, Afterall, Central Saint MartinsCollege of Art and Design, University of theArts London, London, 2006, pp 477?486.This part of the essay was also presented ina shortened form at the conference in Kiev(Kyiv) organised by the British Art Council. 2 Suely Rolnik, ‘The Twilight of the Victim:Creation Quits Its Pimp, to RejoinResistance’, in Zehar, no 51, San Sebástian,2003, pp 35?363 Ibid4 Ibid5 Ibid6 Ibid7 Peter Lovsin, Peter Mlakar and IgorVidmar, eds, Punk je bil prej: 25 let punkapod Slovenci (Punk was before: 25 years ofpunk among the Slovenes), Cankarjevazalozba, Ljubljana 2003.8 Rolnik, op cit, p 369 See Giorgio Agamben, The Open: Man andAnimal, Stanford University Press, Stanford,California, 2004, originally published inItalian as Aperto. L’uomo e l’animale, BollatiBoringhieri, Turin, 2002, cited in Sefik SekiTatlic, ‘Post-Modal Reproduction of Power’,in Marina Grzinic, ed, Art-e-Fact: Strategiesof Resistance, no 3, 2004, published onlineat http://artefact.mi2.hr.10 See Tomas Hammar, Democracy and theNation State, Research and EthnicRelations Series Dartmouth, Aldershot, UK,1990. 11 Tatlic, op cit12 Rolnik, op cit, p 3513 Tatlic, op cit14 Ibid15 Henry Krips, ‘Interpellation, Populism, andPerversion: Althusser, Laclau and Lacan’, inFilozofski vestnik/ Acta Philosophica, no 2,edited by Jelica Sumic Riha, FI ZRC SAZU,Ljubljana, 200616 See Ernesto Laclau, On Populist Reason,Verso, London, 200517 Jacques Rancière, Disagreement,

University of Minnesota Press, Minneapolisand London, 199918 THE CHARGE: Collusion with theBourgeoisie & Other Serious Accusations.THE JUDGE: Jan Verwoert, critic and editor,Frieze magazinePROSECUTION TEAM: Vasif Kortun,Director, Platform Garanti, Istanbul; ChusMartínez, Director, Frankfurter KunstvereinDEFENSE: Charles Esche, Director, VanAbbemuseum, EindhovenEXPERTS & WITNESSES:Maria Lind, writer and curator, DirectorIASPIS, Stockholm;Setareh Shahbazi, artist, Berlin;Fia Backström, artist, New York;Lourdes Fernández, Director, ARCO,Madrid;Dirk Herzog, artist, Berlin;Javier García Montes, critic, MadridLiam Gillick, artist, New York/London;Anselm Franke, Director, Extra City,Antwerp;and others.19 Laclau, op cit, p 8120 Geert Wilders (who was previously forcedto leave the rightwing VVD party because ofhis views) advocated a five-year halt to non-Western immigration in the wake of Theovan Gogh’s murder, stating: ‘TheNetherlands has been too tolerant to intoler-ant people for too long. We should notimport a retarded political Islamic society toour country.’21 See Lee Montgomery’s contribution (mem-ber of Neighbourhood Public Radio, SanFrancisco) for ‘No Space is Innocent’, exhi-bition project at Forum Stadt Park in 2006,part of Steirischer Herbst 2007; the contribu-tion was published in Malmoe magazine,Vienna, 2006.

[136]

clinical cases also shift attention awayfrom the symptom. As in the case ofclinical obsession, the reaction by aclassic populist movement to its ownexclusion is ambivalent. On the onehand, as argued by Krips, the move-ment more or less covertly flees fromthe excluded (not acknowledging it,behaving as though everything hasstayed the same) or, on the other hand,the movement will claim retroactivelythat they were the ones strugglingagainst the establishment.

This type is characteristic of the formerYugoslav space and 1980s Slovenia.The formation of the alternative or sub-cultural movement in Ljubljana reflectsprecisely this process at the beginningof the 1980s. This movement wasshadowed by another ‘new socialmovement’, established by conserva-tive nationalist populist demands. Bythe end of the 1980s, the scene ofpunks, Gramscian organic intellectualsand homosexual activists had beencompletely levelled by this nationalist‘new social movement’. The newrightwing populist social movement –which today proclaims itself solelyresponsible for Slovenian independ-ence – came to power soon after theindependence in 1991 and ‘dissociated’itself from the alternative scene. Just asBritain excluded the black civil rightsmovement from the official history ofemancipation and the struggle againstcapitalism, the Ljubljana subculturalmovement was literally purged from theofficial history of Slovenia in the 1980sand subsequently harshly ghettoised. The essay by Marina Grzinic is republished

with authorʼs help from Third Text, 2007,London., We express our gratitude to themagazine and its policy and to the authorwho submited to us.

[138] [139]

caut\ ie[irea. Este un mod deinser]ie stimulat de dorin]a de a teexpune în fa]a celuilalt [i de a-]iasuma riscul unei asemeneaexpuneri, în loc s\ optezi pentrusiguran]a oferit\ de o pozi]ionarecorect\ politic, care îi limiteaz\percep]ia celuilalt la o simpl\reprezentare [i protejeaz\ subiec-tivitatea de orice fel de contamina-re afectiv\. „Opera” const\ înscoaterea la lumin\ a acelor for]e[i a tensiunii pe care ele o pro-voac\, ceea ce implic\ cuplareacapacit\]ii de crea]ie la o bucat\de lume perceput\ de corpul rezo-nant al artistului drept materie-energie. Concomitent, ea const\[i în activarea capacit\]ii de rezis-

ten]\.2

Pentru a în]elege procesele amin-tite aici, trebuie s\ cupl\m iar\[i capacita-tea de crea]ie cu capacitatea de rezis-ten]\ [i s\ le eliber\m pe amîndou\ de„proxenet”, adic\ de sistemul capitalist:„Trebuie s\ ne plas\m într-o zon\ în carepolitica [i arta se între]es [i unde for]arezistent\ a politicii [i for]ele creatoare aleartei se afecteaz\ reciproc unele pe alte-

le, [tergînd grani]ele dintre ele”3. Rolnik

ne propune s\ încerc\m s\ ne plas\mîntr-un spa]iu de activitate contaminat sis-tematic, „pentru a încerca s\ p\trundemtipul acesta de strategii, mai întîi în tab\rapoliticii contaminate de proximitatea ei cuarta, iar apoi în tab\ra artei contaminate

de proximitatea ei cu politica”4.

În Slovenia întîlnirea e[uat\ dintreteoria artei, modelele critice [i cadrulinstitu]ional pe de o parte [i arta contem-poran\ pe de alt\ parte a avut loc exact înspa]iul rezisten]ei. Dac\ aceast\ întîlnire

ratat\ dintre teoria [i arta contemporan\ aavut loc, vina o poart\ teoria, care n-aizbutit s\ redefineasc\ coerent creativita-tea laolalt\ cu rezisten]a. Altfel spus,ceea ce au în comun [i împ\rt\[esc cubucurie institu]iile oficiale, teoria [i criticaartei este creativitatea, dar f\r\ compo-nenta rezisten]ei. Acest fapt a mai avut [ialte repercusiuni importante. O cerin]\inerent\ a ma[in\riei capitaliste esteaceea de a avea mereu noi produse [iexpresii ale creativit\]ii, ceea ceînseamn\ c\ are nevoie în mod constantde noi forme de art\, ca [i de noi formede via]\, pentru a înzestra cu consec-ven]\ subiectiv\ toate structurile teoriei,criticii [i institu]iilor oficiale, în vreme cealte produc]ii artistice [i culturale sîntm\turate de pe scen\, împreun\ cu sec-toare complet dezactivate ale economiei.Capitalismul contemporan a v\zut înacest izvor de for]\ inventiv\ „liber\” oresurs\ virgin\, un filon neexploatat devaloare utilizabil\. Pentru a descrie pro-cesul de împrosp\tare a sistemului capi-talist [i de dezactivare simultan\ a unorîntregi spa]ii de strategii artistice, cultura-le [i sociale problematice, Rolnik introdu-ce sintagma de „inven]ii r\pite”. Ea des-emneaz\ inova]iile care au fost r\pite dediverse tipuri de sisteme, teorii, modele

critice, institu]ii [i practici.5Aici nu ne refe-

rim numai la necesitatea de a recrea con-exiunea dintre art\ [i via]\, a[a cum s-aîntîmplat în perioada modern\, fiindc\,dup\ cum spune Rolnik,

...dac\ arta [i via]a sînt înc\desp\r]ite, asta nu se mai întîmpl\din pricina dezactiv\rii crea]iei pemarea scen\ a vie]ii sociale [i arestrîngerii ei în spa]iul ghetouluiartistic. Situa]ia a fost rezolvat\deja de capitalism mult mai efi-

DDee llaa ssppaattiiiillee ddee ttrraannzziittiiee ppoossttssoocciiaalliissttee llaaccaappiittaalliissmmuull gglloobbaall nneeoolliibbeerraall

Eseul de fa]\ are dou\ p\r]i impo-sibil de separat una de cealalt\. Primaparte prezint\ o istorie a excluderilor [ielimin\rilor legate în mod direct de „crea-tivitatea r\pit\” de c\tre diferitele centrede putere economic\, politic\, ideologic\[i institu]ional\ din Slovenia [i din Europa

în general.1A doua parte (re)conecteaz\

spa]iul tranzi]iei postsocialiste slovene lacapitalismul global neoliberal.

Creativitatea r\pit\ [i pozi]ion\rile conta-minate

În eseul s\u „The Twilight of theVictim: Creation Quits Its Pimp, to RejoinResistance” („Amurgul victimei – crea]iarenun]\ la proxenet ca s\ se al\ture rezis-ten]ei”) psihanalistul Suely Rolnik, profe-sor universitar la Universitatea Catolic\din São Paulo, unde conduce Centrul deCercet\ri asupra Subiectivit\]ii, faceurm\toarea observa]ie:

La ora actual\ anumite practiciartistice par s\ fie mai eficiente înrezolvarea problemelor respective(cele legate de disocierea creati-vit\]ii de rezisten]\ - n. Grzinic).Strategia acestora const\ îninser]ii precise [i subtile în anumi-te puncte, în care structura social\este fragmentat\ [i tensiunile pul-seaz\, totul din pricina presiuniiunui nou amestec de for]e ce-[i

de Marina Gržinić

¸ ¸

[141]

artistic independent, care a r\mas f\r\nici un fel de investi]ii în infrastructur\ [if\r\ nici un fel de programe consistente.A doua „r\pire” a avut loc în anul 2000,cînd la Ljubljana a fost organizat\ biena-la Manifesta 3. De[i a fost anun]at dreptun act pur de viziune artistic\ global\ [itransna]ional\, Manifesta 3 a fost de faptpreluat\ sub autoritatea MinisteruluiCulturii din Slovenia, laolalt\ cu principa-lele institu]ii de management artistic [icultural din Ljubljana, [i nu invers.Manifesta a legitimat pe plan interna]ionalputerea celor mai importante institu]ii deart\ [i cultur\ na]ionale din Ljubljana (înfrunte cu Cánkarjev dóm). Institu]iile inde-pendente de prim rang, precum galeriaSKUC, Metelkova [i galeria Kapelica, nuau fost incluse în proiectul bienaleiManifesta. Manifesta a oferit pretextulperfect pentru codificarea [i acceptareaunui interna]ionalism fals [i depersonali-zat în interiorul a[a-numitului teritoriuna]ional.

Dup\ cum afirm\ Rolnik,

...aici avem de-a face cu oopera]iune de o mare complexita-te, care poate ap\rea în diferitefaze ale procesului de crea]ie [i nudoar la sfîr[itul lui. Efectul s\ueste mult mai evident în acelmoment anume, pentru c\ atuncicoincide cu momentul în caredisocierea î[i face sim]it\ prezen]aasupra produselor artei, reificîn-du-le în dou\ feluri: fie transfor-mîndu-le în „obiecte de art\” sepa-rate de procesul vital prin carecrea]ia a fost s\vîr[it\, fie tratîndu-le ca pe ni[te surse ale unei plus-valori la mod\, anexate unorlogouri de firme sau chiar deora[e, cum ar fi, de exemplu,

Bilbao.8

Rolnik d\ exemplul ora[uluiBilbao, cu cl\direa muzeului Guggenheim,pentru a ilustra ac]iunea de eliminare arezisten]ei din creativitate, ac]iune cetransform\ astfel obiectul de art\ într-omarc\ înregistrat\. Exact asta li s-a întîm-plat slovenilor în 1997 [i 2000 laLjubljana.

Cazul centrului artistic Metelkovareprezint\ un moment intermediar înaceast\ genealogie a disocierii creati-vit\]ii de rezisten]\. Metelkova estenumele unei str\zi din Ljubljana undeerau amplasate cazarmele ArmateiPopulare Iugoslave. Dup\ r\zboiul deindependen]\ de zece zile purtat deSlovenia în iunie-iulie 1991 armata iugo-slav\ s-a retras din Slovenia. În acela[ian noua genera]ie de activi[ti under-ground punk hardcore, arti[tii indepen-den]i [i alte grupuri de activi[ti i-au cerutConsiliului Local al Ljubljanei s\ cedezeorganiza]iilor artistice [i culturale inde-pendente fostul complex militar, formatdin cl\diri p\r\site. Dup\ ce a promis c\a[a se va întîmpla, Consiliul Local alLjubljanei [i-a retras promisiunea [i aînceput demolarea cl\dirilor de peMetelkova, vrînd s\ construiasc\ pe acelloc un centru comercial. Începînd cu anul1993 activi[tii, intelectualii [i arti[tii auocupat [i au populat zona f\r\ a avea niciun fel de autoriza]ie, iar de atunci ea ar\mas un spa]iu de conflict între mi[careacultural\ independent\ [i Consiliul Localal Ljubljanei. În 1993 autorit\]ile munici-pale au întrerupt aprovizionarea cu ap\ [ielectricitate pe Metelkova, încercînd s\-ioblige pe militan]i s\ p\r\seasc\ locul.Practic, lipsindu-i pe cei de acolo de ser-viciile publice minimale, municipalitatea aluat ca ostatic zona Metelkova. Apoi

[140]

cient decît a f\cut-o vreodat\

arta.6

Ideea de a r\mîne pur [i simplu înghetoul artei, perceput\ ca o sfer\ deactivitate separat\, în care puterea crea-tiv\ a stat blocat\ pe timpul regimului poli-tic anterior, înseamn\ a disocia în conti-nuare arta de capacitatea de rezisten]\ [ide a o reduce la o banal\ surs\ de valoa-re din care proxenetul ei, capitalul, poateob]ine cu u[urin]\ cî[tiguri semnificative.Vreau s\ subliniez faptul c\ trebuie s\judec\m capitalismul într-un sens multmai larg, ]inînd cont de leg\turile sale cupia]a artelor, cu institu]iile de art\, cu teo-ria [i modelele critice, cu turismul [i cutoat\ gama de institu]ii de educa]ie, de laacademiile de art\ pîn\ la universit\]i.Ast\zi arta contemporan\ înseamn\ for-marea unui set specific de tehnologii învederea de- [i/sau re-teritorializ\rii capi-talismului, punînd în practic\ actul derearticulare a structurilor ierarhice ceinclud oamenii ca parte constitutiv\ a lor,integrîndu-i [i exteriorizîndu-i – atît pe ei,cît [i practicile lor –în conformitate cumodelele institu]ionale existente. Pîn\acum noul vocabular propus de Rolnik –care, pe lîng\ „inven]ia r\pit\”, mai inclu-de termeni precum „contaminarea artei [ia politicii”, „practici artistice contagioase”[i „teorie radicalizat\” – n-a fost folositdecît foarte rar în domeniul artei [i al cul-turii. Dar dac\ privim anumite evenimen-te din spa]iul artei, al culturii [i din arene-le socio-politice ale Sloveniei la un nivellocal [i, într-o perspectiv\ mai larg\, înconexiune cu Documenta [i cu diverselebienale existente, cu Manifesta [i cuamplele spectacole balcanice, putem s\ne d\m seama de importan]a utiliz\riiunor astfel de paradigme pentru a numicu termeni exac]i procesele de exproprie-

re, epuizare, depersonalizare [i eliminarece au loc în arta [i cultura contemporane.

Sintagma „inven]ia r\pit\” desem-neaz\ exact ceea ce s-a petrecut cu„mi[carea subcultural\ din Ljubljana”,care a ap\rut în anii 1980 în Slovenia.Mi[carea sus-pomenit\ a fost literalmen-te r\pit\, luat\ ostatic\ [i apoi eliberat\atunci cînd deja murise simbolic, simplifi-cat\ de interpret\ri [i segregat\ de texteacademice [i neteoretice, într-un procesce a început în anii 1990 [i mai continu\[i ast\zi. Pe tot parcursul anilor 1980 cul-tura underground din Ljubljana a fost unostatic al sferei politice comuniste:men]inut\ sub un control politic [i o cen-zur\ economic\ dure, ea a fost izolat\ deorice fel de spa]iu social. Dar tot în anii1980 aceea[i mi[care underground ajucat un rol crucial în formarea societ\]iicivile, care a sus]inut apari]ia a numeroa-se minorit\]i sexuale, politice [i culturaleexcesiv de marginalizate. Un volumap\rut recent, în anul 2003, Punk je bilprej (Punk-ul e în trecut)7, are ca tem\perioada respectiv\, dar n-a avut înc\parte de nici o analiz\ teoretic\ sau critic\serioas\ între grani]ele Sloveniei. Acestfapt e relevant pentru felul în care staulucrurile în prezent.

Mai mult decît atît, aceste practicialternative nu au fost doar eliminate [idepersonalizate, ci literalmente „r\pite”de cel pu]in dou\ ori [i într-un modrevolt\tor. Prima dat\ s-a întîmplat în1997, cînd ora[ul Ljubljana a fost declarat„Capitala cultural\ european\” – [i astatocmai gra]ie reputa]iei cî[tigate în anii1980 [i la începutul anilor 1990 prin stra-tegiile sale non-institu]ionale, care au fostîn marea lor majoritate conceptualizate,realizate [i organizate în spa]ii alternative[i apoi independente. Evenimentul s-adovedit a fi un dezastru pentru spa]iul

[142]

municipalitatea din Ljubljana a „r\pit” pro-punerea centrului Metelkova de a facedin zona respectiv\ spa]iul cultural [iartistic central al Ljubljanei în noul mile-niu. De fapt la ora actual\ municipalitateasus]ine financiar dezvoltarea site-uluiMetelkova, construind acolo un complexmuzeal.

Centrul artistic Metelkova nevorbe[te despre modelul biopolitic princare statul dirijeaz\ [i administreaz\ via]acet\]enilor s\i. Giorgio Agamben afirm\c\ în prezent statele globale ac]ioneaz\în favoarea [i împotriva a dou\ forme detrai: traiul modal [i traiul auster (non-modal, simplu). În statele democraticeoccidentale traiul modal se manifest\ subforma libert\]ii de alegere, a calit\]ii vie]ii[i a traiului consumist. Traiul auster esteacel mod de via]\ care sluje[te doar cafundament al suveranit\]ii. Trupul suve-ran î[i îndepline[te rolul de suveran prinintermediul dreptului s\u de a da via]\cet\]enilor sau de a-i goli de via]\ (a le dasau a lua din drepturi [i din calitatea

vie]ii).9Asta s-a întîmplat la Metelkova

atunci cînd municipalitatea din Ljubljanaa întrerupt alimentarea cu ap\ [i energieelectric\. Cet\]enii r\pi]i de pe Metelkovaau fost transforma]i, printr-o ac]iune cu uncaracter biopolitic evident, în necet\]enisau „cet\]eni ne-accepta]i”, ca s\ împru-mut\m un termen de la Tomas Hammar(în original denizens, „denied citizens” –

n.tr.).10Un teoretician [i activist media din

Sarajevo, Sefik Seki Tatlic, dezvolt\ [imai mult ideea:

Pe lîng\ practica ilegal\ a înfiin]\riiînchisorii din Guantanamo, suve-ranitatea eviden]iaz\ un model încare traiul auster nu este distrus,ci convertit [i prezentat ca o prac-tic\ cultural\ de via]\-cu-modalita-

te, ca în cazurile cînd muzica pop[i heavy metal occidental\ a fostfolosit\ – din cîte se spune – pen-tru a-i tortura pe prizonieri, dar eamai poate sluji [i ca simplu exem-plu de via]\ sau ca o etalare aputerii suveranit\]ii atunci cîndpractica cultural\ este utilizat\ pepost de arm\ prin marcarea dife-

ren]ei.11

Un exemplu de transformare radi-cal\ de acest gen ni-l ofer\ felul în carefosta închisoare militar\ iugoslav\ de peMetelkova a fost renovat\ în anul 2003,cu sprijinul financiar al municipalit\]ii dinLjubljana, [i a devenit astfel un parctematic elegant, cu un c\min pentru tine-ret vopsit în ro[u, galben [i portocaliu [inumit Celica („celula”). Municipalitatea [i-a impus iar\[i, în mod subtil, autoritateaasupra acelor spa]ii semiautonome f\r\ autiliza for]a în mod f\]i[, ci prin intermediulunei tactici capitaliste utilizate frecvent,cea de înnobilare urban\ sistematic\.

Scena artistic\ alternativ\ dinSlovenia a fost golit\ prin aceste procesede eliminare [i a fost asimilat\ de culturasupra-institu]ionalizat\ (cea oficial\), învreme ce concep]ia teoretic\ a fost pre-luat\ în mod fraudulos [i comercializat\,devenind o component\ a „industriei con-ceptuale”. Astfel de procese sînt concep-tualizate în termeni preci[i de c\treRolnik:

Pentru a extrage maximum deprofit din aceast\ for]\ inventiv\,capitalismul o împinge mult maideparte decît i-ar impune logica eiintern\, dar numai pentru a o utili-za într-un mod [i mai pervers:asemeni unui proxenet, el exploa-teaz\ capacitatea sa de inven]ie,

[143]

folosind-o pentru acumularea deplusvaloare, profitînd de ea [i rei-terînd astfel alienarea acesteia înraport cu procesul vital pe care îlîntrupeaz\ – o alienare care o izo-leaz\ de capacitatea de rezis-ten]\. Pe de o parte avem o pute-re inventiv\ extraordinar de dina-mic\ [i eliberat\ de leg\tura ei curezisten]a, iar pe de alt\ parteavem o tensiune. Identit\]ile prêt-à-porter, u[or asimilabile, sîntînso]ite de o puternic\ ac]iune demarketing, elaborat\ [i populari-zat\ de mass media, pentru a neface s\ credem c\ identificarea cuacele imagini idioate [i consuma-rea produselor reprezint\ singuranoastr\ [ans\ de a reconfigura unteritoriu, ba chiar mai mult – c\este singura cale prin care amputea accede la mult-rîvnitul teri-toriu al „subiectivit\]ii luxului”. �i nue vorba de o problem\ banal\,pentru c\ în afara grani]elor terito-riului respectiv apare riscul mor]iisociale prin excludere, umilire [idegradare sau chiar moartea con-cret\, riscul c\derii în canalele„subiectivit\]ilor mizeriei”, cu sce-nariile lor de groaz\ ce presupunr\zboaie, ghetouri, trafic de dro-guri, r\piri de persoane, cozi laspitale, copii subnutri]i, oamenif\r\ ad\post, f\r\ propriet\]i, f\r\ve[minte, f\r\ acte, oameniiaceea care nu pot ajunge decîtmai r\u – [i aici vorbim de un teri-toriu în permanent\ extindere.Dac\ subiectivitatea mizerieitr\ie[te neîncetat experien]anevrotic\ a umilin]ei unei existen]elipsite de valoare, subiectivitatealuxului, la rîndul ei, tr\ie[te neîn-

cetat sub amenin]area c\derii înexterior, în teritoriul-canal, oc\dere ce poate fi ireversibil\.Perspectiva aceasta însp\imînt\[i stîrne[te agita]ie [i team\, pre-cum [i goana disperat\ dup\ recu-

noa[tere.12

Pove[tile pe care ni le ofer\ zilnicmass media nu ne dovedesc îndeajunscît de mult cre[te decalajul dintre celedou\ subiectivit\]i? Pe 26 februarie 1992,la opt luni dup\ declararea independen]eifa]\ de Iugoslavia, noua Republic\Slovenia a [ters din registrele sale civileaproximativ 28.000 de cet\]eni reziden]i.Evenimentul s-a petrecut la mult timpdup\ încheierea ostilit\]ilor între Slovenia[i Iugoslavia, a[a c\ ele nu pot fi folositedrept scuz\ pentru anularea în mas\ astatutului juridic de]inut de reziden]ii res-pectivi. Acei oameni, care au devenitcunoscu]i sub numele de izbrisani sau„radia]i”, erau sîrbi, croa]i, bosniacimusulmani, albanezi kosovari, ]igani saudin alte grupuri etnice non-slovene [i sen\scuser\ în alte p\r]i ale fosteiIugoslavii, dar tr\iau [i munceau înSlovenia de mul]i ani, ba chiar decenii. Iaracum, în Slovenia, ei erau deposeda]ibrusc de statutul lor oficial. Actele ce ledovedeau cet\]enia le-au fost confiscate,distruse sau anulate, ceea ce a însemnatc\ [i restul documentelor oficiale le-aufost anulate. În consecin]\, ace[ti oamenis-au trezit lipsi]i de dreptul de a munci, deasigur\ri sociale [i, în general, de dreptulde a duce o via]\ normal\.

O astfel de înc\lcare de propor]ii adrepturilor omului precum cea dinSlovenia poate fi denumit\ în mai multefeluri: genocid soft, genocid administrativ,purificare etnic\ administrativ\, moartecivil\, dezna]ionalizare în mas\ [i a[a mai

[145]

s\-l împ\r]im în trei componente: cealiberal\ clasic\, cel asisten]ial\ [i ceaneoliberal\ contemporan\. În plus, esteneap\rat\ nevoie s\ introducem înecua]ie [i socialismul. O astfel deîmp\r]ire ne permite nu numai s\ istori-ciz\m liberalismul, ci [i s\ ar\t\m c\unele societ\]i de tranzi]ie postsocialistenu se afl\ la începutul unei „victorioase”traiectorii liberale, ci sînt de fapt statecapitaliste globale de orientare neolibe-ral\.

Concep]ia mea se bazeaz\ puter-nic pe analiza la care Henry Krips15 supu-ne lucrarea lui Ernesto Laclau desprePopulist Reason (Gîndirea populist\).16

Laclau elaboreaz\ anumite modele deîn]elegere a construc]iei unei totalit\]icontemporane complexe, cunoscut\ subnumele de sfer\ social\, prin intermediulc\reia este modelat „poporul” ca o cate-gorie social\ popular\ [i populist\. El pre-zint\ un model binar foarte simplu al for-melor de totalizare social\ de genul „insti-tu]ional versus populist”, care, conformopiniei lui Krips, combin\ mai multe tipuride stat, cum ar fi cel thatcherist [i celasisten]ial. Krips dezvolt\ modelul binaral lui Laclau [i creeaz\ unul triadic, careconst\ din trei tipuri (sau, dup\ cum lenume[te el, subtipuri) de totalizare. Eldetecteaz\ aceste trei tipuri utilizîndurm\torii parametri: establishment-ul(institu]ia sau cercurile dominan-te/conduc\toare), adversarul, exclusul [iliderul. În plus, el analizeaz\ cele treitipuri în raport cu diferen]ierile psihoticederivate din categoriile freudiene [i ajun-ge la:

1) tipul populist de capitalismneoliberal exclusivist cu tent\ isteric\

2) tipul populist de capitalism libe-ral clasic cu tent\ obsesiv\

3) tipul populist de capitalism asis-

ten]ial inclusiv, „cu fa]\ socialist\” [i cutent\ pervers\.

Eu sugerez ad\ugarea unui alpatrulea tip (care lipse[te atît la Laclau,cît [i la Krips):

4) tipul socialist psihotic sau tipulde totalizare social\ comunist\.

Atunci cînd îl reinterpreteaz\ peLaclau [i enumer\ tipurile amintite, Kripssugereaz\ ceea ce Jacques Lacan, înSeminar XX, define[te drept cele treitipuri de obiecte asociate cu distinc]iilepsihotice freudiene, dar nu dezvolt\ideea. Eu nu m\ voi m\rgini doar s\ leenum\r, cum face Krips, ci le voi plasa înclasele conforme cu procesele de totali-zare social\ asociate fiec\ruia. Fiec\reitotalit\]i sociale i se asociaz\ un obiect:

a) tipului populist de capitalismneoliberal exclusivist cu tent\ isteric\ i seasociaz\ obiectul „a”, asociat cu ceea ceeste reprimat, dar revine permanent [iimediat (simptomul)

b) tipului populist de capitalismliberal clasic cu tent\ obsesiv\ i se aso-ciaz\ semnificantul falic (încarnat desemnificantul dominatorului)

c) tipului populist de capitalismasisten]ial inclusiv, „cu fa]\ socialist\” [icu tent\ pervers\, i se asociaz\ semnifi-cantul lipsei în fa]a Celuilalt, care este celmai enigmatic dintre toate, pentru c\ seascunde în spatele celorlalte dou\ [ipoate fi confundat foarte u[or cu unul dinele.

La prima vedere, din perspectiva„lumii capitaliste civilizate din exterior”,care pune accent pe drepturile omului ([iastfel t\inuie[te „cu m\iestrie” înc\lc\riletrecute [i prezente ale acestor drepturi),a[a-numi]ii „cet\]eni radia]i” pot fi consi-dera]i cu u[urin]\ drept rezultatul uneiadintre „maladiile” trecutului totalitar comu-nist, care izbucne[te din nou în perioada

[144]

departe. Toate acestea sînt nume dateelimin\rii politice [i sociale în procesul dede- [i re-teritorializare a trupurilor [i avie]ilor dintr-un caz de manual de biopoli-tic\ a epocii contemporane. Ca urmare aunei asemenea politici, vreo 12.000 demembri ai grupurilor ]int\ sus-men]ionate(dintr-un total de aproximativ 30.000) aup\r\sit Slovenia. Cei 18.305 „radia]i” careau r\mas în Slovenia tr\iesc între dou\mor]i: cea fizic\ – de vreme ce nu potfunc]iona f\r\ s\ aib\ acte – [i cea simbo-lic\, rezultat\ din înfior\toarea presiunepsihologic\ provocat\ de scoaterea înafara contextului social, de separarea depropriile familii [i de toate formele demanifestare a vie]ii publice.

Asemenea forme de manifestarea domin\rii asupra „vie]ii crude” îi permitoligarhiei politice din societ\]ile aflate întranzi]ie s\ se constituie ca suveran [i s\-[i exercite suveranitatea asupra na]iunii.Dup\ cum explic\ Tatlic:

Societ\]ile postsocialiste, precum[i cele din fostul spa]iu est-euro-pean, percep capitalismul globalnu prin prisma viitoarelor inega-lit\]i [i a diviziunii claselor sociale,ci cu o disponibilitate larg\ de a-[ipreg\ti statele/economiile pentrucapitalismul global. Condi]iilepuse de Uniunea European\societ\]ilor în tranzi]ie sînt v\zuteca o form\ de punere în aplicare acîtorva m\suri radicale, cum ar fi,de exemplu, implementarea uneisociet\]i informa]ionale, dar por-nind de la falsa presupozi]ie cumc\ ar fi vorba doar de o simpl\structur\ tehnologic\, urmat\ dedezechilibre economice severe,de discrepan]e sociale extreme,de regimuri politice na]ionaliste de

tip fascist, interpretate ca ni[tebanali pioni într-un joc politic inter-minabil [i avînd drept consecin]\distribu]ia inechitabil\ acuno[tin]elor c\tre anumite struc-turi sociale locale, ce dirijeaz\

întregul proces.13

Spa]iul biopolitic din Sloveniapoate fi decodificat, dup\ cum afirm\Tatlic, drept unul care

...mai întîi î[i încrope[te propriultraseu linear spre civiliza]iilemodale, acceptînd o democra]ie„non-represiv\”, dar numai ca ocontrapondere la regimul anterior,cel comunist [i „represiv”. Apoiac]ioneaz\ ca un program politicfic]ional, care, dac\ este citit con-form practicilor postmoderniste,func]ioneaz\ ca o fantasm\ colec-tiv\: Occidentul trebuie s\ neaccepte, pentru c\ noi am fost

oprima]i de comunism.14

Spa]iul de tranzi]ie postsocialist [i capita-lismul global neoliberal

Deocamdat\ am pozi]ionat anumi-te procese culturale în raport cu„incon[tientul” ideologic al independen]eiSloveniei. O astfel de înrudire direct\între creativitatea r\pit\ [i homo sacercontemporan din Slovenia – inclusivcet\]enii radia]i – este posibil\ deoarecearta [i cultura nu sînt doar ni[te spa]ii uto-pice de produc]ie, ci sînt consubstan]ialesitua]iei economice, politice [i socialecontemporane. În momentul de fa]\putem lega cu mai mult\ exactitatespa]iul tranzi]ional sloven de capitalismulglobal. Ac]iunea impune dou\ etape. Darmai întîi trebuie s\ stabilim ni[te diferen]eîn interiorul capitalismului global liberal [i

[147]

tic, plus o mul]ime de discursuri insti-tu]ionale ale puterii, ce ac]ioneaz\ ca [icum ar fi p\rta[e la activit\]ile grupurilorautoorganizate [i independente din punctde vedere institu]ional [i nu ca [i cum li s-ar opune. Respectivele practici insti-tu]ionale articulatorii „prietenoase” (user-friendly) încearc\ s\ avanseze o critic\radical\ a proceselor politice, estompîndlinia de demarca]ie dintre institu]iile pute-rii [i grupurile autoorganizate, pe de oparte, [i diferen]ele dintre privatizarea„blînd\” a cuno[tin]elor [i informa]iilor [icea a capitalului [i institu]iilor ce ]in dedomeniul public, pe de alt\ parte.

De aici rezult\ c\ în spa]iile neoli-berale nu mai exist\ nici un fel de nevoiede adversar, de unde rezult\ în continua-re c\ adversarul (arta [i concep]iile teore-tice care îndreapt\ un deget acuzatorspre hibridizarea complet\ a spa]iuluiartelor [i al culturii în capitalismul globalneoliberal) este exclus cu totul din ordi-nea social\. A[a se face c\ ajungem s\fim martorii unor situa]ii bizare, în carepersonalit\]i proeminente, directori degalerii, muzee [i institu]ii educa]ionale dinsfera puterii particip\ laolalt\ cu activi[tii[i grupurile autoorganizate la colocvii [idiscu]ii publice [i se plîng c\ în prezentne confrunt\m cu to]ii cu aceea[i nepu-tin]\ de a face angaj\ri [i cu reduceri defonduri similare. Cel care refuz\ s\ parti-cipe la procesul de normalizare final\ afiec\rei pozi]ion\ri, la schimbulneîngr\dit, circular [i complet de solicit\ride orice fel, va deveni în scurt timp unvirus care tr\ie[te în\untrul corpuluisocial f\r\ a face parte din el.

Un bun exemplu îl reprezint\cazul lui Alexander Brener [i al BarbareiSchurz, arti[ti din „Europa” care nu aveaunici un domiciliu stabil [i c\l\toreau dinAustria pîn\ în Spania, din Turcia pîn\ în

Slovenia [i a[a mai departe. Brener [iSchurz se prezentau drept vizionari, ico-nocla[ti [i vagabonzi afla]i permanent înîncurc\tur\. La temelia interven]iilor artis-tice publice realizate de Brener [i Schurzse afl\ ac]iuni performative care ne deter-min\ s\ tras\m o line de demarca]ie întreceea ce ei numesc normalizarea artei [icîmpul culturii în cadrul capitalismuluiglobal neoliberal. Normalizareaînseamn\ c\ arta [i cultura ac]ioneaz\prin intermediul institu]iilor, al muzeelor,al galeriilor, al pie]elor de art\ [i al discur-surilor sau, cu alte cuvinte, prin interme-diul celor mai opresive spa]ii dinsociet\]ile contemporane. Azi creativita-tea artistic\ este acaparat\ complet depracticarea unor ritualuri golite de sens [iaflate sub controlul strict al capitalului.

Folosesc ca exemplu ac]iunea lorde la bienala Manifesta 2000 dinLjubljana. Interven]ia fizic\ direct\ a luiBrener contrasteaz\ acut cu prezen]aspectral\ a spectatorilor, dintre care uniiau încercat s\ pun\ sub interoga]iepozi]ionarea acestei expozi]ii inter-na]ionale. De exemplu, cî]iva bieloru[i auîntrebat politico[i care ar fi grani]ele NoiiEurope [i li s-a r\spuns în batjocur\ „V\rug\m s\ nu ne bate]i la cap pe noi, cura-torii, fiindc\ n-avem destul timp ca s\mergem peste tot”. Brener a fost hiperac-tiv, exagerat, aproape ridicol [i melodra-matic. Dup\ ce a distrus par]ial masaorganizatorilor conferin]ei de pres\, s-aîntins pe ea [i a a[teptat s\ fie luat deacolo de c\tre membrii trupelor de paz\,strigînd neîncetat numele BarbareiSchurz, ca într-un film hollywoodian, timpîn care Barbara Schurz era scoas\ cufor]a din sal\.

Conferin]a de pres\ de laManifesta 2000 a fost „sabotat\”, dar nu[i manifestarea ritual\ a autorit\]ii.

[146]

de tranzi]ie postsocialist\. Eu propuntotu[i s\ consider\m „cet\]enii radia]i” cape un atu de care s-a folosit Sloveniapentru a intra în marea familie a capitalis-mului global de „tipul 1”, tipul populist decapitalism neoliberal exclusivist cu tent\isteric\.

Acest tip 1 coincide cu opozi]ionare în care „adversarul”, identifi-cat cu un soi de virus rezistent sau un felde gunoi din\untrul corpului social, esteexclus. Tipul populist neoliberal exclusi-vist cu tent\ isteric\, spre deosebire detipul populist liberal clasic, creeaz\ unpopor prin identificarea unui adversar pecare prefer\ s\-l exclud\ în mod activ înloc s\ polemizeze cu el.

În aceste sisteme diferite putemg\si toate felurile de elemente coroboran-te, cum ar fi l\comia antreprenorial\ pri-vat\, combinat\ cu statul capitalist asis-ten]ial, elemente care, conform opiniei luiJacques Rancière, pot fi [i ele considera-te „componente improprii”, componente

care nu au p\r]i componente.17Dar ele nu

trebuie considerate rivale ale regimului.Ce ne permite s\ numim acest tip

de neoliberalism „exclusivist cu tent\ iste-ric\”? O parte a popula]iei este exclus\ înmod neechivoc, fapt ce poate fi conside-rat drept un simptom social. În isteria cli-nic\ subiec]ii recunosc simptomul, fac dinel centrul aten]iei lor, dar nu întreprindnici un fel de încerc\ri sistematice de a-[iasuma responsabilitatea pentru el. Astfelsimptomul devine locul misterului. În con-secin]\, al]i cet\]eni normali vor transferaresponsabilitatea lui altundeva în loc s\ îlsolu]ioneze. Iar în ceea ce prive[te tipulde obiect adecvat la o asemenea struc-tur\ psihic\, el este „obiectul a”, care easociat cu simptomul reprimat [i carereapare în mod constant. Întotdeauna vorexista noi [i noi grupuri de persoane

excluse dintr-un corp social [i care vorie[i mereu în exteriorul spa]iului social [ipolitic. La ora actual\ noul grup de acesttip este reprezentat în ]\rile dezvoltate decomunit\]ile musulmane din MareaBritanie [i din Statele Unite sau de a douagenera]ie postcolonial\ din banlieu-riledin Fran]a.

Krips afirm\ c\ forma isteric\ detotalizare institu]ional\ men]ine în via]\discursul agresiv al diviziunii sociale.Diviziunea respectiv\ nu împarte societa-tea în dou\ tabere adverse în sensulstrict al cuvîntului (a[a cum era cazul încapitalismul liberal clasic), fiindc\ aicitab\ra cealalt\ nu exist\ sau, mai binezis, este nulificat\ prin excludere. Înopozi]ie cu populismul liberal clasic, undeadversarul este identificat în institu]iileputerii culturale, politice [i economice astatului, adversarul neoliberal nu poate fiplasat pe scaunul puterii, deoarecepozi]ia respectiv\ este deja ocupat\ depracticile articulatorii. E important s\subliniem faptul c\ fiecare model socialtotalizator, fie el isteric, obsesiv, perverssau psihotic, constituie un corp constituitdin interior, unde practicile articulatorii (teoretiz\rile, criticile, lu\rile de pozi]ie,formele articulatorii performative,pozi]ion\rile politice [i apolitice) sîntstrîns legate de institu]iile sociale, econo-mice, culturale [i artistice. În\untrul aces-tor modele sociale totalizatoare diverse,importante sînt pozi]iile de putere, dife-ren]iate ideologic [i în func]ie de binomul„interior/exterior”, sau chiar „teatrul” dis-pari]iei complete a acestor diferen]ieri.

