organizarea si activitatea unei banci comerciale pe exemplul brd
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA "AL. I. CUZA" IAŞIFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI BĂNCI
LUCRARE DE LICENŢĂ
CONDUCĂTOR ŞTIINTIFIC CONF.DR., DAN CHIRLEŞAN
ABSOLVENT
2011
UNIVERSITATEA "AL. I. CUZA" IAŞIFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI BĂNCI
ORGANIZAREA ŞI ACTIVITATEA UNEI
BĂNCI COMERCIALE
CONDUCĂTOR ŞTIINTIFIC CONF.DR. , DAN CHIRLEŞAN
ABSOLVENT
2011
2
Cuprins
Capitolul 1. Organizarea funcţională a societaţilor bancare. Sistemul informaţional
bancar..................................................................................................................................4
1.1. Organizarea societăţilor bancare.....................................................................4
1.2. Sistemul informaţional bancar şi automatizarea operaţiunilor bancare.....8
1.3. Organizarea sistemului bancar în Romania..................................................11
1.3.1. Organizarea sistemului bancar in România înainte de anul 1989..................11
1.3.2. Tendinţe în sistemul bancar românesc după anul 1990.................................14
Capitolul 2. Activitatea băncilor comerciale din România.............................................20
2.1.Cadrul legal al desfaşurări activitaţii băncilor comerciale...................................20
2.2. Operatiunile pasive ale bancilor comerciale.................................................20
2.2.1. Constituirea depozitelor bancare...................................................................20
2.2.2. Rescontul şi refinanţarea................................................................................22
2.2.3. .......................................................................................................................24
2.3. Operatiunile active ale bancilor comerciale..................................................27
2.3.1. Creditarea agenţilor economici......................................................................29
2.3.2. Creditarea persoanelor fizice.........................................................................35
2.3.3. Operaţiunile de plansament...........................................................................37
Capitolul 3. Organizarea şi activitatea BRD Groupe Societe Generale.........................40
Bibliografie generală........................................................................................................41
3
Cap. 1. Organizarea unei bănci comerciale
Originile sistemului bancar
Sistemul bancar îşi are originile în trecutul îndepărtat, existând dovezi vechi ce
atestă primii paşi pe tărâmul practicilor bancare. Primii bancheri au fost cei ce faceau
schimbul de bani, moment asociat apariţiei dar şi circulaţiei monedei metalice.
Primele dovezi ale unei activităţi bancare se regăsesc în Orientul Îndepărtat şi
Egiptul Antic. Templele erau atât loc de rugăciune, cat şi un loc de păstrare a banilor si a
tezaurelor. Împrumutând aceste bogăţii, preoţii realizau un dublu rost, si anume: obţineau
recunoştinţă şi un mic profit. Dovadă sunt tablele de contabilitate descoperite de
arheologi în Mesopotamia sub ruinele templului Uruc. Acest templu datând din perioada
anilor 3400-3200 î.e.n.; este cel mai vechi sediu bancar cunoscut. Există dovezi scrise
privind activităţile de depuneri şi împrumuturi facute de temple. Codul lui Hammurabi
(1728-1686î.e.n) ,descoperit la Susa în 1901, cuprinde detalii referitoare la depozite,
împrumuturi, dobandă percepută şi de asemenea rambursarea creditelor.
La începutul secolului al VI î.e.n., fiecare oraş comercial începe să emită monedă
propie, ceea ce a dus la numeroase schimburi. Datorită faptului că fiecare îşi avea propia
monedă, a apărut necesitatea schimbului unei monede cu alta, acestea putând fi socotite
drept primele schimburi valutare. Zarafii încep şi ei să împrumute şi pentru această
activitate cea mai mare o reprezintă Atena, oraş comercial unde legile lui Solon
liberalizau dobânzile. Avand ca principal obiectiv de a combate camăta şi pentru a se
sustrage influenţei exercitate de Atena şi Delos, mai multe cetăţi greceşti au decis,
începând din secolul al IV-lea, să constituie bănci publice administrate de catre
funcţionari.
4
În perioada timpurie a dezvoltării imperiului roman, romanii nu s-au arătat
interesaţi în activităţii specifice băncilor. Pe măsura cuceririi cetăţilor greceşti au înţeles
importanţa băncilor, şi, astfel, au început să apară pe întreg teritoriul roman, atât bănci de
stat, cât şi bănci private.1
În secolul al VI-lea, în imperiul Bizantin, împăratul Justinian modifică uzuanţa
romană privind activitatea bancară, introducând obligativitatea dobânzilor fixe. În evul
mediu mănăstirile au jucat un rol important în efectuarea activităţilor specifice bancare .
Deşi practica acordării de credite cu dobândă era privita rau atât de biserică ,cât şi de
societate, cămătarii au avut un rol social pozitiv. Acest rol s-a concretizat în funcţiunile
pe care cămătarii le îndeplineau transportul monezilor, preschimbarea diverselor monede
şi nu în ultimul rând colectarea impozitelor. În secolul al VII-lea, genovezii se ocupau de
asigurării şi efectuau schimburi valutare, primeau depuneri de la persoane particulare,
faceau comerţ cu cambii şi împrumutau bani din depunerile efectuate. Intensificarea
utilizării cambiei a condus la o dezvoltare amplă a comerţului. Din această perioadă
datează termeni precum bancă, bancher si faliment.
Secolele al XIV-XVI, au fost marcate de importante evenimente istorice care au
influenţat şi activitatea bancară, cel mai semnificativ fenomen în acest domeniu fiind
reapariţia băncilor publice în Spania (Taula de Cambi din Barcelona) şi Italia (Casa di
San Giorgio din Genova).
În paralel, băncile private se menţin şi se răspândesc în Europa, un loc de frunte
fiind ocupat de italieni (prin familiile Medici, Storzzi şi Chigi), de francezi (familia
Couer), de englezi (familia Gresham), şi de germani (familia Fugger).
În anul 1531, s-a inaugurat la Anvers, prima piaţă financiară cunoscută ca bursa
de valori, şi imediat după aceasta, s-a deschis bursa din Londra. Se afirmă astfel
dinstincţia dintre pieţele financiare şi bănci.
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, activitatea bancară s-a dezvoltat în toate
formaţiunile statale din Europa, tot în această perioadă, au apărut şi primele bancnote.
Banca din Amsterdam (1609) şi Banca Angliei (1694) au devenit modelele pe care s-au
bazat structurile bancare create ulterior. De asemenea, în acest timp au apărut şi băncile
care îndeplineau funcţii echivalente celor îndeplinite de băncile centrale actuale.
1 Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp. 13-14.
5
Înfiinţarea Băncii Angliei reprezintă un moment marcant în istoria bancară fiind
considerată prima bancă centrală din lume.
În anul 1791, a fost înfiinţată „ Prima Bancă a Statelor Unite” ( The first Bank of
United States)2 care a combinat rolul unei bănci centrale cu operaţiunile specifice unei
băncii comerciale.
Până în secolul al XIX-lea, sistemul bancar s-a structurat pe trei categorii si
anume:
Băncile de emisiune, care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale;
Băncile comerciale, care acţionau ca instituţii de intermediere pentru
operaţiuni de subscripţie publică;
Instituţii financiare, specifice casele de economii, societăţile de construcţii şi
cooperativele de credite, destinate să satisfacă nevoile publicului.3
1.1. Organizarea societăţilor bancare
Băncile îşi desfăşoară activitatea, din punct de vedere organizatoric, în condiţii
asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni, iar sub aspectul funcţional
sunt necesare reţinerea unor particularităţi.
Organizatoric, conducerea, administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la
societăţile pe acţiuni. Astfel ele dispun de
1. Foruri suprem de conducere (adunari generale)
2. Structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte, consiliu de
administraţie, comitet de direcţie)
3. Organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al
băncii).
În România, structura organizatorică, conducerea şi administrarea societăţilor
bancare se stabilesc prin statute proprii conform art. 24 din Legea nr.58/1998 (privind
activitatea bancară), iar înfiinţarea comitetului de risc, a comitetului de administrare a
activelor şi pasivelor, a comitetului de credite sunt obligatorii.
2 Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor,Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp. 13-14.3 Idem: pp. 15-16.
6
Funcţional însă, băncile, conform art. 38 din legea mai sus menţionată, trebuie să
se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în
vederea aplicării politicii monetare, de credit, valutare, de plăţi, de asigurare a prudenţei
bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare, cu toate că ele au independenţă totală
în elaborarea propriului management.
Ca persoane juridice române, băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei
emisă de B.N.R. Cererea de autorizare se înaintează B.N.R. şi trebuie să fie însoţită de o
documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la
calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii
nivelul minim al capitalului social subscris (100 miliarde lei), care trebuie
vărsat, în formă bănească, în totalitate, la momentul constituirii
studiul de fezabilitate al băncii
acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii
structura acţionariatului
sediul băncii
auditorul independent (conf. art. 61 din Legea nr.58/ 1998).
