PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDAREVISTA ROMANILOR DIN NOUA ZEELANDA - ANUL IX - NUMARUL 94 - APRILIE 2013 - ISSN 1174-4847

ROMANIA ESTE NUMARUL 1 MONDIAL LA TOATE CATEGORIILE !CASCADELE CELE MAI FRUMOASE SI GRADINILE ZOO CELE MAI URATE

HRISTOS A INVIAT SI PASTE FERICIT TUTUROR!

EDITORI / LAYOUT/ DESIGN/ PUBLISHING Adina si Cristi Dumitrache

ROMANIA Irina Margareta Nistor, Liviu Antonesei, Octavian Lupu, Corina Diamanta Lupu, Marius Dobrescu, George Petrovai, Catalin Paduraru, Cornel Nistorescu, Nicolae Balasa, Corneliu Leu

FRANTA Adrian Irvin Rozei GERMANIA Adalbert Gyuris SPANIA Gabriela Calutiu Sonnenberg USA Octavian Curpas BRAZILIA Vlad Radu Poenaru AUSTRALIA George Roca, Ben Todica CANADA Elena Buica, George Filip

NOUA ZEELANDA Lucia Davis, Marian Ioan, Pr. Mircea Corpodean, Pr. Emanuel Crainic, Mihaela Orlandea, Mihaela Enache, Bianca Ungureanu

PARTENERI PRNZ Romanian Global News, www.stiridiaspora.com, www.decenews, La Drum, Radio Romania Actualitati, Cotidianul, Ziarul Lumina, TVR International, Gandul, PROTV International, HRB Expert, www.liternet.ro,

Altermedia, www.roeanz.com.au, Radio Metafora, Fereastra, Curierul Suedia, Romanul Australian, Clipa USA, Phoenix Magazine, Literaria Craiova, Basarabia Literara, Dilema Veche, Constelatii Diamantine, Destine Literare, Port@Leu

Cetatea lui Bucur, Revista Singur, Citadela, www.romanianvoice.com. PRNZ este membru al Clubului Presei Transatlantice.

ABONAMENTE SI PUBLICITATE romanianpages@yahoo.co.nz. Materialele si fotografiile pot fi reproduse citand sursa. ISSN 1174-4847 © PRNZ 2013 / AUCKLAND / NOUA ZEELANDA

ISTORIA ROMANILOR: NICOLAE ALEXANDRU 13 MOVIE NIGHTS: UN PROFET 4 ROMANIA NOASTRA: NEGUSTORUL DE ILUZII 10

POLITICHIE CU ANDREI PLESU 7

SUMAR PRNZ 2

CALATORIILE LUI AKILI: YELLOW 2 INTERVIU IN ORASUL TEILOR 14-16

PRNZ 3CALATORIILE LUI AKILI

CU ACEEASI CORABIEPasul tau e aidoma cu al meu

durerea mea e ca a tape acelasi drum am calatorit amandoi

departe unul de altulcu aceeasi corabiecu aceleasi cuvinte

cu acelasi tumult si totusinu ne cunoastem

Andreica Ioan

YELLOW

In jurul sau totul respira a dimineata. Un clipocit usor il facuse sa se viseze pe langa raurile primordiale, ce-si teseau panzele de apa pe vreo campie colorata de Van Gogh. Era insa chiuveta, si garnitura sa proasta ce elibera din stransoare pic dupa pic, apa. Fereastra de langa el arata ca intr-un film grecesc de duzina. Avea un lemn pe jumatate mancat de carii si fusese vopsita intr-un albastru, mai pur si frumos decat cel cretan. Furaibarul care o tinea inchisa era frumos, desi se-asemana cu un deget contorsionat al unui bolnav de artrita (cine stie cine il strambase, de fapt cine Dumnezeu stramba furaibare de ferestere pe lumea asta?). Cu voinicie insa, izbutea sa-si faca menirea, asa ca-l lasa sa fie, sa existe ca si pana acuma... In dimineata tacuta, devoratoare de ganduri, statea intins pe patul sau si privea tavanul curat,

vopsit cu var proaspat. Trecuse multa vreme de cand nu mai iesise din matca propriilor ganduri, asa, sa nu mai fie obligat sa isi imagineze situatii, sa nu mai isi aminteasca despre actiuni trecute, sa nu mai incerce sa isi deseneze ideatic un viitor nepre-vazut si yellow. Ca o banana numai buna de pus intr-o tigaie. Cu niste sos dulce de artar, care s-o innobileze si sa-i dea o trecere usoara. Spre alte lumi. Care lumi erau departate sau apropiate, mereu in functie de dorurile inimii, mereu aceleasi si atat de diferite, insirate in monom, asteptand gra-tioase bilet de intrare la spectacolul pe care tot ele il creau. Ideile lui erau, intr-adevar, nastrusnice. Dansau mereu in jurul trupului obosit, ca niste balerine naluci, coborate din creatii ceaikovskiene, amusinand ceainice fara toarta, din care iesea aburind aroma teiului si-a

deprimat si singur. Si-n asternutul rece ca ghiata, Akili-si rasuci privirea spre

rostopascai maronii. Si, dintr-odata isi dadu seama ca va trebui sa porneasca din nou la drum, ca dup-o lunga hibernare, sa mai colinde lumea si sa-si mai strige micile victorii, uitand sa mai mentioneze marile infrangeri, dupa care era mereu

usa, vazu rucsacul agatat in cuiul bont si-si zambi in barba. Era momentul sa porneasca inspre sudul mov, cu miros de levantica si o boare de frunze de lamaie. Intinse mana, si isi mangaie trompeta.

Apoi sufla incet, ca-ntr-un standard cazon. Era semnalul de plecare.

Cristi Dumitrache

LIGHIOANA CVASI-UMANA CONTEMPORANA

unii – privind tulburea balta numita azilume – se tot intreaba cum exista o

lighioana umana contemporana: dar – darin afara de a exista – mai face oare ceva?

cel mult – se poate ca respirandsa se mai solidarizeze c-un vant...

arata uneori c-ar putea eventual ficeva – dar imediat se si opreste dina arata – nu cumva sa se inchege

– printr-o nedorita kabala - sisa-nceapa-a se pastra

...asa ca – decat sa pierdem timpulcare deja s-a spanzurat de brazi – mai

bine sa ne vedem – orbipe altadata – care e numele oricarui azi

POETULgolit de-orice filosofie – caut

sa-mi amintesc cetos cum suna-un flautsa dau – asa - din intamplare – pestemistici vecini - culegatori de creste

nu-s rob oglinzii si nici serv ideiicascadele de roua ma ingroapa

soptesc lui Iosif al Arimateiisa-mi scurga in potir sange si apa

am plans destul misterul Invieriipalmele-mi sunt strapunse amandoua

sub coasta simt intepatura sfant puterii

rosesc in picuri – la picioare-mi – oua:am dat Golgota-ntreaga pe-un poem

si iar rasare stea la Bethlehem...

Adrian Botez

SE ODIHNESTE MAMAPoem realizat

Vineri 3 Mai 2013Saptamana Patimilor...

E obosita mama tot mai mult,Somnul greu inspre pamant o duce,

In ochii ei, e vineri si ascultCum geme Rastignitul sus pe cruce.

Eu inspre Munti privirea mi-o ridic,Acolo-n Apuseni miroase-a pasca,

Ea nu mai are de facut nimic,Asa mi-a spus, ca vrea sa se-odihneasca.

M-a intrebat, in care timp suntem?Azi e Ziua Rastignirii, mamaVin Pastele, la mine in poem

Linistea lor carunta se destrama...

Ca un copil ce sunt, sufletul meuStain genunchi acolo langa cruce,Se odihneste mama, somnul greuInspre vazduhul Patriei o duce...

Nicoara Nicolae

PRNZ 4MOVIE NIGHTS

creeze o adevarata retea, care sa-i aduca avan-taje intr-o lume de o duritate fara seaman in universul carceral. Marele merit ii apartine re-gizorului Jacques Audiard, fiul celui considerat a fi cel mai mare dialoghist francez, Michel Audiard, care a scris replici pentru ultimele filme cu Jean Gabin si care spunea ca-si cuno-aste bine publicul, care merge la cinema, ca sa-si mai schimbe gandurile, ca sa se distreze la comanda si mai ales ca sa evite orice efort intelectual. El si-a construit astfel povestile, dar fiul sau a decis sa faca un pas mai departe si sa-si implice spectatorii, sa-i incite si sa-i fasci-neze, indiferent pe ce continent s-ar afla. Realizatorii americani care l-au influentat la randul lor sunt cei care au cunoscut succese remarcabile in anii ’70 ca Martin Scorsese („Taxi Driver”/ „Soferul de taxi”) sau Bob Rafelson („Postasul suna intotdeauna de doua ori”). Filmul eveniment al acestui an, este de o duritate colosala, dar si de o forta ispititoare si chiar creatoare de dependenta. Exista si momente extrem de induiosatoare si chiar daca a fost asemuit cu „Nasul” lui Francis Ford Coppola poate fi catalogat o aducere in secolul al XXI-lea a uneia dintre cele mai vizionate si mai apreciate pelicule din veacul precedent. Daca va intrebati de ce se cheama „Un profet”, n-am sa va dau raspunsul, pentru ca prefer sa-l gasiti direct pe marele ecran. Tahar Rahim stie sa fie recunoscator celui care i-a dat o enorma sansa de a-si scoate la iveala talentul si care nu si-a uitat nici mama, atunci cand a urcat pe scena celei mai prestigioase sali de recunoastere a unei cariere, indiferent in ce moment al duratei sale s-ar afla cineas-tul. Ramane de vazut, doar, daca veti simti ne-voia sa va identificati, vreme de 150 de minute, tanarului rebel. Irina Margareta Nistor

Ideea originala a filmului care la Cannes, desi i s-a decernat Le Grand Prix, ar fi meritat Palme d’Or-ul si si-a scos parleala cu un BAFTA si 9 dintre cele mai importante César-uri de anul acesta, ii apartine lui Abdel Raof Dafri si Nicolas Peufaillit, iar scenariul lui Jacques Audiard si lui Thomas Bidegain. Muzica este a foarte talentatului si mega recunoscutului Alexandre Desplat, dar cea mai mare gaselnita ramane personajul principal. El este un tanar actor, Tahar Rahim, care-l interpreteaza pe Malik si care a fost rasplatit si pentru debut si pentru cel mai bun rol masculin. Fara indoiala ca n-ar fi putut sa straluceasca indeajuns, daca n-ar fi avut si un partener pe masura. El este Niels Arestrup care intruchipeaza corsicanul nemilos, care taie si spanzura, la propriu in puscarie. Actor si regizor francez nascut in 1949, are de fapt un tata danez si joaca nu numai in filme, ci si teatru clasic. In rolul de fata, este atat de diferit de cel pe care i l-a oferit in 1991 Istvan Szabo in „Meeting Venus”/ „Intalnire cu Venus” incat daca n-ar avea un nume atat de rasunator, probabil ca ar fi greu de stabilit vreo legatura. Nu degeaba a plecat si el cu un César acasa (culmea pe personaj il cheama chiar Cesar Luciani) si a tinut un discurs plin de substanta. Dar sa ne intoarcem la subiect. Malik El Djebena are 19 ani (ca si per-sonajul din filmul romanesc care a facut furori la Berlinala: „Eu cand vreau sa fluier, fluier”) si este condamnat la sase ani de inchisoare. E total analfabet, pare singur pe lume si foarte fragil. Junele arab e luat sub aripa mafia corsicanilor, dupa ce le castiga incre-derea si se alege cu ceva batai. Spectaculos de urmarit este cum reuseste pustiul, cu o inteligenta nativa clara si impresionanta, sa-si

UN PROFET

MOVIE NIGHTS PRNZ 5

Emisiunea “Vocea filmelor” de la Radio Guerrilla, realizata si prezentata de Irina Margareta Nistor, poate fi auzita live, in

fiecare duminica, intre orele 12 si 13 (ora Romaniei), pe adresa de internet www.radioguerril-la.ro (cu doi de r si doi de l, asa cum spune reclama postului). Puteti asculta insa si emisiuni mai vechi, in arhiva emisiunii

aflata pe acelasi website!