În cazul tipului neoliberal exclusi-vist institu]iile artistice, culturale [i politicenu sînt plasate pe scaunul puterii. Ni seofer\ mai degrab\ o mul]ime de practiciarticulatorii „prietenoase” din punct devedere artistic, cultural, economic [i poli-

[148]

Imediat dup\ ce Brener a fost expulzatdin sal\, organizatorii principali ai bienaleiau reluat conferin]a de pres\, f\r\ s\scoat\ nici un cuvînt legat de cele întîm-plate. A[a cum subliniaz\ Slavoj Zizek,nu e u[or s\ întrerupi manifest\rile ritualeale autorit\]ii, care men]in aparen]ele,dat\ fiind persisten]a ritualului simbolic însine.

Nu sîntem departe de momentulpunerii sub acuzare a operei de art\. A[as-a întîmplat în 2004 cu Critical ArtEnsemble, grupul de arti[ti americaniacuza]i de c\tre autorit\]ile Statelor Unitec\ ar fi bio-terori[ti. Pentru arta contem-poran\ este începutul sfîr[itului.

Spre deosebire de anii 1970, cînda ap\rut arta conceptual\, ca o form\ deatac direct la adresa institu]iilor de art\,ast\zi respectivele institu]ii nu mai sîntconsiderate p\r]i adverse. Muzeele [igaleriile de art\, critica de art\ din massmedia [i cea institu]ional\, conceptua-liz\rile teoretice [i tot restul sînt principa-lele sale forme de articulare. Ceea ce seîntîmpl\ în arta contemporan\ trebuie s\fie recunoscut de aceste institu]ii ca s\existe.

În anii 1970 Harald Szeemann aformulat ideea muzeului deschis –o alt\încercare de a eviden]ia contradic]iilesociale în interiorul unui muzeu [i de a eli-bera astfel arta de claustrarea în muzeu,punînd-o din nou în leg\tur\ cu lumeaexterioar\. Sloganul standard era „Artatrebuie s\ se trezeasc\, iar muzeele sîntînchisori!” Apoi, în anii 1980, HaraldSzeemann a declarat c\ muzeul estec\minul artei! Apoi a sus]inut c\ arta esteceva fragil [i c\ reprezint\ o alternativ\ latoate cele ce exist\ în societate [i sîntcentrate pe consumism [i reproducere.Prin urmare, arta trebuie s\ fie protejat\,iar muzeul este cel mai potrivit loc pentru

asta. Muzeul nu era ceea ce p\rea a fi [i,în consecin]\, el nu este o închisoare! Înanii 1990 [i la începutul noului mileniusloganul cel mai popular era întrebarea„Oare arta modern\ mai are nevoie demuzee?”

Pe scurt, circularitatea sloganuluir\stoarn\ ideea de incapacitate a muzeu-lui de a se privi pe sine [i de a se orientaspre cea mai adecvat\ pozi]ionare. Ceeace ob]inem în cele din urm\ este unmuzeu derealizat în mod ciudat, un setde mecanisme muzeale oarbe carereac]ioneaz\ imediat, f\r\ întîrziere.Muzeul contemporan are agen]i de paz\la u[i, pentru a asigura securitatea vizita-torilor [i pentru a-i controla pe cei careprovoac\ „probleme” cînd p\trund în el,cum au f\cut Brener, Schurz [i al]i cî]ivaarti[ti asemeni lor. Experien]a generatoa-re de psihoze este provocat\ de faptul c\aceast\ grij\ protectoare (care pîn\ laurm\ protejeaz\ doar institu]ia în sine)radiaz\ toate urmele de diferen]\ existen-te [i instituie normalitatea posturii despa]iu opresiv a artei [i culturii însociet\]ile contemporane.

Parafrazîndu-l pe Krips, vomspune c\, de vreme ce practicile articula-torii ale institu]iilor de art\ [i de cultur\ cede]in puterea rearticuleaz\ orice revendi-care – nu doar pe cele care accept\ sta-rea actual\ a lucrurilor din arta [i culturacontemporan\, ci [i pe cele care i seopun –, revendic\rile adversarului nu pots\ fie incluse în setul de revendic\ri arti-culate. De aici rezult\ c\ în interiorulspa]iilor polarizate ale revendic\rilor numai exist\ nici un fel de loc pentru vreunadversar, ceea ce înseamn\ în continua-re c\ adversarul este exclus complet dinordinea social\.

Pentru a disimula procedurile deexcludere complet\ a „adversarilor” [i

[149]

pentru a împiedica dispari]ia senza]iei dedemocra]ie [i de libertate, trebuie s\ aib\loc manifest\ri de polarizare, „procesefalse” [i altele asemenea. Un bun exem-plu îl reprezint\ Procesul public al luiAnton Vidokle [i Tirdad Zolghadr, care aavut loc la a cincea edi]ie a ForumuluiInterna]ional al Speciali[tilor în ArtaContemporan\, pe 18 februarie 2007, la

ARCO, în Madrid.18

Ceea ce diferen]iaz\ populismulneoliberal de populismul clasic este fap-tul c\ cei spolia]i de putere sînt priva]i de

drepturi de dou\ ori.19 Un caz relevanteste cel al atacului unor „cet\]eni sloveniobi[nui]i” asupra unei familii de ]igani,petrecut în 2006. În loc s\ apere familiaagresat\, statul a sus]inut „gloata” [i i-aobligat pe ]igani s\ p\r\seasc\ terenul pecare îl de]ineau, pentru a sc\pa de lin[aj.Familia respectiv\ a fost privat\ de drep-turile ei de dou\ ori: nu numai fiindc\ i s-a blocat calea de apel spre scaunul„puterii” [i nu a fost inclus\ în structurilede putere locale, ci [i fiindc\ a fost depo-sedat\ complet de orice fel de drepturisociale.

Nu e de mirare c\ modelul socialtotalizant isteric de excludere, „sprijinit” înOccident de procedurile cvasi-totalitareale mijloacelor de comunicare în mas\digitale [i ultramoderne, de supraveghe-rea tehnologic\ [i de controlul datelor bio-tehnologice, este considerat de unii cer-cet\tori ca fiind dureros de asem\n\torcu vechiul regim comunist. Cel din urm\poate fi v\zut doar ca reversul întunecatal capitalismului neoliberal. Dar adev\rule c\ sistemul global neoliberal trebuieinterpretat drept reversul întunecat alcomunismului [i nu invers! În epocaactual\, cea a capitalismului global neoli-beral, ne confrunt\m de fapt cu ceea cenoi, „est-europenii”, am sim]it deja pe pie-

lea noastr\ în vremea comunismului.Prin urmare, o s\ prezint aici cel

de-al patrulea tip psihotic de model totali-zant social, cel pe care l-au sc\pat dinvedere atît Laclau, cît [i Krips. Cînd evorba de psihoz\, ne ciocnim de unsubiect care are o leg\tur\ cu bizarul [idezordonatul Cel\lalt. Invers decît lasubiec]ii nevrotici, aici ceva e în neregul\cu Cel\lalt. Nevroticii m\car au îndoieli cuprivire la ei în[i[i, dar în cazul psihozeiCel\lalt e întotdeauna de vin\. Tipul psi-hotic de totalizare social\ comunist\scoate din calcul obiectul, c\ci simptomulnu prezint\ subiectul împreun\ cu proprialui opacitate, ci cu opacitatea transpus\în Cel\lalt. Subiectul se simte pe sineînsu[i „transparent”, manipulat, [i areimpresia c\ Cel\lalt îi cite[te gîndurile [imi[c\rile.

La tipul isteric [i la cel psihoticadversarul nu exist\. La tipul isteric eleste exclus, în timp ce la cel psihotic estenulificat. Similitudinile cu semn schimbatîntre exterior [i interior, existente încadrele ambelor tipuri, au o importan]\crucial\. În modelul social psihotic nuexist\ nici un fel de interior. De aceea sespune c\ în comunism nu exist\ nici unfel de diferen]\ între public [i privat. Totuleste public sau, altfel spus, totalizat denomenclatura de partid. La modelulpopulist neoliberal cu tent\ isteric\ nimicnu este public [i nu exist\ exterior – totuleste în interior. Întreg ansamblul realit\]iisociale din acest model este totalizat prinexternalizare complet\ sau par]ial\ [i prinindividualit\]i conturate în detaliu.

Tipul de stat asisten]ial inclusiv cutent\ pervers\, adic\ tipul 3, prezint\toate caracteristicile unui capitalism cufa]\ „socialist\”. Conform opiniei lui Krips,statul asisten]ial capitalist legitimeaz\adversarul [i îl plaseaz\ într-o ni[\ din

[151]

triva establishment-ului, în special strate-gii de asimilare sau, în caz extrem, dealungare a lui în zona excluderii sociale.O mi[care popular\ î[i va investi întreagaenergie în proiectul dual al luptei împotri-va ordinii instituite [i, concomitent, al deli-catei administr\ri a problemei excluderi-lor, care ne define[te propriile grani]e.Dup\ cum remarc\ [i Krips, ea î[i disimu-leaz\ cu gra]ie problema propriului anti-semitism sau diminueaz\ importan]ami[c\rii pentru drepturi civile a negrilor,folosindu-se de un amestec de ignorarestudiat\ [i false ra]ionaliz\ri. A[a s-aîntîmplat la expozi]ia „Black Panther:Rank and File” (Pantera Neagr\: membriide rînd”), deschis\ la Centrul pentru ArteYerba Buena din San Francisco pe 17martie 2006. Spectacolul s-a constituitdintr-o analiz\ istoric\ a dezvolt\riimi[c\rii, completat\ cu o hart\ adnotat\ aora[ului Oakland (aflat doar la 15 kilo-metri distan]\, dincolo de Bay Bridge), cufotografii (multe dintre ele faimoase) ceatestau prezen]a mi[c\rii Black Pantherla numeroase manifesta]ii [i ac]iuni publi-ce, o colec]ie masiv\ de pliante [i t\ieturidin ziare [i o înc\pere plin\ cu opere deart\ contemporan\ ce ilustrau cele dou\teme majore: puterea negrilor [i rezis-ten]a armat\. N-a fost primul caz în careo institu]ie de art\ preia aceste teme înultimii ani, dar a fost, din multe puncte devedere, în egal\ m\sur\ cea mai inclusiv\[i cea mai exclusivist\. La deschidereaoficial\ din 17 martie galeria s-a bucuratde prezen]a unui num\r restrîns de vizita-tori, dar a avut parte de prezen]a unuinum\r zdrav\n de agen]i de paz\. Ceicare intrau la spectacol erau întîmpina]ide un anun] care îi informa c\ le esteinterzis s\ fotografieze exponatele. Poatec\ acesta a fost [i „motivul” pentru careexpozi]ia nu a avut nici un fel de catalog.

Desigur, logic ar fi fost ca un evenimentcultural de o asemenea importan]\ s\aib\ în paralel [i o form\ tip\rit\, înso]it\de un DVD. Spectacolul oferea m\rturiidespre o mi[care care nu trebuie l\sat\

s\ dispar\ în uitare.21

Ca [i cei exclu[i social, simptomuldispare din aten]ia publicului în acela[i felîn care ra]ionalizarea [i normalizarea dis-trag aten]ia de la simptom în cazurile cli-nice de obsesie psihic\. [i, tot ca în cazulobsesiei clinice, reac]ia unei mi[c\ripopuliste de tip clasic în fa]a propriei saleac]iuni de excludere este una ambiva-lent\. Pe de o parte, dup\ cum arat\Krips, mi[carea se îndep\rteaz\ mai multsau mai pu]in f\]i[ de cei exclu[i (f\r\ a orecunoa[te, ci comportîndu-se ca [i cumnimic nu s-ar fi schimbat) sau, în cel\laltcaz, mi[carea va sus]ine retroactiv c\ ea[i membrii ei au fost cei care s-au luptatîmpotriva ordinii instituite, a establis-hment-ului.

Tipul acesta este caracteristicpentru spa]iul ex-iugoslav [i cel slovendin anii 1980. Crearea unei alternativesau a unei mi[c\ri subculturale înLjubljana de la începutul anilor 1980reflect\ cu exactitate procesul amintit. Eaa fost pus\ în umbr\ de o alt\ „nou\mi[care social\”, creat\ de revendic\rilepopuliste na]ionalist-conservatoare. Spresfîr[itul anilor 1980 scena intelectualit\]iipunk, de sorginte ideologic\ gramscian\,[i cea a activi[tilor homosexuali a fostnimicit\ complet de aceast\ „nou\mi[care social\” na]ionalist\. Nou-ap\ruta mi[care social\ populist\ dedreapta – care azi declar\ c\ doar eaeste responsabil\ pentru independen]aSloveniei – a ajuns la putere imediat dup\cucerirea independen]ei din 1991 [i s-a„disociat” de scena social\ alternativ\. Lafel cum Marea Britanie a exclus din isto-

[150]

cadrul ordinii instituite. Un mod de totali-zare pervers\ face un gest de extindere acategoriei cet\]enilor, incluzîndu-i [i pecei care au fost exclu[i, chiar dac\ vacontinua s\ recunoasc\ realitatea exclu-derii lor. Face gestul includerii [i chiarinten]ioneaz\ s\-l duc\ pîn\ la cap\t, astadac\ poate sc\pa de asumarea respon-sabilit\]ii acestui gest poten]ial.Deresponsabilizarea analizat\ de Kripsse înrude[te cu procesul de fragmentarea ego-ului care înso]e[te activit\]ilesexuale ale perversului. În loc s\ se folo-seasc\ de reprimare [i de structurareasimptomului, ca s\ poat\ continua s\practice activit\]ile sale interzise, perver-sul trateaz\ domeniul activit\]ilor ilicite ca[i cum ele ar fi supuse legii. De exemplu,practicile sado-masochiste, care sîntextrem de ritualizate, chiar dac\ încalc\legea, iau o form\ extrem de disciplinat\,chiar legalist\. Oare în structurile cogniti-ve ale statului capitalist asisten]ial nudescoperim exact o astfel de derespon-sabilizare – o lips\ de disponibilitate de aexclude pe cineva din contractul social?Situa]ia descris\ mai sus se aplic\ la sta-tele asisten]iale scandinave, include cîte-va dintre schemele de integrare dinOlanda [i se mai aplic\ par]ial înGermania [i în alte cîteva locuri.

Dac\ lu\m în calcul procedurile derestric]ionare [i izolare care se aplic\imigran]ilor captura]i la grani]ele UniuniiEuropene, putem spune f\r\ re]inere c\un astfel de regim ac]ioneaz\ într-un modpervers. Izolarea [i expulzarea sîntac]iuni aflate într-o opozi]ie radical\ cuarticolele Constitu]iei Uniunii Europenece se refer\ la drepturile omului. Statulasisten]ial capitalist cu tent\ pervers\poate fi pus în conexiune cu al treilea tipde obiect, semnificantul lipsei în fa]aCeluilalt, care este cel mai enigmatic din-

tre toate, pentru c\ se ascunde în spate-le celorlalte dou\ tipuri [i poate fi confun-dat foarte u[or cu unul din ele.

Ce st\ la baza acestei situa]ii per-verse? Pre]ul care trebuie pl\tit în cazulscenariului asisten]ial este completainstrumentalizare a subiectului. Modelulasisten]ial pervers nu vrea altceva decîtca subiec]ii integra]i s\ satisfac\ nevoilesociale [i de civiliza]ie ale Celuilalt.Subiectul care caut\ s\ se integreze reia,într-un set ritualizat de rela]ii aproapesado-masochiste, ceea ce vrea s\ aud\Cel\lalt. Nu e de mirare c\ subiectulinstrumentalizat pervers explodeaz\!Procesul este descris [i autentificat înstatele asisten]iale drept o tr\dare arela]iei existente – v\zute ca un model deperfec]iune –, sc\pîndu-se din vederefaptul c\ în statul asisten]ial inclusiv cutent\ pervers\ voin]a subiectului estevoin]a Celuilalt. S\ ne gîndim doar ce s-aîntîmplat în Danemarca („intoleran]a”mass media fa]\ de sentimentul religios)sau în Olanda (situa]ia care a provocatasasinarea regizorului de film Theo van

Gogh).20

În fine, s\ arunc\m o privire asu-pra totaliz\rii sociale de tip capitalist libe-ral (tipul 2) [i a practicilor ei articulatorii.În cazul acestui tip establishment-ulocup\ scaunul puterii, iar cet\]enii seasociaz\ pentru a i se opune. Ordineaexistent\, institu]iile [i practicile ei articu-latorii î[i asum\ tr\s\turile adversaruluicare nu e exclus, ci se opune în moddirect cererilor democratice.

Spre deosebire de populismulneoliberal (tipul 1), în cazul tipului liberalclasic nu e nevoie ca adversarul s\ fieexclus. El cap\t\ vizibilitate prin interme-diul b\t\liilor purtate, care pot fi categori-site drept lupt\ de clas\. Noua Mi[careSocial\ [i-a creat strategii de lupt\ împo-

[153]

15. Henry Krips, „Interpellation, Populism,and Perversion: Althusser, Laclau andLacan”, în Filozofski vestnik/ ActaPhilosophica,nr. 2, editor Jelica SumicRiha, FI ZRC SAZU, Ljubljana, 2006.16. Vezi Ernesto Laclau, On PopulistReason, Verso, Londra, 2005.17. Jacques Rancière, Disagreement,,University of Minnesota Press,Minneapolis [i Londra, 1999.18. ACUZA}IA: Ciocnirea cu burghezia [ialte capete grave de acuzare.JUDEC|TORUL: Jan Verwoert, critic [ieditor la revista Frieze. ACUZAREA: Vasif Kortun, director laPlatform Garanti, Istanbul; ChusMartínez, director la FrankfurterKunstvereinAP|RAREA: Charles Esche, director laVan Abbemuseum, Eindhoven.EXPER}I {I MARTORI: Maria Lind, scrii-tor [i curator, director la IASPIS,Stockholm; Setareh Shahbazi, artist,Berlin; Fia Backström, artist, New York;Lourdes Fernández, director la ARCO,Madrid; Dirk Herzog, artist, Berlin; JavierGarcía Montes, critic, Madrid; LiamGillick, artist, New York/Londra; AnselmFranke, director la Extra City, Anvers; [ial]ii.19. Laclau, op. cit., p. 81.20. Geert Wilders (care anterior fusese silits\ p\r\seasc\ partidul de dreapta VVDdin pricina vederilor sale politice) asus]inut impunerea unei bloc\ri pe operioad\ de cinci ani a imigra]iei dinspa]iul neoccidental, ca urmare a ucideriilui Theo van Gogh, afirmînd c\ „Olanda afost mult prea mult timp mult prea tole-rant\ cu oamenii intoleran]i. Nu ar trebuis\ import\m în ]ara noastr\ o societateislamic\ înapoiat\ politic”.21. Vezi contribu]ia lui Lee Montgomery(membru al Neighbourhood Public Radio

din San Francisco) la „No Space isInnocent” („Nici un spa]iu nu esteinocent”), proiect expozi]ional prezentatla Forum Stadt Park în 2006, compo-nent\ a Steirischer Herbst în 2007.Materialul s\u a ap\rut în revistaMalmoe, Viena, 2006.

Eseul Marinei Grzinic a fost preluat cu ajutorulautorului din Third Text, Londra, 2007, fa]\ decare ne exprim\m mul]umirile pentru permisiu-nea de a-l publica.

[152]

ria oficial\ a emancip\rii [i a luptei împo-triva capitalismului mi[carea pentru drep-turi civile a negrilor, [i mi[carea subcultu-ral\ din Ljubljana a fost practic eliminat\din istoria oficial\ a Sloveniei anilor 1980,fiind astfel ghetoizat\ în mod radical.

Note

1. Marina Grzinic, „On the re-politicisationof art through contamination”, în IRWIN(coord.), East Art Map: Contemporary Artand Eastern Europe, Afterall, CentralSaint Martins College of Art and Design,University of the Arts Londra, Londra,2006, pp. 477-486. Aceast\ parte a eseu-lui a fost prezentat\ într-o form\ prescur-tat\ la o conferin]\ organizat\ de BritishArt Council în Kiev.2. Suely Rolnik, „The Twilight of theVictim: Creation Quits Its Pimp, to RejoinResistance”, în Zehar, nr. 51, SanSebástian, 2003, pp. 35-36.3. Ibid.4. Ibid.5. Ibid.6. Ibid.7. Peter Lovsin, Peter Mlakar [i IgorVidmar (coord.), Punk je bil prej: 25 letpunka pod Slovenci (Punk-ul e în trecut.25 de ani de punk la sloveni), Cankarjevazalozba, Ljubljana, 2003.8. Rolnik, op. cit., p. 36.9. Vezi Giorgio Agamben, The Open: Manand Animal, Stanford University Press,Stanford, California, 2004; edi]ia original\în limba italian\ Aperto. L'uomo el'animale, Bollati Boringhieri, Turin, 2002,citat în Sefik Seki Tatlic, „Post-ModalReproduction of Power”, în MarinaGrzinic (coord.), Art-e-Fact: Strategies ofResistance, nr. 3, 2004, accesibil onlinela http://artefact.mi2.hr.10. Vezi Tomas Hammar, Democracy andthe Nation State, Research and EthnicRelations Series Dartmouth, Aldershot,Marea Britanie, 1990. 11. Tatlic, op. cit.12. Rolnik, op. cit., p. 35.13. Tatlic, op. cit.14. Ibid.

[154] [155]

Mapping ... Contemporaneity, of Courseby Cosmin Gabriel Marian

[156] [157]

Cartografiind...contemporaneitatea, desigurde Cosmin Gabriel Marian

[159][158]

Former comunist universal shop, now a mall, Bucharest, 2008. / Fost magazin universal comunist, acum mall. Bucure�ti, 2008.

[160] [161]

Over the last two centuries the visible andphysical, symbolic, historical and naturalfrontiers of Africa have constantlystretched and shrunk. New and unex-pected forms of territoriality haveappeared, with their boundaries not nec-essarily matching the official limits, normsor languages of the states. Discussionmeant to take stock of these transforma-tions has, paradoxically, masked whathas been happening.

Basically there are two views, each ofwhich ignores the other. On one hand,there is the prevalent notion that the fron-tiers of the African states are colonial cre-ations. On the other, it is claimed that akind of regional integration is under way"driven from below". This, it is said, ishappening outside institutions, throughsocial and cultural solidarities and net-works of trade that span the frontiers.Both views are based on a simplisticunderstanding of what a frontier hasmeant in African history, and on scorn forthe nature of colonial frontiers proper.

A different map is indeed being drawnand a different geopolitical pattern evolv-ing inside the strategic ghetto that Africahas become in the post-cold war years.This is happening partly as a follow-on to

by Achille Mbembe

Migration Of Peoples, Disintegration OfStates - Africa’s frontiers in flux

the great movements of destruction andreconstitution of states that went on in the19th century. But tacked onto this thereare dynamics that, first introduced bycolonisation, have been renewed in theiressentials by the independent regimes.Through wars and aborting the move todemocracy, these complex dynamics arebringing about a "flight from the state" -the emergence of forms of sovereigntyand of political and social orders thatbypass the state system.

Three main territorial groupings emergefrom all these tangled strands. The firstcomprises the two ends of the continent.As the world reorganises, North Africa istoday rent by parallel pressures. One partof the area has gravitated towards theMediterranean, and seeks to link its eco-nomic future with Western Europe even ifit does not necessarily espouse its cultur-al values. Another part is turning towardsthe old centres of Islam, to the MiddleEast. The African aspect of the identity ofthe countries of the Maghreb to the west,and of the Mashreq to the east, presentssomething of a problem, in the eyes bothof other Africans and of those countriesthemselves.

Defining the populations of North Africasolely on the basis of their Arabness is toobliterate the "Creole" part of the region,one that represents the whole local his-torical background that preceded thearrival of the Arabs and Islam. South ofthe Sahara, the Muslim influence fromNorth Africa is increasingly influenced byactivists from Saudi Arabia and Iran.These two countries are making them-selves felt in spheres as varied as train-ing intellectuals who champion Islam,embedding Islamic preachers in society,

building mosques and financing charita-ble works and foundations. The influenceof Morocco, though fading, is still feltespecially in Muslim West Africa (Maliand Senegal) (1).

The networks linking the rest of the conti-nent to the worlds of the Middle East are,however, controlled by a Lebanese dias-pora that has long been settled in themain centres of western Africa (2). Butwhile North Africa moves away from therest of the continent, a "de-territorialisa-tion" is under way around the edges ofthe Sahara. A general erosion of sover-eignties touches both the north of thecontinent and black Africa proper. Oneither side of the desert a vast and shift-ing frontier is carving out fluid areas, fromthe borders of Algeria to those of Borkou,Ennedi and Tibesti in northern Chad, atthe western gates of the Sudan. Over thisvast area the logics of segmentation aremeshing with those of clans and of trade(3). The populations here are typified bycenturies of interbreeding, itinerant soci-eties and a mutual acculturation thatbrings about a confused jumble of sever-al identities. Crisscrossed by peoplebelonging to states and to no state, bynomads, traders and adventurers, andstructured by a whole series of suzerain-ties, the region is still strongly marked bya culture of raiding and of plunder. Heremore than anywhere else the dominantform of territoriality is itinerant andnomadic.

At the other end of the continent liesSouth Africa, whose virtual frontierstretches from the Cape to Katanga in thesouth of the Democratic Republic of theCongo (RDC). But this multiracial coun-try, too, is divided into several worlds. On

[162]

one hand, with the end of apartheid it hasbeen able to strengthen its ties with Asiathrough active economic diplomacy and aremarkable increase in trade and invest-ment with Japan, Malaysia, South Korea,China, Taiwan, Hong Kong and India.South African involvement in Asia goeshand-in-hand with closer relations withthe European Union, and indeed with theUnited States. The consolidation of finan-cial and trading links with the rest ofAfrica proceeds at a varying pace.

In southern Africa Pretoria is takingadvantage of the institutional weaknessof neighbouring states to forge anunequal relationship with them, to thepoint where through the flow of invest-ments and regional trading networksSwaziland, Lesotho and Mozambique areclose to becoming integral parts of itsprovinces (4). Through a policy of devel-oping transport and shipping routes(through the ports of Maputo, Beira andNacala), coordinated with its exports ofgoods and services, South Africa is trans-forming the landlocked states into somany captive markets. In the rest ofAfrica the private sector is investing infields as varied as tourism, mineralextraction, transport, electric power,banking and brewing.

South Africa’s political, diplomatic andcultural influence is, however, far frommatching its economic power, relative asthat is. The country is very much at themercy of the world’s financial convul-sions; and on top of that the tug-of-warbetween macro-economic choicesdesigned to attract foreign capital and apolicy of righting social disadvantagegrows ever more tense. Pretoria’s posi-tion on the continent remains highly

ambiguous, and it is still unclear quitehow it is to be reintegrated with the rest ofAfrica. Its regional and commercial policychoices are meeting with sharp criticismfrom the old front-line states, Angola andZimbabwe in particular. While SouthAfrica’s diplomats, unfamiliar with reali-ties elsewhere on the continent, marktime, its business community - the miningcompanies in particular - are spreadingtheir tentacles as far as Mali, Ghana andGuinea. The same can be said of thesecurity companies (5). The trade - offi-cial and unofficial - in arms continues at afrenetic pace. The influx of immigrants -legal and clandestine - is prompting anextraordinary rise in xenophobia (6). Inthe hope of stemming fresh migrationsinto South Africa from elsewhere in theregion, there are now routine expulsionsand special police units have been set upto flush out illegal immigrants (especiallythose of African origin) (7).

The second important territorial groupingforms a diagonal that runs through thewar zones of the Horn of Africa, the GreatLakes and the Congo, and ends up onthe Atlantic coast via Angola and Congo-Brazzaville. Following on from the move-ments of the 19th century, and behind themask of authoritarian states that are theheritage of colonisation, the parcelling-out of power has continued over the past20 years. The ties between the centralapparatus of the state and the subjects itused to govern are becoming looser andlooser. Alongside this, military prince-doms have appeared in Rwanda,Uganda, Burundi and, to a lesser extent,in Ethiopia and Eritrea.

A characteristic of these regimes is therepeated use of force in putting their

[163]

internal and external policy strategies intoeffect. Come to power through violenceand faced with internal disorder, they areobsessed with security. So they buildramparts around themselves against thegroups they have earlier driven out byforce, and then they clone themselveselsewhere, particularly in neighbouringcountries such as the DemocraticRepublic of Congo whose state struc-tures have proved fragile and unstable.When they are unable to colonise (or sim-ply conquer) a state whose structureshave become "informal", or are decaying,these military princedoms join forces withtheir own diasporas who have been inplace for years but whose citizenship isdisputed. Then they attract the servicesof "rebels", dissidents and others whoserve as a screen for their intervention.Recruited from foreigners who are "famil-iar" (though still not assimilated within thenative populations, like the Tutsis in theCongo) and among the country’s ownpeople (undisciplined and rent by endlessinterfactional strife), these armies of ado-lescent mercenaries form groups that actlike governments in the areas they con-trol. This is what is happening in the eastof the Congo where, as the countryimplodes, the security problems createdby leaky borders have allowed the build-up of rear bases from which armedgroups opposed to Uganda, Rwanda andBurundi can launch destabilising cam-paigns (8).

Sometimes these wars end in victory byone faction or another but almost alwaysthe success is short-lived. A cycle of vio-lence sets in, its ferocity growing tenfoldeach time round. In other cases the strug-gles have led, as in Somalia, to the totaldisappearance of states inherited from

colonial days. Elsewhere, none of theparties manages to gain a decisiveadvantage, so the war drags on and thisbrings in the humanitarian-aid networks,whose presence makes the exercise ofsovereignty even more confused (9).

We are thus seeing the gradual growth ofsocial groupings where war, and organis-ing for war, are tending to become every-day activities. In these circumstancesarmed conflict is not waged solely todefend a territory that has becomeunable to cope (the case in Rwanda). Itinforms the whole of social and politicallife, and becomes a factor separating onefrom another on a regional scale, in aprocess of reproduction and destruction.It can be seen in the repeated cycles ofmassacre and butchery, and in the pillag-ing and robbery (on the model of raiding-parties in the 19th century).

The third of the great territorial groupingsis emerging as part of the internationali-sation of trade and of new ways ofexploiting products taken from theground. The three resources in questionare oil, timber and diamonds. Oil, in par-ticular, has led to the emergence of ablue-water economy that is now centredon the Gulf of Guinea which, taken in itsbroadest definition, stretches all the waydown a long seaboard from Nigeria toAngola. It adjoins a hinterland that has oilextraction in the near interior and inperipheral zones inside the continent(with the Lake Chad basin as the gate-way). In world oil geopolitics it hasbecome one of the areas where transna-tional and local factors intermesh, bring-ing about major changes in the politicallandscape.

[164]

Two main factors underlie thesechanges. On one hand the states alongthe Gulf of Guinea granted important con-cessions to a number of Western oil-prospection companies during the 1980s.Three of these (Shell, Agip and Elf) dom-inated the area up till then, but todaythere are more than a score of firms withoil-drilling licences (they include Chevron,Texaco, Total-Fina, Norsk Hydro, Statoil,Perenco and Amoco). A great deal ofinvestment and the introduction of newdrilling technology have led to the discov-ery and then exploitation of sometimesvast new fields (as at Dalia, Kuito,Landana and Girassol in Angola, Nkossa,Kitina and Moho in Congo, Zafiro inEquatorial Guinea and Bonga in Nigeria),and the widening of earlier fields , in par-ticular the deep offshore ones (thosewhere the seabed is at more than 200-300 metres).

On the other hand, paradoxically the newoil frontier coincides with one of the mostmarked frontiers in the dissolution of thestate in Africa. Nigeria, Angola andCongo-Brazzaville are symptomatic inthis respect. The massive movementstowards "de-territorialisation" affectingAfrica take on an unusual face in Nigeria.Here, within the formal uniformity of afederal state, there is a jigsaw-puzzle ofdifferent forms of control and regulationthat was already encouraged by indirectBritish rule.

The country is a jumble of superimposedlocalities and internal divisions, some his-torical, others institutional and indeed cul-tural and territorial. Each locality answersto several jurisdictions - governmental,traditional and religious. A tangle of"countries" and "communities" brings

side by side differing systems whosecoexistence is made difficult by a multi-plicity of local conflicts. Most of thesetake the form of clashes between nativeand non-native populations, with citizen-ship seen in ethnic and territorial termsand the exercise of what passes for civilrights based on belonging to a given eth-nic group and coming from a given local-ity.

The state is breaking up in two apparent-ly opposite directions. On one hand, var-ious forms of territoriality cut one acrossthe other, confront and replace oneanother, creating from within as they doso forces that melt away and cancel eachother out. And on the other, an authoritar-ian mentality has taken on a variety offorms, including a paranoid militarymachine and a culture of the scam.Regions that are the epicentre of oil pro-duction are racked by repeated conflicts;if they are not wars in the ordinary sense,they set one community against the otherwithin one and the same country, in areasknown for their wealth of mineral depositsand for the intensive extraction of one ormore natural resources by multinationalcompanies.

This is the case in the Delta region, amaze of marshlands, islands and man-grove swamps where, against a back-drop of ecological disaster, the Ogoni,Ijaw, Itsekiri and Orhobo confront firsteach other and then in turn the Nigerianfederal state and the oil companies (10).Armed youngsters attack oil installations,sabotage pipelines and jam valves.There are regular massacres, during skir-mishes low in intensity but costly inhuman life. Since a sizeable part of the oildrilling is offshore, disorder and profits,

[165]

far from working against each other, arecomplementary and work to mutualadvantage.

In Angola, partition and dissidence rule.The borders of the state’s sovereignty arehazy, with one part of the country ruledby the government and the other byarmed dissidents. Each area has its ownrights and freedoms, and manages itsown diplomatic, commercial, financialand military interests independently.Within this scheme of partition, a firstdivide is between the towns and ruralareas. The National Union for the TotalIndependence of Angola (Unita) controlsmost of the rural areas and from time totime some of the towns on the highplateaux of Andulo and Bailundo. It rulesthe Cuango valley, and the neighbour-hoods in Lunda province.

A main tactic of the armed dissidents is tocause the urban centres to implode byspreading terror in the countryside. Unitaempties it of inhabitants it cannot put touse, making them flee to the towns whichare then encircled and shelled (11). Thediamond trade is serviced by minersrecruited locally and in neighbouringCongo-Kinshasa. In 1996 there werearound 100,000 of them working in Unita-controlled mines in the Cuango valleyalone; this control extended to theMavinga region and to some parts ofSouth Kwanza province. In the areascontrolled by the government, there isconscription to the army in the towns - butconscripts are then sent to fight in thecountryside.

Short-lived coalitions

Both on the government side and among

the rebel forces, payments and rewardsare in cash that can be immediately gotrid of on the market, mostly with dealersspecialising to a greater or lesser degreein supplying the armies or selling off theirloot. The war chest comprises metalsconverted or convertible into cash andraw materials: both sides run gold anddiamond mines or oilfields, almost all ofthem pledged against loans.

De facto partition in the DemocraticRepublic of Congo (DRC), while borrow-ing some features from Angola, is of a dif-ferent kind. A long while ago Congobecame an informal satrapy (12), con-quered by hired troops armed by theneighbouring countries. As part of thepolicy of rebuilding their own states, theregimes in Rwanda, Burundi and Ugandaare working hard to change how power isshared out in the region, following athree-fold plan. First, permanently enfee-ble the (phantom) state of Congo byweakening its hold over major parts of itsterritory. Then, divide up the Congo areainto economic fiefdoms each with differ-ent kinds of wealth (minerals, forests,plantations, etc.) to be exploited throughvarious monopolies and franchises. Andfinally, orchestrate the disorder this willhave caused, profiting from social frag-mentation and the breakdown of localpolitical forces to impose an informalguardianship over these regions (13).

Since then there has been a confusion oflocal and regional conflicts, while inces-sant wars have set one faction, ethnicgroup or clan against the other withinwhat is now a regional framework.

Unlike the three other African countries ofsimilar size (South Africa, Nigeria and

[166]

Sudan), the Congo now has the appear-ance of a broad open area, spread out tocover several states, split up among amultiplicity of forces, and with a centralpower struggling to hold on to its territory.One part of the country looks towardssouthern Africa; another is being drainedby the disorders around the Great Lakes;and a third moves more and more intothe Sudan-Oubangui-Chari axis, while acorridor opens up towards the Atlanticand the ancient kingdom of the Kongopeople. Against a background of armedviolence and a massive depreciation ofcurrencies and trade, fluid alliancesmerge, mingle and fall apart. Short-livedcoalitions are formed across the region,but no one player can build up enoughstrength to dominate all the others in thelong term. Fault lines are appearingeverywhere. These in turn create a struc-tural instability that makes the DRC a per-fect example of how frontiers shift andchange.

Congo-Brazzaville, on the other hand, isan example of extra-territorialisation.Here, the model is not that of partitionproper but rather of the vortex. The vor-tices are cyclical and have as their epi-centre the capital Brazzaville. Situatedwell inland, the capital has its real centreoutside itself, in the relationship the statehas with the oil companies drilling off-shore. The state’s foundations rest for themost part on pledged funds. Beyond thisanaemic and amorphous structure thereare areas kept barely under control whilegangs and militias strive, as they totetheir weapons, to transform themselvesinto real armies. They try to set up quasi-fiefdoms and lay their hands on what stillremains in circulation in the way ofmoney, goods and small portable items,

mostly through organised pillaging (14).Extra-territorial areasWithin this geography-in-the-making,made up of virtual borders, potential bor-ders and actual borders, three other con-figurations are taking shape. Theseinclude, first, whole regions that are sud-denly finding themselves on the fringes ofthe great territorial groupings mentionedearlier. This applies to the countries ofSudan/Sahel, an area that is now part ofthe edges of real Africa. It is made up ofsmall states, their extent determinedoften by the difference between forestand savanna areas.

Here war, trading, the spread of Islamand ancient migrations had throughoutthe 19th century brought about an incred-ible intermixing of populations.Colonisation, in the context of FrenchWest Africa, had led to fresh movementsof populations on a different scale, andaccentuated the split between societiesliving along the coast and those inland.There is now a shift of population into thelarge conurbations along the Atlanticseaboard in this region. These citiesdominate a hinterland whose frontiersoften stretch beyond the confines of thenational state (the case, for instance, withAbidjan and Dakar).

Today the polarisation between thesavanna countries and those on thecoast is taking on a new look. An amal-gam of peoples in the interior is reinvent-ing identities under the banner of Islam.Organised into powerful networks spreadout round the various urban centres, andsupported by diaspora communitiesthroughout the sub-region, these peopleshave been able to amass fortunes, oftenon the margins of the state structure.

[167]

Their spread though the sub-region andtheir attempts to convert their commercialpower into political power within the mul-tiparty system have sharpened thedebate about how citizenship relates to"nativeness". This is especially the casein Côte d’Ivoire, where the presence ofmany foreign nationals is fuelling a risingxenophobia, and an extreme nationalismthat has a racist smell to it. On anotherlevel, warehouse towns and countries aredeveloping (for instance, at Touba, inSenegal and in the Gambia), from whichnetworks spread and trade patterns areorganised with both regional and interna-tional ramifications.

Finally, across the region from Senegal toLiberia there are foci of conflict thatappear localised but whose causes andconsequences have to do with socialstructures and histories that span thewhole region - as in the Casamance areaof Senegal, and in Guinea-Bissau, SierraLeone and Liberia; these conflicts arehaving clear repercussions in Guinea-Conakry, Senegal, the Gambia and Côted’Ivoire. The social dynamics of the sub-region still bear the stamp of develop-ments during the 19th century: at thattime, a migratory spread of the mainlyMuslim Fulani people from west to eastand then southwards set in train a num-ber of region-wide religious revolutions(15). The "river countries" were at thattime, as they are today, occupied by anisolated ethnic group of peoples who hadloose power structures but had been ableto forge a brokering role for themselves,acting as go-betweens for the shipping-company clerks and the populations inthe interior. The Fulani thrust towards thesouth was aimed at gaining control of thetrade in slaves, guns, cattle and grain,

and colonisation halted it in its tracks.The power structures that evolved duringthat long century are being challenged,and this is opening the way for number-less conflicts that are having sub-region-al effects.

And then there are whole swathes of ter-ritory that the international politics of con-servation are removing from the sover-eignty of the states concerned. It is notjust a matter of land-use politics that,under the pretext of preserving rarespecies, are forcing on Africa Westernideas on how things ought to be (16).Managed on a head-count basis by theinternational environmental protectionorganisations, these territories now havea de facto extra-territorial status. Thedevelopment of tourism is, moreover,leading to the setting up almost every-where of theme parks and gamereserves.

Lastly, there are the islands. Set roundthe edges of the continent, they arelinked to a series of other worlds fromwhich they draw the bulk of theirresources. In that respect, they act ascrossroads. Zanzibar for instance is,because of its past, at the point whereAfrica, Asia and the Arab world meet.Mauritius, likewise, is an interface forseveral civilisations. As past centres ofslavery, the islands generally have highlystratified societies. They are linked, too,to the great cities on the African coast.People and goods circulate in an areaknit together by networks of family anddiaspora; and there, too, there is a grow-ing African culture marked by its cos-mopolitanism and its "creole-ness".