Totodată, B.N.R., prin funcţiile de îndrumare şi control, de constituire şi
funcţionare, include şi transformarea şi lichidarea societăţilor comerciale bancare
româneşti, cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate.
Băncile (societăţi bancare), în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi
agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. De asemenea, este obligatorie
înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la
sediul B.N.R. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform
normelor legale.
Conform art.3 din Legea nr581998 şi a standardelor internaţionale, filialele din
România ale unei societăţi bancare sunt considerate persoane juridice, iar sucursalele sunt
considerate reprezentante ale societăţilor bancare.
Deci, filiala posedă pe de o parte, un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul
patrimoniului societăţii bancare, iar pe de altă parte, are personalitate juridică proprie.
Sucursala, se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii
care−i afectează capitalul necesar, dar ea nu are personalitate juridică desine stătătoare.
7
Spre deosebire de filială, sucursala are o dublă subordonare faţă de bancă
dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de
vedere juridic pe de altă parte.
Sucursala poate încheia contracte cu terţe persoane în numele băncii, în calitate de
mandatar, sau în nume propriu, în calitate de comisionar.
Tot din iniţiativa băncii se pot înfiinţa şi organiza agenţii, care exercită atribuţii
fie de mandatar, fie de comisionar.
Structura reţelei bancare este alcătuită, în principiu, din următoarele componente
1. Centrala băncii;
2. Sucursale judeţene;
3. Filiale (subordonate organizatoric si funţional sucursalelor);
4. Agenţii (subordonate filialelor sau,în unele cazuri,chiar sucursalelor);
5. Reprezentanţa;
Funcţiile şi atribuţiile principale pe care unitatea centrală a unei bănci o deţine
sunt4:
Stabileşte politica de creditare,dezvoltare în ţară şi străinătate sau de
fuziune şi achiziţii;
Efectuează studii de marketing;
Acordă servicii de consultanţă, audit;
Organizează acţiuni de pregătire a cadrelor;
Iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate;
Asigură lichidităţi şi fonduri de creditare subordonate
(filiale,sucursale,agenţii);
Stabileşte platfoane de credite pentru unităţile subordonate;
Contactează împrumuturi şi plansamente de pe piaţa interbancară;
Asigură echilibru între resurse şi plansamente;
4 Vasile Cocriş, Dan Chirleşan, Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura
Universităţii Alexandru Ioan Cuza , Iaşi, 2009, pp.237-238.
8
Eliberează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări,
operaţiuni de casă, încasări şi plăţi, evidenţă contabilă, creditare,etc.);
Promovează, angajează, concediază personalul de conducere din unităţile
subordonate;
Elaborează strategiile, politica de dezvoltare şi urmăreşte realizarea lor;
Elaborează normele de lucru şi urmăreşte aplicarea acestora;
Elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli şi urmăreşte îndeplinirea
acestora;
Organizează sistemul informaţional, a sistemului informatic şi a statisticii
Băncii;
Dezvoltă activităţi şi diversifică serviciile şi produsele oferite de Bancă,
perfecţionează organizarea Băncii şi a tehnicilor de lucru corespunzătoare
evoluţiei Băncii.
În continuare voi prezenta un model de organizare a unităţii bancare la nivel central,
model adoptat de majoritatea băncilor din România.
Figura 1. Model de organizare a bănci comerciale la nivel central
9
Sursa Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu
monografic; Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza , Iaşi, 2009, p.239.
10
Preşedinte şi Vicepreşedinţi ai Consilului de Administraţie
Control financiar şi contabilitate
Risc şi credit Management
Audit şi control Resurse umane
Juridic Relaţii publice
Secretariat general
Divizia retail
Marketing
Consumer
IMM
Carduri
Dezv.şi Management prod.
Consumer Risc
Canale de distribuţie
Divizia Trezorerie şi pieţe de capital
Arbitraj şi trezorerie
Managementul bilanţului şi portofoliului
Divizia corporaţii
Corp.Mari şi Multinaţ.
Corporaţii
Sector public
Instituţii fin.
Cash Man.
Credite corporaţii
Finanţări structurate
Divizia operaţiuni şi IT
Prelucrarea tranzacţ.
Back office
Info. şi comunicaţii
Organizare
Logistică
Securitate bancară
Achiziţii
Schema reprezintă aşadar ansamblul personalului de care o bancă trebuie să
dispună pentru a funcţiona în parametri normali. Conform acestei scheme de prezentare şi
repartizare a atribuţiilor fiecărui compartiment, putem observa cum este organizată o
bancă la nivel central.
Cât priveşte această schemă trebuie precizat că este caracteristică oricărei bănci
comerciale din România, inclusiv bănci BRD-GSG, care este analizată în cadrul celui de
al 3 capitol al lucrări de diplomă.
În ceea ce priveşte atribuţiile acestor departamente pot afirma următoarele:
1. Divizia retail se ocupa cu dezvoltarea şi stabilizarea unei relaţii solide, pe
termen lung, cu clienţii persoane fizice şi IMM-uri.Aceasta divizie acordă cea mai mare
atenţie idenificări şi analizări segmentelor de clienţi persoane fizice şi înteprinderi mici şi
mijloci, cu scopul de a dezvolta produse şi servicii care sa acopere toată gama de nevoi
financiare ale fiecărui segment.În divizia retail se regăsesc următoarele departamente
specifice Marketing, Consumer, IMM-uri, Carduri, Dezvoltare şi Management produse,
Consumer Risc, Canale de Distribuţie, fiecare având un obiect de activitate specific.
2. Divizia Trezorerie şi Pieţe de capital are ca obiect de activitate dezvoltarea
produselor şi serviciilor ca depozite negociate, tranzacţiile de schimb valutar, tranzacţiile
cu titlu de stat, depoziteele de pe piaţa interbancară şi serviciile aferente pieţiei de capital.
În cadrul acestei divizii se regăsesc următoarele departamente specifice Arbitraj şi
Trezorerie, Managementul Bilanţului şi Profitului.
3. Divizia Corporaţii are ca obiectiv general dezvoltarea unor relaţii solide, pe
termen lung cu companii mari şi medi, iar segmentele componente ale acestei devizii sunt
Corporaţii Mari şi Multinaţionale, Corporaţii medii, Sector Public, Instituţii financiare,
Cash Management şi Creditele pentru Corporaţii.
4. Divizia Operaţiuni şi IT având ca obiect de activitate dezvoltarea
infrastructurii informatice a bănci comerciale, precum şi asigurarea şi securizarea
traficului de date care se desfăşoară între filiale şi centrală. Divizia are în componenţă
următoarele elemente componente: Departamentul de Logistică, Derpartamentul de
Securitate Bancară, Departamentul de Achiziţii, Departamentul de Back Office-
Trezorerie şi Pieţe de capital
11
O bancă este o instuţie căreia i se acordă permisiunea (în general sub forma unei
autorizaţii/licenţe) de a efectua tranzacţii cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este o
bancă, dacă este recunoscută oficial ca bancă.
Potrivit normelor care reglementează activitatea bancară din ţara noastră,
societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate constituie
atragerea de fonduri de la persoane fizice şi juridice, sub forma de depozite sau
instrumente negociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite
(Legea nr.58/1998).
Cele trei funcţii principale ale unei băncii sunt :
1. să atragă depozitele ale clienţilor, persoane fizice şi juridice (atragerea
fondurilor);
2. să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;
3. să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind depozitele
atrase (plasarea fondurilor).
Alţii autori5 mai deosebesc o funcţie a băncilor, respectiv cea de creaţie
economică care se manifestă pe plan financiar şi pe plan tehnic.
Pe plan financiar, funcţia de creaţie economică se exprimă în următoarele forme:
a) participarea băncilor la capitalul unei societăţi comerciale. Potrivit
prevederilor articolului 48 din Legea bancară nr.58/1998, valoarea totală a investiţiilor
pe termen lung ale unei băncii în valorile mobiliare ale unei societăţii comerciale nu
poate depăşi 20% din capitalul social al societăţii comerciale respective şi 10% din
fondurile propii ale băncii,valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale băncii în
asemenea societăţii comerciale nu poate depăşi 50% din fondurile propii ale băncii6.
b) Acordarea în vederea obţinerii calităţii de asociat sau acţionar, de
împrumuturi participative în favoarea societăţii comerciale la care banca participă.
Pe plan tehnic, funcţia de creaţie economică se manifestă în următoarele forme:
a) Băncile joacă rolul de consilier financiar al societăţilor comerciale în căutare
de resurse de finanţare şi de mijloace de investire a resurselor;
5 Dedu,V., Management Bancar, Ed. Sildan, Bucureşti, 1996, pp. 3,4.6 Articolul 48 din Legea bancară nr.58/1998.
12
b) Băncile acordă asistenţa societăţilor comerciale în cazurile de majorare a
capitalului acestor societăţi prin emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni,punând la
dispoziţia acestora reţeaua de unităţi din teritoriu.