PRINTESA SI BROSCOIUL/ THE PRINCESS AND THE FROG. 5 din 5 stele. SUA, 2010, durata 96 min. Regia: John Musker, Ron Clements. Voci:

PRINTESA SI BROSCOIULBruno Campos/ Printul Naveen, Anika Noni Rose/Tiana, Keith David/Dr. Facilier, Oprah Winfred/ Eudora, John Godman/Big Daddy. Desi pe marile ecrane romanesti a venit cu un usor decalaj, a fost mult mai bine, cat sa prinda vacanta de Pasti si sa organizeze programul copiilor, parintilor si bunicilor, deopotriva. Dupa ce au dat marea lovitura cu filmele 3D si in special cu „Up” / „Deasupra tuturor”, care a luat toate premiile posibile si imposibile, una dintre cele mai longevive case de productie a revenit la 2D, e un fel de formula retro intre timp. A doua mare gaselnita este faptul ca personajul principal, Tiana, este o fetita de culoare, care are insa o prietena alba, nu prea simpatica, ceea ce nu stiu daca este neaparat politically correct. Dar sa nu cautam nod in papura. Nu lipsesc animalutele de casa: o pisicuta alba, destul de chinuita, dar si un catel. Jocurile de umbre sunt foarte reusite, iar ca oras, a fost ales unul ce a avut mult de suferit din pricina calamitatilor naturale, ce se abat vesnic asupra Americii. Este vorba despre New Orleans. El are si avantajul jazz-ului, deci al unei muzici indragite si indracite. Figura negativa aduce cu mama vitrega din „Alba ca Zapada si cei sapte pitici” si e un vrajitor, fireste malefic, care tenteaza cu implinirea unor dorinte arzatoare, cand de fapt are in gand tot o forma de escrocherie, sa-i zicem, ceva mai rafinata, decat cea a omoloagelor locale si reale. Nici printul nu e ca in povestile obisnuite. E un fel de greier puturos, cu suflet de artist si cam smecheras, vanator de dote. Pentru ca parintii i-au taiat finantele, umbla dupa o fata cu bani. Doar ca nu-i merge. Povestea se rastoarna si nu numai ca devine un broscoi, dar mai trage

dupa el si o fata tare draguta, care se straduieste de-o viata sa adune bani cat sa-si deschida si ea un club. Faptul totul este din nou desenat cu mana si nu doar creat de calculator, da un farmec aparte intregii fante-zii, realmente, fara margini. Autorii acestui basm mod-ern, Ron Clements si John Musker, au creat si formula animata pen-tru „Aladin” si „Mica sirena”. Ei au reusit sa redeschida studiourile care se inchisesera in 2004, lasand loc doar imaginilor in relief, de urmarit cu ochelari foarte sofisticati. Muzica ii apartine lui Randy Newman, un compozitor american extrem de inteligent intr-o familie de artisti, Lionel si Alfred, fiind unchii sai. El a acumulat intre timp experienta in domeniu, pentru ca a imaginat si notele pentru „Toy Story”, „Aventuri la firul ierbii” sau „Compania monstrilor”. N-a fost uitata nici moda, Tiana este extrem de eleganta, parca o intruchipare a celor 75 de ani ai studiourilor. Umorul e de cea mai buna calitate, ecologia este la loc de cinste, viata intr-un fel de jungla padure extrem de populata, iar salvatoarea e un fel de Mama Omida tare cum-secade. Si arhitectura demonstreaza o data in plus ca totul e conceput cu gandul la copiii care s-au format cu lego, chiar daca story-ul e situat in vremea Anilor Nebuni. Tramvaiul este si el romantic, mobila redata cu mare grija, pentru a respecta cu strictete perioada, instrumentele dintre cele mai variate, fauna si flora asemenea, dar si nelipsita morala —chiar daca nu prea subtila— a unui scenariu care se respecta: tradatorii, profitorii nu trebuie niciodata sa aiba castig de cauza. In mod sigur, la orele de biologie, dupa aceasta pelicula va fi mult mai greu ca elevii sa fie convinsi sa disece batracieni. O sa stie insa exact cum arata niste licurici, din ce se trage un fluture si cum sunt lacrimile de crocodil. La voci doar cateva sunt celebre, cea mai multa atentie starnind-o Oprah Winfrey, teleasta de pe Ocean care face si productie de filme (vezi multipremiatul „Precious”) si politica —ce-i drept nu s-a strecurat decat spre a-l sustine pe Obama, dar nu si a candida in mod direct. S-ar putea ca afland de Teo, s-o tenteze si ea!

Irina Margareta Nistor

POLITICHIE PRNZ 6

PARTEA EUROPEANA SI CONTEMPORANA A LANTULUI LA CAINETanti Suzi avea doar de anuntat sensul masurii care era un cadou pus in mainile noas-tre ca un ou fiert, ca o atentionare ca nu vom fi iertati daca nu ne vom„autocenzura” noi intre noi, exact cum pe vremea lui Stalin ne „sinucideam” noi intre noi. Sugestia cu vigilenta-egal-turnatoria era facuta pe fata prin anuntarea infiintarii acelui ser-viciu special in fiecare minister de specialitate, condus de ofiteri delegati direct din cadrul securitatii, raportarea catre care devenea, pentru fiecare redactie, obligatie de serviciu, iar neraportarea caz penal. Insist asupra acestor amanunte, din anii de sfarsit si incrancenare in care dictatura, pe masura ce era mai incurajata in calestile regale ale occidentului, devenea mai acerba si mai perfida in impunerea demagogiilor ei, tocmai fiindca ma obsedeza asemanarea cu tentativele contemporane de infiltrare a redactiilor cu agenti ai serviciilor de informatii a caror cinstita misiune ar fi tocmai cea de a ne feri de eventuale atentate impotriva libertatilor noastre. Ca, tanti Suzi, Dumnezeu s-o ierte, isi stapanea bine rolul de intelectuala-admiratoare-a-Ceauses-tilor, rasplatita cu functii grase pentru aceasta admiratie. Ea nu era chiar o proasta. Era, mai degraba, o batranica perfida care-si juca frumos ascensiunea in ranguri, facand-o pe proasta intr-un joc atat de persuasiv, incat chiar incepuse sa devina. Ceea ce ar trebui sa dea de gandit si astazi, celor care accepta sa fie etichetati drept intelectuali ai cutarui om politic mult inferior lor din punct de vedere cultural. Pentru ca ea facuse carierauniversitara la Politehnica unde, ajungand la catedra, ar fi trebuit sa aibadiscurs, ar fi trebuit sa aiba coerenta in exprimarea cu care se preda orice disciplina, oricat de tehnica ar fi ea. Si, cu toate astea, la apogeul ei politic, Su-zanica nu vorbea deloc diferit de Lina Ciobanu, sau coana Leana, sau agramatele mai noi, promovate din secretare. Adica avusese fatarnicia sa-si insuseasca limbajul de servitoare, utilizat cu suficienta in discutiile dintre membrele CPEX cand jucau septic cu familia stapanitoare. Dar, ca sa revenim la amintirea momentului respectiv, putem spune ca era, totusi, destul de perfida pentru ca, intr-o asemenea convocare, chipu-rile pentru a ne anunta desfiintarea cenzurii, sa ne arate pisica postata in propriul ei minister, in propria ei coasta, prin infiintarea unui serviciu direct al securitatii, acolo si nu in alta parte, in vreme ce functionarii de la desfiintata Directie a presei deve-neau functionari in directiile „de specialitate”, exact cele care controlau si „indru-mau” domeniile cultural-artistice ale acestui consiliu suprem al educatiei poporului in spirit bolsevic, dupa cum mentiona titulatura ministerului. Adica, la fel cum aici, in redactiile noastre de presa democratica, si nu in alta parte, in ciuda proprietatii pri-vate, consfintite prin Constitutie, s-ar dori ca, prin intermediul unor hotarari euro-pene, sa se insinueze un serviciu tot direct, de „autocenzura”; adica de aratare a pisi-cii catre vehementele proteste pe care le provoaca politica prezidentiala. Si, culmea: exact cu sustinerea intelectuala a celor care-si falsifica limbajul si gusturile asa cum o facea la batranete Tanti Suzi, atunci cand, pentru exemplaritatea echivalenta unei executii in piata publica, rezolvand cazuri de genul „Motanului Arpagic”, i-a dat afara imediat pe editorii Mircea Santimbreanu si Viniciu Gafia atragandu-le atentia asupra lipsei de drept de apel: Acum nu mai puteti da vina pe cenzura, fiindca Directia presei nu mai exista si raspundeti voi total. Dar, despre cinismul pe care l-am fi putut avea fiecare, nepasandu-ne de soarta celui pe care-l inselam facandu-l sa tipareas-ca ceva ce ar fi putut sa fie luat in colimator, data viitoare. VA URMA

Corneliu Leu

Da, urmarind nu stiu ce baremuri pretinse de lumea occidentala, cam in stilul de astazi al criteriilor de procedura prin care se ascunde sau se eludeaza fondul doc-trinar al democratiei europene chiar prin demersuri sustinute de europarlamentari alesi pe banii nostri, „tovarasul”,care mai tarziu avea sa devina „odiosul” iar, ulte-rior, „impuscatul”a hotarat, la sugestia „consilierilor” care erau „intelectualii lui”- de fapt, macheurii platiti cu privilegii grase ca sa fardeze practicarea abjectelor politici de ingradire a libertatii si pervertire a constiintelor- sadesfiinteze cenzura. Cu ton mamos si gura plina de secretii emotionate cand vorbea despre el si despre ea, mai bine zis despre dansul sau despre dansa, si, intr-un „crescendo omagiale” despre tovarasul si tovarasa, Suzana Gadea a convocat o importanta adunare editoriala si de presa culturala unde, cu mesa si jaboul ei de bunicuta blanda si disciplinata pana la a-si strangula nepotii daca primeste ordin de la partid, incadrata de presedinti de uniuni, directori de mari institutii sau publicatii si „tovarasi de la sectie”, venea sa anunte cu cat mai mare tam-tam, menit sa faca valva aducand niste beneficii economice europene, gestul generos al nesfintei familii de a fi promulgat in CPEX, adicala nivelul slugarniciei ei, a lui Bobu si al lui Dinca-teleaga, marele pas spre„visul de aur” care, in fond, suna mult mai perfid decat „desfiintarea cenzurii”, cum se comunicase prin ”Agerpres” catre presa straina. Pentru ca, in explicatiile facute cu tonul ei de-a dreptul plangand de bucurie cand cita din „spusele tovarasilor”, nu era vorba de un simplu act de abolire a odioasei institutii, ci de un cadou pe care ni-l facea noua, oamenilor de cultura, marita „conducere de partid si de stat”. Asa ca, fata de noi, ea nu mai vorbea despre simpla desfiintare a cenzurii, cum suna comunicatul de presa catre occident, ci de-a dreptul despre cadoul pe care ni-l facea noua, creato-rilor, aceasta conducere. Desigur, era un cadou pentru creatorii supusi ei, de vreme ce se desfiinta cenzura; iar ea, in calitate de presedinta a jamahiriei institutionale care se chema „Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste”, adica un fel de staroste a „intelectualilor lui Ceasca”, avea dreptul sa ne atraga atentia si sa ne stimuleze sa meritam acest cadou. Din acest motiv, cu aplicatie didactica, ne atragea atentia chiar asupra fondului problemei, care era mult mai generos, pentru ca nu era vorba de o simpla desfiintare, ci de incredintarea catre noi insine a acestei nobile misiuni de a ne autocenzura. Adica, acest cadou se facea luand cenzura din mainile formei ei institutionale, ca sa manjeasca ochii occidentului, si incredintandu-ne-o noua, ca act de incredere in vigilenta noastra care trebuia sa sporeasca... Vigilenta de a ne turna reciproc, pesemne; de a ne pandi, a ne controla, a sopti catre sefi ce credem despre sinceritatea creatiei celuilaltsi alte asemenea abjectii din practica directa a serviciilor secrete intru asmutirea murdariilor de caracter si suspectarea omului de catre om. Ceea ce, daca ne dam seama bine, fata de existenta unei institutii exterioare a cen-zurii, era o mult mai grava si vesnic reciproca injosire a conditiei umane, in viata ca o permanenta spionare si delatiune. Si, cum am aratat intr-un articol trecut, critica literara a si inceput a fi folosita direct in asemenea„demersuri de partid si de stat”. Fiindca avea si ea, in randurile ei,„intelectualii lui impuscatu”. Eram convinsi ca, aceasta sofisticata smecherie nu facea parte, desigur, din modestele resurse intelec-tuale cu care Suzanica stia doar s-o linguseasca pe Coana Leana; ci era orhestrata de dibacia perfida a consilierilor din umbra dictatorilor, cei specializati cu cinism in contrapunctul unor asemenea intoarceri sofistice prin care, nu departe de naravurile de acuma, „ cu televizorul se mintea poporul”.