The African experience shows that in the

[168]

age of globalisation bringing the world cli-mate under control involves of necessitythe forcible breaking-down of existing ter-ritorial frameworks, the challenging ofagreed frontiers, and the simultaneouserection of shifting areas and areas inwhich populations judged to be superflu-ous can be corralled and their mobilitylimited. In the parts of the world that lie onthe outskirts of the great technologicalchanges going on today, the physical dis-mantling of these existing frameworksgoes hand-in-hand with the setting up ofa constraint economy, designed quitesimply to get rid of their unwanted popu-lations and exploit their resources in theraw state. The functioning - and viability -of an economy like this depends on howthe guns are shared among the societiesinvolved. In these circumstances, warseen as a general economic system nolonger necessarily pits those who havethe weapons against each other.Preferably, it sets those who haveweapons against those who have none.

* Executive secretary of the Council forthe Development of Social ScienceResearch in Africa (Codesria), Dakar

This text was first published in Le MondeDiplomatique, November 1999. Translatedin English by Derry Cook-Radmore

[169]

Notes

1. Yahia Abu Al Farah (et al.), Laprésence marocaine en Afrique del’Ouest: cas du Senégal, du Mali et de laCôte d’Ivoire, Publications de l’Institutdes études africaines, UniversitéMohammed V, Rabat, 1997.2. C. Bierwirth, "The LebaneseCommunities of Côte d’Ivoire", AfricanAffairs, n° 99, London, 1998.3. Karine Bennafla, "Entre Afrique noireet monde arabe: nouvelles tendancesdes échanges ’informels’ tchadiens",Tiers-Monde, n° 152, PUF, Paris, 1997.4. Marie-Odile Blanc, "Le corridor deMaputo", Afrique contemporaine, n° 184,La Documentation française, Paris, 1997.5. See Laurence Mazure, "Lucrativereconversion des mercenaires sud-africains", and François Misser andOlivier Vallée, "Les nouveaux acteurs dusecteur minier africain", Le Monde diplo-matique, October 1996 and May 1998respectively.6. Denis Kadima, "Congolese Immigrantsin South Africa", Bulletin du Codesria,n° 1-2, Dakar, 1999.7. Antoine Bouillon (dir.), Immigrationafricaine en Afrique du Sud. Les migrantsfrancophones des années 90, Karthala,Paris, 1998.8. René Lemarchand, "Patterns of StateCollapse and Reconstruction in CentralAfrica: Reflections on the Crisis in theGreat Lakes Region", Afrika Spectrum,vol. 32, n° 2, Hamburg, 1997.9. Mark Duffield, "NGO Relief in WarZones: Towards an Analysis of the NewAid Paradigm", Third World Quarterly,vol. 18, n° 3, London, 1997.10. Eghosa E. Osaghae, "The OgoniUprising: Oil Politics, MinorityNationalism, and the Future of the

Nigerian State", African Affairs, n° 94 andn° 376, London, 1995.11. See Augusta Conchiglia, "UnitedNations fails in Angola", Le Monde diplo-matique, English edition, July 1999.12. A province ruled by a satrap, a gover-nor leading a life of luxury while wieldingdespotic authority (Old Persian).13. See Colette Braeckman, "Partitionposes as protection", and MwayilaTschiyembe, "Africa’s new players jostlefor power", Le Monde diplomatiqueEnglish edition, October and January1999 resp.14. Elisabeth Dorier-Apprill, "Guerres desmilices et fragmentation urbaine àBrazzaville", Hérodote, La Découverte,Paris, n° 8687, 1997.15. Boubakhar Barry, La Sénégambie,L’Harmattan, Paris, 1986.16. See Roderick P. Neumann, "PrimitiveIdeas: Protected Area Buffer Zones andthe PolitIcs of Land in Africa",Development and Change , vol. 26, TheHague 1997.

[170] [171]

Este adev\rat c\ în interiorulghetoului strategic în care s-a transfor-mat Africa în anii de dup\ R\zboiulRece se traseaz\ o alt\ hart\ [i secreeaz\ un model geopolitic diferit.Fenomenul are loc în parte ca o contin-uare a masivelor mi[c\ri de distrugere[i reconstruire a statelor, petrecut însecolul al 19-lea. Dar el este strînslegat [i de o anumit\ dinamic\, intro-dus\ pentru prima dat\ prin colonizare,iar apoi reluat\ în punctele saleesen]iale de c\tre regimurile politiceindependente. Prin intemediulr\zboaielor [i prin întreruperea traseuluidemocratic, aceast\ dinamic\ foartecomplex\ a provocat o „fug\ de stat” –apari]ia unor forme de suveranitate [i aunor modele de ordine social\ [i politic\ce încalc\ limitele sistemului statal.

Din toate aceste tendin]e ameste-cate ies în eviden]\ trei mari grup\ri ter-itoriale. Cea dintîi include cele dou\capete ale continentului. Azi, pe m\sur\ce planeta se reorganizeaz\, Africa deNord este sfî[iat\ între cîteva orient\riconcurente. O parte a zonei graviteaz\înspre spa]iul mediteranean [i încearc\s\-[i lege viitorul economic de EuropaOccidental\, chiar dac\ nu vrea s\adopte neap\rat valorile culturale aleacesteia. O alt\ parte se orienteaz\spre vechile centre ale islamismului,spre Orientul Mijlociu. Componentaafrican\ a identit\]ii ]\rilor ce se întindspre vest dincolo de Maghreb [i spreest dincolo de Mashrek pune anumiteprobleme atît din perspectivaafricanilor, cît [i din cea a ]\rilor respec-tive.

A defini popula]iile din Africa deNord numai pe baza caracterului lorarab înseamn\ s\ ignori complet partea„creol\” a regiunii, cea care reprezint\

întregul fundal istoric local anteriorvenirii arabilor [i a islamismului. La sudde Sahara influen]a musulman\ dinAfrica de Nord este determinat\ într-om\sur\ tot mai mare de activi[tii dinArabia Saudit\ [i din Iran. Aceste dou\]\ri [i-au manifestat prezen]a în sferede interes din cele mai diverse, de lainstruirea intelectualilor carepropov\duiesc islamismul [i integrareasocial\ a predicatorilor islami[ti pîn\ laconstruc]ia de moschei [i finan]areaunor funda]ii [i ac]iuni caritabile.Influen]a Marocului, de[i în sc\dere, seface sim]it\ în special în Africa de Vestmusulman\ (în Mali [i Senegal).1

Re]elele ce leag\ restul continentu-lui de lumile Orientului Mijlociu sînt îns\controlate de diaspora libanez\, care s-a stabilit de mult\ vreme în centreleimportante din vestul Africii.2 Numai c\,în timp ce Africa de Nord seîndep\rteaz\ de restul continentului, lamarginile Saharei se pune la cale o„deteritorializare”. Un proces general-izat de erodare a suveranit\]ii afecteaz\atît nordul continentului, cît [i Africaneagr\ propriu-zis\. Pe ambele marginiale de[ertului o frontier\ vast\ [i insta-bil\ croie[te zone fluide de la grani]eleAlgeriei pîn\ la cele din Borkou, Ennedi[i Tibesti, în nordul Ciadului, la por]ilede vest ale Sudanului. Pe întinsul aces-tei zone imense regulile segment\rii seîmpletesc cu regulile clanurilor [i cucele comerciale.3 Popula]iile ce tr\iescaici sînt uniformizate de secolele deamestecuri [i încruci[\ri interetnice, deexisten]a societ\]ilor nomade [i de oacultura]ie reciproc\, care d\ na[tere laun amestec confuz de identit\]i.Str\b\tut\ în lung [i-n lat de oameni ceapar]in unor ]\ri diferite sau nici unei]\ri, de nomazi, comercian]i [i aventuri-

Migratia populatiilor si dezintegrareastatelor - Fluxul frontierelor Africii

În ultimele dou\ secole frontierelevizibile [i fizice, cele simbolice, celeistorice [i cele naturale ale Africii s-auextins [i s-au restrîns în mod constant.Au ap\rut forme noi [i imprevizibile deteritorialitate, cu grani]e ce nu sepotriveau neap\rat cu frontierele ofi-ciale, cu normele sau limbile statelorexistente. În mod paradoxal, discu]iacare avea ca scop analiza minu]ioas\ atransform\rilor petrecute a ajuns s\ascund\ ceea ce se întîmpla în reali-tate.

În esen]\, exist\ dou\ concep]ii [ifiecare din ele o ignor\ pe cealalt\. Pede o parte exist\ concep]ia prevalent\conform c\reia frontierele statelorafricane sînt ni[te crea]ii coloniale. Pede alt\ parte se sus]ine c\ exist\ un soide integrare regional\ „pornit\ de jos”,ce e pe cale s\-[i fac\ manifest\ exis-ten]a. Se sus]ine c\ procesul are loc înafara cadrelor institu]ionale, prin inter-mediul solidarit\]ilor sociale [i culturale[i al re]elelor comerciale care transcendfrontierele. Ambele concep]ii sebazeaz\ pe o în]elegere simplist\ aceea ce înseamn\ o frontier\ în istoriaAfricii [i pe un dispre] fa]\ de caracterulpropriu-zis al frontierelor coloniale.

de Achille Mbembe

¸ ¸ ¸

[172]

eri, [i structurat\ în urma unui lung [irde suzeranit\]i, regiunea este în contin-uare influen]at\ puternic de o cultur\ ajafurilor [i n\v\lirilor. Forma dominant\de teritorialitate este aici – mai multdecît oriunde altundeva – una de tipitinerant [i nomad.

La cel\lalt cap\t al continentului seîntinde Africa de Sud, a c\rei frontier\virtual\ se întinde de la provincia Capepîn\ la Katanga, în sudul RepubliciiDemocrate Congo (R.D.C.). Daraceast\ ]ar\ multirasial\ este [i eadivizat\ în mai multe lumi. Pe de oparte, odat\ cu sfîr[itul apartheidului,ea a putut s\ strîng\ leg\turile cu Asia,folosindu-se activ de mijloacele diplo-ma]iei economice, [i a reu[it o cre[tereremarcabil\ a comer]ului [i investi]iilorîn raporturile cu Japonia, Malaysia,Coreea de Sud, China, Taiwan, HongKong [i India. Prezen]a Africii de Sud înAsia merge în paralel cu strîngerearela]iilor cu Uniunea European\, darmai ales cu Statele Unite. Consolidarealeg\turilor financiare [i comerciale curestul Africii se desf\[oar\ într-un ritmvariabil.

În sudul Africii Pretoria profit\ desl\biciunea institu]ional\ a statelor înve-cinate pentru a construi o rela]ie ine-chitabil\ cu acestea, ajungînd pîn\ într-acolo încît, prin intermediul fluxului deinvesti]ii [i al re]elelor comercialeregionale, Swaziland, Lesotho [iMozambic sînt pe cale s\ devin\ parteintegrant\ a provinciilor sale.4 Printr-opolitic\ de dezvoltare a transporturilor [ia rutelor navale (prin porturile Maputo,Beira [i Nacala), combinat\ cu exportulde bunuri [i servicii, Africa de Sudtransform\ ]\rile continentale în totatîtea pie]e captive. În restul Africii sec-torul privat investe[te în domenii din

cele mai variate, cum sînt turismul,extrac]iile miniere, transportul, energiaelectric\, opera]iunile bancare [i indus-tria berii.

Influen]a politic\, diplomatic\ [i cul-tural\ a Africii de Sud nu se poate totu[icompara cu puterea ei economic\, oricîtde relativ\ ar fi cea din urm\. }ara esteinfluen]at\ într-o m\sur\ foarte mare deconvulsiile pie]ei financiare mondiale.La toate acestea se adaug\ [i luptaîndîrjit\ între deciziile macroeconomice,menite s\ atrag\ capital str\in, [i opolitic\ de corectare a inechit\]ilorsociale, care devine tot mai tensionat\.Pozi]ia Pretoriei pe continent r\mîneuna extrem de ambigu\ [i este înc\neclar cum ar putea ea s\ fie reinte-grat\ laolalt\ cu restul Africii. Deciziilesale regionale [i comerciale întîmpin\critici dure din partea ]\rilor din vecheagard\, în special dinspre Angola [iZimbabwe. În vreme ce diploma]ii sud-africani, nefamiliariza]i cu realit\]ileexistente în restul continentului, batpasul pe loc, comunitatea de afaceri a]\rii – [i mai ales companiile miniere –î[i întind tentaculele pîn\ în Mali,Ghana [i Guineea. Acela[i lucru sepoate spune [i despre firmele de paz\ [isecuritate.5 Nego]ul cu armament – ofi-cial [i neoficial – continu\ într-un ritmfrenetic. Afluxul de imigran]i – legali [iclandestini – provoac\ o cre[tere extra-ordinar\ a xenofobiei.6 Expulz\rile dinAfrica de Sud se fac pe band\ rulant\,în speran]a c\ recentele migra]ii vorputea fi în\bu[ite înc\ din fa[\. Au fostcreate unit\]i de poli]ie speciale, a c\rormisiune este s\ alunge imigran]ii ilegali(în special pe cei de origine african\).7

A doua grupare teritorial\ impor-tant\ formeaz\ o diagonal\ care tra-verseaz\ zonele de conflict existente în

[173]

Cornul Africii, Marile Lacuri [i Congo [ise sfîr[e[te pe coasta Atlanticului, dup\ce trece prin Angola [i Congo-Brazzaville. Dup\ tulbur\rile din secolulal 19-lea [i în dosul m\[tii statelorautoritare, care reprezint\ mo[tenireacolonialismului, în ultimii dou\zeci deani procesul de împ\r]ire a puterii acontinuat neîntrerupt. Leg\turile dintreaparatul central de stat [i supu[ii pecare acesta îi guverneaz\ devin din ceîn ce mai superficiale. Pe lîng\ asta, înRwanda, Uganda, Burundi [i, într-om\sur\ mai mic\, în Etiopia [i Eritreeaau reap\rut principatele r\zboinice.

O tr\s\tur\ caracteristic\ a tuturoracestor regimuri este utilizarea sistem-atic\ a for]ei pentru punerea în aplicarea strategiilor lor politice interne [iexterne. Ajunse la putere prin violen]\ [iconfruntate cu dezordinea intern\, elesînt obsedate de securitate. În con-secin]\, î[i construiesc fort\re]e ca s\se apere de grupurile pe care le-aueliminat anterior prin for]\, iar apoi secloneaz\ oriunde au posibilitatea s-ofac\, dar mai ales în ]\rile învecinate,cum este Republica Democrat\ Congo,ale c\rei structuri statale s-au doveditfragile [i instabile.

Cînd nu izbutesc s\ colonizeze (saupur [i simplu s\ cucereasc\) un stat alec\rui structuri au devenit „informale”sau se destram\, principateler\zboinice amintite î[i unesc for]ele cucele ale propriilor diaspore, care se afl\acolo de mul]i ani, dar a c\ror cet\]enieeste contestat\. Apoi ei cucerescsus]inerea „rebelilor”, a disiden]ilor [i atuturor celor ce pot servi drept paravanpentru interven]ia lor.

Aceste armate de mercenari ado-lescen]i, recruta]i din rîndurile str\inilor„familiari”, cunoscu]i (dar care nu sînt

totu[i identifica]i cu localnicii, cum ecazul popula]iei tutsi în Congo), [i dintrepropriii cet\]eni (indisciplina]i [i sfî[ia]ide luptele între fac]iuni), formeaz\grupuri ce ac]ioneaz\ ca ni[te guvernepe teritoriul pe care îl controleaz\. A[aceva s-a întîmplat în estul statuluiCongo, unde, atunci cînd ]ara a intrat încolaps, problemele de securitate createde fragilitatea grani]elor au permiscrearea unor comandamente militaredin care grupuri înarmate, adversareale guvernelor din Uganda, Rwanda [iBurundi, puteau lansa campanii desta-bilizatoare.8

Uneori aceste r\zboaie se încheiecu victoria uneia dintre fac]iunile impli-cate, dar aproape întotdeauna succesuleste unul efemer. Se instaleaz\ un ciclual violen]ei în care ferocitatea cre[te defiecare dat\ înzecit. În alte situa]ii – cums-a întîmplat în Somalia – luptele duc ladispari]ia complet\ a statelor mo[tenitedin perioada colonial\. Sînt locuri încare nici una din tabere nu reu[e[te s\ob]in\ un avantaj decisiv, astfel c\r\zboiul continu\ [i provoac\ apari]iaunor re]ele de ajutor umanitar, a c\rorprezen]\ face ca suveranitatea s\devin\ o realitate [i mai confuz\.9

Astfel, sîntem martorii unei cre[teritreptate a grup\rilor sociale în carer\zboiul [i preg\tirile pentru r\zboi tinds\ devin\ activit\]i cotidiene. În circum-stan]ele date conflictul armat nu sedesf\[oar\ exclusiv în vederea ap\r\riiunui teritoriu care nu mai poate fi con-trolat (ca în cazul Rwandei). El se insin-ueaz\ în toate aspectele vie]ii sociale [ipolitice [i devine un element dedezbinare la scar\ local\, într-un ciclude reproducere [i distrugere. Odovedesc numeroasele serii demasacre [i m\celuri de pîn\ acum, ca [i

[175]

confrunt\ [i se înlocuiesc una pe alta [i,în timp ce ac]ioneaz\ astfel, creeaz\ îninterior for]e care se destram\ [i seanuleaz\ reciproc. Pe de alt\ partementalitatea de tip autoritar îmbrac\aici numeroase forme, inclusiv unaparat militarist paranoic [i o cultur\ aîn[el\toriei. Regiunile care nu se afl\ înepicentrul produc]iei de petrol sîntnimicite de numeroase conflicte. Chiardac\ nu e vorba de r\zboaie în sensulclasic al cuvîntului, ele fac ca în interi-orul aceleia[i ]\ri comunit\]ile s\ seridice la lupt\ una împotriva alteia înzonele cunoscute pentru bog\]iaz\c\mintelor lor de minerale [i pentruextrac]ia pe scar\ larg\ a uneia sau maimultor resurse de c\tre companiilemultina]ionale.

A[a se întîmpl\ în regiunea DelteiNigerului, un labirint de p\mînturinoroioase, insule [i mla[tini cu man-grove unde, pe fundalul unui dezastruecologic, triburile ogoni, ljaw, itsekiri [iorhobo se r\zboiesc în primul rîndunele cu altele [i în al doilea rînd custatul federal nigerian [i cu companiilepetroliere.10 Tineri înarma]i atac\ insta-la]iile de extrac]ie, saboteaz\ con-ductele de petrol [i înfund\ valvele. Aiciau loc sistematic masacre, pe fundalulunor confrunt\ri de mic\ intensitate, darcare cost\ vie]i omene[ti. De vreme ceo parte semnificativ\ a forajului petrolif-er se petrece în largul m\rii, haosul [iprofitul, departe de a se opune unulaltuia, se dovedesc complementare, iarbeneficiile sînt reciproce.

În Angola separarea [i disiden]aconstituie regula de baz\. Grani]elestatului suveran sînt neclare, c\ci oparte a ]\rii este controlat\ de guvern,iar cealalt\ de disiden]ii înarma]i.Fiecare zon\ are propriile drepturi [i lib-

ert\]i [i î[i solu]ioneaz\ independentpropriile probleme diplomatice, comer-ciale, financiare [i militare. În cadrulmodelului de divizare amintit o prim\fractur\ apare între ora[e [i zonelerurale. Uniunea Na]ional\ pentruIndependen]a Total\ a Angolei (Unita)controleaz\ majoritatea zonelor rurale[i, din cînd în cînd, [i ora[ele de pepodi[urile Andulo [i Bailundo. East\pîne[te valea Cuango [i teritoriileînvecinate din provincia Lunda.

O tactic\ specific\ a disiden]ilorînarma]i este aceea de a provoca uncolaps al centrelor urbane printerorizarea zonelor rurale. Unita gole[tesatele de locuitorii de care nu se poatefolosi, silindu-i s\ se refugieze în ora[e,unde sînt apoi încercui]i [i bombarda]i.11

Comer]ul cu diamante se face prinintermediul minerilor recruta]i la nivellocal [i în statul vecin Congo-Kinshasa.În 1996 numai în valea Cuango existauîn jur de 100.000 de oameni care lucrauîn minele controlate de Unita, iar con-trolul acesteia se extindea pîn\ laregiunea Mavinga [i la unele p\r]i dinprovincia South Kwanza. În zonele con-trolate de guvern serviciul militar esteobligatoriu, dar recru]ii sînt strîn[i dinora[e, iar apoi sînt trimi[i s\ lupte prinsate.

Coali]ii efemere

Atît în tab\ra guvernamental\, cît [iîn rîndul for]elor rebele salariile [i rec-ompensele se pl\tesc în bani lichizi,care pot fi arunca]i imediat pe pia]\, înspecial cu ajutorul speculan]ilor special-iza]i într-o m\sur\ mai mare sau maimic\ în aprovizionarea armatelor sau încomercializarea pr\zii acestora. Pr\zilede r\zboi includ metale convertite sau

jafurile [i expedi]iile de prad\ asociatelor (dup\ modelul raidurilor militare dinsecolul al 19-lea).

A treia mare grupare teritorial\ seprezint\ ca parte component\ a inter-na]ionaliz\rii comer]ului [i a noilor posi-bilit\]i de exploatare a resurselor solu-lui. Cele trei resurse în discu]ie sîntpetrolul, lemnul [i diamantele. În spe-cial petrolul a dus la apari]ia uneieconomii [i a unui comer] maritime,care la ora actual\ î[i are centrul înGolful Guineea, ce se întinde pe osuprafa]\ foarte întins\, de-a lungulîntregii coaste, din Nigeria pîn\ înAngola. Al\turi se afl\ un hinterlandunde extrac]iile de petrol se fac înapropierea zonei interioare [i în zonelesale periferice din interiorul continentu-lui (cu bazinul lacului Ciad ca poart\ deleg\tur\). În geopolitica petrolier\ mon-dial\ aceasta a devenit una din zoneleîn care factorii locali [i cei transna]ionalise împletesc, provocînd schimb\rimajore în peisajul politic.

La baza acestor schimb\ri stau doifactori importan]i. Unul este acela c\ înanii 1980 statele aflate pe malulGolfului Guineea au oferit concesiunimasive unor companii prospectoare depetrol din Occident. Trei dintre ele(Shell, Agip [i Elf) domin\ zona, darast\zi exist\ mai bine de o duzin\ dealte firme ce au ob]inut licen]e de forajpentru petrol (printre ele num\rîndu-seChevron, Texaco, Total-Fina, NorskHydro, Statoil, Perenco [i Amoco).Cantitatea masiv\ de investi]ii [i intro-ducerea unor noi tehnologii de foraj audus uneori la descoperirea [i, ulterior,exploatarea unor cîmpuri petrolifere noi[i întinse (cum ar fi Dalia, Kuito,Landana [i Girassol în Angola, Nkossa,Kitina [i Moho în Congo, Zafiro în

Guineea Ecuatorial\ [i Bonga înNigeria), precum [i la reluareaexploat\rii la cele vechi, în special lacele din largul m\rii (unde fundul m\riise afl\ la mai mult de 200-300 demetri).

Cel\lalt factor este acela c\, în modparadoxal, noua frontier\ a petroluluicoincide cu una dintre grani]ele celemai greu încercate de disolu]ia statuluidin Africa. Aici Nigeria, Angola [iCongo-Brazzaville reprezint\ cazurisimptomatice. Mi[c\rile masive îndirec]ia „deteritorializ\rii” ce afecteaz\Africa îmbrac\ în Nigeria o form\neobi[nuit\. Aici, în cadrele impuse deuniformitatea oficial\ a unui stat federal,g\sim un incredibil amestec de formede control [i de reglementare dintrecele mai diferite, ce fuseser\ deja încu-rajate s\ se dezvolte de st\pînirea indi-rect\ a britanicilor.

Întreaga ]ar\ este o încîlceal\ neb-uneasc\ de localisme suprapuse [idiviz\ri interne, dintre care unele sîntinstitu]ionale, altele îns\ exclusiv cultur-ale [i teritoriale. Fiecare localitate esteplasat\ sub mai multe jurisdic]ii – cea aguvernului, cea a tradi]iei [i cea areligiei. Combina]ia de „]\ri” [i „comu-nit\]i” existent\ acolo pune laolalt\ sis-teme din cele mai diferite, a c\ror coex-isten]\ este îngreunat\ de multitudineaconflictelor locale. Multe dintre eleîmbrac\ forma confrunt\rilor dintre pop-ula]iile locale [i cele venite din alte p\r]i,unde cet\]enia este v\zut\ din perspec-tiv\ etnic\ [i teritorial\, iar exercitarea aceea ce poart\ numele de drepturi civilese bazeaz\ pe apartenen]a la un anumitgrup etnic [i la locul de provenien]\.

Statul se f\rîmi]eaz\ în dou\ direc]iiaparent opuse. Pe de o parte diferiteleforme de teritorialitate se suprapun, se

[174]

[176]

convertibile în bani lichizi [i materiiprime. Ambele tabere au mine de aur [ide diamante sau cîmpuri petrolifere, daraproape toate sînt puse ca garan]iepentru diverse împrumuturi.

Separarea de facto din RepublicaDemocrat\ Congo (R.D.C.), de[i areanumite tr\s\turi comune cu cea dinAngola, este de un tip complet diferit.Cu mult timp în urm\ Congo a devenit osatrapie neoficial\12, cucerit\ de trupede mercenari angaja]i de ]\rile înveci-nate. În cadrul politicii de reconstruc]iea propriilor state, regimurile aflate laputere în Rwanda, Burundi [i Ugandase str\duiesc din greu s\ schimberaporturile de putere din zon\, urmîndun plan cu trei etape. Prima dintre eleeste sl\birea permanent\ a statului(fantom\) Congo prin zdruncinarea put-erii de control asupra p\r]ilor importanteale teritoriului s\u. Urmeaz\ împ\r]ireazonei Congo în fiefuri economice,fiecare din ele cu un fel diferit deresurse (z\c\minte minerale, p\duri,planta]ii etc.), care s\ fie exploatate prinacordarea unor monopoluri [i francize.În fine, în a treia etap\, cea aorchestr\rii haosului astfel creat, arurma s\ se profite de fragmentareasocial\ [i de pr\bu[irea autorit\]ilorpolitice locale pentru a impune în modneoficial o tutel\ asupra regiunilor deaici.13

De atunci zona a cunoscut oavalan[\ de conflicte locale [iregionale, iar r\zboaiele neîntrerupteau adus fa]\ în fa]\ fac]iuni, grupurietnice [i clanuri ce se lupt\ unele cualtele în interiorul a ceea ce ast\zi esteun cadru regional.

Spre deosebire de alte trei ]\riafricane de dimensiuni similare (Africade Sud, Nigeria [i Sudan), Congo

seam\n\ ast\zi cu un imens spa]iudeschis, care acoper\ mai multe state,este f\rîmi]at de o multitudine de for]e [iare [i o putere central\, ce se lupt\ s\î[i men]in\ controlul asupra teritoriuluipropriu. O parte a ]\rii se orienteaz\spre sudul Africii, o alta este sec\tuit\de tulbur\rile din zona Marilor Lacuri, oa treia este atras\ tot mai tare de axaSudan-Oubangui-Chari, iar un coridorseparat se deschide spre Atlantic [ispre vechiul regat al popula]iei kongo.Pe fundalul violen]ei armate [i almasivei deprecieri a monedei [i acomer]ului ]\rii, alian]ele fluide secreeaz\, colaboreaz\ [i se sparg. Înîntreaga regiune se formeaz\ coali]iiefemere, dar nici unul dintre juc\tori nupoate strînge suficiente for]e pentru a-iputea domina pe to]i ceilal]i o perioad\mai lung\ de timp. Pretutindeni aparfalii [i rupturi. La rîndul lor, acesteacreeaz\ o instabilitate structural\ careface din R.D. Congo un exemplu perfectpentru felul în care fluctueaz\ [i semodific\ frontierele.

Pe de alt\ parte, Congo-Brazzavilleeste un exemplu de extrateritorializare.Aici modelul existent nu este cel alsepar\rii propriu-zise, ci acela al vîrteju-lui. Vîrtejurile sînt ciclice [i î[i au epi-centrul în capitala Brazzaville. Situat\oarecum în interiorul ]\rii, capitala î[iare adev\ratul centru în afara ei, înrela]ia pe care o între]ine statul cu com-paniile petroliere ce foreaz\ pe plat-formele marine. Temeliile statului sereazem\ în cea mai mare parte peîmprumuturi garantate de c\tre stat. Îndosul acestei structuri anemice [iamorfe se g\sesc zone care abia dac\mai pot fi controlate, în vreme ce ban-dele [i mili]iile, din clipa în care punmîna pe arme, se str\duiesc s\ se

[177]

transforme în armate veritabile.Acestea încearc\ s\ creeze un fel defiefuri [i s\ pun\ mîna pe bani, produse[i mici bunuri portabile care mai exist\în teritoriu, în majoritatea cazurilor prinexpedi]ii de jaf.14

Zone extrateritoriale

În cadrul acestei geografii înmi[care, format\ din grani]e virtuale,grani]e poten]iale [i grani]e reale, secontureaz\ înc\ alte trei configura]ii. Eleinclud în primul rînd regiuni întregi carese trezesc brusc la marginile marilorgrup\ri teritoriale men]ionate anterior.Este cazul ]\rilor din zona Sudan/Sahel,un spa]iu care în prezent face parte dinmarginile Africii autentice. Ea e format\din state mici, a c\ror întindere estedeterminat\ adesea de diferen]a dintrezonele cu p\dure [i cele de savan\.

Aici r\zboiul, nego]ul, r\spîndireareligiei islamice [i vechile migra]ii au datna[tere pe tot parcursul secolului al 19-lea unui amestec incredibil de popula]ii.Colonizarea în spa]iul francez al Africiide Vest a dus la noi deplas\ri de popu-la]ii, la o scar\ diferit\, [i a accentuatruptura dintre societ\]ile care tr\iau pecoast\ [i cele din interiorul continentu-lui. Acum se produce o schimbare adirec]iei de deplasare a popula]ieiînspre marile zone urbane din regiunece se întind pe coasta Atlanticului.Ora[ele respective domin\ un hinter-land ale c\rui frontiere se întind adeseapîn\ dincolo de limitele statului na]ional(cum este cazul, de exemplu, cuAbidjan [i Dakar).

Azi polarizarea între ]\rile cu savan\[i cele de pe coast\ cap\t\ un nouaspect. Un amalgam de popoare dininterior î[i reinventeaz\ identitatea sub

drapelul Islamului. Organizate în re]eleputernice, r\spîndite în jurul diverselorcentre urbane [i sprijinite de comu-nit\]ile din diaspora în întreg spa]iulsubregiunii, aceste grupuri de popula]iiau reu[it s\ acumuleze averi imense,adesea folosindu-se de structurile stat-ului. R\spîndirea lor în subregiune [iîncerc\rile de a-[i converti putereacomercial\ în putere politic\ în cadrulsistemului pluripartinic au înte]it polemi-cile pe tema raportului dintre cet\]enie[i „origine”. A[a stau lucrurile în specialîn Coasta de Filde[, unde prezen]a maimultor cet\]eni de origine str\in\ ali-menteaz\ un val tot mai puternic dexenofobie [i un na]ionalism extremist,cu tent\ rasist\. La un alt nivel se dez-volt\ ora[e [i ]\ri depozitare (cum ar fi,de exemplu, la Touba, în Senegal, [i înGambia), de unde se organizeaz\re]ele extinse [i modele comerciale curamifica]ii regionale [i, în egal\ m\sur\,interna]ionale.

În fine, în întreaga regiune dintreSenegal [i Liberia exist\ focare de con-flict care par s\ aib\ un caracter local,dar ale c\ror cauze [i consecin]e sîntinfluen]ate de structurile sociale [i isto-ria ]\rilor din întreaga regiune, cum seîntîmpl\ în zona Casamance dinSenegal sau în Guineea-Bissau, SierraLeone [i Liberia. Conflictele amintite aurepercusiuni clare în Guineea-Conakry,Senegal, Gambia [i Coasta de Filde[.Dinamica social\ a subregiune e în con-tinuare marcat\ de evenimentele dinsecolul al 19-lea: în acea vreme un valmigrator de popula]ie fulani, majoritarmusulman\, pornit de la vest la est [iapoi înspre sud, a stîrnit o serie de rev-olu]ii religioase la nivel regional.15 Peatunci „]\rile fluviale” erau ocupate – ca[i ast\zi – de un grup de popula]ii izo-

[179]

Note

1. Yahia Abu Al Farah et al., Laprésence marocaine en Afrique del’Ouest: cas du Senégal, du Mali et dela Côte d’Ivoire, Publications del’Institut des études africaines,Université Mohammed V, Rabat, 1997.2. C. Bierwirth, „The LebaneseCommunities of Côte d’Ivoire”, înAfrican Affairs, nr. 99, Londra, 1998.3. Karine Bennafla, „Entre Afrique noireet monde arabe: nouvelles tendancesdes échanges «informels» tchadiens”,în Tiers-Monde, nr. 152, PUF, Paris,1997.4. Marie-Odile Blanc, „Le corridor deMaputo”, în Afrique contemporaine, nr.184, La Documentation française,Paris, 1997.5. Vezi Laurence Mazure, „Lucrativereconversion des mercenaires sud-africains”, [i François Misser [i OlivierVallée, „Les nouveaux acteurs dusecteur minier africain”, în Le Mondediplomatique, octombrie 1996 [i,respectiv, mai 1998.6. Denis Kadima, „CongoleseImmigrants in South Africa”, în Bulletindu Codesria, nr. 1-2, Dakar, 1999.7. Antoine Bouillon (coord.),Immigration africaine en Afrique duSud. Les migrants francophones desannées ’90, Karthala, Paris, 1998.8. René Lemarchand, „Patterns ofState Collapse and Reconstruction inCentral Africa: Reflections on the Crisisin the Great Lakes Region”, în AfrikaSpectrum, vol. 32, nr. 2, Hamburg,1997.9. Mark Duffield, „NGO Relief in WarZones: Towards an Analysis of the NewAid Paradigm”, în Third WorldQuarterly, vol. 18, nr. 3, Londra, 1997.

10. Eghosa E. Osaghae, „The OgoniUprising: Oil Politics, MinorityNationalism, and the Future of theNigerian State”, în African Affairs, nr.94 [i nr. 376, Londra, 1995.11. Vezi Augusta Conchiglia, „UnitedNations fails in Angola”, în Le Mondediplomatique, edi]ia englez\, iulie 1999.12. O provincie condus\ de un satrap,un guvernator care duce o via]\ de lux[i î[i exercit\ autoritatea despotic\ (înpersana veche). 13. Vezi Colette Braeckman, „Partitionposes as protection”, [i MwayilaTschiyembe, „Africa’s new players jos-tle for power”, în Le Monde diploma-tique, edi]ia englez\, octombrie [i,respectiv, ianuarie 1999. 14. Elisabeth Dorier-Apprill, „Guerresdes milices et fragmentation urbaine àBrazzaville”, în Hérodote, nr. 8687, LaDécouverte, Paris, 1997.15. Boubakhar Barry, La Sénégambie,L’Harmattan, Paris, 1986.16. Vezi Roderick P. Neumann,„Primitive Ideas: Protected Area BufferZones and the Politics of Land inAfrica”, în Development and Change,vol. 26, Haga, 1997.

Textul de fa]\ a fost publicat pentruprima dat\ în Le Monde Diplomatique,în noiembrie 1999. Traducerea s-af\cut dup\ varianta în limba englez\,care îi apar]ine lui Derry Cook-Radmore.

[178]

late etnic, cu structuri de putere slabe,dar care au izbutit s\ î[i asigure ni[tepozi]ii de brokeri, ac]ionînd ca interme-diari între func]ionarii companiilor mar-itime [i popula]iile din interior. N\valapopula]iei fulani spre sud a avut ca scopob]inerea controlului asupra comer]uluicu sclavi, arme, vite [i cereale, iar colo-nizarea a blocat-o în pozi]iile respec-tive. Structurile de putere care s-audezvoltat pe parcursul acelui secol lungsînt ast\zi puse la încercare, ceea cedeschide calea pentru numeroase con-flicte, cu efecte directe la nivel subre-gional.

Apoi mai exist\ [i h\lci întregi de ter-itoriu pe care politica interna]ional\ deprotec]ie [i conservare le scoate de subsuveranitatea statelor implicate. Faptulc\, sub pretextul salv\rii speciilor rare,Africa este silit\ s\ accepte concep]iioccidentale despre felul cum trebuie s\mearg\ lucrurile nu ]ine doar de proble-ma administr\rii teritoriilor.16 Zonele încauz\, administrate de organiza]ii inter-na]ionale de protec]ie a mediului pebaza num\r\rii exemplarelor existente,au ast\zi un statut extrateritorial defacto. Mai mult, dezvoltarea turismuluiduce la crearea unor parcuri tematice [ia unor rezerva]ii de vîn\toare pretutin-deni în zon\.

Înainte de a încheia, mai r\mîne s\discut\m problema insulelor. Amplasateîn jurul marginilor continentului, ele auleg\turi cu o serie de alte lumi, de undeob]in majoritatea resurselor necesare.Din acest punct de vedere, elereprezint\ ni[te r\scruci. De exemplu,Zanzibar, gra]ie trecutului s\u, esteamplasat în locul de întîlnire al Africii cuAsia [i cu lumea arab\. În acela[i mod,Mauritius reprezint\ o interfa]\ pentrucîteva civiliza]ii. Asemeni vechilor cen-

tre de comer] cu sclavi, insulele au îngeneral societ\]i extrem de bine stratifi-cate. Ele au leg\turi [i cu marile ora[ede pe coasta african\. Oamenii [ibunurile circul\ într-o zon\ unit\ dere]elele de familie [i cele ale diasporei.Întîlnim [i aici o cultur\ african\ în dez-voltare, marcat\ de cosmopolitism [i despecificitatea ei „creol\”.

Experien]a african\ dovede[te c\ înepoca globaliz\rii men]inerea sub con-trol a climatului politic global implic\necesitatea înc\lc\rii în for]\ a cadrelorteritoriale existente, refuzul frontierelorstatale recunoscute [i, concomitent,apari]ia unor zone fluide [i a altora încare popula]iile considerate preanumeroase ajung s\ fie ]inute sub con-trol sau li se restric]ioneaz\ libertateade mi[care. În acele p\r]i ale lumii,plasate la marginile marilor schimb\ritehnologice ce se petrec azi,destr\marea concret\ a acelor cadreexistente se leag\ de crearea uneieconomii de subzisten]\, menit\ s\scape pur [i simplu de popula]iilenedorite [i s\ exploateze resursele stat-ului fragil. În societ\]ile în discu]iefunc]ionarea – [i viabilitatea – unei ast-fel de economii depinde de cei careajung s\ pun\ mîna pe arme. Încondi]iile date r\zboiul, v\zut ca un sis-tem economic general, nu-i mai trans-form\ neap\rat în adversari pe cei carede]in armele. Mai degrab\ îi stîrne[tepe cei ce au armele împotriva celor carenu au nici una.

* Secretar executiv al Consiliuluipentru Dezvoltarea Studiilor Sociale dinAfrica (Codesria), Dakar

[181][180]

Former boulevard "Victory of Socialism", now "Union" boulevard. In the back of the image the building of"House of the People", now "Palace of Parlament", Bucharest, 2008. / Fostul bulevard "Victoria Socialismului",acum bulevardul "Uniriii". Pe fundal clădirea "Casei Poporului", acum "Palatul Parlamentului". București, 2008.

[182] [183]

realms of the Internet. In these repre-sentational adventures we rediscoverthe terra incognita of the ancient car-tographers. By condensing complexinformation about the human world,thematic maps can have the uncannyeffect of making us feel disoriented —lost amidst the flows and the conflicts.In a period of political, social, and tech-nological upheaval like the one we'reliving through now, when ordinary peo-ple find themselves entangled inprocesses of global scale every day,maps can help us to expand our per-ception of ourselves, of our present sit-uation and our closest or most far-offpossibilities. The stuff of dreams thenmingles with the challenge of reality.But how to meet that challenge, theway one meets another human beingon common ground?

My conviction is that we need radicallyinventive maps exactly like we needradical political movements: to gobeyond received ideas and orders, infact, to go beyond representation, torediscover and share the space-creat-ing potentials of a revolutionary imagi-nation. In the thoughts and imagesgathered in these pages you will find anextensive, intensive and sometimesborderline-delirious exploration of theways that maps allow us to constitutean image of the world, to move throughthe physical world that confronts us,and to exchange our worldviews andour experiences with the others whosesolidarity we depend on.

