Paul Fval Cavalerul MystereCavalerul Mysterede Paul Fval Capitolul 1 Un nas de gentilomntr-o dimineata de aprilie a anului 1641, pe atunci coroana de crini o purta Ludovic alXIII-lea, iar sceptrul era n mna lui Armand Duplessis, Cardinalul-duce de Richelieu, garzilede la capitania palatului regal, Louvre, vazura venind dinspre cheiul Senei un tnar ntinuta militara, care se apropia cu pas sprinten. Purta o tunica cu guler de piele si, ncurmezis peste piept, centura sabiei. Cizmele nalte i treceau peste genunchi iar palarianalta, cu borul ridicat, era mpodobita cu o singura pana. Aceasta era tinuta de campaniea soldatilor din armata Flandrei, o spada lunga si subtire, cu aparatoare rotunda, prinsa decentura completa nfatisarea lui razboinica.Ajungnd aproape de poarta palatului, el duse mna la palarie n chip de salut sintreba o straja: Hei, camarade, poti sa-mi spui daca domnul de Guitaut se afla n palat?Acel caruia i adresase ntrebarea era un flacau falnic, n costum de parada, mbracatcu o mantie larga, brodata si purtnd pe cap o palarie lata, cu panaj mare.Fara sa raspunda, el l masura cu o privire dispretuitoare pe acest purtator de sabie,care cuteza sa se nfatiseze la rege ca ntr-o tabara militara, cu cizme si pinteni, amaginduseca i va fi ngaduit, n aceasta tinuta, sa-l vada pe capitanul garzilor reginei. Rabdarea nuparea sa fie nsusirea de capetenie a tnarului militar. Vazndu-se cercetat astfel, cuneobrazare, el ncrunta usor sprncenele si si musca buzele. Folosind un ton mai sec dectprima oara, el repeta: Hei, domnule, va ntrebasem daca l pot vedea pe domnul de Guitaut! Adresati-va ofiterului de serviciu, raspunse straja, ntorcndu-i spatele.Soldatul sovai o clipa. Se ntreba poate daca, nainte de a-si vedea de treburile lui, nus-ar cuveni sa-i ceara socoteala acestui insolent. Dar se gndi ca dispretului e mai bine sa-iraspunda cu dispret. Se rasuci pe calcie, cu pas hotart, patrunse pe poarta ntr-o curtemica, unde un ofiter ferches, acoperit tot cu fireturi si galoane, se distra attnd doi bidiviinhamati la o trasura.Animalele, plictisite se vede de o prea lunga odihna, loveau pamntul cu tropot maresi smuceau din cap, spre marea multumire a lacheilor si a unui vizitiu mbracat ca un print.Dupa ce saluta cuviincios, tnarul le adresa si lor ntrebarea de mai sus. Regele e la Chantilly iar regina s-a retras o vreme la manastirea Carmelilelor, asa caar fi de mirare ca domnul de Guitaut sa se afle la Louvre, unde n-are ce face!Asa i raspunse ofiterul, care vorbind abia daca binevoise sa se ntoarca cu fata sprenoul venit. Neplacuta situatie! Totusi avnd n vedere ca sunt nsarcinat sa-i fac o comunicareimportanta si ct se poate de grabnica, nu ma pot multumi cu un raspuns asa de1

Paul Fval Cavalerul Mysterenelamurit. Va rog, deci, domnule, sa-l nstiintati pe domnul de Guitaut, sau, n lipsa lui, penepotul sau, domnul de Comminges, ca astept aici si trebuie neaparat sa-i vorbesc.Aceste cuvinte rostite pe un ton ferm l facura pe ofiter sa-si paraseasca placutandeletnicire si sa-l priveasca mai atent pe acest mesager att de putin familiarizat cuuzantele Curtii, dar care, totusi, parea foarte convins de misiunea sa importanta. Avea nfata sa un baietandru care mai pastra, din anii adolescentei, fragezimea de puf a obrazuluisi candoarea privirii. Totusi, de sub aceasta aparenta copilareasca transpareau o semetie sio siguranta barbateasca. Era un tnar frumos si zvelt, nalt, cu ncheieturi fine, iar ovalulpur al chipului sau era meadrat de splendide buclecastanii.Doi ochi mari, limpezi si sursulgratios al gurii sale cu buze mndre, abia umbrite de un puf delicat, aduceau o luminaaparte chipului sau armonios. Totul vadea ntr-nsul pe gentilomul de rasa, nu pe soldatulde rnd, cum parea sa-l arate mbracamintea.Ofiterul lua scrisoarea pe care i-o ntindea necunoscutul si, traversnd o mica terasa,patrunse n apartamentele reginei.Asteptndu-l, tnarul privi cu mult interes telegarii si trasura stralucitoare cu blazonuldesenat pe usi, mbracata pe dinauntru n brocart si mpodobita cu perne de matase.Pentru acest ostean, neobisnuit cu luxul, trasura parea sa fie lacasul unei zne. Si, de fapt,nu era chiar o zna acea faptura care aparu pe trepte? O zna frumoasa, blonda, cu ochialbastri ca visul, cu un obraz pur ca floarea de liliac alb. Cu un pas usor, parca fara saatinga pamntul, ea nainta catre dnsul.nainte ca lacheii sa-i poata prevedea miscarea, fermecatoarea faptura deschise eansasi portiera trasurii. Se pregatea sa urce n trasura, cnd caii, satui de o ndelungataasteptare, dadura sa plece. Probabil ca echilibrul znelor e supus acelorasi legi ca si acelaal muritorilor de rnd. Frumoasa imprudenta, al carei picior micut calca n gol, se clatina,scotnd un mic strigat de spaima.Dar osteanul se repezise ca fulgerul si graba lui fu rasplatita, primind n brate o povaraneasemuit de placuta: un corp suplu, cu talia plina si pietroasa, care, caznd, seabandonase cu totul sprijinitorului sau. Rosind, stingherita de nendemnarea sa, imultumi cavalerului sau improvizat cu un surs divin. Totul durase numai o clipa, timpulunei priviri si al unui surs. Ochii unei domnisoare de saisprezece ani au desigur o vedereagera, caci fu de ajuns numai acest moment pentru ca tnara calatoare sa remarcenfatisarea placuta a osteanului.n ce-l priveste, chipesul baiat fu uimit de frumusetea acestei fete, care ntruncafarmecul delicat al unei femei n plina floare cu vioiciunea ndrazneata a unei zne. Ea ilasa o puternica impresie... El credea ca o simte nca n bratele sale, atunci cnd trasurazbura de acum pe poarta, n tropotul cailor stralucitori.

Strajerul fusese singurul martor al acestei scurte scene. Dndu-si seama ct de binefusese primit convorbitorul sau de adineauri, strajerul regreta purtarea lui dispretuitoare.De aceea el nainta, socotind bun prilejul unei apropieri. Hei, prietene, zise el facnd cu ochiul, nevinovatii au mini norocoase. Iata censemneaza sa ai mna fericita. Cine e aceasta tnara? ntreba soldatul, smuls din visare. Buna bucatica, nu-i asa? Si plina de viata ca o cinteza! Este o domnisoara din suitareginei, domnisoara de Cernay.Militarul ofta: E foarte frumoasa!n aceasta clipa ofiterul de serviciu se ntoarse, nsotit de un mare gentilom, elegantmbracat. Acesta tinea n mna o scrisoare pe care militarul o recunoscu, era cea adusa deel. Dnsul este mesagerul? ntreba gentilomul, surprins. Da, domnule conte.2Paul Fval Cavalerul MystereDomnul de Comminges, caci el era, nepot si locotenent al domnului de Guitaut, sendrepta catre soldat si l fixa cu o privire atenta, ca si cum ar fi vrut sa-si ntipareasca nminte trasaturile sale. Dupa aceea l ntreba: Dumneavoastra l cautati pe domnul de Guitaut? Da, domnule, eu. Si dumneavoastra ati scris aceasta scrisoare? Soldatul nclina capul, n semn dencuviintare. Domnul de Guitaut nu este la Louvre. El nu are sa vina azi aici, dar, ca sa nuntrziem, am sa-i duc eu mesajul dumneavoastra ndata. Si nu ma ndoiesc ca, dupa ce-lva citi, se va grabi sa va ntlneasca. de aceea va rog sa reveniti aici, dupa-amiaza, la oracinci. Nu voi lipsi, spuse tnarul. Apoi, cu voce mai scazuta, ntreba: Pot sa aduc... obiectul?Comminges paru ncurcat. Sovai o secunda, apoi zise: Nu, e inutil pentru moment. Domnul de Guitaut va va cunoaste mai nti, epreferabil. Apoi o sa va dea el instructiunile sale pentru... lucrul despre care este vorba!Si adauga, ncet: Nadajduiesc ca n-ati vorbit nimanui despre motivul care va aduce aici? Dumneavoastra sunteti prima persoana pe care o vad de cnd am sosit. Foarte bine! Fiti discret si de-acum nainte. Nu va ncredeti n nimeni. Fiti prudent sinu uitati ca va asteptam. La ora cinci voi fi aici.Locotenentul i ntinse mna tnarului soldat, care i-o strnse respectuos, dar fara sase piarda cu firea. Asadar, ne vedem dupa-amiaza! Da, domnule conte!Tnarul, a carui neasteptata sosire pricinuise o emotie att de vie locotenentuluigarzilor reginei, iesi din Louvre cu acelasi pas energic si decis, cu care pasise nauntru.Cavalere, si zise el pe drum, n-ai fost nselat. Ai fost primit la palat ntr-un chip foarteplacut... Iata treburile tale pe o cale buna. Totusi, nca nu l-ai vazut dect pe domnulComminges. Ce se va ntmpla cnd, n locul nepotului, l vei vedea pe unchi? pe capitan,n locul locotenentului?... Ah! vom vedea atunci efectul talismanului meu. n astept

are,iata, am la dispozitie o ntreaga dupa-amiaza. Cum as putea s-o ntrebuintez mai bine?Afara de gazda din strada Sainte-Genevieve, nu cunosc pe nimeni n acest Paris nesfrsit.Cavalerul, sa-l numim asa, n lipsa de ceva mai bun, fiindca, la urma urmei, asa si zicesi el, Cavalerul, la acest gnd, ncetini pasul. Din punctul unde ajunsese, avea de ales ntredoua drumuri: la dreapta, prin Porte-Neuve, putea sa ajunga la Tuileries si la noile locurielegante de plimbare, dar ar fi trebuit sa se ntoarca de-a lungul Louvre-ului. La stnga, seprofila Pont-Neuf. Zarea numeroase baraci nsirate pe lnga parapete ncepnd de labiserica Samaritaine, ce-si nalta zidirea mpodobita de chipuri, avnd deasupra oclopotnita mica, pna la cochetul castel Gaillard, pe malul celalalt, cu turnuletele salegotice. Pe legea mea, o sa aleg Pont-Neuf, se hotar el. Dar, mai nainte, sa prnzese naceasta crciuma: La trei Marii, iata ceva atragator. Dupa aceea, voi saluta pe bunul regeHenric, tatal soldatilor ridicati prin meritul lor si pe faimoasa Samaritaine.Pont-Neuf merita acest nume, caci nu fusese terminat dect de vreo treizeci de ani.Aici se ntlneau lenesii de toate speciile si se stie ca Parisul n-a dus niciodata lipsa degura-casca.Un proverb al timpului spunea ca nu puteai trece peste Pont-Neuf, fara sa ntlnesti ofata, un calugar si un cal alb. Desigur, n aceasta zi frumoasa de primavara, fetele nulipseau deloc, de la cameriste sprintene n fuste usoare si baticuri albe, pna la domnisoarede familie, cu parul stralucind de pudra din Cipru, mbracate cu corsaj decoltat si cu rochiilargi, pe care gura lumii le botezase ascunzatori de bastarzi. Ct despre calugari, nu era3Paul Fval Cavalerul Mysteregreu sa descoperi niscaiva n grupurile de trie-bru adunate mprejurul spectacolelor naer liber. Iar cai albi treceau destui pe ulita ngusta, rau pavata si nglodata de murdarii, pecare trasurile si deschideau greu cale prin gloata pestrita de pedestri si calareti. Multimeaamestecata, unde gentilomii, burghezii si militarii se mbulzeau laolalta cu salahorii,meseriasii si lacheii si unde nu lipseau, vezi bine, nici cersetorii, nici pungasii, circula de-alungul dughenelor, n care se vindeau marfurile cele mai ciudate. Librarii si negustorii dehaine vechi se nvecinau cu vnzatorii de plasturi si de dresuri.Totusi, oamenii se ngramadeau de preferinta naintea nenumaratelor spectacolegratuite, care dadeau acestui loc de plimbare nfatisarea unui blci perpetuu. Iata-l aici pecelebrul Mondor facnd reclama pentru leacul universal; mai ncolo, maestrul Goninuimea asistenta prin scamatoriile sale. pe el, un singur om l ntrecea n ndemnare. Daracest rival si exersa talentele pe o scena mai vasta, fiindca el era Cardinalul de Richelieu.Asa se manifesta rautatea publica, ea, care nu-si pierde niciodata drepturile sale. Mai ales