POLITICHIE PRNZ 7

transportul. Ramane a doua posibilitate: sa mergem la Paris si sa ne comportam ca niste romani adevarati. Sa dam interviuri despre ce frumos si bine e pe la noi. Intrebati daca e adevarat ca primul ministru si-a falsificat titlul de doctor, noi sa spunem ca e o minciuna grosolana pusa la cale, la un sprit, de Basescu si Angela Merkel. Intrebati despre prestatia dlui Andrei Marga, ne vom grabi sa spunem ca e un om plin de idei originale, un mare stilist si un iubitor de tara dedicat trup si suflet propaga-rii valorilor autohtone, de la caloriferul transilvan, la Dragobe-tele din Ramnic. (Vom da exemplul infiintarii unei filiale ICR la Tg. Jiu, absolut necesara pentru lansarea planetara a marelui marginalizat roman Constantin Brancusi). Intrebati ce s-a intimplat in Romania asta-vara, vom raspunde prompt (si nitel ofensati): nimic! Si tot asa! Vom spune ca ministrii si parlamentarii nostri penali sunt persecu-tati politic, ca viitorul nostru candidat la presedintie e un mare anglist, un tenace admirator al Europei si o fire concilianta, mereu treaza. Ma rog, vom avea pentru orice intrebare (caci jurnalistii sunt, peste tot, la fel…), raspunsul potrivit, adica cel patriotic. Lasand, totusi, gluma la o parte: nu e cam tare sa aflam ca imaginea tarii nu e stricata de Gigi Becali, ci de Neagu

In ultima vreme, ma confrunt cu o insolubila problema de logica. O sumedenie de politicieni, gazetari, analisti, intelectuali anti-basisti, ca sa nu mai vorbesc despre armate intregi de foru-misti nemilosi, s-au ocupat – si nu de azi, de ieri – cu diaboliza-rea, sau macar discreditarea (morala, juridica, profesionala) a citorva intelectuali autohtoni, printre care am onoarea sa ma prenumar. Sunt asa-numitii „intelectuali ai lui Basescu”. Ba pe la Antena 3 si prin naravasele ei filiale online, ba pe felurite bloguri (asta ca sa nu numesc decit ”virfurile de lance” ale campaniei) si Mircea Cartarescu, si Gabriel Liiceanu, si Horia Patapievici si Andrei Plesu (lista e insa ceva mai lunga, nu pot fi trecuti cu vederea Mihaies si Tismaneanu) au fost tre-cuti printr-o vasta stilistica a deriziunii si denigrarii. De la bascalie diletanta la linsaj mediatic profesionist. Una peste alta, suntem o „gasca” de pupincuristi, impostori, plagiatori, profitori, cripto-comunisti (dar si cripto-fascisti), cvasi-securisti, „auto-intitulati”, elitisti, nulitati, „interbelici”, bosorogi, uriti, limbrici, fripturisti, traseisti, inecati in privile-gii, in bani publici, in tone de suficienta egolatra si tupeu. Mai grav inca e faptul ca suntem tradatori de tara, ca ne ocupam zi si noapte - probabil platiti de agenturi straine - cu demolarea Andrei Plesu

O INDISOLUBILA PROBLEMA DE LOGICA

imaginii tarii. Suntem anti-romani, tradatori, lipsiti de onoare, pe scurt, „basisti” pina in maduva oaselor. Foarte bine! Ce putem pentru ca sa facem? E libertate, e egalitate, e democratie. Oricine poate sa creada si sa spuna ce vrea despre ori-cine. Deplingem, fireste, valul de dezamagire, furie si dispret pe care l-am stirnit; te pomenesti ca il meritam… Sa revenim insa la problema de logica de care vorbeam la inceput. Iat-o: exact aceiasi insi care ne-au facut si ne fac, neobositi, portretul horror de mai sus sunt acum foarte suparati ca unii dintre noi nu ne-am dus la Salonul Cartii de la Paris ca sa reprezentam patria. Dumneavoastra intelegeti? E ca si cum il faci pe unul cocosat, dupa care il certi ca nu participa la parada modei. M-as fi asteptat ca organizatorii, politicienii patrioti si poporul suveran sa se bucure ca, in sfarsit, ne purtam in concordanta cu nimicnicia noas-tra. Ca nu mai infectam ambianta diafana a culturii nationale cu false valori, cu naraviti ai partizanatului politic, cu baloanele de sapun ale inconsistentei noastre. Cum sa lasam niste neica nimeni, niste zerouri barate, niste prapaditi fuduli, niste hotomani de duzina sa duca steagul Romaniei peste hotare?! Pai sa zicem mersi ca s-au dat la o parte! Imaginea Romaniei e salvata! Am scapat de balastul unei uriase tumori. Ei bine, nu! Rezulta ca, orice am face, noi astia, the bad guys, gresim. Nu suntem la inaltimea exigentelor! Nu intelegem sa uitam de vanitatile noastre si sa slujim interesul comun. Ma intreb, inevitabil, ce-ar fi trebuit sa facem? Vad doua posibilitati. Una ar fi fost sa mergem, ca nesimtitii, la Paris si sa protestam acolo impotriva bramburelii de la ICR. (Unii gazetari francezi ne-au reprosat deja ca n-am procedat astfel). Dar ni s-ar fi spus ime-diat ca denigram tara pe bani publici, adica pe banii institutiei care ne-a platit

Djuvara? Ca nu averile neverosimile ale multiplilor baroni locali, nu vilele lor somptuoase, nu discursurile lor fudul agramate si xenofobe ne cam innegresc portretul, ci articolele lui Cartarescu, declaratiile lui Liiceanu si bombanelile mele? Nu e cam tare sa aflam ca nu ratoiala guvernamentala fata de institutiile europene ne dauneaza, ci absenta de la un targ de carte a unor scriitorasi de doi bani? Pentru viitorul salon international al tipariturii am, in aceste conditii, cateva idei. Invitat de onoare: Dan Voiculescu, ca patron al reintroducerii rafina-mentului si obiectivitatii in cultura televizuala (co-invitati, la o masa rotunda in limba franceza: Mihai Gadea cu o contributie despre psihanaliza, Ciutacuci-uvicabadea despre umor, justitie, sport si boli ale copilariei la Aristofan si Mon-taigne, Codrin Stefanescu despre ocultism in antichitatea tarzie si Dan Diacones-cu despre filosofia surasului in portretul Giocondei). Premiul pentru reusita scriitoriceasca, popularitate si curajoase actiuni in ilegalitate, ar putea fi decernat, la festivitatea finala, lui Adrian Nastase. Stiu, o sa ziceti ca sunt, ca de obicei, partinitor-basist. Ok! O masa rotunda paralela ar putea fi moderata de Traian Basescu, pe tema: cultul intelectualilor din 1990 pana in zilele noastre. Participanti: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Andrei Marga ca fost ministru taranist al Invatamantului, Andrei Marga ca fost ministru liberal al Externelor si Andrei Marga ca actual ministru apolitic al ICR. Si sa se mai termine odata cu trantorii inventati de guvernul Boc! Cu de-alde Cartarescu, Liiceanu, Patapievici si Plesu. Neagu Djuvara? A se slabi! Avem Hasotti, avem Vlad Nistor, avem M. Oprisan, zis Francisc al II-lea! Avem 70% in parlament! Vom invinge!

ROMANIA NOASTRA PRNZ 8

Peste 4000 de vizitatori ai website-ului www.theworldgeography.com au votat cele mai speciale cascade ale lumii. Acestea au fost catalogate drept minuni ale naturii, unice, speciale si foarte putin cunoscute. Onoarea primului loc a revenit Romaniei, ceea ce evident, ne umple de mandrie. Dar iata topul realizat de „The world geography”, insotit de imagini extraordinare din Romania, Statele Unite, Filipine, Australia, Antarctica, Islanda, Liban si Mexic.

1. BIGAR CASCADE FALLS, Romania Cascada este situata in Caras-Severin si este una dintre cele mai frumoase cascade din Romania. Ceea ce o face atat de speciala este modul in care apa se prelinge si cade. De asemenea, cascada Bigar este situata exact pe paralela 45, ceea ce ii acorda puncte in plus in clasamentul unicitatii. Cascada se gaseste in Muntii Aninasi este formata de un izvor sub-teran care se varsa apoi in Raul Minis. This is the Bigar Cascade Falls situated in Caras-Severin, Romania. It is one of the most beau-tiful waterfalls in this country, very unique on the way the water is spread and fall, in thiny shred of water. The waterfall is exactly on 45 Paralel which is unique again. The dramatic moss-covered falls are located in the forests of the Anina Mountains and is formed by an underground water spring that spills into the Minis River.

2. ETERNALL FLAME FALLS, Statele Unite Cascada “Flacarii eterne“ este o micuta cascada situata in Shale Creek Preserve, o sec-tiune din Parcul Chestnut Ridge din New York. Aceasta cascada este dependenta de caderile

CEA MAI SPECIALA CASCADA DIN LUME SE AFLA IN ROMANIA

NUMBER ONE IN THE WORLDBIGAR FALLS FROM ROMANIA

de ploaie sau de topirea zapezilor. Ea poate fi admirata in special primavara, sau dupa caderi masive de ploaie. Atinge doar 9 metri inaltime. Datorita gazelor naturale din zona, cascada poate fi aprinsa de la bricheta si arde, in difer-ite locuri, printre scurgerile de apa. De aici si numele sau. Se spune despre aceasta cascada ca este unica de acest fel din lume. The Eternal Flame Falls is a small waterfall in the Shale Creek Preserve, a section of the Chest-nut Ridge Park in New York. Eternal Flame Falls is highly dependant on rainfall and melt water. It is usually only flowing in early spring, or after long bouts of heavy rain. It reaches 30 ft (9 m) high, cas-cading over sloping shale in two segments. A small grotto, 1,5m up from the creek bed, to the right houses the natural gas spring that can be ignited to create a flame of 10-20 cm in height. When flow is high, the water pours over the grotto, covering the flame and diffusing the light like a lampshade. Eternal Flame Falls is one of the most unique water-falls in the country and one of the few remaining natural areas that we find on planet. It is said that the falls is the only one of its kind on the planet. 3. ASIK-ASIK FALLS, Filipine Localizata in Alamada, Filipine, casca-da Asik-Asik are o cadere de 60 metri inaltime si 140 metri latime, iar despre apele sale se spune ca au puteri tamaduitoare. Nici un rau nu se afla prin apropiere, asa ca apa izvoraste dintre stanci, la marginea unui mic deal. Located in Alamada, North Cotabato the Asik-Asik Spring falls is 60 meters (197 ft) high, and 140 meters (460 ft) wide and the waters of the fall is said to have healing powers. Incidentally, no river or any water body exists above it and the water

ROMANIA NOASTRA PRNZ 9

simply gushes out from rock formations in a cliff at the edge of a hill. A great portion of the cliff is covered with grasses re-sembling large green curtains. The clean and fresh water that falls down to a river below is so cold that visitors could drink from it. 4. HORIZONTAL FALLS, Australia Despite their name, the Horizontal Falls are a fast-moving tidal flow through two narrow, closely aligned gorges of the McLarty Range, located in Talbot Bay. The direction of the flow reverses with each change of tide.