Where do maps meet the intricacies ofminds, bodies, aspirations? The inter-action between mental conceptionsand graphic representations can be

studied beneath the heading of "cogni-tive cartography." As Daniel Montellowrites: "Map design can be thought ofas mind design; the way a map isdesigned will influence the views of theworld it stimulates or inhibits."1 But cog-nitive cartography as he presents it isconcerned with the psychologicalmechanisms of perception, what iscalled "psychophysics." The cartogra-pher uses empirical observation andanalysis to determine the most effec-tive means for the representation ofdata — measuring the perceptibility ofshades of color, dot size, line thick-ness, etc. These mundane questions ofgraphic design, which are directly facedby the practical map-maker, becomeimmediately relevant when you want to"get somewhere" in the world, or to "getsome information" from a map. With theadvent of Geographic InformationSystems, typically combining theresources of satellite imagery, geo-graphically indexed databases, telem-atics and global positioning technology(GPS), the problem of cartographicinformation design is burgeoning into amajor new industrial field, mobilizingthousands of digital artisans for the cre-ation of products whose efficiency willbe "tested by the market." But just whatis the market testing for? If you reflectthat the basic elements of GeographicInformation Systems, and of GPS-based "locative media" in particular,were developed by the US military forthe tracking of enemy movements andthe targeting of missiles, and if you fur-ther reflect that the same systems arenow being massively adapted by theprivate sector for the management ofmobile workforces and the statisticaltargeting of consumers, a feeling of

Imaginary Maps, Global Solidarities

Introduction: The Social Imaginary

Incommensurably large with respect tohuman perception, what we call "theworld" appears first in the domain ofrepresentation — most concisely in theform of maps. For the literary mind, amap is the round earth on a flat sheet ofpaper, the planet at your fingertips: aninvitation to dream of far-off continentsand climes. In practical terms, a map isthe graphic or computer-generateddepiction of a clearly outlined territory,with features that are natural (moun-tains, oceans, rivers) or artificial (high-ways, cities, borders). Most people usethese printed or pixellated guides to getsomewhere, asking only for effective-ness in motion. Yet so-called "thematicmaps" (or "information graphics") carrya far wider range of knowledge abouthuman beings and their activities, theirrelations to each other and to the envi-ronment (demography, industrial pro-duction, political orientation, culturaland linguistic grouping, educationallevels, infrastructure, etc.). What'smore, topological figures, derived fromlandforms and mathematics, are nowused to chart processes and relationsoutside any geographic frame, the mostobvious example being the virtual

by Brian Holmes

[185]

of meaning in all kinds of signifying sys-tems. This approach, which was devel-oped in the 1970s, asks how carto-graphic knowledge is communicatedfrom one person to the next. Its essen-tial insights were summed up as earlyas 1969, in a diagram by the Czechcartographer Kolácny — a document ofsome interest, because it is a thematicmap of the map-making process itself.The diagram begins, naturally enough,with a circle representing reality, orwhat we have so far been calling theworld. But that circle contains a smallerone, the "cartographer's reality," a nec-essarily limited, subjective domain ofexperience. From there, arrows lead toa box entitled "contents of cartograph-er's mind" and then onward through"cartographic language," to finallyreach the completed artifact: the map.Thus each finished map results from aprocess whereby the subjective experi-ence of reality is reflected in the mindand then translated into a symboliccode or language, of which the finalmap is a singular expression (as a par-ticular statement is only a singleexpression of the potential of speech ina given tongue). But the arrows lead onfrom this point, again through "carto-graphic language," to the "contents ofthe map-user's mind," then back to theinitial circle, in which another smallerone is now lodged: "map user's reality."The point of course is that the mapitself must also be read through the fil-ter of cartographic language, whichallows it to enter the mental process,and ultimately, the reality of the user. Atissue here is the classic problem ofsemiotic theory: an awareness of thegap between the way that an emitter'sperception of reality is encoded accord-

ing to specific rules, leaving the resultto be decoded by a receiver.3 This gappoints to the possibility of a criticaldebate over the both the language andthe specific content of maps, whichclearly help to shape the worlds theyrepresent. Yet there is something elsehere too, something considerably moreambiguous: at the top of the diagram,within the larger circle of reality assuch, we find not a gap, but an area ofpartial overlap between the map-maker's reality and that of the mapuser. This partial and shifting overlapbetween the cartographic contents ofour minds and the geographic forms ofour experience is the site of what I willbe calling the social imaginary.

Why use a term like "social imaginary"?On the face of it, Kolácny is concernedonly with the "communication of carto-graphic information." Classical informa-tion theory deals with a source, a sig-nal, and a receiver, in a one-waysequence represented perfectly by thehorizontal arrows running from left toright at the bottom of the diagram. Thecentral problem of information theory isto achieve the transmission of contentfrom source to receiver with the leastpossible loss, the least possible"noise." Semiotics, dealing not with thetransmission of signals but with mean-ing, has to complicate this linearschema. First it shows that an emitter'ssubjective experience of reality must beencoded according to the rules of a lan-guage, resulting in a set of signifiers —such as a map — which must then bedecoded by a human addressee, withall the interpretive variation that thedecoding process allows. The semioticmodel posits "communities of

[184]

deep disorientation may arise, con-cerning "the efficiency of efficiency."What kind of world do contemporarymaps represent? What is it good for?What is the use of "getting some infor-mation,"if the results are commercial ormilitary propaganda? Or of "gettingsomewhere”,if the destination is worth-less, even repulsive? What shall wemake of the contemporary design ofour own minds?

The feeling of being irretrievably lost inthe process of planetary integration —or "globalization" — is not new. Twentyyears ago, the American MarxistFrederic Jameson wrote of the urgentneed for "an aesthetics of cognitivemapping" to resolve "the incapacity ofour minds, at least at present, to mapthe great global multinational anddecentered communicational networkin which we find ourselves caught asindividual subjects."2 That phrase, "anaesthetics of cognitive mapping," is atonce immensely suggestive and atleast partially misleading. It is sugges-tive, because the word aestheticsevokes an experiential and experimen-tal domain, whose questions are boththeoretical and sensual, fully embodiedand self-reflexive. The notion of aes-thetics points to all the formal, emotion-al, and associational dimensions thatcome into play when we ask ourselvesquestions about a particular artifactthat we find in front of us: like a map.What is it? What isn't it? Is it good?Why? What for? How does it relate toother, more familiar things? How can itbe played with, reinterpreted, turnedupside down? How can it be reworked,reframed, refolded — estranged andtransformed for another use? Twenty

years ago, Jameson pointed to thestriking absence of aesthetic objects,and particularly maps, that could bothmediate the debates over the globaliza-tion process and help the participantsto internalize some of their results, soas to create intuitive, embodied repre-sentations of the contemporary world.Cognitive mapping in this sense isabout orientation, about situating your-self, achieving a better fit between yourbody/mind and a mutating earth. Infact, the major intellectual project of theworldwide Left in the 1990s was to mapout the political economy of neoliberalcapitalism, which had literally produceda new geography. In that respectJameson's question was a decadeahead of its time. And yet his phrasewas also misleading, because the word"cognitive" tends to reduce the interac-tion of mind and map to the level ofindividual contemplation, or even topsychophysics — as though it were amatter of a purely functional nervoussystem staring into its cartographic mir-ror. Whereas recent history, since themassification of access to the Internet,tends to show that the aesthetics ofcognitive mapping only becomes effec-tive, only opens up a public inquiryabout the ways the globalizationprocess can be conceived and embod-ied by its subjects, when it actuallytransits through the "great global multi-national and decentered communica-tional network" in which we are individ-ually and collectively caught — both asmoving targets and as potential actors,that is, as political beings.

So let's try another approach to maps,based not on psychophysics but onsemiotics, which studies the production

[187]

dissensus which nonetheless inheresto reality, providing political beings withthe beginnings of a new mode of asso-ciation, of collaboration, a new com-mon world. The interplay of dominantand dissenting maps is a way to readhistory — and to participate in making it,to the extent that every successful car-tography ultimately helps create theworld it purports to represent. Which isanother way of saying that the oldcatch-phrase, "the map is not the terri-tory," lies at antipodes from the storiesI will be telling here.

It is the essence of the social imaginaryto be both shared and operative, direct-ly involved in the transformation of thematerial environment (even if its directinvolvement necessarily passesthrough a traditional medium, or one ofthe electronic media, or some morecomplex form of mediation). Thisshared and operative aspect of theimaginary is what leads us to the sec-ond concept at work here, the conceptof solidarity. To be sure, there is aromantic aura hanging over this word,which has been endlessly evoked by allthe currents and factions of the Left, asa value, a duty, a glorious reminder ofthe past, a promise of the future. If pos-sible, I would like to look at solidarity alittle more abstractly, as a way to namethe effective, society-wide cooperationbetween human beings that takesplace within the parameters of a sharedimaginary, causing that imaginary toinhere to the real. Conceived in theseterms, solidarity means somethingquite tangible: the very cohesion ofsocial relations, which demand a limita-tion of sovereignty (adherence to com-mon laws and norms) as well as a

transfer of property (redistribution).Solidarity is thus a modern name forthe complex reciprocal relations, bothmaterial and symbolic, which anthro-pologists attempt to decipher as thediverse elements of a single social tie.In this sense, solidarity can be con-ceived as a gift for the survival andwell-being of others: but a redoubtableand even dangerous gift, one that ismost often forced upon us, extorted orimposed.5 It remains that at the bestmoments in modern society (whichsometimes are almost inevitable, giventhe disasters that preceded them), thesolidarities prefigured in the socialimaginary can be actively reshaped,replayed in both psychic and socialspace, even as their concrete forms arereinvented and more-or-less freely cho-sen. In this way they can give rise to abetter, more egalitarian system, aprogress in civilization.

For many of those who lived throughthe uncertain wake of a World Warwhich itself had been preceded by aGreat Depression, the systems of col-lective bargaining, of public health careand education, of unemployment insur-ance and guaranteed retirementincome — all instituted in and beyondthe Western European countries in thecourse of the 1950s — can still stand asthe pillars of a world shaped by aneffective solidarity which drew its mod-els from the workers' movements of thelate nineteenth and early twentieth cen-tury. This world took its concrete form,each time, within the boundaries of aspecific nation, where production couldbe articulated with the chosen forms ofredistribution, by more-or-less authori-tarian political means. In this respect

[186]

receivers," potentially at variance withthe intentions of the emitters (thebroadcasters, the map-makers). Inother words, it postulates the "noise" asbeing irreducible. Yet in its simpler ver-sions, this semiotic model remains lin-ear and unidirectional. The diagram weare looking at goes a great deal further.By portraying not just a linear transmis-sion, but instead a loop or a circuit, andby showing at its apex an overlap ofsubjective realities where the sourceand the receiver meet within the objec-tive world, Kolácny's diagram suggeststwo things. The first is that sender andreceiver, map-maker and map-user,come to share a mental image whichinheres to the very reality of the world.This zone of shared mental images isthe social imaginary, in its static or"instituted" aspect. It corresponds to acommon, embodied understanding of agiven environment, where certain mapscan be used "intuitively," where certainpossibilities can be taken for grantedand others implicitly discounted, wherecertain behaviors can be predicted andothers considered unlikely — in short, acondition of consensus where two ormore people can consider themselvesto be "living on the same planet," as thesaying goes. But as any sharp-tonguedEnglish-speaker knows, that sayingusually goes in the negative: "We mustnot be living on the same planet!" Andthe communicational diagram of map-making shows this possibility as well, tothe extent that the maker and theuser's subjective realities only partiallyoverlap, allowing for disjunction anddifference to enter the circuit. Theemergence through dissensus of newimages, of new maps within the com-munications loop, corresponds to the

radical or "instituting" aspect of thesocial imaginary, its creative capacity,its power to transform collective repre-sentations or "mental maps" — and ulti-mately, to redesign the real.

The notion of the social imaginary, aswell as its division into effectively insti-tuted and radically instituting aspects,is a reference to the work of thephilosopher and political dissidentCornelius Castoriadis, a Greek whosepolitical commitments led him to fleehis country and settle in France, whereas a member of the group Socialismeou barbarie he played a key role in theemergence of revolutionary move-ments critical of Stalinist Communism,then later in the theorization of autono-my and direct democracy as politicalprojects adequate to the new revolu-tionary forces.4 Those projects areexactly the ones I wish to map out here,by following the changing forms thatradical social and political movementshave been able to give them over thepast fifty years. They are experimentsthat span the continents and often"consist" in pure virtualities, artworksand poetics of the possible. The essen-tial departure point for this kind of studyis the ambivalence of the social imagi-nary, its potential to embody both con-sensus and dissensus. This is theoscillation that can also be traced in thedevelopment of imaginary maps of thepresent world, over the period fromroughly 1994 to the present. For thispurpose I will use the notions of a dom-inant map, expressing the fully consti-tuted relations and processes of a func-tioning political-economic system, andof a dissenting or alternative map, rep-resenting an imaginary breakthrough, a

[189]

atrists, analysts who worked to splitapart the oppressive solidarities thatthe revolutionaries were challengingwith a gun, artists who offered intimateor theatrical subversions, but alsoglimpses of worlds beyond, otherwholes. The psychopolitical dynamicsof the period and the insights that itschanging maps can offer us today arethemes to which I will return further on,in a discussion that aims to disentangleand reknit some of the ambiguities sur-rounding so-called "Third Worldism."My belief is that of any historian, and ofmost experienced activists: only anunderstanding of the recent past canliberate us to create an unknown andultimately unpredictable future. But thefuture starts right now. So to approachwhat never arrives and never ends, letus first plunge directly into the domi-nant and dissident maps of the present,before even broaching any of the nec-essary historical considerations. Thedeparture points for this study are thecontemporary maps of our own dividedminds and of our fast-evolving world.

Notes

1. Daniel R. Montello, "Cognitive Map-Design Research in the Twentieth Century:Theoretical and Empirical Approaches," in:Cartography and Geographic InformationScience,vol. 29, no. 3, 2002, p. 283,http://www.geography.wisc.edu/histcart/v6initiative/12montello.pdf/2. Fredric Jameson, "Postmodernism, Or,The Cultural Logic of Late Capitalism," NewLeft Review, no. 146 (July-August 1984).3. See, for example, the article by StuartHall, "Encoding/Decoding" (1973), inCulture, Media, Language (Hutchinson,1980).4. The central work in this respect is TheImaginary Institution of Society (Cambridge,Massachusetts: MIT Press 1987/French edi-tion 1975).5. The founding anthropological text isMarcel Mauss, The Gift: The Forma andReason for Exchange in Archaic Societies(New York: Norton, 1990/1st French edition1950).6. For the transition from authoritarian tocontemporary governance, see B. Holmes,"The Flexible Personality: For a NewCultural Critique," in Hieroglyphs of theFuture (Zagreb: Arkzin/WHW, 2003), orhttp://www.geocities.com/CognitiveCapitalism/holmes1.html/7. For the classic essay denouncing thisrhetorical figure of neoliberalism, see MasaoMiyoshi, "A Borderless World?" in:Politics/Poetics, Documenta X — The Book(Ostfildern: Cantz, 1997). For the socialmovement it spawned in response, seehttp://www.noborder.org/.

[188]

(central planning), the East-West divideitself only marked a divergence ofmethod, not an entirely different princi-ple. But today these coherent nationalsolidarities appear as relics of a half-destroyed and half-forgotten past,abandoned along with the strictlyauthoritarian mode of governance.6 Theworld we see around us — to the extentthat we can even see it — has largelybeen projected from corporate board-rooms, military academies, mediaagencies, top-ranking universities andstrategically funded think tanks, alloccupied by elites who have beenextremely successful at cooperatingover tremendous distances, and evenat using this distance to conceal theircooperation. Frontiers in this world areno longer primarily geographical, buthierarchical and racial, distinguishingclasses and castes within the globalpatterns of circulation and immobility.Considered in this way, it becomesclear that over the last twenty years,the bearers of the globalizing project —those whom one may call the "transna-tional capitalist class" or the "neoliber-als" — have demonstrated much moreeffective solidarity than any formationon the Left, despite the methodologicalindividualism of their economic theo-ries.

The solidarity of an increasingly homo-geneous managerial and financialclass, on the neoliberal Right, hasshaped the contours of what was brieflyannounced as a "borderless world"7 —and the way this world has been suc-cessively stitched together and segre-gated apart to meet their desires iswhat will occupy a great many of thepages to follow. Nonetheless, the glob-

al solidarities that interest me lie still onthe Left, and still are actively involvedin a revolutionary project, if by that wemean the egalitarian transformation ofsociety, made possible through theconscious use of humanity's accumu-lated knowledge, skill and overarchingideals. The north stars glimmeringeverywhere in this text are emancipa-tion, autonomy, substantive equalityand the right to subjective and collec-tive difference.

To gain a sharper idea of what the rela-tion between dominant and dissentingimaginaries can mean in cartographicterms, one need only consider the rela-tively recent conditions of the ColdWar, when a bipolar map split the worldinto two rigidly defined camps, depend-ent either on the United States or theSoviet Union. The rise of national liber-ation movements in the colonizedcountries, with the emergent image ofthe "Third World" in the 1950s, followedby the political consolidation of theNon-Aligned Movement in the 1960s,provided a radically different represen-tation of the earth, one whose influencewas everywhere apparent within theWest throughout the postwar period —and particularly amidst the social, cul-tural, and political turbulence of 1968and of the early 1970s. In this carto-graphic shift, to whose floating signi-fiers the work of an artist like OyvindFahlström bears such playful testimo-ny, one can grasp the interrelationbetween a particularly volatile imagi-nary and the concrete operations ofglobal solidarities, extending across theNorth/South divide and in all directions.As we will see, critical roles wereplayed at this time by renegade psychi-

[191]

figuri topologice, provenite din zona mate-maticii [i cea a formelor geografice, cuajutorul c\rora se cartografiaz\ procesele[i rela]iile din exteriorul oric\rui cadru geo-grafic – cel mai clar exemplu fiind acela alt\rîmurilor virtuale de pe internet. În aces-te aventuri reprezenta]ionale redescope-rim acea terra incognita a cartografilor dinvremurile de demult. Prin condensareaunor informa]ii complexe despre universuluman, h\r]ile tematice pot avea un efectstraniu: ne pot face s\ ne sim]im dezo-rienta]i [i pierdu]i în mijlocul curentelor [ial conflictelor. Într-o epoc\ de uluitoareschimb\ri politice, sociale [i tehnologiceca aceea pe care o tr\im ast\zi, cîndoamenii obi[nui]i se trezesc implica]i zilnicîn procese de nivel global, h\r]ile ne potajuta s\ ne dezvolt\m percep]ia propriuluisine, a situa]iei noastre prezente [i a celormai la îndemîn\ sau a celor maiîndep\rtate op]iuni pe care le avem.Atunci pl\mada din care-s f\cute visele secombin\ cu provocarea realit\]ii. Dar cumam putea s\ ne confrunt\m cu aceast\provocare, a[a cum un om se confrunt\cu un altul într-un spa]iu de interes reci-proc?

Convingerea mea este c\ ne sîntnecesare h\r]i de o inventivitate radical\,tot a[a cum ne sînt necesare [i mi[c\ripolitice radicale. Trebuie s\ dep\[im idei-le [i ordinele gata primite, s\ dep\[im defapt reprezentarea, s\ redescoperim [i s\împ\rt\[im posibilit\]ile izvoditoare despa]iu ale unei imagina]ii revolu]ionare. Îngîndurile [i imaginile adunate în paginilede fa]\ ve]i face cuno[tin]\ cu o explorareextensiv\ [i intensiv\, uneori chiar în pra-gul delirului, a felului în care h\r]ile ne per-mit s\ elabor\m o imagine a lumii, s\ nemi[c\m prin lumea material\ cu care neconfrunt\m direct [i s\ facem schimb deperspective asupra lumii [i de experien]eale întîlnirilor cu oamenii pe a c\ror solida-

ritate ne baz\m.În ce mod satisfac aceste h\r]i com-

plexit\]ile min]ilor, ale trupurilor, ale aspi-ra]iilor? Interac]iunea dintre concep]iilementale [i reprezent\rile grafice poate fistudiat\ la categoria „cartografie cogni-tiv\”. Dup\ cum scrie Daniel Montello:„Structurarea unei h\r]i poate fi compa-rat\ cu structurarea unei min]i. Felul încare este structurat\ o hart\ va influen]aperspectivele asupra lumii, pe careaceasta le poate stimula sau inhiba”1. Dardup\ felul în care o prezint\ el, cartografiacognitiv\ are ca obiect mecanismele psi-hologice ale percep]iei, adic\ ceea ceeste numit „psihofizic\”. Cartograful utili-zeaz\ observa]ia [i analiza de tip empiricpentru a stabili cele mai eficiente mijloacede reprezentare a informa]iilor: va calculaperceptibilitatea nuan]elor de culoare, am\rimii punctelor, a grosimii liniilor trasa-te etc. Aceste probleme de concep]ie gra-fic\ dintre cele mai banale, cu care crea-torul de h\r]i concret se confrunt\ auto-mat, devin imediat relevante atunci cîndcineva vrea „s\ ajung\ undeva” pe pla-net\ sau „s\ ob]in\ ni[te informa]ii” cu aju-torul unei h\r]i. Odat\ cu apari]iaSistemelor de Informa]ii Geografice, cereunesc în mod normal resursele oferitede imaginile transmise de sateli]i, bazelede date geografice sistematizate, telema-tica [i tehnologia de orientare global\(global positioning technology – GPS),problema structur\rii informa]iilor geogra-fice a c\p\tat tot mai mult\ relevan]\,devenind un nou domeniu industrialimportant, ce a mobilizat mii de arti[ti digi-tali, în scopul cre\rii unor produse a c\roreficien]\ urmeaz\ s\ fie „testat\ de pia]\”.Dar pentru ce se fac test\rile pe pia]\?Dac\ ne gîndim c\ elementele fundamen-tale ale Sistemelor de Informa]iiGeografice [i în special cele ale „mijloace-lor de informare spa]ial\” sus]inute prin

[190]

Hărti imaginare, solidarităti globale

Introducere: Imaginarul social

Incomensurabil de mare în raport cupercep]ia uman\, ceea ce noi numim„lume” apare mai întîi în domeniul repre-zent\rii – mai exact, sub forma h\r]ilor.Pentru o minte pedant\ o hart\ înseamn\planeta rotund\ întins\ pe o foaie de hîr-tie plat\, planeta la îndemîna fiec\ruia, oinvita]ie la reverii despre continente [i cli-mate îndep\rtate. Dintr-o perspectiv\practic\, o hart\ reprezint\ imaginea des-enat\ sau generat\ pe computer a unuiteritoriu bine delimitat, cu caracteristicicare pot fi naturale (mun]i, oceane, rîuri)sau artificiale (autostr\zi, ora[e, grani]e).Majoritatea oamenilor se folosesc deaceste instrumente de orientare tip\ritesau pixelate ca s\ ajung\ undeva [i nu cerdecît ca ele s\ le fie utile cînd se depla-seaz\. Pe de alt\ parte, a[a-numitele„h\r]i tematice” (sau „desene informative”)con]in o serie mult mai ampl\ decuno[tin]e despre fiin]ele umane [i acti-vit\]ile lor, despre raporturile dintreoameni [i cele ale acestora cu lumeamaterial\ înconjur\toare (informa]ii legatede demografie, produc]ia industrial\,orientarea politic\, categoriile culturale [ilingvistice, nivelele de educa]ie, infras-tructura etc.).

Mai mult, la ora actual\ se utilizeaz\

de Brian Holmes

¸¸

[192] [193]

comunica]ii global\, multina]ional\ [i cen-trifug\” în care sîntem prin[i la nivel indivi-dual [i colectiv – adic\ atît ca ]inte înmi[care, cît [i ca actan]i poten]iali, adic\fiin]e politice, locuitori ai cet\]ii.

Prin urmare, o s\ încerc\m o alt\abordare a problemei h\r]ilor, una ce nuse bazeaz\ pe psihofizic\, ci pe semio-tic\, [tiin]\ care studiaz\ producerea sem-nifica]iei în toate genurile de sisteme desemnificare. Aceast\ abordare, ap\rut\ înanii 1970, studiaz\ felul în carecuno[tin]ele cartografice sînt transmisede la o persoan\ la alta. Conceptele salefundamentale au fost rezumate înc\ dinanul 1969 într-o diagram\ realizat\ decartograful ceh Kolácny, un document ceprezint\ destul interes, c\ci este o hart\tematic\ a însu[i procesului de creare aunei h\r]i. Diagrama începe, cum e [i nor-mal, cu un cerc ce reprezint\ realitateasau ceea ce am numit pîn\ acum „lumea”.Îns\ cercul respectiv con]ine un altul, maimic, „realitatea cartografului”, un domeniude experien]\ subiectiv [i, inevitabil, limi-tat. De aici pornesc ni[te s\ge]i care ducspre o cutie denumit\ „con]inutul min]iicartografului”, iar apoi, mai în interior,spre „limbajul cartografic”, pentru a ajun-ge în cele din urm\ la artefactul finalizat:harta. Astfel, fiecare hart\ complet\ esterezultatul unui proces în cadrul c\ruia rea-litatea perceput\ subiectiv este reflectat\în minte [i apoi este transpus\ într-un lim-baj sau cod simbolic, a c\rui singur\expresie o reprezint\ harta completat\ (lafel cum o anumit\ propozi]ie reprezint\doar o unic\ form\ de expresie apoten]ialului pe care-l are vorbirea într-olimb\ dat\). Numai c\ din acest puncts\ge]ile duc mai departe, trecînd iar\[iprin „limbajul cartografic”, pîn\ la„con]inutul min]ii utilizatorului h\r]ii”, dup\care revin la cercul ini]ial, unde se introdu-ce acum un alt cerc mai mic: „realitatea

utilizatorului h\r]ii”. Ideea este,bineîn]eles, aceea c\ harta îns\[i trebuies\ fie citit\ [i descifrat\ tot prin filtrul lim-bajului cartografic, care permite asimila-rea ei în procesul mental al utilizatorului[i, în cele din urm\, în realitatea lui. Aicieste pus\ în discu]ie clasica problem\ ateoriei semiotice: con[tiin]a fracturii exis-tente în felul în care percep]ia realit\]iiemi]\torului este codificat\ în conformita-te cu anumite legi specifice, pentru caapoi rezultatul s\ fie decodificat de c\trereceptor.3 Fractura amintit\ avanseaz\posibilitatea unei dezbateri critice atît asu-pra limbajului h\r]ilor, cît [i a con]inutuluilor concret, care ajut\ în mod evident lamodelarea lumilor pe care le reprezint\. �itotu[i aici mai exist\ ceva, ceva mult-multmai ambiguu: în partea de sus a diagra-mei, în interiorul cercului mare al realit\]iiîn sine, descoprim nu o fractur\, ci o zon\de suprapunere par]ial\ între realitateacreatorului h\r]ii [i cea a utilizatoruluih\r]ii. Aceast\ suprapunere par]ial\ [i pro-teic\ între con]inutul cartografic al min]ilornoastre [i formele geografice ale expe-rien]ei noastre concrete contureaz\ loculpe care îl voi numi imaginarul social.

De ce folosesc un termen precum„imaginarul social”? În cazul în discu]ieKolácny este interesat, dimpotriv\, numaide „comunicarea informa]iilor de ordincartografic”. Teoria clasic\ a informa]ieiimplic\ doar o surs\, un semnal [i unreceptor, într-o secven]\ cu sens unic,reprezentat\ perfect de s\ge]i orizontalece se deplaseaz\ de la stînga la dreaptala baza diagramei. Problema fundamen-tal\ a teoriei informa]iei este aceea de aizbuti s\ transmit\ con]inutul de la surs\ lareceptor cu o pierdere cît mai mic\, cu celmai redus „zgomot” posibil. Semiotica nuse ocup\ cu transmiterea de semnale, cicu in]elesul lor, a[a c\ a trebuit s\ compli-ce schema de mai sus. Mai întîi ea ne

sistemele GPS au fost elaborate defor]ele militare ale Statelor Unite pentru aurm\ri mi[c\rile inamicului [i pentru alansa cu precizie rachetele spre ]inte,dac\ ne mai gîndim [i c\ la ora actual\acelea[i sisteme sînt adaptate masiv desectorul privat în vederea administr\rii efi-ciente a for]ei de munc\ mobil\ [i a deter-min\rii statistice a publicului-]int\, amputea fi cuprin[i de un sentiment de pro-fund\ dezorientare, legat de „eficien]a efi-cien]ei”. Ce fel de lume ilustreaz\ h\r]ilecontemporane? La ce folosesc? Careeste utilitatea „ob]inerii unor informa]ii”dac\ scopul lor final este propaganda mili-tar\ sau comercial\? Sau care e utilitatea„atingerii unei destina]ii” atunci cînd desti-na]ia este lipsit\ de valoare sau chiar res-ping\toare? Ce ne facem cu felul în caresînt structurate min]ile noastre în epocaactual\?

Senza]ia de pierdere definitiv\ [i ire-vocabil\ tr\it\ în procesul de integrareplanetar\ – numit [i „globalizare” – nueste una nou\. Acum dou\zeci de ani gîn-ditorul marxist american FredericJameson a scris despre necesitatea acut\a unei „estetici a cartografierii cognitive”,care s\ solu]ioneze „incapacitatea min]ilornoastre de a cartografia – cel pu]in în pre-zent – imensa re]ea de comunica]ii glo-bal\, multina]ional\ [i centrifug\ în caresîntem prin[i la nivel individual”.2

Sintagma de mai sus, „o estetic\ a carto-grafierii cognitive”, este la prima vedereextrem de semnificativ\ [i oarecumîn[el\toare – cel pu]in par]ial. Ea estesemnificativ\ deoarece cuvîntul „estetic\”trimite la un domeniu al experien]ei [i alexperimentului, ale c\rui probleme sînt înegal\ m\sur\ teoretice [i perceptive,înc\rcate de materialitate [i autoreflexive.Conceptul de estetic\ face conexiunea cutoate dimensiunile formale, emo]ionale [iasocia]ionale care intr\ în scen\ atunci

cînd ne punem întreb\ri asupra unui anu-mit artefact ce ne iese în cale – cum ar fi,de exemplu, o hart\. Ce e el? Ce nu e el?E util? De ce? La ce? Ce leg\tur\ are cualte lucruri, mult mai familiare? Cumpoate fi folosit, reinterpretat, întors pedos? Cum poate fi reconstruit, reîncadrat,remodelat – înstr\inat [i transformat învederea altei utiliz\ri? Cu dou\zeci de aniîn urm\ Jameson a subliniat absen]a izbi-toare a obiectelor estetice – [i în special ah\r]ilor – care ar putea media polemicilepe tema procesului de globalizare [i i-arajuta pe participan]ii la discu]ii s\ asimile-ze cîteva din rezultatele lor, pentru a reu[is\ creeze astfel reprezent\ri intuitive [iconcrete ale lumii contemporane. Dinaceast\ perspectiv\, cartografierea cogni-tiv\ se refer\ la orientare, la plasarea indi-vidului în lume, la ob]inerea unui echilibrumai stabil între trupul/mintea individului [io planet\ în transformare. De fapt cel maiimportant proiect intelectual al stîngiiinterna]ionale din anii 1990 a fost carto-grafierea economiei politice a capitalis-mului neoliberal, care a dat literalmentena[tere unei noi geografii. A[adar,Jameson a pus în discu]ie o problem\ cuzece ani înainte s\-i vin\ timpul. {i totu[isintagma lui era [i în[el\toare, deoarececuvîntul „cognitiv” tinde s\ reduc\ inte-rac]iunea dintre minte [i hart\ la nivelulcontempl\rii individuale sau chiar la cel alpsihofizicii, ca [i cum ar fi vorba doar deun sistem nervos func]ional care se hol-beaz\ la oglinda lui cartografiat\. În reali-tate îns\, odat\ cu generalizarea accesu-lui la internet, istoria recent\ tinde s\ nedovedeasc\ faptul c\ estetica cartografie-rii cognitive începe s\ devin\ realitate [is\ se supun\ interoga]iei publice asupramodurilor în care procesul de globalizarepoate fi conceput [i încarnat de subiec]iis\i abia în ultima vreme, cînd ajunge s\tranziteze cu adev\rat „imensa re]ea de

[195]

nant\”, care exprim\ raporturile [i proce-sele integral constituite ale unui sistempolitico-economic func]ional, [i cel de„hart\ disident\” sau „alternativ\”, cereprezint\ o transgresare a imaginarului,un dezacord care apar]ine totu[i realit\]ii[i le furnizeaz\ locuitorilor cet\]ii elemen-tele introductive ale unui nou mod de aso-ciere [i colaborare, ale unei noi lumicomune. Interac]iunea dintre h\r]ile domi-nante [i cele disidente este un mod delectur\ a istoriei – [i de a participa la crea-rea ei în m\sura în care fiecare cartogra-fiere reu[it\ ajut\ în esen]\ la crearealumii a c\rei reprezentare dore[te s\ fie. Ede fapt un alt fel de a spune c\ vecheaformul\ „harta nu înseamn\ teritoriulînsu[i” se afl\ exact la antipodul istoriilorpe care le voi prezenta aici.

Esen]a imaginarului social const\ înfaptul c\ este concomitent împ\rt\[it [iactiv, implicat direct în transformarealumii materiale înconjur\toare (chiar dac\implicarea sa direct\ necesit\ transmite-rea printr-un mediu tradi]ional, printr-unuldintre mijloacele de comunicare electroni-ce sau prin cine [tie ce alt\ form\, multmai complex\, de intermediere). Acestaspect al imaginarului – faptul c\ esteîmp\rt\[it [i activ – ne duce la al doileaconcept implicat aici: conceptul de solida-ritate. Desigur, cuvîntul acesta esteînconjurat de o aur\ romantic\, ceplute[te deasupra lui, [i a fost men]ionatneîncetat de toate curentele [i fac]iunilestîngii drept o valoare, o datorie, o aminti-re glorioas\ din trecut, o promisiune pen-tru viitor. Dac\ mi se permite, a[ vrea s\judec solidaritatea pu]in mai abstract, cape o form\ de etichetare a cooper\rii efi-ciente, la nivelul întregii societ\]i, întrefiin]ele umane, ce are loc între anumitecoordonate ale imaginarului împ\rt\[it [idetermin\ imaginarul s\ se ancoreze înrealitate. Conceput\ în ace[ti termeni,

solidaritatea înseamn\ ceva foarte tangi-bil: coeziunea existent\ în raporturilesociale, care impune o limitare a suvera-nit\]ii (o acceptare a legilor [i normelorcomune), precum [i un transfer al pro-priet\]ii (o redistribuire). Astfel, solidarita-tea este numele dat de moderni raporturi-lor complexe de reciprocitate, atît mate-riale, cît [i simbolice, pe care antropologiiîncearc\ s\ le descifreze ca pe ni[te ele-mente diferite ale unei unice rela]ii socia-le. Dintr-o astfel de perspectiv\ solidarita-tea poate fi conceput\ ca un dar primitpentru supravie]uirea [i bun\starea celor-lal]i – îns\ un dar redutabil, ba chiar peri-culos, care ne este adesea vîrît pe gît cude-a sila, impus sau confiscat.5 A[a seface c\ în momentele cele mai bune pecare le-a tr\it societatea modern\ ([i careuneori sînt aproape inevitabile, date fiinddezastrele ce le-au precedat) solidarit\]ileprefigurate în imaginarul social pot firemodelate în mod activ [i reinterpretateîn spa]iul psihic [i în cel social chiar întimp ce formele lor concrete sînt reinven-tate [i selectate prin liber\ voin]\ – maimult sau mai pu]in. În felul acesta ele potda na[tere unui sistem mai bun, mai ega-litarist, [i pot stimula progresul civiliza]iei.

Pentru mul]i dintre cei care au tr\it înperioada instabil\ din timpul celui de-alDoilea R\zboi Mondial, precedat la rîndullui de Marea Criz\, sistemele de negocie-re colectiv\, de asisten]\ social\, des\n\tate [i educa]ie public\, de asigur\risociale [i de pensii de stat garantate –toate instituite în spa]iul EuropeiOccidentale [i în cel din jurul ei – pot ficonsiderate în continuare pilonii desus]inere ai unei lumi modelate de solida-ritatea eficient\, a c\rei inspira]ie trebuiec\utat\ la mi[c\rile muncitore[ti de lasfîr[itul secolului al 19-lea [i începutulsecolului 20. De fiecare dat\ lumea s-aconcretizat într-o form\ stabil\ între

[194]

arat\ c\ percep]ia subiectiv\ a realit\]ii dec\tre un emi]\tor trebuie s\ fie codificat\în conformitate cu legile limbajului. De aicirezult\ un set de semnifican]i – cum ar fiharta –, ce trebuie apoi decodificat de undestinatar uman, cu toat\ diversitateainterpretativ\ pe care o permite procesulde decodificare. Modelul semiotic postu-leaz\ „comunit\]ile de receptori”, care arputea s\ nu se suprapun\ cu inten]iileemi]\torilor (ca în cazul crainicilor radiosau al creatorilor de h\r]i). Cu alte cuvin-te, aceast\ [tiin]\ avanseaz\ ideea c\„zgomotul” nu are cum s\ fie redus. Totu[iîn variantele sale mai simple modelulsemiotic propus r\mîne liniar [i unidi-rec]ional. Diagrama pe care o vedemmerge mult mai departe de atît. Diagramalui Kolácny ilustreaz\ nu doar o simpl\transmisiune liniar\, ci o bucl\ sau un cir-cuit, [i plaseaz\ undeva la vîrf – acolounde sursa [i receptorul intr\ în contact culumea obiectiv\ – acea suprapunere arealit\]ilor subiective. Astfel, ea sugereaz\dou\ lucruri. Primul este acela c\emi]\torul [i receptorul, creatorul h\r]ii [iutilizatorul ei, ajung s\ împ\rt\[easc\ oimagine mental\ care e intrinsec\ lumiireale. Aceast\ zon\ de imagini mentaleîmp\rt\[ite este imaginarul social în formasa static\ sau „instituit\”. Ea corespundeunei în]elegeri comune [i concrete a unuianumit mediu dat, unde anumite h\r]i potfi utilizate „intuitiv”, unde anumite posibi-lit\]i pot fi considerate de la sine în]elese,iar altele eliminate implicit, unde exist\tipuri de comportament ce pot fi prev\zute[i tipuri de comportament considerateimprobabile – pe scurt, o stare de con-sens, cu doi sau mai mul]i oameni care sepot considera „locuitori ai aceleia[i plane-te”, cum se spune de obicei. Numai c\orice bun cunosc\tor al limbii engleze [tiec\ zicerea de mai sus se formuleaz\ deobicei în form\ negativ\: „Nu trebuie s\

fim locuitorii aceleia[i planete!” Iar diagra-ma comunica]ional\ a cre\rii unei h\r]iinclude [i o astfel de posibilitate – însitua]ia în care realit\]ile subiective alecreatorului [i ale utilizatorului se suprapundoar par]ial, permi]înd ca disjunc]ia [i dife-ren]a s\ accead\ în circuit. Apari]ia prindezacord a unor noi imagini [i a unor noih\r]i în cadrul buclei comunica]ionalecorespunde aspectului radical sau al celui„instituit” al imaginarului social, capacit\]iisale creatoare, puterii sale de a transfor-ma reprezent\ri sau „h\r]i mentale” colec-tive [i, într-un final, de a restructura realul.

Conceptul de imaginar social, ca [iîmp\r]irea lui în aspecte instituite efectiv [iaspecte instituite radical, trimite la operafilosofului [i disidentului politic CorneliusCastoriadis, un autor grec ale c\rui anga-jamente politice l-au silit s\ fug\ din ]ar\ [is\ se stabileasc\ în Fran]a. Acolo, dinpozi]ia de membru al grupului „Socialismeou barbarie”, a jucat un rol esen]ial înapari]ia mi[c\rilor revolu]ionare critice laadresa comunismului stalinist, iar mai tîr-ziu în teoretizarea autonomiei [i a demo-cra]iei directe ca proiecte politice adecva-te noilor for]e revolu]ionare.4 Proiectelerespective sînt exact cele pe care a[ vreas\ le cartografiez aici, urm\rind formeleschimb\toare pe care au reu[it s\ le deaacestora mi[c\rile politice [i sociale radi-cale în ultimii cincizeci de ani. E vorba deexperimente care transcend limitele conti-nentale [i „constau” adesea în pure virtua-lit\]i, opere de art\ [i poetici ale posibilu-lui. Punctul de plecare fundamental alunui astfel de studiu este ambivalen]aimaginarului social, capacitatea sa de alua deopotriv\ chipul consensului [i pe celal dezacordului. Oscila]ia sus-pomenit\poate fi decelat\ în modul în care au evo-luat h\r]ile imaginare ale lumii actuale dinanul 1994 [i pîn\ în prezent. În acest scopvoi utiliza conceptele de „hart\ domi-

[197]

cipale au fost psihiatri aposta]i, anali[ti ces-au str\duit s\ nimiceasc\ solidarit\]ileoprimante pe care revolu]ionarii le înfrun-tau cu arma în mîn\, dar [i arti[ti care pre-zentau acte subversive intime sau histrio-nice ori frînturi din lumile de dincolo deele, adic\ alte întreguri. Dinamica psiho-politic\ a epocii [i semnifica]iile profundepe care le putem extrage azi din h\r]ilesale proteice sînt teme la care voi reveniulterior, într-o discu]ie ce urm\re[te s\descîlceasc\ [i s\ reordoneze cîteva dinambiguit\]ile ce înconjoar\ a[a-numitulconcept de „Lume a Treia”. Convingereamea este aceea a oric\rui istoric [i a celormai experimenta]i activi[ti: numaiîn]elegerea trecutului recent ne poate eli-bera, pentru a putea crea un viitor necu-noscut [i, în ultim\ instan]\, imprevizibil.Dar viitorul începe exact acum. A[adar,pentru a putea aborda ceea ce nu sose[teniciodat\ [i nici nu se termin\ niciodat\,haide]i s\ plonj\m mai întîi direct în h\r]iledominante [i disidente ale prezentului [iabia apoi s\ ne lans\m în considera]iiistorice de orice fel. Punctul de plecare alacestui studiu este reprezentat de h\r]ilecontemporane ale min]ilor noastre dezbi-nate [i ale lumii noastre, aflat\ într-un pro-ces tot mai accelerat de schimbare.