aici, unde si gasea hrana din belsug n cupletele satirice pe care le spuneau aproape la totpasul cntaretii ambulanti. Sa nu se uite ca n aceasta epoca Parisul si amintea nca deagitatiile Ligii, pe care multi batrni le traisera si ca erau n ajunul veselei Fronde, undeaveau sa joace roluri multi din acesti tineri cadeti, cu aer agresiv si fanfaron, care siplimbau insolenti mustatile lor ceruite de mici maestri si spadele lor lungi de rafinati.Aceasta multime tumultuoasa facea un vacarm de nedescris. Uruitul nentrerupt alrotilor si scrtitul osiilor cntau un bas continuu, pe care se nfiripa un concert ntreg denote discordante: chemarile paiatelor, bubuituri de tobe, chicoteli de fete gdilate. Toatazarva asta, topita ntr-o rumoare festiva, se ridica spre profilul de faun si spre barbazmbitoare a bunului rege Henric, care, asezat solemn pe calul de bronz, n mijloculgloatei, parea ca prezideaza vesela desfatare.Orologiul de la Samaritaine suna doua ore si taraboiul era asurzitor, cnd tnarulcavaler, ntremat de o masa mbelsugata, intra pe Pont-Neuf. Cu nasul n vnt si cu ochiulla pnda, el ntrupa perfect figura unui gura-casca de-abia venit din provincie. Pentru el,totul era motiv de mirare. Fusese nevoit sa-si ncetineasca pasul. Se lasa acum purtat decolo, colo n vltoarea multimii, amuzat cnd din nvalmaseala i sarea n fata vreotrecatoare atrasa de chipul sau frumusel.Privind n dreapta si n stnga, admirnd tarabele si ascultnd reclama saltimbancilor,nghesuit si nghesuind, el ajunse la un loc mai ridicat. Acolo se opri ca sa admire cuviinciosstatuia Bearnezului cocotat pe un soclu monumental, flameat de patru sclavi nlantuiti. Eltraversa chiar soseaua, spre a o vedea mai bine si se opri chiar la orificiul acestui fel deplnie pe care o formeaza Piata Dauphine. Nu vazu deci cum venea din partea cealalta untrecator destul de ciudat, care, mergnd cu pas repede, rasfoia totusi cu mare atentiepaginile unei carti, probabil foarte captivanta.Cum Cavalerul era absorbit n contemplare si trecatorul n lectura, o ciocnire ntre einu se putea evita. Ea se produse sub forma unei izbituri violente, pe care tnarul o primi nspate si care i dadu impresia prabusirii unui bolid. ntorcndu-se pe jumatate, el se gasi nfata cu originalul cititor.... Sau, mai degraba, el se gasi fata n fata cu cartea, caci omul,citind mai departe, facuse doar un pas n laturi, ca sa ocoleasca obstacolul.Cavalerul, cum stim, nu era un ins prea rabdator. Nu cntari deci daca aceastanepasare era pricinuita de o preocupare adnca, sau daca ea provenea dintr-oimpertinenta calculata. Hotart sa pretinda scuzele la care avea dreptul spatele saumortificat, el se protapi drept n calea vandalului.Cititorul paru mirat de ncapatnarea cu care obstacolul se aseza mereu n fata lui,dar, pentru nimica toata, nu renunta la preocuparea care-l absorbea. ncerca numai, cu ungest masinal, sa ndeparteze piedica.De data asta, ntrecea orice masura. Rosu de mnie, tnarul striga aspru: Hei, omule, opreste-te o clipa. Altfel, risti sa-ti rupi El nu termina fraza. Cel

alalt sehotarse n sfrsit sa ridice ochii si, zarindu-i chipul, Cavalerul ramase cu gura cascata demirare.4Paul Fval Cavalerul MystereCeea ce nmarmurise astfel pe mniosul ostean, asa nct sa-i taie dintr-odatacuvntul, nu era nici spaima caraghioasa a cititorului, cnd si dadu seama ca avea un omn fata-i, nici aerul mirat pe care-l lua acest lunatic trezindu-se pe pamnt, trecnd pe Pont-Neuf, la o mie de leghe de locurile unde vagabonda spiritul lui. Nu! Era ceva mai multdect toate acestea! Cavalerul ramasese crucit fiindca...Dar, nainte de a o spune, e mai bine sa schitam n linii mari nfatisarea personajului.Ea merita osteneala. nchipuiti-va o dihanie mare, cladita n cel mai ciudat chip: lung sidesirat, purtnd pe doua picioroange lungi un pntece extraordinar, supt nauntru si careparea ca, din pur spirit de contradictie, era comeav, n loc sa fie convex, asa cum naturaface n mod obisnuit pntecele oamenilor. Deasupra acestui abdomen anormal, el aratavederii un piept grozav, lat si puternic, din care porneau doua brate lungi ca aripile uneimori de vnt.mbracamintea lui nu era mai prejos. De culoare nchisa, simplu croite, hainele luisemanau la prima vedere cu acelea ale unui student. Dar gulerul dublu, panglicile nnodatesi taieturile mnecilor l mpodobeau astfel nct puteau sa se potriveasca foarte bine siunui om de la Curte. O palarie mare pe care flfia o singura pana, lunga si subtire, i stamilitareste pe cap. Si o sabie, mare ct toate zilele, l batea pna peste calcie.Era el oare un om mereu gata de harta, unul dintre acei rafinati, cum ntlneai attian aceasta epoca plina de dueluri? Cum sa explicam atunci multimea de carti de toateformatele, cu care era ncarcat si acele hrtii de tot soiul, care ieseau din buzunarele lui,ndoite sau rasucite sul?Hotart, era un pedant... sau un preot, un editor poate...sau mai bine un librarambulant? Ei, drace! Nu! Aceasta figura mareata, privirea lui de vultur erau ale unuigentilom. Dar cel putin: era el tnar sau batrn? frumos sau urt? Greu sa raspunzi... Dacastateai si te gndeai, trebuie sa fi fost foarte tnar, desi nu mai avea par pe frunte sisursul sau trist i dadea o expresie dezamagita.Frumos? Nu! Simpatic? Da. Cu fruntea lui nalta de gnditor si ochiul scnteind subtufisul sprncenelor, gura purta pecetea unei bunatati amestecate cu dispret. Spiritual,viteaz, generos? Desigur, cu o usoara urma de sminteala. Dar orict de completa ar pareaaceasta schita, noi n-am ajuns la partea principala. Chiar n mijlocul acestui obraz degentilom si de filozof, se ridica ceva ciudat si impertinent, care explica tot restul. Posesorulacestei anomalii nu putea fi oricine!... Ce era anume?Era o masa de carne, larga la baza, lunga si curba la vrf, semannd mult cu cioculputernic al unui papagal: nasul. Vaznd acest nas de parada nas nduiosator si comic -

Cavalerul nmarmuri si i pieri graiul.Acum, smuls din visare, ciudatul personaj nfatisa, Cavalerului figura unui om care picadin luna. Domnule, zise el cu o voce nemultumita, v-am lovit din ntmplare?nca rosu de mnie, Cavalerul se simti dintr-odata dezarmat. Pofta lui de a musca setransforma n pofta de rs. mi pare ca am simti ceva, ntr-adevar, zise el vesel frecndu-si spatele.Lunatecul, asupra caruia figura placuta a convorbitorului parea sa produca efectulobisnuit, surse la rndul sau si, nclinndu-se, zise: Va rog sa primiti scuzele mele. Nu era nevoie de asta. La rndul meu, retrag cuvintele acelea cam nepotrivite.Fruntea necunoscutului se ncrunta: Ah, ce cuvinte ati spus?Soldatul tacu, ncurcat. Nu vorbesti de funie n casa spnzuratului. Putea el saaminteasca de ... infirmitate, acestui gentilom att de educat?El raspunse deci: Nimic. O prostie. Prea bine, zise el si, salutnd politicos, i ntoarse spatele si pleca.Auzise el oare?5Paul Fval Cavalerul Mystere Iata un tnar plin de tact, si zicea cititorul departndu-se. Chipul lui naiv mi place.Mi-ar fi parut rau daca ar fi trebuit sa-l pun la punct pe acest soldat simpatic.La rndul lui, prea nflacaratul cavaler se dojenea: Dupa felul n care pornisem eu, daca as fi ntlnit un artagos, ar fi trebuit sa nespintecam. Din fericire, acest gentilom e plin de blndete si de rabdare, cu toata sabia luide urias!Trecerea, cu zgomot naprasnic, a unei trasuri n galop, l smulse pe cavaler dingndurile sale. Abia avu timp sa faca un salt napoi, ferindu-se sa intre sub copitelebidiviilor. Desi praful si noroiul murdareau tabliile, ca dupa o cursa lunga n goana mare, elrecunoscu echipajul sclipitor de la Louvre. Mai mult, la portiera, ntors nspre el, i aparusechipul fermecator al blondei necunoscute. l zarise ea oare n trecerea aceasta iute? I separu ca ochii ei limpezi si gura gingasa se luminasera de un surs. Sa fi fost doar o iluzie?Cine stie?nainte de a-si reveni, trasura dadea coltul si se pierdea de-a lungul zidurilorntunecatei case Nevers. Mnat de o atractie irezistibila, cavalerul se grabi ntr-acolo. Cndajunse la capul podului, el zari trasura oprita n fundul unei stradele strmte si umbrite,deasupra careia frunzisul marilor arbori, trecnd peste ziduri, forma o bolta de verdeata.Prin portiera deschisa, aparu silueta gratioasa a frumoasei zne, sarind pe scari aproapefara sa le atinga. Apoi ea disparu ca o naluca printr-o poarta taiata n zidul nalt.Atragatoarea viziune disparuse de mult si tnarul indiscret ramnea mereu n acelasiloc, cu ochii pierduti n penumbra strazii. Hohote de rs, izbucnind ca o avalansa napoialui, l adusera brutal la simtul realitatii. El ntoarse fata si vazu ca statuse tot timpul cu

spatele la o tribuna, pe care niste actori gesticulau si si serveau replici cu o verva bogata,care atta veselia spectatorilor. Neavnd altceva mai bun de facut, Cavalerul ramase sapriveasca spectacolul, peste capetele multimii. Iata o ocupatie tihnita! si zise el. Aici, cel putin, nu voi mai fi ispitit sa parasescprudenta ce mi-a recomandat-o domnul de Comminges.ntr-adevar, viziunea recenta nu-i smulsese din amintire ntlnirea neobisnuita culunganul gentilom, nici ntorsatura neplacuta pe care era ct pe ce s-o ia lucrurile. Multumitca poate sa se dovedeasca att de ntelept, era foarte atent la scamatori. Acestia erau treila numar, numero Deus impare gaudet, si fiecare din ei valora ct greutatea lor n aur.Primul nu era altul dect domnul Brioche, maestru n aceste jocuri si nentrecut njocul marionetelor. Personaj grav si cu frumoasa vorbire, a carui fraza mestesugita abundan cuvinte savante, n sentinte alese, el avea aerul satisfacut al unui burghez cu casaproprie.Alaturi de el se agita un valet, mbracat ntr-un costum neobisnuit, jumatate verde,jumatate galben, facut dintr-o vesta de pnza groasa luata de la aripile vreunei mori devnt. Acesta, cu fata lui livida de momie n care sclipea un ochi rautacios, se straduia sa-lncurce pe stapnul sau cu tot felul de ntrebari absurde, adesea chiar necuviincioase. Elsublinia caraghioslcurile cu mimica adecvata, tot nvrtind o palarie cu boruri largi, careiai da formele cele mai neasteptate; n cteva minute, el o transformase n boneta patratade doctor la Sorbona, apoi n palarie de student n medicina, i dase forma unui fetru degentilom si iata-l, acum, formnd o palarie foarte ireverentioasa de cardinal, aluzie caredezlantuise rsul multimii.Al treilea personaj, mut dar deloc prost, era o maimuta. O maimuta care se strmbagroaznic, vicioasa si ticaloasa, cautnd sa faca mereu o noua rautate, dibace sa furebatista, sa ascunda dulciurile, sa-i ciupeasca pe barbati si sa gdile fetele.Multimea, foarte pestrita, care se ngramadea n fata scenei de scnduri parea ca seamuza peste masura cu glumele muscatoare ale valetului, cu strmbaturile maimutei si cudiscursurile pretentioase ale maestrului scamator. n veselia ei zgomotoasa, multimeaparticipa chiar la spectacol, si scena se muta deseori la parter, ntrebarile curgeau dinmultime si glumele proaste se tineau lant.6Paul Fval Cavalerul MystereOchiul bufonului tocmai scnteiase un fulger de rautate fixndu-se pe un punctndepartat, n ultimele rnduri ale asistentei.Se facu liniste. Ce va mai inventa el acum? Desigur, pregatea o pozna fara pereche.Paiata pastra cteva momente o nfatisare speriata; era felul sau de a-si ncalzi publicul;apoi se hotar brusc.Cu mna ntinsa si degetul ridicat, aratnd punctul ndepartat pe care-l fixa ochiul saubulbucat, cu o voce mnioasa el zise:

