8. NEUROLOGIE BOVINĂ

Clinica tulburărilor cu exprimare nervoasă

Patologia neurologică în practica veterinară a bovinelor este rară şi diagnosticul etiologic nu este totdeauna stabilit din cauza timpului de evoluţie şi costurilor deloc de neglijat.Diagnosticul clinic este de multe ori singurul utilizat. Absenţa datelor subiective furnizate de interogatoriul cu bolnavul reprezintă un inconvenient major pentru medicul veterinar de aceea anamneza este deosebit de utilă. Pe de altă parte este indispensabil un diagnostic rapid pentru a decide abatorizarea sau încercarea de recuperare a animalului.În general, se disting grupe comportamentale şi funcţionale care este bine să fie verificate:

- ingestia – prehensiunea hranei, adăparea, eructaţia, rumegarea- excreţia – evacuarea dejecţiilor şi a urinei- locomoţia – ridicarea din decubit, mersul, săritura, alergarea, decubitul- repaus – decubit, somnolenţă- reproducţie – comportament în timpul estrului, monta, parturiţia- comportament social – raportat la alte animale din grup (joc, asistenţă pasivă, activă,

luptă pentru ierarhie)- relaţii cu mediul – faţă de personalul îngrijitor sau străni, faţă de reprezentanţii altor

grupe de animale, obiecte inerte sau alte situaţii date (îndepărtare, fugă, apărare, atac)- comportament de confort – îngrijirea corpului, eliminarea insectelor etc

Conduita medicală şi gestiunea riscului

Incidenţa tulburărilor neurologice la bovine a căpătat în ultimul timp o importanţă

deosebită pentru epidemiosupravegherea encefalopatiilor spongiforme transmisibile. Aceasta

permite pe de o parte retragerea animalelor contaminate din lanţul alimentar şi pe de altă parte

evidenţierea polimorfismului exprimărilor clinice.

De altfel există date care arată că pasajul interspecii a encefalopatiilor subacute

spongiforme transmisibile, poate modifica chiar atenua incubaţia şi tabloul clinic. Prin

analogie esre cunoscut că rumegătoarele sălbatice în captivitate afectate de ESB prezintă

semne similare dar durata de evoluţie a bolii este mai scurtă (uneori câteva zile). De aceea

dezvoltarea cunoştinţelor privind tulburările neurologice şi crearea unor reţele de

epidemiosupraveghere şi epidemiovigilenţă trebuie să devină prioritare în multe ţări.

Pentru a stabili un diagnostic etiologic este necesar un examen clinic după o

metodologie standardizată, cu o anamneză completă şi examene complementare adecvate. În

ciuda progreselor realizate de neurologia veterinară există încă multe lacune în prelevarea şi

analiza sistematică a probelor. Este regretabil că mulţi medici veterinari (din diverse cauze)

208

nu recoltează date anamnetice complete iar stabilirea unui diagnostic şi realizarea unor

anchete epidemiologice sunt de multe ori evitate.

Stabilirea unui diagnostic etiologic prezintă importantă privind:

- clasarea patologiei în funcţie de frecvenţa de apariţie şi plecând de la aceasta

acordarea unei importanţe mai mari celor care sunt mai frecvent întâlnite prin

evidenţierea factorilor de risc şi monitorizarea lor

- actualizarea patologiilor noi pentru o înţelegere mai corectă a acestora

- evaluarea pertineneţei unui diagnostic clinic stabilit cu scopul ameliorării

metodologiei utilizate

Distincţia între boli nervoase/sindrom nervos nu este simplă. De exemplu, babesioza

bovină poate conduce la anoxie sau comă hepatică având drept consecinţă apariţia semnelor

clinice cu exprimare nervoasă.

Expresia tulburărilor cu exprimare nervoasă (TEN) este frecvent utilizată şi

definită ca toate cazurile neurologice în care:

fie anamneza şi/sau exprimarea clinică implică şi o simptomatologie nervoasă

fie un rezultat necropsic şi/sau un examen complementar identifică drept cauza

morţii o simptomatologie nervoasă

fie în absenţa unuia sau mai multor elemente dacă analizele au fost realizate pe

SNC

În ultimii ani au fost realizate programe care vin în ajutorul specialistului. Simptomele

observate pot fi introduse în calculator care oferă lista posibilelor diagnostice în ordine

alfabetică. Mai recent, pe baza prezenţei sau absenţei a 14 simptome uşor de recunoscut în

Anglia se realizează un profil clinic care orientează către diagnosticul cel mai probabil.

Profilul clinic pentru ESB în ţările europene: teamă şi/sau nervozitate, hiperestezie,

ataxie.

Tablou clinic

ESB este o boală neurodegenerativă, determinată de un proces de conversie a proteinei

normal sintetizate în sistemul nervos al tuturor mamiferelor întruna mutandă, anormală. În

funcţie de factorul care induce conversia natura afecţiunilor poate fi:

- genetică : în cazul unei mutaţii punctiforme a genei pentru PrP, transmisă autozomal

dominant

- infecţioasă: ca urmare a consumului de alimente contaminate, a folosirii de

instrumentar chirurgical nesterilizat, inocularea de hormoni derivaţi din hipofiză

prelevată de la cadavre

209

- sporadică : datorată unor mutaţii spontane a genei PrP care intensifică rata conversiei

proteinei prionice, cât şi unor factori necunoscuţi

Prezenţa semnelor clinice pare legată de localizarea şi gradul de vaculoziare a

neuronilor.

Perioada de incubaţie este lungă, în medie de 3-5 ani ( incubaţia minimă observată în

condiţii experimentale după inocularea intracraniană a unui viţel de 5 luni a fost de 50 de

săptămâni) Encefalopatia spongiformă bovină debutează prin tulburări de comportament mai

întâi discrete apoi amplificate progresiv : teamă, nelinişte, animalele rămân în urma turmei,

refuză intrarea în padoc sau grajd , evită fără motiv unele locuri, prezintă diferite mişcări

anormale, repetate. Uneori se constată mişcări de extensie ale capului şi gâtului şi chiar un

tremur al buzelor atunci când se palpează regiunea dorso-lombară.

Simptomele de hiperexcitabilitate se dezvoltă treptat. Animalele reacţionează exagerat

la cel mai mic zgomot prin tremurături, sărituri bruşte care pot genera căzături, mişcări ale

capului, uneori chiar prurit. Pot fi observate de asemenea: lingerea persistentă a botului şi

flancului, sensibilitate exagerată la atingerea cu mâna sau la cel mai mic zgomot, atitudine

refractară la muls, lovirea cu piciorul fără motiv şi chiar agresivitate faţă de oameni şi animale

Simptomele locomotorii se adaugă precedentelor şi sunt în principal exprimate printr-

un pas înalt şi scurt realizat pe trenul posterior, iar ulterior printr-un mers nesigur şi din ce în

ce mai ezitant Frecvent se constată alunecări sau dificultăţi de schimbare a direcţiei. Sunt

evidente eforturile efectuate la trecerea unor obstacole. Se mai întâlnesc tremurături şi poziţii

anormale ale capului, urechilor şi cozii.

Starea generală se alterează progresiv, se constată slăbire evidentă şi diminuarea

producţiei lactate. Temperatura rămâne în limite normale.

Boala se termină sistematic prin moarte în 15 zile până la 6 luni după evoluţia graduală

a simptomelor, fără faze de remisie.

Simptome (%) observate la 156 cazuri confirmate ESB

(Wilesmith şi col.,1988)

Simptome principale

Nervozitate

Dificultăţi locomotorii

Reducerea producţiei de lapte

Scăderea în greutate

35%

18%

13%

13%

Tulburări de comportament

Teamă

Panică

Nervozitate

Scrâşniri din dinţi

100%

60%

58%

40%

210

Poziţii anormale ale urechilor 25%

Postură şi locomoţie

Ataxia membrelor posterioare

Tremurături

Căzături

Poziţii anormale ale capului

Parezii

Decubit

Deplasare în cerc

Buletură

80%

60%

58%

40%

25%

25%

8%

5%

Tulburări senzitive

Hiperestezie

Mişcări ale capului

Mişcări excesive ale urechilor

Lingerea persistentă a botului şi flancului

80%

40%

30%

20%

Programul de supraveghere naţională/2005 prevede pentru ESB:

1. Supraveghere şi/sau monitorizare conf. Ord 144/2002 cu modificările şi completările ulterioare, Ord.

MAPAM nr. 741/2003.

2. Supraveghere clinică în caz de suspiciune sau de confirmare a bolii.

Precizări tehnice

1. Recoltarea probelor de creier se realizează cu truse de unică folosinţă în baza protocoalelor stabilite

de LNR-EST din I. D.S.A., numai de medicii veterinari abilitaţi, cu următoarele precizări:

* prelevarea probelor de creier se efectuează în spaţii special amenajate în abatoarele autorizate sau în sălile

de necropsie din incinta laboratoarelor EST, cu respectarea măsurilor de prevenire a transmiterii unor boli

infecţioase de la animale la om;

* probele de creier provenite de la bovinele în vârstă de peste 24 luni sacrificate de necesitate şi probele de

creier provenite de la bovinele în vârstă de peste 30 luni sacrificate în regim de tăiere normală se prelevează

prin tehnica foramen magnum numai în abatoarele autorizate pentru a sacrifica bovine;

* de la bovinele domestice şi de la rumegătoarele din mediul silvatic şi exotice care exprimat semne clinice

nervoase se prelevează creierul în întregime (inclusiv cu trunchi cerebral) şi se efectuează investigaţii complexe

pentru rabie, boala lui Aujeszky, listerioza, alte boli cu respectarea prevederilor legale privind protecţia şi

bunăstarea animalelor.

2. Transportul probelor la LSVS abilitate pentru diagnosticul EST se efectuează cât mai curând posibil după

recoltare, în ambalaje etanşe, conform prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.

3. Procesarea şi examinarea probelor de creier se realizează în LNR-EST din cadrul I.D.S.A. şi în LHS-EST

abilitate din cadrul LSVS judetene, după caz.

4. Metodele uzitate pentru diagnosticul ESB sunt cele precizate de I.D.S.A. în baza prevederilor "Manualului

O.I.E. de standarde pentru teste de diagnostic şi vaccinuri" şi a cerinţelor U.E.

5. Confirmarea diagnosticului se efectuează la LNR-EST din I.D.S.A..

6. Pâna în momentul în care prin examenul de laborator se va stabili un diagnostic negativ, nici o parte din

corpul animalelor care au facut obiectul sacrificării şi investigaţiei pentru ESB nu se va da în consum şi nici nu

se va utiliza la fabricarea produselor alimentare, a furajelor proteice, a produselor cosmetice şi

211

medicamentelor;

7. Evidenţele privind efectivele de bovine indigene şi din import, inclusiv mişcarea acestora, pe categorii de

exploatare şi vârsta se întocmesc şi se ţin la zi de specialiştii epidemiologi din fiecare DSVA judeteana.

8. Periodic (anual sau trimestrial, după caz) sau, ori de câte ori este cazul, medicii specialisti din LNR-EST vor

face stagii de perfecţionare în cadrul unui program de pregătire continuă, în conformitate cu cerinţele O.I.E. si

U.E.

9. Medicii veterinari histopatologi specialişti vor organiza, cu sprijinul conducerii D.S.V., instruiri trimestriale

în domeniul EST cu întreg personalul medical veterinar din judeţ, cu fermierii şi crescătorii de rumegătoare din

teritoriu.

10. Inspecţia ante mortem se efectuează în abator de medici veterinari de stat sau alt personal veterinar

desemnat de autoritatea competentă.

11. În cazul confirmării bolii se declară oficial conform Ordinului nr. 156/1999. Carnea, organele şi

subprodusele se confiscă şi se denaturează fiind interzsă prelucrarea lor in fainuri proteice. Se aplica

prevederile din Ord. 144/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

A! Nici un simptom al ESB nefiind patognomonic este periculos să considerăm o

singură etiologie la apariţia semnelor clinice neurologice la un animal. Cunoaşterea

elementelor de diagnostic diferenţial al tulburărilor cu exprimare nervoasă contribuie la

o bună supraveghere epidemiologică clinică a ESB.

A! înainte de a interveni, după culegerea datelor anamnetice, asupra unui pacient

cu afecţiuni neurologice este indispensabilă excluderea rabiei sau utilizarea unei

protecţii adecvate.

Cauze care pot determina TEN la bovine:

biologice: parazitare, micotice, bacteriene, virale, agenţi transmisibili

neconvenţionali

nebiologice: mecanice, fizice, chimice, metabolice, nutriţionale, genetice, imune

nespecifice sau necunoscute

Cauze biologice

Boli parazitare

TEN de origine parazitară sunt rare sau ocazionale la bovine. Ele pot fi rezultatul unui

tratament inadecvat (hipodermoza), unor condiţii regionale particulare, unor erori de gestiune

a exploatării în contextul suprapopulării (coccidioza) sau secundar unor infestaţii cu

nematode, cestode, protozoare

Tabel 1

212

Principalele cauze parazitare ale TEN la bovine peste 12 luniboala şi agentul cauzal frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele simptomehipodermozaHypoderma bovis

rară orice vârstă

insecticide aplicate sistematic în momentul migrării larvare la nivelul canalului rahidian (după ½ lunii decembrie)mers înţepenit, instabil apoi paralizie

Forma nervoasă de coccidiozăEimeria sp

ocazional tineret mai frecventă în anii ploioşianimale în stabulaţie forma nervoasă puţin întâlnitădiaree fetidă, mucoidă şi urme de sângetremurături muscularenistagmushiperesteziedecubit cu convulsiiopistotonus

forma furioasă de babesiozăBabesia divergens

ocazional adulte legat de prezenţa căpuşiilor, un biotop particular cu tufişuri şi lăstărişuri, transmiterea verticală la descendenţii căpuşilorlegat de sezoane care favorizează creşterea activităţii căpuşilorTrepiedul simptomatologic este:

febră care poate depăşi 420C icter hemolitic (mucoase galben pal) hemoglobinurie (urină brun-ciocolatiu)

abatere importantădiminuarea producţiei de lapteanemieocazional tulburări nervoase determinate de anoxie şi în forma cronică determinate de coma hepatică: scrâşniri din dinţi, incoordonare motrică, ataxie, furie, convulsii şi comă

forma nervoasă de toxoplasmozăToxoplasma gondii

rară bovinele par a fi rezistente

encefalită şi pneumoniehipertermie, dispnee, ataxie, hiperexcitaţie apoi letargie

Boli micoticeMai multe ciuperci pot parazita plantele şi să producă micotoxine tremorgene. Dacă

astfel de plante sunt distribuite la bovine ele pot ocaziona TEN. Ergotismul este un exemplu

binecunoscut.

Boli bacterienePrintre cauzele biologice care induc TEN, cele bacteriene sunt cele mai frecvente după

cele virale în ţările în care turbarea evoluează enzootic.

Printre cauzele bacteriene, pe primul loc se situează listerioza, apoi meningoencefalita

trombozantă, abcesul parahipofizar, tetanosul şi botulismul. Meningitele şi/sau encefalitele

purulente sunt frecvent consecinţa unei bacteriemii şi sunt caracterizate printr-o alternenţă de

semne clinice corespunzând unei perioade iniţiale de excitaţie urmate de semne clinice

corespunzând unei opriri a funcţiei. Prin contiguitatea ţesuturilor o sinuzită (ecornaj), o otită,

pot induce TEN. Enterotoxiemia care este mai puţin frecventă la bovinele adulte poate în

egală măsură să inducă TEN în formă subacută.

213

Hidrocefalia de origine inflamatoare este rară la rumegătoare şi se caracterizează printr-

o imobilitate permanentă, uneori întreruptă de crize de excitaţie.

Importantă este listerioza datorită unei simptomatologii şi unei distribuţii pe vârstă

asemănătoare ESB. Prevalenţa listeriozei în efectivele de lapte este estimată în Anglia la

11,7%. În multe ţări, primele cazuri de ESB au fost diagnosticate ca urmare a unei suispiciuni

de listieroză. Rezultatele examenelor histopatologice indică o creştere semnificativă a

frecvenţei listeriozei iarna şi primăvara, explicată prin regimul alimentar, în particular,

consumarea silozului conservat necorespunzător conservat şi în cantitate prea mare. Listerioza

poate induce toxi-infecţii alimentare colective.

Tabel 2

Principalele cauze bacteriene ale TEN în Europa la bovineafecţiunea şi agentul cauzal

frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele simptome

ListeriozaListeria monocytogenes

ocazionaladulte

frecventă iarna şi primăvaraavort, mamită, septcemia viţeluluitemperatură peste 400 Csemne clinice adesea unilaterale:paralizia nervului facial (VII): ptoza urechilor, pleoapei superioare şi buzei inferioare, prezenţa alimentelor în cavitatea bucală, ptialism unilateralparalizia nervului trigemen(V): hipoalgezie facială (răspunde puţin sau de loc unei stimulări)paralizia nervului vestibular (rădăcina inferioară a nervului auditiv VIII): cap deviat într-o parte, mers în manej totdeauna în acelaşi sensFaza terminală: decubit sternal cu persistenţa rotirii (dispoziţia circulară a aşternutului)Răspuns satisfăcător la antibioterapie precoce mai ales la animale tinere (penicilină sau tetracicline)

TetanosClostridium tetani

ocazionalde orice vârstă

origine teluricăanamneză:plagă, ecornare, intervenţii chirurgicale,germenii se multiplcă în erozunle mucoaselor sau plăgi profunde unde există condiţii de anaerobiozăincubaţie 1-3 săptămâni, sau mai multcontractură musculară generalizată (paralizia spastică bilaterală):

jenă în prehensiunea alimentelor şi apei trismus evidenţierea pleoapei a treia urechi rigide îndreptate înapoi extensia capului şi gâtului (aspect de cerb) ridicarea cozii (constant) meteorism persistent (inconstant) absenţa tendinţei de decubit

Hiperestezie la orice zgomot, la lumină sau atingereDecubit lateral în stadiul final : membre în extensie spasticăorice şansă de vindecare dispare

BotulismClostridium botulinum

ocazionalde orice vârstă

germenul se multiplică în cadavre sau resturi animaliere în descompuneremultiplicare posibilă în siloz la pH alcalin şi anaerobiozăparalizi musculare de tip flasc, progresive şi bilaterale:a)în forma clasică (anterioară): ptoza urechilor şi pleoapei superioare; cavitatea bucală se deschide cu uşurinţă şi limba

214

este atârnândă; disfagie(apă, alimente), miozăb) în forma non clasică (ascendentă) coada flască, ca un balansoar, anusul nu se mai contractă, mers vaccilant, parezia trenului posterior care evoluează către înainte, decubit, respiraţie abdominală în faza terminalămoarte în câteva zile urmare a unei paralizii respiratorii

Meningo-encefalita trombo-embolică infecţioasăHaemophilus somnus

ocazional bovine la îngrăşat

incubaţie 1-4 săptămânimorbiditate 10% şi mortalitate 90%tulburări respiratorii preced tulburările nervoase: tuse, jetaj,salivaţiemai întâi febră ridicată (faza septicemică) apoi temperatură normală, după câteva ore : ataxie, incoordonare locomotorie apoi decubitdeschiderea pleoapelor diminuată, caracteristică dar animalul vede tot timpuluneori strabism unilateral divergentdepresie accentuată (apatie în ciuda unei stimulări auditive şi tactile)persistenţa salivaţiei şi jetajuluiparalizia cozii, anusului şi vezicii urinaresepticemia induce poliartrită (îngroşarea articulaţiilor)evoluţie letală în câteva ore – 3 zile

meningită şi/sau encefalită

ocazionalfrecvent la tineret

temperaturămeningită acută adesea asociată encefalitelor prin contiguitatea ţesuturilorSunt descrise 2 faze dar adesea ele se succed sau se suprapun:-inflamaţia corticalei (perioada iniţială de excitaţie): tulburări psihice: hiperexcitabilitate; tulburări sebzoriale: hipersensibilitate la zgomot, la lumină, la atingere; tulburări motorii: convulsii clonice, nistagmus, trismus, mioză, rictus, scrâşniri din dinţi, opistotonus apoi- oprirea funcţiilor vitale: tulburări psihice (depresie: imobilism, dezinteres, somnolenţă); tulburări senzoriale (hiposensibilitate la zgomote, la lumină, la atingere); tulburări motorii (mers nesigur, parezie/paralizie); pierderea funcţiilor neuro-vegetative (incontinenţă).

abces parahipofizar

ocazional de orice vârstă

predispoziţie anatomică determinată de importanţa reţelei venoase perifericefrecvent consecinţa fixări unui inel nazal (necroza cartilajului septumului nazal) sau complicaţiilor consecutive ecornării (sinuzită)abces metastatic circumscrisparalizie mei mult sau mai puţin evidentă a maxilarului inferiormandibula *tremură* şi prin extensie întregul botdificultate în deglutiţie (disfagie)apetitul şi setea sunt conservate dar nu pot fi realizate – vaca şicinteresul pentru mediu conservat sau puţin alterattratament ineficient

sinuzită ocazional de orice vârstă

prin contiguitate urmarea ecornării, rupturii unui corn sau dintefebrădepresiepleoape inflamate şi căzuteconsecinţa poate fi inducerea unui abces parahipofizar

otită ocazional tineretprin contiguitatefebră şi depresierotaţia capului în jos şi lateraltendinţa de rotire în cerc pe latura afectatăparalizie facială pe partea afectată

215

enterotoxiemie ocazionalviţei sugari, bovine la îngrăşat

adesea supraacut: moarte fără semne clinice – bruscă, subităîn forma acută pot fi observate: salivaţie, colici, constipaţie/diaree, excitaţie trecătoare/depresie dominantă, opistotonus şi comănecropsie: enterită hemoragică segmentară cu adenită regională frecventă

hidrocefalia de origine inflamatoare

rar frecvent la tineret

retenţie şi hipersecreţie de lichid cefalo-rahidian rezultatul unei meningite sau ventriculiteinternă(afectează cavităţile interne) sau externă (afectează spaţiile sub-arahnoide)antrenează imobilitate permanentă, rar întreruptă de excitaţiidiagnosticată în urma necropsiei fara să constituie obligatoriu cauza morţii

Boli viraleŢinând cont de importanţa rabiei, identificată încă în multe ţări din Europa, bolile virale

care pot induce TEN la bovine sunt încă deosebit de frecvente.