Realizarea funcţiilor băncii este mult uşurată dacă banca îndeplineşte următoarele
condiţii referitoare la activitatea sa:
Menţine încrederea clienţilor;
Înregistrează toate tranzacţiile(evidenţa riguroasă a operaţiunilor);
Menţine confindenţialitatea bancara, dovedind discreţie faţă de
afacerile clienţilor.
1.2. Organizarea sistemului bancar în România
1.2.1. Organizarea sistemului bancar în România înainte de anul 1989
Sistemul bancar din perioada anterioară anului 1989 era format dintr-un număr
redus de bănci, toate fiind instituţii de stat. În afara de Banca Naţională, mai funcţionau
Banca Română de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară,
Banca de Investiţii şi Casa de Economii şi Consemnaţiunii, fiecare desfăşurând o
activitate deosebit de specializată, pe sectoare economice. Aceasta conduce la concluzia
că sistemul bancar din accea perioadă se caracteriza printr-o sectorizare accentuată.
Băncile specializate deţineau, fiecare, monopolul activităţii bancare pentru un
anumit sector economic,sectorul clienţi particulari (persoane fizice) nefiind inclus în
activitatea bancară. Singura instituţie ce opera în acest domeniu era Casa de Economii şi
Consemnaţiuni.
Operaţiunile desfăşurate până în anul 1989 de băncile româneşti
Pentru a prezenta operaţiunile desfăşurate de băncile româneşti înainte de anul
1989 se impune prezentarea fiecărei bănci în parte cu specificul activităţii desfăşurate în
acea perioadă.
Banca de investiţii (BI) era o bancă de stat specializată în finanţarea şi creditarea
investiţiilor. Ea concentra principalele surse de finanţare internă a acestora alocatiile de la
buget, fondurile de amortizare şi partea din beneficiile planificate ale înteprinderilor,
13
destinate investiţilor. Banca de investiţii era cea care verifica studiile tehnico-economice
referitoare la proiectele de investiţii, înainte ca acestea să fie propuse spre aprobare,
urmărind şi controlând, după aprobare , modul de realizare a acestora.
Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară (BAIA) înfăptuia politica
statului în domeniul creditării,finanţării şi decontării producţiei agricole, prelucrării
acesteia, investiţilor şi circulaţiei mărfurilor din agricultură, industria alimentară şi
domeniul apelor. În acelaşi timp,această bancă colecta şi distribuia fondurile bugetare
destinate activităţii de profil şi acorda credite de producţie,pe termen scurt, înteprinderilor
agricole de stat,cooperativelor agricole de producţie şi producătorilor cu gospodării
individuale.
Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) era instituţia centrală de stat
specializată în efectuarea operaţiunilor financiar - bancare cu străinătatea. În acest
context, BRCE organiza şi efectua încasări şi plăţi privind operaţiunile de comerţ
exterior, administra disponibilităţile în mijloace de plată străine ,cumpăra şi vindea, în
ţara şi străinătate,valută, efecte de comerţ, titluri şi obligaţiuni străine.
BRCE emitea, de asemenea, efecte de comerţ în favoarea unor beneficiari din
străinătate şi accepta efecte de comerţ trase asupra sa. Totodată,garanta şi gira efectele de
comerţ emise de terţi,acorda şi primea garanţii pentru angajamente de plată în străinătate.
Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) deţinea monopolul operaţiunilor
bancare cu populaţia. Activitatea CEC se concentra în atragerea economiilor băneşti ale
populaţiei,păstrarea lor şi efectuarea decontărilor în legătura cu acestea. În acest
scop,derula următoarele activităţi depuneri şi restituiri privind economiile
populaţiei,operaţiuni de consemnare,acordare de credite populaţiei pentru construirea şi
cumpărarea de locuinţe şi pentru cumpărarea de autoturisme,efectuarea de operaţiuni
privind execuţia de casă a bugetului de stat,în legătură cu încasarea impozitelor şi taxelor
de la popoulaţie, alte încasări şi plăţi,deservire-pe line bancară-a unităţilor economice şi
organizaţiilor care îşi păstrau mijloacele băneşti în conturi,la CEC.
14
1.2.2. Tendinţe în sistemul bancar românesc după anul 1990
Începând din anul 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de
restructurare, în vederea susţinerii tranziţiei la economia de piaţă. Restructurarea şi
dezvoltarea sistemului bancar românesc este un proces amplu şi complex, desfăşurat, în
principal pe două laturi cea instituţională şi cea funcţională.
Activitatea băncilor româneşti este reglementată de legislaţia specifică
domeniului, respectiv Legea nr.31/1990 (republicată), privind activitatea societăţilor
comerciale şi Legea nr.58/1998, privind activitatea bancară. Potrivit Legii 58/1998,
activitatea bancară în Romania este organizată şi se desfăşoară prin:
Banca Naţională a României (cu rol de bancă centrală);
Societăţile bancare (constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni).
Prin noua legislaţie bancară, B.N.R., a fost degrevată de toate activităţile specifice
băncilor comerciale, acestea fiind preluate de o bancă nou înfiinţată- Banca Comercială
Română .
Tipuri de bănci :
Cunoscând diversitatea de bănci care operează într-un sistem bancar modern şi
performant, este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform cărora acestea sunt
clasificate şi tipurile în care sunt împărţite.
În literatura de specialitate şi în practica bancară internaţionlă se întălnesc în
principal, următorele tipuri de bănci:7
1. Banca centrală este o instituţie bancară pozitionata în fruntea aparatului bancar,
cu rol de supraveghere şi organizare a relaţiilor monetar-financiare ale unui stat, atât pe
plan intern, cât şi în relaţiile cu alte sisteme monetare.
2. Băncile comerciale sub denumirea generică, dată celorlalte bănci (altele decât
bancă centrală).
Denumirea de bănci comerciale se justifică pe de o parte prin concurenţa pe care
şi-o fac reciproc pentru a atrage şi reţine clientela , iar pe de altă parte prin rolul pe care
şi-l asumă de a finanţa operaţiunile comerciale curente (spre deosebire de cele private,
care finanţează cu precădere operaţiuni cu caracter excepţional).
7 Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp.23.
15
În principiu, băncile comerciale îşi desfăşoara activitatea atât pe plan intern, cât şi
internaţional. Activitatea lor este diversă şi se axează, în principal pe atragerea
depozitelor şi acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme,
operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice, plansamentul fondurilor, finanţarea
schimburilor comerciale externe.
Băncile comerciale sunt diversificate, ele putând fi diferenţiate după tipul
operaţiunilor sau sfera teritorială de cuprindere. De aceea, adesea denumirea de bancă
comercială este asociată unui termen care îi defineşte specificul. Astfel sunt bănci
universale şi bănci specializate.
Băncile universale sunt denumite acele bănci care efectuează toate
operaţiunile bancare şi care nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare;
Băncile specializate este denumirea generică pentru a desemna băncile
comerciale sau instituţiile de tip bancar,care,de regulă,alături de operaţiuni bancare de
bază,dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit
domeniu.
Băncile comerciale specializate sunt următoarele:8
Banca agricolă care acordă credite şi alte facilităţi financiare şi de plată
unităţilor agricole,pentru cumpărarea de terenuri,utilaje agricole,îngraşăminte,etc.;
Banca de investiţii care acordă credite, pe termen mediu şi lung, firmelor
industriale (uneori şi din alte ramuri economice), de regulă pentru investiţii, procurându-
şi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele
obişnuite;
Banca ipotecară care acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o
ipotecă asupra imobilelor deţinute de debitori;
Banca de export-import creditează pe diferite termene
,producătorii/exportatorii autohtoni, pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a
produselor ţării respective ,pe pieţele externe ,garantează creditele externe , efectuează
operaţiuni de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor,etc.;
Banca internaţională este o bancă comercială cu numeroase sucursale în
alte ţări şi pentre care operaţiunile externe joacă un rol important ,dacă nu chiar
8 Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp.24.
16
preponderent.Termenul de bancă internaţională este utilizat şi pentru instituţii financiar-
bancare inter-guvernamentale al căror capital provine din două sau mai multe ţări şi a
căror capital provine din doua sau mai multe ţări (de exemplu Banca Reglementelor
Internaţionale, Banca Europenă pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare-BERD, etc.);
Băncile de depozit. Această bancă realizează cea mai mare parte a activităţii
lor pe plan intern prin atragerea de depozite şi acordarea de credite financiare persoanelor
private. În Franţa, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA şi Germania
aceste bănci se ocupă şi de emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare şi acordarea de
credite având drept gaj, hârtiile de valoare;
Băncile de accept sau casele de accept, sunt instituţii bancare care susţin,
prin semnătura lor,titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni
asupra importatorilor străini, iar titlul de credit astfel acceptat ,devine negociabil;
Case de emisiune sunt instituţii care asigură plasarea pe piaţă a unor emisiuni
de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, etc.).