Hei, domnul gentilom de colo, retrageti-va numai oleaca, va rog; ma mpiedicati savad Notre-Dame!Toate capetele se ndreptara ca la comanda catre personajul caruia i se cereasocoteala si, la vederea lui, o veselie nebuna zgudui asistenta. Odata cu ceilalti, Cavalerulntoarse si el capul si, urmnd tinta privirii tuturor, fu foarte surprins recunoscnd siluetacaracteristica a ncapatnatului cititor. Stnd linistit pe picioroangele sale, acesta priveaspectacolul. La nceput, nu paru a-si da seama ca bufonul i se adresase lui. De aceeaveselia multimii se facu si mai mare. Paiata repeta de data asta pe un ton de blndarugaminte: Domnul meu, daca nu credeti potrivit sa va dati cu totul la o parte, luati cel putinlucrul acela care astupa orizontul.Cavalerul, ascultnd aceasta gluma grosolana, se simti cuprins de o vaga neliniste. Ocuta usoara brazdase fruntea celui ntrebat. Asadar, despre el era vorba. El plimba o privirelinistita peste vulgul nveselit, apoi ntreba simplu: Ce anume sa dau la o parte? Ei, riposta poznasul, facnd pe ncurcatul, chestia care mpodobeste figuradumneavoastra... Asta... n sfrsit... Acest nas! i-o taie scurt gentilomul. Ah, da, pe legea mea, asta era, numai att! raspunse celalalt cu aparenta celei maivii satisfactii.Originalul personaj l fixa cu o privire de mila dispretuitoare, apoi, foarte serios: Nu pot sa-l dau jos... E o amintire de familie si tin la ea. Aceasta replica neasteptatafu salutata cu un murmur de mirare. Pentru prima data pehlivanul era batut, si gasisenasul. Osteanul marca lovitura: Strasnic raspuns, zise el jubilnd, anticarul asta stie sa muste!Totusi, paiata nu putea sa se dea batuta. Era n joc popularitatea lui. Nelinistit unmoment de privirea rece a adversarului si pierzndu-si prezenta de spirit, si recapatandata stapnirea de sine.Uitndu-se chiors spre adversar, mascariciul si pleosti palaria ca o provocare, apoincepu, cu un aer de natarau: Maestre, se adresa el gravului Brioche, dumneavoastra, care sunteti mai nvatatdect un doctor de la Sorbona, puteti sa-mi spuneti care e partea cea mai nobila din corpulomenesc? Vad unde vrei sa ajungi. Vii iar la mine cu o chestie care miroase urt. De data astan-ati ghicit si banuiala este lipsita de temei. Maestrul nalta capul si ncepu doctoral: Esop pretinde ca organul cel mai nobil al omului e limba. ... Pe aceasta tema,aducnd o puzderie de citate grecesti si latinesti, el ncepu sa brodeze o dizertatieuimitoare despre meritele specifice ale fiecarei parti din corpul omenesc. Sunteti departe de adevar, ntrerupse pezevenghiul, cu un aer compatimitor.Si, aratnd spre hidoasa maimuta care se scalmbaia pe umarul sau, el adauga: Priveste, frate... Nu-i asa ca seamana cu noi trasatura cu trasatura?Brioche avu o tresarire indignata, de cel mai mare efect comic.

Are si ea, ca noi toti, limba, ochi, urechi si mini, mai multe ca noi: patru, fara samai socotim coada. Ma prind ca n-are nimeni asa ceva.Publicul se prapadea de rs. Stii nsa ce-i lipseste?7Paul Fval Cavalerul MysterePoznasul facu o pauza, n timp ce privirea sa cauta n multime ochii nvingatorului deadineauri. ntlnindu-i, fixati asupra sa, i arunca o privire provocatoare, iute ca o loviturade pumnal. Ei bine, zise el, am sa va spun eu ndata ce-i lipseste. Este... Un nas, vorbi raspicat gentilomul, taindu-i efectul.Si de data asta, bufonul parea nvins. El facu o strmbatura. Credeti-ma, domnule, aveti toate motivele sa va cunoasteti ct se poate de bine.Aluzia era att de clara si de directa, nct spiritul prinse. Publicul trecu de parteabufonului.Cavalerul, fierbnd de nerabdare, ca si cum insulta l privea direct, nu-l pierdea dinochi pe gentilom. Ce avea sa faca acesta? l vazu ncrucisndu-si bratele cu nepasare.ntartat de nefireasca lui blndete, cel de pe scena pierdu orice masura. Asculta aceasta sentinta, maestre. Daca dnsul a spus ca partea cea mai nobila aomului este...Gentilomul, desfacnd bratele, se decise sa faca un pas nainte. ... este aceea pe care a spus-o domnul, rezulta ca...Al doilea pas spre scena! ndepartata cu forta, multimea se desfacea n fata lui. ... ca omul, cel mai nobil...Al treilea pas! Cotcarul, nelinistit, ncepu sa se blbie. ... este acela care arc...Al patrulea pas! ncet, fara graba, taindu-si cale precum prora corabiei arunca apa nlaturi, gentilomul continua sa nainteze spre platforma de scnduri, cu privirea de vulturmereu fixata asupra mascariciului, care era din ce n ce mai putin stapn pe sine si zise cuvocea strangulata: ... care are cel mai lung... Capitolul 2 ngeri pazitori!Acum, cei doi adversari se atingeau aproape. Instinctele animalelor le face sa presimtasi sa se teama de furtuna; dar un gura-casca parizian e fara pereche cnd miroase unscandal apropiat. Multimea astepta ceva nemaivazut si se bucura dinainte, imaginndu-sice va urma. Bizarul personaj se sprijini n coate pe marginea estradei, care-i ajungea pnala piept.Cavalerul, care urmarise cu rasuflarea taiata fazele acestui nou fel de duel, l auzi pegentilom ntrebnd curios: Cel mai lung... ce anume?Rsetele ncetasera. Spaima paiatei parea sa fi cstigat simpatia multimii, asteptndsfrsitul, spectatorii se ridicasera pe vrful picioarelor, ca sa nu piarda nimic. Ce anume... cel mai lung? repeta gentilomul cu o insistenta de gheata.Poporul din Paris nu e deloc rabdator. Lui nu-i place sa vada la strmtoare pe aceiacare, pe drept sau pe nedrept, se bucura de simpatia populara. Sub calmul sau aparent,atitudinea gentilomului se ghicea att de amenintatoare, nct din multime se ridica u

nmurmur general de proteste.Simtindu-se ncurajat, bufonul prinse glas si, recapatndu-si obraznicia, striga nobrazul gentilomului: Cel mai lung nas!Abia pronunta vorba, ca mascariciul zbura de pe platforma aruncat printre spectatoride un pumn zdravan.8Paul Fval Cavalerul Mystere Asa da! striga Cavalerul, care fusese surprins de rabdatoarea blndete agentilomului.Dar lucrurile se ncurcau. Un val de revolta cuprinse multimea. Maimuta, strmbndusifata crna, scrsnea din dinti nspre dusman, cautnd sa-l muste. Cu dosul palmei,agresorul o arunca peste parapetul podului, jos n apa. Brioche invoca cerul cu minileridicate, caznindu-se sa se mpotriveasca invadarii scenei, dar gentilomul l apuca de umerisi lovindu-l cu cizma n partea... cea mai putin nobila, l proiecta si pe el la mare distanta.La nceput buimacita, multimea dadu drumul unui val de proteste si de amenintari,asemeni mritului unei haite, careia i smulgi ciolanul. Dupa acestea, necunoscutul siredobndi calmul. de sus, de pe scena, el arunca multimii o privire mirata. Cavalerul vazupe chipul sau un zmbet trist. Era evident ca, razbunnd demnitatea sa ofensata,gentilomul nu dorea sa mpinga mai departe aventura.njuraturile rasunau din toate partile. El ridica din umeri dispretuitor. Deodata ctivandrazneti se hotarra. Un semnal de lupta trecuse peste gloata. Se puteau lasa luati n rsde un singur om? Vezi bine ca nu! Sabiile ieseau din teaca. Ct ai clipi, scena, luata cuasalt, fu invadata de vreo zece barbati cu sabia scoasa, urlnd amenintator.Atunci gentilomul se hotar sa iasa din indiferenta. El zmbi cu mila. Spada lui lungaiesi iute la lumina si, cu aerul omului sigur de ce avea de facut, se puse n garda. O clipamai trziu, atacatorii cei mai nfocati erau arumeati peste cap, pe treptele scenei.Cavalerul aplauda aceasta executie de maestru. Dar el nu cunostea multimea si mniaei! n locul unui luptator respins, apareau doi. Toti pungasii de pe Pont-Neuf, mirosindu-le abataie, alergau ntr-acolo. Si noii veniti erau cu att mai nversunati, cu ct habar n-aveaupentru ce ncepuse bataia.Gentilomul le tinea piept tuturor, nelinistit doar de loviturile puternice, cu bastonul,care ncepeau sa curga amenintnd sa-i rupa sabia. Asaltat din toate partile de furiosi, elramnea calm si stapn pe sine, continund sa distribuie, cu metoda si cu crutare, ociomageala buna, nvrtind sabia si folosind taisul ei numai la mare nevoie si cu parere derau. Totusi, situatia lui devenea critica. Agresorii nu renuntau deloc si, la fiecare lovituraprimita, se nfuriau si mai tare.Vajnicul luptator ostenise parca, sudoarea i mpodobea fruntea, tmplele i erau tot oapa. Dar, vazndu-l impasibil si metodic, puteai ghici ca nici nu se gndea sa ncetezelupta, socotind ca un punct de onoare sa fie mai degraba taiat n bucati pe loc dect sa

cedeze o palma de teren adversarilor sai. Sa-si deschida un drum prin multime, nici nuputea fi vorba. Avea sa cada oare acolo, n acest duel eroi-comic, victima ndraznelii sale sia mniei absurde a multimii?Deodata se facu brusc o spartura n multimea asaltatorilor. Dominnd tumultul, o vocetnara se ridica tremurnd de indignarea prea mult stapnita. Tineti-va bine, domnule! Sunt cu dumneavoastra.n acelasi timp gentilomul vazu tsnind alaturi de el un soldat frumusel n tunicascurta de piele. Era si timpul. Curajosul luptator nu mai rezista dect printr-o minune devointa. Cu tunica sfsiata, cu fata nsngerata, el rasufla zgomotos. Bratul robust altnarului ostean nvrti cu iuteala spada si cercul din jurul lor se largi. Mai puteti rezista? ntreba el iute. Pe legea mea, amndoi suntem prea tari!E un om din sud, gndi osteanul, si zise tare: Atunci, domnule, paziti-va pielea. Sa-i atacam pe ticalosii astia.Cu o ardoare navalnica, el se arunca asupra multimii, surprinsa de sosirea acestuiadversar neasteptat. Loviti cu latul! zise Lati-Lungila. Sigur, raspunse soldatul.Cele doua sabii coseau n dreapta si n stnga, deschiznd n rndurile gloatei o cararemai mult dureroasa dect nsngerata. Avntul lor nestavilit rasturna tot ce le sta n cale.9Paul Fval Cavalerul MystereSub sfortarea lor ndoita, bariera de oameni fu covrsita. Adversarii cei mai nversunatise dadura n laturi si cei doi iesira din mpresurare.n aceeasi clipa, venind din piata Dauphine aparu o patrula de sergenti de paza.Politia, atrasa n sfrsit de zgomot, se hotara sa intervina... prea trziu, ca ntotdeauna! S-o luam din loc, sopti soldatul. Iata, vine politia. Drace! raspunse gentilomul cu parere de rau, trebuie oare sa cedam acestorneispraviti terenul?Tovarasul l prinsese nsa de mna zdravan si-l tragea dupa sine.ncurajata de prezenta poterei, multimea se strnsese din nou si, aratnd spre fugari,pornise n urmarirea lor.Tragnd dupa el pe lunganul nfuriat, soldatul se nfunda orbeste ntr-o stradela. Pe aici, zise el cu ncredere, pe aici. Suntem salvati! Acolo, la umbra zidurilor si subbolta verde a arborilor, cei doi se oprira o clipa sa rasufle. Dar, apropiindu-se ceatagalagioasa a urmaritorilor, ei reluara goana. Nu facusera zece pasi, ca fura nevoiti sa seopreasca. Doamne, Dumnezeule, exclama tnarul, ne-au prins!n fata lor, nici o iesire. Stradela providentiala se nfunda. Zapaceala tnarului soldattrebuie sa fi fost foarte comica, fiindca, cu toata primejdia care i ameninta, tovarasul lui nuputu sa-si stapneasca rsul. Cu att mai bine, striga el, facnd sa suiere spada. Odiseea noastra se va sfrsineplacut.Sergentii apareau la intrarea fundaturii. Cei doi cautara un loc potrivit unde sa seapere. Nici unul nici celalalt nu voiau sa se lase nhatati. Cardinalul daduse legi aspre