În cel puţin 2 ţări primele cazuri de ESB au fost diagnosticate ca urmare a unei

suspiciuni de rabie. Rabia trebuie inclusă în diagnosticul diferenţial al ESB deşi timpul de

evoluţie este în general scurt, inferior unei săptămâni.

În Belgia toate suspiciunile de rabie care sunt infirmate sunt analizate pentru ESB. Cea

mai mare parte a ţărilor Europei occidentale sunt în prezent recunoscute ca indemne de rabie.

Am putea spune că intervenţia virală în TEN este mai puţin importantă. Totuşi, la bovine care

au prezentat meningo-encefalite non purulente au fost identificate cauze virale: virusul diareei

virale la bovine peste 26 de luni, herpesvirus bovin tip 1 responsabil de rinotraheita

infecţioasă bovină şi herpesvirus ovin 2 responsabil de coriza gangrenoasă la bovine de 12-18

luni care au venit în contact cu oi.

Epidemii de encefalită cu herpesvirus bovin tip 5 au fost descrise în Australia,

Argentina, Brazilia şi Statele Unite. Virusul a fost identificat şi în Ungaria, şi Germania. În

acelaşi timp, numeroase tulpinii de herpesvirus izolate din cazuri clinice de encefalite bovine

nu au fost caracterizate. Este probabil ca infecţia cu Herpesvirus tip 5 să fie mult mai întinsă.

Semnele clinice de coriză gangrenoasă sunt dominate de sindrom febril, de

keratoconjunctivită şi uveită, leziuni ulceronecrotice ale mucoasei digestive şi nazale şi

poliadenomegalie. A fost observat şi un ulcer acut pericoronar. Semnele clinice nervoase sunt

incostante, rare şi constau adesea în incoordonări locomotorii şi nistagmus. Slăbire generală,

refuzul deplasării şi scrâşniri din dinţi au fost descrise la bovine.

Boala de Borna este rară la bovine prin comparaţie cu caprele şi oile. Totuşi, virusul

bolii de Borna a fost izolat la bovine sănătoase clinic din Germania, Elveţia şi Japonia. Mai

recent boala de Borna a fost diagnosticată la bovine care au prezentat TEN în mai multe ţări:

Germania, Elveţia, Franţa şi Japonia. Tabloul clinic seamănă parţial cu cel din ESB.Pe de altă

parte detectarea de anticorpi, antigene şi/sau genom viral în ţesut nervos prelevat de la oameni

216

care au decedat şi au prezentat tulburăti psihiatrice severe a relansat ideea unei posibile

implicaţii a acestui virus în etiologia afecţiunilor neurologice şi asupra ipotezei unei eventuale

transmiteri a acestui virus de la animal la om.

Virusul louping-ill este transmis de Ixodes ricinus. Infecţia este de regulă subclinică.

Printre animalele infectate, multe prezintă tulburări ale SNC caracterizate prin ataxie,

paralizie, comă şi mparte.

Leucoza enzootică bovină poate induce TEN. Mai multe ţări din Europa sunt

recunoscute ofcial de către CE ca indemne de LEB.Vigilenţa este concentrată pe animalele

importate din ţări încă nerecunoscute ca indemne.

Bovinele care vin în contact cu suinele pot contacta boala Aujeszky Acest risc a

dimnuat în ultimul timp datorită separării stricte a unităţilor de producţie. Cazuri sporadice

pot să apară ca urmare a contactului cu mistreţi, cum a fost demonstrat recent pentru câiinii de

vânătoare în Germania.

Retrovirusul imunodeficienţei bovine (BIV) aparţine genului Lentivirus; perioada de

incubaţie este de tire- cinci ani. Bovine seropozitive au fost identificate în toate ţările

examinate. Leucocitoză, limfadenopatie, meningoencefalite şi leziuni rebele la tratament sunt

regăsite la bovinele infectate netural sau experimental.

Tabel 3

Principalele cauze virale ale TEN în Europa la bovineafecţiunea şi agentul etiologic

frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele semne clinice

rabiaLysavirusRhabdoviridae

ocazional orice vârstă

cea mai mare parte a ţărilor europene sunt recunoscute indemneperioada de incubaţie variază între 20-150 de zile (media 35-45 zile)timpul de evoluţie este în general de 2-6 zilesemnele clinice nu sunt totdeauna prezentefaza prodromică (câteva ore – câteva zile): anorexie, uşoară hipertemie şi scăderea brutală a lactaţiei; salivaţie(clară şi filantă), mugete aspre, răguşite şi bifazice, agresivitate rară la bovine, parezie sau paraliziefaza furioasă: modificarea comportamentului cu iritabilitate, hiperexcitabilitate, tenesme şi mugete; nu refuză nici apa nici furajele dar deglutiţia este imposibilăfaza terminală: parezie, paralizie, deshidratare (slăbire rapidă) prostraţie şi opistotonustransmitere prin contact direct sau indirect cu suinele

217

boala Aujeszkyherpesvirus 1herpesviridae

rar orice vârstă

transmitere aeriană posibilă când densitatea porcinelor este mareincubaţie 3-6 zilesfârşit totdeauna letal în câteva ore, maxim 6 zileprimul semn clinic este jetajul nazaldupă 2-3 zile bovinele prezintă dispnee, ptialism şi meteorismsemne nervoase: tremurături musculare şi bate din picioare, bovinele se culcă şi se scoală fără întrerupere, lovesc cu coada, alternează excitaţiile cu mugete şi depresie, nu sunt agresive.semnul clinic dominant este pruritul incoercibil localizat în multe locuri (bot, membre, abdomen) cu automutilare prin orice mijloace (lins, grataj)Moartea uneia sau mai multor pisici în exploataţie poate fi un indicator epidemiologic

coriza gangrenoasăherpesvirus ovin 2herpesviridae

ocazional adulte

forma europeană este asociată ovinelorovinele sunt purtători asimptomatici de virustransmiterea orizontală la bovine nu a fost descrisăincubaţia= câteva săptămâni-lunisindrom febril şi prostraţie evidenteinduraţie necrotico-fbrinoasă cu miros fetid acoperă botulcongestia vizibilă a vaselor (mucoase roşu cărămiziu)leziuni ulcero-necrotice pe mucoasa digestivă şi nazalăpoliadenomegaliecruste cutanate, ulcere acute pericoronare, diaree sau dizenterietulburări nervoase rare şi inconstante: tremurături musculare, incoordonare motrică, nistagmus, slăbire generală cu refuzul deplasării, scrâşniri din dinţi

diareea virală bovină pestivirus bovinflaviviridae

rarbovine între 6 – 24 luni

suprainfecţie exogenă sau endogenă a unui viţel infectat imunotolerant persistent (IPI) cu o tulpină de virus al diareei virale bovine, botip citopatogen şi care prezintă aceleaşi caracteristici antigenice ca biotipul necitopatogen prezentate la animalul IPI, declanşează boala mucoaselornu există forme nervoase descrise în boala mucoaselortotuşi virusul a fost izolat din encefalul bovinelor suspectate dar neconfirmate de ESB

rinotraheita infecţioasă bovinăherpesvirus bovin 5herpesvirus bovin 1herpesviridae

rar adesea la tineret

herpesvirus 1 este capabil să producă encefalite la viţei de 3-8 zile:- după o fază de excitaţie fără hipertermie, viţelul prezintă depresie însoţită de orbire- sunt asociate simptome generale şi respiratorii- vindecarea este rară şi moartea survine la 3-4 zile după apariţia primelor semne clinice- virusul a fost izolat din encefalul bovinelor suspectate dar neconfirmate de ESBherpesvirus 5 determină encefalite la tineretul de peste 10 luniinfecţia bovinelor adulte a fost realizată experimentalinfecţia bovinelor cu herpesvirus 5 este mai puţin cunoscută în Europa

boala de Bornabornavirusbornaviridae

rar adulte

boală frecventă la capre şi oiinfecţia la bovine este inaparentăsemnele clinice apar după oi lungă perioadă de incubaţie sub forma unei encefalite progresive: alternanţa fazelor

218

de excitaţie şi somnolenţă, ataxie, tulburări ocularesfârşitul letal survine la 3 săptămâni după debutul fazei clinice

leucoza enzootică bovinăvirusul leucozei bovineretroviridae

rar adesea la adulte

numeroase infecţii subclinicediagnosticul clinic nu este posibil decât în faza tumoralănumai 0,1-10% din bovinele infectate dezvoltă faza tumorală spre deosebire de ovine la care toţi indivizii dezvoltă tumori şi şi mor în 5-7 ani după inocularea virală

louping-illvirus louping-illflaviviridae

rar orice vârstă

afectează în principal ovineletransmis prin ixodes ricinulinfecţie subclinicăprintre animalele infectate numai unele prezintă tulburări ale sistemului nervos central caracterizat prin ataxie, paralizie, comă şi moarte

imunodeficienţa bovinălentivirusretroviridae

curent adulte există bovine seropozitive în numeroase ţări; tulpini virale izolate în număr limitatperioada de incubaţie este lungă: 3-5 anileucocitozălimfadenopatie cu hiperplazie folicularăleziuni cutanate rebele la tratamentmeningoencefalite

Agenţi transmisibil neconvenţionali

Sunt provizoriu incluşi printre cauzele biologice. De la prima sa descriere clinică şi până

în prezent, ESB a afectat un număr mare de ţări europene.

ESB afectează bovinele adulte cu vârful receptivităţii la 4-5 ani. Au fost înregistrate

cazuri la bovine mai mici de 20 de luni şi peste 19 ani.

Evoluţia clinică (apariţia semnelor clinice-moarte) poate fi mai mică de 2 săptămâni sau

să se prelungească până la un an.

Media este de aproximativ 1-2 luni. Frecvenţa semnelor neurologice a fost observată pe

un număr de 164 771 bovine cu ESB de Wilesmith. În peste 50% din cazuri au fost observate

următoarele:

tulburări psihice: teamă, modificarea temperamentului, poziţii anormale ale

urechilor şi comportament anormal;

tulburări de sensibilitate: răspuns exagerat la stimuli, lins excesiv

anomalii de postură şi mişcare: ataxie şi tremurături

Cea mai mare parte a animalelor prezintă semne clinice care includ cele trei categorii. În

plus pot fi asociate ESB: alterarea stării generale, slăbire şi diminuarea producţiei de lapte.

Semnele clinice evoluează către decubit şi moarte.

Au fost semnalate variaţii clinice individuale. Dacă animalele sunt menţinute într-un

mediu calm şi familiar gravitatea hiperesteziei este diminuată.

219

Identificarea ESB se realizează prin observarea semnelor clinice şi necesită o

supraveghere activă bazată pe evidenţierea proteinei prionice anormale PrPsc prin teste

imunologice rapide efectuate pe probe prelevate din SNC al animalelor, post mortem sau la

abator.

Diagnosticul de confirmare se realizează histopatologic care demonstrează aspectul

spongiform al encefalului, imunocitochimic sau western-blot

Cauze nebiologice

mecanice, fizice, chimice, metabolice, nutriţionale, genetice, imune

Cauze mecanice

Probabilitatea intervenţiei cauzelor mecanice creşte cu vârsta animalelor. Patologia

traumatismelor sistemului nervos la animalele de rentă este rară cu excepţia celor cu greutate

corporală mare pentru care alunecările sau căderile pot avea urmări grave.

Problemele vasculare nu sunt în general observate la animale. Fracturile craniului,

subluxaţiile, luxaţiile şi compresiunile medulare se caracterizează prin hiperestezia

segmentului aflat înaintea sediului leziunii, o parezie sau paralizie şi o insensibilitate în

spatele sediului leziunii.

Accidentele peripartum sunt cauzate fie de încărcarea supraponderală şi induc

traumatisme ale vertebrelor lombo-sacrale, leziuni ocazionate de filiera pelvină în timpul

parturiţiei (parezia sau paralizia de parturiţie) sau mai frecvent o ischemie rezultatul

decubitului prelungit (paraplegia postpartum).

Spondiloza osfiantă poate fi observată la tauri adulţi şi cu supraponderali. O durere

intensă consecutiv unui corp străin poate induce TEN.

Patologia nervoasă neoplazică la bovine este rară. Durata scurtă de viaţă a bovinelor în

condiţiile actuale poate fi o explicaţie.

În Franţa pe baza anchetelor realizate la abator frecvenţa acestora a fost estimată la 0,1-

10% tumori pe un milion de animale.

Cauze fizice

Cauzele fizice sunt tot atât de rare. Insolaţia sau supraîncălzirea îşi găsesc locul aici

pentru că ele pot determina frecvent edem cerebral. Este mai frecvent afectat tineretul datorită

raportului crescut între suprafaţa corporală şi greutate. Animalele adulte şi grase, sau

animalele stresate (transport) sau insuficient adăpate pot fi încadrate în această patologie.

220

Fulgerările sau electrocutările conduc la şoc nervos şi evoluează frecvent prin moarte

imediată sau ocazional prin pierderea temporară a cunoştinţei urmată sau nu de sechele

nervoase.

Cauze chimice

Ocupă a doua poziţie printre cauzele nebiologice care induc TEN din Europa. Gama

potenţială a toxicelor prezente în mediul rumegătoarelor adulte este mare.

Cele mai frecvente cazuri de intoxicaţie par a fi primăvara şi vara datorită tratamentelor

fitosanitare corelat cu scoaterea la păşune a bovinelor. Pe de altă parte, curiozitatea naturală,

obiceiul de lins şi apetitul crescut uneori puţin selectiv fac din bovine ţinta privilegiată.

Intoxicaţiile de origine chimică cele mai frecvente care induc TEN sunt: intoxicaţiile cu

sare (în zonele maritime), cu plumb, organofosforice şi carbamaţi ca şi mai multe vegetale.

Importanţa unui număr mare de toxice – metale grele şi metaloide, ca şi alte toxice

industriale şi neindustriale ( plumb, arsenic, mercur, stricnină, cianuri) are tendinţa spre regres

datorită programelor de informare şi prevenţie.

Cu toate acestea, intoxicaţiile punctuale cu poluanţi ai mediului nu vor putea fi

îndepărtate şi pot avea consecinţe economice, medicale şi sociale. Acestea fac obiectul unei

atenţii particulare pentru a minimiza riscurile pentru animalele de rentă şi deci pentru

consumator.

Intoxicaţia cu plumb (saturnism) rămâne una dintre cele mai frecvente. Saturnismul acut

se caracterizează prin amauroză, împingerea cu capul la perete şi orbire (cecitate) ceea ce se

traduce la bovine prin poziţia de radar a urechilor şi incoordonarea locomotorie însoţită de

depresie şi convulsii. Diareea sau constipaţia, lipsa rumegării şi meteorism pot fi observate.

Masticaţia în gol este însoţită de o salivaţie spumoasă şi reprezintă un simptom sugestiv.

Intoxicaţia cronică este caracterizată prin anorexie, oprirea rumegării, meteorism,

degradarea stării generale (subdezvoltare) ca şi anemie uşoară sau moderată însoţită de

creşterea protoporfirinemiei. Pot fi observate avorturi şi jetaj.

Intoxicaţiile cu biocide sunt mai puţin semnalate la bovine datorită utilizării raţionale a

acestor produse. Unele rase, cum ar fi Charolaise, par a fi mai sensibile la o intoxicaţie cu

organofosforice şi carbamaţi. Semnele clinice observate în acest caz sunt atribuite unei

inhibări a esterazelor. Această inhibiţie conduce la o combinaţie variabilă de semne clinice de

tip muscarinic (vomă, diaree, salivaţie, incontinenţă urinară, jetaj ocular, bronhoconstricţie,

timpanism, mioză, bradicardie), nicotinice (tremurături, convulsii, parezie şi paralizie) şi

nervoase centrale. Mai târziu şi mai puţin observate (hiperexcitabilitate, depresie, prostraţie,

comă).

221

Utilizarea medicală a organocloruratelor a fost mult limitată deoarece comercializarea şi

utilizarea lindanului ca unic principiu activ este interzisă.

Specialităţile pentru utilizare auriculară înregistrate pentru unele animale de companie

încă conţin lindan. Utilizarea sa în agricultură, în cazul contactului sau ingestiei poate

determina intoxicaţii clinice. În acest caz tabloul clinic este dominat de agitaţie, tremurături

musculare, ataxie, convulsii şi hipertermie.

Intoxicaţiile cu cloraţi, nitraţi sau expunerea cronică la cupru (adesea la viţeii tineri)

sunt responsabile de o creştere a nivelului methemoglobinei care conduce la diminuarea

oxigenării celulare. Sunt observate în acest caz cianoza, sânge negru puţin coagulabil şi

tahicardie de compensare însoţite de somnolenţă şi dispnee.

Când nivelul methemoglobinei atinge sau depăşeşte 80% se produce moartea.

Cloraţii constituie erbicide totale relativ puţin toxice pentru bovine, dar sunt foarte

apetisanţi şi pot fi consumaţi în cantităţi importante.

Intoxicaţiile cu metaldehidă, moluscid frecvent utilizat, sunt puţin frecvente la bovine

decât la carnivorele domestice care sunt predispuse să consume momelile preparate. În acest

caz rumegătoarele afectate prezintă tulburări digestive (salivaţie, diaree) şi nervoase

(tremurături musculare, convulsii, ataxie). Poate fi observată cecitate.

Nitraţii transformaţi în nitriţi în rumen, mult mai toxici, pot fi uneori fi responsabili de

intoxicaţii urmare a consumului unor plante ca : rapiţă, varză, sfeclă, napi, devenite prea

bogate în nitraţi în diverse condiţii de mediu sau climatice nefavorabile ca umiditatea şi îngheţ

precoce. Utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, erbicidelor şi poluarea apelor pot fi cauze de

loc de neglijat în acest tip de intoxicaţii. Ca şi pentru cloraţi, toxicitatea nitriţilor este legată de

acţiunea iritantă asupra mucoaselor şi methemoglobinizantă.

Un mare număr de vegetale care se găsesc în natură conţin substanţe toxice. Frecvenţa

intoxicaţiilor cu fiecare dintre ele depinde de biotop. Cu unele excepţii (ex. Atropa belladona),

numai un tratament simptomatic poate fi aplicat în cazul unei intoxicaţii vegetale. Dacă

animalul moare, necropsia şi determinarea resturilor vegetale din rumen vor fi utilizate pentru

identificarea riscului şi evitarea unor noi cazuri.

Multe vegetale toxice pot fi întâlnite la ţară şi pot induce TEN. O enumerare

nonexaustivă include: tisă (intoxicaţie subacută cu Taxus baccata), numeroase plante

cianogene (sorg, in, soc)

Intoxicaţiile cu medicamente sunt mai rare. Ele apar în cazul supradozării, utilizarea

necorespunzătoare a medicamentelor şi o sensibilitate particulară legat de rasă sau vârstă.

Principalele principii active a căror utilizare necesită o atenţie particulară sunt:

quinolonele, nitrofuranii care sunt interzişi de a fi utilizaţi, sulfamide, lincomycina care poate

222

induce acetonemie, aminozidele dar şi mai multe antiparazitare, antiprotozoare sau

antihelmintice ca derivaţii avermectinei şi milbemicinei cum ar fi moxidectin (observaţii

clinice nepublicate)., salicilanilide pot antrena orbire, amprol, levamisol/tetramisol şi

organofosforice.

Cauze metabolice şi nutriţionale

Afecţiunile metabolice sunt tulburări funcţionale care se însoţesc în general de leziuni

ale ţesutului nervos. Ele reprezintă o mare problemă la bovine şi frecvenţa lor printre cauzele

nebiologice care induc TEN este tot mai ridicată. Datorită modificărilor precoce ale

comportamentului, patologia nutriţională şi metabolică intervine în diagnosticul diferenţial al

ESB. O evoluţie insidioasă şi recidive la tratament permit suspiciunea ESB.

Necroza cortexului cerebral este o boală metabolică cu caracter sporadic sau enzootic

(la bovine la îngrăşat de exemplu). Ea este dată de perturbarea sintezei ruminale de vitamina

B1, o distrugere a vitaminei B1 de către tiaminaze sau un exces de sulf în raţie. Ea afectează

frecvent animalele în vârstă de peste 4 luni (rumen funcţional) pînă la 24 de luni. Cazuri au

fost descrise şi la animale mai în vârstă. O cecitate de origine centrală poate fi observată.

Urmare a creşterii presiunii intracraniene şi intrarahidiene animalul ridică capul în extensie.

Dacă este capabil să se deplaseze el adoptă un pas de paradă, mers de manej. O ataxie şi

incoordonare motorie crescută preced decubitul.