Fiecare sistem bancar naţional are particularităţile lui în ceea ce priveşte
denumirea băncilor şi tipurile activităţilor cuprinse sub această denumire.
Capitolul 2. Activitatea băncilor comerciale din România
17
2.1. Cadrul legal al desfaşurări activităţii bancilor comerciale
Băncile sunt societăţi comerciale cu statut special, deoarece se constituie şi
funcţionează după reguli speciale, cu autorizarea şi sub supravegherea Băncii Naţionale a
României.
Cadrul legal al activităţii acestora este constituit din Legea nr. 101/1998, privind
Statutul B.N.R, Legea bancară nr. 58/1998 şi Legea privind procedura falimentului
băncilor nr. 83/1998, care se completează cu actele normative emise de B.N.R., în
temeiul art. 50 din Legea 101/1998.
Conform prevederilor art. 1 al Legii bancare nr. 58/1998, activitatea bancară în
România se desfăşoară prin Bancă Naţională şi prin alte bănci comerciale.
Alte persoane juridice pot desfăşura activităţi bancare, numai dacă sunt autorizate
prin lege şi numai cu respectarea principiilor legii bancare. Aceste persoane juridice se
supun şi ele, la fel ca şi băncile, autorizării, supravegherii prudenţiale şi reglementărilor
Băncii Naţionale a României, conform art. 90 din Legea bancară.
Se află sub incidenţă Legii nr. 58/1998 atât băncile, persoane juridice române, cât
şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine (art. 2, alin. 1).
Băncile sunt principali intermediari financiari în economie. Ele facilitează
formarea capitalului disponibil în economie şi coordonează procesul de economisire-
investire, în scopul creşterii volumului total de resurse alocate economiei. Băncile sunt
caracterizate prin capacitatea lor de a pune în circulaţie creanţe asupra lor însele, sporind
volumul mijloacelor de plată şi, implicit, al masei monetare.
Sistemul bancar se află într-un stadiu avansat de transformare, suficient pentru a
plasă acest susbsistem al economiei pe una din principalele poziţii în evoluţia
restructurării.
18
Pornit iniţial cu patru bănci de stat, sistemul bancar românesc s-a dezvoltat pe
parcurs şi s-a consolidat, băncile noi pătrunzând treptat în sistem şi construindu-şi încet
poziţii relativ stabile pe piaţă bancară românească. Au pătruns pe piaţă, băncile străine ce
se adresează afacerilor profitabile ale agenţilor economici din România şi care constituie
un puternic factor concurenţial ce antreneaza băncile româneşti în dezvoltarea şi
modernizarea activităţilor proprii.
În România, băncile comerciale pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate de
B.N.R.,următoarele activităţi :9
a) Acceptarea de depozite;
b) Contractarea de credite, operaţiuni de factoring şi scontarea efectelor de
comerţ, inclusiv forfetare;
c) Emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
d) Plăţi şi decontări;
e) Leasing financiar (prin societăţi distincte constituite în acest scop);
f) Tranferuri de fonduri;
g) Emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
h) Tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu:
Instrumente monetare negociabile(cecuri,cambii,certificate de depozite);
Valută;
Instrumente financiare derivate;
Metale preţioase,obiecte confecţionate din acestea ,pietre preţioase;
Valori mobiliare (prin societăţi distincte,specifice pieţei de capital,care vor
funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare,
cu excepţia activităţilor care-potrivit acestei legislaţii-pot fi desfăşurate,în mod direct de
către bănci).
i) Intermedierea în plansamentul de valori mobiliare şi oferirea de servicii legate
de acestea;
j) Administrarea de portofolii clienţilor,în numele şi pe riscul acestora;
k) Custodia şi administrarea de valori mobiliare;
9 Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, p.18.
19
l) Depozitar pentru organismele de plansament colectiv de valori mobiliare;
m) Închirierea de casete de siguranţă;
n) Consultanta financiar bancară;
o) Operaţiuni de mandat.
Băncile comerciale care îşi desfăşoara activitatea în România nu pot face potrivit
Legii Bancare nr.58/1998 următoarele operaţiuni :10
a) Angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile,se exceptează tranzacţiile
cu astfel de bunuri necesare desfăşurării activităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, precum
şi tranzacţiile cu bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării creanţelor
băncii;
b) Achiziţionarea propiilor acţiuni sau gajarea lor în contul datoriilor bănci,se
exceptează răscumpărarea propiilor acţiuni din partea Băncii Naţionale a României;
c) Acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii clienţilor,condiţionată
de vănzarea sau cumpărarea acţiunilor băncii;
d) Acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă;
e) Primirea de depozite,titluri sau alte valori,când banca se află în încetare de
plăţi;
f) Angajarea în acceptarea de depozite,dacă majoritatea depozitelor provin de la
angajaţii băncii, se exceptează operaţiunile fondurilor de plansament şi alte operaţiuni
bazate pe principiul mutualităţii.
2.2.1. Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale
Dupa cum am mai afirmat în lucrarea de faţă principalele două activităţii ale bănci
comerciale sunt de a atrage depozite sub diverse forme, şi de a le redistribui sub forma de
credite.
10 Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, p.p. 19.
20
În opinia mea, acest subcapitol denumit operaţiunile pasive ale băncilor
comerciale, este poziţionat în sfera activităţii unei bănci comercile, înaintea operaţiunilor
active, întru-cât o bancă comercială îşi atrage mai întâi resursele după care le distribuie
sub forma de credite, clienţiilor săi.
În ceea ce priveşte, plasamentele bancare acestea sunt operaţiuni pasive,
iar pentru băncile comerciale acestea reprezintă operaţiuni de formare a resurselor.
În pasivul bilanţului, se evidenţiază sub forma următoarelor costuri:
1. Depozite la vedere şi depozite la termen;
2. Împrumuturi de la Banca Centrală şi de la alte instituţii financiare;
3. Capital propriu.
Deciziile privind plasamentele au la bază o serie de reguli si anume: respectarea
legalităţii, siguranţa plasamentelor, asigurarea lichidităţii, profitabilitatea, şi de asemenea
sunt reglementate prin legea bancară nr.58/23.03.1998 prin care li se impune băncilor
respectarea unor cerinţe prudenţiale privind plasamentele dintre acestea menţionând:11
Respectarea nivelului minim de solvabilitate;
Împrumuturile acordate unui singur creditor nu pot depăşi 29% din totalul
fondurilor proprii ale băncii;
Respectarea nivelului minim de lichiditate determinat în funcţie de
scadenţele creanţelor şi angajamentele băncii ;
Valoarea creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca
sau personalul acesteia, inclusive familiilor, acestea pot depăşi 20% din valoare
fondurilor proprii ale băncii;
Băncile nu pot acorda credite garantate cu propriile acţiuni condiţionate de
vânzarea sau cumpărarea propriilor acţiuni;
Valoarea totala a investiţiilor în valori mobiliare efectuate de o bancă nu
poate depăşi 100% din fondurile proprii ;
Participarea unei bănci la capitalul social al unei societăţi nebancare nu
poate depăşi cota de 20% din capitalul social al societăţii respective şi 10% din fondurile
proprii ale băncii.
11 Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, p.304.
21
Principalele resurse financiare ale băncilor comerciale şi cele mai stabile,
provin din depozitele bancare, formate din două mari categorii: depozite la vedere şi
depozite la termen.
Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilităţile depuse în
conturile deschise la bănci, iar principala calitate a acestora este elasticitatea în sensul că
deţinătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor. Pentru acest tip de depozite,
banca nu îşi rezervă dreptul de a solicita înştiinţarea scrisă asupra unei viitoare retrageri
de numerar.
Prin contul de disponibilităţi se pot derula operaţiuni de încasări şi plăţi în
numerar şi prin virament, dobânda la depozite este variabilă (se modifică în funcţie de
condiţiile de piaţă), iar comisionul de deschidere al unui cont se percepe o singură dată,
indiferent de numărul conturilor care se deschid şi deasemenea nu se percep comisioane
pentru operaţii de alimentare de cont.
În cadrul acestui tip de depozit se remarcă dobânda mai redusă aferentă
disponibilului din cont, care de cele mai multe ori este ½ din dobânda depozitelor la
termen. În acest sens trebuie analizată foarte bine perioda în care numerarul va fi păstrat
la bancă, pentru a alege tipul de depozit cu dobânda potrivită.
În urma studiului a numeroase cărţi de specialitate pot afirma că depozitele la
vedere mai pot fi denumite şi disponibilităţi la vedere, în sensul că deţinătorul contului
poate obţine oricând suma de bani sub forma numerarului prin intermediul cardului sau
direct de la ghişeul bănci.