mpotriva celor care trageau sabia. Prinsi n flagrant delict, cazul lor era limpede, i asteptanchisoarea! Si stie toata lumea ca e mai usor s-o eviti dect sa iesi din ea.n acest colt, un unghi al zidului, unde se vedea o portita, vai, strasnic zavorta, li separu un adapost acceptabil. Ei se adapostira acolo si, cu mna pe sabie, asteptara. Undadusmanilor se rostogolea spre ei, umplnd straduta de o zarva amenintatoare. Ei sepregatira sa ntmpine ferm atacul. Ct ai clipi, multimea se napusti asupra lor, i coplesi, inghesui, facndu-le cu neputinta orice miscare. Valul de oameni i atinse, i covrsi. nsfrsit, i aveau n mna!n aceasta clipa decisiva, ei avura impresia foarte clara ca, sub aceasta presiunenenduplecata, zidul din spate ceda. Cosmar sau realitate? Ei simtira ca patrund cu spatelen zid. Apoi, ochii lor, orbiti de sclipirea a douazeci de sabii amenintatoare, se ntunecara.Brusc, totul disparu, si nu mai vazura nimic!n acelasi timp urletele sinistre ale multimii ncetara sa mai rasune n urechile lor. Elepareau ca se sterg, ndepartndu-se, topite deodata ntr-un murmur confuz. Mare eDumnezeu! Aveau sa-si piarda cunostinta acum? Ei se luptara mpotriva acestei slabiciunisubite; n cele din urma, si dadura seama, din calea afara de mirati, ca se aflau pur sisimplu de partea cealalta a zidului.Nu era o amagire. Erau aparati de asaltul furios al dusmanilor de o mica usa de stejar,cu canaturi groase, cu balamale zdravene. Aceasta portita, de care se lipisera n disperarede cauza ca sa-si vnda scump libertatea, aceasta portita se nvrtise usurel din ttni. Eitrecusera prin ea ca n stare de somnambulism. Apoi, dupa ce trecusera ei, usa senchisese brusc n nasul celor care se pregateau sa-i nhate, ramasi afara, buimaci.O mna cereasca? Nici gentilomul certaret, nici generosul sau tovaras nu erau att denfumurati ca sa creada ca s-ar fi produs o interventie supranaturala n favoarea lor. Atunci,cine deschisese si nchisese aceasta poarta?Rsete cristaline, rasunndu-le n urechi, i facura sa ntoarca ntr-acolo capul. Hotartca providenta se amesteca n treburile lor si ca ea aranja bine lucrurile!... nclinarea lor eradesavrsita... Doua zne suave se ivira n fata privirii lor fermecate. Doua silfide... n rochiilargi de catifea. Si una din ele avea ochii mngietori, parul blond si obrazul pur ca liliacul.Era tnara din trasura!10Paul Fval Cavalerul MystereEi si luasera palariile de pe cap si se pregateau sa multumeasca gratioaselor gazde,unul cu un cuvnt bine simtit, celalalt cu un madrigal alcatuit cu iscusinta. Dar nu li sedadu ragaz.Fetele deznodara iute esarfele de matase de la corsaj si le asezara peste ochii celordoi intrusi. Aventura devenea din ce n ce mai uimitoare! Fara o vorba, necunoscutelevrajitoare le nnodara esarfele la ceafa. Ei le facura pe voie, cu desavrsire uluiti de

aceasta cascada de surprize. Astfel, transformati n orbi, aveau aerul celor ce se joaca de-ababa-oarba, sau, mai degraba, tinnd seama de tinuta lor razboinica, pareau soldati trimisica soli ntr-o tabara dusmana.Luati de mna de ngerii lor pazitori, se lasara purtati pe potecile parfumate ale uneigradini fara capat. Ce li se ascundea oare? Ce scena tainica, pe care nu trebuiau sa o vada,se desfasura n acest cadru idilic? Se ntelege ct de aprinsa era curiozitatea lor. Totusi niciunul, nici celalalt nu se gndira sa nlature banda usoara, pe care buna lor credinta i obligasa o respecte.Totusi, ei si ascutira urechile si li se paru, n iutea lor trecere, ca aud mai multe vocisoptind. Ce persoane puteau fi acelea si ce convorbiri grave aveau loc n acest parc, ca safie nvaluite n atta taina?Sfrsindu-se drumul, fura dezlegati la ochi. Se aflau ntr-o curte pavata, foartespatioasa, spre care dadea o terasa monumentala. Acolo, tot rznd, cu trandafirii aprinsin obraji de alergare si, poate, cine stie, si de emotie, fetele facura o frumoasa reverentade Curte protejatilor lor si, usoare ca doua nimfe, disparura, parc-ar fi zburat. Voinicii nostristatura o clipa mpietriti, uitndu-se unul la altul. Nu li se daduse ragaz nici sa rasufle, nicisa ngaime cel mai mic compliment. Susceptibilul gentilom si ncepuse sa bata din pinteni,cnd deodata, si dadu seama de dezordinea nemaipomenita a tinutei lor.Peste obrazul rumen al tovarasului sau se asternuse un strat gros de praf, amestecatcu sudoare; de cingatoare atrna o teaca strmba si palaria, al carui fulg rupt se clatina,palaria lui mndra nu mai avea fund. Nici gentilomul nu se putea lauda. Obrazul i erabrazdat de zgrieturi nsngerate, tunica cioprtita, gaitanele abia se mai tineau,buzunarele erau sfsiate si cascate si gulerul era sucit cu dinaintea la spate.Zdrentuiti, plini de praf, naduseala si snge, alcatuiau un tablou caraghios, cumstateau ntepeniti n aceasta curte mareata n fata acestui palat princiar. Si amndoifacndu-se mici, mici, se simteau umiliti si neputinciosi.Drept urmare, cei doi eroi din nvalmaseala de pe Pont-Neuf iesira din casa Nevers,mai grabiti dect la intrare. Capitolul 3 Legamntul de prieteniendata ce iesira n strada, cei doi rasuflara adnc. Erau zapaciti de-a binelea. Cavalerulsi reveni cel dinti. Vesel cum nu se mai poate, el izbucni ntr-un hohot de rs nebun.Tovarasul lui ramase nsa serios. Scotndu-si palaria cu un gest nobil, puse mna peumarul prietenului sau si, foarte emotionat, zise: Domnule, mi-ati salvat viata. Tnarul ridica vesel din umeri. Ei, asta-i acum! ndemnatic cum sunteti, v-ati fi descurcat si singur. Fierbintealasngelui m-a atras n lupta si v-am dat un ajutor nensemnat... Nu, nu, stiu eu ce spun! Singur, n-as fi putut sa-mi tai cale si eram n stare sa malas macelarit, dect sa cedez acelor ticalosi. N-am sa pot uita ce ati facut pentru mine.Dati-mi mna, zise el si, apucndu-i-o, i-o scutura voiniceste. de acum suntem frati de

cruce pna la moarte!11Paul Fval Cavalerul MystereMiscat de aceasta efuziune mai mult dect voia sa arate, osteanul raspunse cu ostrngere de mna. Frati de cruce, fie! Dar atunci, faceti-mi placerea si urmati-ma, caci nu e bine sazabovim lnga locul ispravilor noastre.Observatia nu era lipsita de miez. Se gaseau pe un fel de ridicatura, de unde puteausa vada de departe un colt din Point-Neuf, unde grupuri de oameni agitati comentau cunsufletire lupta lor extraordinara. Aveti dreptate, ncuviinta ncercatul mnuitor de spada. Locul este cam expusprivirilor. Hai sa cautam un alt loc mai potrivit ca sa legam cunostinta n liniste, cum secuvine. Si mai ales sa ne aranjam tinuta, suspina Cavalerul, care si aminti ca ora ntlniriicu domnul de Guitaut se apropia.El arunca o privire plina de ciuda catre hainele lui zdrentuite si catre sabia ndoita.Trecura prin poarta Nesle, pe sub o bolta cu turnulete, traversara o mocirla peste un podet,apucara o potecuta ce serpuia printre gradini si ajunsera la o raspntie, n inima cartieruluiSaint-Germain.Acolo, ochiul de soim al gentilomului zari o crciumioara cu gradina ca la tara, careiaun smoc de fn nnodat leganndu-se deasupra portii i servea drept firma. Sub bolta devita, o masa de lemn si doua scaune le oferea ospitalitate rustica. Aici e de noi, zise gentilomul, caznd multumit pe scaun. Uf! exclama Cavalerul si facu la fel.O clipa mai trziu, o chelnerita ndemnatica aseza n fata acestor clienti alesi douapahare si o oala de vin rece. Cei doi tovarasi sorbira nti cu nesat o dusca buna. Apoinzdraveniti de licoarea care pornise sa le alerge prin vine, cu picioarele ntinse alene, seprivira n fata si-si zmbira, ntr-un gnd si o simtire. Mai bine dect orice cuvnt, zmbellor parca spunea: Dupa primejdia nfruntata mpreuna, ce bine e ntre prieteni, alaturi desuflete calde si generoase, departe de tulburarea multimii!De fapt, daca i-ai fi vazut cum stateau la masa unul n fata celuilalt, ai fi jurat ca suntprieteni vechi. Ceva mai puternic dect timpul i legase fara stirea lor. Soldatul simtise osimpatie instinctiva pentru acest gentilom desirat, asa de spiritual, asa de viteaz, n staresa traga sabia mpotriva lumii ntregi pentru a apara onoarea unui nas ca o pacoste.Gentilomul i era recunoscator necunoscutului soldat, adolescentului ndraznet care,punndu-si n primejdie viata, parea sa nu pretuiasca asa cum se cuvine devotamentulsau.Totusi, nu puteau sta asa, fara a-si spune o vorba...Spadasinul se hotar sa rupa tacerea. Sunteti soldat? ntreba el. Sergent n regimentul din Flandra. Nu cumva tocmai de dumneavoastra m-am izbit ca un nendemnatic la iesirea dinpiata Dauphine? Ba da! Si era ct pe-aci sa va cer socoteala! Da, mi amintesc, rse cu pofta gentilomul. Recunoasteti c-ar fi fost pacat.

Asadar fusesem remarcat. Pareati totusi att de absorbit... Ieseam de la librarul meu de la galeriile Palatului. Citeam primele pagini ale uneicarti excelente. A, ce titlu poarta? Calatorie n regatul Lunei.Tnarul ostean era ct pe-aci sa izbucneasca n rs, dar se stapni si zise serios: Nu cunosc cartea... E o noutate. Aa, da, si de cine e scrisa? Chiar de mine, raspunse gentilomul cu un accent de desavrsita modestie. Sunteti deci poet? se mira soldatul.12Paul Fval Cavalerul Mystere Da, sunt.Tnarul ridica paharul. Atunci, domnule, nchin paharul n sanatatea dumneavoastra! Si, ridicndu-se pejumatate de pe scaun, exclama: Pentru Apolo, si pentru Muze!Aceasta atentie l surprinse placut pe poet. Si, ca sa nu-i ramna dator, i raspunse, cupaharul ridicat: Pentru Mane si pentru Bellona! Si baura pna la fund. Cavalerul relua: Asadar sunteti luptator si poet totodata. O, mai sunt si matematician, fizician, filozof, elev al lui Gassendi... si, n clipele deragaz, cadet n Garda.n timp ce el enumera aceste diverse ndeletniciri, tnarul facea ochii tot mai mari demirare. Poetul nu dadu atentie si urma: Fara ndoiala ati picat de curnd la Paris. Abia aseara! n concediu?Cavalerul era ct pe aci sa spuna ca nu, dar si aminti recomandarea la prudenta sidiscretie ce i-o facuse domnul de Comminges. se margini sa schiteze un gest vag din cap,care putea sa nsemne si da si nu. Fac prinsoare ca ati venit sa va cautati norocul la Paris. Mai stii? raspunse Cavalerul, din ce n ce mai ncurcat. de data asta, poetul ntelesereticenta lui. Oh, gndi el, baiatul asta ascunde vreun secret... Sa fim discreti.Cavalerul avea o expresie contrariata. Caracterul sau sincer si ncrezator nu eraobisnuit cu ascunzisurile. Dar se supuse consemnului primit. ntr-adevar, raspunse el, e ceva din ce-ati spus. Sa zicem ca am venit sa-mi cautnorocul! Pe legea mea, tot pentru acelasi motiv am venit si eu. Hai sa-l cautam mpreuna.Desi dumneavoastra rvniti dupa laurii armelor, pe cnd eu ma multumesc si cu mirtulpasnic al literelor...Aceasta profesiune de credinta pacifica aduse un zmbet pe buzele Cavalerului. Pentru un poet visator, zise el, cred ca mnuiti prea bine spada... Spada nu e nimic! Mnuiesc si mai bine condeiul!De data aceasta, Cavalerul trebui sa soarba o dusca prelunga,ca sa-si recstigegravitatea. Nu cumva sunteti gascon? ntreba pe neasteptate gentilomul carturar. Gascon? se mira soldatul de aceasta ntrebare stranie. Da, gascon! Altfel vorbind, nu cumva ati vazut lumina zilei pe malurile armonioaseale Garonei, sau pe acelea surzatoare ale sorei sale Dordone? Sunteti din Bearn ca mareleHenric, din Toulouse ca Pibrac, nascut la Pan, precum Cassian sau mai modest, din