223

Tabel 4

Principalele cauze metabolice şi nutriţionale ale TEN în Europa la bovine

afecţiunea frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele semne clinicefebra de laptehipocalcemia puerperalăfebra vitulerăparezia puerperală

++++ vaci de lapte

perioada peripartumincidenţă 5-6 vaci/100/anafecţiunea reprezintă 70-80% din cazurile de vaci căzutecauze: excesul de cationi în perioada de înţărcareSunt descrise trei stadii:Stadiul 1: animalul este capabil să se ridice şi rămâne în picioare: ugerul este plin, în absenţa mamitei. O excitaţie iniţială şi spasme tetanice pot fi perceputeStadiul 2: decubit sternal şi autoascultaţie frecvent (cap către flanc) cu anorexie, atonie rumenală, absenţa defecării apoi răcirea extremităţilor şi atenuarea reflexelor, ochi trişti şi pupile dilatate (midriază)Stadiul 3: evident decubit lateral cu pierderea cunoştinţei , comă, moarteRăspunsul la calciterapie este în general bun (eructaţia este primul semn de ameliorare) Multe cazuri necesită aport de potasiu şi vitamina D

tetania de iarbăhipomagneziemia

+++ junincivaci

frecvent la juninci şi vaci în lactaţie mai ales la cele cu producţii mari sau la vaci după un transport lung sau stresmai frecvent primăvara şi toamna o dată cu consumul ierbii tinere sau după prima coasă sau iarba pe terenuri pe care au fost administrate cantităţi mari de îngrăşăminte (potasiu şi azot sub formă de nitrat de amoniu)exoftalmie, scrâşniri din dinţi, excitaţie, hiperestezie, mişcări ale urechilor către înapoi, tremurături musculare, tetanie, hipertemie inconstantă (în momente de criză) moarte în convulsiirăspuns la magnezioterapie dar frecvente eşecuridiagnostic precoce: dozarea magneziului urinardozarea magneziului se poate face pe cadavru până la 48 ore postmortem dacă temperatura exterioară este mai sub 230 C.

acetonemiatoxiemia de gestaţie

++++ vaci de laptebovine la îngrăşatmalnutriţie proteo- calorică

debutul lactaţiei -vârful lactaţieiprimară – balanţă energetică negativă (dezechilibru aport – necesar)secundară – apetit diminuat urmare a unei alte patologii (şchiopătură, mamită, deplasarea cheagului)scăderea producţiei de laptemai întâi apetit capricios apoi slăbire rapidă şi durabilătemperatură normalăsimptome nervoase inconstante, tardive şi intermitente: lins neâncetat, masticaţie şi salivaţie, incoordonări, mişcări în cerc, uneori tremurături, tetanie, delir pasagerun miros de acetonă poate fi decelat în aerul expirat, urină şi laptecorpii cetonici pot fi crescuţi în urină, lapte şi sângevaca bolnavă se vindecă în 80% din cazuri

uremiainsuficienţa renală

++ orice vârstă

stadiu terminal al insuficienţei renale sau inflamaţia renală acută sau cronicătemperatură normală sau crescută în cazul originii inflamatoriideshidratare, anorexie, slăbire, tahipnee, tahicardiesimptome nervoase: depresie, tremurături musculare, bătaie din picioare continuă

exces de azot neproteicalcaloza rumenalăintoxicaţia cu uree

++ vaci de lapte

cauza intoxicaţiei – excesul de azot neproteic în raţie determinată de:- exces de aport (vaci în lactaţie) sau trecerea bruscă la un aport de azot neproteic în raţie- sistem de distribuire al azotului neproteic defectuos- ingestie accidentală de îngrăşăminte pe bază de azot- acumulare de azot neproteic în iarbă ca urmare a utilizării unei cantităţi mari de îngrăşăminte sau când timpul devine brusc rece (perturbarea sintezei proteinelor)O perioadă de 3-4 săptămâni este necesară pentru ca microflora rumenală să se adapteze pentru a putea utiliza cantităţi crescute de azot neproteic. Adaptarea este pierdută rapid după 1-3 zile. După ingestie azotul neproteic este hidrolizat şi absorbit dacă este în exces prin raport la scheletul hidrocarbonat disponibil în rumen. Se induce astfel o hiperamoniemie dacă ficatul este depăşit în rolul său de a sintetiza ureeaevoluţie în general supraacută mai puţin de 4 ore

224

anorexie, scăderea bruscă a producţie de laptebătăi continue din membrele posterioare, durere abdominală, ramolirea excrementelor (efectul azotului neproteic asupra mucoasei digestive)câteva tremurături musculare şi salivaţie spumoasă, vaca se culcă cu dificultate şi nu se mai ridicăreflexe diminuate, opistotonus în faza terminalăautopsie: peteşii miocardice, intestini subţire congestionat cu sufuziuni în submucoasătratament: apă rece (diluarea şi diminuarea activităţii ureazei bacteriene) şi oţet (diminuarea pH)

acidoza lactică acută rumenală

+++ orice vârstă

importantă anamneza: cantităţi mari de amidon sau zahăr solubil fără tranziţie alimentară: fructe, cereale, sfeclă, rădăcini de morcovi, cartofi sau erori în programarea şi distribuirea automată a concentrateloranoxie, oboseală, depresie , hiperpnee, tahicardieatonie rumenală (meteorizaţie), diaree (fecale gălbui, spumoase) tremurături, mers ezitant, decubit sternal

encefaloza hepaticăhepatoză

+ orice vârstă

se pot observa semne nervoase asociate afecţiunilor hepatice de origine toxică (micotoxine, plante hepatotoxice, alcaloizi, cupru) sau parazitoze hepatice croniceapatie, depresie, letargie,tulburări de comportament: halucinaţii, accese de furieconvulsii şi comăenzimele GOT, GTP, fosfataza alcalină sunt crescuteproteinele totale diminuate

fotosensibilizarea

++++ orice vârstăpiele nepigmentată şi/sau puţin acoperită de păr

pielea mai puţin colorată şi expusă (spatele) este cea mai sensibilăUV sunt necesare pentru a activa agenţii fotodinamici; lumina zilei este de ajuns dar patologia este frecventă pe timp însorit.Această activare a agenţilor fotodinamici produce energie şi ocazionează leziuni cutanate. Fotosensibilizarea este primară când este de origine exogenă: alimentară, contact, agenţi fotodinamici vegetali (lucernă, trifoi) sau medicamentoşi (fenotiazină, sulfamide, tetracicline)Fotosensibilizarea secundară este de origine hepatică: filoeritrina derivă din liza anaerobă a clorofilei de către microorganismele din rumen. Ea este absorbită normal în circulaţia sanguină şi apoi eliminată pe cale hepatobiliară. Orice alterare a excreţiei biliare (fascioloză,toxice) antrenează acumularea sa în circulaţie şi poate atunci atinge circulaţia periferică în concentraţii adecvate pentru a induce fotosensibilizare.Apariţia unui singur caz presupune suspicionarea fasciolozei hepatice.hiperestezia locurilor depigmentate afectateedeme, exudat, necroză şi gangrena locurilor expuse după stadiul evoluţiei:adesea la cap – bot, ochi-, mameloane, vulvă (edem asimetric)animalul caută umbra –adăpostirea la grajd face parte din tratament-semne nervoase însoţesc tulburările cutanate: prostraţie intensă determinată de durere sau hiperexcitabilitate.

intoxicaţia cu saresau apă

+ orice vârstă

aport normal cu sare dar adăpare insuficientă sau nulă, urmată de adăparea liberă (îngheţarea adăpătorilor), ingestia de apă de mare sau alimentaţie prea săratăvacile în lactaţie cu producţii mari sunt fiziologic cele mai sensibileintoxicaţii acute: diaree mucoasă, poliurie, nistagmus, cecitate, opistotonus, tremurături, parezie, decubit cu convulsii, moarte în 24-48 de ore după primele semne cliniceintoxicaţia cronică: inapetenţă, scăderea în greutate, deshidratare, diaree, colaps, convulsii tetanice la efort

necroza cortexului cerebral NCC

+++ frecvent animale 4-24 luni

este determinată de tulburarea metabolismului vitaminei B1, fie prin carenţa producerii de către flora rumenală fie prin deficit de absorbţie, fie prin prezenţa tiaminazei (alimente, derivaţi ai piperazinei)Modificările florei rumenale perturbă producerea vitaminei B1(schimbarea alimentaţiei, întreruperea adăpării)temperatura normală, izolarea de efectiv, cecitate de origine centrală: ziua şi noaptea, absenţa reflexului palpebral şi prezenţa reflexului pupilar (contrar ultimului stadiu al carenţei în vitamina A)animalul se împiedică de obstacole, rotire în cerc (dispoziţie circulară a aşternutului)strabism dorso-medialAnimalul ridică capul în extensie urmare a creşterii presiunii intracraniene şi intrarahidiene (boala astronomului)dacă este capabil să se deplaseze adoptă un pas de paradăpierde interesul pentru mediul înconjurătordecubit sternal sau lateral cu mişcări de pedalare şi opistotonusevoluţie letală în 3-10 zile

225

răspuns terapeutic la administrarea de vitamina B1 în stadiile precoce

carenţa în vitamina A

++ tineret alimentaţie carenţată în vitamina A de manieră prelungită şi necompletată cu complex de minerale şi vitamine (siloz de porumb, cereale)pierderea vederii crepusculare în stadiu precocedispariţia reflexului palpebral şi pupilar diferit de NCCtulburări nervoase foarte frecvente: convulsii apoi paralizie

carenţa în vitamina E şi seleniu

+++ tineret în general miopatia-dispneea este întâlnită la tineret dar poate fi observată şi la adulteparezie spastică

226

Cauze geneticeAfecţiunile de origine genetică la bovine sunt numeroase şi variate. În general animalele

afectate de anomalii sunt neviabile sau eutanasiate.

Cauze imunePrintre cauzele imune, alergiile medicamentoase sunt cele mai frecvente. Accidentele

observate au caracter acut, sunt puţin specifice şi au exprimări clinice foarte variate.

Cauze nespecifice sau necunoscute

Mai multe entităţi de origine necunoscută au fost descrise în cadrul diagnosticului

diferenţial al ESB: convulsii epileptiforme la bovinele adulte, o cromatoliză neuronală şi o

necroză a nucleului trunchiului cerebral însoţită sau nu de scleroza hipocampului la bovinele

de 6-16 ani

* *

*

227

9.

Clinica aparatului locomotor

Conduita medicală şi gestiunea riscului

Afecţiunile locomotorii ale rumegătoarelor reprezintă un element important al

pierderilor economice dintr-o exploataţie prin: scăderea performanţelor productive,

inconfortul şi durerea provocate animalelor ca şi a reformelor anticipate.

Pentru specia bovină, toate anchetele au demonstrat că şchiopăturile ocupă locul 3 în

ierarhia tulburărilor patologice după infertilitate şi mamite. La oaie şi capră ele ocupă primul

loc. În plus în astfel de efective se vor găsi de 6 ori mai mult mamite şi de 3 ori mai multe

metrite.

Aparatul locomotor cuprinde sistemul osos şi muscular având rol principal în susţinere

şi mişcare, implicat în marea majoritate a proceselor patologice (primar şi secundar)

Exprimările patologice primare reprezintă frecvent punctul de plecare pentru multe

afecţiuni ale altor organe (endocardite, abces hepatic, etc). Pe de altă parte multe afecţiuni

generale ale organismului implică apratul locomotor (de exemplu tulburările de metabolism).

Pentru medicul veterinar patologia locomotorie individuală manifestată sporadic este

mai puţin importantă (suspiciune, sacrificare sau tratament). Dimpotrivă, patologia

locomotorie de grup implică practicianul veterinar în relaţia sa cu clientul deoarece trebuie să

acţioneze pentru identificarea cauzei cu minim de costuri posibile. Examenele complementare

sunt recomandate numai dacă rezultatul poate ajuta la orientarea profilaxiei pentru menţinerea

sănătăţii animalelor neafectate.

Primul pas al conduitei clinice este anamneza cu scopul de a identifica apariţia

tulburărilor în efectiv. Se vor analiza:

- numărul de cazuri/an

- pierderile prin mortalitate sau abatorizare de necesitate

- grupa de vârstă şi producţia afectată

- tipul de stabulaţie actual şi anterior

- natura şi cantitatea aşternutului

- tehnica şi frecvenţa eliminării dejecţiilor

- starea aleilor, culoarelor de acces, padocurilor, păşunii

228

- calitatea şi periodicitatea îngrijirii ongloanelor

- alimentaţia precedentă şi actuală

- alte situaţii : fenomene meteorologice (panică, accidente), schimbări de personal

(stress) cumpărări de animale (socializare, accidente)

- măsuri de prevenire şi tratament

Al doilea pas constă în evaluarea situaţiei prin verificarea datelor anemnetice şi

examinarea mai multor animale cu aceleaşi simptome.

Exemplu:

- frecvente necroze – multiplicarea agentului patogen în adăpost (aşternut) sau padoc

- frecvente ulcere podale – încărcătură mecanică anormală dată de lipsa de îngrijire

şi/sau defecte ale unor zone de pardoseală

- furbură frecventă – anomalii alimentare

De multe ori orientarea diagnosticului poate fi dificilă deoarece:

- evoluează paralel cu alte tulburări sanitare

- problemele locomotorii sunt dominante clinic deşi ele sunt secundare şi numai un

examen minuţios poate rezolva situaţia

Al treilea pas

1. studiul critic al condiţiilor de adăpostire : pot fi identificate:

- în stabulaţie liberă - boxe strâmte, pardoseală murdară de dejecţii, front de furajare

mic/numărul de animale, suprafaţă de repaus dură, culoare de defecare care pot

determina: răni, contuzii, fracturi, lupte sociale, tulburări circulatorii cu deformarea

ongloanelor şi aplombului, etc

- în sistemul legat – lipsa aşternutului, pat scurt, iesle prea jos, pardoseală dură şi

inegală sau în pantă, spaţiu insuficient care pot conduce la: contuzii, reculul

membrelor posterioare în rigola de evacuare, uzura inegală a ongloanelor, ulcer podal,

tumefacţii, deformarea membrelor anterioare, plăgi de decubit, hiperextensia

ongloanelor, surmenaj mecanic, deficultate de a părăsii decubitul, exerciţiu insuficient

2. şi atitudinea şi comportamentul animalelor în repaus, mişcare şi decubit.

a) animal în decubit

Se va inspecta cu atenţie aşternutul. A încercat să se ridice ? A executat mişcări într-un

anumit sens ?

229

Se examinează : poziţia capului şi gâtului, poziţia şi unghiul articulaţiilor membrelor,

coada. Normal vaca în decubit se prezintă în poziţie sternoabdominală cu membrele anterioare

îndoite la stânga sau greapta cutiei toracice şi membrele posterioare plasate amândouă de

aceeaşi parte a corpului.

Pot apare:

- poziţie pe o parte cu membrele anterioare şi posterioare întinse complet – poate fi

expresia unei afecţiuni dureroase a membrelor sau a unei boli generale

- poziţia de broască – luxaţia articulaţiei sau deşirarea musculaturii

- membre în poziţie laterală sub abdomen dar întinse către înainte – poate fi expresia

unei inflamaţii (miozite) sau degenerescenţe (miodistrofie)

- retragerea brutală şi caracteristică a unuia sau mai multor membre către trunchi poate

fi expresia unei afecţiuni dureroase a ongloanelor (furbură, fractură)

- devierea anormală a gâtului pe o parte (torticolis) – existenţa unei afecţiuni a

vertebrelor cervicale, a muşchilor , tendoanelor sau nervilor acestei regiuni

- orice deviere faţă de axul normal a unui membru – fractură, luxaţie

b) animalul în timpul părăsirii decubitului

După examinarea animalului în decubit îl determinăm să se ridice. Normal bovinele se

ridică rapid, începând cu trenul posterior apoi cu ajutorul capului şi gâtului (elan) partea

anterioară. Pot apare:

- ridicarea asemănător unui cal (mai întâi cu membrele anterioare) cauzată de legare

inadecvată, lipsa spaţiului pentru mişcarea către înainte, exces ponderal, afecţiuni ale

membrelor posterioare.

- întârzierea pe suprafeţele articulare anterioare permite suspiciunea unei: afecţiuni

dureroase a scheletului (osteomalacie, fluoroză, calcinoză) ; afecţiuni la nivelul

ongloanelor membrelor anterioare (furbură, fractură, abces); afecţiuni ale tendoanelor

(tendinite de supraîncărcare)

- anomalii de ridicare ale trenului posterior – poziţia de câine şezând – paralizie de

origine nervoasă; deşirare musculară; fractura bazinului; leziuni ale coloanei

vertebrale

Dacă animalul refuză părăsirea decubitului se procedează la examenul pentru bovine

imobilizate (examenul vacii căzute).

c) animalul în staţiune patrupedală

230

Se examinează raportul membrelor cu trunchiul (poligonul de susţinere), poziţia membrelor

anterioare (X, O), posterioare (jaret drept), deviaţia laterală şi mişcările spontane.

d) animalul în mers

Se pot identifica:

- după sprijinul pe sol – şchiopătură de sprijin; mixtă

- după funcţionalitatea sprijinului, şchiopătură de gradul : I (uşoară); II (medie); III

(evidentă); IV (gravă); V (foarte gravă). Pentru IV şi V deplasarea se face în trei

picioare.

- şchiopătura este mai evidentă în cazul schimbării direcţiei de mers

- cauza frecventă a şchiopăturilor - onglonul

Pasul patru

1. examenul ongloanelor

- trebuie curăţat (renetă), spălat cu apă rece şi perie pentru a evidenţia leziunile ascunse

sub crustele de excremente, pământ, exudat.

- inspecţie – forma regulată, mărimea raportată la greutatea animalului; corn normal –

ferm, suprafaţa regulată cu inele de nutriţie echidistante, paralele cu coroana dispuse

în cercuri concentrice; cornul creşte în medie 6-7 mm/lună şi este influenţată de

nutriţie, mediu, igienă. Pielea coroanei şi spaţiului interdigital trebuie să fie intactă,

uscată, fermă, aderentă la corn: linia de aplomb perfect dreaptă

- modificări : uzură lentă, inegală; tulburări de nutriţie; anomalii de poziţie ; Se vor

identifica eventualele rupturi sau pierderi de substanţă ale cornului mai ales însoţite de

necroză superficială sau profundă, hiperplazie, ongloane excesiv depărtate. Prin

percuţie se va identifica durerea

- se poate ridica din sprijin alternativ câte un onglon pe o bucată de lemn pentru a

identifica dacă şchiopătura dispare sau se accentuează

- tot pentru identificarea sediului şchiopăturii se poate utiliza vaso infiltraţia regională

sub garou – dacă dispare sediul este sub acesta (garou).

2.examenul articulaţiilor

- dacă şchiopătura nu pare a fi localizată la ongloane trebuie examinate articulaţiile :

flexie, extensie, torsiuni

- tumefacţii, sensibilitate la presiune, căldură, crepitaţii, mobilitate

- inocularea aseptică a unui anestezic uzual în articulaţia suspectă – şchiopătura dispare

în 15-30 minute şi reapare progresiv. A! în timpul anesteziei nu se va forţa mişcarea

231

deoarece leziunile s-ar putea agrava printr-o încărcătură necontrolată a articulaţiei

afectate.

- se poate examina lichidul de puncţie A! asepsie

2. examenul osului

- soluţii de continuitate – fisuri, fracturi

- creşterea volumului – inflamaţii, malformaţii

- osteopatii metabolice – apar la mai mulţi indivizi din efectiv; verificarea retrospectivă

a alimentaţiei; măsurarea calcemiei, fosforemiei, fosfatazei alcaline

- inspecţia dinţilor - fluoroză

- asimetria bazinului

4.examenul muşchilor, tendoanelor, nervilor

- precizează dacă şchiopătura este determinată de : plagă, inflamaţie, deşirare

musculară, degenerescenţă, malformaţie, neoformaţie şi necesită foarte bune cunoştinţe de

anatomie

Examenul vacii în decubit

- pentru bovinele imobilizate la sol cu incapacitate imediată şi temporară de a se ridica

- frecvenţă ridicată în jurul parturiţiei

- parezii/paralizii ale trenului posterior de origine: nervoasă, musculară, osoasă,

articulară, metabolică

- poate apare secundar altor afecţiuni

Medicul veterinar va proceda astfel:

I. Anamneza

- momentul apariţiei sindromului: inainte, în timpul, după, în relaţie cu parturiţia

- derularea parturiţiei: cu (numărul) sau fără ajutoare; starea viţelului şi a mamei

- manifestări particulare care au precedat imobilizarea: tulburări de echilibru, căderi

bruşte, depărtarea membrelor posterioare în momentul decubitului, căderi pe o parte,

atacul unui congener

- antecedente patologice: frecvenţa acestei imobilităţi (paralizia motrică hipocalcemică)

în efectiv; alimentaţia şi suplimentele minerale în ultimele 6-8 săptămâni înainte de

parturiţie; schimbarea stabulaţiei

II. Examenul general al animalui în decubit

232

a) animal cu reactivitatea conservată

1. stare generală nemodificată: leziuni grave (fracturi, luxaţii, rupturi musculare)

sau consecutiv unor tulburări de metabolism (hipocalcemie, hipofosforemie,

hipokalemie)

2. stare generală modificată: paralizie consecutiv unei afecţiuni intraabdominale

grave (reticuloperitonite taumatice atipică, ulcer perforat al cheagului,

deplasarea sau ruptura intestinului, peritonită), unei intoxicaţii (endometrită

puerperală), unei afecţiuni mamare (mamită).

b) animal cu reactivitatea perturbată

1. imobilitate cu paralizie flască

stare comatoasă – pupile dilatate, limbă neexteorizată, temperatură normală, ameliorare

rapidă la administrarea de calciu

2. imobilitate cu paralizie spastică

- crampe tonico-clonice, imobilitate în decubit lateral cu opistotonus la o vacă de lapte

în lactaţie – tetanie de iarbă, stabulaţie sau transport – ameliorare rapidă la

administarea de magneziu

- imobilitate consecutiv unei cetoze – rar – miros de acetonă

xxx

Dacă toate explorările precedente nu conduc la o explicaţie se poate considera că există

o tulburare funcţională a inervării musculaturii motrice rezultat al unei anomalii a echilibrului

electrolitic sanguin (în particular Ca, Mg şi P). Este justificat atunci un diagnostic terapeutic

cu ajutorul unei soluţii uzuale de Ca, Mg sau P precedat de o evaluare serică a acestor

elemente.