Depozitele la termen , reprezintă cea mai importantă sursă între pasivele
bancare, şi se caracterizează printr-o stabilitate mai mare în timp; se pot constitui pe o
perioadă de 1 luna până la un an iar operaţiunile ce se pot efectua în contul respectiv sunt
cele de constituire şi lichidare a depozitelor.
În funcţie de condiţiile convenite între bancă şi client se pot identifica mai
multe tipuri de depozite la termen: depozitul classic (dobânda se calculează şi se bonifică
în ziua următoare expirării depozitului, iar la expirare suma depusă plus dobânda se
transferă în contul de disponibil) şi depozitul flexibil (durata depozitului nu este stipulată
22
în contract, banii pot fi retraşi oricând, beneficiind de dobânda din contract pentru lunile
întregi şi de dobânda la vedere pentru fracţiunile de lună).
Dobânda la depozite poate fi fixă sau variabilă, caz în care ea se
calculează şi bonifică la expirarea perioadei, şi mai există posibilitatea capitalizării
dobânzii la sfârşitul fiecărei luni, adaugarea la depozit şi astfel se măreşte baza de calcul.
Depozitele cu dobândă variabilă pot fi: cu plata lunară a dobânzii, cu plata
dobânzii şi a depozitului la maturitate, cu reînnoirea depozitului şi plata dobânzii la
maturitate, cu capitalizarea dobânzii.
Aceste depozite sunt atrase prin emiterea de către bănci de certificate de
depozit negociablie purtătoare de dobânzi mari şi cu scadenţe foarte diversificate de la 7
zile la 7 ani. Aceste certificate au valori nominale standard şi sunt preferate în principal
de trezoreriile marilor întreprinderi.
De asemenea banca comercială mai poate obţine împrumuturi şi de la banca
centrală pe termen scurt în vederea acoperiri unor eventuale goluri. Acest împrumut este
oferit de către BNR la dobânzi mult mai reduse în comparaţie cu dobânzile oferite de
băncile comerciale din România.
Capitalul propriu al unei bănci comerciale este un element de pasiv din bilanţul
bancar şi se regăseşte în structura plansamentelor bancare.
Capitalul propriu al băncilor este format din capitalul aparţinând acţionarilor
şi anume:
capitalul social
prime de capital;
rezerve;
diferenţe din reevaluare;
fonduri constituite din profit;
profit nerepartizat;
subvenţii şi provizioane reglementate pentru riscuri şi cheltuieli.
Capitalul trebuie să fie subscris integral şi vărsat după cum
urmează:
1. 50% în momentul constituirii;
23
2. Diferenţa de capital în termen de doi ani de la data constituirii
societăţii bancare, după cum urmează:
-10% în primul semestru;
-20% în al doilea semestru;
-30% în al treilea semestru;
-40% în al patrulea semestru.
Conform Ordonanţei guvernului nr. 40/1996, constituirea
capitalului bancar trebuie să se alcatuiasca pe cale bănească, majorările ulterioare
de capital putându-se efectua atât pe cale bănească reinvestirea profitului , cât şi
prin folosirea altor surse.
2.2.2. Operaţiunile active ale băncilor comerciale
Pentru a analiza acest subcapitol trebuie enumerate câteva principii de creditare
obligatori pentru băncile comerciale din România.
Băncile comerciale acordă credite pe termen scurt, pe o durată care în general nu
depăşeşte 1 an, credite pe termen mediu care se situează pana în 5 ani şi credite pe termen
lung care depăşesc 5 ani. Dupa opinia unor autori, la baza procesului de creditare, stau
mai multe principii generale de acordare a creditelor, prezentate mai jos:12
1. Pot beneficia de credite persoanele fizice şi societăţile comerciale care au
deschise conturi la banca comercială care acordă creditul;
2. Sucursalele, filiale, agenţiile pot acorda credite clienţilor care au sediul
social sau domiciliul, după caz, pe raza teritorială a judeţului în care unitatea băncii îşi
desfaşoară activitatea;
12 Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, p.417.
24
3. Banca verifică împrumutaţii de la acordarea creditului şi până la
rambursarea integrală a acestuia, ca urmare activitatea de creditare impune verificarea
unor indicatori economici specifici;
4. Creditele solicitate, indiferent de valoare şi durata se acordă cu destinaţii
precise pe baza de contracte din care sa rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile, şi
dacă solicitanţii prezintă credibilitate în rambursarea creditului;
5. Cererile de credit, indiferent de competenţa de aprobare se analizează şi se
însuşesc de către unităţiile băncii, pe baza documentelor prezentate de solicitanţi.
Creditele se aprobă potrivit cu competenţele stabilite de către Consilul de Administaţie;
6. Volumul creditului, destinaţia, duratele de creditare, garanţiile necesare,
dobânzile, condiţiile de rambursare a creditelor precum şi alte clauze se stabilesc prin
contractele de credite încheiate pe baza negocierii directe între banca şi clienţii săi;
7. Volumul total al angajamentelor băncii faţă de un singur client (debitor)
nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii;
8. După aprobare, creditele se pun la dispoziţia clienţilor în condiţiile
apreciate prin contractele de credit încheiate;
9. Pe măsura utilizării creditului, se diminuează angajamentul din evidenţa
extrabilanţieră şi se urmăreşte derularea acestuia, până la rambursarea integrală;
10. Pentru a urmări destinaţia creditului acordat, acesta nu se eliberează în
numerar decât în cazuri foarte bine justificate cu aprobarea conducerii unităţii bancare
respective;
11. Banca verifică la toţii clienţii utilizarea creditelor potrivit destinaţiei,
existenţa garanţiilor şi respectarea celorlalte clauze din contractele de credite;
12. De asemenea un alt principiul îl consta acela conform căruia banca nu
poate diminua valoarea creditului acordat decat în cauze justificate;
13. Un alt principiu destul de important este că banca nu va acorda credite
pentru refinanţare dacă clienţii înregistrează restanţe la creditele în derulare.
Repere legislative :
25
Activitatea de creditare este reglementată prin lege. Aşadar principalele repere
legislative sunt prezentate mai jos :13
Legea privind activitatea bancară nr.33/1991;
Legea privind reogranizarea unitaţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale nr.15/1990;
Legea privind regimul investiţiilor străine nr.35/199;
Legea privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru
realizarea locuinţelor nr.50/1990;
Decret-Lege privind organizarea şi desfaşurarea unor activităţi economice pe
baza liberei intiaţive nr.54/1990;
Ordonanţa privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor
autonome nr.15/1993;
Norme ale BNR nr.5/1992 privind împrumuturile mari acordate clienţilor de
către societăţile bancare;
Norme ale BNR nr.10/1992 privind împrumuturile acordate debitorilor aflaţi
în relaţii speciale cu societaţile bancare;
Norme ale BNR nr.2/1992 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare;
Circulara BNR nr.9/1994;
Legea nr.289/2004, referitoare la afişarea dobânzilor anuale efective (DAE).
Legea asigură pentru toţi clienţi un nivel minim de informare pentru a alege corect pe
date comparabile, creditul necesar.
Ordonanţa Guvernului nr.10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul
instituţiilor de credit aprobată, completată şi modificată prin Legea nr.278 din 23 iunie
2004;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.98 din data de 6 decembrie 2006
privind supravegherea suplimentară a instituţiilor financiare dintr-un conglomerant
financiar;13 Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, pp.418-419.
26
Regulamentul nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele
destinate persoanelor fizice.
2.2.2.1. Creditarea societăţilor comerciale
Într-o economie funcţională, un număr destul de mare de agenţi economici şi
persoane fizice nu dispun de mijloace băneşti pentru a desfăşura activitatea în bune
condiţii sau pentru a-şi procură cele necesare consumului, motiv pentru care deseori se
apelează la creditarea bancară.
În acest sens, se poate enumera cele două categori de credite specifice unei
economii moderne şi anume:
Creditul comercial
Creditul bancar
Având în vedere mutaţiile mai puţin favorabile dezvoltării agenţilor economici,
precum şi a scăderii încrederi în parteneri de afaceri, creditul comercial s-a redus
considerabil în favoarea celui practicat de către bănci. Acest fenomen a produs o
dezvoltare fără precedent a mediului bancar.
În ceea ce priveşte abordarea unui credit acesta presupune parcurgerea unor
anumite etape prezentate mai jos:
Realizarea unei discuţii cu caracter informativ între clientul şi agentul
bancar;
Documentare specifică despre client;
Întocmirea cererii de creditare şi analiză acesteia
Aprobarea creditului
Negocierea dobânzii şi încheierea contractului de creditare
Acordarea creditului
Analiza modului de utilizare a creditului şi verificarea respectării
destinaţiei (specific tipului de credit acordat : credit de nevoi personale, credit ipotecar,
leasing, etc .)
27
Controlul existenţei şi păstrării garanţiilor
Plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente creditului;
Rambursarea integrală a obligaţiilor generate de derularea creditului
bancar.