Note

1. Daniel R. Montello, „Cognitive Map-Design Research in the Twentieth Century:Theoretical and Empirical Approaches”, înCartography and Geographic InformationScience, vol. 29, nr. 3, 2002, p. 283,http://www.geography.wisc.edu/histcart/v6initiative/12montello.pdf/.

2. Fredric Jameson, „Postmodernism, Or,The Cultural Logic of Late Capitalism”, în NewLeft Review, nr. 146 (iulie-august 1984).

3. Vezi, de exemplu, articolul lui Stuart Hall„Encoding/Decoding” (1973), în Culture,Media, Language, Hutchinson, 1980.

4. Lucrarea fundamental\ în acest cazeste The Imaginary Institution of Society,Cambridge, Massachusetts, MIT Press, 1987,edi]ia francez\ în1975.

5. Textul antropologic întemeietor îiapar]ine lui Marcel Mauss, The Gift: TheForma and Reason for Exchange in ArchaicSocieties, New York, Norton, 1990, primaedi]ie francez\ în 1950.

6. Pentru tranzi]ia de la guvernarea autori-tarist\ la cea contemporan\ vezi B. Holmes,„The Flexible Personality: For a New CulturalCritique”, în Hieroglyphs of the Future, Zagreb,Arkzin/WHW, 2003, sau pe internet, lahttp://www.geocities.com/CognitiveCapitalism/holmes1.html/.

7. Pentru eseul clasic ce demonteaz\aceast\ figur\ retoric\ a neoliberalismului veziMasao Miyoshi, „A Borderless World?”, înPolitics/Poetics, Documenta X – The Book,Ostfildern, Cantz, 1997. Pentru mi[careasocial\ pe care a declan[at-o ulterior, vezihttp://www.noborder.org/.

[196]

grani]ele unei anumite na]iuni, acolo undeproduc]ia a putut fi asociat\ cu ni[te formede redistribuire stabilite prin mijloace poli-tice mai mult sau mai pu]in autoritare. Dinacest punct de vedere (cel al planific\riicentralizate) fractura dintre Est [i Vest ereprezentat\ doar de o diferen]\ metodo-logic\, nu de un principiu complet diferit.Îns\ la ora actual\ astfel de modelecoerente de solidaritate na]ional\ par a firelicvele unui trecut pe jum\tate nimicit [ipe jum\tate uitat, abandonat odat\ cumodelul de guvernare autoritarist\.6

Lumea pe care o vedem în jurul nostru –în m\sura în care o putem în]elege – afost proiectat\ în mare m\sut\ în s\lile de[edin]e ale unor corpora]ii, în academiilemilitare, în agen]iile de pres\, în univer-sit\]ile de elit\ [i în think tank-urilefinan]ate strategic, iar toate aceste spa]iisînt ocupate de ni[te elite care au reu[its\ colaboreze extraordinar de bine [i cufoarte mult succes, în ciuda imenselor dis-tan]e ce le separ\ – ba chiar s-au folositde distan]\ ca s\ ]in\ secret\ colaborarealor. Frontierele lumii contemporane numai sînt în primul rînd geografice, ci ierar-hice [i rasiale, [i separ\ castele [i claselesociale în cadrul modelelor globale de cir-cula]ie [i imobilitate. Dac\ judec\m lucru-rile astfel, se vede limpede c\ în ultimiidou\zeci de ani sus]in\torii proiectuluiglobaliz\rii – pe care i-am putea numi„clasa capitalist\ transna]ional\” sau„neoliberali” – au dat dovad\ de o solida-ritate mult mai eficient\ decît oriceforma]iune de stînga, în ciuda individua-lismului metodologic existent în teoriile loreconomice.

Solidaritatea existent\ în spa]iul drep-tei neoliberale, cea a unei clase din ce înce mai omogene de oameni de afaceri [imanageri, a modelat contururile a ceea cea fost numit pe scurt „lumea f\r\ frontie-re”7, iar felul în care aceast\ lume a reu[it

s\ se adune [i s\ se separe succesiv va fisubiectul multor pagini scrise de-acumîncolo. Numai c\ solidarit\]ile globale cemi-au stîrnit mie interesul se g\sesc totu[iîn spa]iul politic de stînga [i ac]ioneaz\ încontinuare în vederea realiz\rii unui pro-iect revolu]ionar, dac\ prin asta în]elegemtransformarea egalitarist\ a societ\]ii, ceva deveni posibil\ prin utilizareaîn]eleapt\ a cuno[tin]elor, deprinderilor [iidealurilor înalte acumulate de omenire.Stelele c\l\uzitoare care str\lucesc pretu-tindeni în textul de fa]\ sînt emanciparea,autonomia, egalitatea autentic\ [i dreptulindividual [i colectiv la diferen]\.

Pentru a în]elege mai clar ceînseamn\ în termeni cartografici raportuldintre imaginarul dominant [i cel disident,nu trebuie s\ ne gîndim decît la situa]iilede dat\ relativ recent\, cele ap\rute întimpul R\zboiului Rece, cînd o hart\ bipo-lar\ a desp\r]it planeta în dou\ taberemilitare strict definite, dependente fie deStatele Unite, fie de Uniunea Sovietic\.Declan[area mi[c\rilor de eliberarena]ional\ în ]\rile colonizate, apari]iaimaginii „Lumii a Treia” în anii 1950 [i apoiconsolidarea politic\ a Organiza]iei }\rilorNealiniate din anii 1960 a dat na[tere uneireprezent\ri extrem de diferite a planetei,una a c\rei influen]\ s-a sim]it în mod evi-dent pretutindeni în Vest pe tot parcursulperioadei postbelice – [i mai ales în tim-pul turbulen]elor sociale, culturale [i politi-ce din 1968 [i de la începutul anilor 1970.Aceast\ muta]ie cartografic\, pe care oilustreaz\ atît de juc\u[ semnifican]ii flo-tan]i din opera unui artist precum OyvindFahlström, ne ajut\ s\ în]elegem raportulde reciprocitate între un imaginar extremde instabil [i ac]iunile concrete de solida-riz\ri globale, care se extinde dincolo dediviziunea Nord/Sud [i se r\spînde[te întoate direc]iile. A[a cum vom vedea, înacea perioad\ cei ce au jucat rolurile prin-

[199][198]

University Square, aerial view, Bucharest, 2007. / Pia�a Universită�ii, vedere aeriană, Bucure�ti, 2007.

[200] [201]

To understand a mappa mundi (indeed tounderstand any map) is to approach it asa palimsest, a parchment written ontwice, the first text erased, the secondcovering the traces of the old. Since itsrhetorical force depends on the internalcoherence of the narrative, and since thespiritual world is always emphasized overthe physical, the pictured scenes arepositioned to fit the temporal logic of thestory rather than the realities of geograp-hical space. Thus, while it may be fair tosay that the Greeks measured the earthby the stars and the Romans by milesto-nes, the medieval Christians got theirdirections from the angels, one Heavenevidently as good as another.3 Typical ofits time was Saint Augustine’s sayingthat, ”a man who has faith in you …though he may not know the tracks of theGreat Bear, is altogether better thananother who measures the sky andcounts the stars and weighs the ele-ments.”4 But what was the light that gui-ded the magi to Bethlehem? A celestialbody; a newborn baby; a word picked outof the Evangelist’s portmanteau? A hardfact of astronomy; a social fact of astrolo-gy; an episode from the canon of worldliterature?The questions furnish the answers, forjust as stars come in many forms so dothe mappae mundi. The most frequentand best known are the T/O maps, socalled because they look like an anagramwith the letter T embraced by an O. At theedge of that world was the Ocean Sea, aconception deeply rooted in the geograp-hies of Anaximander, Alexander andPytheas, all of them ultimately groundedin Homer’s description of Achilles’ shield.5

Surrounded by this dangerous and unna-vigable water was the earth proper, bythe cross-like confluence of the Don, the

Nile and the Mediterranean divided intothe three continents of Asia, Europe andAfrica, those lands in turn settled by thefamilies of Shem, Ham and Japheth, alldescendents of Noah. Since the sun risesin the east and sets in the west, the mapwas oriented accordingly, the shiningOrient placed at the top, the shadowyPillars of Hercules at the bottom,Jerusalem sometimes, though notalways, at the center. The symbolism ofthe letter T was incredibly rich, rangingfrom the wooden cross of Christ to thetrees in the garden of Eden, from thetheological debates over trinity to thegeometrical techniques of triangulation.Although the oldest T/O maps have notsurvived, it is generally agreedthat the pattern was set by Isidore (ca560-636), bishop of Seville, proficient wri-ter and compiler of the twenty volumeEtymologiae, a highly influential encyclo-pedia of human and divine subjects; itwas he who derived the word homo fromhumus, by analogy man from earth, dustfrom dust and back to dust again. As theworld’s leading expert on Paradise, thisprelate was naturally interested in theprecise location of that same utopia.Paradoxical indeed, for while utopia is aou-topos, a no-place, it is at the sametime a eu-topos, a place-of-happiness,6

in toto a devastating critique of the domi-nant ideology. After much thought Isidoreset this imagination in the Far East, moreexactly in an isolated place surroundedby a high wall lest it be invaded by sche-ming hords of lustful sinners. The paral-lels to Alexander’s quest for the easternshore of the Oikumene are striking, a factwhich suggests that the mappae mundimay be best treated as maps of desire, intheir function closely related to the ima-ges which nowadays are projected onto

Mappae Mundi Medievalis

by Gunnar Olsson

The mappae mundi of the middle agescarry meanings far beyond the conventio-nal conceptions of mapping. Most impor-tantly, the purpose of the medieval mapwas not primarily to communicate geo-graphical or cosmological facts but tocharter the world of thought-and-action,as always a mysterious mixture of thearts and sciences, albeit during thatperiod more of the former than of the lat-ter. It follows that the mappae mundishould be interpreted ”not primarily asrepositories of the current geographicalknowledge (although a modicum of suchinformation may sometimes be obtainedfrom nowhere else) but as illustrated his-tories or moralized, didactic displays in ageographical setting.”1 Their primefunction was consequently not to recordexact geographical facts, but to imitate indrawing the lessons of the Scriptures, toweave into the same fabric the threads oftime and place, history and geography,textual narrative and pictorial representa-tion.2 In the minds of their makers theseso called maps were not primarily mapsat all, but paintings, artistic creationsmade with the same techniques of illumi-nation as other manuscripts, the Red Seaappropriately colored red.

Every point of the universe is a fixedpoint: all you have to do is to hang thependulum from it.

Umberto Eco: “Foucaultʼs Pendulum”

[203]

and coat it with pitch inside and out….Everything on earth will perish. But I willestablish my covenant with you, and youwill enter the ark – you and your sons andyour wife and your sons’ wives with you.You are to bring into the ark two of allliving creatures, male and female, tokeep them alive with you….You are totake every kind of food that is to be eatenand store it away as food for you and forthem. 13

For Hugh the ark clearly served as God’sfavorite thesaurus sapientiae, a containerof everything worth remembering, henceof everything worth knowing and preser-ving. And so rich is the biblical languagethat the term ark denotes not only Noah’srescue ship but the covenant betweenGod and his people, these laws and regu-lations in turn transferred from the realmof meaning into the chest in which theyare stored, the wooden coffer on the tableof the tabernacle that is hidden behindthe curtain which separates the MostHoly Place from the merely Holy Place, asacred position from which it must neverbe removed. And so it is that neither word

nor world sit still, a fact which helpsexplain why Moses, after having finishedwriting his law book, gave the followingcommand to the Levites: ”Take this Bookof the Law and place it beside the ark ofthe covenant of the LORD your God.There it will remain as a witness againstyou. For I know how rebellious and stiff-necked you are. If you have been rebel-lious against the LORD while I am stillalive and with you, how much more willyou rebel after I die!”14 No wonder thatMoses knew the conditons of power. Hewas the first to have them codified.In a similar manner Hugh’s arca sapien-tiae may be seen as the floating metap-hor of his own mnemonics, a model ofmemory which was inherently locational.This fascinating attempt at codificationpermeated also the famous map (longsince lost)15 in which he depicted theworld as an oval-shaped vessel, its first,second and third class passengers routinely assigned theirrespective stations on the lower, middleand upper decks.16 As the instructionsshow, there is a short step from the con-

[202]

millions of movie and television screens.7

For the medieval mapmakers – who sha-red Ptolemy’s idea of imitating in drawingbut had forgotten about his longitudesand latitudes – the main goal was not tocapture the mountains, rivers and citiesof the physical earth, but to make theincredible credible by turning the invisiblevisible. A remarkable advance in thatdirection was made by Hugh (ca 1097-1141), influential master of the school atthe abbey of St. Victor in Paris. Althoughhimself a mystic, this man readilyacknowledged that the world is not onlyspiritual (i.e. imaginary and symbolic), butmaterial (i.e. real) as well. To that pre-Lacanian end, in a remark by six centu-ries predating Giambattista Vico, heexplicitly stated that ”the significance ofthings is far more excellent than that ofwords, because the latter was establis-hed by usage, but Nature dictated the for-mer. The latter is the voice of men, theformer the voice of God speaking tomen.”8 And in another text, in a tone wort-hy of the best postmodernist, he stressedthat ”it is not things nor the images ofthings but rather their meaning that wewish to show, not what things in themsel-ves mean, but what is meant by them.”9

As a pigeon-holing teacher Hugh knewfrom experience not only that memory isa central feature of all meaning formation,but that memory without rules is like anuncatalogued library, a contradiction interms.Since memory has both structure andcontent, Hugh devoted his life to thedevelopment of better techniques ofremembering, well knowing that desig-ning rules for remembering is one thing,forming rules for forgetting quite another.In particular he stressed that we remem-ber by means of imaginary pictures,10 lite-

rally representations of spatially distribu-ted topoi, not the least as these placesare expressed in the typographical layoutof the page itself. In his own words, ”it isa great value for fixing a memory-imagethat when we read books, we study toimpress on our memory through our men-tal-image-forming power [per imaginatio-nem] not only the number and order ofverses or ideas, but at the same time thecolor, shape, position, and placement ofthe letters, where we have seen this orthat written, in what part, in what location(at the top, the middle, or the bottom) wesaw it positioned, in what color we obser-ved the trace of the letter or the ornamen-ted surface of the parchment. Indeed Iconsider nothing so useful for stimulatingmemory as this.” 11

With these ideas constantly in mind Hughconstructed a range of memory aids,each one essentially a thesaurus sapien-tiae, a ’storage-room’ or ’knowledge-con-tainer’, in which he deposited the mentalpictures of whatever it was that he wan-ted to remember.12 Although their designsvaried slightly, these intellectual toolswere all constructed from blueprintsgiven by the Scriptures, especially by thechapters of Genesis in which God lookedback at what he had done, saw how greatman’s wickedness had become andconcluded that the results were not to hisliking. His heart was filled with pain andin his wisdom the Almighty decided to doaway with it all, not, however, with Noah,who he considered a righteous man, bla-meless among the people of his time. SoGod, the LORD, said to Noah, I am going to put an end to all people, forthe earth is filled with violence because ofthem. I am surely going to destroy boththem and the earth. So make yourself anark of cypress wood; make rooms in it

[205]

ally lost in the flames of an allied air raid,thanks to the old records soon resurrec-ted again, for financial reasons issued infour hand-colored versions, three pre-sently in various museums including thatin the Ebstorf convent, one sold to a pri-vate collector. It is these tales of tales,these copies of copies that a century ofresearch has struggled to interpret. Noend in sight.22

In its present state the map measures3.58 x 3.56 meters. However, conside-ring that goat skin is a living material,hence liable to shrinkage and expansion,it is not unlikely that what presently isalmost a square originally was a perfectsquare. Inscribed into that quadrat is theT/O map proper: at the edge of the worldlies the circular Ocean, at the centerJerusalem surrounded by the earth itself,the latter divided into three continents bythe main waterways, in this instance sha-ped less as a T and more like a Y. Fillingthe empty space between the circularearth and the square frame are somedensely written marginal notes, a kind ofuser’s manual put together for the benefitof readers and travellers alike. Eventhough most of these comments, unfortu-nately not included in Miller’s reproduc-tion, are lifted directly from Isidore’sEtymologiae, they are highly informative,not the least because the margins wereplaces of transformation and paradox,pun and perversity, areas reserved forthe show and resolution of contradictionsand conflicts.23 The space located inlandof the Ocean river – what to the Greekshad been the Oikumene – is filled with atleast 1,224 drawings, most of them sup-plemented with a written commentary,everything in striking (albeit not perfectlyretrievable) colors. In general, the size ofthe pictures reflects their importance in

the story rather than the physical exten-sion of the place in which the events tiedto them allegedly occurred. The picture-world is the world-picture, a spatializationof Judaic, Greek and Christian literature.James Joyce prefigured.By all measures the Ebstorf map is agenre-transgressing work of art in whichtext and picture are intricately interwoveninto an uncomparable encyclopedia, aforerunner of Julio Cortázar’s Hopscotch,a hodgepodge of biblical, classical, andfabulous history mixed with the names oftrue places, cities and people. As alreadynoted, its primary purpose was not tomeasure the earth surface, but to show inpictures how all history is embedded inthe particular history of Christianity.24 Inthis remarkable conception the tales offact and fiction are never in conflict, theimaginary road from Ebstorf to Paradiseas clearly marked as the real road fromEbstorf to Rome. Walled in by monasticregulations most munks and nuns couldvisit Jerusalem only in their dreams and itwas as road atlases in their spiritual rat-her than physical pilgrimages that themappae mundi played a major role. Inthat regard there are in fact some strikingparallels between Gervase’s EbstorferKarte and Cosmas’ ChristianTopography, for in both cases the struc-ture of chorology and the content of chro-nography are so tightly interwoven thatneither the weft nor the warp can bedisentangled. All in all a wonderfilleddance of ontological transformations.25

Since the Ebstorf specimen is not only aliterary and pictorial document but a mapas well, the cardinal directions are clearlymarked. Not, however, by the customarywinds blowing their rhumb-lines onto theportolan charts, but by the body of Christpointing the way to salvation. Placed at

[204]

ception of God as architect to the concep-tion of God as geometrician.17 To be pre-cise: “The perfect ark is circumscribedwith an oblong circle, which touches eachof its corners, and the space which thecircumference includes represents theearth. In this space, a world map is depic-ted in this fashion: the front of the arkfaces the east, and the rear faces thewest…. In the apex of the east formedbetween the circle and the head of theark is Paradise…. In the other apex,which juts out to the west is the LastJudgment with the chosen to the right,and the reprobates to the left. In the nort-hern corner of this apex is Hell, where thedamned are thrown with the apostate spi-rits.”18

How fortunate for us that the LORD chan-ged his mind and instead of wiping man-kind off the face of the earth taught Noah– and by extension Hugh – how to esca-pe the flood! And how striking that theoval-shaped map which was issued fromthe abbey of St. Victor now reappears aswhat it really is: a postmodernist palim-psest eight hundred and fifty years inadvance of Gilles Deleuze. Thus, it istempting to imagine how the latter, fore-most critic/practitioner of cartographicalreason,19 rises from the table at the Barde Mille Plateaux, folds his napkin, kisseshis friend and whispers, ”Oh Félix, alwaysremember that the mappa of a map is ascreening screen, a mirror of memoriestoo easily forgotten. Nothing but the bot-tomless surface-in-between. Therefore,every map is an interface, every labyrintha folded abyss.”And yet. The ingenuity of Hugh’s ark –Paradise in the east, Hell in the west –easily fades in comparison with the beau-ty and symbolism of the Ebstorfer Karte,the largest mappa mundi to come our

way, thirty sheets of goat skin sewntogether (some sheets missing), a total ofalmost thirteen square meters.

*The Ebstorfer Karte is an outstandingexample of invisible connections madevisible, like all mappae mundi a thesau-rus sapientiae, in this case of unsurpas-sed richness. In its structure a topograp-hical rendering of the world, in its contenta compendium of everything worth kno-wing. Not a descriptive copy of the worldas it is, rather a normative interpretationof what it ought to be. Seemingly a world-picture, in reality a world-picturing. Anicon in disguise, by definition a paintingwhich is not a painting. Although the questions of why, when,where and by whom may never be fullyanswered,20 there is general agreementthat the map stems from the thirteenth orfourteenth century, most likely from theyears around 1235. Its author (almostcertainly not the same as its painter) mayor may not have been Gervase, originallyfrom Tilbury, England, well known encyc-lopedist, for different periods student andteacher of canon law in Bologna, memberof the Sicilian court, judge of the archbis-hop of Arles and the count of Provence,eventually in the service of the Guelphsas provost in Ebstorf. It was in this Niedersachsen town on theLüneburger Heide that the map most like-ly was put together, initially used as ateaching aid, later as a wall decorationhung in the dean’s residence, later still asan altarpiece. Thereafter it was long for-gotten, in 1830 rediscovered in a closet ofthe Benedictine nunnery, four years latermoved to the historical collections inHannover, restored, copied, photograp-hed and carefully documented,21 eventu-

[207]

the top of the map, in the far east, is the-refore a picture of the Saviour’s head, inthe west his feet, in the south and northhis left and right hands. Together thesebody parts serve as the mapmakers’ fix-points, overriding, but not entirely era-sing, the latitudes and longitudes of ordi-nary geography. Most noteworthy is thefact that the orientation marks are positio-ned neither inside nor outside theOikumene, but exactly in that limit oflimits which is the Ocean itself.Rephrased, Christ’s head, feet andhands are all doubly bound, partly tied tothe solid ground of the terra firma, partlyto the unknown on the other side. Theabyss between certainty and ambiguitytranscended, the medieval monks torn bythe same fears and desires as Pytheasand Alexander fifteen centuries beforethem. It is in the interweaving of Christian andPtolemaic coordinates that the Ebstorfermost profoundly differs from other medie-val maps, including those in the LondonPsalter and the Hereford Cathedral, theformer in the size of 170 x 124 millimetersand hidden in a book, the latter measu-ring 1.58 x 1.33 meters and publicly dis-played either as an altarpiece or for pure-ly educational purposes.26 Most impor-tantly, the English maps pictured theworld as a gift offered through Christ,while their German cousin conceived theworld as Christ. Rephrased, the makersof the Ebstorfer Karte seem never tohave doubted that the world is Christ; asthey believed that Jesus is GodIncarnate, so by extension they believedthat the earth is Christ embodied.Strange, yet not as surprising as it mightat first appear. For not only was there inGreek cartography a tradition of likeningthe world to the human being, but the

medieval public was of course thoroughlyfamiliar with the Christian story of how theword turned to flesh and came to dwellamong us.27 To latecomers as ourselvesthe associations run the other directionas well, not the least to the Here ComesEverybody of Finnegans Wake and to theworks of Samuel Beckett, for a periodJoyce’s secretary, the genius who drea-med of a writing which is not aboutsomething, but is that something itself.28

And now it may finally be surmised that tothe maker(s) of the Ebstorf map the over-riding aim was to project an image ofGod’s Son, not, however, in the form of atatoo etched onto the skin of a parch-ment, but as the privileged vehicle of allhuman thought-and-action. In my imagi-nation I hear first the soft voice ofStéphane Mallarmé, ’paint not the thing,but the effect it produces’, then thechants of the monks, ’paint neither thething nor its effects, but the forces whichproduce both the thing and its effects’. Tothe critic of cartographical reason thetask is self-evident: study the particularcoordinate net in which the clerics simul-taneously captured and shaped their uni-verse of material and social relations. Give me a fix-point and I shall move theworld, weave me a Marduk-net and Evilwill be killed! Square the circle, for it wasthrough the proportions of Vitruvius’homo quadratus that medieval mantranslated number into mystical sym-bols.29 In the succinct words of UmbertoEco, “according to the theory of homoquadratus, number is the principle of theuniverse, and numbers possess symboli-cal meanings which are grounded in cor-respondences at once numerical andaesthetic…. Vitruvius taught that fourwas the number of man, because the dis-tance between his extended arms was

[206]

the same as his height – thus giving thebase and height of a square. Four wasthe number of moral perfection, and menexperienced in the struggle for moral per-fection were called ’tetragonal’. However,homo quadratus was also pentagonal, forfive was another number of arcane signi-ficance which symbolised mystical andaesthetic perfection. Five was a circularnumber [which] was found in man, for ifthe extremities of his body were joined bystraight lines they formed a pentagon (animage found in Villard de Honnecourt,and also in the much better known dra-wing by Leonardo)”.30

As recalled, the main principle ofVitruvian architecture was that “withoutsymmetry and proportion there can be noprinciples in the design of any temple;that is, if there is no precise relation bet-ween its members, as in the case ofthose of a well shaped man…. In thehuman body the central point is naturallythe navel. For if a man placed flat on hisback, with his hands and feet extended,and a pair of compasses centered at hisnavel, the fingers and toes of his twohands and feet will touch the circumfe-rence of a circle described therefrom.And just as the human body yields a cir-cular outline, so too a square figure maybe found from it. For if we measure thedistance from the soles of the feet to thetop of the head, and then apply that mea-sure to the outstretched arms, the bre-adth will be found to be the same as theheight, as in the case of plane surfaceswhich are perfectly square.”31

*Squaring the circle of the Ebstorfer Karteis to lay bare its coordinate net, by nocoincidence patterned in the same man-ner as the coordinate net of all other

maps: up and down, right and left, anorigo at the center. Homo circularis,Homo quadratus. Cartographical reasonundressed. Enuma elish resurrected.At the commanding top, in the spot wherethe ancient star-gazers had envisionedthe North Pole, the medieval believerspainted the head of Christ. No longer ablinking star, but a shining light. No long-er the fourth corner of Pytheas’ constella-tion, but an icon. Held in place by a rec-tangular frame, the Saviour looks straightahead, his eyes blazing the way throughtime and space. In the upper corners ofthis figure are written the two letters � inthe lower corners the words primus andet novissimus, for ”I am the Alpha and theOmega, who is, and who was and who isto come, the Almighty.”32 And, as nomonk needed to be reminded, this quota-tion ties back to the story of how ThomasDidymus (nick-named ’The Doubter’)once asked Jesus, ”we don’t know whereyou are going, so how can we know theway?” to which he got the answer, ”I amthe way the truth and the life. No onecomes to the father without me.”33

It was exactly this passage that theEbstorf Benedictines turned into a medie-val Baedeker, an illustrated tour-guidedesigned to help the pilgrims find theirway to salvation. Connecting the twopoles of the accompanying map –Christ’s head in the east, his feet in thewest – is the zero meridian, an invisibleline running from top to bottom.While Christ’s head is vaguely placedwhere the sun rises, his feet are at themythological Pillars of Hercules, the rightfoot partly resting on the ground, the leftwalking on nothing but water;34 as recal-led, it was at these Straights of Gibraltarthat the ancient mariners believed thatthe Oikumene changed into the

[208] [209]

Anoikumene. Tied to that place, anddeeply etched into the mind of every sai-lor, was the warning signal non plus ultra– HERE BUT NO FURTHER!35 Yet, theseforbidding words were soon to be repla-ced by the challenging Plus ultra –FURTHER STILL! Through the erasureof the non, Anaximander’s to apeironwas for ever transcended by the explo-rers of the New Age, the finis turning intothe novissimus, one narrative replacinganother. As every rhetorician knows, theeasiest way to be believed is to tell astory. And as every cartographer knows,all stories are in essence travel stories,infinite chains of metonymies in whichone wor(l)d slides into another, a postmo-dern narrative with multi-dimensionalmeanings.The particular characteristic that makesthe Ebstorf map so special is the tremen-dous skill by which its authors tell severalstories at the same time, in generalmoving from Genesis to Revelation,Alexander serving as border guard in theeast, Hercules in the west. Through themappers’ creative mixture of word andpicture they take the audience down thebeaten track of the prime meridian, holyand worldly events typically rendered inparallel. Thus, shown immediately belowChrist’s head are the outlines of two sym-metrical itineraries, one anchored in theOld Testament, the other in theAlexander legends.36

The first station along the biblical route isparadise itself, here shown in all its splen-dors, including a painting of Adam andEve in their nakedness, the tree of life onone side, the snake climbing the tree ofknowledge on the other. Further to thenorthwest, where four streams were saidto come up from the earth and water thewhole surface of the ground,37 there is yet

another Eden, this one protected by awall of fire; indeed the mappers seemgenuinely uncertain about where exactlyto locate the earthly paradise and for thatreason they let it appear at different timesand at different places.38 However, theydid not go as far as CosmasIndicopleustes, who six centuries earlierhad taken the word ou-topia so literallythat he refused to put it on this earth at allbut set it in the No-where on the otherside of the unnavigable Ocean. In com-parison, the Hereford map chose a midd-le road and had it placed on an island atthe very edge of the habitable world,Adam and Eve expelled from the walled-in garden to the uncertainties of the terrafirma.39

Occasionally the Ebstorfers came closeto practicing the same type of ambiguity,for when they painted the ’PromisedLand of Saints’ – the imaginary islandwhich the legendary Saint Brendan haddiscovered somewhere to the west ofIreland – they gave it the form of a rec-tangular island off the coast of Africa. Onthe other hand, there is not a single traceof Presbyter Johannes, better known asPrester John. Given the popularity of thisfigure, and the dates of the map, theomission is quite surprising, for the newsabout his empire of milk and honeybegan to circulate already around 1145.40

Perhaps the exclusion is somehow rela-ted to the Council of 1240 at which it wasofficially decided that the entire idea of anearthly paradise is so ridiculous that itmust be condemned. But even edictsoccasionally travel slowly and whenColumbus on his third voyage reachedthe mouth of the Orinoco, he thought hehad discovered one of the paradiserivers. From that mistaken belief he thenconcluded that he was at the very top of

the earth, the earth itself being not roundbut pear-shaped. In the same mood henamed one of the Cuban capes ’Alphaand Omega’.At the same distance from Christ’s headas the picture of Adam and Eve, but posi-tioned to the left rather than the right, areseveral illustrations which refer not to theBible but to the Alexander legends. In adirect parallel to Genesis 2 and 3 the firstof these paintings – like that of Adam andEve put in a rectangular frame – showsthe Emperor standing between the twooracular trees, barefoot, bareheaded anddressed in a red mantel. Nailed to thatposition, simultaneously illuminated byboth the sun and the moon, he is told bythe two oracles, one speaking Greek, theother ’Indian’, that he will soon die. Nextto this pivotal painting are several otherreferences to the Emperor’s adventures,one showing a group of Chinese behindtheir Great Wall, another a people sopeace-loving that they live on nothing butthe smell of apples. Located in the samearea are the tombs of Persepolis, theplace where Alexander, in a gesture ofmagnanimity, buried Darius, the Persianking he so decisively had defeated andwhose family he so cruelly (or was it sorespectfully) refused to set free. Fartheraway is the city of Alexandria shown withits already demolished light-house, earli-er one of the world’s seven wonders. Tobe exact, Alexander is mentioned tentimes, pictured about fifteen.41

Whereas illustrations of history’s mostcentral events (including the Tower ofBabel) are cluttered around the mainmeridian, most horror stories are relega-ted to the margins. Outstanding in thisrespect is the treatment of the apocalyp-tic people of Gog and Magog, in numberlike the sand on the seashore, a legend

often tied to the Scythian invasions whichvia Armenia and Mesopotamia reachedSyria and Palestine around 630 BCE.42

Told and retold in many contexts, theseingredients are here mixed into a potentbrew of psychedelic proportions.43

Following convention the mappers pla-ced this home of Antichrist in the far nort-heast (more correctly eastnorth), close toChrist’s right hand, its stigmata clearlyvisible. There, within a rectangular frameof bricks and fire, the biblical authorrecalls how the Sovereign LORD oncedeclared that ”I am against you Gog …. Iwill turn you around, put hooks in yourjaws and bring you out with your wholearmy…. On the mountains of Israel youwill fall, you and your troops and thenations with you. I will give you as food toall kinds of carrion birds and to the wildanimals.”44 The result is a scene of howthey ”eat the flesh of mighty men anddrink the blood of the princes of the earthas if they were rams and lambs, goatsand bulls – all of them fattened animalsfrom Bashan. At the sacrifice I [theSovereign LORD] am preparing for you,you will eat fat till you are glutted anddrink blood till you are drunk. At my tableyou will eat your fill of horses and riders,mighty men and soldiers of every kind.”45

Seems like Hell to me. And that, of cour-se, was the intention. On the other side of the earth life isequally strange, albeit not equally evil.Thus, along the southern rim of theOikumene, on the outskirts of Africa,there lives a fantastic range of monsters,peculiar beings that everyone talks aboutbut nobody has ever seen; literally theOthers of the other, etymologically con-nected with the word monere, ’to warn’.These symbols of human ambiguity,most of them invented already by Pliny

[211]

by a serpent with its tail in its mouth, theonly picture with a frame like that.52 Alongthe same axis, midway between the tombof Jerusalem and the Hell of Gog isNoah’s ark stranded on Mount Ararat,while in the other direction, midway bet-ween Jerusalem and the HesperidianGarden, is the island of Sicily shaped asa giant heart; as recalled, Gervase spentpart of his early life at the Sicilian courtand a romantic mind easily imagines howhe might have spent his nights. At anyrate, all places along the diagonal – Gogand Magog included – are in reality topoiof salvation, the quadratic Jerusalem onewith the apocolyptic Jerusalem.Relevation revealed, for like a first centu-ry Molly Bloom John had reported how he“saw a new heaven and a new earth, forthe first heaven and the first earth hadpassed away, and there was no longerany sea. I saw the holy city of Jerusalem,coming down out of heaven from God,prepared as a bride beautifully dressedfor her husband. And I heard a loud voicefrom the throne saying…’I am the Alphaand the Omega, the Beginning and theEnd. To him who is thirsty I will give todrink without cost from the spring of thewater of life.’ [And] one of the seven ang-els who had the seven bowls full of theseven last plagues came and said to me,’Come, I will show you the bride, the wifeof the Lamb.’ And he carried me away inthe Spirit to a mountain great and high,and he showed me the Holy City,Jerusalem, coming down out of the hea-ven from God. It shone with the glory ofGod, and its brilliance was like that of avery precious jewel, like a jasper, clear asa crystal. It had a great, high wall withtwelve gates, and with twelve angels atthe gate.53

Another diagonal, located more to the

east but almost perpendicular to the Gog-Hesperides axis, ties together the mis-sing goatskins in the upper right cornerand the partly lost pieces in the lower left,all of them mysteriously stolen in 1888,when the original map was disassembledand sent to Berlin for restoration. Theintriguing question is, of course, whythese and no other sheets were taken. Apossible answer is that the text in theupper right-hand corner may have contai-ned clues to the problem of the map’sprovenience, while the lower left showedthe area of Niedersachsen, another keyto its origin. These questions are them-selves directly connected to the puzzle ofwhy it was Jerusalem, rather thanEbstorf, that was placed at the world’scenter; in most other maps (some promi-nent mappae mundi excluded) the centerof the world is one with the mapmaker’sown home – for the Greeks it was Delosor Delphi, for the Alexandrians the obser-vatory on Mount Atabyrion, for theRomans the city of Rome, Mecka for theArabs. Similar considerations may well havebeen on the Ebstorfers’ mind, for in termsof geographical detail nothing on the mapcompares to Niedersachsen. Indeed thisregion contains marks not only ofAlexander the Great, who most likely hadnever heard of it much less had ever setfoot there, but of numerous episcopalsees and monastic centers as well. Inaddition, there is the town of’Ebbekestorf’ itself, here shown with thegraves of three martyrs, holy figuresotherwise unknown.

*A fascinating document. In the words ofone of its most prominent commentators:”The Ebstorf World Map must be seen

[210]

the Elder, carry names as fanciful as thecharacteristics of their bearers, for to bemonstrous is to be deformed. The map infact assembles a stunning total of twenty-four of these different races, including theAnthropophagi (’man-eater’), who drinkfrom human skulls and wear humanheads and scalps on their breasts; theBlemmyae, who lack heads and necksand have their faces on their chests; theCynocephali (’dog-head’), who havehugh teeth, breathe flames and commu-nicate through barking; the Panotii (’all-ears’), very shy and with ears so big thatthey can be used as both blankets andwings; the Sciopods (’shadow-foot’), one-legged but extremely swift creatures, whospend their days lying on their back, sha-dowing themselves with their enormousfoot. On an island in the Nile a dwarf isriding on a domesticated crocodile.46

Everything monstrous is positioned in thevicinity of Christ’s left hand (not stigmati-zed), an indication that also the non-clas-sifiable is subject to the LORD’S embra-ce, albeit kept at maximum distance.After all, Christianity claims to be the onlymajor religion that welcomes not only therich and the beautiful, but also the poorand the handicapped, not only the rulersof the world but the prostitutes and theleprous as well. And therein lies theimportance of the monsters, becausethey provided valuable input into the ana-lyses of what it means to be human.Crucial indeed, especially as it was belie-ved that only human souls may be admit-ted to paradise. The challenge was enor-mous and it was considered a great mis-sionary success when it was reportedthat a Dog-Head, perhaps the most mon-strous of all monsters, had not only beenconverted but been turned into one of themost prominent saints.47 Unfathomable is

the magic of ontological transforma-tions.48

*In my interpretation, it is exactly thispowerfilled question of what it means tobe human that lies at the heart of theEbstorf map. Its proposed answer is eve-rywhere to be seen, but nowhere as cle-arly as in the origo of the coordinate net,the geometrical center of the circularearth and the quadratic map alike. Self-reference embodied, Christ’s grave in hisnavel, Jesus himself a second Adam.Osiris reawakened, all winds in the samebag, all planets caught in the same geo-metry.At this pivot of the four quarters the mapputs the city of Jerusalem,49 in the writtentext described as the earthly capital ofPalestine,50 in the painted picture shownas the heavenly capital of Christianity, theideological rather than the geographiccenter of the world. Surrounded by a gol-den wall with twelve towers, this place isso unique that it is enclosed in a square(not merely rectangular) frame, the onlypainting so adorned. Filling this crucialspace is an icon of the Saviour himselfappropriately painted en face in the flatperspective of the time. Newly risen fromthe tomb his eyes are set on the regionsof the north, his fingers crossed, his handraised in blessing.Although the map’s geometry is neverperfect, the horizontal and vertical axesdefinitely traverse the central square,perhaps intersecting in Christ’s face, pos-sibly in the sacred point between hiseyes.51 Running through the same centeris a fascinating diagonal, one end in theGog and Magog area of the eastnorth,the other in the Garden of the Hesperidesin the far westsouth, a peninsula guarded

[212] [213]

concurrently from various standpoints;from the point of view of geography it is amap; from that of learning generally, anencyclopedia; as a work of iconography,it is a work of God’s creation; as a work ofpolitics, a sign of lordship. And as a workof piety, it represents a means of medita-tion.”54

Yet, perhaps even more importantly, theEbstorf map is an outstanding, indeedastonishing, example of cartographicalreason in practice. The human body –here elevated into the body of Christ him-self – becomes the coordinate net of theentire universe, a merger of Vitruvius’Homo circularis and Homo quadratus twocenturies before Leonardo.55 A piece ofart in which picture and narrative join for-ces in a continuous play of ontologicaltransformations. In the words of theexpert: Does Britannia, when it sleeps, dream? IsAmerica her dream? – in which all thatcannot pass in the metropolitanWakefulness is allow’d Expression awayin the restless Slumber of theseProvinces, and on West-ward, wherever’tis not yet mapp’d, nor written down, norever, by the majority of Mankind, seen, –serving as a very Rubbish-tip forSubjunctive Hopes, for all that may yet betrue, – Earthly Paradise, Fountain ofYouth, Realms of Prester John, Christ’sKingdom, ever behind the sunset, safe tillthe next Territory to the West be seenand recorded, measur’d and tied in, backinto the Net-Work of Points alreadyknown, that slowly triangulates its Wayinto the Continent, changing all from sub-junctive to declarative, reducingPossibilities to Simplicities that serve theends of Governments, – winning awayfrom the Sacred, its Borderlands one byone, and assuming them unto the bare

mortal World that is our home, and ourDespair.”Yet must the Sensorium be nourish’d,”Mason, insomniack, addresses himself ina sort of Gastrick Speech he had devis’dfor Hours like these, ”… as the Body, withits transcendent Desires, the foremostbeing eternal Youth, – for which, alas,one seeks in vain thro’ the Enthusiasts’Fair, that defines the PhiladelphiaSabbath, – the best Offer heard, being ofBodily Resurrection, which unhappily yetrequires Death as a pre-condition….”56

*But what do they look like, the secretmaps, which serve the same functions fortoday’s rulers as the Ebstorfer Karte oncedid for the salvation of the Germanmonks and the Mason-Dixon line for thefuture of Britannia? Squaring the circle ofthat question is no easy feat, for theworld’s omphalos seems sometimes tobe located in Washington, sometimes inBeijing – to say nothing about the alterna-tive paradises of Jerusalem, Baghdad orRome, Brussels or Stockholm, 1050Campus Drive or Kåbo 23:7. The ideas ofbodily resurrection still the best offerheard, the drawing of the right line thevery shape of contempt.Which techniques does the cartographicreasoner actually use, when (s)he wea-ves that Marduk-net of longitudes andlatitudes, establishes the fix-points,calibrates the scales, screens the map-pae?