Pododermatita aseptică difuză sau furbura

reprezintă sindromul frecvent întâlnit la bovine şi reprezintă punctul de plecare pentru

numeroase alte afecţiuni podale.

Cauze

sunt multiple şi pot fi de origine alimentară, accidente, patologice sau genetice. Învelişul

cornos al membrelor este secretat de pododerm. Integritatea acestuia şi în special

vascularizaţia sunt esenţiale pentru producerea unui corn de calitate. Orice element care

perturbă integritatea şi/sau circulaţia sanguină la nivelul pododermului conduc la producerea

excesivă de corn sau de calitate necorespunzătoare. Se crează un cerc vicios – hiperproducţie

233

de corn – compresiune asupra pododermului pe care numai toaleta copitei îl poate întrerupe

(corectarea aplombului).

cauze alimentare

regim alimentar intensiv cu raţii unice

aciditatea excesivă a alimentelor (siloz)

carenţe minerale (sulf, zinc) şi dezechilibre fosfo-calcice

carenţa în vitamina A

schimbarea bruscă a raţiei

cauze mecanice sau accidente

concepţie necorespunzătoare a adăpostului – pat scurt

sol alunecos, dur, înclinaţie peste 8%

aşternut umed care favorizează ramolismentul cornului şi acesta nu se mai toceşte

(stabulaţie)

contact cu un sol dur care favorizează apariţia fisurilor

alei de acces către sala de muls necorespunzătoare

corpi străini diverşi

Toate aceste cauze corelate cu defecte de aplomb conduc la deformarea membrelor.

cauze patologice

după parturiţie o dată cu declanşarea lactaţiei vacile sunt predispuse la şchiopături

deoarece o mare parte din minerale sunt drenate prin lapte în detrimentul

scheletului. Primiparele sunt cele mai sensibile

cauze genetice - astfel de animale trebuie eliminate

unele exemplare prezintă predispoziţie pentru creştere excesivă a onglonului

unele exemplare prezintă defecte de aplomb (jaret drept)

la cumpărarea unui taur pentru montă este bine să fie verificată atent starea

membrelor

alte exemplare prezintă sensibilitate faţă de bacteriile care se localizează la nivel

podal.

234

Principalele bacterii responsabile de afecţiuni ale ongloanelor sunt foarte asemănătoare

cu cele ale ovinelor şi sunt în principal Fusobacterium necrophorum sau bacilul necrozei,

Bacteroides nodosus, Campylobacter fecalis

Sindromul vacii căzute

80% din animalele care sunt aduse la abator în poziţie culcată sunt vaci de lapte şi multe din aceste cazuri ar putea fi evitate. Adesea, acest sindrom apare după fătare. Pierderile economice imediate pentru proprietar sunt reprezentate de costul vacii la care se adaugă pierderile cu laptele nevalorificat.O vacă incapabilă să se ridice o anumită perioadă suferă de sindromul vacii căzute. În cea mai mare parte a cazurilor aceste tulburări sunt determinate de complicaţii generale ale unei boli primare (febra vituleră, mamită), parturiţie sau diferite leziuni. Mai pot fi incriminate confortul, igiena sau aderenţa pardoselei sau solului.La vaca în decubit şi care nu se mai poate ridica timp de 3-4 ore, circulaţia sanguină la nivelul membrelor posterioare este îngreunată ceea ce reprezintă un risc pentru necroze musculare. Această situaţie este foarte dificil de ameliorat. În ciuda îngrijirilor intensive pot apare complicaţii (fracturi determinate de încercarea de a se ridica) care uneori pot evolua letal. Dacă există complicaţii cel mai bine este să fie expediată la abator. Trebuie obligatoriu respectat timpul de aşteptare pentru medicamentele utilizare în tratament.

În general, vaca căzută, poate fi numită orice vacă în decubit care nu se poate ridica. Există multe cauze ale acestui decubit; importanţa lor este legată de diferite stadii ale lactaţiei.În particular, vaca căzută, este aceea care este în decubit după parturiţie şi nu se ridică după calciterapie intravenoasă. Totdeauna medicul veterinar se gândeşte că o vacă care nu se ridică după fătare are febră vituleră şi de fiecare dată cînd nu sunt vizibile alte semne pune diagnosticul hipocalcemie post partum. Practic sindromul vacii căzute este diagnosticat după administrarea de calciu. Ineficienţa acestei terapii determină un examen minuţios dar este regretabil că acesta nu se realizează înainte deoarece ar putea conduce la o altă afecţiune care ar necesita un alt tratament.O altă definiţie ar fi : o vaca pentru care s-a stabilit diagnosticul de febră vituleră dar care nu s-a ridicat după tratamentul cu calciu.Unii autori consideră vaca căzută pe aceea care nu s-a ridicat la 10 minute după administarea de calciu – definiţie restrictivă pentru că efectul tratamentului poate fi vizibil şi după câteva ore.Vaca căzută rămâne uneori într-o stare de somnolenţă sau abatere care ne fac să ne gândim la o toxiemie. Adesea încearcă să se ridice şi îşi poate ridica membrele anterioare după calciterapie dar rămâne în decubit datorită incapacităţii funcţionale a trenului posterior. Consecinţele pot fi grave unele vaci ajung uneori să se deplaseze târându-se.

Într-un studiu efectuat pe 129 de vaci care au făcut după toate aparenţele febră vituleră dar care nu au răspuns după două tratamente cu calciu pentru 11 a fost imposibil de a se stabili un diagnostic etiologic al decubitului permanent. Autorii concluzionează că din cele 129 de vaci numai 11 prezentau un veritabil sindrom al vacii căzute.

Un alt studiu efectuat pe un număr de 881 de cazuri de febră vituleră 77 (9%) nu au reacţionat la calciterapie din care: - 12 nu puteau fi diferenţiate de febra vituleră tipică - 65 la fel în ciuda faptului că valorile calciului seric era normal - 33 au fost clasate vaci căzute adică clinic normale dar nu se puteau ridica

235

Cele 77 de vaci aveau calciu în limite medii 7,5 mg%, magneziu 2,1%, fosfor 3,6mg%.Printre cele 33 limite inferioare au fost găsite la calciu la 14, la magneziu la 15 respectiv fosfor la 19 vaci. 8 vaci aveau niveluri scăzute pentru cele trei minerale 5 pentru Mg şi P, 3 pentru Ca şi P. Nivelul de K seric a fost măsurat la 15 din cele 77 femele şi la 5 din cele 33. Valoarea medie la cele 15 a fost de 4,2 miliechivalent pe litru. La cele 5, 4 aveau nivel de potasiu inferior celorlalte. S-au constatat 10 cazuri de miocardită, 6 de degenerescenţă musculară, 7 de degenerescenţă hepatică, 3 ulcere peptice, 1 caz de mamită, infarct renal, şi o fractură de femur.

Tabel - Cauze ale decubitului persistent la vaca de lapte în ordinea frecvenţei probabile

236

La parturiţie1) febra vituleră (hipocalcemia)2) luxaţie (sacro-femurală sau sacro-

iliacă)3) avort4) hidropizia învelitorilor fetale5) metrită septică de gestaţie6) tetania de iarbă7) cetoza8) torsiunea gravă a uterului uneori

cu ruptura arterei uterine

La parturiţie sau în următoarele 4 zile

1) febra vituleră (hipocalcemia)2) metrita septică cu sau fără retenţie

placentară3) mamită septică4) paralizia nervului obturator5) avort6) luxaţie (sacro-femurală sau sacro-

iliacă) sau fractură7) gastrită traumatică cu peritonită

difuză8) indigestie toxică consecutiv

hipocalcemiei9) simulare10) tetania de iarbă11) cetoza12) ruptura uterină cu peritonită

difuză

La 4 – 14 zile postpartum1) metrită septică cu sau fără retenţie

placentară2) mamită septică3) gastrită traumatică cu peritonită

difuză4) debilitate5) paralizie nervului obturator6) fractură sau luxaţie7) artrită supurantă şi piemie8) cetoză9) febra vituleră (hipocalcemia)10) tetania de iarbă

(hipomagneziemia)11) hemoglobinurie post partum12) pielonefrită gravă şi avansată

Alte cauze care pot interveni în orice moment

1) indigestii toxice2) fracturi3) debilitate, cahexie sau slăbire

determinate de boli acute sau cronice (anaplasmoza, leptospiroza,necrobaciloză, antrax, cărbune emfizematos, febra de transport, paratuberculoză, pericardita traumatică, peritonită)

4) mamită septică5) meningită, abces sau traumatism

la nivelul măduvei sau SNC)6) carenţe nutriţionale multiple7) tetania de iarbă8) intoxicaţii9) gastroenterite10) boli nervoase

237

Tabel 5

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL ÎN TULBURĂRILE APARATULUI LOCOMOTOR

AFECŢIUNEA CAUZE SIMPTOME PROFILAXIE TRATAMENT

(POLI)ARTRITĂ

- ARTROZĂ(artrita cronică)

- inflamaţia suprafeţei articulare şi sinoviale, excepţional primară (traumatică) în general secundară unei alte infecţii din organism evoluează către malformaţii articulare (artroză) - metrite, mamite, micoplasmoză, infecţii podale la adult -igienă necorespunzătoare la viţel, infecţii ombilicale (pot evolua ca septicemie)- corynebacterium pyogenes: aşternut umed, lipsa paielor, coabitarea cu animale cu infecţii supurante- streptococi, stafilococi, coliformi- carenţe în minerale şi vitamine - favorizant

- viţel, adult, adesea poliartrită- inflamaţia articulaţiilor cu căldură şi durere intensă, evitarea deplasării, şchiopătură, febră, inapetenţă, slăbire- infecţii purulente ale articulaţiilor, puroi în lichidul sinovial, afectarea cartilajului- artrite la tineret, forme invalidante uneori mortale, limitarea severă a creşterii

dezinfecţii, aşternut curat 1kg/m2 igiena parturiţiei, colostrare corectă, dezinfecţia cordonului ombilical, controlul mamitelor şi a germenilor antiibiorezistenţiaport de vitamine şi minerale

analgezice şi antiinflamatoareantibioterapie intraarticulară: ampicilină, tetraciclină, kanamicină, spiramicină, gentamicinăcorticosteroizi: dexametazonă, prednisolonsulfamideminerale, vitamine

Panariţiu (flegmon

interdigital)

inflamaţie difuză a pielii şi ţesutului subcutanat din spaţiul interdigital evoluând repede cu şchiopătură şi apariţia fenomenelor necrotice şi purulente cu tendinţă de extinderepoate evolua epizooticmediu murdar şi umedsol dur şi care răneşteboli nutriţionalecauze infecţioase – F. necrophorumdefecte de aplombplăgi în spaţiul interdigitalrâia corioptică

evitarea sprijinului pe solanimalul suferă, şchiopătă şi rămîne în urma turmeiinflamaţie chiar purulentă cu miros respingător la nivelul spaţiului interdigital care se poate întinde până la bureletdurere acutăscăderea apetitului, producţieihipertermiese complică cu flegmon care poate cuprinde şi articulaţia (dificil de vindecat)

băi periodice ale membrelorigiena adăposturilortoaleta ongloanelor şi corectarea defectelor de aplombizolarea animalelor afectateraţii echilibratevaccinare – rezultate inconstante

este singura şchiopătură în tratamentul căreia pot fi utilizate cu succes antibiotice pe cale generalăcalmante,tardiv: chirurgical chiuretarea plăgii după reacutizarea procesului inflamator ; uneori prea tardiv, complicaţii chiar amputarea

238

- onglonuluidermatita

interdigitală infecţioasă

infecţia pielii din spaţiul interdigitalcontagioasăFusiformis nodosus, spirochetae, bacilul necrozei (acesta se dezvoltă în locuri umede mai ales în stabulaţie, în condiţiile unei igiene defectuoase a solului)

tulburări funcţionaleulceraţie cu miros respingător al pielii dintre ongloaneuneori proliferare care necesită ablaţie chirurgicalăfisuri ale cornului

igiena membrelortratament precoce şi izolarea animalelor afectatesuplimentarea cu zincbăi periodiceverificarea periodică a ongloanelor

local antiseptice şi antibiotice eventual sub pansamentbăi prelungite cu sulfat de cupru şi formol

Tyloma sau ficul interdigital

hiperplazie interdigitală sau mai simplu o proliferare a ţesutului interdigitalsechelele unui panariţiu sau infecţii secundare

şchiopătura aşternutul în perioada de stabulaţie (frecventă în această perioadă)

ablaţia chirurgicală sau cauterizare

miopatie-dispnee carenţa în vitamina E şi seleniu

tineret: leziuni musculare degenerative, întârzieri în creştere, formă congenitală cu miocardită şi moarte în 2,3 zileadulte: leziuni cardiace, musculare şi scheletice, dispnee, tulburări locomotorii, depilaţii, tremurături, paralizie

aport de A, D3, E, oligoelementeaport de seleniu în regiuni cu carenţă în solA! toxic

miopatie simplăvitamina E: 0,5 – 1 g/ziseleniu: 0,10mg/kg de 2 ori la interval de 15 zile de maxim 4 orimiopatie cu dispneeanaleptice cardiorespiratoriioligoelemente

osteomalacie – rahitism

carenţa în minerale, vitamina A şi Ddezechiliibrul

raportului P/Ca

deformarea coastelor,

articulaţiilor şi membrelor

alimentaţie echilibrată şi

corect mineralizată

terapie pe bază de calciu, vitamine şi

mineralesuplimente alimentare

furburapododermatita

aseptică

inflamaţie acută sau subacută a

pododermului (rol în amortizarea şocului)

acută :congestie generalizatăcronică: simptome inaparente

vaci de lapte: stres, infecţii (mamite, metrite, abcese

interne) perturbaţii

inflamaţia părţii interne a

onglonuluia) vaci de

lapte: mers ezitant, şchiopătură, complicaţii infecţioase posibile

cronic frecvent,

evitarea acidozei, alimentaţie

echilibrată, aport de sulf şi

metionină pentru refacerea cornului, aşternut suficient,

ameliorarea pardoselei

250g/zi bicarbonat de sodiu 3

săptămâni după parturiţie

izolarea până la vindecare

corectarea aplombuluisuprainfecţii: antibioterapiebăi reci pentru

activarea circulaţiei membrelor

antihistaminicevenisecţie pentru decongestionarea

zoneipurgative sau

239

metabolice: alimente prea bogate în glucide sau materii azotate care produc excesiv histamină (reziduu normal al digestieitulburări circulatorii cu eliberare masivă de histamină în sânge şi care antrenează dilatarea vaselor şi edem

tauri: schimbarea brutală a alimentaţiei, lipsa fibrelor, sol dur,

denivelat, lupte

deformarea lentă a ongloanelor exteroare de la membrele posterioare care se aplatizează, marginea devine concavă, apar ulcere, slăbirea articulaţiei piciorului b) tauri: deplasare dificilă, decubit prelungit, suprainfecţii schiopătură

hepatoprotectoarefuraje bogate în

celulozăgimnastică funcţională

diureticefrecvent se

cronicizează

Pentru prevenirea pododermatitelor deosebit de eficiente sunt băile pentru ongloane.

trebuie prevăzute în construcţia adăposturilor locuri speciale pentru acestea

pot fi realizate din beton sau alte materiale

trebuie prevăzute cu dispozitiv de vidanjare

amplasarea ideală este la ieşirea din sala de muls sub forma unui culoar de 80 cm

lăţime, 2 m lungime, acoperit

este recomandat ca animalele să poată staţiona 5-10 minute pe o suprafaţă uscată la

ieşirea din baie

suprafaţa denivelată favorizează depărtarea ongloanelor (soluţia acţionează mai

bine) dar poate provoca răni

suprafaţa denivelată face pasajul inconfortabil pentru bovine ceea ce evită

staţionarea şi defecarea şi/sau urinarea (evită murdărirea soluţiei cu dejecţii)

soluţia din baie trebuie sa aibă 10 cm.

ritmul utilizării este de 2 treceri/zi (dimineaţa şi seara), 6 zile consecutiv, o dată pe

lună

soluţia recomandată este cea de formol comercial 3% - 40%

soluţie eficace este 3% - 40% formol + 3% sulfat de cupru.

240

10.

Clinica reproducţiei

Ca şi pentru alte organe este necesară diferenţierea bolilor idiopatice de tulburările

simptomatice ale aparatului genital. La bovine fertilitatea este un indicator al stării de

sănătate. Multe cazuri de infertilitate secundară, fără anomalii genitale pot fi identificate şi

explicate printr-un examen aprofundat şi prin anamneză. În prezenţa tulburărilor subclinice de

fertilitate sau a bolilor genitale este necesară întotdeauna examinarea organului genital mascul

sau femel.

Conduita medicală şi gestiunea riscului

1. Metodologia recomandată în cazul unei probleme de sterilitate la nivel de efectiv

Apariţia din ce în ce mai frecventă a unei tulburări de fertilitate la bovine corespunde

unei sterilităţi de efectiv. Acestea se pot manifesta prin:

absenţa căldurilor sau călduri şterse, discrete

călduri repetate la intervale neregulate sau nu

tendinţa la parturiţie prematură

morti-natalitate

avort

Se poate discuta de sterilitate într-un efectiv când rezultatul primei însămânţări este sub

50% şi intervalul parturiţie – montă fecundantă de 400 de zile. În astfel de expolataţii trebuie

examinate nu numai animalele declarate sterile ci şi celelalte femele pubere şi în funcţie de

rezultat şi masculii implicaţi. Se va proceda la examenul ginecologic prin ETR al tuturor

femelelor gestante. La vacile bolnave sau suspecte potrivit datelor culese prin anamneză sau

examenul extern efectuat se recomandă o inspecţie a vaginului.

Observaţii utile se obţin prin verificarea minuţioasă a mediului. Acest control va fi

urmat de alte controale regulate (la interval de 4 săptămâni). Fertilitatea efectivului va fi astfel

"cernută" şi vor putea fi identificaţi din timp factorii de risc.

241

Se impun examene complementare dacă apar:

numeroase inflamaţii genitale, catarale sau purulente

piometru

parturiţii premature

mortinatalitate

avorturi

Pentru aceasta pot fi prelevate pentru examene bacteriologice şi/sau serologice:

eşantioane de mucus cervical recoltat steril necesar pentru examene

microbiologice (tulburări de reproducţie de origine infecţioasă). Pentru

caracterizarea agenţilor patogeni (cu determinarea rezistenţei la antibiotice)

secreţia vaginală cervicală sau conţinutul uterin care se scurge în vagin (piometru

cu Trichomonas) poate fi recoltat cu o lingură cu coadă lungă sau prin aspirare cu

un tub din material plastic (pipetă de însămânţare) racordat la o seringă sau la un

balon de cauciuc.

spălături vaginale : lichidul obţinut poate servi pentru evidenţierea directă a

diverşilor germeni patogeni.

mucus vaginal pentru evidenţierea indirectă a agenţilor patogeni (Campylobacter

foetus)

biopsia uterină pentru examene histologice sau bacteriologice

avortoni

placenta

ser sanguin

În nota de însoţire a acestor probe se vor descrie cu precizie simptomele identificate şi

agenţii patogeni suspicionaţi (Brucella, Trichomonas, Campylobacter, virus etc). Se vor lua în

consideraţie şi alte infecţii: leptospiroza, listeriota, salmoneloza, micoze, Febra Q,

chlamydioza.

Este important să fie culese date cât mai complete privind igiena puerperală din

exploataţie, dificultăţile apărute în timpul parturiţiei, eliminarea placentei, prezenţa mamitelor

sau a patologiei neonatale.

Se evaluează posibilitatea unor infecţii genitale secundare unor boli infecţioase, unei

alimentaţii necorespunzătoare sau unor carenţe. Suspiciunea unei boli veneriene obligă

aprecierea stării de sănătate a masculilor.

242

Dacă în ciuda existenţei unor secreţii abundente examenul bacteriologic nu permite

caracterizarea agenţilor patogeni putem suspiciona posibila intervenţie a unei carenţe în fibre

brute (lipsa paielor), unui exces de energie, proteină, fosfor sau potasiu, a unei carenţe în

mangan şi la prezenţa în furaje a fitoestrogenilor.

Apariţia în serie a tulburărilor de ciclu (aciclie, anafrodizie, interval între călduri mic

sau mare) poate indica printre altele erori de alimentaţie sau de creştere (mediu). În acest caz

se va realiza studiul critic al raţiei. Se va acorda atenţie cantităţii de fân (mai puţin sau mai

mult de 5 kg/animal/zi) şi compoziţiei botanice a acestuia, alimentelor "apoase" (sfeclă sau

siloz/animal/zi) din punct de vedere al cantităţii şi calităţii, concentratelor, complementelor

alimentare (mai ales a sodiului, potasiului, calciu şi vitamine).

Examenul global al raţiei va fi completat cu analiza diferitelor plante din compoziţia

fânului, silozului sau păşunii şi analize chimice privind conţinutul în substanţă uscată, fibre,

proteină digestibilă, energie, calciu, fosfor, potasiu, sodiu, magneziu, mangan, cupru, cobalt şi

beta caroten.

În acest mod se va putea identifica o posibilă cauză, pornind de la rezultate şi

comparându-le cu valorile de referinţă.

Paralel cu examenul alimentelor se vor executa analize pe eşantioane prelevare de la

animale: nivelul seric al elementelor minerale, oligoelementelor, betacarotenului, bilirubinei

totale, proteinelor totale, sodiului şi potasiului, conţinutul părului în cupru şi mangan.