Toate aceste etape se constituie într-o activitate destul de organizată , coordonată
de către personalul specializat în acesta ramură a bănci.De asemenea, aceste puncte fac
referire strict la procesul de creditare derulat de către o bancă comercială în condiţiile
solicitări acestuia de către client.
Decizia de creditare
Tehnologia bancară este fundamentală pentru îmbunătăţirea activităţii de
creditare bancară, oferind posibilităţi de diversificare şi modernizare a modalităţilor de
acordare-rambursare-garantare, în scopul corelării ofertei de produse de credit cu
solicitările şi necesităţile clienţilor.
Din punct de vedere al solicitanţilor de credite, activitatea de creditare se
adresează persoanelor juridice pentru care nivelul creditelor este mai ridicat şi riscul
bancar este mai mare, şi persoanele fizice, pentru care împrumuturile sunt mai mici şi
riscurile mai reduse. În acest sens, decizia de creditare a persoanelor juridice se ia în
urmă analizării unor indicatori care redau bonitatea clienţilor băncii.
2.2.2.2. Creditarea persoanelor fizice
Creditarea persoanelor fizice presupune tehnici şi categorii de credite specifice.
Principalele categorii de cheltuieli ale populaţiei pe care băncile comerciale le agreează
sunt :14
1. cumpărări de locuinţe ;
2. procurarea unor bunuri de folosinţă îndelungată (autoturisme, aparate
electrocasnice, etc.);
14Vasile, Cocriş; Dan Chirleşan, Management bancar & analiza de risc în activitatea de creditare , Ediţia a II-a , Ed. Universităţii “Alexandru Ioan Cuza “ Iaşi, 2009, p. 68 .
28
3. efectuarea unor cheltuieli curente.
1. Credite pentru locuinţe sunt dintre cele mai diverse, implicând intervenţia
unor societăţi specilizate ,de exemplu ,instituţiile de credit ipotecar, care efectuează
operaţiuni de recreditare şi care îşi procură resursele de pe un segment specific al pieţiei
de capital.
2. Creditele pentru cumpărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată,de
această categorie beneficiază o masă largă de persoane fizice,de regulă cele care
realizează un venit mediu. Acest tip de credite mai poartă denumirea şi de credite-clienţi ,
şi beneficiază din partea băncilor comerciale de o gamă largă de facilităţi, avându-se în
vedere faptul că acestea sunt susţinute de o dublă garanţie, pe de o parte prin bunurile
procurate, iar pe de altă parte pe seama veniturilor debitorului, care asigură, în principal,
şi sursa de rambursare a ratelor datorate la scadenţă. În majoritatea ţărilor, unele mari
companii producătoare de bunuri de folosinţă îndelungată dispun de propiile societăţi
care creditează cumpărătorii,procurându-şi apoi resursele, pe piaţa creditului, prin
recreditare. Acest tip de activitate,este renumerata de către cumpărătorul beneficiar de
credite prin dobânzi şi comisioane.
3. Creditarea cheltuielilor curente. Băncile comerciale acordă o gamă de credite
pentru acoperirea cheltuielilor curente,unor persoane particulare sau familiilor.
De exemplu, în Franţa se practică, aşa-zisele, împrumuturi personale ,acordate pe
perioade variind între trei luni şi doi ani, la un nivel ce nu depăşeşte, veniturile titularilor
pe trei luni. Un astfel de credit se acordă şi la noi în ţară de către Banca Comercială
Română, beneficiar fiind propriu personal.
Împrumuturile pe baza cărţilor de credit, se acordă persoanelor particulare,
folosindu-se, în principal, două metode specifice :15
prin amânarea plăţilor faţă de momentul cumpărării pe termene de la 15
zile la o lună.Acest credit permite debitorilor o echilibrare mai flexibilă a veniturilor
familiale cu nivelul cheltuielilor
prin acordarea unui credit pe mai multe luni,sub forma cărţilor de
credit,prin achiziţionarea de mărfuri şi plata serviciilor.
15 Vasile, Cocris; Dan Chirlesan, Management bancar & analiza de risc in activitatea de creditare , Ediţia a II-a , Ed. Universitatii “Alexandru Ioan Cuza “ Iaşi, 2009, p. 69.
29
Cap. 3. Organizarea şi activitatea BRD Groupe Société Générale
3.1. Scurt istoric
30
Istoria B.R.D. GSG dateazǎ din anul 1923, când Societatea Naţionalǎ pentru Credit
Industrial a fost înfiinţatǎ ca instituţie naţionalǎ. La 1 Decembrie 1990, Banca Romana pentru
Dezvoltare a fost înfiinţatǎ ca o bancǎ comercialǎ cu statutul legal de companie pe acţiuni,
preluând activele si pasivele Bǎncii de Investiţii.
Banca Romanǎ pentru Dezvoltare este una din bǎncile de prestigiu şi cu traditie în
mediul bancar românesc. Acţionând pe baza unor strategii şi politici flexibile, cu prudenţa
impusǎ de evoluţia mediului economic, B.R.D. a reuşit sǎ se adapteze cerinţelor economiei de
piaţǎ actuale, concomitent cu dezvoltarea sa permanentǎ sub aspect organizaţional, patrimonial
şi financiar.
Achiziţionarea de cǎtre Groupe Société Générale a reprezentat un succes din cel puţin
trei puncte de vedere:
calitatea parteneriatului – Société Générale situându-se printre primele 10 grupuri
bancare din lume;
recunoaşterea de cǎtre partenerul francez a activitǎţii multifuncţionale a BRD ca şi
adoptarea de cǎtre Société Générale a obiectivelor strategice ale BRD privitoare la
extinderea si diversificarea activitǎţii;
cuantumul afacerii – creşterea de capital.
Succesul privatizarii BRD a fost remarcat la nivel intern şi internaţional prin:
decernarea premiului ” Privatizarea anului 1998 în Europa de Est”, distincţie
acordatǎ de revista de specialitate Privatization International;
acordarea titlului de cea mai bunǎ bancǎ din România, de cǎtre revistele Central
European şi Piaţa Financiarǎ;
acordarea premiului pentru excelenţǎ şi a titlului de cea mai bunǎ bancǎ de cǎtre
publicaţiile Central European, Global Finance, Euromoney.
Pentru o cât mai mare apropiere de clienţii - peste 900.000, BRD - Groupe Société
Générale a dezvoltat şi va continua sǎ dezvolte o reţea teritorialǎ de unitǎţi bancare formatǎ, în
prezent, din 186 de sucursale, agenţii, reprezentanţe şi peste 800 bǎnci corespondente în peste
80 de ţǎri.
3.2. Organizarea şi sistemul informaţional al BRD-GSG
31
În ceea ce priveşte organizarea băncilor comerciale, trebuie precizat faptul că
băncile trebuie sa deţină un personal specializat şi calificat în domeniul bancar pentru a
derula activitatea în condiţii optime.
Potrivit cu acest subcapitol, pot afirma faptul că organizarea BRD-GSG este cea
specifică unei bănci comerciale româneşti, iar organigrama bănci la nivel central este
detaliată în cadrul primului capitol al lucrări de diplomă. În acest context, se impune
caracterizarea doar a sistemului informaţional care este specific acestei bănci, şi care este
prezentat mai jos sub forma unor elemente esenţiale ce descriu acest cadru informaţional.
Sistemul informaţional al BRD-GSG defineşte soluţiile strategice şi asigură
coerenţa sistemului informatic în concordanţă cu strategia globală a băncii. Acesta se
invidualizează în peisajul informatic bancar românesc cu ajutorul următoarelor aspecte
importante:
Este o structură funcţională şi operaţională;
Este subordonat directorului general al BRD-GSG;
Are vocaţie strategică pentru bancă, pe linia activităţii privind sistemele
informatice;
Este condus de un director de departament.
Departamentul Sisteme Informatice în cadrul BRD-GSG cuprinde următoarele
direcţii de compartimente:
Compartiment Securitate care defineşte normele de securitate de acces la
informaţii;
Comportament Calitate care defineşte metode standarde şi procedurile de
lucru privind activitatea de informatică în general şi în special proiectele
informatice-elaborează metodologia specifică domeniului informatic;
Compartiment Control şi Gestiune;
Proiect iBank este un proiect informatic care face obiectul unei organizări
speciale având ca principală misiune proiectarea aplicaţiei iBank şi
integrarea acesteia în sistemul informatic al Băncii;
32
Direcţia Sisteme şi Reţele care asigură studierea,controlul,implementarea
şi menţinerea sistemelor maşină care să suporte aplicaţiile necesare în
vederea exploatării;
Direcţia Exploatare asigură producţia informatică a Băncii prin
exploatarea aplicaţiilor dezvoltate de către Direcţia Dezvoltare şi Studii.
Documente şi programe informatice utilizate de BRD-GSG
Fiecare entitate a bănci BRD-GSG are un server propriu - XUI şi utilizatorii accesează aceeaşi
bază de date comună, situată la Centrala Bucureşti.