Perigord, ca subsemnatul? Credeti-ma, nu. Pacat, raspunse poetul, clatinnd capul n semn de adnc regret.Nelinistit oarecum, soldatul ntreba, naiv: Este musai? Nu, dar e un avantaj. Pentru a reusi n viata trebuie sa fii si prudent si abil. de altfel,sunt linistit n ce va priveste, calitatile acestea nu va lipsesc; daca nu sunteti gascon, celputin sunteti vrednic sa fiti.Apoi, cu o siguranta care l uimi pe Cavaler: Dar nu ma ndoiesc ca n compania mea veti deveni gascon. Fiindca, nici vorba, nune vom desparti. O ntlnire att de providentiala ca a noastra trebuie sa aiba ea vreun tlcmai adnc. Din ceasul acesta suntem prieteni ca Oreste si Pylade.Peste fruntea Cavalerului trecu o umbra de tristete. Poetul observa si l ntreba: Ce aveti? Propunerea mea nu va convine?13Paul Fval Cavalerul Mystere O, ba da, din toata inima, raspunse tnarul.El voia sa mai spuna ceva, dar poetul, ncalzit de peroratia sa, nu-i dadu ragaz. Elumpluse paharele: Sa ciocnim pentru prietenia noastra fara moarte!Baura solemn, ca si cum acest gest ar fi pecetluit ntre ei un pact definitiv. Adevaruleste ca, nfierbntati nca de proaspata lor aventura si cuprinsi de aburii bauturii, prieteniinostri ncepeau sa se chercheleasca; mai ales poetul, pe care o dulce fericire l nmuia sicare deveni deodata familiar. Iata-te deci picat n acest Paris, tu singur si cu sabia ta. Cunosti pe cineva pe-aici?Cavalerul, cu toata betia care-l cuprindea treptat si pastra nca prudenta. Pe nimeni, raspunse el. Cel putin ai bani? Asa si asa! raspunse soldatul stingherit. Namila ncrunta fruntea. Drace! Din fericire sunt eu aici. Prea iubitul meu tata tocmai mi-a pus la dispozitiepartea cuvenita mie. Sunt deci bogat ct doi... Dar, ia spune-mi, nu ai si tu vreo iubita?Tnarul se simti rosind pna n vrful urechilor. O iubita? La ce serveste? Ehe, prietene, Parisul este un adevarat labirint, si risti sa fii sfsiat de Minotaur. Minotaurul? ce animal mai e si asta? Un animal cu o suta de ochi, cu o suta de urechi, care vede totul, aude totul si carepoate ca stie, la ora asta, de pozna noastra. Animalul asta i pndeste pe tinerii care austrnit ceva zarva n lume si, daca faptele lor i displac sau l pun n umbra, are la dispozitiemai multe pesteri spre a-i nchide pe imprudenti. Pe legea mea, zise Cavalerul, rznd de temerile ndraznetului sau amic, de cinevreti sa vorbiti? E domnul cardinal, sopti scandalagiul. Ce avem noi a face cu el? Nu poti sti niciodata. Satana asta se amesteca n toate. Si iata, cine stie dacaadunarea aceea tainica, prin mijlocul careia am trecut legati la ochi, nu s-a facut din voia

lui? Drace, spuse tnarul, nelinistit.Nu se temea pentru sine, dar, daca era vreun pericol, acesta o ameninta pefermecatoarea lui zna! nsa poetul urma, mai vesel: De aceea te ntrebam daca, n acest hatis, nu ai vreo Ariadna, dispusa sa-ti ntindala nevoie firul salvator.De ce se gndi oare Cavalerul la acea frumoasa necunoscuta, cu care se ntlnise dedoua ori si pentru ce, gndindu-se la ea, se simtea att de adnc tulburat?Gasconul golise ce mai ramasese n oala si asta-i iutise limba. Sprijinindu-si coatele pemasa, el urma, bucurndu-se ca nevinovatul sau prieten i sorbea cuvintele: Crede-ma, dragul meu, astazi domneste femeia. Ea a dat Parisului barbar profilulsau fermecator. Fosta regina i-a daruit politetea rafinata a Italiei; tnara regina i-amprumutat gravitatea romantioasa a Spaniei ndragostite. Amor si spirit, totul se cuprindeazi n aceste doua vorbe. Femeia este suverana n aceasta tara. Fara ea, noi nu nsemnamnimic. Pai, nu tot printr-o femeie a devenit nsusi domnul cardinal, acest mare politician,adevaratul rege al Frantei? Daca regina Maria n-ar fi aruncat ntr-o zi asupra lui o privirencurajatoare, ce-ar fi fost el la aceasta ora, cu toata ambitia si geniul sau? Nimic...nimicdect un biet episcop n cel mai sarac scaun episcopal din toata Franta.Tnarul protesta: Sa faci un episcop, mai merge, zise el. Dar sa faci un general? A, te trezesti nca pe timpul regelui Henric, cnd era de-ajuns sa fii un bun camarad,sa ai pumnul tare si sabia cutezatoare, ca sa aspiri la rangurile cele mai nalte. Capitanii numai rasar azi nici din cazarmi, nici de pe cmpurile de batalie. Atunci de unde apar?14Paul Fval Cavalerul Mystere Din saloanele frumoaselor Pretioase, dragul meu. Cavalerul rse cu hohote. De dataasta, gasconul se mpotrivi: Nu rde! Vei vedea curnd. Vei ntlni n saloanele la moda pe Pretioasele, doamnede neam nobil, afectate n vorbire si maniere, care au ntretinut, n saloanele epocii, oatmosfera intelectuala, favorabila artei si filosofiei. pe viitorii nostri generali compunndmadrigaluri, curtnd si facnd spirite...Dar soldatul nu se putea opri din rs. De aceea poetul urma: Pe ce ne prindem ca-ti voi arata chiar n seara asta pe un Conde, var al regelui siaprig razboinic, desi pna mai ieri a fost paj ducele d 'Enghien nsusi... dus de nas desora-sa, gingasa Hermiona, ca un leu domesticit, care l-a botezat...Pe jumatate rznd, pe jumatate mhnit, Cavalerul zise: Eu n-am nvatat sa curtez dect ncarcatoarele de la tun, sa fac madrigaluri numaitunurilor mparatesti, sa surd doar cnd plec la atac. Hei, zise gasconul nveselit, iata un mic cuplet de efect! Tu vei prinde iute cnteculzilei. Si asta-seara, nu vei face o figura rea n casa Rohan-Guemence. n seara asta, n vizita?... Eu? Vezi bine! Nu ti-am spus ca nu te mai las sa pleci? Dar nu cunosc pe nimeni acolo. Asta nu conteaza! Te voi prezenta eu. Dar...

Nu exista nici un dar! Totusi, ca sa fiu prezentat, ar trebui sa ma cunoasteti mai nti! Ai dreptate, pe legea mea. Uite ct sunt de distrat. Iata ca stam de vorba de unceas ca doi prieteni si nca nu stim nimic unul despre celalalt, nici chiar numele.O umbra de stinghereala trecu pe fruntea ostasului. Deci, urma poetul, n lipsa de nasi mai buni sa ne prezentam fiecare. Fie, zise tnarul, cu o hotarre brusca. Ma numesc Cavalerul Tancred. Tancred... si mai cum? Chipul soldatului deveni palid. Tancred si att.Gentilomul, la nceput mirat, apuca mna prietenului sau si strngnd-o sa i-o frngazise, ca si cum aceasta stare civila asa de sumara l-ar fi multumit pe de-a-ntregul: Minunat! Apoi se ridica, saluta elegant si, cu acelasi ton pe care l-ar fi folosit spre aanunta pe Rohan sau pe Montmorency, el zise: Iar eu, Hercule-Savinian-Cyrano de Bergerac.O tacere scurta urma dupa aceasta prezentare. Domnul de Bergerac o folosi ca sa-sirefaca toaleta. Cavalerul statea si se gndea. Pentru prima data n viata sa, ncerca nacest moment un sentiment de jena, un fel de rusine. Rusine de acest nume de razboi pecare-l purta, n lipsa altuia... Ce-o fi gndind despre mine acest gentilom? Acum el stiecine sunt. El, care-mi oferea prietenia att de generos! Vai, nu pot sa i-o primesc.Gndul acesta l chinuia, caci se legase strns de acest tovaras, asa de ndraznet siplin de noblete.Totusi, si zise Cavalerul ridicnd fruntea, umilirea mea nu-i dect trecatoare... Minevoi avea dreptul sa tin fruntea sus... Da, mine! Dar azi? Cazu iar pe gnduri. O ideeobsedanta l ispitea: Daca i-as spune povestea mea? Fara ndoiala ca nu m-ar mairespinge! Dar alunga imediat acest gnd: Nu, nu am dreptul. Nu pot sa dau pe fata acestsecret, care nu-i numai al meu.Necunoscnd lupta care se dadea n sufletul tovarasului sau, poetul se straduia nacest timp sa ndrepte taisul stricat al spadei sale. Cavalerul lua hotarrea care credea caeste de datoria lui, anume aceea de a se desparti ndata. Domnule, zise el cu o voce pe care o voia ct mai ferma, a venit timpul sa nedespartim.Gasconul nalta capul mirat: Sa ne despartim? ntreba el ca si cum n-ar fi nteles.15Paul Fval Cavalerul Mystere Fara ndoiala! ntelegeti prea bine acum ca un capriciu al soartei a ncrucisatdrumurile noastre, dar ca acestea nu erau deloc facute sa se ntlneasca! Va ncredintez canu voi uita niciodata primirea dumneavoastra generoasa. Cu vocea sugrumata, el ncheiebrusc: Adio, domnule de Bergerac.Poetul sari n picioare si i se aseza n cale, deschiznd bratele lui lungi. Ei Doamne! Ce mai e si cu gluma asta? ti nchipui ca, dupa ce i-ai salvat viata luiBergerac, acesta te va parasi ca pe un strain? Ei dracie! Totusi, trebuie! Si pentru ce, ma rog? Fiindca nu suntem facuti sa fim prieteni. Dumneavoastra sunteti nobil si eu nu suntdect un biet soldat.Saracia nu mpiedica

Fara avere, n lumea asta... Fara avere! Dumneata, prietene, porti n teaca brevetul de maresal.Cavalerul zmbi fara voie, melancolic, n orice caz, si acesta e lucrul cel mai grav, suntfara familie si fara nume. Fara nume?! izbucni Cyrano. La naiba, ai unul si nca unul foarte simpatic, pe legeamea: Tancred. Aduce cu numele unui erou... al unui erou de roman! Romantios, poate! dar cam scurt cu siguranta. Numai cu acest nume ma ndoiesc carfi posibil sa fiu primit bine de frumoasele dumneavoastra prietene n casa Rohan. Orgoliosule! As vrea eu sa le vad nemultumite, att timp ct sunt eu multumit! Nu, nu! Nu se cuvine sa rositi dumneavoastra din pricina unui prieten. Cavalere, ce va trece prin minte? Iata, zise tnarul scuturnd buclele frumoase, fara sa banuiti, chiar dumneavoastranu va mai purtati cu mine la fel ca nainte de a-mi cunoaste numele! Cum vine asta? Adineaurea ma tutuiati si acum... Acum te tutuiec din nou, si cu asta basta!Cyrano se ridicase. El si atinti privirea de soim asupra tovarasului sau: Te tutuiesc si-ti ofer nca o data prietenia mea. Ai s-o respingi? Mna lui mare sentindea larg deschisa. Daca refuzi, voi considera ca ma dispretuiesti si ca nu ma crezidestul de gentilom ca sa-ti fiu prieten. Si n cazul acesta...El facu o miscare iute nspre mnerul spadei. n acest caz, orict ai fi salvatorul meu, tu ma insulti si-ti voi cere socoteala.Cavalerul, fara sa-i pese de nimic, nu-si putu opri rsul. Nu se suparase niciodata cndcineva amenintase sa-i spintece inima cu vrful sabiei.Poetul nu rdea deloc. Cu privirea ntrebatoare si cu mna ntinsa, astepta. Atuncitnarul simti cum o emotie puternica i strnge inima. Ochii i se umezira brusc, si nu gaseacuvinte sa exprime ceea ce simtea. El nu cuprinse mna ntinsa, ci, cu un gest instinctiv, searunca spre tovarasul sau. Bratele poetului se desfacura larg ca sa-l primeasca si amndoiramasera ndelung mbratisati, piept lnga piept. Asa da! tuna poetul rznd multumit, pe onoarea mea as fi fost suparat dac-ar fitrebuit sa-ti fac vreun rau.Cavalerul, bucuros, ngaima: n sfrsit, pot vorbi! Vreau sa va spun ca aceasta prietenie oferita dedumneavoastra asa de spontan unui soldat oarecare... Ai primit-o? Desigur! Ei bine, acest soldat nu este nedemn de ea! Da, mai adineauri, sovaiam sancredintez unui necunoscut taina vietii mele. Dar acum, totul s-a schimbat. Iata-ne legatiunul de altul. Ne-am ncredintat sufletele unul altuia. Aveti dreptul sa stiti cine sunt.Cu un gest, Cyrano l opri: Nu te ntreb nimic, Cavalere. Tu esti salvatorul meu si asta mi-e de ajuns.16Paul Fval Cavalerul Mystere Dumneavoastra, poate! Dar mie, nu! Sa nu mai fie ntre noi nici nentelegere, nicitaine. Ascultati si judecati apoi daca sunt sau nu demn de prietenia dumneavoastra.Poetul i lua mna si, cu o gravitate blajina, i zise: Vorbeste, dragul meu, daca asta e dorinta ta. Cyrano te asculta si, orice s-arntmpla, nici un cuvnt nu va iesi de pe buzele lui din tot ce-i vei ncredinta.El si sprijini coatele pe masa. Cavalerul nalta capul. Mndria lucea acum n privirealui.