Prezenţa căldurilor cu durată excesivă impune dozarea fitoestrogenilor din plantele care

intră în compoziţia raţiei (în special trifoiul). În absenţa unor date care să explice tulburările

observate se pot analiza în egală măsură factorii care influenţează calitatea şi producţia

plantelor furajere: natura şi valoarea solului, compoziţia, administarea de îngăşăminte

organice sau/şi anorganice, conţinutul în azot şi oligoelemente/ha/an, perioadele de fertilizare

(anomaliile de fecunditate pot apare legat de o fertilizare intensă). În literatura de specilalitate

sunt semnalate din ce în ce mai mult grave tulburări de fertilitate la bovine determinate de

fertilizarea excesivă cu îngrăşăminte organice (gunoi de grajd).

Alături de tipul de stabulaţie susceptibilă de a influenţa căldurile, se vor identifica

temperatura şi umiditatea din adăpost. În multe situaţii aceşti factori pot influenţa fertilitatea.

Dacă tulburările apar în timpul perioadei de păşunat trebuie verificat dacă animalele primesc o

alimentaţie suplimentară suficientă, au la discreţie apă salubră şi există amenajări care să le

permită adăpostirea în caz de intemperii. Nu trebuie neglijat că o infestaţie parazitară severă

poate conduce la tulburări grave de reproducţie (de exemplu atrofia ovariană).

Călduri scurte la intervale prelungite pot constitui indiciul unei boli veneriene cu

Campylobacter foetus. În acest caz este necesară prelevarea de eşantioane de mucus vaginal şi

sânge pentru evidenţierea agentului patogen sau anticorpilor specifici.

243

În concluzie, diagnosticul sterilităţii unui efectiv impune un examen critic al tuturor

factorilor susceptibili pe principiul sol-plantă-animal-mediu.

2. Parturiţia

Parturiţia reprezintă o etapă importantă în supravegherea unui efectiv de vaci, legată

strâns de rentabilitate. Ea necesită îngrijire atentă şi experienţă mai ales în cazul distociilor.

Situaţii dificile care trebuie gestionate corect pot apare în timpul şi după parturiţie la vacă şi la

viţel.

I. Metode de diagnostic pentru parturiţie

Metoda temperaturii

Dacă la o vacă gestantă, aproape de termen (calendar, semne clinice, lună etc)

temperatura rectală la două ore după înserare este egală sau superioară valorii de 39 0C sau nu

mai mică cu 0,50 faţă de temperatura cea mai ridicată din ultimele 5 zile există 98% şanse să

nu se declanşeze parturiţia în următoarele 24 de ore.

Dacă temperatura este inferioară valorii de 390 trebuie să fim vigilenţi iar dacă aceasta

scade sub 38,60 trebuie să fim foarte atenţi.

Dacă temperatura rectală este inferioară valorii de 38,40 în 98% din cazuri parturiţia se

va declaşa în 24 de ore iar în 75% în 12 ore.

În concluzie dacă una sau mai multe vaci gestante au temperatura egală sau mai mică de

38,50, medicul veterinar poate pregăti tot ceea ce este necesar, probabilitatea de declanşare a

parturiţiei fiind destul de ridicată.

Sisteme de supraveghere video

Sunt scumpe, pot fi cu cameră fixă sau mobilă şi utilizate în marile exploataţii.

Sistem sonor de alarmă

Fixat la nivelul crupei se declanşează şi avertizează asupra iminenţei parturiţiei.

II. Metode pentru provocarea parturiţiei

244

Este posibil să provocăm parturiţia utilizând prostaglandine sau corticosteroizi (de

exemplu dexametazona). Aceste produse induc fătarea în 48 de ore (cu o marjă de 10 ore)

Această tehnică are dezavantajul de a creşte incidenţa retenţiilor placentare.

A! TREBUIE VERIFICATĂ PRECIS DATA MONTEI SAU ÎNSĂMÂNŢĂRII

ARTIFICIALE

3. Avortul

A! NU SE VA INTERVENII CU BRAŢUL NEPROTEJAT DE MĂNUŞĂA! ANIMALUL CARE A AVORTAT SE VA IZOLA IMEDIAT

Întâlnit la toate mamiferele, avortul (întreruperea precoce a gestaţiei) la rumegătoarele

domestice constituie un simptom major care impune evaluare corectă deoarece:

prezintă impact pentru sănătatea publică deoarece o parte de loc de neglijat poate fi

cauza unor afecţiuni severe la om (bruceloza, febra Q etc)

prezintă consecinţe economice: avortul, oricare ar fi originea sa este frecvent

însoţit de retenţii placentare, procese infecţioase (metrite), infertilitate, chiar

sterilitate a căror incidenţă economică este evidentă

prezintă importanţă sanitară: 50-75% din avorturi sunt de origine infecţioasă. Deşi

numeroase microorganisme sunt implicate, apariţia acestui simptom într-un efectiv

de bovine impune suspiciunea de bruceloză

În general la rumegătoare, gravitatea avortului variază în funcţie de cauze (bruceloza,

zoonoză majoră trebuie în primul rând suspicionată), numărul de animale afectate şi stadiul

gestaţiei. Cunoaşterea cauzelor posibile şi exprimarea lor constituie baza diagnosticului clinic

şi constituie elementul major de orientare pentru diagnosticul de certitudine.

Prin definiţie, avortul nu reprezintă decât un simptom fără semnificaţie

patognomonică, mai ales dacă este izolat. Diagnosticul etiologic necesită intervenţia

laboratorului şi urmăreşte fie izolarea şi identificarea agentului implicat fie evidenţierea

anticorpilor specifici.

Cu excepţia unor cazuri rare (bruceloza) când asocierea avortului cu un test serologic

pozitiv permite identificarea cauzei, diagnosticul indirect (serologic) mult mai economic, de

cele mai multe ori nu permite certitudinea. Ori acest diagnostic şi rapiditatea sa reprezintă

elementul esenţial pentru viitorul economic şi sanitar al fermei.

Animalul care a avortat reprezintă o adevărată bombă epidemiologică, care difuzează în

mediu cantităţi considerabile de microorganisme virulente.

245

Exemplu: bruceloza: zeci sau chiar sute de mii de gestante ar putea fi infectate cu

cantitatea de brucele excretată în timpul şi după avortul brucelic al unei singure femele.

Presiunea infecţioasă în efectiv este atunci atât de mare încât chiar în cazul în care

diagnosticul este stabilit rapid, este foarte dificil de a stopa procesul înainte de abatorizarea

ultimului animal, cu atât mai mult cu cât densitatea animalelor este importantă.

În astfel de situaţii, stabilirea diagnosticului nu mai are importanţă pentru efectivul în

cauză dar pentru fermele vecine şi pentru ceea ce trebuie realizat pe plan epidemiologic. În

aceste ferme diagnosticul trebuie obligatoriu să preceadă primului avort şi în această situaţie

ca şi pentru supravegherea efectivelor indemne, diagnosticul indirect şi în primul rând

serologia este singura soluţie.

Cazul particular al brucelozei

Bruceloza reprezintă prin frecvenţa şi gravitatea cazurilor umane, apărute în urma contactului cu

animale bolnave, una dintre cele mai grave zoonoze.

Bacteriile responsabile sunt încadrate în genul Brucella, care grupează şase specii : B. abortus, B.

melitensis, B. suis, B. neotome, B. ovis, B. canis. În cadrul fiecărei specii se disting mai multe serotipuri. Fiecare

specie infectează preferenţial o anumită gazdă dar, în realitate spectrul patogenităţii poate fi mai larg.

Brucella serotipuri Gazde preferate

Melitensis 1-3 Rumegătoare mici

Abortus 1-9 Bovine

Suis 1-5 Suine 1-3; iepure 2; reni şi caribu 4; rozătoare mici 5

Neotomae Rozătoare sălbatice, America de nord

Ovis Epididimita ctg. a berbecilor

Canis Câine

persistă la infectaţii cronic şi în produsele biologice de la animalele bolnave (placentă, lapte,

urină)

rezistenţă crescută în mediul exterior(35 de zile pe păşune),în laptele nefiert o lună, sensibilitate la

căldură (distrusă prin pasteurizarea laptelui), uscăciune, soluţii antiseptice (formol 0,5%, acid

fenic 5%, lapte de var proaspăt, sublimat coroziv 0,01%, permanganat de potasiu 1/5000) şi

antibiotice (streptomicină, cloramfenicol, aureociclină, tetraciclină)

Patogeneza este condiţionată de doza infectantă, poarta de intrare, vârstă, gestaţie, individ.

Infecţia urmează contaminării şi poate fi inaparentă sau exprimată clinic de cele mai multe ori prin

avort. Mecanismul patogenetic debutează cu etapa loco-regională (multiplicarea brucelelor în grupul

246

limfonodulilor de la poarta de intrare), etapa diseminări prin circulaţia limfatică şi sangvină ( câteva ore la

câteva săptămâni) şi etapa localizării în organe bogate în elementele SRH (ficat, splină) dar în special în

limfonodurile sferei genitale şi mamare, uterul gestant la femele, testicule şi anexe la mascul, glanda mamară,

articulaţii.

Consecinţe pot fi clinice respectiv bruceloză subacută sau cronică dar şi epidemiologice orice animal

infectat fiind considerat (deşi nu manifestă simptome) ca sursă potenţială de infecţie.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele infectate şi mediul contaminat.

I. Animalele infectate

bovinele infectate : clinic sau inaparent reprezintă sursă potenţială uneori toată viaţa

conţinutul uterului gestant infectat în momentul avortului sau fătării(1012-1013 )

secreţiile vaginale înainte şi după avort sau parturiţie la o femelă infectată

colostrul şi laptele – 20-60% din bovinele serologic pozitive, fără simptome, elimină intermitent

sau continuu brucele la nivele ridicate după avort

sperma masculilor infectaţi în absenţa simptomelor

urina în momentul avortului prin contaminare în urma contactului cu secreţii uterine virulente

alte specii de animale infectate : ovine, caprine, câini, etc.

II. Mediul exterior contaminat

corelat cu rezistenţa germenului în organe, secreţii, materii fecale, urină, apă, pământ – avortoni 75 zile,

exudate uterine 200 zile, dejecţiile bovinelor 120 zile. – păşune 1-2 luni, apă 10-70 de zile. Distrugerea

avortonului şi a altor materii virulente şi dezinfecţia adăposturilor contaminate reprezintă un element important

în combaterea brucelozei.

Transmiterea se realizează vertical (in utero) şi orizontal (directă – veneriană , coabitare, ingestia

laptelui virulent sau indirectă – adăposturi, păşuni, vehicule, alimente, apă)

Poarta de intrare poate fi : cutanată, conjunctivală, respiratorie, digestivă, veneriană.

A fost demonstrată experimental posibilitatea traversării de către brucele a pielii aparent intacte dar

acest mod de transmitere în infecţia naturală nu este suficient cunoscut.

Calea de infecţie cea mai importantă este cea digestivă, brucelele fiind ingerate cu furajele sau apa.

Comportamentul vacilor mame de a linge placentele şi nou-născuţii favorizează transmiterea infecţiei.

Diverse animale pot contribui la diseminarea germenilor în special câinii şi păsările care vin în contact

cu resturi placentare.

Modalitatea frecventă de contaminare a unui efectiv indemn constă în introducerea de bovine infectate

inaparent sau prin vecinătate. Menţinerea viţelelor obţinute din mame infectate poate determina reapariţia bolii

într-un efectiv asanat.

Bruceloza bovină este inclusă în programul naţional de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la

animale. Potrivit strategiei pentru anul 2005 medicul veterinar trebuie să realizeze supravegherea

anatomopatologică şi serologică a speciilor receptive.

Intregul efectiv de bovine din ţară este supus controlului sanitar veterinar oficial prin:

247

1. Supraveghere serologica prin testul de seroaglutinare rapida pe lama cu antigen brucelic colorat cu

Roz-Bengal sau ELISA la:

a) taurii si bivolii de reproducţie autorizati sanitar veterinar pentru montă sau recoltare de material seminal

pentru însămânţări artificiale se controlează de două ori pe an în trimestrele II şi IV;

b) vacile, bivoliţele, junincile şi viţelele de reproducţie, în vârstă de peste 12 luni o dată pe an în trimestrul II

sau IV dar la un interval mai mic de 12 luni de la ultima recoltare;

c) bovinele de reproducţie, în cazurile de vânzare-cumpărare, la vânzator cu cel mult 30 zile înainte de livrare,

în cazul în care nu au fost examinate în anul calendaristic în curs.

2. Supraveghere serologică prin RSAR cu antigen colorat cu Roz Bengal, sau ELISA la:

- vacile, bivoliţele şi junincile care au avortat (după 14 – 21 zile de la avort) sau care prezintaă manifestări

clinice ce conduc la suspiciunea de infecţie brucelică.

Precizări tehnice

Notificarea se face conform ordinului MAA nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea normei sanitare

veterinare privind anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.

2. Examenele pentru bovine se efectueaza la LSVSJ si dupa caz la IDSA pe probele care se recolteaza pentru

leucoza enzootica bovina.

3. Cazurile pozitive, dubioase si neconcludente se reexamineaza prin RSAL Roz Bengal se examinează si prin

SAT, RFC sau ELISA iar apoi se trimit la IDSA pentru confirmare.

4. De la toate animalele care au avortat se trimit la laborator: avortoni, placenta, lichide fetale pentru examen

complex de laborator in vederea precizarii diagnosticului, precum si probe de ser sanguin la 14 -21 zile dupa

avort.

Tabel 6

Caracterele viţelului la diferite vârste de viaţă intrauterină

VÂRSTA CARACTERE ANATOMICE LUNGIME1 lună apariţia membrelor 10 mm2 luni închiderea fantei sternale, formarea vălului palatin, divizarea degetelor 5 cm3 luni compartimente gastrice distincte 14 cm4 luni copite galbene şi opace 14 cm5 luni coborârea testiculelor 35 cm6 luni gene 46 cm7 luni păr în câteva regiuni: falange, cot, ceafă 60 cm8 luni păr: spate, urechi 63-75 cm9 luni caracter de nou născut 80 cm

Clasificarea avorturilor la vacă

248

Avorturi cu etiologie infecţioasă: Bruceloza, Salmoneloza, Clamidioza, Febra Q,

Listerioza, Leptospiroza, Campylobacterioza sau vibrioza, Alte bacterii,

Rinotraheita infecţioasă, Boala mucoaselor

Avorturi cu etiologie parazitară: Toxoplasmoza, Trichomonoza, Micotoxicoze,

Neosporoza, Micoze

Avorturi cu etiologie neinfecţioasă: Factori genetici, Factori mecanici, Factori

iatrogeni, Toxice, Factori alimentari

Avorturi cu etiologie infecţioasă

Tabel 7

Repartiţia în timp a avorturilor la vacă în funcţie de afecţiunea suspicionată în primul rând

LISTERIOZA între 4-8 luni de gestaţie la 3.5 săptămâni după administrarea silozlui contaminatSALMONELOZA între 6-8 luni de gestaţie, juninci la păşuneCLAMYDIOZA ultima treime a gestaţiei, sporadic, juninci sau vaci nou introduseFEBRA Q avort în orice stadiu de gestaţie, frecvent fătări prematureMICOZE la 2-3 săptămâni de la administrarea alimentului contaminat, frecvent în perioada

de iarnă

Salmoneloza

Avortul salmonelic este frecvent observat la juninci la păşune în a 6,7 sau a 8 a lună de

gestaţie. Avorturi sporadice apar în cursul toamnelor ploioase. Ele pot fi precedate de apariţia

cu câteva zile înainte a unei enterite uneori acute cu hipertermie. Această enterită poate fi

confundată cu cea coccidiană deoarece cedează la tratamentul cu sulfamide. Alteori ele pot fi

precedate de hepatită manifestată prin icter şi febră. Se poate întâlni viţel născut mort care

adăposteşte salmonele.

După întreruperea gestaţiei, aceste enterobacterii sunt excretate pe cale genitală timp de

18 zile. Multe vaci devin purtătoare cronic. Salmonella dublin care posedă tropism genital şi

Salmonella typhi murium sunt frecvent izolate. Dimpotrivă, Salmonella enteritidis şi

Salmonella abortus bovis sunt mai rar întâlnite.

Transmiterea la om a tulpinilor multirezistente la antibiotice reprezintă un real pericol

pentru sănătatea publică. Surse posibile de infecţie sunt reprezentate de păşunile, apele

contaminate cu purin, apele uzate, omul, micile mamifere sălbatice şi păsările.

Clamydioza

249

Importanţa clamidiozei la bovine este justificată prin:

diagnosticul dificil, deoarece bacteria este mică şi imaginea observată nu este

tipică pentru clamidioză

există o clamidioză intestinală benignă care dă serologie pozitivă dar nu implică

nici o manifestare

Pentru mai mulţi autori este posibil ca această afecţiune să fie foarte importantă şi să fie

responsabilă de 20% din avorturi. Dar acestea trec neobservate deoarece bacteria nu produce

decât avort sporadic în cursul ultimei treimi a gestaţiei.

Aceste avorturi sunt în general urmate de metrite. În SUA această afecţiune are alură

epizootică: 25-75% din femelele unui efectiv avortează (juninci sau adulte nou introduse)

Uneori clamidioza se manifestă prin epidemii de metrite în absenţa avorturilor, cicluri

neregulate, mamite, infecţii pulmonare, enterite şi chiar encefalomielite sporadice.

La viţelul mai mic de 2 săptămâni, clamidioza provoacă enterite şi artrite, tulburări

respiratorii cu tuse care pot fi mortale.

La tauri sunt semnalate orhite acute şi orihi-epididimite cronice.

Febra Q

poate determina 1-3 % din avorturile la bovine în funcţie de regiune.

Această boală este contagioasă pentru om şi alte mamifere. Animalele se contaminează

pe cale orală sau respiratorie. Agentul patogen este Coxiella burnetii, foarte rezistent la

uscăciune supravieţuind 7 luni în praf.

Sursa de infecţie este reprezentată de avorton şi învelitorile fetale, praf, dejecţiile

căpuşilor şi lapte.

Febra Q este responsabilă la vacă de avort în oricare stadiu al gestaţiei dar frecvent

determină fătări premature. Coxiella burnetti este izolată de la viţei născuţi la termen, vii şi

viabili. Manifestările clinice ale acestei afecţiuni par relativ benigne la bovine. În acelaşi timp

pot apare uneori adevărate epidemii de metrite în multe efective.

Listerioza

Produsă de Listeria monocytogenes, bacterie Gram + şi recent şi de Listeria ivanovii,

listerioza se manifestă prin avorturi şi meningoencefalite la adulţi. Listeria se poate multiplica

în siloz la Ph alcalin (5,6 până la 9) adică în siloz conservat necorespunzător.

Contaminarea este asigurată prin rozătoare, prezente regulat în culoarele dintre celulele

de siloz, adesea purtătoare cronice şi excretoare de Listeria prin fecalele lor. Este motivul

250

pentru care această afecţiune este de 40 de ori mai frecventă în efectivele hrănite la siloz decât

la cele care primesc o alimentaţie tradiţională.

Animalele se infectează pe cale orală. Se pare că acţionează favorizant carenţa în

vitamina A, prezenţa acidului lactic şi substanţelor cu proprietăţi corticoide în siloz.

Listerioza se poate manifesta prin avorturi care apar după 3 săptămâni şi jumătate de la

administrarea silozului contaminat, între a4a şi a8a lună de gestaţie.

Avorturile sunt însoţite de febră, precedate sau urmate de diaree profuză şi se complică

frecvent cu metrită acută. Se pot de asemenea constata fătări premature.

În general, în aceste efective, formele nervoase (meningo-encefalită complicată cu

kerato-conjunctivită uni sau bilaterală) nu apar în acelaşi timp. Mortinatalitatea este foarte

ridicată. mai mulţi viţei se nasc subdezvoltaţi şi neviabili. Mai rar ei mor cu septicemie

listeriană în primele 48 de ore de viaţă.

Leptospiroza

Reprezintă o boală contagioasă comună omului şi animalelor domestice. Ea este

responsabilă de 3% din avorturile la vacă.

Leptospiroza reprezintă o boală în expansiune în toate ţările. Riscul de difuziune este

agravat de tehnicile moderne de creştere pentru atingerea performanţelor productive.

Există două grupuri de leptospire: saprofite care trăiesc în apă şi patogene. Leptospirele

patogene se împart în 22 de serogrupe şi 123 serovariante. Principalele grupe serologice

întâlnite sunt: Leptospira ictero-hemorragiae, L. grippo typhosa, L. australians, L. pomona, L.

ballum, L. serjoe.

Bovinele se contaminează:

pe cale cutanată: pielea uşor traumatizată sau macerată de apă este permeabilă

pentru leptospire

pe cale orală prin consumul de apă contaminată prin urina purtătorilor; leptospirele

traversează mucoasa faringiană sau nazală dar niciodată pe cale digestivă deoarece

sunt distruse de Ph-ul stomacal.

calea veneriană pare a fi posibilă pentru bovine

La om, leptospiroza se traduce printr-o hepato-nefrită. Ea afectează în special veterinarii

rurali. Leptospiroza este de asemenea recunoscută şi ca boală a pescarilor ş vânătorilor.

La bovine se constată frecvent fătări la termen a unor viţei bolnavi urmate de

endometrite şi sterilitate.

Ele sunt uneori însoţite de leziuni cutanate sub formă de edeme complicate cu necroze

cutanate. Laptele poate avea o culoare mai mult sau mai puţin inteasă roz.

251

Campylobacterioza sau vibrioza

Este o boală veneriană determinată de Campylobacter fetus venerialis. Ea se traduce

prin sterilitate temporară şi avorturi. O altă varietate de Campylobacter- Campylobacter fetus

intestinalis, gazdă normală a tubului digestiv poate provoca accidental tulburări ale gestaţiei.