Entitate contabilă - entitate unde se întocmeşte balanţa de verificare.
Entitate noncontabilă - sunt punctele de lucru propriu zise.
Aplicaţia utilizată de BRD se numeşte iBank scrisă pe arhitectura CLAIN SERVER.
Figura nr.1. Arhitectura CLAIN SERVER- BRD Bucureşti
Sursa : Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan, Economie Bancară , Repere teoretice şi studiu monografic, Editura
Universităţii: „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, p.257.
O nouă aplicaţie paralelă este TRANSACT-ul şi este folosită în vederea industrializării
creditelor pentru persoane fizice.
33
Baza de date unica (Bucureşti)
XUI-Independenţei XUI-Iaşi(A.PANU)
XUI-Agenţia Moara de Foc
User 1User 2..n
User 1User2..n User 1 User2,3..n
Fiecare utilizator are parolă proprie cu care utilizează programul iar modificările
efectuate sunt vizualizate şi de ceilalţi utilizatori.
O altă aplicaţie este MEGARA, folosită pentru Fondul deschis de investiţii -
SIMFONIA, pentru achiziţionare de titluri.
Aplicaţia FCEX (folosită pentru achiziţionarea şi răscumpărarea de titluri prin BRD).
Pentru tranzacţiile WESTERN UNION este folosit un program cu acelaşi nume care face
transferuri cu străinătatea. BRD-ul mai are o aplicaţie care gestionează carduri la nivel de
convenţie şi de utilizatori - plata salariilor se face pe card. Aflarea informaţiilor despre clienţi
(nume, adresă, cod numeric personal, cod fiscal) se face cu ajutorul aplicaţiei INFO. Aceasta
aplicaţie are legătură cu aplicaţia carduri.
Pentru licitaţia valutară este folosită o aplicaţie generală numită LICIT - banca se
comportă ca un dealer pentru client. Aceasta exportă informaţia către iBANk şi este preluată în
contul clientului.
3.3. Activitatea BRD Groupe Société Générale
BRD Groupe Société Générale este o bancă privată cu cea mai mare acoperire
teritorială atât în oraşele mari, cât şi în cele medii şi zonele rurale cu potenţial ridicat.
După o perioadă de 5 ani de dezvoltare şi modernizarea reţelei de agenţii, prin
introducerea unor concepte noi şi inovatoare pe piaţa românească (BRD Express, BRD
24H, BRD Blitz,BRD Caffe) BRD a început în anul 2009 o perioadă de optimizare a
activităţilor.
Anul 2009 a marcat şi deschiderea de noi agenţii destinate clienţilor private
banking la Sibiu, Timişoara şi Iaşi,etc.
Evoluţia depozitelor şi creditelor demonstrează că BRD şi-a menţinut un bun
nivel al activităţii şi în anul 2009, faţă de ceilalţi ani de activitate în România.
BRD-GSG este o bancă prezentă în România prin numărul mare de agenţi
bancare, ceea ce conferă acestei bănci un avantaj faţă de celelalte bănci din sistem. În
cadrul actual de timp, se poate vorbi de o apropiere cât mai mare de clienţi prin prezenţa
atât în cadrul unei bănci localizabile, cât şi ceea de pe internet.
34
Din acest punct de vedere BRD-GSG a reuşit să atragă clienţi, în ultimi ani de
zile, atigându-şi obiectivele propuse. În ceea ce priveşte activitatea principala de atragere
a depozitelor şi distribuirea de credite, voi analiza cu ajutorul graficelor prezentate în
raportul anual BRD pe ultimul an (2009), o serie de date statistice reprezentative.
Analiza unor indicatori specifici bănci comerciale- BRD Groupe Société
Générale
În imaginea de mai jos este prezentată cota de piaţă a primelor 5 bănci de pe piaţa
bancară românească, conform ultimelor date publicate de Banca Naţională a
României.
Figura nr.2 - Topul băncilor comerciale pe anul 2009 după active16
Sursa: http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-primelor-35-de-banci-din-romania-2009-
recesiunea-a-mancat-si-din-cotele-de-piata-ale-bancilor-mici-5624915/ Data accesări :15.04.2011
În figura nr. 2 se observă că primele 3 poziţii ocupate de către BCR, BRD şi
Volsbank au o cota de piaţă ce prezintă un trend descendent, în favoarea următoarelor
poziţii din clansament la care se remarcă o creştere a cotei de piaţă.
16 Procentele marcate cu culoarea roşie corespund anului 2009, iar cele cu culoarea albastră sunt specifice anului 2008.
35
BCR şi BRD sunt primele bănci din România după activele deţinute, primele zece
bănci deţinând o cotă de 78 % din piaţă.
Multe dintre băncile cu cota de piaţă mai mică de 3% au pierdut teren în anul de
recesiune 2009 din cauza ca au îngheţat sau au frânat foarte puternic creditarea ca urmare
a diminuării finanţărilor de la băncile-mama.
În anul 2010, activele totale ale sistemului bancar din România au crescut cu doar
3,5 %, acesta fiind cel mai redus nivel din ultimii zece ani.
Activele BRD au scăzut cu 13,8 %, până la nivelul de 47,5 miliarde de lei.17
De asemenea, putem remarca faptul că BCR, banca controlată de grupul austriac
ERSTE, ocupă în continuare locul 1 în clansament. Se observă că ultima bancă prezentă
în clansamentul de mai sus , CEC BANK (Bancă deţinută de statul român), a înregistrat
un adevărat boom în ceea ce priveşte cota de piaţă privind activele deţinute de băncile din
România, şi anume de la 4.3% a ajuns la o cotă ce reprezintă 6.3%, având cea mai mare
creştere din top cu 2 %.
Cu privire la evoluţia unor indicatori la nivel de bancă centrală se impune
realizarea unui tabel ce va cuprinde detalierea pe un număr de patru ani.
Tabel nr.1. - Evoluţia principalilor indicatori la nivel central BRD-GSG
Nr. CRT.
Indicatori 2006 2007 2008 2009
1. Venit net bancar (Milioane RON)
1.771 2.361 3.215 3.579
2. Rezultatul brut din exploatare (Milioane RON)
795,06 1.215 3.785 1.452
Nr. CRT.
Indicatori 2006 2007 2008 2009
3. Active nete (Milioane RON)
2.311 3.079 4.267 4.944
17 http://www.ziare.com/bani/banci/bcr-prima-banca-din-romania-dupa-active-1076010 Data accesări :10.04.2011
36
4. Randamentul capitalurilor proprii (ROE)
0,34 0,43 0,49 0,27
5. Profit net (Milioane RON)
701 1.022 1.573 1.146
6. Rezultat net/acţiune 1,006 1,46 2,25 1,64 Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-si-
investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
În ceea ce priveşte datele din tabelul de mai sus obervăm că majoritatea
indicatorilor prezintă o traiectorie ascendentă până în anul 2008, iar începând cu anul
2009 acestea înregistrează o uşoară scădere ce are la bază mai multe argumente precum :
Politica bănci de reducere a cheltuielilor;
Criza economică care afectează nivelul tuturor indicatorilor din tabel;
Scăderea profitului bancar prin creşterea semnificativă a creditelor
neperformante reflectată direct în profitul net.
În continuare am ales să reprezint într-un tabel o serie de informaţi cu privire la
numarul de angajaţi din primele 3 bănci dupa cota de piaţă. Cu privire la aceste date se
poate observa că BCR a avut numărul cel mai mare de angajaţi în anul 2009 faţă de
celelalte două bănci din sistem care şi-a redus personalul începând cu anul 2009.
Tabel nr.2. - Numărul de angajaţi din băncile BCR, BRD şi Volsbank
Banca 2006 2007 2008 2009
BCR 8.286 9.520 10.500 11.250
BRD 7.286 8.534 9.502 9.150
Volsbank 5.200 6.010 7.200 6.200
Sursa: Rapoartele anuale ale băncilor din anul 2009
În legătură cu datele prezentate mai sus, voi reprezenta grafic evoluţia numărului
de angajaţi din cadrul bănci analizate-BRD.
Graficul nr. 1 – Numărul de angajaţi BRD-GSG în perioada 2006-2009
37
Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-si-
investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
Din graficul prezentat mai sus se observă că în perioada 2006 – 2008 numărul de
angajaţi BRD a crescut considerabil, ajungând la numărul maxim de 9 502 în anul 2008.
Însă în anul 2009, numărul persoanelor angajate de BRD s-a redus la 9 150, înregistrând
o scădere cu 3,7% comparativ cu anul anterior. Această diminuare poate fi pusă pe seama
politicii băncii de diminuare a cheltuielilor cu personalul, ca urmare a crizei financiare.