5. BLOOD FALLS, Antarctica Blood Falls was discovered in 1911. The Antarctica pioneers first attributed the red color to red algae, but later it was proven to be due only to iron oxides. This chemical compound in the water is a result of metabolism observed in unique microorganisms. 6. SVARTIFOSS, Iceland Svartifoss (Black Fall) is a waterfall in Skaftafell Na-tional Park in Iceland, and is one of the most popular sights in the park. It is surrounded by dark lava columns, which gave rise to its name.

7. BAATARA GORGE WATERFALL, Lebanon The Baatara gorge waterfall (Balaa gorge waterfall) is a waterfall in the Tannourine, Lebanon. The waterfall drops 255 metres (837 ft) into the Baatara Pothole, a cave of Jurassic limestone located on the Lebanon Mountain Trail. 8. HIERVE EL AGUA, Mexico Hierve el Agua is set of natural rock formations in the Mexican state of Oaxaca that look like waterfalls. The site consists of two rock shelves or cliffs which rise between fifty and ninety metres from the valley below, from which extend nearly white rock formations which look like waterfalls.

UNIQUE AND RARE WATERFALLS OF THE WORLD

2. ETERNAL FLAMES

3. ASIK-ASIK

4. HORIZONTAL

5. BLOOD

6. SVARTIFOSS

7. BAATARA 8. HIERVE EL AGUA

ROMANIA NOASTRA PRNZ 10

In pravalia negustorului de iluzii sunt multe articole de interes pentru oricine doreste sa dea o alta culoare lumii in care traieste. Etichetate frumos, cu denumiri dintre cele mai nastrusnice, cutiile cu produse sunt asezate pe rafturi incapatoare fara a se respecta o anumita ordine. Dupa cum mirajul imbraca formele cele mai neasteptate plasmuind imagini de vis acolo unde nu se afla decat un pustiu prafuit, tot astfel licori ne-numarate radiau sclipiri atragatoare pentru cunoscatori si profani. Intr-una din aceste zile m-am decis sa merg si eu la faimosul negustor pentru a afla mai multe despre leacurile pe care le oferea la un pret adaptat oricarui gen de client. Nu ii stiam numele, cum dealtfel nu l-am aflat nici ulterior, si de aceea il voi denumi pur si simplul „negus-torul”. Daca nu il stii inca, nu te mira. Cu siguranta ca te-ai intalnit si tu cu el, dar poate nu ti-a fost clara identitatea sa. Insa fara indoiala, deja ai folosit multe dintre produsele sale. Prin urmare, am intrat in modesta sa pravalie cu aerul celui care stie exact ce cauta. De aceea, de indata ce l-am zarit in spatele tejghelei l-am abordat direct: „Te salut cu deosebita stima dragul meu negustor! Iata, m-am intors sa te rog sa-mi recomanzi din leacurile tale pentru cea mai recenta problema cu care ma confrunt.” „Ce anume te preocupa, iubitul meu client? Dupa cum bine stii, magazinul meu este deschis tot timpul. Ba chiar, de mai multi ani m-am extins in toate colturile lumii gratie noilor posibilitati ce mi-au fost oferite.” „Te referi cumva la noile tehnologii de comunicatii?” l-am intrebat intuind intr-o mare masura raspunsul. „M-am gandit eu ca nu vei rata ocazia, epocala i-as spune, de a intra in casele tuturor oamenilor de pe planeta folosind Internetul. Marketingul direct este mai eficient in zilele no-astre decat utilizarea unei nesfarsit de ramificate retele de intermedi-ari.” „Da, corect!” ma aproba zambitor. „Ma adaptez situatiilor schimbatoare de la o epoca la alta. Nu stau niciodata pe loc. Comertul cu iluzii trebuie sa continue. Fara el istoria nu ar mai fi posibila. Iti dai seama,” continua el, „ca istoria nu ar mai fi interesanta daca nu ar exista posibilitatea de a vinde si cumpara iluzii. Ce anume ar mai anima pe dictatorii din toate timpurile, daca nu ar avea mereu inaintea lor Iluzia Puterii pe care au comandat-o din belsug de la mine?” „Sau,” am continuat eu, „ce ar face toti oamenii influenti ai planetei, daca nu ar avea Iluzia Bogatiei la indemana? O licoare ca aceasta nu cred ca se mai poate gasi pe pamant!” „Ma bucura faptul ca mi-ai inteles jocul. Ca de fiecare data, iti ofer ocazia de a te alatura acestui negot prosper. Vei avea o parte consistenta si poate, vei deveni si tu un mare negustor, asa cum sunt eu.” „Poti sa imi oferi Iluzia Nemuririi? Cred ca as putea folosind-o sa instaurez o noua religie. Deja vad cum multimile ar alerga spre mine dand navala calcandu-se in picioare si dorind sa puna mana pe continutul ei. Cu cat ar bea mai mult, cu atat ar deveni mai dependenti, iar in final as putea sa imi intemeiez o afacere subsidiara interesanta, nu-i asa?” „Dupa cum poti singur observa, ti-as putea vinde acest pretios articol in schimbul unui anumit procent din afacerea pe care ti-ai

deschide-o. Dar fiind nesigura viata, chiar si pentru un modest negustor de iluzii, ar trebui sa imi garantezi cu ceea ce ai tu mai scump o astfel de tran-zactie,” raspunse calm negustorul. „Iti multumesc pentru oferta, dar cred ca nu sunt inca pregatit sa ma angajez in aceasta directie. Mai degraba as avea nevoie de un sfat din partea ta.” Am facut o pauza dupa care am reluat: „Mai precis, am observat faptul ca oamenii din jurul meu au devenit insensibili la tot ceea ce incerc sa le transmit in scris sau prin viu grai. De fapt, nu este vorba numai de valorile pe care incerc sa le transmit, ci in principal constat o crasa ignorare a unor subiecte de maxim interes pentru viata pe care o traim.” Negustorul de iluzii a zambit larg, iar ochii i-au stralucit cu ironie. Dupa aceea rase discret, af-isand o calma condescendenta: „Nu cumva ai incercat sa vinzi acele articole lipsite de iluzie si de interes numite: Bine, Adevar si Frumos? Daca asa ai facut, atunci ai cuvantul meu ca nu ma mira faptul ca nu ai avut succes!” „Dar le-am ambalat frumos si cu grija! Am alcatuit cu meticulozitate, rabdare si multa truda materiale bine gandite si atractiv intocmite. Initial m-am gandit ca sunt prea serios in exprimare si am trecut la o abordare mai dinamica. Am schim-bat de zece ori forma, dar degeaba. Am studiat zeci de carti, unele procurate cu mare cheltuiala din cealalta parte a lumii, dar in zadar! Audienta a ramas nesemnificativa. In plus, cu cat depuneam mai mult efort, cu atat se micsora numarul celor care imi citeau articolele sau imi ascultau videoclipurile.” M-am oprit din vorbire fiindca instantaneu s-au aprins lampile din tavan inundand cu lumina intreaga incapere. Rafturile pline cu ilu-zii straluceau si mai puternic. Culori de curcubeu se revarsau din toate partile si o muzica placuta se auzea venind din niste difuzoare plasate undeva in partea superioara a incaperii. Ambianta era placuta. O senza-tie de caldura te invaluia primitoare asemenea bratelor unei curtezane iscusite. Toate simturile erau incantate si atatate de proiectia continu-tului ciudatelor sticlute cu licori felurite. Fara insa a da atentie acestor detalii, am continuat: „De fapt, nu am dorit sa apelez la jocul iluziei. Am crezut ca expunerea directa si sincera va genera un binevenit impact. Spune-mi, te rog, unde am gresit? De ce anume sufera semenii mei si de ce sunt complet ignorat? Un autor fara cititori este ca un actor ce joaca in fata unei sali fara spectatori. Este o imagine deprimanta si cred ca voi abandona in cele din urma acest mestesug.” „Ai venit pentru un sfat, dar cred ca mai degraba ai nevoie de remediile mele,” imi raspunse cu bunavointa negustorul. „De ce incerci sa pui in lumina Binele, cand ai putea sa oferi pur si simplu licoarea numita Iluzia Binelui? Toti ti-ar fi recunoscatori! Nu iti dai seama? Ai aduce alinare la multi oameni prin cuvinte mestesugite si idei atra-gatoare pe intelesul tuturor!” „Dar in ce consta aceasta Iluzie a Binelui? Nu este de fapt doar proiectia unor lucruri desprinse de realitate? Nu este doar o amagire?” am intrebat dorind sa aflu raspunsul pana la capat. „Nu neaparat,” relua negustorul. „Sugestiile sunt la fel de valabile ca realitatea insasi. Imaginatia se interpune mereu in evaluarea lumii in

IN VIZITA LA NEGUSTORUL

DE ILUZII

Octavian Lupu

ROMANIA NOASTRA PRNZ 11

care traiesti. Ce poate fi rau in a-i oferi putina culoare si astfel sa o faci mai interesanta?” „Deja ma duce gandul la toata industria aservita spiritului monden, sau vedetismului, cum i se mai zice,” am replicat reflectand la cele spuse. „Astfel, faima devine lucrul cel mai de dorit. Succesul ia imediat locul efortului de a progresa moral pe parcursul vietii. Se mai adauga vanitate din belsug si este gata licoarea miraculoasa!” „Trebuie sa intelegi ca fara acest miraj, oamenii ar muri de plictiseala,” accentua negustorul. „Exista o nevoie continua dupa divertisment. Lucrurile inventate plac, in timp ce Adevarul este dureros. Mai bine ai oferi Iluzia Adevarului. Ai putea afirma si cea mai mare nerozie. Cu toate acestea oamenii te-ar asculta si te-ar urma. Astfel, ai deveni un mare lider de opinie si ai accede in structurile superioare ale societatii.” „Da, dar astfel as promova falsitatea, iar in final eu insumi as fi prins in capcana obtin-erii succesului cu orice pret,” am murmurat lipsit de convingere. Imediat a aparut inaintea mea o femeie deosebit de frumoasa. Talia ei era subtire si unduioasa. Picioarele erau lungi si armonioase. Parul era bogat, iar mainile aveau o delicatete aparte. In plus, hainele erau croite dupa ultima moda. Insa nu am putut sa observ prea multe detalii, fiindca deodata chipul ei s-a transformat si am zarit in schimb o persoana incercanata, cu multe riduri pe fata, prematur imbatranita si cu pielea zbar-cita. Hainele au capatat imediat o tenta demodata si invechita. Tot aspectul ei devenise respingator. Contrariat, negustorul disparu pentru cateva clipe din incapere iesind pe o usa stiuta doar de el. Nu trecura decat vreo cateva minute si frumoasa femeie reaparu in toata splendoarea ei. Chipul zbarcit disparuse ca prin farmec. Intre timp negustorul se intorsese in camera: „Cineva a aprins din greseala Lampa Adevarului,” se scuza el, „si astfel a anulat efectul Iluziei Frumusetii,” continua el. „Ce poti sa faci cu ucenicii din ziua de astazi? Sunt curiosi nevoie mare si cum vad un buton, imediat il apasa pentru a vedea ce se intampla,” spuse mai mult pentru sine. „Si cand te gandesti ca pot sa am clienti in salon, iar toata joaca aceasta la butoane imi poate ruina intreaga afacere. Cata indisciplina!” murmura nemultumit mai departe. Am inteles de indata ca succesul marilor si micilor producatori din industria cosmetica se bazeaza in principal pe folosirea Iluziei Frumusetii, incorporata in toate produsele lor. De fapt, in loc sa caute cai autentice de infrumusetare a fiintei umane, acesti oameni de afaceri se marginesc doar sa corecteze superficial aparentele, oferind o iluzie in locul realitatii. „M-am lamurit,” i-am raspuns cu promptitudine. „Este clar ca imi oferi doar iluzii pe care sa le inoculez semenilor mei. Nu voi face acest lucru. Prefer sa raman singur asemenea Cassandrei, decat sa fac asa ceva. Totusi, sfatul tau este interesant, cel putin dintr-un anumit punct de vedere. Abia acum reusesc sa imi explic succesul incredibil al mediocritatii, ascensiunea sociala a persoanelor lipsite de caracter si atractia irezistibila a vedetelor ce isi expun fara rusine nuditatea corpului si lipsa de inteligenta a mintii!” „Faci asa cum doresti,” imi raspunse negustorul fara a fi afectat de afirmatiile mele. „Dupa cum bine stii, eu sunt un negustor de iluzii. Nimic in afara de iluzii nu vei gasi in magazinul meu. Insa nu uita,” continua el, „ca gustul realitatii este amar, suprafata ei este aspra, privelistea ei este dezolanta, iar sunetele emise de ea sunt sinistre! Putini pot sa o priveasca in fata, adica asa cum este ea de fapt. Realitatea este o femeie urata si lipsita de atractie. Fara jocul abil al iluziei va fi greu sa traiesti impreuna cu ea, sa o strangi in brate, sa o iubesti si sa i te daruiesti!” Am plecat in graba fara sa imi iau ramas bun, tulburat de aceste ultime cuvinte. In oglinda din fata pravaliei am avut insa impresia ca pret de o clipa am zarit o personalitate impunatoare, insa imediat a disparut si nu a ramas decat imaginea obisnuita a ceea ce sunt de fapt. Cineva din greseala aprinse-se Lampa Adevarului la intrare si uitase sa o mai stinga. Cu toate acestea, mi-am iubit de o mie de ori mai mult infatisarea de om aflat la „varsta de mijloc”, decat proiectia cosmetizata a ceea ce nu am fost si nici nu voi fi vreodata. Am facut bine respingand oferta negustorului? Nu imi pot da seama, insa din acea clipa m-am decis sa intreb pe toti cei din jurul meu, indiferent de persoana: „Care sunt iluziile pe care le hranesti in viata ta?”