Reculegndu-se un moment, el ncepu: V-am spus ca sunt un biet soldat, un tnar fara rang, fara avere si fara nume. Totulera adevarat, pna acum cteva zile. Acum nu mai e asa. Mine, soarta mea se va decidesi-mi voi recstiga rangul. Voi nceta sa mai fiu un aventurier ratacitor si voi sta n locul lacare sunt ndreptatit n lume. Da, mine, cavalerul Tancred nu va mai fi, voi purta n sfrsitnumele tatalui si al stramosilor mei. Drace, iata o introducere pe cinste! exclama gasconul, surprins.Ostasul urma, cu aerul lui de candida stnjeneala: La drept vorbind, acest nume nu pot sa vi-l spun astazi. Cyrano facu un semndiscret: Daca trebuie sa nu-l spui, prietene, n-are a face. Urmeaza! Nu, nu, va nselati... Adevarul este ca nici eu nu-l cunosc. Totul este ciudat npovestea mea. A sosit ceasul care-mi va hotar soarta. Norocul e la un pas de mine. Elntrece visurile mele cele mai ndraznete. Toate acestea le stiu! Numai ca, ceea ce nu stiu,este n ce anume consta acest noroc.Aceasta marturisire spusa att de naiv atta curiozitatea poetului, care murmura: E ncntator! Trebuie sa va spun mai nti ca sunt nsemnat de Destin. Port n inima un semn,sapat cu o pecete de nesters: o stea, steaua mea! Iar semnul acesta nu m-a nselat. Printrnsul,mine, din simplu sergent cum sunt, voi fi egal cu cei din frunte! La naiba! e un roman ntreg, striga Cyrano frecndu-si minile. Un roman? zise Tancred. Sa zicem. Si adauga grav: nsa un roman fara nchipuiri, unroman adevarat; adevarat ca Evanghelia... Ascultati. Am saisprezece ani... Saisprezece ani! zise poetul examinnd voinicia tnarului. Saisprezece ani! pe legeamea, promiti mult! Eram un biet copil, venit... nu se stie de unde, poate din Flandra, poate din altaparte! Niste cavaleri mercenari m-au gasit cnd eram micut si m-au luat la ei. Erau rai simurdari, oameni aspri care fac din razboi o meserie, vnzndu-se la mezat celui care damai mult, tinnd cnd cu regele, cnd cu mparatul. Azi pentru domnul Cardinal si pentrusuedezi, mine mpotriva lor, pentru loreni sau spanioli. Ei m-au crescut n conditii vitrege,de-a lungul nesfrsitelor peregrinari. Acestor mprejurari le datorez precocitatea mea simnuirea destul de corecta a spadei...Poetul aproba n tacere. Despre nasterea mea n-am cunoscut mult timp dect ca aveam snge nobil n vine.De aceea, m-am obisnuit sa ma port ca un gentilom n toate ocaziile. Slava Domnului, ntrerupse Cyrano, m-am convins si eu mai devreme. Mi se spunea deci Cavaler: Cavalerul Stelei, sau dupa numele meu de botez,Cavalerul Tancred. Amndoua-mi plac. n ce priveste familia mea si prima copilarie, nu stiam nimic si, de altfel, nu eramdeloc nelinistit. Aveam semnul meu. Steaua? Steaua, da. Batrnul soldat care-mi tinea loc si de tata si de mama si chiar de doicama ncredinta ca el cunostea tlcul si ca, ntr-o zi, mi-l va destainui. Adesea, dupa ce-sitermina treaba, cnd vinul i dezlega limba, el mormaia: Da-i nainte, fiule. Ai ncredere n

steaua ta! Va veni un timp cnd vei fi asa de bogat si puternic ca vei face sa paleasca pe17Paul Fval Cavalerul Mysteretoti seniorii de snge. Eu rdeam si-l auzeam murmurnd: Voi fi bogat si eu si cunosc pecineva care nu va rde. Totusi, niciodata n-a vrut sa spuna mai mult. Ceilalti socoteauacestea drept cuvinte spuse la betie. Eu, nsa, ghiceam ca spune adevarul. Desigur ca stiael si alte lucruri, numai ca, pentru a mi le spune, astepta sa fiu barbat ntreg, capabil sa-micer, cu sabia n mna, locul meu sub soare...Tnarul se reculese un moment, apoi urma: Desigur, nu era deloc duios batrnul cavaler: era un om de sabie si de snge; poateca nu-mi salvase viata si nu ma crescuse dect din lacomie, ca sa faca din mine unealtanorocului sau. Dar el a nsemnat toata copilaria mea. El a facut din mine un barbat si unsoldat. Ajung acum la momentul cnd, dintr-o data, m-am trezit singur pe lume si cndtaina destinului meu a nceput sa se risipeasca.Cyrano fu cuprins de fiori de placere. l urmarea cu un interes pasionat. Continua, murmura el nelinistit. Capitolul 4 Steaua CavaleruluiSupunndu-se acestui ndemn, Cavalerul urma: Era n timpul ultimului razboi. n vremea aceea noi luptam platiti de regele Frantei,contra oamenilor mparatului. Lupta fusese grea n acea zi si seara ne prinse disputndnca dusmanului cmpul de bataie. Totusi, tumultul ncepea sa scada n timp ce paleauultimele raze de soare. Deodata rasuna un bubuit ndepartat: O ghiulea pierduta cazuasupra noastra si reteza scurt picioarele batrnului cavaler.Poetul gfia de emotie. Continua, zise el. Iata-l deci ntins la marginea unei paduri. Eu stateam n genunchi lnga el,sprijinindu-i capul. Vedeam sngele cum se scurge. Clipa de neuitat! Ochii lui ma tinteaucu o privire ratacita. Surprins de lovitura, el parea ca mi cere ceva! Eu priveam cum i seduce viata, scurgndu-se picatura cu picatura.Si, odata cu el, pierea si nadajdea mea de a cunoaste vreodata o taina att densemnata pentru mine. Totusi nu cutezam sa-l ntreb. Ar fi nsemnat sa-i arat ca l pndeamoartea. El sufla din greu. Deodata, vazu sngele curgnd si picioarele retezate. Atuncincerca sa se ridice, urlnd, njurnd, blestemnd soarta, nfruntnd moartea, invocnd peDumnezeu. ntelesei ca batrnul meu tovaras va porni pe celalalt tarm fara sa fi pututvorbi, ducnd cu sine n mormnt taina, sperantele mele... viata mea... Puternicimpresionat, Cyrano izbucni: Un roman! Un roman mai pasionant dect asta... mai frumos dect cele mai iscusiteinventii ale acelui capitan Scudry. Continua, Cavalere, te ascult cu nesat! n acest minut tragic, ca si cum Dumnezeu ar fi vrut asa Aparu un om la marginea padurii. l cunosteam pe omul acela Ce soldat nu-l cunostea? Era un preot. Cam ciudat preot, adevarat. Suflet de cavalersi de gentilom, mai mult dect de abate. Tnar nca, si mereu n linia de foc. se povesteaca, nainte de a mbraca rasa, purtase zalele si mantaua de muschetar si asta nu era

denecrezut.Trecea deci pe acolo, cautnd vreun ranit ca sa-l ajute sau vreun muribund ca sa-lncurajeze. Si iata ca, zarindu-l, cavalerul meu si schimba fata. El, care blestema, sezbatea ca un dement mpotriva mortii, deveni deodata umil, resemnat si blnd ca un mielcare merge la taiere. O, minune! Un nume i scapa de pe buze. Constiinta parea ca i sedesteapta. ncet, ma ruga sa ma ndepartez si l chema pe preot. Acesta se apropie, seapleca, se lasa n genunchi. Atunci, usor, ndelung, mutilatul depuse marturia ultima catre18Paul Fval Cavalerul Mystereomul lui Dumnezeu. Ce remuscare grea mpovara constiinta lui? l vedeam de departe cumvorbea cu ntreruperi, grabindu-se de teama sa nu moara nainte de a spune totul. naceasta convorbire tainica se vede ca era vorba de mine, caci, din cnd n cnd, ochiipreotului se ndreptau nspre locul unde eram eu.La un moment dat, el se ridica n picioare si, dupa aratarile muribundului, merse sacaute ceva n tocurile pentru pistoale de la seaua lui, care-mi paru sa fie o cutie... o caseta.Acum muribundul vorbea n fraze scurte, ntretaiate de icnetele mortii. n sfrsit, abateleridica mna si facu peste fruntea lui semnul care absolva. Cavalerul pali mai tare, unzmbet usor zbura peste buzele-i livide... trecuse crestineste n viata de dincolo.Cyrano respira puternic. Si caseta? striga el, caseta asta continea fara ndoiala secretul nasterii tale?Cavalerul scutura din cap, n semn de nestiinta. Nu stiu. Am primit-o nchisa. Abatele mi-a dat-o ca pe un depozit sfnt. Cel putin ti-a spus ce era ntr-nsa? Nu! Altcineva trebuie sa mi-o spuna. Dar cuvintele mortului le-ai aflat? Nici asta, caci el le primise ca taina duhovniceasca. Ele au ramas, asa cum secuvenea, ntre el si Dumnezeu. Pacat, zice gasconul necajit. Dar atunci de unde stii? V-am spus-o: nu stiu dect un singur lucru. Anume ca aceasta caseta nchide ntrnsatot bunul meu, unica mea speranta, norocul si numele meu. Cuvintele preotului mi-auramas sapate n minte. Sa vedem: ce ti-a spus preotul? Mi-a spus asa: Omul care a murit se afla de acum n fata Judecatorului suprem. Numai tine de noi sa-l judecam. El s-a rascumparat n ultimul ceas. Orice-ai putea afla cndva,sa nu-l blestemi. Si cnd vei fi dobndit un mare noroc, care mine te asteapta, amintestetinumai att: ca datorezi totul caintei lui din urma! Asta e totul? Asteptati. El a adaugat: Nu pot sa-ti spun mai mult, dar n curnd vei sti si veintelege. Atunci, orict de nesperata ti-ar fi soarta, nu uita niciodata ca tot binele vine de laDumnezeu, care da si poate sa ia ndarat; si roaga-te din cnd n cnd pentru cel care, prinultimul gest, te-a salvat.Foarte bine, izbucni Cyrano. Strasnic preot! Ar trebui sa platesti sa se faca, n memorialui, cteva rugaciuni. Dupa aceste cuvinte, el mi ncredinta o cutiuta de lemn rar, pecetluita cu o stea.

Steaua ta, pe legea mea. Aceasta cutiuta el mi-a poruncit sa o aduc la Paris si, aici, sa o ncredintez unui om,spunndu-i doar numele lui. El ma va recunoaste prin doua cuvinte: e vorba de numeleunui oras si de o anumita data. Asta e totul? Da, e totul. Restul l va face cel ce va primi caseta. Prin el o sa ajunga acest obiectla persoana pe care o priveste.O femeie, gndi Cyrano. E fatal, ntotdeauna o femeie!Trecuse destul timp cu povestirea. Soarele ncepea sa coboare. Deodata, patru bataisunara n turnul bisericii Saint-Germain-des-Pres. Cavalerul sari brusc n picioare. E ora patru! Era ct pe-aci sa pierd audienta. Cu un gest, el si aranja tinuta. Unde te duci? ntreba Cyrano. La Louvre. La Louvre? zise poetul, uimit. Da, sunt asteptat acolo. Asta-i buna. Nu mi-ai spus nimic... E o adevarata tradare. Tu ai audienta la Louvre sistai sub protectia mea! Vreti sa v-o retrageti?19Paul Fval Cavalerul Mystere Pai, nseamna ca eu am nevoie sa fiu protejatul tau! Va stau la dispozitie, raspunse tnarul, amuzat de aerul buimacit al prietenului sau.Procedez si eu la fel ca dumneavoastra. Cnd ma credeati sarac si lipsit mi-ati pus ladispozitie averea dumneavoastra, asa nct ceea ce va ofer eu este mult mai putin,jumatate dintr-a mea.Dar Cyrano, confuz, se apara: Vezi ca... nu mai stiu daca trebuie... Aha, observ ca de data aceasta dumneavoastra dati napoi. Deci ma insultati si erndul meu sa va cer socoteala.Cu un gest voios, el duse mna la spada. Copile! zise poetul strngndu-l la piept.Tnarul strnse cingatoarea n catarama, si aranja palaria, aproximativ netezita,peste buclele ca matasea si, cu un gest prietenesc de ramas-bun, pleca.Cyrano l privi cum se ndeparta, cu pasul sau martial si usor, plin de ncredere si desperanta.Iata un om de toata isprava! gndi el. E senior de vita aristocratica. mi pare rau, darparca l-as fi iubit mai mult ca simplu soldat. Capitolul 5 Serviciu contra serviciun timp ce Cyrano, ncntat de noul sau prieten, si domoleste emotiile cinnd, iarCavalerul se ndreapta cu pas viu catre Louvre,unde destinul sau va sa-i arate calea catreavere si catre glorie, noi ne bucuram de un scurt ragaz. Cum am putea sa-l folosim maibine, dect aruncnd o ochire fugara asupra situatiei generale, asa cum se prezenta ea lavremea cnd se desfasoara primele ntmplari ale povestirii noastre? Aceasta digresiuneaparenta va arunca oarecare lumina asupra unor situatii, obscure nca, si ndeosebi asupratainicei consfatuiri din casa Mevers, care i nelinistea ntructva si pe eroii nostri.