Notes

1. Quotation from Woodward, David: ”Reality,Symbolism, Time, and Space in MedievalWorld Maps,” Annals of the AmericanAssociation of Geographers, Vol. 75, 1985, p.515. Also note the considerable overlaps bet-ween that article and the more extensive tre-atments in Woodward, David: ”MedievalMappaemundi,” in Harley, J.B. and DavidWoodward (eds): The History of Cartography.Vol. 1. Cartography in Prehistoric, Ancient,and Medieval Europe and the Mediterranean.Chicago: University of Chicago Press, 1987.Woodward’s way to this now standard inter-pretation was prepared especially by Wright,John Kirtland: The Geographical Lore of theTime of the Crusades: A Study in the Historyof Medieval Science and Tradition in WesternEurope. New York: American GeographicalSociety, 1925. In this context it is important to stress theclose cooperation between Woodward andJ.B. Harley during the decade prior to the lat-ter’s untimely death in 1991. Several ofHarley’s seminal pieces – with a critical intro-duction by J.H. Andrews – have later beencollected in Harley, J.B.: The New Nature ofMaps: Essays in the History of Cartography.Edited by Paul Laxton. Baltimore, MD: JohnsHopkins University Press, 2001. For furthercomments on Harley’s conception of powerand politics see Crampton, Jeremy W.: ”Mapsas Social Constructions: Power,Communication and Visualization,” Progressin Human Geography, Vol. 25, 2001, pp. 235-252.2. In addition to the classical overviews byWoodward and Wright see Kimble, GeorgeH.T.: Geography in the Middle Ages. London:Methuen, 1938; Brown, Lloyd A.: The Story ofMaps. Boston: Little, Brown and Company,1949, Ch IV; Leithäuser, Joachim G.: MappaeMundi: Die geistige Eroberung der Welt.Berlin: Safari, 1958; Gautier Dalché, Patrick:Géographie et culture: la représentation del’espace du VIe au XIIe siècle. Aldershot:Ashgate, 1997; Edson, Evelyn: Mapping

Time and Space: How Medieval MapmakersViewed Their World. London: British Library,1999; and, especially, the detailed andinsightful discussions in Arentzen, Jörg-Geerd: Imago Mundi Cartographia. Studienzur Bildlichkeit mittelaltericher Welt- und Öku-menekarten unter besonderer Berücksichtigungdes Zusammanwirkens von Text und Bild.München: Wilhelm Fink, 1984. More than acentury after their original publication muchuseful information may still be found in the sixvolumes of Miller, Konrad: Mappae mundi.Die ältesten Weltkarten. Stuttgart: Jos.Roth’sche, 1895-98 updated and reworked inDestombes, Marcel: Mappemondes A.D.1200-1500. Catalogue préparé par laCommission des Cartes Anciennes del’Union Géographique Internationale.Amsterdam: Israel, 1964. A most extensivebibliography is in Gow, Andrew and JolantaPekacz: A Bibliography of Scholarship onMappaemundi and Early World Maps,http://www.ualberta.ca/~agow/mapbib.html3. There is in fact much to suggest that inPlato’s Timaeus the starry heaven was consi-dered the tautological topos of time. For furt-her elaborations see Sallis, John: Chorology:On Beginning in Plato’s ’Timaeus’.Bloomington, IN: Indiana University Press,1999, Ch. 2.4. Augustine: Confessions. Harmondsworth:Penguin, 1961, p. 95 here quoted fromWoodward, David: ”Medieval Mappaemundi,”in Harley, J.B. and David Woodward (eds):The History of Cartography. Vol. 1.Cartography in Prehistoric, Ancient, andMedieval Europe and the Mediterranean, p.326.5. The long life of this image is nothing butremarkable, for already in the fifth centuryBCE Herodotus had written that ”I laugh whenI see the many men who draw maps of theworld without using their heads; they makethe earth a perfect circle, better even thanone drawn with a compass, with Ocean run-ning around it.” And as an echo a hundredyears later, Aristotle remarked that ”they drawmaps of the earth in a laughable manner; for

[214]

they draw the oikoumene in a very roundform, which is impossible on the basis of bothlogic and observed facts.” Quotations fromRomm, James S.: The Edges of the Earth inAncient Thought: Geography, Exploration,and Fiction. Princeton, NJ: PrincetonUniversity Press, 1992, pp. 34 and 42. For acreative reinterpretation of Herodotus’laughter see Farinelli, Franco: ”Squaring theCircle, or the Nature of Political Identity,” inFarinelli, Franco, Gunnar Olsson and DagmarReichert (eds): Limits of Representation.München: Accedo, 1994.6. Marin, Louis: Utopics: Spatial Play. AtlanticHighlands, NJ.: Humanities Press, 1984, pp.xv-xxvii.7. For more on this exciting connection seeBruno, Giuliana: Atlas of Emotion: Journeysin Art, Architecture, and Film. London: Verso,2002. Of special importance are Bruno’sdetailed analyses of Madeleine de Scudery’s’Map of the Land of Tenderness’ – Carte dupays de Tendre – from 1654. For us it isespecially noteworthy that in the engravingwhich accompanies Scudery’s original text,the main waterways are depicted in the shapeof the letter T, its cross-bar forming ’La MerDangereuse’ beyond which lies the ’TerresInconnues’! More centrally located, and bettersuited for bathing, are the ’Sea of Intimacy’and the ’Lake of Indifference’. For details seeop. cit. Plate IV and pp. 217-229.8. Quotation from Hugo de Sancto Victore:The Didascalicon of Hugh of St. Victor: AMedieval Guide to the Arts. Transl. and editedby Jerome Taylor. New York: ColumbiaUniversity Press, 1991, p 121. On similar the-mes also see Illich, Ivan: In the Vineyard ofthe Text: A Commentary to Hugh’sDidascalicon. Chicago: University of ChicagoPress, 1993. Hugh’s role as a geographer ishandsomely treated in Gautier Dalché,Patrick: La ’Descriptio Mappe Mundi’ deHugues de Saint Victor. Paris: ÉtudesAugustiennes, 1988.9. Quoted from Edson, Evelyn: MappingSpace and Time: How Medieval MapmakersViewed Their World. London: British Library,

1999, p 190, note 47.10. This conception of memory has beendominant at least since Plato. Althoughsometimes criticized as too simplistic it hasrecently received much support from experi-mental work in cognitive psychology. Fordetails see Richardson, John T.E.: MentalImagery and Human Memory. London:Macmillan, 1980.11. Quoted from the translation in Carruthers,Mary J.: The Book of Memory: A Study ofMemory in Medieval Culture. Cambridge:Cambridge University Press, 1990, p. 264 aswell as p. 9. For a historical dicussion of thispassage see op. cit. p. 80 ff. In addition Zinn,Grover A. Jr.: ”Hugh of St.. Victor and the Artof Memory,” Viator, Vol. 5, 1974, pp. 211-234.12. The most pervasive memory device inmedieval rhetoric was in fact the monasticbuildings themselves. For further elabora-tions on this most Vitruvian theme, seeCarruthers, Mary: The Craft of Thought:Meditation, Rhetoric and the Making ofImages, 400-1200. Cambridge: CambridgeUniversity Press, 1998, esp. Ch 5.13. Genesis 6: 13-21.14. Deuteronomy 31: 26-27. 15. Zinn, Grover A. Jr: ”Hugh of St Victor,Isaiah’s Vision and De arca Noe,” in Wood,Diana (ed): The Church and the Arts. Oxford:Blackwell, 1992.16. Lecoq, Danielle: ”La ’mappemonde’ duDe arca noe mystica de Hugues de Saint-Victor (1128-1129)” in Pelletier, Monique(ed): Géographie du monde au moyen âge età la renaissance. Paris: Éditions du CTHS,1989.17. Ohly, Friedrich: ”Deus Geometra.

Skizzen zur Geschichte einer vorstellung vonGott,” in Kamp, Norbert and JoachimWollasch (Hrsg): Tradition als historischeKraft: Interdisziplinäre Forschungen zurGeschichte des früheren Mittelalters. Berlin:Walter de Gruyter, 1982.18. Woodward, David: ”Reality, Symbolism,Time, and Space in Medieval World Maps,”Annals of the American Association ofGeographers, Vol 75, 1985, p. 513.

[215]

19. The work of Deleuze and Guattari repre-sents one of the most sustained critiques ofcartographical reason that have yet appea-red. See in particular Deleuze, Gilles: TheFold: Leibniz and the Baroque. Transl. byTom Conley. Minneapolis, MN: University ofMinnesota Press, 1993; Deleuze, Gilles andClaire Parnet: Dialogues. Transl. by HughTomlinson and Barbara Habberjam. London:Athlone Press, 1987; Deleuze, Gilles andFélix Guattari: A Thousand Plateaus:Capitalism and Schizophrenia. Transl. byBrian Massumi. Minneapolis, MN: Universityof Minnesota Press, 1987; Deleuze, Gillesand Félix Guattari: What is Philosophy?Transl. by Hugh Tomlinson and GrahamBurchell. New York: Columbia UniversityPress, 1994. For rare discussions of theseconnections see Doel, Marcus A.:Poststructuralist Geographies: The DiabolicalArt of Spatial Science. Edinburgh: EdinburghUniversity Press, 1999; and Doel, Marcus A.:”Gunnar Olsson’s Transformers: The Art andPolitics of Rendering the Co-Relation ofSociety and Space in Monochrome orTechnicolor,” Antipode, Vol. 35, 2003, pp.140-167. Also Bonta, Mark and John Protevi:Deleuze and Geophilosophy: A Gudie andGlossary. Edinburgh: Edinburgh UniversityPress, 2004.20. Wolf, Armin: ”News on the Ebstorf WorldMap: Date, Origin, Authorship,” in Pelletier,Monique: Géographie du monde au moyenâge at à la renaissance. 21. Sommerbrodt, Ernst: Die Ebstorfer

Weltkarte. Text und Tafelband. Hannover:Historischen Vereins für Niedersachsen,1891: Miller, Konrad: Mappae mundi. Dieältesten Weltkarten. V. Hefte. DieEbstorfkarte. Stuttgart: Jos. Rot’sche, 1896.Attached to Miller’s treatise is a wonderfullycolored and easily readable reproduction ofthe map.22. Most standard works mention the map,some in more detail than others. In depth tre-atments are in Ruberg, Uwe: ”Mappae mundides Mittelaters in Zusammenwirkung vonText und Bild,” in Meier, Christel und Uwe

Ruberg (Hrsg): Text und Bild. Aspekte desZusammenwirkens zweier Künste inMittelalter und früher Neuzeit. Wiesbaden:Dr. Ludwig Reichert Verlag, 1980; Arentzen,Jörg-Geerd: Imago Mundi Cartographia.Studien zur Bildlichkeit mittelaltericher Welt-und Ökumenekarten unter besondererBerücksichtigung de Zusammenwirkens vonText und Bild. München: Wilhelm Fink, 1984;Kugler, Hartmut: ”Die Ebstorfer Weltkarte. Eineuropäisches Weltbild in deutschenMittelater,” Zeitschrift für deutsches Altertumund deutsche Literatur, Vol. 116, 1987, pp. 1-29; Hahn-Woernle, Birgit: Die EbstorferWeltkarte. Ebstorf: Das Kloster, 1989; Kugler,Hartmut (Hrsg): Ein Weltbild vor Columbus.Die Ebstorfer Weltkarte InterdisciplinäresColloquium 1988. Weinheim: VCH, ActaHumaniora, 1991; Wilke, Jürgen: DieEbstorfer Weltkarte. Bielefeld: Verlag fürRegionalgeschichte, 2001.23. Camille, Michael: Image on the Edge:The Margins of Medieval Art. London:Reaktion Books, 1992.24. Here it is instructive to recall that Aristotlethought of history as the study of what hashappened and of poetry as the exploration ofwhat might happen.25. von den Brinken, Anna-Dorothee: ”Mappamundi und Cronographia: Studien zur imagomundi des abendländischen Mittelalters,”Deutsches Archiv für Erforschung desMittelalters, Vol. 24, 1968, pp. 118-186.26. Among all mappae mundi, the Herefordmap is the best known. The literature is con-sequently large, but here it suffices to men-tion Harvey, P.D.A.: Medieval Maps. London:British Library, 1991; Harvey, P.D.A.: MappaMundi: The Hereford World Map. London:British Library, 1996; and Westrem, Scott D.:The Hereford Map: A Transcription andTranslation of the Legends with Commentary.Turhout: Brepols, 2001.27. John 1: 14.28. Beckett, Samuel et al: Our ExagminationRound His Factification for Incamination ofWork in Progress. Paris: Shakespeare & Co,1929, p. 14.

[217]

1998, esp. Chs. 5 and 6. It is significant thatthe Luttrell psalter, the real subject ofCamille’s book, was made in order to conso-lidate the social position of the Luttrell familyafter it had been accused of incest.47. Friedman, John Block: The MonstrousRaces in Medieval Art and Thought, p. 61.48. So unclean were the dogs consideredthat David, in a psalm sung to the tune of’Doe in the Morning’, once lamented that”Dogs have surrounded me; a band of evilmen has encircled me, they have pierced myhands and my feet.” Quotation from Psalms22: 16. In this connection also see Wakeman,Mary K.: God’s Battle with the Monster: AStudy in Biblical Imagery. Leiden: E.J. Brill,1973.49. Although drawing on material from otherparts of the world, the outstanding treatmentof ceremonial centers and cardinal directionsis still in Wheatley, Paul: The Pivot of the FourQuarters: A Preliminary Enquiry into theOrigins and Character of the Ancient ChineseCity. Chicago: Aldine, 1971. Also, and per-haps even more of a masterpiece, Wheatley,Paul: The Places Where Men Pray Together:Cities in Islamic Lands, Seventh through theTenth Centuries. Chicago: University ofChicago Press, 2001.50. The key passage is in Ezekiel 5:5, accor-ding to which ”the Sovereign LORD says:This is Jerusalem, which I have set in thecenter of the nations, with countries allaround her.”51. The importance of the main meridian –one end in the far east, the other at theStraights of Gibraltar – can hardly be ove-remphasized. In that connection it is fascina-ting to recall also Joseph Conrad’s novel TheSecret Agent in which the terrorist plot is toshatter the world by bombing the GreenwichObservatory and thereby the main meridian.52. Hoping that one day my granddaughterIdun Wahlgren might come across this passa-ge, I fall to the temptation of mentioning OlofRudbeck (1630-1702). It was this scien-tist/entrepreneur (among other achievementsdiscoverer of the lymphatic vessels and buil-

der of Uppsala’s Anatomical Theater), who inhis Atlantica developed a theory that Swedenwas the lost Atlantis, hence the cradle ofWestern civilization. As an ingredient in thatfantastic brew of mythology and home-madeetymology, he ’proved’ not only that the let-ters of the Greek alphabet were younger thanthe Nordic runes, but that the former wereoutgrowths of the latter. As part of this heroicargument he then claimed that the goldenapples guarded by the three nymphs of theHesperidian Garden in actuality were thesame apples – somehow turned into runes,primary means of remembrance – that keptthe Nordic gods for ever young. The guardianof these marvels was none less than Idun,namesake of my own grandchild, her basketserving as a kind of thesaurus sapientiae.Had Rudbeck known of the Ebstorf map, hemost likely would have stressed that theMercurian serpent which frames theHesperidian Garden in fact was the tail-bitingsnake that structures virtually all runestones.At the same time it would have upset him thateven though both Norway and Sameland areclearly shown on the map, Sweden is harderto find. For a magisterial treatment ofRudbeck and his epoch see Eriksson,Gunnar: Rudbeck 1630-1702. Liv, lärdom,dröm i barockens Sverige. Stockholm:Atlantis, 2002, esp. p. 332 ff.53. Revelation 21: 1-2; 21: 6; 21: 10-12.54. von den Brinken, Anna-Dorothee:”Ebstorf Map,” in Friedman, John Block andKristen Mossler Figg (eds): Trade, Travel,and Exploration in the Middle Ages: AnEncyclopedia. New York: Garland, 2000, p.162.55. For more on the widespread use of theVitruvian Man see von Einem, Herbert: DerMainzer Kopf mit der Binde.Arbeitsgemeinschaft für Forschung desLandes Nordrhein-Westfalen,Geisteswissenschaften, Heft 3. Köln:Westdeutscher Verlag, 1955. 56. Pynchon, Thomas: Mason & Dixon, p.345 f.

[216]

29. For an historical overview of this idea seePadovan, Richard: Proportion: Science,Philosophy, Architecture. London: E. & F.N.Spon, 1999.30. Eco, Umberto: Art and Beauty in theMiddle Ages. New Haven, CT: YaleUniversity Press, 1986, p. 35 f.31. Vitruvius: The Ten Books onArchitecture. Transl. by M.H. Morgan. NewYork: Dover, 1960, Book III, Ch. 1, p. 72 f.32. Revelation 1:8.33. John 14: 5-6.34. What was held to be right and what leftwas evidently not always so easy to remem-ber. For example, Revelation 10:12 tellsabout an angel who ”planted his right foot onthe sea and his left foot on the land.”35. The most thorough and impressive treat-ment of this problem is in von den Brinken,Anna-Dorothee: Fines Terrae. Die Enden derErde und der vierte Kontinent aufMittelalterlichen Weltkarten. Hannover:Hahnsche Buchhandlung, 1992.36. Ross, David John Athole: AlexanderHistoriatus: A Guide to Medieval IllustratedAlexander Literature. London: WarburgInstitute, 1963; Aertz, W.J. et al (eds):Alexander the Great in the Middle Ages: TenStudies on the Last Days of Alexander inLiterary and Historical Writing. Nijmegen: AlfaNijmegen, 1978; and Bosworth, A.B. and E.J.Baynham (eds): Alexander the Great in Factand Fiction. Oxford: Oxford University Press,2000.37. Genesis 2: 6.38. Also Babylonia appears in two places, onone occasion as a bridge across theEuphrates, on another as an island in theNile.39. Scafi, Alesssandro: ”Mapping Eden:Cartographies of the Earthly Paradise,” inCosgrove, Denis (ed): Mappings. London:Reaktion Books, 1999, p. 60.40. Sir John Mandeville’s highly influentialTravels and Voyages did not appear until1356. Although phrased as a first-person nar-rative, it is uncertain whether the author tra-velled at all or whether he conceived the

world entirely in his study. At any rate,Mandeville claimed to have visited not onlythe realm of Prester John and the mythicalLand of Darkness, but also the ten lost tribesof Israel imprisoned by Alexander the Great inthe Caspian mountains. On the history ofMandeville see Bennett, Josephine Waters:The Rediscovery of Sir John Mandeville. NewYork: Modern Language Association ofAmerica, 1954. On the history of the lost tri-bes, Beckingham, Charles F. and BernardHamilton (eds): Prester John, the Mongolsand the Ten Lost Tribes. Aldershot: Variorum,1996; as well as Parfitt, Tudor: The LostTribes of Israel: The History of a Myth.London: Weidenfeld & Nicolson, 2002.41. Kugler, Hartmut: ”Die EbstorferWeltkarte. Ein europäisches Weltbild in deut-schen Mittelalter,” Zeitschrift für deutschesAltertum und deutsche Literatur, Vol. 116,1987, p. 24 f.42. Hennig, Richard: Terrae incognitae.Band II. Leiden: Brill, 1950, Ch. 89, which isentitled ”Sallam der Dolmetscher und der’Gog und Mogog-Mauer’.”43. Anderson, Andrew Runni: Alexander’sGate, Gog and Magog, and the InclosedNations. Cambridge, MA: Medieval Academyof America, 1932. Also see Gow, Andrew:”Gog and Magog on Mappaemundi and EarlyPrinted World Maps: OrientalizingEthnography in the Apolictic Tradition,”Journal of Early Modern History, Vol. 2, 1998,pp. 61-88.44. Ezekiel 38: 3-4 and 39: 4.45. Ibid., 39: 19-20.46. These monstrous races constitute mere-ly a sample of what there was thought to be.For details see Friedman, John Block: TheMonstrous Races in Medieval Art andThought. Cambridge, MA: Harvard UniversityPress, 1981, Ch. 1; Lecouteux, Claude: Lesmonstres dans la pensée médiévale europé-enne. Essai de présentation. Paris: Pressesde l’Université de Paris-Sorbonne, 1993; andCamille, Michael: Mirror in the Parchment:The Luttrell Psalter and the Making ofMedieval England. London: Reaktion Books,

[218] [219]

Mappae Mundi Medievalis

de Gunnar Olsson

Mappae mundi din Evul Mediu sîntînc\rcate de semnifica]ii ce dep\[escconcep]iile conven]ionale ale cartografiei.Extrem de important e faptul c\ scopulh\r]ii medievale nu era în primul rîndacela de a comunica realit\]i geografice [icosmologice, ci de a structura lumea gîn-dirii [i a ac]iunii, fiind, ca întotdeauna, unamalgam misterios între arte [i [tiin]e –de[i în acea perioad\ predominau maidegrab\ cele dintîi. Asta înseamn\ c\mappae mundi ar trebui interpretate �înprimul rînd nu ca p\str\toare alecuno[tin]elor geografice curente (de[ireprezentau singurul loc din care seputea ob]ine uneori o cantitate rezonabil\de informa]ii), ci ca istorii ilustrate sau caspectacole moralizatoare [i didactice pla-sate într-un cadru geografic”1. Prin urma-re, func]ia lor primar\ nu era de a înregis-tra cu exactitate realit\]i geografice, ci dea imita prin desene înv\]\turile Scripturii,de a între]ese în aceea[i stof\ firele tim-pului [i ale spa]iului, ale istoriei [i ale geo-grafiei, ale povestirii narative [i ale repre-zent\rii picturale.2 În min]ile autorilor loraceste a[a-numite h\r]i nu erau în esen]\absolut deloc h\r]i, ci picturi, crea]ii artis-tice realizate cu acelea[i tehnici de anlu-minur\ ca [i alte manuscrise, cu Marea

Ro[ie colorat\, a[a cum se cuvine, înro[u.

A în]elege o mappa mundi ([i, de fapt,a în]elege orice fel de hart\) înseamn\ ao aborda ca pe un palimpsest, ca pe unpergament pe care s-a scris de dou\ ori,iar primul text e r\zuit [i [ters, în vreme ceal doilea acoper\ urmele r\mase de la celdintîi. Deoarece for]a retoric\ depinde decoeren]a intern\ a nara]iunii [i fiindc\ uni-versul spiritual e întotdeauna mai binevalorizat decît cel material, scenele des-enate sînt pozi]ionate în a[a fel încît s\ sepotriveasc\ mai degrab\ cu logica tem-poral\ a pove[tii decît cu realit\]ilespa]iului geografic. A[a se face c\, dac\ar fi corect s\ spunem c\ grecii aum\surat planeta cu ajutorul stelelor, iarromanii cu ajutorul bornelor de piatr\,cre[tinii din Evul Mediu au primit indi-ca]iile adecvate de la îngeri, dintr-un Cerla fel de bun ca oricare altul.3 SpuseleSfîntului Augustin cum c\ „luat în întregullui, un om care crede în Tine... de[i poatec\ nu [tie unde se afl\ Ursa Mare, e maibun decît unul care m\soar\ cerul,num\r\ stelele [i cînt\re[te elementele”4.Dar ce era steaua care i-a c\l\uzit pemagi pîn\ la Betleem? Un corp ceresc,un copil nou-n\scut, un cuvînt cules dinvocabularul evanghelistului? Un adev\rastronomic solid, un fapt social astrolo-gic, un episod din canonul literaturii uni-versale?

Întreb\rile ofer\ [i r\spunsurile,fiindc\ [i mappae mundi, ca [i stelele, aunenum\rate forme. Cele mai frecvente [imai bine-cunoscute sînt h\r]ile T-O sau„h\r]ile-roat\”, care sînt numite astfeldeoarece arat\ ca o anagram\, cu literaO suprapus\ peste un T. La cap\tul ace-lei lumi se g\sea o mare-ocean ce oînconjura – o concep]ie ce-[i avea origini-le în geografiile lui Anaximandru,

Alexandru [i Pythias, de[i toate se înte-meiau în esen]\ pe descrierea scutului luiAhile din epopeea lui Homer.5 P\mîntulpropriu-zis era înconjurat de acest oceannenavigabil [i plin de pericole [i erastr\b\tut de Don, Nil [i MareaMediteran\, care îl împ\r]eau în trei con-tinente – Asia, Europa [i Africa –, alec\ror teritorii erau locuite, la rîndul lor, deurma[ii lui Sem, Ham [i Iafet, fiii lui Noe.De vreme ce soarele r\sare la est [iapune la vest, harta este orientat\ [i ea înacela[i mod, cu Orientul str\lucitor în vîrf,umbroasele Coloane ale lui Hercule labaz\ [i Ierusalimul uneori – dar nu întot-deauna – în centru. Simbolismul literei Tera incredibil de bogat, de la crucea delemn a lui Hristos pîn\ la copacii dinGr\dina Edenului [i de la dezbaterile teo-logice pe tema trinit\]ii pîn\ la tehnicilegeometrice ale triangula]iei.

De[i cele mai vechi h\r]i T-O nu auajuns pîn\ la noi, p\rerea general accep-tat\ este aceea c\ modelul a fost stabilitde Isidor (cca 560-636), episcop deSevilla, un prolific autor [i compilator carea scris dou\zeci de volume deEtymologiae, o enciclopedie pe temeumane [i divine ce a avut o mare influ-en]\ în epoc\. El este cel care a derivatcuvîntul homo din humus, f\cînd analogiacu crearea din lut a fiin]ei umane, careeste ]\rîn\ [i se va întoarce în ]\rîn\.Fiind cel mai bun specialist în problemaParadisului din acea epoc\, prelatul afost interesat, cum era [i normal, deamplasamentul exact al acestui loc uto-pic, lucru destul de paradoxal, fiindc\ uto-pia înseamn\ în acela[i timp un ou-topos,un ne-loc, [i un eu-topos, un loc al ferici-rii6, ceea ce in toto constituia o critic\devastatoare a ideologiei dominante.Dup\ ce s-a gîndit bine, Isidor [i-a plasatt\rîmul imaginar în Orientul Îndep\rtat,

Fiecare punct din univers este fix. Nu tre-buie s\ faci nimic altceva decît s\ lansezipendulul de acolo.

Umberto Eco,“Pendulul lui Foucault”

[221]

cial din capitolele „Facerii”, undeDumnezeu se uit\ la ceea ce f\cuse,vede cît de mare devenise r\utatea omu-lui [i ajunge la concluzia c\ rezultatele nuerau pe placul S\u. Inima Lui s-a umplutatunci de durere [i, în în]elepciunea Lui,Atotputernicul a hot\rît s\ nimiceasc\totul, exceptîndu-l doar pe Noe, pe care l-a v\zut ca pe un om drept [i neprih\nitprintre semenii s\i din acea vreme. Astfelc\ Dumnezeu, DOMNUL, i-a spus luiNoe:

“Sosit-a înaintea fe]ei Mele sfîr[itul atot omul, c\ci s-a umplut p\mîntul denedrept\]ile lor, iar Eu îi voi pierde de pep\mînt. Tu îns\ f\-]i o corabie de lemn desalcîm. În corabie s\ faci desp\r]ituri [ismole[te-o cu smoal\ pe din\untru [i pedinafar\... Tot ce este pe p\mînt va pieri.Iar cu tine voi face leg\mîntul meu; [i veiintra în corabie tu [i împreun\ cu tine vorintra fiii t\i, femeia ta [i femeile fiilor t\i.S\ intre în corabie din toate animalele,din toate tîrîtoarele, din toate fiarele [i dintot trupul, cîte dou\, parte b\rb\teasc\ [iparte femeiasc\, ca s\ r\mîn\ cu tine învia]\... Iar tu ia cu tine din tot felul de mîn-care, cu care v\ hr\ni]i; îngrije[te-te ca s\fie aceasta de mîncare pentru tine [i pen-tru acelea.”13

Pentru Hugh arca reprezenta în modevident thesaurus sapientiae favorit al luiDumnezeu, un depozit ce con]inea tot cemerita re]inut, prin urmare tot ce merita[tiut [i p\strat. {i atît de bogat este limba-jul biblic, încît termenul arc\ desemneaz\nu numai corabia cu care s-a salvat Noe,ci [i leg\mîntul dintre Dumnezeu [i popo-rul s\u, legile [i reglement\rile fiind trans-ferate la rîndul lor din t\rîmul în]elesuluiîn cel al cuf\rului în care sînt depozitate,chivotul de lemn de pe masa tabernacu-lului, ce st\ ascuns în spatele draperiei cesepar\ Locul cel Mai Sfînt de Locul Sfînt,

acea pozi]ie sacr\ din care nu trebuiemutat niciodat\. A[a se face c\ nici cuvîn-tul, nici lumea nu r\mîn nemi[cate, ceeace ne ajut\ s\ explic\m de ce Moise,dup\ ce a terminat de scris cartea legilor,le-a dat levi]ilor aceast\ porunc\: „Lua]iaceast\ carte a legii [i o pune]i de-adreapta chivotului legii DomnuluiDumnezeul vostru [i va fi ea acolom\rturie împotriva ta. C\ eu cunoscînd\r\tnicia ta [i cerbicia ta; dac\ [iacum, cînd tr\iesc eu cu voi, sînte]iînd\r\tnici împotriva DOMNULUI, dar cucît mai mult ve]i fi dup\ moartea mea?”14

Nu e de mirare c\ Moise [tie condi]iileleg\mîntului. El a fost cel dintîi care le-acodificat.

În acela[i mod, arca sapientiae a luiHugh poate fi v\zut\ [i ea ca o metafor\flotant\ a propriei sale mnemotehnici, unmodel de memorizare care era, inevitabil,unul bazat pe localizare. Aceast\ încer-care fascinant\ de codificare a influen]atpîn\ [i faimoasa hart\ (mult\ vreme pier-dut\)15 în care prezenta lumea ca pe ocorabie de form\ oval\, cu pasagerii de laclasele întîi, a doua [i a treia plasa]i cumse obi[nuia, la locurile potrivite fiec\ruia,adic\ pe pun]ile inferioare, de mijloc [i desus.16 Dup\ cum ne dovedescinstruc]iunile existente, saltul de la unDumnezeu conceput ca arhitect la unDumnezeu v\zut ca geometru este unulfoarte mic.17 Iat\, mai exact, cum:

“Arca perfect\ e circumscris\ de uncerc turtit, care îi atinge toate marginile,iar spa]iul pe care îl înconjoar\ circumfe-rin]a sa reprezint\ P\mîntul. În acestspa]iu este desenat\ o hart\ a lumii înfelul urm\tor: partea din fa]\ a arcei eorientat\ spre est, iar cea din spate sprevest... În vîrful format în est între cerc [icap\tul arcei se afl\ Paradisul... Lacel\lalt vîrf, care se întinde spre vest,

[220]

mai exact într-un loc izolat, înconjurat deun zid înalt, ca nu cumva s\ fie invadat dehoardele viclene ale p\c\to[ilor plini depofte. Paralela cu c\utarea de c\treAlexandru a ]\rmului oriental al vechiioikumene este una izbitoare, ceea cesugereaz\ c\ mappae mundi ar putea fijudecate în cel mai bun caz ca ni[te h\r]iale dorin]ei, func]ia lor fiind foarteasem\n\toare cu cea a imaginilor careapar ast\zi în milioane de filme la cinema[i televiziune.7

Pentru creatorii de h\r]i din EvulMediu – care împ\rt\[eau concep]ia luiPtolemeu despre model, dar uitaser\ deliniile sale de longitudine [i latitudine –principalul scop urm\rit nu era acela de areda mun]ii, rîurile [i ora[ele p\mîntuluiconcret, ci de a face incredibilul credibilprin transformarea invizibilului în vizibil.Un progres remarcabil în aceast\ direc]ieeste oferit de Hugh (cca 1097-1141), undirector de [coal\ extrem de influent de laaba]ia St. Victor din Paris. De[i era cre-dincios, Hugh a acceptat f\r\ ezitare c\lumea nu e doar spiritual\ (i.e. imaginar\[i simbolic\), ci [i material\ (i.e. concret\,real\). Avînd în minte acest ]el pre-laca-nian, el afirm\ în mod explicit, într-uncomentariu care îl anticipeaz\ cu [asesecole pe Giambattista Vico, c\ „semnifi-ca]ia lucrurilor este cu mult mai extraordi-nar\ decît cea a cuvintelor, deoarece adoua este stabilit\ prin utilizare, pe cîndcea dintîi e impus\ de Natur\. A douaeste vocea omului, iar cea dintîi e voceaDomnului, care i se adreseaz\ omului”8.Iar într-un alt text, utilizînd un ton pem\sura celui mai bun postmodernist, elsubliniaz\: „Ceea ce vrem noi s\ ar\t\mnu sînt lucrurile [i nici imaginile lucrurilor,ci mai degrab\ în]elesul lor, [i nu ceîn]eles au lucrurile în sine, ci ceea ce seîn]elege prin intermediul lor”9. Fiind profe-

sor, Hugh a în]eles din experien]a proprienu numai c\ memoria este o caracteris-tic\ esen]ial\ a constituirii semnifica]iei, ci[i c\ memoria f\r\ reguli este ca o biblio-tec\ f\r\ cataloage, adic\ o contradic]ieîn termeni.

De vreme ce memoria are atît struc-tur\, cît [i con]inut, Hugh [i-a dedicatvia]a elabor\rii celor mai bune tehnici dememorizare, [tiind foarte bine c\ stabili-rea regulilor de memorizare e una, iarcrearea regulilor pentru uitare este cutotul altceva. El a pus accent în specialpe ideea c\ memor\m pe baza desenelorimaginare10, a reprezent\rilor concreteale unor topoi distribui]i spa]ial [i mai alesdac\ respectivele locuri sînt exprimate cuajutorul punerii în pagina tipografic\.Dup\ cum spune Hugh însu[i, „e extremde important pentru fixarea unei imaginiîn memorie ca atunci cînd citim c\r]i, s\urm\rim s\ ne impregn\m în minte, princapacitatea mental\ creatoare de imagini(per imaginationem), nu numai num\rul [iordinea versurilor sau a ideilor, ci, conco-mitent, [i culoarea, forma, pozi]ia [imodul de a[ezare ale literelor, unde amv\zut scris acel lucru, în ce parte, în cezon\ era plasat (sus, la mijloc sau jos), ceculoare am v\zut c\ avea conturul litereisau suprafa]a ormanentat\ de pe perga-ment. {i v\ spun c\ nu cred c\ exist\nimic altceva mai util pentru stimulareamemoriei”11.

}inînd cont permanent de aceste con-cep]ii, Hugh a elaborat o serie de mijloa-ce de îmbun\t\]ire a memoriei, fiecarefiind, în esen]\, un thesaurus sapientiae,o „magazie” sau un „depozit decuno[tin]e” în care el a adunat imaginilementale a tot ce voia s\ î[i aminteasc\.12

De[i formele lor sînt u[or diferite, acesteunelte intelectuale au fost toate construi-te conform proiectelor din Biblie [i în spe-

[223]

aerian al Alia]ilor, dar, gra]ie vechilor copiiexistente, a fost ref\cut\ repede. Dinmotive financiare, au fost create patruexemplare colorate manual, dintre care laora actual\ trei se afl\ în diverse muzee –inclusiv în cel al mîn\stirii din Ebstorf –,iar una a fost vîndut\ unui colec]ionarparticular. A trecut un secol de cînd cer-cet\torii se str\duiesc s\ interpretezeaceast\ poveste a pove[tilor, aceste copii

ale copiilor. Deocamdat\ nu se întrevedeun rezultat final.22

În starea ei actual\ harta are o dimen-siune de 3,58 x 3,56 metri. Oricum, ]inîndcont de faptul c\ pielea de capr\ este unmaterial organic, deci se poate mic[orasau întinde, nu e întru totul imposibil caceea ce în prezent este un p\trat aproa-pe perfect s\ fi fost la început un p\tratperfect. În acest patrulater se înscrie

[222]

este Judecata de Apoi, cu cei drep]ia[eza]i în dreapta [i cei ce au gre[it înstînga. În col]ul din nord al acestui cap\tse afl\ Iadul, unde sînt arunca]i p\c\to[ii,laolalt\ cu duhurile c\zute.”18

Ce noroc pe noi c\ DOMNUL s-ar\zgîndit [i, în loc s\ [tearg\ întreagaomenire de pe fa]a p\mîntului, l-a înv\]atpe Noe – [i, prin extensie, pe Hugh – cums\ scape de potop! {i ce [ocant e faptulc\ aceast\ hart\ de form\ oval\, creat\ laaba]ia St. Victor, apare acum iar\[i dreptceea ce este: un palimpsest postmoder-nist ce îl precede cu opt sute cincizeci deani pe Gilles Deleuze. E de altfel ispititors\ ]i-l imaginezi pe Deleuze, cel mai deseam\ analist [i practician al ra]iunii car-tografice,19 cum se ridic\ de la mas\ înBar de Mille Plateaux, î[i împ\ture[te[ervetul, î[i s\rut\ prietenul [i [opte[te:„O, Félix, s\-]i aminte[ti mereu c\ mappaunei h\r]i e un ecran reprezentînd unecran, o oglind\ a amintirilor uitate multprea repede! Nu e altceva decît suprafa]aintermediar\ [i f\r\ fund. Prin urmare,orice hart\ e o interfa]\ [i fiecare labirint eun abis împ\turit”.

{i totu[i ingenuitatea arcei lui Hugh –cu Paradisul în est [i Iadul în vest –p\le[te imediat în compara]ie cu frumu-se]ea [i simbolismul din Ebstorfer Karte,cea mai mare mappa mundi care a ajunspîn\ la noi, treizeci de foi mari, f\cute dinpiei de capr\ cusute laolalt\ (unele dinele s-au pierdut) [i însumînd aproapetreisprezece metri p\tra]i.

*Ebstorfer Karte, ca, de altfel, toate

mappae mundi, este un extraordinarexemplu pentru modul în care conexiuniinvizibile devin vizibile, un thesaurussapientiae a c\rui bog\]ie r\mîne în cazulde fa]\ una neegalat\ înc\. Structura sa

reprezint\ o redare topografic\ a lumii,îns\ con]inutul ei este un compendiu altuturor lucrurilor demne de a fi cunoscute.Ea nu este o copie descriptiv\ a lumii a[acum e ea în realitate, ci mai degrab\ ointerpretare prescriptiv\ a ceea ce ar tre-bui s\ fie ea. De[i aparent e o imagine alumii, în realitate e o imaginare a ei. E unsemn deghizat, o reprezentare prindefini]ie care nu e reprezentare.

De[i la întreb\rile clasice (de ce, cînd,unde [i de c\tre cine) s-ar putea s\ nug\sim niciodat\ r\spunsurile complete,20

opinia general acceptat\ este aceea c\harta î[i are originea pe undeva prinsecolul al 13-lea sau al 14-lea – cel maiprobabil în jurul anului 1235. Autorul ei(care în mod cert nu este acela[i cu celcare a pictat-o) ar putea s\ fi fost (sau s\nu fi fost) Gervase, originar din Anglia,din Tilbury, un c\rturar bine-cunoscutcare a fost în diverse perioade student [iapoi profesor de drept canonic laBologna, membru al tribunalului sicilian,judec\tor al arhiepiscopului de Arles [i alcontelui de Provence. În cele din urm\ aintrat în serviciul familiei Guelf, ca decanîn Ebstorf.

Este foarte probabil ca aici, înSaxonia Inferioar\, s\ fi fost conceput\harta, în acest or\[el din regiuneaLüneburger Heide. Probabil c\ la începuta fost utilizat\ ca instrument de predare,pentru ca apoi s\ decoreze peretele dinre[edin]a decanului, ajungînd ulterior înaltarul bisericii. A urmat o lung\ perioad\în care a r\mas uitat\. În 1830 a fostredescoperit\ într-un dulap dintr-omîn\stire de maici benedictin\. Dup\patru ani a fost mutat\ printre colec]iile deobiecte istorice din Hanovra, a fost res-taurat\, copiat\, fotografiat\ [i studiat\ cuminu]iozitate,21 iar în cele din urm\ a pie-rit într-un incendiu provocat de un raid

[225]

nu anuleaz\ întru totul – latitudinile [i lon-gitudinile din geografia clasic\.Remarcabil este îns\ faptul c\ semnelede orientare nu sînt plasate nici în interio-rul, nici în exteriorul sus-amintitei oikume-ne, ci exact pe acea limit\ a limitelorreprezentat\ de Ocean. Mai exact spus,capul, picioarele [i mîinile lui Hristos sînttoate prinse într-o leg\tur\ dubl\, o dat\în terenul solid de pe terra firma, iar adoua oar\ în necunoscutul din cealalt\parte. Abisul dintre certitudine [i ambigui-tate este astfel dep\[it, c\ci c\lug\riimedievali erau sfî[ia]i de acelea[i spaime[i dorin]e ca [i cele ce-i m\cinau pePythias [i Alexandru cu cinci secoleînainte.