A.J. ZAKNIC & SONSAnte si JeanetteMatija Zaknic1328 Coatesville Riverhead High-way RD2, Kumeu, Auckland. Au venit in Noua Zeelanda in anul 1969 si s-au instalat la Kumeu in anul 1980. La inceput au cumpa-rat un lot mic de teren cu o suprafata de 16 acri, un lot care nu era ingrijit, un lot neglijat. Si au pornit sa faca ceea ce stiau sa faca mai bine: sa lucreze pamantul, asa cum foarte bine se face in Croatia, Romania si in toate tarile din Europa de Est. De-a lungul anilor au mai cumpa-rat pamant si s-au ex-tins. Au struguri, mere (si un suc natural de exceptie, cu gust de butoi de dud), capsuni, legume timpurii sadite in sere. Exporta in SUA, Canada si in aproape toate tarile mari din Asia. Au o sala spatioasa pentru intalniri, care poate fi inchiriata de catre cei care vor sa aiba un barbecue sau sa viziteze ferma si sa se bucure de o zi la tara, asa cum au petrecut seniorii romani sambata 24 noiembrie 2012. La ferma pot fi cumparate si alte bunatati si surprize, pe care va lasam sa le descoperiti la fata locului.

A.J. Zaknic & Sons are waiting for you to come in Kumeu, for a wonderful outdoor day. They provide fresh organic apples, grapes, strawberries and vegetables for sale. They also can hire a big meet-

ing room for a day on the countryside, for a barbeque or just for your relaxation. Do not hesitate to visit Ante and Jeanette Matija

Zaknic, when you are in Kumeu. They are always happy for guests!

SECANTE ROMANESTI PRNZ 12

FILE DE JURNAL EGIPTENE: VOIAJ DE-A LUNGUL NILULUI (III)

Adrian Irvin Rozei

Pictura a lui David Roberts, reprezentand Egiptul Antic

In 1869, Mihail C. Sutu, tanar casatorit cu Maria Cantacuzino, isi organizeaza in mod ingineresc voiajul de-a lungul Nilului, care va dura mai bine de trei luni. Nici un detaliu nu este lasat la intamplare. Mai intai e prevazut “un bon cuisinier européen”, cu certificatele necesare, acceptat de Dl. Sutu, care va prepara urma-toarele mese : 1° Micul dejun: cafea cu lapte cu paine, unt proaspat, dulceata sau miere. 2° Dejunul: doua feluri de carne si legume, oua, branza, paine, unt, fructe.3° Masa de seara: “une bonne soupe de bœuf” sau, daca nu se va gasi carnea necesara, o supa de gaina grasa ; in continuare doua feluri de carne sau pasare, un fel de legume si o friptura cu salata precum si branza, fructe, pudding sau tarta; seara tarziu se va servi un ceai cu paine, unt si biscuiti. Portocalele si la-maile, precum si cafeaua, painea si laptele, vor fi servite la discretie. Pro memoriam, pe 15 ianuarie 2002, meniul vaporului TANIS II (cinci stele norma locala) cu care calatoream in croaziera pe Nil, era: 1° Micul dejun: cafea cu lapte sau ceai, briose, gem. 2° Dejunul: supa de gaina, sis-kebab de gaina cu orez, morcovi si fasole verde, salata de rosii, varza si ardei, prajitura cu crema de cocos. 3° Masa de seara: supa de mazare, tocana de vita cu orez, morcovi si fa-sole verde, salata de rosii, varza si ardei, jeleu de… ceva rosu si chimic. Bauturile, inclusiv apa din sticle, se platesc separat (1USD sticla)! Pentru Mihail C. Sutu serviciul inclus prevede ca in afara de hrana necesara pentru “M. et Mme. Soutzo et leur suivantes”, de-a lungul calatoriei, contractantul poate invita la dejun sau masa de seara doua persoane fara a plati vreun supliment lui Ali Bejani, care nu va putea “emite nici o reclamatie in acest domeniu”. Painea va fi coapta pe vapor in fiecare zi “à la manière européenné” cu faina de prima calitate. Urmeaza descrierea detailata a accesoriilor cu care va fi dotat vasul tip Dahabieh din fier cu zece vaslasi, numit “New Gazelle”: panze, vasle, carbune, barca de salvare etc. Nu uita sa precizeze: o colivie metalica pentru conservarea carnii si cateva clopote de panza metalica pentru a apara hrana de muste. Apoi vin conditiile practice privind personalul de serviciu : dragomanul, echipajul (13 persoane !) compus din marinari “forts et vigoureux”, platile care cad in responsabilitatea patronului barcii (piloti, traversarea cata-ractelor, cheltuielile pe mal, ghizii, caii si magarii de povara, bacsisurile). Ali se angajeaza sa usureze calatorilor vizita tuturor locurilor intere-sante spre satisfactia lor completa. Ali se angajeaza sa realizeze calatoria cat mai repede posibil, fara sa depaseasca durata de trei luni, in functie de vant si de conditiile climatice. Dl. Sutu va fi stapanul absolut pe vapor, care va fi, ca si echipajul, la dispozitia lui completa. Pentru toate aceste servicii, si multe alte de-talii prea numeroase pentru a fi mentionate aici, Dl. Sutu se angajeaza sa plateas-

ca cinci livre sterline pe zi, cu un avans de 225 livre la semnar-ea contractului, 40 livre la Philae si restul la into-arcere, “daca au fost executate in mod fidel toate angajamentele”. Pentru ca sa ne putem reprezen-ta ce insemna costul acestei calatorii, merita sa amintim ca David Roberts, celebrul desena-tor, fondator si presedinte al Societatii Artistilor Britanici, care a lasat o serie de desene faimoase reprezentand Egiptul, cu principalele monumente antice si moderne din vremea lui, facuse cu treizeci de ani inainte aceeasi calatorie pe Nil, timp de trei luni. Impreuna cu o pereche de prieteni englezi, el a inchiriat o barca si un echipaj de opt membri pentru care a platit 15 livre sterline… pe luna! E drept ca din punct de vedere al calitatii cele doua nave nu erau echivalente, pentru ca David Roberts povesteste in jurnalul lui ca, inainte de a pleca de la Cairo, a fost obligat sa scufunde barca in Nil pentru a scapa de sobolanii care o invadasera! Contractul Sutu/Bejani se incheie cu semnaturile celor doua parti contractante si a martorului, consulul Prusiei De Iasmund, care este desemnat ca arbitru suveran si fara apel in cazul in care una dintre parti ar contesta interpre-tarea zisului contract. Dupa ce am citit cu nespus interes acest contract, am decis sa fac o fotocopie si s’o trimit binecunoscutei agentii de turism elvetiene KUONI, organizatorul croazierei mele, cerandu-i executarea acelorasi prestatiuni pentru cinci livre sterline pe zi! VA URMA

ISTORIA ROMANILOR PRNZ 13

Constantin C. Giurescu

XI - URMASII MARELUI BASARAB: NICOLAE ALEXANDRUTara Romaneasca a avut parte in veacul al XIV-lea de un sir intreg de domni care au lucrat pentru marirea si intarirea ei. Dupa Basarab cel Mare, intemeietorul statului independent si al dinastiei, a urmat Nicolae Alexandru, organizatorul bisericii, apoi Vladislav care-si intinde stapanirea peste munti, in Ardeal. Fratele acestuia Radu inte-meiaza marile manastiri, iar Dan poarta razboaie pentru a cuprinde tinuturi pe malul drept al Dunarii. E o succesiune de eforturi care-si va gasi incununarea in stralucita domnie a lui Mircea cel Batran. Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul lui Basarab, a fost asociat la domnie de catre tatal sau, inca de pe la 1340. El a stapanit in liniste, fiind in legaturi stranse cu vecinii de la miazazi (sarbii si bulgarii) si avand, fata de unguri, o atitudine demna. Insemnatatea lui sta mai ales in faptul ca a intemeiat Mitropolia Tarii Romanesti. Pana la el, romanii din stanga Dunarii nu aveau un cap bisericesc, recunos-cut oficial de Patriarhia din Constatinopol. Nicolae Alexandru, vazand aceasta, ceru Patriarhiei sa-i numeasca unul, si indica si persoana anume: pe Iachint mitropolitul din Vicina, oras pe malul dobrogean al Dunarii, in partile Deltei, azi disparut pe care-1 che-mase de altfel la curtea sa mai dinainte. Patriarhia isi dadu aprobarea si astfel Iachint deveni mitropolit a toata Ungrovlahia” (1359). Tot Nicolae Alexandru fu si cel dintai voievod roman ctitor la Sfantul Munte; “el ajuta nu cu pucin” cum spune un document contemporan. Casatorit de doua ori, a doua oara cu o catolica, doamna Clara, Nicolae Alexandru a avut doi fii, pe Vladislav si pe Radu, viitori domni, si trei fiice, pe Ana, sotia tarului bulgar Sracimir, pe Anca, sotia tarului sarb Stefan Uros, pe Elisabeta, al carei sot a fost Ladislau de Oppeln, (palatinul adica cel mai inalt dregator al Ungariei). Din aceste legaturi de familie poate judeca oricine situatia Basarabilor in sud-estul european si prestigiul statului intemeiat numai cu o jumatate de secol in urma. Nicolae Alexandru a murit in anul 1364 si a fost ingropat in biscrica din Campulung, unde odihnea tatal sau. Pe piatra lui de mormant, cea mai veche din cate avem de la domnii nostri, se citeste urmatoarea inscriptie, in limba slava: “In luna Noemvrie 16 zile, a raposat marele si sin-gur stapanitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul Marelui Basarab, in anul 6873 (1364), indictonul 3. Vesnica lui pomenire”. Singurul portret contemporan al domnitorului se pastreaza refacut in secolul al XIX-lea, la ctitoria sa din Campulung. “In urata zugraveala de pe la 1820, el apare cu o coroana inflorita, sprancenat, oaches, barbos, purtand peste haina o misada ca in portretul lui Vlad Tepes”. Mai recent, s-a opinat ca celebrul portret al domnitorului din fresca “Deisis” de la Curtea de Arges, este tot al lui Nicolae Alexandru, si nu al lui Basarab I cum s-a crezut la inceput, de vreme ce Sf.Ioan Botezatorul a fost inlocuit in scena cu Sf. Nicolae, patronul bisericii si patronimicul voievodului. VA URMA