Practicarea însămânţării artificiale a condus la diminuarea chiar dispariţia bolii. Atunci

când apare în afectivele de vaci de lapte, sunt afectate 4-20% din gestante care avortează către

luna a6a iar lohiile rămân virulente timp de 15 zile.

Alte bacterii

bacteriile enterice gram -, altele decât salmonelele sunt frecvent izolate din avortoni.

Este vorba de contaminări secundare ale fetusului şi învelitorilor fetale în contact cu

aşternutul. Frecvent, când se repetă prelevările se constată că adevărata cauză a avortului o

constituie o clamidia sau o brucela.

Actinomyces pyogenes denumit şi Corynebacterium pyogenes, este un bacil gram +. El

este responsabil de 1,5 – 9% din avorturi. Nu s-a demonstrat exact dacă el este un agent

contaminant sau unul determinant. Această bacterie a fost izolată în 3% din placente cu

brucela şi la 8,5% din altele. Pe de altă parte el este frecvent izolat primăvara când scăderea

rezistenţei animalelor şi creşterea frecvenţei metritelor facilitează contaminarea cu

Actinomyces a placentei, avortonilor sau uterului gestant.

Mycobacteruim avium a fost izolat din placenta a 7 vaci care au avortat în a 7 a lună de

gestaţie. Ea pare a fi responsabilă de avorturi în serie atunci când tuberculoza aviară

evoluează la păsările din exploataţie.

Rinotraheita infecţioasă

se manifestă prin:

inflamaţia căilor respiratorii adesea însoţită de avort

vulvo-vaginită şi balano-postită veneriană

vulvo-vaginite sau metrite post partum

Avortul apare în general la 2-3 săptămâni după contaminare sau după apariţia

simptomelor respiratorii (sau inocularea unui vaccin viu) totdeauna după 150 de zile de

gestaţie.

O infecţie mai precoce antrenează localizarea latentă intraplacentară, fetusul devenind

receptiv după 150 de zile. Ca urmare este expulzat autolizat, mumifiat sau regăsit cu leziuni

de necroză uneori hemoragice pe ficat, rinichi, splină şi limfonoduli.

252

Nivelul avorturilor este de 5-60%.

Boala mucoaselor

Sau diareea cu virus a bovinelor este produsă de un virus ARN, familia Flaviviridae,

genul pestivirus. Efectul patogen asupra fetusului variază în funcţie de momentul gestaţiei:

dacă vaca este infectată cu o tulpină citopatogenă între 50 şi 100 de zile de gestaţie

(diaree), avortul se produce 10 zile până la 3 luni mai târziu. Se poate observa

retenţia unui fetus mumifiat.

dacă tulpina nu este citopatogenă fetusul poate supravieţui: el este sănătos dar

excretor de virus pe viaţă şi nevaccinabil. Astfel de animale sunt denumite

IPI=infectate permanent imunodeprimate

dacă infecţia are loc între 100 şi 150 de zile de gestaţie se observă aplazia sau

necroza pulmonară, alopecie parţială, anomalii oculare, nervoase.

dacă infecţia intervine după 170 de zile de gestaţie, viţelul este sănătos la

parturiţie, aprovozionat cu anticorpi după o viremie de 20 –56 de zile. Uneori

poate fi constatată o diaree virală.

O vacă imunocompetentă poate adăposti virusul în ovare mai multe luni după infecţie

(stare de latenţă).

Avorturi cu etiologie parazitarăToxoplasmoza

Este o antropozoonoză cu repartiţie mondială care afectează omul şi numeroase specii

de animale. Ea se poate manifesta printre altele cu avorturi dacă contaminarea se produce în

timpul gestaţiei. Acest accident pare a fi destul de rar la bovine. Agentul patogen, Toxoplasma

gondii este prezent în chiştii toxoplasmici la ierbivore (gazde intermediare), pisica constituind

rezervorul (diseminarea oochiştilor infectanţi)

Trichomonoza

boală veneriană specifică bovinelor determinată de Trichomonas foetus. Este

caracterizată clinic la vacă printr-o inflamaţie utero-vaginală, generatoare de avort precoce şi

piometru dar poate antrenează şi sterilitate la tauri ca urmare a unei infecţii inaparente a

penisului şi furoului. Avortul apare înainte de a treia lună, fetusul având atuncii o talie

inferioară de 20 cm. Incidenţa în efectiv este de 5-30%

Micotoxicoze

Sunt puţin cunoscute. Mai mult de 200 de mucegaiuri pot secreta micotoxine dar numai

câteva sunt identificate:

253

ochratoxina 1 secretată de Aspergillus ochraceus şi Penicillium viridicatum

zearalenona secretată de Fusarium roseum posedă efecte estrogenice

staphybotriotoxina secretată de Staphybotryx atra produce tulburări gastro

intestinale şi avort

Ciupercile se dezvoltă dacă temperatura şi umiditatea sunt favorabile (condiţii

necorespunzătoare de recoltare şi depozitare a furajelor). Micotoxinele sunt în aceste condiţii

identificate în cantităţi mari.

Neosporoza

Este o boală care a fost recent descoperită la bovine. Ea constituie prima cauză de avort

şi mortinatalitate la bovinele din Statele Unite. A fost regăsită şi în Australia, Noua Zeelendă,

dar şi în Anglia şi Olanda.

La nou născut se manifestă prin semne nervoase şi paralizii. Este responsabilă de avort

la oaie, capră, iapă, căţea şi pisică.

Protozoarul responsabil, Neospora caninum, este diferit de Toxoplasma gondii. El a fost

izolat în 1988 în Norvegia urmare a mortalităţii şi pareziilor la căţei. Pentru Abbit şi Coll

acest agent patogen ar fi de fapt Hammondia pardalis. Contaminarea vacii gestante s-ar putea

realizea pe cale orală după consumul oochiştilor. A fost demonstrată transmiterea la viţel în

timpul gestaţiei.

Micoze

Printre micozele responsabile de avort se disting:

micoze ca rezultat al acţiunii patogene al ciupercilor parazite cu sau fără excreţii

de micotoxine; în acest caz rolul patogen esenţial îl are miceliul

micotoxicoze rezultatul acţiunii patogene a micotoxinelor introduse accidental în

organism cu sau fără ciuperci

Importanţă şi epidemiologie

Rolul abortiv al ciupercilor la vacă este cunoscut de multă vreme. Importanţa lor reală

face obiectul unor studii contradictorii. Ele sunt responsabile de 1-30% de avorturi după autor.

Procentul de 10% pare a fi mai aproape de realitate.

Avortul de origine micotică se manifestă sub formă sporadică, în special în perioada de

iarnă, la animalele în stabulaţie care consumă alimente mai puţin bine conservate.

Avortul apare la 2-3 săptămâni după distribuirea alimentului contaminat, în a3a-a8a

lună de gestaţie. Întreruperea gestaţiei se manifestă prin avort, fătări premature sau expulzarea

viţelului mort.

254

Simptome şi leziuni

Femela nu prezintă nici un simptom înainte sau după avort. Eventuala sterilitate este

legată mai mult de retenţia placentară şi consecinţele sale decât de acţiunea septică a infecţiei

micotice.

Fetusul are o talie inferioară faţă de normal şi prezintă leziuni cutanate mai mult sau mai

puţin întinse, circumscrise, alb-gri, uscate, în relief, dispersate sau confluente cu diametru de

la câţiva milimetrii până la câţiva centimetrii. Aceste leziuni care au frecvent sediul la nivelul

gâtului se desprind uşor prin simpla frecare. Biopsia evidenţiază o infiltraţie cu neutrofile şi o

necroză a epidermei colonizată de filamente miceliene.

Leziunile placentare sunt cvasi constante şi necaracteristice (Hipertrofie în spaţiul

intercoltiledonar, hife în buchet în lichidul aminotic sau pe cotiledoane).

Ciupercile izolate sunt foarte numeroase: peste 20 de specii. Predomină Aspergillus,

Mucor, Absidia, Rhizopus. Aspergillus fumigatus este identificat în proporţie de 65-90% din

avorturile micotice după unii autori.

Contaminarea

Se realizează pe cale digestivă şi mai puţin pe cale respiratorie şi genitală deşi nu s-a

reuşit reproducerea experimentală a avortului pe aceste două căi. Totodată, bazându-se pe

existenţa leziunilor placentare, adesea aproape de cervix, pe identificarea ciupercilor

responsabile la suprafaţa specumului sau a paietelor de însămânţare, mai mulţi autori continuă

să susţină posibilitatea unei contaminări pe cale veneriană.

Avorturi cu etiologie neinfecţioasă

Factori genetici

Intervin în 20% din cazurile de sterilitate. Rolul lor exact în determinarea mortalităţii

embrionare şi avorturilor nu este pe deplin elucidat

Factori mecanici

Acţionează prin reflexul excitabilităţii uterine. Vaca este o specie mai puţin sensibilă.

Hipertemia are un efect nefast asupra embrionului dacă este superioară valorii de 400 C.

Atmosfera şi surmenajul muscular din timpul unui transport efectuat în condiţii

necorespunzătoare pot constitui un risc.

Traumatismele şi intervenţiile chirurgicale pot fi incriminate dar rolul lor este dificil de

apreciat. Ele constituie o explicaţie comodă dar uneori sunt incriminate pe nedrept. Merită

totuşi o menţiune specială:

enucleerea corpului galben dacă se ignoră starea de gestaţie

255

palpaţia transrectală pentru un diagnostic precoce al gestaţiei comportă riscuri în

special înainte de 70 de zile. Riscul poate fi minim la vacă dacă se evită

compresiunea şi manipularea exagerată a coarnelor uterine.

Factori iatrogeni

Nu trebuie uitat că mulţi hormoni utilizaţi în mod curent în terapia ginecologică bovină

sunt susceptibili de a provoca avort dacă nu este bine evaluată starea fiziologică a femelei:

estrogeni la debutul gestaţiei

prostaglandine între a 4 – 150a zi

glucocorticoizi la sfârşitul gestaţei

Aceste medicamente ingerate accidental sau administrate terapeutic în timpul gestaţiei

pot provoca avort.

Purgativele, tetraclorura de carbon, fenotiazina pot avea efect abortiv.

Mai recent, avorturile pot fi determinate de derivaţi cloraţi ai naftalenei şi proprietăţi

embriotoxice şi antimitotice a derivaţilor benzimidazolului deşi bovinele sunt mai puţin

sensibile decât ovinele. Riscul pentru femelele gestante tratate cu organofosforice ca şi

tratamentele cu iodură pentru actinobaciloză şi actinomicoză sunt semnalate de diferiţi autori.

ToxiceFitoestrogenii sunt în general derivaţi ai izoflavonei (cumestrol). Ei se regăsesc în

cantitate mare în iarba de primăvară cu creştere rapidă şi la multe specii vegetale: trifoi,

lucernă. Tulburările sunt caracterizate prin infertilitate şi prolapsuri genitale. Avorturile sunt

rare şi mai frecvente la oaie şi capră decât la bovine.

Intoxicaţia cu nitraţi reduşi în nitriţi în rumen este posibilă dacă aceştia se acumulează

în plante cu ocazia aplicării necorespunzătoare de îngrăşăminte chimice (exces de azot în

detrimentul fosforului şi potasiului) şi mai multe condiţii ( creştere rapidă , ploi) sunt reunite.

Unele plante realizează concentraţii mai mari de nitraţi: dactyle, ray-grass, crucifere, trifoi.

Avortul este consecinţa anoxiei fetale. Aceasta rezultă din transformarea hemoglobinei în

methemoglobină şi se observă în intoxicaţiile acute. Consumul în cantitate mare de ace de pin

(Pinus ponderosa) la sfârşitul gestaţiei poate provoca avort la vacă.

În ciuda cercetărilor asupra acestui subiect (avortul la vacă) jumătate din avorturile la

vacă rămân inexplicabile cele mai multe datorită insuficienţei mijloacelor de investigaţie.

256

Tabel 8

Aspecte clinice al avortului la vacă

agent sursa rezistenţă transmitere şi patogenie clinic

Brucellaabortusmelitensis

purtători (pe viaţă), fetuşi, anexe şi lichide fetale şi placentare, lapte, adăposturi contaminate

câteva zile – luni în funcţie de condiţii

penetrare, prin mucoaselocalizare uterină, limfatică, mamarătropism placentarplacentite, anoxie şi septicemie fetală

avortmortinatalitateviţei slabidistociiinfertilitate

Salmonelladublintyphimuriumenteritidis

purtători sănătoşi (pe viaţă), bolnavi, fecale, urină, lapte, mediu exterior

1 lună (apă) portaj digestivpenetrare digestivăstresplacentălocalizare uterină

Uneori enterită, icteravortdistocie

Chlamydiapsittaci

fetus, anexe, secreţii uterine, lapte, adăposturi, mediu exterior

5 zile placentă2 zile urinămai multe luni în mediu

penetrare prin mucoaseanoxie fetalăsepticemie fetală

avortdistociemetrită

Febra QCoxiella burnetti

fetus, anexe, secreţii uterine, mediu exterior căpuşi

8 luni la exterior

penetrare prin mucoase, înţepături de insecte, placentite, anoxie fetală, septicemie fetală

avortdistociemetrită

Leptospiraicterohemorragiaegrippotyphosasejroe

purtători sănătoşi, bolnavi, urină, lapte (3luni), conţinut uterin

scăzută în mediucâteva săptămâni în apă

penetrare prin toate mucoasele, înţepături, plăgi cutanate

uneori enterită, icter, anemie, febră, mamite, agalaxieavort, distocie

Campylobacterfetus venerealis

fetus fetus

tauri, vaci infectaţi (prepuţ, vagin, uter)

portaj digestiv

adăpost (18 luni)

transmitere prin montămultiplicare in uteroplacentite

penetrare digestivă, localizare placentară

vaginite, endometrite, infertilitate-avort rar

avort-infertilitate rar

Listeriamonocytogenes

portaj digestiv (siloz, lapte?)

multiplicare în siloz, 2 ani în fecale

penetrare prin toate mucoaseleportaj latent acutizat de streslocalizare placentară

febrăavortdistocie

B.V.D. purtători sănătoşi. IPI (imunotoleranţi), bolnavifecale, urină, lapte, conţinut uterin, spermă

2 zile (urină)

penetrare prin toate mucoaselerisc de transmitere prin material seminalviremie şi pasaj trans-

Semne generaleinfertilitateavorturi cu sau fără mumifieremortinatalitate

257

placentar viţei normali şi/sau slabi, IPI

I.B.R. purtători sănătoşi (pe viaţă),bolnavi, fecale, urină, lapte, conţinut uterin, spermă

slabă în mediul exterior

penetrare prin mucoaserisc de transmitere prin spermă şi transfer de embrioniviremie şi pasaj transplacentar

Semne generale specifice +infertilitate metriteavort, mortinatalitate, viţei subdezvoltaţi

Trichomonasfetus

tauri şi vacii purtători I(penis, vagin, uter)

lungă la purtătorinulă în mediu

transmitere prin montă, multiplicare in utero, inflamaţii locale

vaginite, endometrite, infertilitatepiometru, rar avort

Toxoplasmagondii

alimente şi apă cu oochişti

foarte lungă mucoasa respiratorie şi digestivă

avort

258

Conduita medicului veterinar în cazul unui avort

Avorturile pot determina pierderi importante într-o exploataţie de bovine. Aceste

pierderi nu sunt numai economice. Ele îngreunează şi alte sectoare. Pentru aceasta

diagnosticul afecţiunilor responsabile de avort, tratamentul şi profilaxia lor ocupă un loc

foarte important.

În prezenţa avortului în serie veterinarul practician rememorează în primul moment lista

principalelor boli responsabile de întreruperea prematură a gestaţiei. Acestea sunt relativ uşor

de diagnosticat în laborator cu cheltuieli rezonabile.

După excluderea acestora veterinarul rememorează bolile mai rare, mai dificil de

diagnosticat sau încă nediagnosticate în zona respectivă. De asemenea nu trebuie neglijaţi toţi

factorii neinfecţioşi care pot fi responsabili de avort.

Demersul diagnostic

Avorturile la bovine se declară obligatoriu. Dacă avorturi în serie apar într-o fermă de

bovine, este imposibil de a preciza etiologia utilizând numai elemetele de epidemiologie,

simptome şi eventuale leziuni, dar acestea permit orientarea suspiciunii şi a investigaţiilor de

laborator.

Datele culese pot fi sistematizate într-o fişă care este utilă pentru ipoteza de diagnostic

şi orientează examenele complementare necesare.

O astfel de fişă de evaluare a situaţiei poate cuprinde următoarele:

Date privind vaca care a avortat: nume, număr de identificare, rasa, vârsta, data

avortului, data montei sau însămânţării artificiale,

Leziuni observate la placentă sau avorton

Date privind efectivul:

efectiv total, gestante, avortate, tauri

data avorturilor anterioare

data introducerii de animale în efectiv

rezultatele controalelor serologice

alimentaţia şi data eventualelor schimbări a acesteia

prezenţa de mucegaiuri în furaje sau aşternut

tulburări extragenitale: enterite, bronhopneumonii, febră, icter, meningo-encefalite,

dermatite, mortalitate, panariţiu, leziuni diverse

259

tulburări genitale: distocii, metrite, sterilitate, mamite

mortinatalitate, morbiditate neonatală (artrite, enterite, pneumonie), mortalitate

neonatală

Date privind acţiunile sanitar veterinare: sincronizarea căldurilor, vaccinări,

dehelmintizări (data şi substanţa utilizată), prezenţa de păsări cu tuberculoză în fermă,

etiologia avorturilor din anii precedenţi

Prelevările

Căutarea unui agent infecţios

În practică este dificil de expediat la laborator un fetus de 25 kg. Adesea se expediază

stomacul ligaturat, porţiuni de pulmon, ficat, cord, capul (pentru listerioază). În ceea ce

priveşte placenta de cele mai multe ori este reţinută şi este greu de recuperat în totalitate. Se

pot deci recolta câteva cotiledoane sănătoase şi câteva cu leziuni. Este de preferat ca aceasta

să se realizeze din cavitatea uterină şi nu dintre cele care au venit în contact cu exteriorul şi în

special cu aşternutul.

Cercetări serologice

Sângele este prelevat într-un tub de sticlă steril şi uscat de 20 ml. Pentru realizarea unui

set de examene uneori indispensabile stabilirii diagnosticului este necesar un ser sanguin de

bună calitate şi în cantitate suficientă.

Se vor evita tuburile de plastic care favorizează hemoliza.

În general nivelul imunoglobulinelor serice diminuă în momentul întreruperii gestaţiei

şi multe vaci reacţionează slab la stimularea antigenică. De aceea este necesar să efectuăm o

nouă prelevare la 15 zile după avort mai ales în cazul unui rezultat negativ la primul examen.

La toate vacile care au avortat se va repeta prelevarea la 15 zile după întreruperea

gestaţiei. Se vor căuta anticorpii corespondenţi principalelor boli responsabile de avort

orientându-ne după suspiciune.

Expedierea la laborator

Laboratoarele departamentale furnizează date privind probele prelevate. Dacă acestea o

cer se poate expedia fetusul întreg însoţit de învelitori. Probele se transportă la rece în maxim

24 de ore

Examene de laborator

Căutarea agentului infecţios

260

Cotiledoanele şi spaţiul intercotiledonar vor fi examinate cu atenţie pentru a identifica

orice modificare anormală şi de aici se vor preleva probe pentru examenele bacterioscopice,

bacteriologice, micologice sau histologice.

Cavităţile abdominale şi toracice ale avortonului vor fi deschise dar cordul şi tubul

digestiv nu înainte de a se face însămânţări bacteriologice sau micologice.

Frotiurile sunt mai întâi realizate de la nivelul cotiledoanelor şi organelor fetusului (cu

şanse mici de succes) pentru a realiza o coloraţie Stamp (bruceloză), Koster (febra Q)

Machiavello Stamp (Chlamidia, Febra Q) şi Sartory Vago (Campylobacter). Sunt examinate

la microscopul cu imersie.

Dacă rezultatul este negativ sau dacă se doreşte confirmarea diagnosticului, placenta,

sânge din cord, conţinut stomacal, ficat şi pulmon sunt însămânţate pe mediu Renoux

(jumătate incubate în atmosferă normală, jumătate cu CO2) şi geloză cu sânge. Mediul Farrel

este privilegiat pentru examene serologice în bruceloză.

În multe laboratoare specializate, izolarea pentru Chlamydia şi Coxiela se realizează pe

ouă embrionate şi culturi celulare.

Evidenţierea pentru Campylobacter este foarte dificilă şi necesită condiţii particulare.

Virusul BVD poate fi izolat din pulmon, limfonoduli, creier şi placenta avortonului la

animalele IPI. El este stabil aproximativ 5 zile în probele de sânge recoltate pe anticoagulant.

Dacă animalele au consumat siloz, un fragment de creier sau mai bine lichid

cefalorahidian este menţinut la + 40 C în bulion timp de 2-3 săptămâni pentru a favoriza

multiplicarea listeriei.

Dacă se observă leziuni rugoase la nivelul placentei şi rotunde la nivelul pielii fetusului,

acestea sunt însămânţate pe mediu Sabouraud şi conservate în formol 10% Aceasta permite

identificarea filamentelor miceliene pe secţiunile histologice pentru a exclude ipoteza

eventualei contaminări micotice secundare a avortonului şi anexelor în contact cu aşternutul.

În mod normal, izolarea acestor ciuperci din stomacul fetusului este o dovadă indiscutabilă a

infestaţiei in utero.

Toxoplasmoza este eventual căutată. Se evidenţiază toxoplasma prin examinarea

secţiunilor histologice din creier, ficat, rinichi, pulmoni, cord şi placentă sau prin inocularea

broiajului de creier la şoricei.