Întrep\trunderea dintre caracteristicilecre[tine [i cele ptolemeice este cea careface ca harta de la Ebstorf s\ se deose-beasc\ atît de profund de celelalte h\r]imedievale, inclusiv de cele din Psaltirealondonez\ [i din catedrala Hereford –prima avînd dimensiunile de 170 x 124 [ifiind ascuns\ într-o carte, în vreme ce adoua, de 1,58 x 1,33, era expus\ public,fie ca pies\ de altar, fie în scopuri pureducative.26 Mai important este faptul c\h\r]ile engleze[ti înf\]i[eaz\ lumea ca peun dar oferit prin Hristos, în vreme ceruda lor german\ concepe lumea ca fiindînsu[i Hristos. Altfel spus, creatorii aceleiEbstorfer Karte nu par s\ se fi îndoit nicio clip\ c\ lumea este Hristos. Cum ei cre-deau c\ Iisus este Dumnezeu întrupat,prin extensie, credeau [i c\ p\mîntul esteIisus Hristos întrupat. E ciudat, dar nu atîtde surprinz\tor cum pare la prima vede-re, deoarece tradi]ia asocierii lumii cufiin]a uman\ n-a existat doar în cartogra-fia greceasc\. Lumea medieval\ era,bineîn]eles, extrem de bine familiarizat\cu istoria cre[tin\ despre cuvîntul care„S-a f\cut trup [i S-a s\l\[luit între noi”27.

Pentru oamenii epocilor mai tîrzii, cumsîntem noi, asocia]iile pot func]iona [iinvers, cum ar fi înspre Here ComesEverybody („Uite c\ vine Ori[icine”, defapt personajul lui Joyce, HumphreyChimpden Earwicker – n.tr.) dinFinnegans Wake [i spre scrierile luiSamuel Beckett, care a fost o vremesecretarul lui Joyce, geniul care a visat lao scriere care s\ nu fie despre ceva, ci s\fie acel ceva ea îns\[i.28

Iar acum am putea deduce în cele dinurm\ c\ pentru autorul (sau autorii) h\r]iidin Ebstorf scopul suprem a fost s\ deana[tere unei imagini a Fiului Domnului,îns\ nu sub forma unui tatuaj imprimat pepielea unui pergament, ci a unui mijlocprivilegiat de transmitere a tot ceînseamn\ gînd [i ac]iune umane. În închi-puirea mea aud mai întîi glasul blînd al luiStéphane Mallarmé, „Nu picta obiectul, ciefectul pe care îl produce”, iar apoi incan-ta]iile c\lug\rilor, „Nu picta nici obiectul,nici efectele, ci for]ele care dau na[tereatît obiectului, cît [i efectelor lui”. Pentrucomentatorul ra]iunii cartografice sarcinae cît se poate de clar\: trebuie s\ studie-ze re]eaua specific\ de coordonate încare clericii ilustrau [i, concomitent,modelau universul lor de raporturi mate-riale [i sociale.

Da]i-mi un punct de prijin [i voi urniP\mîntul din loc, ]ese]i-mi o plas\ ca a luiMarduk [i R\ul va fi nimicit! Face]i dincerc un p\trat, fiindc\ omul medievaltranspunea numerele în simboluri misticecu ajutorul propor]iilor stabilite de Vitruviula homo quadratus.29 Sau, în cuvinteleconcise ale lui Umberto Eco,

“...conform teoriei lui homo quadra-tus, num\rul este principiul universului,iar num\rul posed\ semnifica]ii simbolice,care se bazeaz\ pe coresponden]enumerice [i, concomitent, estetice...

[224]

harta T-O propriu-zis\: la marginile lumiise afl\ Oceanul circulat, iar în centruIerusalimul, care e înconjurat de p\mîntulînsu[i, împ\r]it în trei continente de cursu-rile majore de ap\, care aici au mai pu]informa unui T [i mai degrab\ pe cea a lite-rei Y. În spa]iul gol dintre p\mîntul circu-lar [i cadrul p\trat al h\r]ii se afl\ ni[tenote marginale scrise foarte înghesuit, unfel de manual al utilizatorului, redactat atîtspre folosul cititorilor, cît [i al c\l\torilor.Chiar dac\ majoritatea comentariilor res-pective – care, din nefericire, nu sîntincluse în reproducerea din volumul luiMiller – au fost preluate direct din lucra-rea Etymologiae a lui Isidor, ele sîntbogate în informa]ii [i asta nu numai pen-tru c\ marginile sînt spa]ii ale trans-form\rii [i paradoxului, ale jocurilor decuvinte [i ale perversit\]ii, zone rezervatespectacolului [i solu]ion\rii contradic]iilor[i conflictelor.23 Spa]iul plasat în interiorulfluviului Ocean – ceea ce grecii numeauoikumene – e umplut cu cel pu]in 1.224de desene. Majoritatea sînt completatecu un comentariu scris, iar totul e desenatîn culori aprinse (care îns\ n-au putut firestaurate integral). În general dimensiu-nea imaginilor reflect\ importan]a lor înpoveste [i mai pu]in dimensiunea spa]ial\a locului în care se presupune c\ s-aupetrecut acele evenimente legate de ele.Lumea în imagini este imaginea lumii, otranspunere în spa]iu a scrierilor iudaice,grece[ti [i cre[tine. E o prefigurare a luiJames Joyce.

Conform tuturor standardelor, hartade la Ebstorf este o oper\ de art\ cetransgreseaz\ genul din care face parte.În ea textul [i imaginea sînt între]esutestrîns, formînd o enciclopedie incompara-bil\, un precursor al {otronului lui JulioCortázar, o mixtur\ de istorii biblice, cla-sice [i fantastice combinate cu nume de

locuri, ora[e [i popoare veritabile. Dup\cum am spus deja, scopul ei esen]ial nuera s\ ilustreze suprafa]a planetei, ci s\arate cu ajutorul imaginilor felul în careistoria lumii se împlete[te cu istoriacre[tinismului.24 În aceast\ viziune remar-cabil\ istoriile ce relateaz\ fapte autenti-ce [i cele fic]ionale nu intr\ niciodat\ înconflict, iar drumul imaginar din Ebstorfpîn\ în Paradis este la fel de clar marcatca [i drumul real de la Ebstorf la Roma.Izola]i între ziduri de regulile monastice,mul]i c\lug\ri [i multe c\lug\ri]e nuputeau vizita Ierusalimul altfel decît în vis,iar mappae mundi au jucat un rol impor-tant ca atlase de c\l\torie mai degrab\pentru pelerinajele lor spirituale decîtpentru unele concrete. Din acest punctde vedere exist\ de fapt ni[te asem\n\riizbitoare între Ebstorfer Karte a luiGervase [i Topographia Christiana a luiCosma din Alexandria, pentru c\ înambele cazuri structura distribu]ional\ aevenimentelor în spa]iu [i cronografia sîntatît de strîns între]esute, încît nicib\t\tura, nici urzeala nu pot fi de[irate.Pe ansamblu, avem aici o minun\]ie dedans în culori al transform\rilor ontologi-ce.25

De vreme ce exemplarul de la Ebstorfnu este doar un document literar [i pictu-ral, ci, în egal\ m\sur\, [i o hart\, puncte-le cardinale sînt marcate clar, îns\ nu prinintermediul unor vînturi care suflau îndirec]iile rozei vînturilor, dup\ cum seobi[nuia pe vechile portulane, ci cu trupullui Iisus Hristos indicînd calea spre mîn-tuire. A[adar, în partea de sus a h\r]ii, înestul extrem, se afl\ o imagine cu capulMîntuitorului, în vreme ce picioarele îi sîntla vest, iar la sud [i nord sînt pictate mînalui stîng\ [i cea dreapt\. Împreun\, aces-te p\r]i ale corpului slujesc drept punctefixe ale creatorilor de h\r]i [i ignor\ – de[i

[227]

sat aproximativ în locul unde r\sare soa-rele, picioarele sale stau pe locul mitolo-gicelor Coloane ale lui Hercule – dreptulatinge u[or p\mîntul, iar stîngul calc\direct pe ap\.34 Dup\ cum se [tie,Strîmtoarea Gibraltar este locul în caremarinarii de odinioar\ credeau c\ oiku-mene devine anoikumene. Acel loc eralegat de semnalul de avertisment nonplus ultra, imprimat adînc în minteafiec\rui marinar: P~N| AICI, DAR NU MAIDEPARTE!35 {i totu[i aceste cuvinte pro-hibitive au fost înlocuite curînd de provo-catoarele plus ultra – MAI DEPARTE!Prin eliminarea lui non, apeiron-ul luiAnaximandru a fost dep\[it pentru tot-deauna de exploratorii Noii Epoci, finis s-a transformat în novissimus [i un tip denara]iune a fost înlocuit de altul. Dup\cum [tie orice orator, cea mai u[oar\metod\ de a te face crezut este s\ spui opoveste. {i, dup\ cum [tie orice cartograf,toate pove[tile sînt în esen]\ pove[ti dec\l\torie, [iruri infinite de metonimiiînl\n]uite în care un cuvînt alunec\ înaltul, o lume în alta, ca într-o nara]iuneposmodern\ cu semnifica]ii multidimen-sionale.

Acea caracteristic\ special\ care faceca harta de la Ebstorf s\ fie una special\este cople[itorul talent cu care autorii eispun concomitent mai multe pove[ti, cemerg în general de la Facere laApocalips\, cu Alexandru ca paznic alfrontierei de est, iar Hercule al celei devest. Prin intermediul combina]iei crea-toare între cuvînt [i imagine, ei î[i conducpublicul pe traseul b\t\torit al meridianu-lui central, de obicei relatînd în paralelevenimente sacre [i profane. Astfel, ime-diat sub capul lui Hristos sînt prezentatetraseele a dou\ itinerarii simetrice, dintrecare unul î[i are originea în VechiulTestament, iar cel\lalt în legendele des-

pre Alexandru cel Mare.36

Prima oprire pe traseul biblic estechiar Paradisul, prezentat aici cu toateminunile sale, inclusiv o pictur\ cu Adam[i Eva în toat\ goliciunea lor, cu arborelevie]ii într-o parte [i [arpele c\]\rîndu-sepe arborele cunoa[terii în cealalt\ parte.Mai încolo, înspre nord-vest, unde sespunea c\ ies din adîncuri cele patru[uvoaie mari de ap\ ce ud\ întreagasuprafa]\ a p\mîntului,37 se g\se[te un altEden, de data aceasta protejat cu un zidde foc. Adev\rul e c\ autorii h\r]ilorp\reau într-adev\r nesiguri în privin]alocului în care s\ plaseze Paradisul [iasta i-a f\cut s\-l amplaseze în momentediferite la locuri diferite.38 Ei n-au merstotu[i atît de departe cum a f\cut cu [asesecole mai devreme sus-men]ionatulCosma Indicopleustes, care a luat cuvîn-tul ou-topia într-un sens atît de literal,încît a refuzat s\-l plaseze pe p\mînt [i l-a a[ezat în Nic\ieri, pe cel\lalt mal alOceanului nenavigabil. În schimb hartade la Hereford alege o cale de mijloc: îlplaseaz\ pe o insul\ de la margineaextrem\ a lumii locuite, iar Adam [i Evasînt izgoni]i din gr\dina împrejmuit\ cuziduri în nesiguran]a de pe terra firma.39

Din cînd în cînd cei din Ebstorf au fostcît pe ce s\ foloseasc\ acela[i tip deambiguitate, pentru c\ atunci cînd au pic-tat „T\rîmul F\g\duin]ei pentru Sfin]i” –insula imaginar\ pe care legendarul sfîntBrendan ar fi descoperit-o undeva în ves-tul Irlandei –, i-au dat forma unei insulerectangulare, plasate undeva în largulcoastei Africii. Pe de alt\ parte, nu g\simaici nici o urm\ a }\rii Preotului Ioan(Prester John sau Presbyter Johannes).Dat\ fiind popularitatea de care s-aubucurat personajul [i datele de pe hart\,omisiunea este foarte surprinz\toare,pentru c\ ve[tile despre imperiul s\u

[226]

Vitruviu ne-a explicat c\ patru estenum\rul omului, fiindc\ distan]a dintrebra]ele sale întinse este aceea[i cuîn\l]imea lui [i c\ astfel el formeaz\ baza[i în\l]imea unui p\trat. Patru era num\rulperfec]iunii morale, iar oamenii experi-menta]i în lupta pentru perfec]iuneamoral\ erau numi]i „tetragonali”. Pe dealt\ parte homo quadratus era [i penta-gonal, fiindc\ cinci era un alt num\r cu osemnifica]ie esoteric\, simbolizînd per-fec]iunea mistic\ [i estetic\. Cinci era unalt num\r circular care putea fi descoperitla fiin]a uman\, pentru c\ extremit\]ilecorpului s\u puteau fi unite prin linii drep-te, ce formau un pentagon (imagine careapare [i la Villard de Honnecourt, precum[i în desenul mult mai faimos al luiLeonardo).”30

Reformulat, principiul de baz\ al arhi-tecturii vitruviene sun\ astfel:

“...f\r\ simetrie [i propor]ie nu potexista nici un fel de principii de proiectarea unui templu, adic\ dac\ nu exist\ niciun fel de rela]ie între p\r]ile lui, a[a cumse întîmpl\ în cazul unui om bine pro-pro]ionat... În corpul uman punctul centraleste, desigur, ombilicul. C\ci dac\ un omst\ întins pe spate, cu mîinile [i picioare-le întinse, [i plas\m vîrful unui compas înmijlocul ombilicului s\u, degetele lui de lamîini [i de la picioare vor atinge circumfe-rin]a cercului desenat astfel. {i, a[a cumcorpul omenesc are un contur circular, totastfel putem descoperi la el [i un p\trat.C\ci dac\ îi m\sur\m distan]a de la t\lpilepicioarelor pîn\ în cre[tetul capului [i apoifacem acela[i lucru cu bra]ele sale întin-se, vom descoperi c\ acea lungime eegal\ cu în\l]imea, ca [i în cazul supra-fe]elor plane ce formeaz\ p\trate perfec-te.31

*La Ebstorfer Karte înscrierea

p\tratului în cerc înseamn\ pur [i simpluplasarea re]elei de coordonate, care,deloc accidental, este structurat\ înacela[i mod ca [i re]eaua de coordonatea tuturor celorlalte h\r]i: susul [i josul,dreapta [i stînga, origo în centru. Homocircularis,,homo quadratus. Ra]iunea car-tografic\ pur\. Enuma elish reînviat\.

În pozi]ia dominant\, în punctul încare vechii cititori în stele plasaser\ PolulNord, credincio[ii din Evul Mediu au pic-tat capul lui Hristos – nu o stea pîlpîitoa-re, ci o lumin\ str\lucitoare. În locul celuide-al patrulea col] din constela]ia luiPythias apare o icoan\. Fixat într-uncadru p\trat, Mîntuitorul se uit\ dreptînainte, iar privirea lui str\bate spa]iul [itimpul. În col]urile de sus ale desenuluisînt înscrise cele dou\ litere A och W, iarîn col]urile de jos cuvintele primus [i etnovissimus, ceea ce înseamn\ „Eu sîntAlfa [i Omega... Cel ce este, Cel ce era [iCel ce vine, Atot]iitorul”32. Iar acest citat,dup\ cum [tie orice c\lug\r, trimite directla istoria cu Toma „Geam\nul” (poreclit [i„Necredinciosul”), care l-a întrebat o dat\pe Iisus „Doamne, nu [tim unde Te duci;[i cum putem [ti calea?”, iar r\spunsul pecare l-a primit a fost „Eu sînt Calea,Adev\rul [i Via]a. Nimeni nu vine la Tat\lMeu decît prin Mine”33.

Exact acesta este fragmentul pe carec\lug\rii benedictini de la Ebstorf l-autransformat într-un Baedeker medieval,într-un ghid turistic ilustrat, menit s\-iajute pe pelerini s\-[i g\seasc\ drumulspre mîntuire. Cei doi poli din harta ce-lînso]e[te – cu capul lui Hristos la est [ipicioarele sale la vest – sînt lega]i unul dealtul de meridianul zero, o linie invizibil\ce str\bate harta din vîrf pîn\ la baz\.

În vreme ce capul lui Hristos este pla-

[229]

gele c\peteniilor p\mîntului, al berbecilor,al mieilor, al ]apilor, al vi]eilor [i al tuturorcelor îngr\[a]i din Vasan. Ve]i mîncagr\sime pîn\ v\ ve]i s\tura [i ve]i beasînge pîn\ v\ ve]i îmb\ta din jertfa Mea,pe care o voi junghia pentru voi. {i v\ ve]is\tura la masa Mea de cai [i de c\l\re]i,de r\zboinici [i de tot felul de osta[i, ziceDomnul Dumnezeul”45. Mie îmi pare oimagine a Iadului. {i, desigur, asta era [iinten]ia.

În cealalt\ jum\tate a P\mîntului via]aeste la fel de ciudat\, chiar dac\ nu la felde malefic\. Astfel, de-a lungul marginiisudice din oikumene, la periferia Africii,locuiesc o serie fantastic de mare demon[tri, creaturi ciudate despre caretoat\ lumea vorbe[te, dar nimeni nu le-av\zut vreodat\ – practic, Ceilal]ii celuilalt,lega]i etimologic de cuvîntul monere, „aavertiza”. Aceste simboluri ale ambi-guit\]ii umane, majoritatea inventateanterior de Pliniu cel B\trîn, purtau numela fel de fanteziste ca [i tr\s\turile pose-sorilor lor, pentru c\ a fi monstruosînseamn\ a fi diform. De fapt harta însu-meaz\ un num\r total de dou\zeci [ipatru de rase diferite de acest soi, printrecare se num\r\ antropofagii (mînc\toriide oameni), cei care beau din craniiumane [i poart\ pe piept capete [i scal-puri omene[ti, blemii, creaturi lipsite decap [i de gît, care au chipurile pe piept,chinocefalii („cei cu cap de cîine”) cu din]iimen[i, care sufl\ foc [i comunic\ prinl\tr\turi, panotii („cei numai urechi”),f\pturi extrem de timide [i cu ni[te urechia[a de mari, c\ le pot folosi în egal\m\sur\ ca p\turi, ca s\ se înveleasc\ cuele, [i ca aripi cu care s\ zboare, sciopo-zii („cei cu picioare-umbrel\”), f\pturi cuun singur picior, dar extrem de rapide,care î[i petrec toat\ ziua întinse pe spate[i se feresc de soare la umbra t\lpii imen-

se a unicului lor picior. Pe o insul\ de peNil un pitic c\l\re[te un crocodil domesti-cit.46

Tot ce e monstruos e plasat învecin\tatea mîinii stîngi a lui Hristos (carenu poart\ stigmate), ceea ce sugereaz\c\ [i lucrurile neclasificabile sînt luate îngrija Domnului, chiar dac\ sînt ]inute la cîtmai mare distan]\. La urma urmei,cre[tinismul sus]ine c\ este singura marereligie care îi prime[te la sînul ei nunumai pe cei boga]i [i frumo[i, ci [i pes\raci [i handicapa]i, nu numai pest\pînitorii lumii, ci [i pe prostituate [ilepro[i. Iar în asta const\ [i importan]amon[trilor, fiindc\ ei furnizeaz\ o per-spectiv\ util\ asupra a ceea ce înseamn\uman. Era ceva de o importan]\ crucial\,în special fiindc\ exista convingerea c\numai sufletele umane erau primite înParadis. Provocarea era una enorm\,astfel c\ atunci cînd s-a anun]at c\ unchinocefal, poate cea mai mostruoas\f\ptur\ dintre toate, nu numai c\ s-a con-vertit la cre[tinism, ci a devenit un sfîntdintre cei mai de seam\, evenimentul afost considerat un succes m\re] al misio-narismului.47 Nep\truns\ este magiatransform\rilor ontologice.48

*Eu consider c\ esen]a h\r]ii de la

Ebstorf const\ exact în aceast\ problem\grav\ a definirii umanului – a ceea ceeste [i ceea ce nu e uman. R\spunsul pecare îl ofer\ se vede cu claritate peste totîn ea, dar nic\ieri la fel de clar ca în origo,în punctul central al re]elei de coordona-te, în centrul geometric al P\mîntului cir-cular [i, concomitent, al h\r]ii-cvadrat.Autoreferen]ialitate inclus\, mormîntul luiHristos în propriul s\u buric, Iisus însu[iîn postura celui de-al doilea Adam. Osiris

[228]

binecuvîntat, unde curgeau lapte [imiere, au început s\ circule înc\ din jurulanului 1145.40 Poate c\ excluderea eieste cumva legat\ de Conciliul din 1240,în care s-a hot\rît în mod oficial c\ ideeaunui paradis lumesc este întru totul ridi-col\ [i c\ ea trebuie aspru condamnat\.Dar chiar [i edictele circul\ uneori lent,astfel c\ în a treia lui c\l\torie, atunci cînda ajuns la gurile fluviului Orinoco, Columba crezut c\ a descoperit unul din fluviileParadisului. În urma acestei convingerieronate, el a tras concluzia c\ se aflachiar în cap\tul de sus al P\mîntului [i c\P\mîntul însu[i nu era rotund, ci aveaform\ de par\. Aceea[i convingere l-af\cut s\ numeasc\ unul din capurile mari-time cubaneze „Alfa [i Omega”.

La aceea[i distan]\ de capul luiHristos ca [i imaginea cu Adam [i Eva,dar plasate mai degrab\ la stînga decît ladreapta, se afl\ cîteva ilustra]ii care nufac referire la Biblie, ci la legendele popu-lare despre Alexandru Macedon. Ele sînto paralel\ direct\ la capitolele 2 [i 3 dincartea biblic\ a „Facerii”, iar prima dinaceste picturi, la fel ca [i cea cu cadrulrectangular în care sînt plasa]i Adam [iEva, îl înf\]i[eaz\ pe împ\rat stînd întredoi arbori oraculari, descul], cu capuldezgolit [i înv\luit într-o mantie ro[ie.Încremenit în pozi]ia respectiv\ [i luminatsimultan de soare [i de lun\, el afl\ de ladoi prezic\tori – din care unul vorbe[te înelin\, iar cel\lalt în „indian\” – c\ o s\moar\ curînd. Al\turi de aceast\ pictur\esen]ial\ mai apar [i alte cîteva referin]ela aventurile împ\ratului: una înf\]i[eaz\un grup de chinezi în spatele Marelui Zid,alta un popor atît de pa[nic, încît î[i ducetraiul doar cu mirosul merelor. În aceea[izon\ sînt plasate [i pietrele funerare de laPersepolis, locul unde Alexandru, într-ungest de generozitate, l-a îngropat pe

Darius, regele persan pe care l-a înfrîntatît de clar [i fa]\ de familia c\ruia s-adovedit atît de crud (sau, poate, atît deplin de respect) [i a refuzat s-o elibereze.Pu]in mai încolo apare ora[ul Alexandria,cu farul s\u – care odinioar\ fusese unadin cele [apte minuni ale lumii – dejademolat. Ca s\ fim exac]i, împ\ratulAlexandru este men]ionat în zece locuri [ie înf\]i[at de vreo cincisprezece ori.41

În vreme ce ilustra]iile cu cele maiimportante evenimente din istorie (inclu-siv povestea Turnului Babel) sînt concen-trate în jurul meridianului central, majori-tatea istoriilor înfrico[\toare sînt exilate lamargini. Din acest punct de vedere,reprezentativ este modul în care e tratatpoporul apocaliptic al lui Gog [i Magog, alc\rui num\r este ca nisipul m\rii, legend\pus\ adesea în leg\tur\ cu invaziilesci]ilor, veni]i prin Armenia [iMesopotamia [i ajun[i în Siria [iPalestina în jurul anului 630 î.Hr.42

Povestite [i repovestite în mai multe con-texte, aceste ingrediente sînt strînse lao-lalt\ într-un amestec puternic, de propor]iipsihedelice.43 Respectînd conven]iileexistente, autorii h\r]ilor plasau aceast\cas\ a Antihristului în nord-estulîndep\rtat (sau, mai precis, în est-nord),în apropiere de mîna dreapt\, cu stigma-tele vizibile, a lui Hristos. Acolo, în\untrulunui cadru rectangular de c\r\mizi [i foc,autorul biblic î[i aminte[te cum DOMNULAtoatest\pînitor a spus odinioar\: „Iat\,Eu sînt împotriva ta, Gog... Te voi prinde,voi pune z\bale în f\lcile tale [i te voiscoate pe tine [i toat\ o[tirea ta... C\dea-vei în mun]ii lui Israel, tu [i toate o[tile tale[i popoarele cele ce sînt cu tine; [i te voida spre mîncare la tot felul de p\s\ri deprad\ [i fiarelor cîmpului”44. Apoi continu\cu o scen\ despre felul cum „carnear\zboinicilor o ve]i mînca [i ve]i bea sîn-

[231]

samblat\ [i dus\ la Berlin pentru a fi res-taurat\. De ce s-au furat exact buc\]ilerespective [i nu altele? E, bineîn]eles, oîntrebare foarte incitant\, iar un r\spunsposibil ar fi acela c\ textul scris în col]uldin dreapta sus va fi con]inut anumitesugestii legate de provenien]a h\r]ii, învreme ce col]ul de jos, din stînga, repre-zenta zona Niedersachsen, ceea ce neofer\ înc\ o cheie pentru dezlegareaenigmei. Toate aceste probleme au oleg\tur\ direct\ cu misterul plas\rii încentrul h\r]ii a Ierusalimului, nu aEbstorfului. În majoritatea h\r]ilor (cuexcep]ia unora din cele mai valoroasemappae mundi) centrul lumii este identiccu locul de ba[tin\ al celor care le-aucreat – pentru greci era Delos sau Delphi,pentru cei din Alexandria observatorul depe muntele Atabyrion, pentru romaniora[ul Roma, iar pentru arabi Mecca.

Mintea celor din Ebstorf trebuie s\ fif\cut ni[te ra]ionamente similare, pentruc\ în privin]a detaliilor geografice nimicnu se compar\ cu aspectul zoneiNiedersachsen. Regiunea aceasta nucon]ine doar urme l\sate de AlexandruMacedon – care aproape sigur nici n-aauzit vreodat\ de locul respectiv,dar\mite s\ mai [i calce pe acolo –, ci [ipe cele ale multor re[edin]e episcopale [icentre mîn\stire[ti. În plus, aici mai avem[i ora[ul „Ebbekestorf”, care apare pehart\ cu mormintele a trei martiri – sfin]ide altfel necunoscu]i.

*Un document fascinant. Iat\ ce spune

unul dintre cei mai prestigio[i comenta-tori: „Harta lumii de la Ebstorf trebuiejudecat\ concomitent din mai multe punc-te de vedere. Dintr-o perspectiv\ geogra-fic\ ea este o hart\, dintr-una a educa]ieiîn general e o enciclopedie, dintr-o per-spectiv\ iconografic\ e o lucrare despre

crea]ia Domnului, ca lucrare politic\ e unsemn de putere seniorial\. Iar ca oper\devo]ional\ ea reprezint\ un mijloc demedita]ie”54.

{i totu[i poate [i mai important estefaptul c\ harta de la Ebstorf este o mostr\extraordinar\ [i cu adev\rat cople[itoarede ra]iune cartografic\ pus\ în practic\.Corpul uman – aici într-o form\ mult maielevat\, cea a trupului lui Hristos – devi-ne re]eaua de coordonate a întreguluiunivers, formînd o combina]ie dintrehomo circularis [i homo quadratus – [iasta cu dou\ sute de ani înainte deLeonardo da Vinci.55 E o oper\ de art\ încare imaginea [i nara]iunea î[i unescfor]ele într-un joc neîntrerupt al trans-form\rilor ontologice. Sau, conform spu-selor unui specialist:

“Oare Britannia viseaz\ atunci cînddoarme? E oare America visul ei?... unvis în care tot ce nu poate fi acceptat deTrezia metropolitan\ cap\t\ permisiuneade Exprimare în nelini[tita Odihn\ a aces-tor Provincii, iar înspre Vest, oriunde va fifiind el, înc\ neînscrisul în h\r]i, înc\necartografiatul, înc\ nev\zutul – demajoritatea Omenirii –, slujind ca loc dearuncat Gunoiul pentru Speran]elePrezumtive, pentru tot ce ar putea fi totu[iadev\rat – Paradisul Terestru, FîntînaTinere]ii Ve[nice, }ara Preotului Ioan,Împ\r\]ia lui Hristos, mereu dincolo deapus, ]inut sigur pîn\ ce urm\torulTeritoriu dinspre Vest va fi [i el v\zut [iluat în eviden]\, m\surat [i asimilat, reve-nit în Re]eaua de Puncte deja cunoscute,cea care î[i trianguleaz\ încet Drumulîn\untrul Continentului, transformînd totuldin prezumtiv în afirmativ, reducîndPosibilit\]ile la Eviden]e care slujesc sco-purilor Guvernelor, cucerind una dup\alta Frontierele ce apar]ineau Sacrului [iincorporîndu-le într-o lume stearp\ [i

[230]

reînviat, toate vînturile în acela[i sac,toate planetele incluse în acela[i sistemgeometric.

În punctul de intersec]ie al celor patrucvadrate harta plaseaz\ ora[ulIerusalim,49 care în textul scris este numitcapitala p\mînteasc\ a Palestinei, iar înimaginea pictat\ apare drept capital\cereasc\ a cre[tinismului,50 centrul ideo-logic – [i mai pu]in geografic – al lumii.Acest loc, înconjurat de un zid de aur cudou\sprezece turnuri, este atît de spe-cial, încît nu e înconjurat doar de o form\rectangular\, ci chiar de un p\trat, [i esingura imagine împodobit\. Spa]iul fun-damental de aici e umplut cu o imagine aMîntuitorului însu[i, pictat a[a cum secuvine, en face, în stilul lipsit de perspec-tiv\ al vremii. Mîntuitorul tocmai s-a scu-lat din mormînt, ochii îi sînt orienta]i spreregiunile din nord, are degeteleîncruci[ate [i ridic\ mîna în semn debinecuvîntare.

Cu toate c\ geometria h\r]ii nu eniciodat\ perfect\, se vede clar c_ axavertical\ [i cea orizontal\ traverseaz\p\tratul central [i s-ar putea s\ se inter-secteze pe chipul lui Hristos, ba chiar înpunctul sacru dintre ochi.51 Prin acela[icentru mai trece [i o fascinant\ diago-nal\, care are un cap\t în zona de nord-est, cea a lui Gog [i Magog, iar cel\laltcap\t în cap\tul de sud-vest, în Gr\dinaHesperidelor, o peninsul\ unde st\ depaz\ un [arpe ce-[i înghite coada – sin-gura imagine plasat\ într-un astfel decadru.52 De-a lungul aceleia[i axe, lajum\tatea drumului între mormîntulMîntuitorului din Ierusalim [i Iadul luiGog, se afl\ Arca lui Noe, oprit\ pe vîrfulmuntelui Ararat, iar în direc]ia opus\, lajum\tatea drumului dintre Ierusalim [iGr\dina Hesperidelor, se g\se[te insulaSiciliei, pictat\ sub forma unei inimi

gigantice. Dup\ cum am spus, Gervase[i-a tr\it o bun\ parte din anii tinere]ii lacurtea sicilian\, iar unui suflet romanticnu i-ar veni greu s\-[i imagineze cum î[iva fi petrecut el nop]ile acolo. În oricecaz, toate locurile de pe amintita diago-nal\ – inclusiv Gog [i Magog – sînt în rea-litate topoi ai mîntuirii, Ierusalimul dinp\trat fiind acela[i lucru cu Ierusalimulapocaliptic. Revela]ia e revelat\, fiindc\Sfîntul Ioan Teologul, ca un precursor allui Molly Bloom din secol I, ne spune:

“{i am v\zut cer nou [i p\mînt nou.C\ci cerul cel dintîi [i p\mîntul cel dintîiau trecut; [i marea nu mai este. {i amv\zut cetatea sfînt\, noul Ierusalim,pogorîndu-se din cer de la Dumnezeu,g\tit\ ca o mireas\, împodobit\ pentrumirele ei. {i am auzit, din tron, un glasputernic care zicea... Eu sînt Alfa [iOmega, începutul [i sfîr[itul. Celui ceînseteaz\ îi voi da s\ bea, în dar, dinizvorul apei vie]ii... {i a venit unul din cei[apte îngeri, care aveau cele [apte cupepline cu cele din urm\ [apte pedepse, [ia gr\it c\tre mine zicînd: Vino s\-]i ar\t pemireasa, femeia Mielului. {i m-a dus pemine, în duh, într-un munte mare [i înalt[i mi-a ar\tat cetatea cea sfînt\,Ierusalimul, pogorîndu-se din cer, de laDumnezeu, avînd slava lui Dumnezeu.Lumina ei era asemeni cu cea a pietreide mare pre], ca piatra de iaspis, limpedecum e cristalul. {i avea zid mare [i înalt [iavea dou\sprezece por]i, iar la por]i doi-sprezece îngeri...”53

O alt\ diagonal\, plasat\ mai înspreest, dar aproape perpendicular\ pe axaGog-Hesperide, leag\ cele dou\ piei decapr\ pierdute, din col]ul din dreapta susal h\r]ii, de buc\]ile (par]ial pierdute [iele) din col]ul din stînga jos – toate aces-te buc\]i fiind furate în chip misterios în1888, cînd harta original\ a fost deza-

[233]

3. De fapt s-a [i sugerat ideea c\ în dialogul Timaios allui Platon cerul înstelat era considerat în mod tautologictoposul epocii. Pentru o analiz\ mai aprofundat\ veziSallis, John, Chorology: On Beginning in Plato’s„Timaeus”, Indiana University Press, Bloomington, IN,1999, cap. 2.4. Augustine, Confessions, Penguin, Harmondsworth,1961, p. 95, citat preluat din Woodward, David.„Medieval Mappaemundi”, în Harley, J.B.; Woodward,David (coord.), The History of Cartography. Vol. 1.Cartography in Prehistoric, Ancient, and MedievalEurope and the Mediterranean, p. 326.5. Rezisten]a în timp a acestei imagini este una remar-cabil\, pentru c\ în secolul al V-lea î.Hr. Herodot scriadeja: „M\ apuc\ rîsul cînd v\d cît de mul]i oameni des-eneaz\ h\r]i ale lumii f\r\ s\-[i foloseasc\ mintea. FacP\mîntul ca pe un cerc perfect, mai reu[it chiar decît celpe care l-ai trasa cu un compas, [i cu Ocean ce curgeîn jurul lui”. Un veac mai tîrziu, Aristotel reia ideea,observînd c\ „ei traseaz\ h\r]ile P\mîntului într-un modridicol, fiindc\ deseneaz\ oikoumene sub o form\extrem de rotund\, ceea ce e imposibil dac\ ]inem contde logic\ [i de realit\]ile observabile”. Citate preluate dinRomm, James S., The Edges of the Earth in AncientThought: Geography, Exploration, and Fiction,Princeton University Press, Princeton, NJ, 1992, pp. 34[i 42. Pentru o reinterpretare creativ\ a rîsului luiHerodot vezi Farinelli, Franco, „Squaring the Circle, orthe Nature of Political Identity”, în Farinelli, Franco;Olsson, Gunnar; Reichert, Dagmar (coord.), Limits ofRepresentation, Accedo, München, 1994.6. Marin, Louis, Utopics: Spatial Play, HumanitiesPress, Atlantic Highlands, NJ, 1984, pp. xv-xxvii.7. Pentru mai multe detalii despre aceast\ paralal\ sur-prinz\toare vezi Bruno, Giuliana, Atlas of Emotion:Journeys in Art, Architecture, and Film, Verso, Londra,2002. O importan]\ special\ o au analizele am\nun]itef\cute de Bruno la Carte du pays de Tendre („Harta ]\riiTandre]ei”) din 1654, care îi apar]ine lui Madeleine deScudéery. Pentru noi e important mai ales faptul c\ îngravura care înso]e[te textul original al lui Scudéry prin-cipalele cursuri de ap\ sînt desenate sub forma literei T,iar la v\rsare ele formeaz\ „La Mer Dangereuse”, dinco-lo de care se întind „Terres Inconnues”. Într-un loc multmai central [i mult mai potrivite pentru baie se g\sesc„Marea Intimit\]ii” [i „Lacul Indiferen]ei”. Pentru detaliivezi op. cit., gravura IV [i pp. 217-229.8. Hugo de Sancto Victore, The Didascalicon of Hugh ofSt. Victor: A Medieval Guide to the Arts, trad. [i ed. deJerome Taylor, Columbia University Press, New York,1991, p 121. Pentru acelea[i probleme vezi [i Illich,Ivan, In the Vineyard of the Text: A Commentary toHugh’s Didascalicon, University of Chicago Press,Chicago, 1993. Importan]a lui Hugh ca geograf este tra-tat\ cu m\iestrie în Gautier Dalché, Patrick, La„Descriptio Mappe Mundi” de Hugues de Saint Victor,Études Augustiennes, Paris, 1988.9. Apud Edson, Evelyn, Mapping Space and Time: HowMedieval Mapmakers Viewed Their World, BritishLibrary, Londra, 1999, p. 190, nota 47.

10. Aceast\ teorie despre memorie a dominat gîndireacel pu]in începînd de la Platon. De[i unii au considerat-o prea simplist\, ea a g\sit recent mult\ sus]inere înrezultatele experimentelor de psihologie cognitive.Pentru detalii vezi Richardson, John T.E., MentalImagery and Human Memory, Macmillan, London,1980.11. Citat din traducerea ap\rut\ în Carruthers, Mary J.,The Book of Memory: A Study of Memory in MedievalCulture, Cambridge University Press, Cambridge, 1990,p. 264 [i p. 9. Pentru o analiz\ din perspectiv\ istoric\ afragmentului vezi op. cit., pp. 80 [i urm. Vezi [i Zinn,Grover A. jr., „Hugh of St. Victor and the Art of Memory”,în Viator, vol. 5, 1974, pp. 211-234.12. De fapt cel mai r\spîndit mecanism de memorizaredin retorica medieval\ îl constituia însu[i corpul cl\dirilormîn\stire[ti. Pentru o analiz\ aprofundat\ a acesteiteme vitruviene vezi Carruthers, Mary, The Craft ofThought: Meditation, Rhetoric and the Making ofImages, 400-1200, Cambridge University Press,Cambridge, 1998, în special cap. 5.13. „Facerea”, 6. 13-21, dup\ traducerea româneasc\Biblia sau Sfînta Scriptur\, Editura Institutului Biblic [ide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti,1988, pp. 16-17. (Citatele din Biblie sînt preluate [iadaptate conform variantei ortodoxe, astfel încît uneorinumerele capitolelor [i cele ale versetelor nu corespundcu cele din varianta în englez\ a textului – n.tr.)14. „Deuteronomul”, 31. 26-27, id., p. 230.15. Zinn, Grover A. Jr, „Hugh of St Victor, Isaiah’s Visionand De arca Noe”, în Wood, Diana (coord.), The Churchand the Arts, Blackwell, Oxford, 1992.16. Lecoq, Danielle, „La mappemonde du De arca noemystica de Hugues de Saint-Victor (1128-1129)”, înPelletier, Monique (coord.), Géographie du monde aumoyen âge et à la renaissance, Éditions du CTHS,Paris,1989.17. Ohly, Friedrich, „Deus Geometra. Skizzen zurGeschichte einer vorstellung von Gott”, în Kamp,Norbert; Wollasch, Joachim (coord.), Tradition als histo-rische Kraft: Interdisziplinäre Forschungen zurGeschichte des früheren Mittelalters, Walter de Gruyter,Berlin, 1982.18. Woodward, David, „Reality, Symbolism, Time, andSpace in Medieval World Maps”, în Annals of theAmerican Association of Geographers, vol. 75, 1985, p.513.19. Lucrarea lui Deleuze [i Guattari se plaseaz\ printrecele mai coerente studii asupra ra]iunii cartografice careau ap\rut pîn\ în prezent. Vezi în special Deleuze,Gilles, The Fold: Leibniz and the Baroque, trad. de TomConley, University of Minnesota Press, Minneapolis,MN, 1993; Deleuze, Gilles; Parnet, Claire, Dialogues,trad. de Hugh Tomlinson [i Barbara Habberjam, AthlonePress, London, 1987; Deleuze, Gilles; Guattari, Félix, AThousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia,trad. în englez\ de Brian Massumi, University ofMinnesota Press, Minneapolis, MN, 1987; Deleuze,Gilles; Guattari, Félix, What is Philosophy?, trad. înenglez\ de Hugh Tomlinson [i Graham Burchell,

[232]

muritoare, care este casa noastr\ [iDisperarea noastr\.

-- Totu[i Sim]urile cer a fi hr\nite, i seadres\ insomniak Mason într-un soi deDiscurs Gastrik pe care-l preg\tise pentruastfel de Ceasuri... Ca [i Trupul, cuDorin]ele lui transcendente, cea mai deseam\ din ele fiind Tinere]ea ve[nic_ –pentru care, vai, ’geaba ca]i prin TîrgulEntuzia[tilor, care caracterizeaz\ Sabatuldin Philadelphia – cea mai bun\ Ofert\auzit\ fiind cea a Învierii Trupului, dar [iea e condi]ionat\, din nenorocire, de oMoarte anterioar\ ei...56

*Dar cum arat\ ele, h\r]ile acestea

secrete, care pentru st\pînitorii de ast\ziîndeplinesc acelea[i func]ii ca [i, odi-nioar\, Ebstorfer Karte pentru mîntuireac\lug\rilor germani sau linia de demar-ca]ie Mason-Dixon pentru viitorulBritanniei? La o asemenea întrebare eaproape imposibil s\ g\sim un r\spuns,pentru c\ buricul lumii pare uneori s\ fieamplasat în Washington, iar alteori înBeijing – ca s\ nu mai vorbim de paradi-surile alternative din Ierusalim, Bagdadsau Roma, din Bruxelles sau Stockholm,de pe Campus Drive, num\rul 1050, saude pe Kåbo 23:7. Ideile despre ÎnviereaTrupului reprezint\ în continuare cea maibun\ ofert\ de pe pia]\, iar trasarea uneilinii drepte e îns\[i forma dispre]ului.