PRNZ 14INTERVIU

Dialog realizat de Vlad Stoicescu pentru “Flacara Iasului. Info”, preluat cu multumirile noastre. Ex abrupto, ce se intampla cu Iasul? Suntem noi, doar unii dintre noi, prea conservatori si acrosati unei imagini lejer nostalgice pentru a ne obisnui cu modernizarea orasului, prin ar-derea etapelor sau asistam la o entropizare ur-banistica, de sacrificare a simbolurilor cetatii? Se intampla tot felul de lucruri, unele bune, altele mai putin bune, ba chiar se petrec si lucruri rele! Cu riscul de a parea paseist, sunt din-tre cei care regreta implantarea Palas-ului de jur-imprejurul Palatului Culturii, as fi preferat acolo un parc urias. Dar poate sunt eu molipsit de ce-am

INTERVIU DIN ORASUL TEILOR, CU LIVIU ANTONESEI

vazut in alte parti, la Cracovia, Viena, Paris si, mai ales, Londra. Acolo, cale de opt-zece kilometri, sa zicem din Regent Gardens pana aproape de Piccadilly Circus, poti ocoli toate strazile si bulevardele, mergand numai prin parcuri. Nu sunt complet impotriva modernizarii, inclusiv arhitectural-urbanistice. De pilda, nu m-ar fi deranjat Palas-ul, daca era construit intr-o zona rezi-dentiala. De altfel, pe dinauntru, imi place. Pe dinafara, mai putin. Desi ocupa un spatiu imens, e inghesuit, unele cladiri iau lumina altora, e prea mult beton, iar stilistica diverselor cladiri se bate, uneori, cap in cap. Imi place insa ca orasul, prin proiectele finantate din bani europeni, tinde sa se transforme dintr-un fel de sat mare intr-un adevarat oras, prin refacerea infrastructurii si a structurii urbane – reteaua de apa si cea de canalizare, incepute mai de mult, sunt aproape refacute, precum si o parte a celei de incalzire. Pasajul subteran de la Fundatie si cel suprateran de la Tigarete, vor permite o anumita fluidizare a traficului. In momentul de fata, cartierele Alexandru, Dacia si Mircea cel Batran, sunt destul de vaduvite de cai de acces, or avem acolo o popu-latie cat in vreo doua-trei capitale mai mici de judet. Eu am vorbit despre refacerea, cu sprijinul Primariei, a fatadelor blocurilor din Centru inca de acum vreo zece ani, ma bucur ca a inceput, dar cred ca merge foarte incet. Mai rapid ne-am descurcat noi, cetatenii, din resurse proprii, prin cartiere. In fine, ma bucur ca s-a terminat renovarea Teatrului, a Garii, dar ma uit cu jale la Palatul Culturii, unde se repara de la cutremurul din 1977, desi stramosii l-au ridicat in vreo sapte ani, si la Filarmonica, la care se lucreaza de la urmatorul cutremur important, cel din 1988! Imi place, de asemenea, ce se intampla cu albia si aria adiacenta a Bahluiului…

Santierizarea orasului, fie uneori si cu drujba, pe formula americana ca „nu poti face omleta fara sa spargi niste oua“, are macar perspectiva de a configura o noua personalitate proprie Iasului, in locul celei care exista, cu umbrele si orgoliile sale? In ceea ce priveste o parte a santierizarii, trebuie sa constat ca e inevitabila, ma refer la cea privind pasajele amintite, refacerea tramei stradale, innoirea trotuarelor. Imi fac o cruce mare ca finan-tarile europene sunt cu termene de executie, care daca sunt depasite, conduc la amenzi, penalitati. Poate vom iesi in cele din urma din noroaiele anotim-purilor umede si din praful celor uscate. Cat priveste drujba… eu cred ca baietii astia de la Primarie – am

inteles din ziare ca decizia a fost a d-lui viceprimar, dar asta nu absolva nici pe seful dumisale, nici Consiliul Local – au gresit si inca destul de grav. Oricum ai da-o la intors, Iasul este cunoscut, intre altele, ca un oras al teilor. Sa te apuci acum sa-i tai ca sa pui salcimi japonezi, ori cum se cheama, arborii astia pitici, cel putin deocamdata, si tesiti, nu e o idee geniala, e chiar o prostie. M-am simtit alaturi de cei care au protestat si sper ca m-au simtit si ei alaturi… Am inteles ca, dupa ce au facut prapad in centru, drujbele Primariei o iau spre Copou. Nu-mi dau seama daca prostia e asa de mare ori e „comisionul“ greu de refuzat…

USL, vorba presedintelui Iliescu, „o larga coalitie de uniune nationala“, ba-zata pe „consens minimal si dialog“, politic sau doctrinar doar o struto-ca-mila, va avea perspectiva de a evita o implozie, in lipsa unei Opozitii reale? In opinia mea, cata vreme nu va disparea factorul exterior care a condus la aparitia acestei coalitii politice, ma refer la dl presedinte Traian Basescu, care mai are aproape doi ani de mandat, nu va disparea nici USL. Iar daca nu avem o opozitie politica reala, as cauta vinovatul la aceeasi adresa! Sa vedem ce va iesi la congresul PDL care se apropie… Riscati o caracterizare succinta a perspectivelor de performanta in man-agementul administrativ, cu care ati cochetat, a Presedintelui de CJ Iasi, respectiv a Primarului municipiului resedinta de judet? Presedintele de judet este destul de nou in functie, insa sunt dintre cei care au apreciat anumite performante ale dumisale pe cand era ministru la Educatie, unele inclusiv in ceea ce priveste scolile din judet. P.15

INTERVIU PRNZ 15

Principalul lucru pe care il astept de la Domnia Sa este rezolvarea modernizarii-extinderii aeroportului. Constat ca, de cand am plecat eu de acolo, mai nimic nu s-a mai facut, desi s-au schimbat vreo trei presedinti. Daca acest lucru nu se rezolva este clar ca orasul este condamnat la izolare si subdezvoltare. Oricum, de autostra-zi este, cel putin deocamdata, ocolit. Eram eu inca tanar cind se vorbea de iminenta autostrazii Iasi – Tg. Mures, care ne-ar fi legat, mai repede si mai usor decat acum, de vestul tarii si al continentului. Cand caile ferate sunt asa cum sunt si soselele la fel, marea sansa a Iasului de a iesi din izolare mi se pare a fi aeroportul.

In contul unor optiuni personale, civile, dar si politice, va mai regasiti o reprezentare intr-o formatiune care revendica Dreapta autentica? Nu, nu ma recunosc in nici o formatiune politica bastinasa, nici de dreapta, nici de stanga, nici chiar de centru, daca asa ceva exista. De altfel, nu mai votez de aproape zece ani. M-am dus anul acesta la vot, exclusiv pentru a vota un prieten, care nu avea nici o sansa, dar am profitat de sistemul uninominal, l-am putut vota numai pe el. Nu voiam nici sa uit complet cum se procedeaza, daca se renoveaza brusc clasa noastra politica?! Structural, ma consider un fel de liberal, altoit cu un fel de libertarian, dar nu gasesc nimic convingator in oferta politica aborigena. Ma multumesc sa observ ce se intampla in politica, sa mai si comentez cateodata, insa destul de detasat si pe cat sunt in stare, cu un anume umor. Slava Cerului, sunt niste ani de cand nu-mi mai consum energia, pasiunea in politica. Nici pamflete nu mai sunt tentat sa scriu, desi pe vremuri imi ieseau destul de bine! Sociologic, optiunea majoritara a iesenilor in alegerile parlamentare pentru USL, dincolo de votul negativ, de respingere a PDL, poate fi asociat unui soi de masochism electoral? Adica o ducem prost, dar uneori ne si place? Nici vorba! La Iasi, ca si in restul tarii – nu stiu daca in Bucuresti scorul n-a fost chiar mai mare – votul impotriva a decis rezultatul alegerilor. Votul impotriva celor care au redus salariile – teoretic cu 25%, dar mie mi s-a redus de pilda cu peste 45%! – care au vrut sa taie si pensiile, dar s-a opus CCR, pe buna dreptate, im-potriva celor care au „furat referendumul“, impotriva dlui Basescu, a dnei Udrea si a tuturor prietenilor lor. Si, mai ales, un vot impotriva nu doar a coruptiei si furtului ci si a arogantei.

Riscati o estimare a intervalului in care, la nivel central, dar mai ales local, USL va incepe sa scartaie, in conditiile in care, cel putin la Iasi, PC si UNPR chiar nu conteaza? In opinia mea, haraieli vor mai fi, cum au mai fost si mai sunt, insa cum spuneam si mai la inceputul discutiei noastre, nu cred ca in interiorul acestei aliante se va intampla ceva cu adevarat grav, cata vreme nu dispare din joc „inamicul“ comun. Dupa aceea, tinand seama si de modul in care va evolua opozitie sistemica – ma refer la PDL, cea extra-sistemica se va pulveriza – putem sa ne imaginam si alte scenarii. Nu. Nu vreau sa spun ca automat la iesirea din joc a dlui Basescu USL se va destrama, spun doar ca un asemenea scenariu devine posibil. Pana atunci, nu, decat daca partenerii aliantei sunt sinucigasi… Cum percepeti intentia de regionalizare, in conditiile in care stabilirea sediului Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, la Piatra Neamt si nu la Iasi, este considerata inca a fi responsabilitatea – imputabila orgoliilor politice? – presedintelui CJ Iasi de atunci, Liviu Antonesei? Asta e o prostie! Si nu a mea! In Regiunea Nord-Est, sunt sase judete. Atunci, ele erau conduse de cinci presedinti de la PSD si, Iasul, de mine. Oamenii aia parca erau copii, au ales Piatra Neamt politic, dupa ce voisera sa aleaga Ba-caul, din acelasi motiv. Dar sa fim clari, nu vorbim despre o capitala, nici despre un sediu al Regiunii, ci de sediul unei institutii de intermediere in obtinerea banilor europeni si a contributiei guvernamentale asociate. Logica elementara te conduce la gandul ca e bine ca institutia aceea sa fie situata acolo unde este adunata cea mai mare capacitate de expertiza, pentru ca banii se dau pe proi-ecte. Logica politica i-a condus pe colegii mei de atunci, unde i-a condus. Imi amintesc insa ca din primele 95 de proiecte aprobate de finantare, peste 60 erau propuse de administratiile si institutiile din judetul nostru. Imi mai amintesc ca multe proiecte din alte judete se faceau cu sprijinul CJ Iasi sau a unor firme de consultanta de aici. Colegii mei de atunci au reusit exemplar sa puna oamenii pe drumuri, mai intai la Iasi, ca sa poata propune un proiect ca lumea, apoi la Piatra Neamt ca sa depuna proiectul… Acum, ca regionalizarea trebuie facuta pana in-cepe urmatorul exercitiu bugetar al UE, e cat se poate de clar. Mai putin clar este cum va arata aceasta, desi nu mai este mult timp la dispozitie. Deocamdata, nu se stie nici cate regiuni vor fi, adica daca vor fi pliate pe actualele regiuni ... P17

CE TIMPURI? UNDE SUNT CEI CE NU MAI SUNT?