Armand Duplessis, Cardinal si duce de Richelieu, era mai departe stapnul statului. Dedouazeci si sapte de ani el conducea Franta cu pumnul sau de Fier, catre un ideal dublu:hegemonia Frantei n Europa si suveranitatea absoluta a regelui n Franta. n calea lui,puternicul ministru ntlnise doua obstacole: protestantii nauntru, Casa de Austria n afara.Dar geniul sau nu se sinchisea de asemenea piedici; cu ajutorul catolicilor, i nvinsese peprotestantii din Franta; cu ajutorul protestantilor din Suedia si Germania, el nvinseseSfntul Imperiu Roman si pe Maiestatea Sa Catolica. Anglia statea n cumpana, nesigura. Elo anihilase, dnd regelui Carol I ca sotie pe sora lui Ludovic al XIII-lea.Favoritul monarhului englez, lordul Buckingam, l nelinistea nca: dar cucerind LaRochelle, Richelieu i rapi frumosului duce ceea ce el avea mai de pret pe lume: prestigiul,si, coincidenta providentiala, o lovitura de pumnal a unui puritan i rapi si putinul ce-i mairamasese: viata. Dupa toate acestea, cine se mai putea ndoi de misiunea divina adomnului Cardinal?Cineva se ndoi totusi: Regina-Mama, batrna italianca, aceea care-l ridicase la puterentr-un acces de pasiune senila, iar acum se caia amarnic. Astrologul ei i prezicea sfrsitulministrului ingrat si moartea regelui nesupus.E vorba de Maria de Medicis.ntr-adevar, sabia contelui Chalais avea sa ajute putin larealizarea acestei profetii. n asemenea mprejurari, Maria de Medicis, ca o mama grijulie,trebuia sa se gndeasca mai nti sa-si capatuiasca familia: ea ar fi dorit sa orecasatoreasca pe vaduva fiului sau, nepasatoarea Ana de Austria, cu al doilea fiu al sau,prea iubitul Gaston, si de dupa paravanul acestor doi tineri fara minte, ar fi domnit ea,nteleapta.20Paul Fval Cavalerul MystereDin fericire, Richelieu avea el metodele lui infailibile spre a ntoarce n favoarea luihotarrile astrologiei. El taie capul lui Chalais si i surghiuni din Franta pe batrna regina sipe fiul ei. Ct despre tnara regina, Cardinalul o pastra. Si aceasta din mai multe motive,iar cel dinti era ca el o iubea!Acest om de fier avea slabiciunile lui. Cea mai ciudata si cea mai tenace fu desigurdragostea lui pentru Ana de Austria, aceasta suverana a carei inima visatoare si mndraera cel mai putin nclinata sa mpartaseasca o pasiune a lui: sumbra si dominatoare. Rndpe rnd, regina l dispretui, se temu de el, l admira, dar niciodata nu-l iubi. Inima superbeispaniole nu batuse dect pentru un singur barbat: frumosul, stralucitorul, seducatorulBuckingam.ntre Ana de Austria si Cardinal statu mereu aceasta crima. Mort, rivalul triumfa siacum asupra lui Richelieu. Dar, ntru acestea, ce se ntmpla cu regele? Regele vna,

regele calarea sau facea exercitii de arme cu favoritii sai, Baradas si Saint Simon. Regelecnta din luth si compunea cntece amoroase pentru favoritele sale: Hautefort sau LaFayette. El juca cu ele jocuri nevinovate. Erau singurele jocuri pe care i le ngaduiahabotnicia lui scrupuloasa si oroarea de pacat. Se mai ocupa si cu marturisirea pacatelorpe care nici macar nu le comitea.Ct despre sotia lui, el o detestase chiar de la nceput, tocmai pentru comorile eroticepe care frumusetea ei mbelsugata le arata. Apoi, fara sa o iubeasca mai mult dect liubea ea, ncepuse sa fie gelos. Ludovic al XIII-lea ajunsese sa o dispretuiasca cu salbaticiepe Ana. Pna ntr-atta, nct numai prin viclenie, lundu-l prin surprindere si, ca sa zicemasa, cu forta, el fu n sfrsit sotul femeii sale si binevoi sa asigure un mostenitor Coroanei.De regatul sau, regelui nu-i pasa; lasa totul n grija domnului Cardinal. Uneori totusi, nacest suveran plapnd renastea ambitia de a deveni rege. La aceasta l mboldea cudinadinsul vreo influenta oculta, vreun revoltat de vaza, sau vreun favorit ambitios. Darnumaidect, marele politician descurca intriga si pe intriganti i trimitea: pe unii pestefrontiera, pe altii la Bastilia, pe altii chiar la esafod.n ceasul cnd ncepe aceasta poveste, Chalais murise, Marillac murise, Motmorencyla fel: un favorit, un ministru si un print. Pastratorul sigiliului, Chateauneuf, mbatrnea ntrunturn din Angouleme iar maresalul Bassompiere la Bastilia. Am amintit doar pe cei maiilustri. Ct despre favoritele rebele, domnisoara d'Haulefort era la Mans iar domnisoara deLa Fayette sta la manastire.Ducesa de Chevreuse, prietena reginei si marea ei confidenta, continua n exil viata eide frumoasa aventuriera. Si mama regelui, vaduva lui Henric al IV-lea, muri saraca n afaraFrantei, tnjind dupa fiul si regatul sau, pe care nu-l vazuse de unsprezece ani.Asadar: Richelieu domnea! Anul trecut, cu aceeasi lovitura de sabie, el smulseseimperialilor Turinul, iar Spaniei i luase Arras. Gloria armelor i surdea n sfrsit! Totusi,niciodata marele Cardinal nu se simtise mai slab, mai amenintat, niciodata nu trebuise savegheze cu mai multa vigilenta si asta fiindca simtea cum creste antipatia regelui. Toti ceidimprejur l mboldeau pe slabul monarh sa se debaraseze de un ministru devenit inutilacum, cnd victoria fusese cstigata si a carui glorie umbrea maiestatea regala. Intimii,atotputernici asupra acestui suflet sovaitor, nu ncetau sa repete ca, mntuirea regatuluifiind asigurata, era timpul sa se gndeasca si la salvarea regelui. Dorea el sa moara certatcu toti ai sai: cu mama sa, cu sora din Anglia, cu fratele si cu sotia sa? Putea el sa preferealor sai pe acest om sngeros si satanic?Un urias complot se formase din nemultumiti si ambitiosi, din evlaviosi adevarati saufatarnici, din sufletele sensibile pe care le impresiona tristetea reginei. La drept vorbind era

amestecata toata lumea, n afara de cei ntelepti, care ntotdeauna au fost putini si carenici n aceasta epoca tulburata nu erau mai multi.Regelui i se smulsese promisiunea ca se va debarasa de ministrul sau ndata dupancheierea pacii. Aflnd aceasta, Cardinalul se achitase de datorie dnd ordin unuia dintremaresalii sai sa se lase batut. Din nenorocire, nu putea uza la infinit de acest subterfugiu.Trebuia gasit altceva. Or, mai exista si regina, mai era si Domnul! Regina, o stim, era21Paul Fval Cavalerul Mystereatunci infinit de frumoasa, n plina floare a stralucirii sale trufase. Generoasa si buna, darslaba, nesigura, apasata de viata sa trista, lipsita de afectiune; ea ar fi devenit uninstrument docil si primejdios n minile oricui ar fi putut afla calea inimi sale.Gaston, duce de Orleans, fratele regelui, numit n mod obisnuit Domnul, era unpersonaj complet diferit. Izgonit din Franta, cum stim, la fel de putin cavalereste precummama sa, el se rentorsese retractnd cele spuse cndva si impenitentul flusturatecridicase fruntea dupa o supunere umilitoare. n miscarea de revolta el l antrenase de dataaceasta pe cel mai nalt gentilom al Frantei, ducele de Motmorency. Dar chiar pe cmpulde lupta el l tradase, n aceasta afacere, ducele si pierdu capul, pe cnd fiul Franteireintra n gratii, cstignd o frumoasa suma de bani: pretul sngelui complicelui sau, afarade domeniile ducale.De atunci, de la revolta la supunere, de la dezastre la tradare, Gaston si continuasecariera de vesnic nestatornic, mbogatindu-se la fiecare noua retractare. Devenise astfelgentilomul cel mai dezonorat din Franta. Dar el purta bucuros acest blazon, caci mosteneade la tatal sau o pasiune nepotolita pentru sexul frumos si de la mama sa, ambitioasaflorentina, gustul luxului, al placerii si al banului.Pentru moment, Gaston se casatorise, mpotriva vointei regelui si a Cardinalului, cuMargareta de Lorena, printesa a unui stat dusman. Curtea Frantei refuza sa recunoascaaceasta casatorie. Domnul si consola vaduvia fortata cu amantele sale, care eraunumeroase si de toate conditiile.Regina nu-i iertase nca Domnului ca-l tradase pe Chalis si ca pe ea o parasise mnieiregale. Totusi, complotistii si pusesera n cap sa o mpace pe Ana cu Gaston.Richelieu simtea cum se apropie lovitura, avnd ochi pretutindeni: la Curtea reginei, ocumparase pe fermecatoarea Chemerault; n casa lui Gaston l avea n mna pe un prietenal acestuia, o secatura eclesiastica, abatele La Riviere; acest ticalos, pe care-l arestasefacndu-l sa guste putintel Bastilia, i spunea secretele stapnului sau, tradnd dealtfel,concomitent, si pe Domnul care-l gazduia si pe Cardinal, care-l platea.Astfel, chiar la ora cnd Cyrano si amicul sau, Cavalerul, au patruns n gradinile caseiMevers, se tinea acolo un mare consiliu de razboi ntre principalii sefi ai complotului.

Aceasta explica cu prisosinta precautia de a-i lega la ochi pe cei nepoftiti. Daca ei si-ar fismuls legaturile, i-ar fi putut vedea pe abatele de Gondi, pe ducele de Guise, pe Beaufort,pe un tnar cavaler, pe care toti l numeau cu respect domnul Le Grand! n sfrsit, peDomnul nsusi, nsotit de umbra sa, La Riviere. Numai regina lipsea si nici nu se puteaaltfel. Dar ducesa de Nevers, Marie-Louise de Gonzague, mpreuna cu o domnisoara deonoare, cea mai Fidela si mai apropiata de inima sa, trimisa de regina de la manastireaCarmelitelor, unde petrecea un timp de reculegere, aveau sa-i relateze ce se va discuta.Ce-ar fi gndit Cavalerul daca ar fi putut ghici ca aceasta conspiratoare n miniatura eradomnisoara de Cernay, zna sa de la Louvre si ngerul sau pazitor?Se vede treaba ca discutia fusese animata. La ora trzie cnd Cavalerul, n lipsa dealta cale, trecu din nou prin poarta Nesle, se ntlni cu un mare alai: trasuri, litiere, calareticreau o animatie deosebita n inima micii piete triunghiulare pe care o lasase pustie cu oora nainte.Noaptea ncepea sa se lase cnd Cavalerul ajunse la poarta Nesle, adica exact n clipacnd conjuratii ieseau din casa Nevers. De fapt, nimic nu dadea de gol ntr-nsii peconspiratori; ei se desparteau cu sarutari si reverente, ca si cum ar fi iesit de la o reuniunegalanta. La luminile facliilor, seniorii conduceau doamnele la trasurile lor sau le instalau nlitiere.Cavalerul nu dadea mare atentie acestui spectacol. Era grabit si cauta sa strabata iutepiata prin multime. Dar fu nevoit sa se opreasca, spre a lasa libera trecere unui grup degentilomi. Acestia ieseau pe jos, desi trebuie sa fi fost de rang nalt, caci, n fata lor, toti senclinau cu respect. Te pomenesti c-am sa pierd audienta, gndi cadetul.22Paul Fval Cavalerul MystereDar de voie, de nevoie, trebui sa calce n urma acestor personaje, care mergeau nrnd strns, pe toata largimea strazii si, vorbind tare, pareau ca nu se grabesc de fel. Pe legea mea, zicea unul, mare gentilom, probabil seful grupului, toata politica astami-a tulburat capul. Aici numai tu, abate, esti n largul tau. Foarte bine, Domnule, riposta cel pe care-l numise abate. Iata-ma deci naltatministru, nu-mi mai lipseste dect palaria.Gentilomul rse zgomotos. Vad de-acum ct ti sta de bine. Asta-i tot ce doresti? Va fi cum zici tu! Nu vei fi tuprima secatura care a ajuns cardinal.Apoi, ntorcndu-se spre un frumos cadet, el adauga: ntr-adevar, nu nteleg nimic din toata sporovaiala lor si as regreta timpul pierdut,daca cumnata mea regina nu ne-ar fi trimis o mesagera foarte ispititoare. Vreti sa vorbiti de acea frumoasa inocenta cu ochi de catifea? De care alta ar putea fi vorba? Iata un lucru bun: limbajul ochilor sai este clar, o jur.Eu l-am nteles. Nu depinde dect de dumneavoastra sa faceti cunostinta mai ndeaproape