Dar ce tehnici folose[te cu adev\ratgînditorul cartograf atunci cînd ]ese aceare]ea de latitudini [i longitudini amintindde plasa zeului Marduk, cînd stabile[tepunctele fixe, cînd î[i calibreaz\ instru-mentele, cînd evalueaz\ mappae?

Note

1. Woodward, David, „Reality, Symbolism, Time, andSpace in Medieval World Maps”, în Annals of theAmerican Association of Geographers, vol. 75, 1985, p.515. Trebuie remarcate [i considerabilele similitudiniexistente între articolul citat [i abord\rile mult mai extin-se din Woodward, David, „Medieval Mappaemundi”, înHarley, J.B.; Woodward, David (coord.), The History ofCartography. Vol. 1. Cartography in Prehistoric,Ancient, and Medieval Europe and the Mediterranean,University of Chicago Press, Chicago, 1987. Traseul luiWoodward spre aceast\ interpretare, devenit\ azi unastandard, a fost preg\tit în special de Wright, JohnKirtland cu The Geographical Lore of the Time of theCrusades: A Study in the History of Medieval Scienceand Tradition in Western Europe, AmericanGeographical Society, New York, 1925.Dat fiind contextul de fa]\, e important s\ subliniemcolaborarea strîns\ dintre Woodward [i J.B. Harley îndeceniul de dinaintea mor]ii premature a celui de-al doi-lea. Cîteva dintre studiile fundamentale ale lui Harley –precedate de un studiu critic al lui J.H. Andrews – aufost strînse mai tîrziu în volumul Harley, J.B., The NewNature of Maps: Essays in the History of Cartography,coord. Paul Laxton, Johns Hopkins University Press,Baltimore, MD, 2001. Pentru comentarii critice ulterioa-re asupra concep]iei lui Harley despre putere [i politic\vezi Crampton, Jeremy W., „Maps as SocialConstructions: Power, Communication andVisualization”, în Progress in Human Geography, vol.25, 2001, pp. 235-252.2. Pe lîng\ analizele clasice realizate de Woodward [iWright, vezi [i Kimble, George H.T., Geography in theMiddle Ages, Methuen, Londra, 1938; Brown, Lloyd A.,The Story of Maps, Little, Brown and Company, Boston,1949, cap. IV; Leithäuser, Joachim G., Mappae Mundi:Die geistige Eroberung der Welt, Safari, Berlin, 1958;Gautier Dalché, Patrick, Géographie et culture: la repré-sentation de l’espace du VIe au XIIe siècle, Ashgate,Aldershot, 1997; Edson, Evelyn, Mapping Time andSpace: How Medieval Mapmakers Viewed Their World,British Library, Londra, 1999, [i mai ales discu]iileam\nun]ite [i revelatoare din Arentzen, Jörg-Geerd,Imago Mundi Cartographia. Studien zur Bildlichkeit mit-telaltericher Welt- und Ökumenekarten unter besonde-rer Berücksichtigung des Zusammanwirkens von Textund Bild, Wilhelm Fink, München, 1984. La mai bine deun secol dup\ publicarea primei edi]ii, înc\ mai putemg\si numeroase informa]ii utile în cele [ase volume dinMiller, Konrad, Mappae mundi. Die ältesten Weltkarten,Jos. Roth’sche, Stuttgart, 1895-1898, actualizate [iref\cute în Destombes, Marcel, Mappemondes A.D.1200-1500. Catalogue préparé par la Commission desCartes Anciennes de l’Union GéographiqueInternationale. Israel, Amsterdam, 1964. O bibliografiefoarte cuprinz\toare se poate g\si în Gow, Andrew;Pekacz, Jolanta, A Bibliography of Scholarship onMappaemundi and Early World Maps, la adresahttp://www.ualberta.ca/~agow/mapbib.html.

[235]

and the Ten Lost Tribes, Variorum, Aldershot, 1996,precum [i Parfitt, Tudor, The Lost Tribes of Israel: TheHistory of a Myth, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2002.41. Kugler, Hartmut, „Die Ebstorfer Weltkarte. Ein euro-päisches Weltbild in deutschen Mittelalter”, în Zeitschriftfür deutsches Altertum und deutsche Literatur, vol. 116,1987, p. 24 [i urm.42. Hennig, Richard, Terrae incognitae, vol. II, Brill,Leiden, 1950, cap. 89, intitulat „Sallam der Dolmetscherund der «Gog und Magog-Mauer»”.43. Anderson, Andrew Runni, Alexander’s Gate, Gogand Magog, and the Inclosed Nations, MedievalAcademy of America, Cambridge, MA, 1932. Vezi _iGow, Andrew, „Gog and Magog on Mappaemundi andEarly Printed World Maps: Orientalizing Ethnography inthe Apocalyptic Tradition”, în Journal of Early ModernHistory, vol. 2, 1998, pp. 61-88.44. „Iezechiel”, 38.3-4 [i 39.4, în Biblia sau SfîntaScriptur\, ed. cit., pp. 834 [i 835.45. Ibid., 39.18-20.46. Asemenea rase monstruoase constituie doar omostr\ din ceea ce se credea c\ ar exista. Pentru maimulte detalii vezi Friedman, John Block, The MonstrousRaces in Medieval Art and Thought, Harvard UniversityPress, Cambridge, MA, 1981, cap. 1; Lecouteux,Claude, Les monstres dans la pensée médiévale euro-péenne. Essai de présentation, Presses de l’Universitéde Paris-Sorbonne, Paris, 1993; Camille, Michael,Mirror in the Parchment: The Luttrell Psalter and theMaking of Medieval England, Reaktion Books, Londra,1998, în special capitolele 5 [i 6. Semnificativ este fap-tul c\ Psaltirea lui Luttrell, care este adev\ratul subiectal lucr\rii lui Camille, a fost realizat\ pentru a consolidapozi]ia social\ a familiei Luttrell dup\ ce aceasta fuseseacuzat\ de incest.47. Friedman, John Block, The Monstrous Races inMedieval Art and Thought, p. 61.48. Cîinii erau considera]i ni[te animale atît de spurca-te, încît David se vait\ într-un psalm: „C\ m-au înconju-rat cîini mul]i, adunarea celor vicleni m-a împresurat;Str\puns-au mîinile [i picioarele mele”. Citatul este pre-luat din „Psalmii”, 21.17-18, în Biblia sau SfîntaScriptur\, ed. cit., p. 574. Pe aceea[i tem\ vezi [iWakeman, Mary K., God’s Battle with the Monster: AStudy in Biblical Imagery, E.J. Brill, Leiden, 1973.49. De[i folose[te ca surse materiale publicate în altep\r]i ale lumii, cea mai reu[it\ analiz\ a centrelor cere-moniale [i a punctelor cardinale o reprezint\ în conti-nuare Wheatley, Paul, The Pivot of the Four Quarters: APreliminary Enquiry into the Origins and Character ofthe Ancient Chinese City, Aldine, Chicago, 1971. Vezi,de asemenea, o alt\ lucrare fundamental\, poate chiaro capodoper\: Wheatley, Paul, The Places Where MenPray Together: Cities in Islamic Lands, Seventh throughthe Tenth Centuries, University of Chicago Press,Chicago, 2001.50. Fragmentul central apare în „Iezechiel”, 5.5. (înBiblia sau Sfînta Scriptur\, ed. cit., p. 797), unde sespune: „A[a gr\ie[te Domnul Dumnezeu: Acesta esteIerusalimul, pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor

[i al ]\rilor dimprejur”.51. Importan]a meridianului principal – care are uncap\t în estul îndep\rtat, iar cel\lalt la strîmtoareaGibraltar – este mult mai mare decît o putem eviden]ianoi aici. În contextul dat, merit\ s\ amintim un fapt fas-cinant: în romanul lui Joseph Conrad Agentul secretapare un complot terorist prin care se urm\re[te tulbu-rarea întregii omeniri prin bombardarea ObservatoruluiGreenwich [i, astfel, a meridianului central.52. Deoarece sper c\ nepoata mea, Idun Wahlgren, arputea citi într-o zi pasajul de fa]\, rezist ispitei de a-laminti pe Olof Rudbeck (1630-1702). Acesta a fost unom de [tiin]\ [i un întreprinz\tor (printre altele, a desco-perit vasele limfatice [i a construit Amfiteatrul Anatomicdin Uppsala) care a elaborat în lucrarea sa Atlantica oteorie conform c\reia Suedia este pierduta Atlantid\ [i,în consecin]\, leag\nul civiliza]iei occidentale. Unam\nunt picant din acest amestec aiuritor de mitologie[i etimologie popular\ e [i faptul c\ Rudbeck a „dovedit”nu numai c\ literele alfabetului elin sînt mai noi decîtrunele nordice, ci, mai mult, c\ primele provin din aces-te rune. În cadrul argumenta]iei sale eroice el a sus]inutulterior [i c\ merele de aur p\zite de cele trei nimfe dinGr\dina Hesperidelor erau în realitate acelea[i merecare îi men]ineau ve[nic tineri pe zeii nordici – meretransformate cumva în rune, mijloacele esen]iale derememorare. P\zitoarea tuturor acestor minun\]ii eraaici nimeni alta decît zei]a Idun, al c\rei nume îl poart\propria mea nepoat\, iar co[ul zei]ei reprezenta un felde thesaurus sapientiae. Dac\ Rudbeck ar fi avut [tiin]\de harta de la Ebstorf, sînt aproape sigur c\ ar fi subli-niat faptul c\ [arpele lui Mercur, cel care st\ încol\cit înjurul Gr\dinii Hesperidelor, este de fapt acela[i [arpecare î[i înghite coada [i care st\, practic, la baza struc-turii tuturor runelor. Pe de alt\ parte, ar fi avut [i motivede nemul]umire, fiindc\ de[i Norvegia [i provinciaLapland (din Finlanda) sînt clar reprezentate pe hart\,Suedia e greu de reperat. Pentru o analiz\ magistral\ aepocii lui Rudbeck [i a personajului însu[i vezi Eriksson,Gunnar, Rudbeck 1630-1702. Liv, lärdom dröm i baroc-kens Sverige, Atlantis, Stockholm, 2002, în special p.332 [i urm.53. „Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul”, în Biblia sauSfînta Scriptur\, ed. cit., 21. 1-2, 6, 9-12.54. von den Brinken, Anna-Dorothee, „Ebstorf Map”, înFriedman, John Block; Figg, Kristen Mossler (coord.),Trade, Travel, and Exploration in the Middle Ages: AnEncyclopedia. Garland, New York, 2000, p. 162.55. Pentru mai multe informa]ii despre larga r\spîndirea imaginii omului lui Vitruviu vezi von Einem, Herbert,Der Mainzer Kopf mit der Binde. Arbeitsgemeinschaftfür Forschung des Landes Nordrhein-Westfalen,Geisteswissenschaften, Heft 3, Westdeutscher Verlag,Köln, 1955.56. Pynchon, Thomas, Mason & Dixon, p. 345 [i urm.

[234]

Columbia University Press, New York, 1994. Pentrupu]inele discu]ii asupra acestor conexiuni vezi Doel,Marcus A., Poststructuralist Geographies: TheDiabolical Art of Spatial Science, Edinburgh UniversityPress, Edinburgh, 1999, [i Doel, Marcus A., „GunnarOlsson’s Transformers: The Art and Politics ofRendering the Co-Relation of Society and Space inMonochrome or Technicolor”, în Antipode, vol. 35,2003, pp. 140-167. Vezi [i Bonta, Mark; Protevi, John;Deleuze and Geophilosophy: A Guide and Glossary,Edinburgh University Press, Edinburgh, 2004.20. Wolf, Armin, ”News on the Ebstorf World Map: Date,Origin, Authorship”, în Pelletier, Monique, Géographiedu monde au moyen âge at à la renaissance.21. Sommerbrodt, Ernst, Die Ebstorfer Weltkarte. Textund Tafelband, Historischen Vereins für Niedersachsen,Hanovra, 1891; Miller, Konrad, Mappae mundi. Dieältesten Weltkarten. V. Hefte. Die Ebstorfkarte, Jos.Rot’sche, Stuttgart, 1896. Tratatul lui Miller are anexat\o reproducere splendid colorat\ [i u[or lecturabil\ a res-pectivei h\r]i.22. Majoritatea lucr\rilor de referin]\ men]ioneaz\ harta,unele mai detaliat, altele mai pu]in detaliat. Analize maiaprofundate g\sim înRuberg, Uwe, „Mappae mundi des Mittelaters inZusammenwirkung von Text und Bild”, în Meier,Christel; Ruberg, Uwe (coord.), Text und Bild. Aspektedes Zusammenwirkens zweier Künste in Mittelalter undfrüher Neuzeit, Dr. Ludwig Reichert Verlag, Wiesbaden,1980; Arentzen, Jörg-Geerd, Imago MundiCartographia. Studien zur Bildlichkeit mittelaltericherWelt- und Ökumenekarten unter besondererBerücksichtigung de Zusammenwirkens von Text undBild, Wilhelm Fink, München, 1984; Kugler, Hartmut,„Die Ebstorfer Weltkarte. Ein europäisches Weltbild indeutschen Mittelater”, în Zeitschrift für deutschesAltertum und deutsche Literatur, vol. 116, 1987, pp. 1-29; Hahn-Woernle, Birgit, Die Ebstorfer Weltkarte, DasKloster, Ebstorf, 1989; Kugler, Hartmut (coord.), EinWeltbild vor Columbus. Die Ebstorfer WeltkarteInterdisciplinäres Colloquium 1988, VCH, ActaHumaniora, Weinheim, 1991; Wilke, Jürgen, DieEbstorfer Weltkarte, Verlag für Regionalgeschichte,Bielefeld, 2001.23. Camille, Michael, Image on the Edge: The Marginsof Medieval Art, Reaktion Books, Londra, 1992.24. Aici ar fi instructiv s\ ne amintim c\ Aristotel consi-dera c\ istoria reprezint\ studiul a ceea ce s-a întîmplat,iar poezia – explorarea a ceea ce s-ar putea întîmpla. 25. von den Brinken, Anna-Dorothee, „Mappa mundiund Cronographia: Studien zur imago mundi des aben-dländischen Mittelalters”, în Deutsches Archiv fürErforschung des Mittelalters, vol. 24, 1968, pp. 118-186.26. Harta de la Hereford este cea mai cunoscut\ dintretoate mappae mundi. În consecin]\, [i num\rul studiilorasupra ei este destul de mare, dar este suficient s\amintesc doar cîteva: Harvey, P.D.A., Medieval Maps,British Library, Londra, 1991; Harvey, P.D.A., MappaMundi: The Hereford World Map, British Library,Londra, 1996; Westrem, Scott D., The Hereford Map: A

Transcription and Translation of the Legends withCommentary, Brepols, Turhout, 2001.27. „Sfînta Evanghelie dup\ Ioan”, 1.14, în Biblia sauSfînta Scriptur\, ed. cit., p. 1204.28. Beckett, Samuel et al., Our Exagmination Round HisFactification for Incamination of Work in Progress,Shakespeare & Co, Paris, 1929, p. 14.29. Pentru o analiz\ istoric\ a concep]iei vezi Padovan,Richard, Proportion: Science, Philosophy, Architecture,E. & F.N. Spon, Londra, 1999.30. Eco, Umberto, Art and Beauty in the Middle Ages,Yale University Press, New Haven, CT, 1986, pp. 35 [iurm.31. Vitruvius, The Ten Books on Architecture, trad. înenglez\ de M.H. Morgan, Dover, New York, 1960,Cartea a III-a, cap. 1, pp. 72 [i urm.32. „Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul”, 1.8, în Bibliasau Sfînta Scriptur\, ed. cit., p. 1394.33. „Sfînta Evanghelie dup\ Ioan”, 14.5-6, în Biblia sauSfînta Scriptur\, ed. cit., p. 1226.34. Bineîn]eles, nu era întotdeauna u[or s\-]i aminte[tice reprezentau dreapta [i stînga. De exemplu, în„Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul”, 10.2, se pome-ne[te de un înger care „a pus piciorul lui cel drept pemare, iar pe cel stîng pe p\mînt” (op. cit., p. 1401). 35. Cea mai complet\ [i mai impresionant\ analiz\ aproblemei se g\se[te la von den Brinken, Anna-Dorothee, Fines Terrae. Die Enden der Erde und dervierte Kontinent auf Mittelalterlichen Weltkarten,Hahnsche Buchhandlung, Hanovra, 1992.36. Ross, David; Athole, John, Alexander Historiatus: AGuide to Medieval Illustrated Alexander Literature,Warburg Institute, Londra, 1963; Aertz, W.J. et. al.(coord.), Alexander the Great in the Middle Ages: TenStudies on the Last Days of Alexander in Literary andHistorical Writing, Alfa Nijmegen, Nijmegen, 1978;Bosworth, A.B.; Baynham, E.J. (coord.), Alexander theGreat in Fact and Fiction, Oxford University Press,Oxford, 2000.37. „Facerea”, 2.6, în Biblia sau Sfînta Scriptur\, ed. cit.,p. 12.38. Babilonia apare [i ea în dou\ locuri, o dat\ drept unpod peste Eufrat, iar a doua oar\ ca o insul\ pe Nil.39. Scafi, Alesssandro, „Mapping Eden: Cartographiesof the Earthly Paradise”, în Cosgrove, Denis (coord.),Mappings, Reaktion Books, Londra, 1999, p. 60.40. Extrem de influenta lucrare Travels and Voyages alui Sir John Mandeville a ap\rut abia în 1356. De[i con-struit\ ca o nara]iune la persoana întîi, nu se [tie cu cer-titudine dac\ autorul a f\cut într-adev\r acele c\l\toriisau a imaginat întreaga lume descris\ în lucrarea sa. Înorice caz Mandeville sus]ine c\ ar fi vizitat nu doar }araPreotului Ioan [i miticul }inut al Întunericului, ci [i celezece triburi pierdute ale lui Israel, închise de Alexandrucel Mare în Mun]ii Caspici. Pentru studii asupra istorieilui Mandeville vezi Bennett, Josephine Waters, TheRediscovery of Sir John Mandeville, Modern LanguageAssociation of America, New York, 1954. Pentru istoriacelor zece triburi pierdute vezi Beckingham, Charles F.;Hamilton, Bernard (coord.), Prester John, the Mongols

[236] [237]

Aerial view, Bucharest, 2007 / Vedere aeriană, București, 2007 .

[238] [239]

WRITERS / SCRIITORI

Jan-Erik LundströmBorn 1958, is the director of BildMuseet,Umeå University, Umeå, Sweden, amuseum of contemporary art and visualculture. He is equally involved in curating,organizing, lecturing and writing. Amonghis latest exhibitions are "Politics ofPlace", "Killing Me Softly" (TiranaBiennial), "Projects for a Revolution"(Mois de la Photo, Montreal), "DoubleVision" (Prague Biennale), "Same, Same,but Different" and "After the Fact", a majorsurvey towards documentary practices incontemporary art. He is the author ofnumerous books, including "NordicLandscapes", "Tankar om fotografi(Thoughts on Photography)", "Irving Pennand Horizons: Towards a Global Africa".He is a guest professor at HISK, Antwerp,Belgium and at the Kunstakademie, Oslo,Norway. Lundström is a prolific internatio-nal lecturer and writer, contributor to sym-posia internationally and to cultural maga-zines such as Glänta, EuropeanPhotography, Paletten and tema celeste.

N\scut `n 1958, este director laBildMuseet - muzeul de art\ contempo-ran\ al Universit\]ii din Umeå, Suedia. Sededic\ `n acelasi timp activit\]ilor curato-riale, organiz\rii de evenimente, scrisului[i dezbaterilor. Printre cele mai recenteproiecte curatoriale ale sale se numar\:“Politics of Place”, “Killing Me Softly”(Bienala de la Tirana), “Projects for aRevolution” (Mois de la Photo, Montreal),“Double Vision” (Bienala de la Praga),“Same, Same, but Different” [i “After theFact” - o analiz\ major\ a practicilor dedocumentare `n arta contemporan\. Jan-Erik Lundström a publicat numeroasec\r]i printre care “Nordic Landscapes”,“Tankar om fotografi” (Thoughts on

Photography), “Irving Penn and Horizons:Towards a Global Africa”. Este profesorasociat la HISK, Antwerp, Belgia [i laAcademia de art\ din Oslo, Norvegia.Este un scriitor [i conferen]iar cunoscut lanivel interna]ional [i colaborator perma-nent la revistele de art\ contemporan\Glänta, European Photography, Paletten[i tema celeste.

Johan SjöströmBorn 1975, has been a curator atBildMuseet in Umeå, Sweden since 1998.In fall 2005 he did a curatorial course atThe University of Fine Arts in Hanoi,Vietnam. Has contributed to magazinessuch as Pavilion, Paletten and manymore, and is also the editor of severalpublications including "Lara Baladi:Kai'ro"; "The Politics of Place"; "MatsHjelm: Trilogy"; "Mirror's Edge", and"Head North - Views from the PermanentCollection of The South African NationalGallery". Sjöström curated for BildMussetshows like "Veli Granö & TuoviHippeläinen - Rien/Is that all?", "Jane &Louise Wilson - A Free and AnonymousMonument" or "Adrian Paci - Albanskaberättelser". During 2007-2008 JohanSjöström is working as curator atGöteborgs Konsthall, Sweden.

N\scut in 1975, Johan Sjöström este din1998 curator la BildMuseet in Umeå,Suedia. ~n toamna lui 2005 a predat uncurs de curatoriat la Universitatea de Art\din Hanoi, Vietnam. A publicat `n diferitereviste interna]ionale printre care PAVI-LION [i Paletten [i a editat numeroasepublica]ii printre care “Lara Baladi: Kai'ro”,“The Politics of Place”, “Mats Hjelm:Trilogy, Mirror's Edge” [i “Head North -Views from the Permanent Collection ofThe South African National Gallery”. LaBildMuseet, Johan Sjöström a curatoriat

numeroase expozi]ii printre care “VeliGranö & Tuovi Hippeläinen - Rien/Is thatall?”, “Jane & Louise Wilson - A Free andAnonymous Monument” [i “Adrian Paci -Albanska berättelser”. Pentru 2007-2008Johan Sjöström a fost numit curator alGöteborgs Konsthall, Sweden.

Irina AristarkhovaAristarkhova writes on and teaches cour-ses in new media aesthetics, cybercultu-re, and feminist theory. She is currently anAssistant Professor of Womenʼs Studiesand Visual Arts at the Pennsylvania StateUniversity, USA. Formerly, Aristarkhovawas at the Communications and NewMedia Programme, Faculty of Arts andSocial Sciences, National University ofSingapore, where she founded theCyberarts Research Initiative: a collabo-rative multi-disciplinary research projectthat included a cyberarts multi-mediadatabase, artist-in-residence programmesand a cyberarts library. Aristarkhova hasedited and contributed to the book"Woman Does Not Exist: ContemporaryStudies in Sexual Difference", and editedthe first Luce Irigaray book in Russian TheEthics of Sexual Difference. She holds anMA from the University of Warwick, UK,and a PhD from the Russian Academy ofSciences.

Aristarkhova scrie �i predă despre esteti-ca media, cybercultură �i teorie feministă.În prezent este Assistant Professor ofWomen’s Studies and Visual Arts înPennsylvania State University, USA. Întrecut, Aristarkhova a predat laCommunications and New MediaProgramme, Faculty of Arts and SocialSciences, National University ofSingapore, unde a fondat CyberartsResearch Initiative, un proiect de cerceta-

re multidisciplinară care a inclus o data debaze multimedia, programe de artisti inreziden�ă �i o librărie de cyberarts.Aristarkhova a contribuit la editarea căr�ii"Woman Does Not Exist: ContemporaryStudies in Sexual Difference" �i a editat inRusia prima carte a Luce Irigaray, "TheEthics of Sexual Difference". De]ine unmaster la University of Warwick, UK, [i undoctorat la Russian Academy ofSciences.

Sina Najafi Editor-in-chief of Cabinet magazine, andformerly co-editor-in-chief of Mergemagazine and Index magazine. Najafi isdirector of the New York-based nonprofitarts organization Immaterial Incorporated,which publishes Cabinet and serves as anumbrella for a broad range of cultural acti-vities, including the organization of exhibi-tions and conferences and nontraditionalpublications. Najafi has taught at theRhode Island School of Design, New YorkUniversity, and Stockholm University. Hehas also been a visiting lecturer atColumbia University, the WhitneyMuseum Independent Study Program,Tyler School of Art, Hampshire College,the Los Angeles County Museum of Artand the Tate Modern in London. He holdsdegrees in comparative literature fromPrinceton University and ColumbiaUniversity and teaches an interdisciplina-ry class at Cooper Union in photography,film/video and installation. He has alsocurated a number of art-related exhibi-tions, including "Philosophical Toys,""Odd Lots: Revisiting Gordon Matta-Clark's Fake Estates," and "The PaperSculpture Show."

Este redactor [ef la revista Cabinet [i afost co-redactor-[ef la revistele Merge [iIndex. Najafi este directorul organiza]iei

[240]

artistice nonprofit, din New York,Immaterial Incorporated care publicăCabinet [i serve�te ca o umbrelă pentru omultitudine de activită�i culturale, inclu-zînd �i organizarea de expozi�ii �i confe-rin�e. Najafi a predat la Rhode IslandSchool of Design, New York University �iStockholm University. A fost visiting lec-turer la Columbia University, WhitneyMuseum Independent Study Program,Tyler School of Art, Hampshire College,Los Angeles County Museum of Art �iTate Modern in London. A sus�inut cursuriin literatură comparată la PrincetonUniversity �i Columbia University [i predăun curs interdisciplinar la Cooper Union,despre fotografie, video �i instala�ie. Deasemenea, a curatoriat expozi�ii precum"Philosophical Toys," "Odd Lots:Revisiting Gordon Matta-Clark's FakeEstates," �i "The Paper Sculpture Show".Hugh Raffles Hugh Raffles teaches anthropology at theNew School for Social Research in NewYork City. He is the author of In Amazonia:A Natural History (Princeton, 2002) and iscurrently writing The IllustratedInsectopedia, the story of everything intwenty-six chapters, forthcoming fromPantheon.

Hugh Raffles pred\ antropologie la NewSchool for Social Research `n New York.Este autorul In Amazonia: A NaturalHistory (Princeton, 2002) [i lucreaz\ laThe Illustrated Insectopedia, povestea a"de toate" `n 26 de capitole, carte ceurmeaz\ a fi publicat\ la edituraPantheon.

Alexandra JivanAntropolog and DrD. in anthropology atLaval University (Quebec City, Canada).She worked as programme coordinator

for the Intercultural Institute of Timisoara.Since 1998, she is member of the ThirdEurope Foundationʼs oral history and cul-tural anthropology research group. Jivanis author or co-author of numerous arti-cles and chapters in the fields of anthro-pology and interculturality, published inRomania, Canada and Hungary. Co-aut-hor of Minorităţi: identitate și coexistenţă("Minorităţi: identitate și coexistenţă",2000, Timisoara, IIT). She works and livesin Montreal, Canada.

Antropolog [i doctorand `n antropologie alUniversit\]ii Laval (Quebec City, Canada).A fost coordonator de programe alInstitutului Intercultural din Timi[oara. Din1998 este membru al Funda]iei A TreiaEurop\, grup de istorie oral\ [i cercetarecultural\ antropologic\. Este autor anumeroase studii [i articole despre antro-pologie [i interculturalitate publicate `nRomânia, Canada [i Ungaria. Co-autor al"Minorit\]i: identitate [i coexisten]\"(2000, Timisoara, IIT). Lucrează �i trăie�-te în Montreal, Canada.Anne Alexander Militant Socialist Worker who writes regu-larly for International Socialism on MiddleEastern politics.

Este mlitant Socialist Worker care scrieregulat pentru revista “InternationalSocialism” despre subiecte legate de poli-tica din Orientul Mijlociu.

Kristin ScheucherChristine Scheucher is a cultural journa-list, working for the Vienna based culturalradio channel „Österreich 1“, coveringparticularly events in Paris and Vienna.She is the author of „Figuren desUnmittelbaren. Die Fortschreibung derAvantgarden im digitalen Raum“ (2007)

[241]

and contributor of „Die Nestbeschmutzerin.Jelinek und Österreich“ (2002).

Christine Scheucher este jurnalist culturalla postul de radio vienez „Österreich 1“,acoperind in special evenimentele dinParis [i Viena. Este autorul „Figuren desUnmittelbaren. Die Fortschreibung derAvantgarden im digitalen Raum“ (2007) [ia contribuit la „Die Nestbeschmutzerin.Jelinek und Österreich“ (2002).

Gunalan NadarajanArt theorist / curator from Singapore,Associate Dean of Research andGraduate Studies, College of Arts andArchitecture at the Pennsylvania StateUniversity (USA). His publications includea book, Ambulations (2000), numerouscatalogue essays and various academicarticles. He has curated exhibitions in seve-ral countries including Ambulations(Singapore), 180KG (Jogjakarta,Indonesia), Negotiating Spaces (Auckland,New Zealand) and media_city 2002 (Seoul,S.Korea). He was contributing curator forDocumenta XI (Kassel, Germany) andserved on the jury of several internationalexhibitions including ISEA2004 (Helsinki /Talinn) and transmediale 05 (Berlin,Germany). He is also currently Artistic Co-Director of the Ogaki Biennale 2006.Gunalan is one of the Board of Directorsof the Inter Society of Electronic Arts. Hewas recently elected a Fellow of the RoyalSociety of Arts. Gunalanʼs research inte-rests include art and biology, robotic arts,nanotechnology and toys.

Teoretician [i curator din Singapore.decan asociat al Research and GraduateStudies, College of Arts and Architectureat the Pennsylvania State University(USA). Publica]iile sale includ o carte"Ambulations" (2000), numeroase esee [i

diverse articole academice. A curatoriatexpozi]ii `n diverse ]\ri incluz`nd"Ambulations "(Singapore), "180KG"(Jogjakarta, Indonesia), "NegotiatingSpaces" (Auckland, New Zealand) [i"media_city" 2002 (Seoul, S.Korea). Afost contributing curator pentru DocumentaXI (Kassel, Germany) [i a participat injuriile a importante evenimente precumISEA2004 (Helsinki / Talinn) [i transme-diale 05 (Berlin, Germany). A fost directorartistic al Ogaki Biennale 2006. Estemembru al consiliului director al InterSociety of Electronic Arts. Cur`nd a fostales Fellow of the Royal Society of Arts.Interesele sale de cercetare includ art\ [ibiologie, art\ robotic\, nanotehnologie [ijuc\rii.

Marina GržinićProf. Dr. Gržinić is a philosopher and newmedia theoretician based in Ljubljana,Slovenia. She works at the Institute ofPhilosophy of the Research and ScientificCenter of the Slovenian Academy ofScience and Arts. She is professor at theAcademy of Fine Arts in Vienna, Austria.She has produced more than 30 video artprojects, a short film, numerous video andmedia installations, Internet websites andan interactive CD-ROM (ZKM, Karlsruhe,Germany). Her last book is “FictionReconstructed: Eastern Europe, Post-Socialism and the Retro-Avant-Garde”(Vienna: Edition Selene in collaborationwith Springerin, Vienna, 2000).

Prof. Dr. Gržinić este filozof [i teoreticiannew media din Ljubljana, Slovenia.Lucreaz\ la Institutul de Filozofie alCentrului pentru Cercetare [i {tiin]\ dincadrul Academiei de {tiin]\ [i Arte. Esteprofesor doctor al Academiei de Art\ dinViena, Austria. A produs mai mult de 30de proiecte de art\ video [i instala]ii new

[243]

Johannesburg.

Brian HolmesArt and cultural critic, activist and transla-tor, living in Paris, interested primarily inthe intersections of artistic and politicalpractice. He holds a doctorate inRomance Languages and Literaturesfrom the University of California atBerkeley. He was the English editor ofpublications for Documenta X, Kassel,Germany, 1997, was a member of thegraphic arts group "Ne pas plier" from1999 to 2001, and has recently workedwith the French conceptual art groupBureau d'études. He is a frequent contri-butor to the international mailinglistNettime, a member of the editorial com-mittee of the art magazine "Springerin"and the political-economy journal"Multitudes", a regular contributor to themagazine Parachute, and a founder of thenew journal "Autonomie Artistique". He iscurrently preparing a book in French,entitled "La personnalité flexible: Pourune nouvelle critique de la culture." Hisblog: brianholmes.wordpress.com

Critic cultural [i de art\, activist [i transla-tor, tr\ie[te la Paris [i este interesat deintersec]ia practicilor artistice [i politice.De]ine un doctorat `n limbile si literaturileromanice la University of California,Berkeley. A fost editor de limb\ englez\pentru publica]iile Documenta X, Kassel,Germania, 1997, [i a lucrat cu grupulartistic conceptual Bureau d'études. Estecolaborator permanent al Nettime, mem-bru al comitetului editorial al revistei deart\ "Springerin" [i al revistei de politic\ [ieconomie "Multitudes", colaborator per-manent al revistei "Parachute" [i fondatoral jurnalului "Autonomie Artistique". ~nprezent, preg\te[te o carte `n limba fran-cez\, intitulat\ "La personnalité flexible:

Pour une nouvelle critique de la culture."Blogul s\u poate fi g\sit la brianhol-mes.wordpress.com

Gunnar Olsson Prof. dr. Olsson was born in 1935, holds aPhD. in philosophy and since 2000 hewas appointed Profssor Emeritus. He wasteaching at University of Michigan, Nordiskainsitutet för samhällsplanering, University ofCalifornia, Berkeley and since 1962 was lec-turing widely in Australia, Austria, Canada,Czechoslovakia, Denmark, England, Estonia,Finland, France, Germany, Holland, Hungary,Iceland, Italy, Morocco, New Zealand,Norway, Poland, Roumania, Russia, Spain,Sri Lanka, Sweden, Switzerland, Thailand,Turkey, USA. He was writing academicarticles and for numerous magazines. Hewrote several books, curated exhibitionsand curently is teaching at Uppsala University (Sweden). About his extensive activity:http://www.kultgeog.uu.se/pp/Gunnar.Olsson

Prof. dr. Olsson s-a născut în 1935, de�i-ne un doctorat in filosofie �i din 2001 afost numit Proffesor Emeritus. A predat laUniversity of Michigan, Nordiska Insitutetför Samhällsplanering, University ofCalifornia, Berkeley �i din 1962 a �inutconferin�e în Australia, Austria, Canada,Czechoslovakia, Denmark, England,Estonia, Finland, France, Germany,Holland, Hungary, Iceland, Italy, Morocco,New Zealand, Norway, Poland,Roumania, Russia, Spain, Sri Lanka,Sweden, Switzerland, Thailand, Turkey,USA. A scris articole pentru numeroasereviste academice. A scris cîteva căr�i, acuratoriat cîteva expozi�ii �i în prezentpredă la Uppsala University (Suedia). Mai multe detalii lahttp://www.kultgeog.uu.se/pp/Gunnar.Olsson

[242]

media, un film de scurt metraj [i un CD-ROM (ZKM, Karlsruhe, Germania). Ultimasa carte este “Fiction Reconstructed:Eastern Europe, Post-Socialism and theRetro-Avant-Garde” (Vienna: EditionSelene in collaboration with Springerin,Vienna, 2000).

Cosmin Marian Assistant professor of political science atBabes-Bolyai University, Cluj-Napoca,Romania. He is specialized in researchmethods and data modeling in socialsciences. He has no connection whatsoe-ver with performing arts, photography,music, journalism, new media culture, lite-rature, philosophy, mathematics or phy-sics. And he is perfectly aware thatRomania is the country were the founderof Dadaism and Eugen Ionesco, the fat-her of the Rhinoceros, were born.

Profesor asistent la Facultatea de {tiin]ePolitice, Universitatea Babes-Bolyai dinCluj-Napoca, România. Specializat `nmetode de cercetare [i modele de date `n[tiin]ele sociale. Nu are nici o leg\tur\ cuartele performative, muzic\, jurnalism,cultura new media, literatur\, filozofie,matematic\ sau fizic\. Este perfectcon[tient c\ România este ]ara unde fon-datorul Dadaismului [i tat\l Rinocerilor,Eugen Ionesco, s-au n\scut.

Achille MbembeDr. Achille Mbembe, born in Cameroon,obtained his Ph.D in History at theSorbonne in Paris in 1989 and a D.E.A. inPolitical Science at the Institut d�EtudesPolitiques (Paris). He was AssistantProfessor of History at ColumbiaUniversity, New York, from 1988-1991, aSenior Research Fellow at the BrookingsInstitute in Washington, D.C., from 1991to 1992, Associate Professor of History at

the University of Pennsylvania from 1992to 1996, Executive Director of the Councilfor the Development of Social ScienceResearch in Africa (Codesria) in Dakar,Senegal, from 1996 to 2000. Achille wasalso a visiting Professor at the Universityof California, Berkeley, in 2001, and a visi-ting Professor at Yale University in 2003.He has written extensively in African his-tory and politics, including La naissancedu maquis dans le Sud-Cameroun (Paris,Karthala, 1996). His latest work On thePostcolony was published in Paris in 2000in French and the English translation hasbeen published by the University ofCalifornia Press, Berkeley, in 2001. Thebook received in 2006 Bill Venter/AltronAward. Now Dr. Achille Mbembe isresearch professor at University of theWitwatersrand in Johannesburg.

Dr. Achille Mbembe, n\scut `n Camerun,a ob]inut doctoratul `n istorie la Sorbona`n Paris `n 1989 [i D.E.A. `n {tiin]e Politicela Institut d�Etudes Politiques (Paris). Aprofesor asistent in istorie la ColumbiaUniversity, New York, din 1988-1991Senior Research Fellow al BrookingsInstitute in Washington, D.C, din 1991 to1992, profesor asociat `n istorie alUniversity of Pennsylvania, din 1992 to1996, director executiv al Council for theDevelopment of Social Science Researchin Africa (Codesria) `n Dakar, Senegal,din 1996 `n 2000. A scris extensiv despreistoria Africii [i politic\, incluz`nd cartea"La naissance du maquis dans le Sud-Cameroun" (Paris, Karthala, 1996).Ultimele sa lucrare "Despre Postcolonie"a fost publicat\ `n francez\ la Paris [i tra-dus\ `n englez\ la University of CaliforniaPress, Berkeley, `n 2001. Cartea a primit`n 2006 Bill Venter/Altron Award. AcumDr. Achille Mbembe este profesor laUniversity of the Witwatersrand in

[244] [245]

Strategic Partner:

Supported by:

Partners:

[246] [247]

Media Partners:

Official Cafe:

Production Partner:

Audio-Visual Partner:

Printing Partner:

[248]

Special thanks (in alphabetical order):Mulţumiri speciale (în ordine alfabetică):

Oana AileneiDana AltmanCătălin AvramescuIrina AbazaHoria BarnaMioara BolozanMihaela BorceanuAna BuarqueVeronica BurlacuMonica BrândușescuMagda CârneciAlina ComănescuȘtefan ConstantinescuEva CsogLiviana DanAndra DănăilăCristian DrăganOctavian EvghenideNuno FariaKrishan GeorgeSorin GherguţAndreea GrecuMarina GržinićJon HendricksJan HomburgBogdan IacobDan IacobIrina IonescuAdina IonescuAnca IoniţăSergiu Istrate

Mădălina IonescuAnca IuzicIngrid KlennerAnders LindCatrin LundqvistH.E. Roland LohkampCosmin MarianVirgil MihaiuMihai MihalceaAnca MiluCristian MoanţăDidier MontagneFemke MulierRăzvan MurgeanuVirpi NäsänenSina NajafiManuela NevaciAdrian OianuLois OlmsteadMihaela PandeleLorand PappMaria PascuHoria Roman PatapieviciIoana PăunMihaela PăunRodica PaladeValentin PanduruDan PerjovschiAneta PleșaJohan PohribAdrian Popescu

Adriana PopescuAnna-Maria PostRăsvan RaduHenni RahikainenIoana RoescuMara RaţiuNoemi RevnicCălin RicmanNiculae SaramanduAlex SăndulescuAndrei SârbuAntoaneta SeghediMarketta SeppalaAnca SeverinDan ShafranAmarjit SitfuMirela CărăbașConstantin StanRobert StasinskiDumitru ȘerbanVava ȘtefănescuLouise TaylorChristoph TannertSilvia TincaMirela VăleanuCristiana VladBianca VlastonThomas WeithönerGiorgiana Zachia

THIS IS A SPECIAL ISSUE IN TWO VOLUMES DEDICATED TOBUCHAREST BIENNALE | BUCHAREST INTERNATIONAL BIENNIAL FOR CONTEMPORARY ART

WWW.BUCHARESTBIENNALE.ORG