PRNZ 16

Earth Matters features contributions from scientists, doctors, artists, farmers and gardeners to reconnect us with the world of nature. Eating

makes us intimate with the earth so Earth Matters to everybody! Home gardeners, grow-ers and farmers, parents and teachers, doctors and healers, cooks and chefs – there’s food for

thought for all in Earth Matters.

$35.00 pentru 3 numere pe an, $20.00 pentru versiunea electronica, format pdf.Abonamente la http://www.earthmatters.co.nz/

EARTH MATTERS

JOURNAL FOR THERENEWAL OF AGRICULTURE

READING NATURE’S SCRIPTCOMMUNITY SUPPORTED AGRICULTURE

FOOD SECURITYGLOBAL LAND GRAB

SUSTAINABILITY AND BIODYNAMICSHEALING PLANTSLIVING SIMPLY

INTERVIU

de dezvoltare, ceea ce ar avea o logica, sau daca acestea vor fi redesenate. Nu se stie nici macar care vor fi centrele administrative ale regiunilor – atentie, iarasi n-ar fi vorba de capitale, ca nu se va opta in mod sigur pentru o solutie federala! L-am auzit pe dl Dragnea vorbind despre impartirea atributi-ilor si a institutiilor intre mai multe orase. Insa, nu se stie nimic sigur. Mai ales ca ar fi vorba si despre revizuirea Constitutiei! Ce reechilibrari ar reclama, nu doar mediul politic, ci chiar si ansamblul societatii civile, pen-tru a conferi Iasului vocatia de autoritate si sententiozitate in dezbaterea publica, romaneasca si europeana? De la mediul politic bastinas – si local, si national – nu cred ca avem mare lucru de asteptat. Decat eventual sa asculte de dascalii lor europeni, ca de noi, cetatenii, nu mai asculta de multa vreme! Salut in schimb orice semn, cat de mic ar fi acesta, care imi ofera speranta renasterii societatii civile. Aceasta incepuse frumos in 1990, dar s-a sinucis prin participarea la guvernarea din 1996-2000. Si de atunci nu si-a mai revenit. Eu inteleg ca societatea civila, atat cea difuza, cat si cea reprezentata de diversele asociatii, poate sprijini „fragila opozitie“, cum se spunea pe atunci, dar „societatea civila“ la guvernare e o contradictie in termeni! Cum sansele ca societatea politica sa se auto-reformeze sunt nule, cum sanse s-o reformeze Justitia nu exista, singura speranta de repunere a lucrurilor intr-un an-ume normal ar fi renasterea societatii civile… Altfel, cine sa puna presiune pe politrucii astia sinistri? Presa – de altfel, pe vremuri parte a societatii civile? Pai, o buna parte a presei a disparut, alta parte s-a tabloidizat, indiferent de suportul folosit, iar ce-a mai ramas, a intrat la stapan. Daca ma intrebati cum va fi reflectat un anume eveniment pe posturile noastre „informative“, inainte de a apasa pe buton, va pot spune fara gres, inclusiv ce invitati vor avea pentru a comenta evenimentul! Inca e bine ca stapanii presei au si interese si simpatii politice divergente, altfel ne-am intoarce la „Scanteia“ si televiziunea unica! Nu in ultimul rand, riscati o tripla caracterizare a Iasului, din perspectiva universitara si de performanta a Departamenului de comunicare si jurnalism, a efervescentei culturale de cand cu deschiderea unei reprezentante a ICR aici, a remanentei si percutantei mass-media locale? Despre departamentul de comunicare si jurnalism de la Litere, ca si despre cel inrudit de la Filosofie, as avea cuvinte bune, doar ca la reculul actual al presei, nu-mi prea dau seama ce piata a muncii mai deservesc ele! Mai mult va profita, cred, presa electronica, inclusiv fenomenul blogging-ului, doar ca din asta la noi (inca) nu se poate trai. Efervescenta culturala, cata este, datoreaza mult catorva reviste si edituri, in frunte cu „Polirom“, Filarmonicii si catorva formatiuni muzicale mai mici, precum Cvartetul „Voces“, sau unor montari realizate de mari regizori precum Andrei Serban, Maniutiu sau Purcarete, la National sau Opera… De cind a aparut aceasta inventie a dlui Marga, nu reusesc sa inteleg sensul acestor filiale interne ale ICR, o institutie creata exclusiv pentru propaganda culturala externa. O fi vorba despre vreun „nou ev mediu“, o fi vorba despre satisfacerea clientelei cultural-politice? Eu nu stiu. Am inteles insa ca acestea au fost create, dar nu au si buget si au fost puse sa cerseasca de la administratiile locale si judetene. Ca platitor de impozite, eu ma opun. Prefer ca banii, putini cati sunt pentru cultura, sa mearga catre cultura vie a locului, nu catre o alta structura parazitara. N-am fost un fan al vechii conduceri a ICR, am si criticat-o cand a sarit calul, dar nu stiu de ce am impresia ca am cazut din lac in put… Cat priveste presa, dragul meu… Am trait amandoi vremu-rile cand apareau aici ba opt, ba noua ziare, cind functionau mai bine de douasprezece radiouri si vreo cinci-sase televiziuni. Ce timpuri! Unde sunt cei care nu mai sunt?

VOCEA ANIMALELOR PRNZ 17

safe.org.nz

Yes, you have my support to help factory farmed animals by donating:l $25 l $40 l $60 l $100 Other $ l One-off l Monthly

By contributing $40 or more annually you can become a SAFE Member

l Yes, I wish to become a member

First name

Surname

Address

City

Phone Mobile

Email Date of Birth

Credit Card Number nnnn nnnn nnnn nnnn Expiry nn nnCheque l I enclose my cheque payable to SAFE for $

Signature

Hans KriekSAFE Executive director

“If, like me, you believe that no animal deserves to suffer endless confinement, pain, fear and stress, please donate today”

Or you can make an online donation through online banking. Account Number: SAFE 03 1558 0005198 01

I would like to know more about: l Volunteering l Leaving a gift to SAFE in my Will

Post To: SAFE, PO BOX 13366, Christchurch 8141

Your donation ensures SAFE continues to campaign against factory farming in New Zealand.

Donate over $40 and receive a free SAFE shopping bag!

CAMPANII SAFESAFE si-a unit fortele cu Societatea Antivivisectie din Noua Zeelanda (NZAVS) si SPCA pentru a preveni

testarea drogurilor psihoactive (mai cunoscute drept “party pills” sau

“legal highs”) pe animale, declarand aceasta propunere a parlamentaru-lui Peter Dunne (un fel de mascarici cu papion, pe care il invit sa testeze aceste droguri pe copiii lui) ca fiind

inacceptabila. Testarea se va face pentru a vedea daca aceste droguri sunt sigure pentru consumul uman. Testele implica suferinte extreme si moartea animalelor care vor avea “privilegiul” de a fi alese. Iar daca sunteti iubitori ai cainilor Beagle,

este foarte probabil ca viitorii pacienti ai domnului Dunne sa fie

alesi din randul acestei rase.safe.org.nz

Yes, you have my support to help factory farmed animals by donating:l $25 l $40 l $60 l $100 Other $ l One-off l Monthly

By contributing $40 or more annually you can become a SAFE Member

l Yes, I wish to become a member

First name

Surname

Address

City

Phone Mobile

Email Date of Birth

Credit Card Number nnnn nnnn nnnn nnnn Expiry nn nnCheque l I enclose my cheque payable to SAFE for $

Signature

Hans KriekSAFE Executive director

“If, like me, you believe that no animal deserves to suffer endless confinement, pain, fear and stress, please donate today”

Or you can make an online donation through online banking. Account Number: SAFE 03 1558 0005198 01

I would like to know more about: l Volunteering l Leaving a gift to SAFE in my Will

Post To: SAFE, PO BOX 13366, Christchurch 8141

Your donation ensures SAFE continues to campaign against factory farming in New Zealand.

Donate over $40 and receive a free SAFE shopping bag!

PETROVAI PRNZ 18

George Petrovai

DRUMUL BUN IN VIATA NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NOROCOSILOR!Urmare din numarul trecut. ALEGEREA MODELULUI DE URMAT IN VIATA. Toti oamenii cu scaun la cap si cu picioarele pe pamant sunt intr-atat de impresionati de insusirile si faptele unor semeni (inaintasi sau contemporani), incat isi doresc din toata inima sa le calce pe urme. Si atunci si-i fac modele de urmat in viata. Caci viata de azi este istoria de maine, care dobandeste un plus de atractivitate si credibilitate prin repere umane, comparatii, clasificari si ierarhizari. Nu la fel stau lucrurile cu detinatorii de puteri colosale, fie ca unii dintre ei nu mai sunt zdraveni la cap, fie ca aproape toti nu mai sunt cu picioarele pe pamant. Izolati de lumea inconjuratoare (ba din teama, ba din dispret fata de vulg), in scurt timp ei devin niste monstri (sin-guratatea, se spune, naste monstri): se cred providentiali si se hranesc cu himere, asa ca-si permit ceea ce nici macar zeii popoarelor antice nu-si permiteau – sa faca arta din cruzime si neomenie! In cartea sa Gog, scriitorul italian Giovanni Papini pune in gura lui Lenin niste afirmatii halucinante: „Visul meu este acela de-a trans-forma Rusia intr-o imensa inchisoare...”; „Taranii reprezinta tot ce urasc eu mai mult...”; „Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta de mii de tarani.”; „Visez sa fiu directorul general al unei inchisori, al unei ocne pacifice si bine intretinuta.”; „Eu sunt un semizeu local, asezat intre Asia si Europa...”; „(...) Aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven” (sublinierea mea, G.P.). Nota 1: Daca avem in vedere multimea dictatorilor si a martirilor din istoria universala, dar mai cu seama daca avem in vedere enormele suferinte provocate omenirii de cele doua razboaie mondiale (morti, mutilati, inlagarati, stramutati), milioanele de jertfe din lungul razboi rece care a urmat, precum si seria neintr-erupta a victimelor provocate ba de conflicte regionale, ba de acte teroriste, ba de foamete, atunci putem spune ca progresul omenirii se datoreaza unei legi zdravan articulata pe egoism si cruzime. Si inca ceva. Cum din totdeauna puterea omeneasca a fost mai mult decat dezamagitoare pentru masele de supusi si de-a dreptul tragica pentru detinatorii ei (atatia si atatia dintre acestia pierzandu-si vietile odata cu convingerile despre aura de sacralitate a suveranului), alegerea modelului de urmat in viata din randul lor in pofida exemplelor oferite de trecut si prezent, denota din partea respectivilor mai degraba ambitie decat discernamant, mai degraba lacomie decat infranare, mai degraba minciuna decat adevar. Indeosebi in Romania postdecembrista, unde detinatorii puterii au fost si continua sa fie niste detestabili politruci, intr-atat de dornici sa se capatuiasca cu orice chip, incat se folosesc tot mai mult de minciuna si faradelege (ambele infipte adanc in institutiile fundamentale ale statului), pesemne singura tactica admisa intr-o democratie originala – coruptia generalizata sa fie ingrasata pana cand isi va da duhul odata si odata de prea multa osanza! Fireste, majoritatea romanilor nu mai au nevoie de modele: unii pentru ca au ajuns niste burghezi sadea, iar suficienta bur-