cu acesti ochi minunati, propuse celalalt. ntelept sfat, si dadu parerea abatele. Va ntelegeti cu dusmanul... prin procurator!Un hohot general de rs sublinie aceasta gluma. Hai sa ne distram acum. E si timpul. Iata, Pont-Neuf ncepe sa fie pustiu, dupa poftainimii.Se stie ce ntelegeau prin cuvntul sa ne distram distinsii seniori din acel timp:nsemna sa smulga mantiile de pe burghezii ntrziati pe strada, sa-i bata pe paznici, sapuna pe fuga pe golanii ntlniti pe drum sau sa jefuiasca vreo dugheana.Domnul si ceata lui de gentilomi briganzi erau maestri n acest fel de distractie, carese chema ntr-o limba pitoreasca: a jefui o vizuina de iepuri.Fortat sa urmeze mica trupa, Cavalerul se nfuria. O clipa, el ascutise urechea, vagnelinistit: Despre care ochi frumosi vorbesc cu atta lipsa de respect acesti aiuriti?Deodata, el ncetini pasul. Trecnd prin dreptul stradutei unde se dezlantuise scandalul lor,instinctiv arunca o privire ntr-acolo. El zari doua luminite ntepnd ntunericul. O trasura cufelinarele aprinse, fara ndoiala. Chipul gratios al tinerei cu ochii limpezi trecu din nou prinmintea lui.Chiar atunci, orologiul de la Saint-Germain batea jumatatea. Ora audientei eraaproape. Om prevazator, Cavalerul cerceta mprejurimile cu o privire circulara. Pe pod numai era nici tipenie de om. Pasii trecatorilor rasunau departe, n linistea pietei Dauphine,pe unde ocoleau toti, din prudenta.Ah, visator mai sunt! zise Cavalerul. Oricine vorbeste de ochi frumosi, parca mi-ar dacu ciocanul n cap.Linistit, el porni din nou la drum. Dar nu facuse douazeci de pasi cnd un duduit surdfacu sa-i bata inima. El cunostea zgomotul acesta, era al trasurii ei, zdruncinndu-se pecaldarmul podului. Se opri deci si astepta, spernd ntr-o noua aparitie a minunateifapturi.Ea trecu, prea repede, asemeni unei lumini ceresti n noapte. Tnarul nchisepleoapele, ca sa pastreze nlauntru imaginea fermecatoarei necunoscute. Sa nu va mirativazndu-l att de nflacarat, pe Cavalerul nostru. Sa nu uitam ca el avea doar saisprezeceani, o vrsta cnd trairile sunt foarte puternice. Aparitia neasteptata a unei tinere, n toatagratia primavaratica a celor cincisprezece ani ai sai, era de asteptat sa tulbure inimaneprihanita a lui Tancred.Cnd redeschise ochii l izbi o scena ciudata. Trasura era oprita de-a curmezisul strazii,un om tinea haturile cailor pe care-i trasese n laturi si, din inima ntunericului, apareaubarbati nfasurati n mantii negre. Totul se ntmplase repede, fara zgomot. Birjarul ncercasa dea bice cailor, n timp ce lacheii sareau jos, cu sabia scoasa, alergnd asupranavalitorilor. Tnarul tocmai voia sa se arunce n sprijinul lor, cnd... ce sa fie, i vazu23Paul Fval Cavalerul Mystere

ntorcnd brusc spatele, aruncnd armele si lund-o la sanatoasa, dnd semne ca erausperiati peste masura. Totul se petrecea n liniste.Mirat, Cavalerul se ntreba: Sunt treaz, sau visez?Pe drept cuvnt, te puteai ndoi de realitatea acestui spectacol. Dar usa trasurii fubrusc deschisa si un barbat navali nauntru. Atunci se auzi un strigat, ndata nabusit.Necunoscuta era amenintata si l chema n ajutor. Se repezi, iute ca fulgerul. Omulcare se aruncase n fata cailor, se ntorsese de acum pe jumatate si se pregatea sa ia loculvizitiului, disparut n nvalmaseala. Dar Tancred l prinse de gt si-l azvrli ct-colo ca pe ojucarie... Ceilalti agresori nconjurau trasura, formnd un grup compact n fata usii.Cavalerul se arunca asupra lor ca o furtuna. Surprinsi, ei primira totusi ferm izbitura.Numarul le dadea forta unui zid. Atunci mnia l orbi pe tnar. Se retrase un pas ca sa-sifaca loc, scoase sabia si sari din nou asupra oamenilor negri. n nvalmaseala care urma, elnu vazu si nu auzi nimic. Att stia ca lovea, lovea, lovea cu taisul, cu latul, chiar cumnerul, la ntmplare, n gramada. Ce turbat!Nici un alt cuvnt nu auzi. Nu se auzea dect zanganit de sabii si mormaiturinfundate. ntr-o clipa oamenii n negru fura care crestati, care pusi pe fuga si, spre mirareaCavalerului, piata ramase dintr-o data pustie. Treizeci de secunde: nu-i trebuise mai multca sa obtina acest rezultat. La fereastra portierei aparu un cap de barbat, n timp ce o voceporuncitoare striga: Ce nseamna asta? Cine ndrazneste...Fraza nici nu se ispravi, cnd soldatul deschise hotart usa trasurii si, cnd i vazuchipul, cel dinauntru pierdu orice chef de vorba. Cu ochii scaparnd si cu sabia nsngeratan mna, el avea un aer nfricosator, nct barbatul dinauntru spala iute putina pe usacealalta.Stapn pe situatie, eroul prinse n brate o fata, ale carei vesminte n dezordinemarturiseau rezistenta pe care o opusese unui agresor brutal. Multumesc, zise ea scurt.Miscat, Cavalerul nu gasi nimic sa raspunda, si-i strnse doar mna.Dar gentilomul alungat nu voia sa se dea batut. Hei, striga el, cautnd sa-si adune tovarasii, Fontrailles, Noirmoutiers, La Riviere,veniti la mine!Schilozi, ei veneau fara graba si fara tragere de inima. Ce? Sa ne lasam alungati de pustiul asta? Pe legea mea, zise Noirmoutiers, cadetul asta m-a ranit cu sabia la mna. Nici nupretind mai mult. Pe mine pustiul m-a zdrobit lovindu-ma cu mnerul sabiei, gemu Fontrailles. Nu maipot sa repet proba, caci mi-as pierde spiritul, ceea ce ar fi o mare paguba, fiindca este totce mai am pe lume. n ce ma priveste, Domnule, se auzi o voce de departe, eu sunt un sfetnic, nu unom de actiune. Nu se cuvine unui ministru ntelept sa se expuna n nvalmaseala.Oamenii cautara dincotro venea vocea si zarira o silueta subtiratica cocotata pe soclulstatuii lui Henric al IV-lea: prudentul abate o luase la picior de la primele lovituri si asistase

la lupta din observatorul improvizat. Foarte bine, zise marele senior ridicnd dispretuitor din umeri, iata-ma deci singuracum. Si, apropiindu-se arogant de cei doi tineri, care se tineau de mna, el ntreba,arogant: Hei, dragul meu domn, se vede treaba ca dumneata nu stii cine sunt eu... Nici nu vreau sa stiu cine suntetj, raspunse drz Cavalerul. Sunteti un barbat care ainsultat grosolan o femeie, si asta mi-e de-ajuns!Un freamat strabatu printre oamenii negri. Seful lor palise de furie. nduiosat fara voialui de micul soldat, care-i daduse totusi o lovitura zdravana, Noirmoutiers i sopti:24Paul Fval Cavalerul Mystere Ia seama! Sa stii ca ai putea plati scump aceste cuvinte, l ameninta seniorul. Nu mi-e teama! Nu depinde dect de dumneavoastra sa ma faceti sa ma caiesc peloc. Daca doriti sa scoateti sabia, va stau la dispozitie.Vocea abatelui rasuna sarcastic de pe soclul statuii: Nici sa nu-ti treaca prin cap, tinere. Baga sabia n teaca si vezi-ti de drum. Asa ar ficel mai ntelept sa faci.Fara sa se ntoarca macar, Cavalerul i-o taie scurt: Dumneata de colo, vezi-ti de treaba dumitale! Gentilomul se sfatuise ncet cupartizanii sai: Nu-i de rs, zise el n sfrsit. Veti vedea cum nceteaza trancanitul acestui pustingmfat.Tnarul simti cum tremura, n mna lui, mnuta delicata a tovarasei sale. i strnsemna n semn de ncurajare.Marele senior revenea catre trasura. El ridicase marginea palariei ca sa i se vadachipul, si mantia data la o parte lasa sa se observe un stralucitor costum de curte. Ma recunosti? ntreba el. Nu, clatina din cap Cavalerul. Stii ca esti simpatic? Veniti, domnilor, sa vedeti o raritate: singurul om din Frantacare nu ma cunoaste!Soldatul se simtea cuprins de neliniste, dar nu vroia sa cedeze n fata nimanui. deaceea raspunse trufas: Eu sunt soldat, nu va fie cu suparare, si nu cunosc dect pe cei ntlniti pe cmpulde lupta.Aceasta replica trebuie sa fi fost o injurie grava pentru adversarul sau, caci acestanceta sa rda. Eu sunt ducele de Orleans.Dar tnarul parea ca si-a pierdut capul. El striga cu furie: Minti!Gaston d'Orleans, caci el era, tresari. Niciodata fratele regelui nu se gasise ntr-osituatie att de jalnica. Da, minti! Un fiu al Frantei nu se coboara pna-ntr-atta ca sa insulte o femeie, aici,n fata statuii tatalui sau.Si Cavalerul arata cu mna spre Henric al IV-lea. Dupa aceasta nfruntare, el seastepta la o dezlantuire de mnie. Dar, nu! Un hohot de rs i raspunse.Mirat, neputnd sa-si creada urechilor, se ntoarse si pricepu cauza acestei subite

ilaritati. Ar fi putut el sa-si nchipuie ca, evocnd astfel pe marele Henric, gestul sau aratan acelasi timp pe secatura de La Riviere, care statea calm pe cal, n spatele regelui, si sestrmba ca o maimuta?Aceasta profanare a efigiei regelui razboinic, scump inimii sale de soldat, l scoase dinsarite pe Cavaler. Lasnd mna protejatei sale, sari catre statuia pngarita, strignd: Da-te jos, nataraule, sau ma sui eu la tine!Si, n nobila lui indignare, cu vrful sabiei, i ntepa pe caraghios oriunde-l puteaajunge. Abatele se cobora n graba, ncercnd sa evite loviturile, strmbndu-se la fiecarenoua lovitura, nvrtindu-se pe dupa picioarele calului de bronz, ca sa scape de sabiainamicului, care continua sa-l atinga fara mila.Spectacolul era de un mare efect comic, sporit de gravitatea cu care mniosul soldatproceda la executia burlesca a acestuia. Scena ncepuse ca drama si se terminase ca farsa.Toti rdeau, n frunte cu Domnul. Haideti, hotar el. Nebunul asta nu e lipsit de spirit. M-a nveselit. de aceea i trec cuvederea!Apoi, aratnd statuia regelui:25Paul Fval Cavalerul Mystere Multumeste marelui Henric, tinere. L-ai scapat de o secatura si el a intervenitpentru tine.Acestea fiind zise, ducele de Orleans i saluta pe cei doi cu mna, elegant si nobil si sendeparta nconjurat de ceata celor raniti.O clipa, fata ramase nemiscata. Pentru ea, deznodamntul acestei aventuri, care eract pe aci sa devina tragica, parea o minune. Nici nu-i venea sa creada. n sfrsit, respirausurata. Batu din mini de bucurie si se ntoarse pe loc. Dar asa de iute, nct esarfa dematase i aluneca de pe umeri si cazu jos. Ea nici nu observa. O, multumesc, multumesc de o mie de ori, zise ea, dumneavoastra va datorez totul! Nu, nu, zise tnarul. Mi-ati luat-o nainte: serviciu contra serviciu.Ea l privi mai bine si l recunoscu. E posibil? Tot dumneavoastra v-ati batut azi dupa-amiaza ca sa-l salvati pegaliganul ala cu nasul coroiat, nu-i asa? Si iata-va acum din nou cu sabia n mna pentru onecunoscuta.Dar orologiul de la Samaritaine rasuna din nou, el tresari si murmura nelinistit. Ce sa-i faci? Asa a fost sa fie! Am pierdut audienta. Unde mergeati? La Louvre. Si eu la fel. Cine va asteapta acolo? Domnul de Guitaut. Capitanul garzilor reginei? Chiar el. mi e prieten. Am sa va scuz. Bine. Voiti sa ma conduceti? Nu era numai o invitatiede politete. Prin inima lui Tancred trecu o dulce nfiorare. Bucuros, raspunse el. Atunci, sa mergem pe jos. Caci, desi avem trasura, nu mai sunt nici lacheii, nic

ivizitiul.Amndoi ncepura sa rda. Apoi, lund caii de zabala ca sa-i ntoarca spre tarmuldrept, Cavalerul propuse: Urcati n trasura, am sa conduc de zabala. Fata protesta: Nu va gnditi? Pot eu sa-mi las paladinul sa faca pe birjarul? Totusi, nu e potrivit sa va ntoarceti pe jos la Louvre, nici sa lasam trasura pe mnavagabonzilor.Cu un gest de sila, ea zise: Nu vreau sa ma sui din nou acolo si nici pe dumneavoastra nu va las sa va suiti pecapra. Singura solutie... relua ea surznd nveselita de o idee noua. Singura solutie...? Ar fi sa urcam mpreuna. n felul asta trasura nu-mi mai face sila. Asta rezolva totul, zise el ncntat. Fata puse piciorul pe scara. Uitati esarfa!Tnarul i-o ridicase si i-o ntindea. Daca v-o daruiesc, zise ea, o veti pastra n amintirea acestei ntlniri?Rosind de placere, Cavalerul saruta esarfa n semn de raspuns. Ea i-o nnoda n jurulpieptului. Acum purtati culorile mele! Nu sunt oare palad