Examenul pentru Trichomonas foetus se realizează din lichidul amniotic sau alantoidian

direct la microscop la puţin timp după întreruperea gestaţiei (examen realizat dacă veterinarul

semnalează sterilitate colectivă şi cazuri de piometru)

Pentru examene virusologice se folosesc culturile celulare. Prezenţa virusului

rinotraheitei este demonstrată de evidenţierea incluziilor intranucleare.

261

Diagnosticul pentru neosporoză este dificil.

De cele mai multe ori este necesar să repetăm aceste cercetări pe mai mulţi avortoni şi

învelitorile lor pentru a reuşi identificarea agenţilor infecţioşi responsabili.

Utilizarea serologiei permite obţinerea de rezultate într-un timp mai scurt.

Examene serologice

Pentru bruceloză se utilizează o serie de analize serologice, bacteriologice şi eventual

alergice care corelate cu aspectele epidemiologice şi clinice conduc la diagnostic.

Lăsând deoparte bruceloza, este uşor să se utilizeze serologia pentru principalele boli

care produc avort le vacă. Astfel:

clamydioză: tehnica cea mai utilizată este RFC, micrometoda (dubioasă la 1/40, pozitivă

la 1/80)

febra Q: idem (pozitiv 1/10)

salmoneloză: pe lamă cu antigen marea majoritate a serurilor pozitive aglutinează în mai

puţin de 20 de secunde. În tub, un antigen O permite identificarea antiicorpilor anti

Salmonella dublin şi Typhimurium. Reacţia este considerată pozitivă la 1/480.

leptospiroză: seroaglutinare rapidă pe lamă permite evidenţierea anticorpilor

antileptospirici. Serotipajul se poate efectua la un laborator specializat.

listerioză:serologie amăgitoare neconcludentă ( seroaglutinare, RFC, IF)

campylobactrioză: serologia în cercetare. clasic anticorpii sunt căutaţi în mucusul

vaginal între două perioade de călduri.

rinotraheita ELISA

boala mucoaselor seroneutralizarea sau tehnica ELISA sunt puţin fiabile. titrul de

anticorpi este totdeauna ridicat în momentul avortului şi cinetica nu este relevantă. La fătare

IPI sunt negativi dar pot deveni pozitivi în câteva luni după ce au consumat colostru.

toxoplasmoza IF indirectă pozitivă de la 1/256

neosporoză: anticorpii sunt căutaţi la vacile care au avortat prin IF (valoarea pragului

1/1280) sau prin ELISA (dificil de procurat antigen)

În oricare dintre situaţii pot apare rezultate nespecifice sau atipice.

Măsuri de profilaxie

Măsuri generale

În momentul în care o vacă avortează ea va fi izolată de restul efectivului.

262

Toţi avortonii, placenta, lichide placentare, probe de sânge la momentul avortului şi

după 21 de zile se vor expedia la laborator pentru diagnostic cu respectarea prevederilor

legale. (conform programului naţional de supraveghere/2005).

Carantina se prelungeşte până la eliminarea lohilor adică timp de 2-3 săptămâni sau

până la obţinerea rezultatului de laborator.

Se efectuează dezinfecţia boxei sau a oricărui loc susceptibil de a fi fost contaminat.

Măsuri specifice

Campylobacterioză

Dacă diagnosticul este confirmat se recomandă inocularea a 5g de streptomicină la

vacile gestante. Dar cum bariera placentară este impermeabilă pentru acest antibiotic este

iluzorie speranţa unei eficienţe satisfăcătoare.

Vaccinarea poate fi efectuată în zonele în care animalele sunt întreţinute pe păşune şi

unde controlul prin izolare sau însămânţare artificială este imposibil. Vaccinurile se

administrează anual şi dau rezultate bune.

Dacă boala este declarată într-o regiune trebuie aplicate măsurile sanitare privind

cumpărările, avorturile, controlul taurilor, etc

Programul naţional de supraveghere/2005 prevede:

1. Supraveghere prin examene de laborator la:

a) taurii şi bivolii pentru montă naturală din taberele de vară, de 2 ori la interval de 7 zile:

-înaintea sezonului de păşunat, într-o perioada nu mai mare de 14 zile;

-imediat după întoarcerea la stabulaţie;

b) mamele de tauri prin examinare de mucus vaginal;

2. Supravegherea animalelor destinate sacrificării:

Bovinele se supun inspectiei post-mortem.

Precizări tehnice

Examenele se efectueaza la LSVSJ si IDSAInainte de prelevarea probelor taurii si bivolii se tin in repaos sexual 7 zile.De la femelele care au avortat se trimit la laborator avortoni si invelitorile placentare.Inspectia carcaselor si organelor se efectueaza in abatoare si alte unitati de taiere autorizate sanitar veterinar de catre medici veterinari de stat sau alt personal veterinar desemnat de autoritatea competenta. In caz de suspiciune se recolteaza: probe de carne si probe de organe (ficat, splina) atunci cand apar leziuni suspecte;Carnea si organele contaminate se dirijeaza pentru prelucrare in produse supuse tratamentului termic.

Salmoneloza

Se pot utiliza vaccinuri deşi o vacă nu avortează de două ori de salmoneloză.

Autovaccinurile sunt de preferat.

263

Chlamidyoza şi Febra Q

Pot fi vaccinate toate vacile din efectiv oricare ar fi stadiul de gestaţie. Rapelul anual se

va realiza în 15 zile care preced termenul.

Leptospiroza

Măsurile de profilaxie contra leptospirozei sunt reprezentate de lupta contra rozătoarelor

şi apelor stagnante poluate prin urină. Personalul se va proteja cu mănuşi şi cizme. În EX

Uniunea Sovietică şi Statele Unite bovinele sunt vaccinate anual pentru serogrupele izolate

cel mai frecvent. Vaccinarea poate induce o producţie de anticorpi susceptibili de a falsifica

reacţiile serologice.

Listerioza

Distrugerea rozătoarelor, avortonilor şi învelitorilor fetale constituie principalele măsuri

preventive. Producerea şi conservarea silozului se va realiza în condiţii corespunzătoare.

IBR

vaccinarea efectivelor contra IBR timp de 4 ani pare a fi eficientă. Este bine să nu se

vaccineze o dată cu însămânţare artificială deoarece determină o scădere a fertilităţii.

Programul naţional de supraveghere/2005 prevede

1. Supravegherea serologica prin ELISA pentru:

a. Taurii si bivolii autorizati pentru reproductie pe teritoriul Romaniei, de doua ori pe an, in semestrele I si II, in

fermele si gospodariile in care nu se aplica programe de eradicare.

b. mamele de tauri, la autorizare, si candidatele mame de tauri o data pe an, in fermele si gospodariile in care

nu se aplica programul de eradicare;

c. Taurasii care se achizitioneaza pentru reproductie, dupa împlinirea varstei de sase luni, inainte de plecarea

din ferma de origine si la minimum 21 de zile de la intrarea in carantina in ferma de destinatie;

d. Probele de sange se recolteaza de la animale nevaccinate anti-IBR-IPV.

2. In caz de suspiciune de boala, se efectueaza examene virusologice.

3. in caz de necesitate se aplica masurile cuprinse in Programul de combatere.

Precizari tehnice

1. Probele de sange se testeaza la LSVSJ abilitate si IDSA, dupa caz, pe probe recoltate pentru LEB.

2. Examenele virusologice se efctueaza la LSVSJ abilitate si la IDSA, dupa caz, pe probe de organe, tampoane

nazale, leucoconcentrat.

Boala mucoaselor

Se recomandă vaccinarea:

viţelele viitoare reproducătoare

vacile cu o lună înainte de montă sau ÎA

gestantele cu 5,6 săptămâni înainte de termen

264

viţeii obţinuţi din mame nevaccinate la o săptămână

viţeii obţinuţi din mame vaccinate la vârsta de 4,5 luni.

Rapelul se efectuează timp de trei ani, timp necesar dispariţiei spontane a infecţiilor

persistente nedepistate

Micoze

conservarea corectă a furajelor

eliminarea furajelor mucegăite

dezinfecţia depozitelor de furaje cu clorură de calcar (var) preparată pe loc 2,5%

igiena ÎA şi intervenţiilor ginecologice

Trichomonoza

ÎA + controlul riguros al taurilor conform regulamentelor

Programul naţional de supraveghere/2005 prevede

1. Supravegherea clinică şi anatomopatologica a efectivelor de bovine de reproductie in special la monta si la

fatare, pentru efectivele indigene si a celor aflate in perioada de carantina.

2. Supraveghere prin examene de laborator la:

a) taurii si bivolii din centrele de însămânţări artificiale şi unităţile SEMTEST la autorizare trimestrial

b) taurii si bivolii la autorizare pentru monta, de 2 ori la interval de 7 zile:

-inaintea sezonului de pasunat, intr-o perioada nu mai mare de 14 zile;

-imediat dupa intoarcerea la stabulatie;

c) vacile, bivolitele si junincile care au avortat sau la care se suspicioneaza infectia;

d) sperma de tauri şi/sau bivoli importată destinată însămânţărilor artificiale

Precizari tehnice

1. Notificarea se face conform ordinului MAA nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea normei sanitare veterinare

privind anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.

2. Examenele se efectueaza la LSVSJ si/sau IDSA.

3. Inainte de prelevarea probelor taurii si bivolii se tin in repaos sexual 7 zile.

4. De la femelele care au avortat se trimit la laborator, placentele si avortonii

5. Din importul de spermă sub formă de paiete se trimite la laborator o cantitate suficientă pentru efectuarea

examenelor şi păstrarea de contraprobe

Concluzie:

Avorturile la bovine rămân un diagnostic dificil. Observaţia clinică nu este suficientă

niciodată pentru a determina cauza. Examenul de laborator se impune în aproape toate

situaţiile.

265

11

Patologia glandei mamare

Literatura abundă în date privind afecţiunile glandei mamare la bovine. Totuşi anual

crescătorii acuză costuri ridicate/vacă/an determinate de pierderea unor cantităţi de lapte în

perioada tratamentelor, cheltuieli cu medicamentele şi veterinarul, reforma unora dintre

animale, scăderea calităţii laptelui, timpul consumat cu animalul bolnav.

Cea mai frecventă şi importantă afecţiune este mamita iar unitatea diagnostică este

sfertul sau cartierul mamar.

La bovine, diagnosticul afecţiunilor glandei mamare necesită din partea practicianului

veterinar:

identificarea precoce a infecţiilor - experienţă fundamentală în igiena producţiei de

lapte

verificarea periodică a stării de sănătate a mamelei la toate animalele din efectiv -

condiţionează tratamentul şi profilaxia

Conduita medicală şi gestionarea factorilor de risc

Programele de gestiune trebuie să urmărească:

un mediu curat şi fără stres

utilizarea şi întreţinerea corespunzătoare a materialelor pentru muls,

metode de muls adecvate inclusiv dezinfecţia mameloanelor,

un program de tratament al vacilor înţărcate,

un program de control al sănătăţii ugerului.

Aproximativ 97% din mamite sunt subclinice. În această situaţie nu se identifică nici un

simptom la nivelul glandei mamare sau laptelui produs. Singurii martori sunt scăderea

producţiei de lapte şi creşterea numărului de celule somatice. Pentru mamita subclinică vaca

prezintă o rezistenţă naturală care limitează diseminarea bacteriilor în uger. Orice stres

determină scăderea acestei rezistenţe şi ca urmare numărul de forme clinice creşte rapid.

266

Profilaxia trebuie să vizeze trei obiective:

diminuarea numărului de bacterii prezente mai ales în locurile care vin în contact

cu ugerul;

prevenirea leziunilor de la nivelul mameloanelor;

reducerea sau eliminarea stresului

 Zona de odihnă

Dacă zona de odihnă este prea mică leziunile mamelonului sunt frecvente. În sistemul

stabulaţiei libere vacile au tendinţa de a se culca pe aleile murdare dacă cuşetele nu sunt

suficient de mari şi sunt mai puţin de 9 pentru 10 animale. Pardoseala din beton este dură,

puţin confortabilă şi prezintă riscul de traumatisme ale ugerului. Totuşi acest tip de pardoseală

se întreţine mai uşor decât cea din pământ. Dacă aşternutul este suficient aceste inconveniente

pot fi minime.

Locul de odihnă prea mare favorizează acumularea bălegarului şi creşte expunerea

mamelei la germeni responsabile de mamite.

Aşternutul

Este necesar pentru a păstra podeaua uscată, pentru a evita multiplicarea bacteriilor şi

pentru a asigiura confortul animalelor. Nu există un material perfect. Un aşternut din nisip

reduce la minim riscul contactului ugerului cu bacteriile. Cea mai mare parte a bacteriilor se

multiplică mai încet în nisip decât într-un aşternut alcătuit din materii vegetale.

Pe de altă parte nisipul reprezintă un real inconvenient pentru evacuarea dejecţiilor.

S-a demonstrat că, rumeguşul din lemn verde creşte cazurile de mamite cu Klebsiella

deci acest tip de aşternut trebuie evitat. Dimpotrivă, rumeguşul din lemn uscat prezintă mai

puţine riscuri dacă este depozitat în locuri care să-l menţină uscat.

Paiele o dată devenite umede reprezintă mediul propice pentru adăpostirea

streptococilor ceea ce conduce la recrudescenţa mamitelor determinate de acest agent

patogen.

Pe de altă parte pailele curate şi uscate reprezintă un aşternut excelent. Mijlocul eficient

de a supraveghea multiplicarea bacteriilor şi de a reduce numărul acestora este evacuarea

zilnică a aşternutului umed şi murdar.

Covoraşele de cauciuc ameliorează confortul vacilor şi le împiedică să nu alunece. Este

comercializat un nou tip care se dovedeşte mult mai confortabil decât cel din cauciuc. Potrivit

267

concepţiei europene el este din ţesătură robustă şi conţine fibre elastice şi trebuie preferat

acolo unde materialele pentru aşternut sunt deficitare, deşi costul este mai mare.

Ventilaţia

Temperaturile ridicate (peste 250C), o umiditate crescută (peste 80 %) şi mirosul

dejecţiilor sunt recunoscute drept factori de stres pentru vacă. Umiditatea creşte riscul de

expunere a mameloanelor la microorganismele prezente în aer şi aşternutul umed. Rezultă o

creştere a populaţiei bacteriene în aşternut.

O ventilaţie bună constituie un factor important pentru toate tipurile de stabulaţie nu

numai pentru confortul animalelor dar şi pentru a limita contactul cu bacterii responsabile de

mamite.

Alte practici de supraveghere

Încercarea de a menţine vacile în poziţie patrupedală în ora care urmează mulsului

reduce expunerea mameloanelor la infecţii. În această perioadă riscul există deoarece muşchii

sfincterului mamelonar sunt relaxaţi şi favorizează pătrunderea bacteriilor. Dacă il se oferă

hrană proaspătă în timpul şi după muls animalele pot rămâne în picioare. De altfel, după muls,

animalele sunt predispuse să rămână în picioare.

Supravegherea populaţiei de muşte din adăpost şi de pe animal este importantă deoarece

aceste insecte pot determina stres şi pot transporta bacterii de la o vacă la alta.

Se poate reduce numărul leziunilor mamelonului prin evitarea suprapopulării şi

eliminarea prin selecţie şi reformă a vacilor cu uger prins prea jos.

Tehnica corectă de muls Interval de muls regulat şi mediu fără stres pentru vacă Dacă mulsul se realizează

de două ori pe zi este recomandat un interval de 12 ore între mulsori. De 3 ori ideal

un interval de 8 ore.

Condiţii necorespunzătoare de adăpostire, ventilaţie inadecvată, manipulări

brutale, ridicarea vocii, lătratul câinilor nu contribuie cu siguranţă la realizarea

unui mediu propice pentru muls.

Spălarea mameloanelor cu o soluţie apoasă antiseptică şi uscarea cu un prosop de

hârtie de unică folosinţă, masând şi stimulând mamela 30 de secunde. Acest lucru

nu trebuie efectuat fără mănuşi (dezinfectate de fiecare dată) pentru a evita

contaminarea de la o vacă la alta. Dacă instalaţia de muls este prevăzută cu

mecanism de spălare prin aspersiune apa trebuie dezinfectată şi dirijată către

mameloane evitându-se udarea ugerului.

268

Eliminarea câtorva jeturi de lapte (într-un recipient) din fiecare sfert pentru a

identifica anomaliile. Dacă sunt identificate semne de mamită acest lapte va fi

depozitat în frigider şi testat ulterior.

Instalarea cu grijă (fluctuaţiile de vid pot dăuna vacii) a paharelor de muls pe

mameloane în următoarele 90 de secunde care urmează debutului pregătirii

ugerului pentru a profita de cea mai bună perioadă de muls.

Evitarea defecţiunilor mecanice ale instalaţiei de muls

Evitarea mulsului excesiv.

Imersia mameloanelor (închiderea orificiului de la extremitatea mamelonului,

inactivarea bacteriilor şi diminuarea riscului de penetrare a acestora) după muls

într-o soluţie sigură şi eficace care să prevină peste 50% din mamite.

Dacă vacile sunt expuse după muls la temperaturi sub 00C trebuie lăsat timp

soluţiei de imersie să se usuce sau să se folosească aeroterme.

Mameloanele vacilor înţărcate trebuie imersate în soluţii dezinfectante de 2 ori/zi o

săptămână după înţărcare şi o altă săptămână înainte de fătare.

Examinarea regulată, identificarea şi tratarea eventualelor plăgi şi iritaţii ale

mamelonului.

Cauze posibile de iritare a extremităţilor mamelonului:

Instalaţia de muls - Vid excesiv, fluctuaţii excesive ale vidului, capacitate

inadecvată a pompei de vid, control de vid defectuos, defecţiuni ale pulsatorului,

uzura excesivă a manşoanelor de cauciuc, manşoane prea mari, perforaţii ale

tuburilor de aer ale pulsatorului.

Tehnica de muls: - Stimulare insuficientă, solicitare mecanică excesivă, ridicarea

paharelor de muls fără oprirea vidului,

arsuri chimice cauzate de incompatibilitatea soluţiilor de imersie şi spălare,

utilizarea inadecvată a produselor de spălare şi dezinfecţie pentru mameloane,

tensiune electrică inconstantă

269

Efectele mamitei asupra compoziţiei şi calităţii laptelui

Mamitele determină reducerea producţiei de lapte, precum şi modificarea compoziţiei

acestuia. Amplitudinea modificărilor ce apar la fiecare individ în parte variază în funcţie de

gravitatea şi durata infecţiei, agentul cauzal.

Procesul inflamator contribuie la diminuarea producţiei de lapte şi este principalul

responsabil al modificărilor din compoziţia laptelui provenit din cartierele bolnave. În general,

modificările de compoziţie presupun un număr mare de celule sangvine în lapte, şi un număr

redus de celule specifice compoziţiei laptelui normal.

Modificările din compoziţia laptelui sunt însoţite de creşterea numărului de celule

somatice, ce sunt secundare procesului inflamator.

SCC (Somatic Cell Count) – numărul de leucocite sau celule albe pe mililitru de lapte.

Laptele normal va avea mai puţin de 200 000 celule/ml lapte

Un număr crescut de celule indică prezenţa unui proces inflamator la nivelul glandei

mamare

Un număr foarte crescut de celule somatice indică evoluţia unei mamite subclinice. Un

număr ridicat de celule somatice este asociat cu o scădere a lactozei şi grăsimii din lapte, din

cauza incapacităţii glandei de a mai produce aceste componente.

ORICE INTERVENŢIE ASUPRA GLANDEI MAMARE IMPUNE

RESPECTAREA REGULILOR DE ASEPSIE STRICTĂ ŞI A TIMPULUI DE

AŞTEPTARE PENTRU LAPTE.

270

Tabel 9

Corelaţia dintre concentraţia de celule din laptele de amestec, incidenţa mamitelor şi pierderile probabile ale producţiei de lapte. (Nardelli L. şi Gulandi G.L.)

Concentraţia celulară medie/ml lapte consum

Situaţia exploataţiei Evaluarea pierderilor în producţia de lapte %

Sub 200.000 Optimă. Nivel redus de infecţie 2200.000-350.000 Satisfăcătoare. 2-3350.000-500.000 Discretă dar ameninţătoare. Se va

intensifica profilaxia3-5

500.000-750.000 Exploataţie problemă. Se recomandă plan de asanare. 20-40% din vaci au 1 sau mai multe sferturi afectate

5-7

750.000-1.000.000 Exploataţie problemă. Se recomandă plan de asanare. 40-60% din vaci au 1 sau mai multe sferturi afectate

7-10

Peste 1.000.000 Grave probleme. Plan de asanare de urgenţă. 60-80% din vaci au 1 sau mai multe sferturi afectate

10-15

271

12.

Reguli de bună practică în exploataţiile de vaci pentru lapte

Obiective: Producerea de lapte într-o exploataţie trebuie realizată numai de animale

sănătoase în condiţii general acceptate.

Dezvoltarea la nivel mondial a unor norme de calitate a expolataţiei care să asigure

obţinerea unui lapte sigur şi de calitate - relaţia consumator – reguli de bună practică

1. Sănătatea animalelor

2. Igiena mulsului

3. Alimentaţia şi adăparea animalelor

4. Bunăstarea animalelor

5. Mediu

1. Sănătatea animalelor

Animalul producător de lapte trebuie să aibă o bună stare de sănătate supus unui

program adecvat de supraveghere a acesteia. Pentru aceasta există exigenţe naţionale,

internaţionale sau de piaţă. Acestea urmăresc:

evitarea introducerii de boli în exploataţie

programe eficace de gestiune a sănătăţii efectivului

pregătirea de specialitate a personalului

Evitarea introducerii de boli în exploataţie

1. Cumpărarea de animale al căror statut sanitar este cunoscut şi aplicarea de

măsuri profilactice la intrarea în exploataţie

Modalitatea cea mai simplă de a împiedica propagarea bolilor infecţioase într-o

exploataţie de vaci de lapte este de a o menţine inchisă. Aceasta înseamnă că nici un animal

din exterior nu intră şi că bovinele care din diverse motive au ieşit nu vor mai fi reintroduse.