gheza nu tanjeste dupa modele, ci dupa tihna, confort si comoditate; altii (cohortele nesfarsite de dezradacinati si disponibilizati) pentru ca simt pe propria piele zadar-nicia si lipsa de sens a vietii, adica efectele moderne ale desertaciunii eclesiastice. Dar cum boli de acest soi nu se trateaza cu promisiuni sau modele, ci cu certitudinea zilei de maine, un leac ce nu-i la indemana guvernantilor nostri, iata ca apatia roma-nilor postdecembristi s-a extins pana cand a ajuns endemica. Nota 2: Sa fie modelele luate din alte domenii mai acatarii? Pai daca-i luam la puricat pe oamenii de afaceri de la noi, lucrurile nu stau cu nimic mai bine. Ba in anumite privinte stau chiar mai prost. Caci de-abia prin necontenita cardasie dintre politruci si afaceristi se creeaza intortocheatele retele mafiote: primii isi rotunjesc binisor veniturile nedeclarate prin trafic de influenta si afaceri certate cu legea (vezi gloata de penali din actualul parlament supraponderal, cu ramificatii in cel mai cinstit guvern postdecembrist, fireste, dupa predecesorul sau); ceilalti ba varsa bani grei in campaniile electorale, dupa care trec la strangerea caimacului din sforile trase si din lucrarile incredintate (ei spun castigate), ba chiar intra cu totul in po-litica (Gigi Becali, de pilda), pentru ca ei stiu ca nimeni nu te serveste mai bine decat te servesti tu insuti. Dar, ma rog, unul ca Becali pentru cine poate reprezenta model de urmat, atata timp cat la un model trebuie sa ai in vedere deopotriva insusirile sale intelectual-profesionale (inteligenta, cultura, lucrari publicate) si cele moral-cetatenesti (cinste, corectitudine, altruism, simplitate, cumpatare)?! Nici Ion Tiriac nu-i mai breaz dupa gravele acuzatii ce i-au fost aduse de catre Jean Maurer, fiul fostului mare demnitar comunist Ion Gheorghe Maurer, cum ca omul nostru de afaceri, profitand de lipsa de discernamant a batranilor soti Mau-rer, ar fi achizitionat de la acestia pe sume derizorii atat celebra colectie de arme de vanatoare, cat si mai multe tablouri foarte valoroase. Totu-i relativ si vulnerabil pe lumea asta atunci cand se pune din ce in ce mai insistent in discutie paternitatea operei lui Shakespeare si cand ni se dovedeste negru pe alb ca Albert Einstein a furat (plagiat) teoria relativitatii de la matematicianul francez Henri Poincaré! Ce sa mai spunem de romani! Intrucat tin cu tot dinadinsul sa-si demoleze istoria la care tot mosesc si inca n-au ajuns sa-i taie buricul, pentru ca pe ruinele ei sa o constru-iasca pe cea care purcede din Tablitele de la Tartaria, in curand alegerea modelelor autohtone va fi nu doar o intreprindere al dracului de dificila (la cine sa te opresti, cand nimic din ce stiam nu mai este sigur?!), ci si foarte riscanta. Caci de-abia te vei hotari sa optezi pentru un personaj mai rasarit din noua istorie si la tanc specialistii doritori de senzational iti vor demonstra fie ca respectivul personaj nu-i stramos de-al nostru, fie ca el n-a existat niciodata in realitate, ca adica a intrat in istorie fara certificat de atestare si inmatriculare...

PRNZ 19DIN COMUNITATE

Pe data de 9 martie 2013, a avut loc in localitatea Kumeu de langa Auckland, o petrecere organizata de Mary MacIntosh cu scopul de a strange fonduri pentru biserica noastra. Doamnele Maria Ciulinaru si Maria Tica mi-au dat cateva detalii interesante legate de acest eveniment, drept pentru care as dori sa le multumesc din acest colt de pagina. Asadar, prin bunavointa familiei dr. Alexander si Diana MacIntosh si a doamnei Mary MacIntosh s-a organizat o petrecere la ferma fami-liei de la Kumeu, petrecere la care au participat peste 80 invitati, romani si kiwi.Petrecerea a fost organizata pentru strangerea de fonduri in favoarea bisericii “Sf. Ignatie Teoforul” din Auckland. Dupa ce parintele Mircea Corpodean a rostit o rugaciune de sfintire a mesei, participantii s-au bucurat de mancaruri tradi-tionale, atat romanesti cat si neo-zeelandeze. Apoi, intr-o atmosfera de buna dispozitie deosebita, s-au incins hore si sarbe romanesti, atractia principala fiind reprezentata de Lucia si Nicolas, amandoi imbracati in costume populare romanesti puse la dispozitie de Asociatia “Doina”. Seniorii romani, bucurosi ca au avut ocazia sa fie din nou impreuna, au cantat chiar si cateva dintre cele mai cunoscute cantece romanesti. Astfel, toti cei prezenti, desi vorbitori de limbi diferite, s-au inteles foarte bine, ca si cand se cunosteau de cand lumea. Atat copiii cat si adultii s-au distrat participand la diferite jocuri (cursa cu oul

FUN PICNIC DAY CU SENIORII in lingura, cursa cu 3 picioare, trasul franghiei) si concursuri (cea mai frumoasa palarie), desemnandu-se un castigator de fiecare data. O atractie deosebita a fost standul cu diverse gemuri si conserve preparate de doamna Mary MacIntosh, care ne-au amintit foarte mult de produsele preparate de bunicile noastre. Fon-durile obtinute la aceasta actiune au fost donate in totalitate bisericii ortodoxe romane “Sf. Ignatie Teoforul”.

ALEGERI LA ASOCIATIA DOINACa urmare a alegerilor pentru noul comitet al Asociatiei Doina care au avut loc pe data de 24 martie 2013 a fost aleasa o noua echipa de conducere. Iata si com-ponenta comitetului pentru anul 2013-2014: Lucretia Macoviciuc - presedinte, Laura Iugan, Laura Miron, Adina Giurgiu si Vali Necsulescu - trezorier. Felicitari noului comitet dar si celui care si-a depus mandatul.

Emisiunea in limba romana care se difuzeaza timp de o ora in fiecare vineri seara la 20.30 pe 104.6 Planet FM, Auckland, Noua Zeelanda! Emisiunea poate fi ascultata in toata lumea, atat in direct cat si inregistrata timp de o saptamana pe Planet FM . Echipa de realizatori ai emisiunii “Romanie Plai de Dor” are si o adresa de email la care poate fi contactata, atat inainte cat si in timpul emisiunii, cu sugestii si dedicatii. Adresa de email este: romanieplaidedor@yahoo.co.nz

RADIO ROMANESC

SERVIND LUI CERVANTES

Gabriela C. Sonnenberg

QUE PASA? PRNZ 20

Urmare din numarul trecut. Deopotriva rezumat al tuturor genurilor literare aparute anterior, cat si , in acelasi timp, vestitor al intregii game ce avea sa-i ur-meze, romanul lui Cervantes, tiparit acum peste 400 de ani, s-a cimentat pe vecie ca piatra de hotar pentru toti scriitorii lumii. Nu intamplator, americanul Lionel Trilling afirma ”Orice fictiune in proza este o variatie pe tema lui Don Quijote”. Pentru intaia oara, granita dintre fictiune si realitate se sterge pana la confundare. Cu alte cuvinte, revenind la tema debusolatilor turisti care inca-l mai cauta prin Spania, le putem acorda circumstante atenuante: intentia expresa a autorului a fost aceea de a ne destabiliza convingerile, interpunand personajul fictiv realitatii istorice. Constat ca subiectul ma absoarbe asa de tare in-cat fraza mi s-a extins nepermis de mult, molipsita parca de stilul elaborat, cu multe ”si”-uri si virgule in care Mae-strul si-a zugravit cavalerul dupa gustul de pe atunci, de secol al XVII-lea. Asa se purta vorba, sofisticata. Tot ea ne ingreuneaza azi sarcina descifrarii originalului. Original - in ambele acceptiuni admise de dictionar. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, mai nimeni nu mai are azi rabdar-ea de a-l parcurge de la cap la coada. Noi, cetateni grabiti si stresati ai mileniului trei, preferam literatura fast food. Ne vine greu sa ne abandonam fiorului lecturii, striviti de arabescurile limbajului alambicat, specific cumpenei dintre Renascentism si Baroc. Nu doar ”schimbarea la fata” a stilurilor artistice mentionate anterior a fost cauza cutremurului pe care la produs Cervantes la aparitia romanului sau de respiratie larga, ci si ruptura profunda din istoria Spaniei, cea pe care i-a fost dat s-o traiasca pe propria sa piele. Nascut la 1547 intr-o lume relativ stabila, dominata de atotput-ernica dinastie carolingiana, intr-un Imperiu care stapa-nea ferm intreaga bogatie a Coloniilor din Lumea Noua, Cervantes a asistat si s-a implicat cu bravura in lupta inutila de combatere a inevitabilului: treptata decadere a edificiului absurd, subred, in destramare sub Felipe. In a doua jumatate a vietii sale a fost chiar angajat al oficiali-tatii, menit sa controleze galerele Invincibilei Armade.

Era o flota in deriva, cu fonduri care dispareau pe zi ce trece in mainile unor bancheri si specu-lanti dubiosi. Cu toate astea, n-a fost un inger; se pare ca ar fi fost chiar si intemnitat pentru o neclaritate legata de un astfel de faliment cetos. Fireste ca a fost sarac in majoritatea covarsitoare a vietii sale. E adevarat, de aseme-nea, ca a fost retinut in detentie in mai multe randuri. Dar la fel de adevarat este si ca fiul de chirurg, nascut al patrulea intr-o succesiune de sapte frati, a calatorit mult si a vazut multe, pe mai multe continente. Cu siguranta a trait mai intens decat unora dintre noi le-a fost dat intr-o viata intreaga, azi, in secolul informatiei global-izate si transportului rapid. S-a remarcat prin vitejie in mai multe ocazii, inclusv in Batalia de la Lepanto, unde i-a invins pe turci, lupta din care s-a ales cu mutilarea pe viata a bratului

stang. A fost un aventurier, a venerat mai multe femei si a avut mai multe sotii. In certe privinte a fost foarte asemanator cu visatorul sau erou imaginar. Dar se poate reduce persoana sa la destinul unui rol pe hartie? Don Quijote creeaza viata bazandu-se pe literatura; Cer-vantes face literatura bazandu-se pe propria viata. E grea povara pe care i-au pus-o in carca criticii si laudatorii de-a lungul vremurilor, descoperind mereu noi si noi aspecte in opera sa, functie de moda vremu-rilor. ”L-au clasificat pe rand drept reactionar (Cesare De Lollos), anticonformist (Américo Castro), relativist (Jean Cassou), revolutionar (Pavel Novitsky, A. Gerc-hunov), erasmist (Ludwig Pfandl), omul Evului Mediu (Casella), omul baroc (Bataillon), contrareformist (Tof-fanin, Hatzfeld) si iconoclast (Efron).” - am citat aici din prefata la editia din 2002 a lui Don Quijote, publicata la Barcelona de editura RBA Coleccionables. Fara indoiala, Cervantes a fost un umanist cres-tin, capabil sa jongleze cu o varietate ametitoare de sti-luri. Apropó, stiati ca in afara de romane si proza scurta a scris si poeme si piese de teatru? Romancierul William Falkner avea obiceiul de a citi Don Quijote odata pe an, ”asa cum altii citesc biblia”. Eu una nu ma pot lauda cu o astfel de afinitate, dar am o banuiala: simpla noastra trecere prin viata, cu ochii larg deschisi a mirare, nu e nimic altceva decat o continua parcurgere plina de deliciu a pasajelor savuroase dintr-un roman imaginar, de inspiratie cervantesca. Un roman in care fiecare dintre noi este er-oul principal, ”invingator al propriului sau eu, intr-un continuu proces de autopurificare, bazat pe umilinta si autoimpacare” (citat din Introducerea la Don Quijote, Ediciones Cátedra, S.A., 1998). O infinitate de povesti fara sfarsit, al caror inceput a fost facut de Cervantes, in acel loc uitat de lume, din La Mancha. Nu ne ramane, asadar, decat sa ne ”lecturam” vietile, talmacindu-ne fiecare pentru sine in limba sa, cu luare-aminte. Sa nu uitam ca a existat un Miguel de Cervantes Saavedra, care poate ar avea de incasat de la fiecare dintre noi un binemeritat drept: acel subtil drept de co-autor.