272

În practică acest lucru este dificil de realizat. De aceea se impune controlul riguros al oricărei

introduceri de animale.

Dacă animalele folosesc în comun păşunea sau alte locuri riscul de apariţie a unor boli

poate fi crescut. Înainte de introducerea în exploataţie toate bovinele vor fi supuse unui

program de depistare a bolilor ăn special a celor care sunt cel mai frecvent întâlnite în

regiunea de origine li a celor din regiunea de destinaţie. Aceasta înseamnă că fiecare

proprietar de bovine expolatate pentru lapte trebuie să aibă pentru fiecare animale:

un sistem de identificare permanent care să ofere date despre origine ( sistem de

identificare valabil de la parturiţie până la sacrificare/moarte)

o declaraţie a vânzătorului (oricare ar fi forma ) care să descrie statutul sanitar al

animalului şi toate tratamentele sau vaccinările din prezent sau efectuate în trecut

(aceasta înseamnă că vânzătorii de bovine trebuie să păstreze registrele de

tratamente şi vaccinări)

Dacă statutul sanitar nu este cunoscut, bovinele trebuie să fie introduse în exploataţie

trebuie supuse carantinei, separate de restul efectivului un interval de timp. Se vor păstra

registrele privind orice mişcare a animalelor către sau în afara exploataţiei.

2.Măsuri de evitare a introducerii de boli în cazul transportul bovinelor în afara

exploataţiei

Eventualii cumpărători de animale vii trabuie să se informaze permanent şi să fie

avertizaţi despre o suferinţă sau o boală a animalelor. Nici o bovină bolnavă sau infirmă nu

trebuie transportată. O persoană pregătită în acest sens sau veterinarul trebuie să execute

abatorizarea în fermă. Regimul cadavrelor trebuie să fie conform reglementărilor locale.

Eliminarea animalelor bolnave sau moarte trebuie să reducă la minim riscul propagării boli.

De examplu vehiculele de transport nu trebuie să adune cadavrele sau bovinele bolnave dintr-

o expolataţie apoi să meargă în alta pentru a repeta operaţiunea fără a lua măsuri pentru a

reduce la minim riscul propagării bolii.

1. Incinta închisă şi bariere la spaţiile de acces

Pentru a evita riscul propagării unor boli în sau între ferme

2. Limitarea accesului în exploataţie a persoanelor sau animalelor sălbatice

Persoanele care vizitează mai multe expolataţii (sau vehicule care trec de la o fermă la

alta) pot disemina boli. Pentru aceasta se va limita accesul la situaţiile indispensabile şi se vor

aplica de măsuri care să reducă riscul la minim (exemplu: evitarea contaminării traseelor pe

care cisternele trec pentru preluarea laptelui şi amenajarea de dezinfectoare pentru pneurile

acestora)

273

Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie alături de regictre de evidenţă

pentru vizitatori. Boala se poate propaga de la persoane la animale şi de la animale la

persoane ceea ce este valabil şi pentru fauna salbatică

3. Program de profilaxie pentru animalele dăunătoare

Se vor lua măsuri împotriva animalelor dăunătoare în toate locurile posibile de risc :

sala de muls, depozite, adăposturi. Printre animalele dăunătoare cele mai frecvente sunt

rozătoarele, insectele, animalele sălbatice.

4. utilizarea de echipamente curate de provenienţă cunoscută

Toate echipamentele trebuie să fie curate, se va cunoaşte provenienţa şi modul de

utilizare. Precauţii suplimentare trebuie luate cu echipamentele înprumutate sau utilizate în

comun.

Program eficace de gestiune a sănătăţii efectivului

1. Utilizarea unor sisteme de identificare care să permită identificarea individuală

a fiecărui animal pe durata întregii vieţi

Toate persoanele care vin în contact cu bovinele trebuie să le identifice uşor. Sistemele

de identificare trebuie să fie permanente şi unice astfel încât să permită identificarea

individuală a animalelor pe toată durata vietii.

2. Elaborarea unui program eficace de gestiune a sănătăţii efectivului care să aibă

ca obiectiv prioritar prevenirea, coerent cu situaţia exploataţiei şi care să

corespundă exigenţelor regionale şi naţionale

Programele de gestiune a sănătăţii efectivului trebuie să conţină pe lângă tratamentele

bolilor curente şi programe de profilaxie. Acestea trebuie să acopere toate aspectele produceri

laptelui în cele mai bune condiţii de igienă. Dacă există veccinuri eficiente acestea se pot

folosi pentru a creşte rezistenţa la boli. Tratamentele profilactice pot fi utilizate ca mijloace de

protecţie dacă nu există strategii alternative viabile

3. Verificarea periodică a stării de sănătate (absenţa simptomelor)

Este necesară examinarea periodică a animalelor şi utilizarea modalităţilor de diagnostic

pentru bolile infecţioase. Pentru aceasta se utilizează termometre rectale, se apreciază starea

de sănătate. Multe boli sunt legate de ciclul de recproducţie. Înregistrările detaliate privind

reproducţia trebuie păstrate. Schiopăturile trebuie evaluate sub aspectul etiologiei posibile

pentru tartament eficient şi prevenirea de noi cazuri.

4. Îngrijirea animalelor bolnave rapid şi cu un tratament adecvat

274

Se va evalua şi trata în cel mai scurt timp orice manifestare de boală, plagă sau altă

modificare a stării de sănătate după un diagnostic precis şi cu mijloace adecvate pentru a

reduce la minimum prevalenţa infecţiilor şi surse de germeni patogeni.

5. Izolarea animalelor bolnave şi eliminarea laptelui de la acestea

Pentru a se reduce la minim propagarea bolii animalele bolnave se vor izola de restul

efectivului. Laptele vacilor bolnave sau în tratament va fi eliminat de la consum şi dacă este

posibil mulsul acestora se va realiza în spaţii separate.

6. Păstrarea registrelor privind toate tratamentele şi identificarea exactă a

animalelor la care acestea s-au efectuat

Este important ca orice persoană din exterior (de ex. veterinarii) şi toate persoanele

responsabile de expolataţiile de vaci de lapte să cunoască în orice moment tratamentele

efectuate. Este recomandat utilizarea unui sistem de identificare (ex colorarea glandei mamare

) a animalelor în tratament.

7. Supravegherea bolilor susceptibile de a avea impact asupra sănătăţii publice

prin aplicarea programenlor de gestiune şi prevenire a contaminării laptelui se pot evita

zoonozele la un nivel care să nu dăuneze sănătăţii publice

8. Aplicarea tratamentelor chimice conform instrucţiunilor, calcularea riguroasă a

dozelor şi respectarea timpului de aşteptare recomandat

Reziduurile unor substanţe chimice administrate sunt susceptibile de a provoca

prejudicii la comercializarea laptelui. Producătorii trebuie să gestioneze utilizarea oricărei

substanţe chimice :

inacceptabilă prezenţa de reziduuri în lapte

utilizarea de substanţe chimice neadaptate care să afecteze sănătatea şi

productivitatea animalelor

vigilenţă faţă de orice substanţă chimică potenţial reziduală în lapte: detergenţi,

dezinfectante, antiparazitare, antibiotice, erbicide, pesticide, fungicide.

substanţele chimice vor fi utilizate numai în scopul pentru care au fost autorizate

vacile de lapte pentru consum uman nu trebuie niciodată tratate cu produse

veterinare nerecomandate pentru această categorie

nu se va permite utilizarea unui medicament care nu are eticheta producătorului;

dacă există va trebui să furnizeze date privind utilizarea legală şi sigură a

substanţei active

se vor urma totdeauna recomandările de pe etichetă

275

se va respecate obligatoriu timpul de aşteptare (intervalul minim în care nu se va

livra laptele pentru consum uman după utilizarea unei substanţe chimice)

9. Respectarea strictă a prescripţiilor veterinare şi timpul de aşteptare specific

pentru medicamentul utilizat

Medicamentele veterinare sunt produse chimice şi biologice comercializate pentru

tratamentul animalelor pentru care producătorul şi organismele de omologare dau asigurări de

eficacitate şi siguranţă la utilizare. Multe dintre acestea se eliberează numai pe bază de

ordonanaţă medicală eliberată de veterinar care autorizează cumpărarea şi confirmă

supravegherea utilizării corecte. Toate substanţele şi medicamentele veterinare detinate

tratementului animalelor care furnizează produse pentru consum uman trebuie să conţină pe

etichetă timpul de aşteptare.

Utilizarea medicamentelor într-o exploataţie de vaci de lapte trebuie:

recomandată de veterinar

numai medicamente autorizate oficial, în dozele recomandate

în cazul mediacmentelor utilizate neconform cu prospectul producătorului se va

prelubgii timpul de aşteptare

utilizarea non conform etichetei se va realiza numai sub supravegherea

veterinarului

10. Depozitarea în locuri sigure a substanţelor chimice sau medicamentelor

veterinare şi eliminarea cu precauţie a produselor neutilizate sau expirate

Conservarea substanţelor chimice şi medicamentelor veterinare se va face într-un loc

sigur pentru a împiedica utilizarea lor necontrolată şi pentru a nu contamina laptele sau hrana

animalelor.

pregătirea de specialitate a personalului

1. personalul implicat trebuie să fie capabil să înţeleagă şi aplice strategia din

expolataţie

Sănătatea efectivului trebuie gestionată coerent. Persoanele implicate trebuie să

cunoască strategia aplicată şi să o înţeleagă. Sunt necesare controale repetate iar dacă este

nevoie fiecare persoană va primi procedurile pe care trebuie să le respecte în scris.

2. Să fie pregătit să identifice şi îngrijească animalele bolnave

Personalul trebuie să fie competent pentru a înţelege măsurile impuse.

3. să fie organizate cursuri periodice pentru formarea profesională

276

2. Igiena mulsului

Mulsul reprezintă activitatea cea mai importantă dintr-o exploataţie pentru lapte.

Calitatea laptelui este supusă unor norme riguroase.Gestiunea mulsului are drept obiective

reducerea la minim a contaminării microbiene şi fizico-chimice.

Regulile de bună practică recomandate pentru igiena mulsului sunt:

1. manoperele curente să nu rănească animalele şi să nu determine contaminarea

laptelui

2. condiţii bune de igienă

3. manipularea corectă a laptelui după muls

manoperele curente să nu rănească animalele şi să nu determine contaminarea laptelui

1. identificarea fiecărui animal individual şi de manieră unică

Toate persoanele care vin în contact cu bovinele trebuie să le identifice uşor. Sistemele

de identificare trebuie să fie permanente şi unice astfel încât să permită identificarea

individuală a animalelor pe toată durata vietii.

2. pregătirea corectă a glandei mamare înainte de muls

- spălarea şi uscarea mameloanelor

- verificarea ugerului şi a mameloanelor pentru a identifica orice modificare

- înainte de muls eliminarea primului jet de lapte şi verificarea eventualelor anomali

3. tehnică de muls corectă

Tehnicile defectuoase pot creşte riscul de mamite şi pot provoca leziuni.

- înainte de muls mamela trebuie bine pregătită

- se va evita mulsul excesiv

4. laptele de la animale bolnave sau în tratament va fi recoltat separat

Vacile al căror lapte este impropiu consumului unam trebuie mulse ultimele sau într-o

găleată sau alt sistem separat. Laptele anormal va fi denaturat corespunzător.

5. echipamentul de muls este corect instalat şi bine întreţinut

277

Echipamentul de muls va fi spălat înainte de fiecare utilizare. Dacă se foloseşte

echipament mobil aceasta înseamnă că va fi spălat după fiecare utilizare. Se vor urma

recomandările producătorului privind instalarea, funcţionarea şi întreţinerea sistemului de

muls mecanic. Nicu un material sau soluţii de spălare sau dezinfecţie care vin în contact cu

laptele nu trebuie să-i altereze calitatea. Trebuie urmate recomandările producătorului pentru

utilizarea substanţelor chimice, pesticidelor sau altor substanţe utilizate în lăptărie sau sala de

muls. Toate aceste substanţe vor fi păstrate sub cheie într-un spaţiu distinct şi la distanţă de

lăptărie sau sala de muls.

6. aprovizionarea cu apă curată pentru muls şi spălarea echipamentului care vine în

contact cu laptele

condiţii bune de igienă

1. spaţiile sau boxele unde sunt cazate animalele vor fi corect întreţinute

- ventilaţie corectă, evacuarea dejecţiilor şi evitarea lezionării animalelor

- suprafaţă corespunzătoare adaptată taliei animalelor

- spaţiile de cazare trebuie menţinute curate şi uscate cu o cantitate suficientă de

aşternut

- eliminarea regulată a dejecţiilor

2. sala de muls va fi menţinută în perfectă stare de curăţenie

Pentru a putea menţine curăţenia şi ordinea, sala de muls trebuie să fie:

- uşor de spălat şi dezinfectat

- aprovizionată cu apă salubră

- suficient de luminoasă şi să asigure o temperatură optomă

3. persoanele care realizează sau supraveghează mulsul trebuie să cunoască şi să

aplice corect regulile de igienă

Mulgătorul trebuie să:

- poarte îmbrăcăminte adecvată şi curată

- aibă mâinile şi braţele curate, fără leziuni, în special în timpul mulsului

- fie indemn de boli infecţioase

manipularea corectă a laptelui după muls

1. laptele trebuie refrigerat în intervalul recomandat

278

Intervalul dintre muls şi răcirea laptelui ca şi temperatura de stocare până la livrare

trebuie să fie în limitele fixate de legislaţia naţională

2. depozitarea laptelui se va face în mediu corespunzător în afara sălii de muls

După muls laptele va fi depozitat într-un spaţiu situat în afara sălii de muls care trebuie

să:

- fie curat, lipsit de mirosuri , produse sau substanţe chimice

- fie dotate cu locuri amenajate pentru spălarea şi uscarea mâinilor

- fie uşor de spălat şi dezinfectat

3.echipamentul de stocare să permită menţinerea laptelui la o temperatură optimă

Toate echipamentele în care se păstrează laptele până la livrare trebuie să fie uşor de

spălat după fiecare utilizare, să ofere o temperatură optimă şi să fie construite din materiale

care nu alterează laptele. Rezervoarele trebuie construite conform normelor, prevăzute cu

termometre şi registre de înregistrare a temperaturii de stocarre. Sistemele de refrigerare

trebuie verificate periodic pentru a preveni eventuale defecţiuni.

4. maşinile de colectarea laptelui să aibă acces uşor la locul de depozitare

Accesul acestora la rezervoarele de lapte nu trebuie să se încrucişeze cu traseele

utilizate de animale.

3. Alimentarea şi adăparea animalelor

Alimentele şi apa distribuite animalelor trebuie să fie de bună calitate

1. nevoile animalelor sunt acoperie

Raţia zilnică de hrană şi apă trebuie să corespundă necesarului fiziologic. Alimentele şi

calitatea lor mai ales conţinutul în fibre trebuie să corespundă vârstei, greutăţii, stadiului

lactaţiei, nivelului de producţie, creştere, gestaţie, activităţii şi climei.

2 apa este de bună caliatate şi această calitate este periodic verificată

Sursele de alimentare cu apă trebuie să fie salubre, împrejmuite şi închise pentru a evita

contaminarea accidentală. Numeroşi contaminanţi pot fi prezenţi în apă şi reprezintă un risc

pentru sănătatea personalului şi animalelor şi pentru echipamentele de muls spălate cu

această apă. Contaminanţii cei mai cunoscuţi sunt reprezentanţi de microorganisme patogene,

produşi toxici cum ar fi pesticidele, petrolul, diferiţi solvenţi sau nitraţi. Dacă există cel mai

279

mic dubiu privind calitatea apei se vor contacta autorităţile competente şi se vor realiza teste

de salubritate.

3.utilizarea de echipamente distincte pentru manipularea alimentelor şi substanţelor

chimice

Nu se vor utiliza niciodată echipamentele sau instalaţiile pentru lapte pentru diferite

substanţe chimice şi/sau medicamente veterinare.

4. utilizarea corectă a substanţelor chimice pe păşuni sau culturi furajere

Toate expolataţiile vor deţine un registru în care vor fi notate toate substanţele chimice

utilizate pe spaţii cultivate sau păşuni şi timpul de aşteptare. Totdeauna se va consulta

recomandarea producătorului privind doza şi timpul de aşteptare. În funcţie de aceasta se va

respecta numărul de zile înainte ca animalele să fie scoase pe o păşune sau să fie aprobat

accesul pe terenuri tratate.

Utilizarea pesticidelor pentru păşuni impune o anchetă aprofundată înainte de

autorizarea acesului animalelor. Aplicarea substanţelor agrochimice sub formă de pulverizare,

în funcţie de condiţiile de climă (vânt) poate acoperi şi alte suprafeţe (loturile vecine) care nu

au fost planificate sau surse de apă. În astfel de situaţii trebuie avertizate şi exploataţiile

vecine pentru a limita accesul animalelor. Aceste devieri ale substanţelor pulverizate pot fi

surse de reziduuri. La cumpărarea unei păşuni sau a unui teren sunt necesare date privind

antecedentele utilizării de substanţe agrochimice şi/sau realizarea unui studiu al solului şi

plantelor

5. pentru diverse tratamente ale alimentelor pentru bovine se vor utiliza numai produse

chimice autorizate cu respectarea timpului de aşteptare.

Condiţiile de depozitare a alimentelor trebuie corect gestionate

1. Stocarea în condiţii corespunzătoare pentru evitarea contaminării

Se vor lua toate măsurile pentru ca animalele să nu vină în contact cu diverşi

contaminanţi în spaţiile în care aceştia sunt folosiţi. Aceste spaţii trebuie bine aerisite pentru a

preveni eventualele emanaţii toxice. Pesticidele, seminţele tratate, alimentele medicamentate

şi fertilizantele vor fi depozitate la distanţă suficientă de animale sau furaje. Fânul şi

alimentele uscate vor fi protejate de umiditate. Silozul şi alte producţii vegetale fermentate

vor fi conservate corespunzător.

2. eliminarea alimentelor mucegăite

Se va evita alimentarea vacilor de lapte cu furaje mucegăite (cereale, fân, sfeclă etc)

deoarece pot conţine toxine care pot trece în lapte

280

Cunoaşterea trasabilităţii alimentelor cumpărate din afara fermei

1. furnizorii de alimente trebuie să ofere certificare de calitateSe vor solicita furnizorilor declaraţii pertinente privind programele de asigurare a

calităţii, controlul reziduurilor şi a ingredientelor

2. facturile detaliate şi alte acte privind cumpărarea de furaje se vor înregistra permanent

4. Bunăstarea animalelor

Animalele trebuie crescute conform următoarelor 5 principii:

1. asigurarea de apă şi hrană

- aport alimente şi apă suficiente- controlul densităţii raportat la cantitatea de hrană şi apă- evitarea ingestiei de plante toxice sau alte substanţe nocive

2.asigurarea confortului- concepţia şi construcţia de adăposturi care nu prezintă pericol şi oferă suficient spaţiu

pentru circulaţia animalelor- protejarea animalelor contra intemperiilor şi consecinţelor acestora- asigurarea unei ventilaţii adecvate în adăpost- pardoseala să nu favorizeze alunecarea animalelor

3. evitarea leziunilor, durerii, bolilor

- program de gestiune a sănătăţii animalelor- controlul periodic al efectivului- prevenirea afecţiunilor podale- orar regulat de muls în funcţie de stadiul lactaţiei şi evitarea stresului excesiv- evitarea metodelor care provoacă dureri inutile- gestionarea parturiţiei şi înţărcării- condiţii optime pentru comercializarea viţeilor- dacă animalele trebuie sacrificate în exploataţie se vor evita suferinţa inutilă

4. evitarea stresuluiUn bun practician trebuie să poată:- să recunoacă dacă animalele sunt sănătoase sau nu- să interpreteze o schimbare de comportament al animalelor- să ştie când un tratament eficient- să realizeze programe de gestionare a sănătăţii efectivului (tratamente preventive,

programe de vaccinare etc)- să realizeze programe de alimentaţie şi gestiunea păşunilor- să recunoască dacă mediul (interior sau exterior) este favorabil bunăstării animalelor- să manipuleze animalele cu compasiune, să anticipeze diverse situaţii şi să aplice

măsuri de prevenire

281

5. asigurarea unor condiţii care să conducă la exprimarea unui comportament considerat normal

Bovinele sunt animale gregare. Gestiunea efectivului nu trebuie să dăuneze interacţiunilor sociale. Aceasta înseamnă suficient spaţiu. În cursul inspecţiei zilnice se va urmări orice comportament anormal. Lipsa apetitului poate fi primul semn al debutului unei afecţiuni.

5. Mediul

1. sistem de gestiune al reziduurilor- rezidurile vor fi depozitate astfel încât să se reducă la minim poluarea mediului

- evitarea riscului de poluare a cursurilor de apă, lacurilor, bălţilor, rezervoarelor,

puţurilor, rezervelor subterane de apă

- evitarea poluării zonelor forestiere şi a zonelor protejate din raţiuni ecologice

- asigurarea de zone tampon în proximitatea obiectivelor vulnerabile (cursuri de apă,

localităţi etc)

- cunoaşterea şi aplicarea normelor naţionale privind calitatea mediului

2. activitatea exploataţiei nu are repercusiuni negative asupra mediului

- evitarea eliminării de substanţe agrochimice sau medicamente veterinare în alte condiţii decât cele prevăzute de normele în vigoare

- utilizarea produselor chimice astfel încât să se evite contaminarea mediului din jurul fermei

282

283