De asemenea un alt motiv al diminuări personalului începând cu anul 2009, poate fi
explicat prin decizia luată de GSG, principalul acţionar la BRD, de a supraveghea în
amănunt activitatea bănci şi reducerea pe cât posibilul a unor cheltuieli. Un alt motiv care
duce la reducerea puternică a personalului la BRD este introducerea de noi sisteme de
plată a facturilor prin robotul BRD, şi plata facturilor direct din contul curent, dar şi home
banking-ul care câştigă din ce în ce mai mult teren în România datorită tarifelor scăzute
la persoanele fizice şi juridice.
În acest context dacă banca nu va acţiona pentru mărirea numărului de agenţi
bancare prezente în România se va continua trendul descrescător al numărului de angajaţi
BRD-GSG.
Depozitele bancare din cadrul BRD
38
Analiza evoluţiei depozitelor bancare, dar şi a creditelor bancare o voi structura în
cadrul acestui tabel, pornind de la anul 2005 şi până în anul 2009, conform cu ultimele
date publicate pe site-ul BRD-GSG.
.
Tabel nr. 3 Evoluţia depozitelor atrase şi creditelor acordate pe o perioadă de 5
ani (Milioane RON)
2005 2006 2007 2008 2009
Depozite 14.681 24.590 27.011 28.552 29.249
Credite 10.464 18.715 24.905 34.260 34.865
Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-si-
investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
Din tabelul de mai sus se poate constata faptul că evoluţia depozitelor dar şi a
creditelor prezintă un trend ascendent pe parcursul a celor 5 ani analizaţi . De asemenea,
mărimea creditelor este mai redusă decât ceea a depozitelor atrase în anul 2005, iar
începând cu anul 2008, valoarea creditelor depăşeşte pe cea a depozitelor. Această
evoluţie spectaculoasă a creditelor acordate peste nivelul depozitelor atrase se menţine şi
în anul 2009, când creditele ating valoarea maximă de 34.865 Milioane RON.
În acest context, se constată faptul că populaţia a preferat să economisească mai
puţin şi să contracteze credite de la bancă într-un volum mai mare, datorită problemelor
financiare. Un alt aspect semnalat în datele prezentate, este accela că mărimea depozitelor
din anul 2005 a înregistrat în anul 2009, o dublare, şi anume de la 14.681 Milioane RON
a ajuns la valoarea de 29.249.
În ceea ce priveşte mărimea creditelor, se constată că în anul 2005, acestea
indicau 10.464 Milioane RON, iar în anul 2009, volumul acestora s-a triplat ajungând la
valoarea de 34.865 Milioane RON, reprezentând o creştere semnificativă datorată cererii
populaţiei pentru diversele credite oferite de către BRD-GSG.
Graficul nr. 2 – Depozitele clienţilor BRD-GSG (Milioane RON)
39
Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-si-
investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
Din graficul anterior se poate observa o continuă ascensiune a depozitelor bancare
din cadrul BRD din anul 2005 până în 2009. În anii 2006, respectiv 2007, gradul de
creştere a numărului depozitelor constituite de clienţii băncii a cunoscut un adevărat
boom. Acest fapt poate fi pus pe baza politicii de expansiune permanentă a activităţii
băncii, precum şi pe situaţia economică favorabilă a economiei româneşti în perioada
respectivă. Cu toate că acest trend ascendent al depozitelor bancare se menţine şi în
următorii ani, respectiv 2008 şi 2009, gradul de creştere a acestora cunoaşte o diminuare
de la 6% în 2008 la valoarea de 2% în 2009. Această scădere a gradului de creştere a
numărului depozitelor bancare constituite la BRD, poate fi pus sub semnul crizei
financiare, care nu a acolit economia României, determinând o scădere a veniturilor
populaţiei, şi în final a puterii acestora de a realiza economii.
Graficul nr. 3 – Structura angajamentelor faţă de BRD
40
Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa
http://www.brd.ro/banca/actionari-si-investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
În anul 2009 valoarea angajamentelor la nivel de bancă a fost de 44 miliarde
RON, împărţită pe segmente de piaţă, conform cu graficul prezentat anterior. Se poate
observa că cea mai mare pondere o deţin angajamentele persoanelor fizice (40%), urmată
de cea a întreprinderilor mari (27%). De asemenea întreprinderile medii deţin o valoare
apropiată de 22%, cea mai mică valoarea fiind înregistrată de întreprinderile mici, care
deţin un nivel al angajamentelor de doar 11%.
Creditele bancare din cadrul BRD
După cum am precizat şi anterior în cadrul tabelului nr.3, evoluţia creditelor acordate
de BRD prezintă un trend crescător şi graficul corespunzător este prezentat mai jos.
Graficul nr. 4 – Creditele acordate clienţilor BRD-GSG (Milioane RON)
41
Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa
http://www.brd.ro/banca/actionari-si-investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
Din graficul nr. 4 se observă o continuă creştere a valorii creditelor acordate de
BRD clienţilor săi. Ceea ce se evidenţiază este creşterea ridicată înregistrată între anii
2005 – 2008, când valoarea creditelor acordate a crescut cu peste 22,7%, adică mai mult
decât o dublare a acestora. Acest fapt se poate explica de politica flexibilă dusă de bancă
ca urmare a cadrului legislativ valabil în perioada respectivă, când ca urmare a creşterii
continuă a economiei româneşti, Banca Naţională a României a permis un acces facil
persoanelor fizice, cât şi juridice la fonduri financiare prin intermediul procesului de
creditare. Însă, o dată cu înrăutăţirea situaţiei economice şi financiare a României, ca
urmare a efectelor crizei financiare globale, BNR a impus condiţii mai drastice de
acordare a creditelor ceea ce a determinat o diminuare accentuată a persoanelor care pot
accesa creditele bancare. Acest lucru a fost amplificat, totodată, şi de scăderea veniturilor
populaţiei, ceea ce a determinat o creştere de doar 2 % a nivelului creditelor acordate de
către bancă în anul 2009, mult mai mic decât valoarea înregistrată în anul anterior de
27%.
Programul guvernamental de stimulare a pieţei imobiliare a reprezentat pentru
BRD ocazia de lansa un credit dedicat programului Prima Casă. BRD a acordat primul
credit în cadrul acestui program guvernamental. La sfârşitul anului 2009, banca deţinea o
42
cotă de piaţă de 30% şi un sold al creditelor care depăşea 100 de milioane de euro,
situându-se pe primul loc în topul băncilor înscrise în programul Prima Casă.
Acest trend ascendent înregistrat de BRD la nivelul volumului depozitelor
constituite, precum şi cel al creditelor acordate se datorează atât politicii băncii de
extindere a activităţii sale, precum şi a unor oportunităţi apărute pe piaţă.
În tot acest interval de timp, banca a continuat să extindă reţeaua de unităţi
bancare disponibil, în toată ţara, reuşind astfel să atragă un număr ridicat de clienţi de
retail şi corporate. Perioada 2005 – 2009 a fost marcată de introducerea unor concepte noi
şi inovatoare pe piaţa românească (BRD Expres, BRD 24H, BRD Blity, BRD Caffe),
determinând ca anul 2009 să fie începutul unei perioade de optimizare a activităţilor
realizate de bancă.
Graficul nr. 5 – Sold credite de consum BRD Finance
Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa
http://www.brd.ro/banca/actionari-si-investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
BRD Finance, un serviciu specializat destinat finanţării persoanelor fizice,este
prezent pe piaţa românească încă din 2004,şi a devenit rapid lider pe piaţa creditelor de
consum acordate în magazine. După o perioadă în care a înregistrat doar niveluri
43
crescânde a rezultatelor, anul 2009 a reprezentat primul an în care s-a obţinut valori
inferioare anilor precedenţi.
Volumul operaţiunilor de factoring a înregistrat o scădere cu 29% comparativ cu
anul 2008, fiind influenţat în mod direct de reducerea semnificativă a vânzărilor agenţilor
economici. Banca a pus în continuare la dispoziţia clienţilor săi întreaga gamă de produse
de factoring: intren şi internaţional, în varianta cu şi fără regres. Operaţiunile cele mai
solicitate şi accesate de către clienţi au fost cele de factoring fără regres, demonstrând
preocuparea agenţilor economici pentru acoperirea riscului de neplată a debitorilor.
Banca s-a preocupat în permanenţă de îmbunătăţirea serviciilor de factoring şi a
reuşit şi în anul 2009 să se menţină în ierarhia mondială a celor mai buni factori de
import şi de export din Factors Chain International.
Graficul nr. 6 – Structura serviciilor de factoring
Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa
http://www.brd.ro/banca/actionari-si-investitori/publicatii/rapoarte-anuale/
Cap. 4 Concluzii şi propuneri
44
În cadrul acestui capitol, voi exprima concluziile şi propunerile, referitoare la
lucrarea de diploma. Potrivit cu aşezarea informaţiilor în această temă pot afirma că
organizarea şi activitatea bancară se desfăşoară sub un ansamblu riguros de legii bancare.
În ceea ce priveşte cota de piaţă după activele deţinute, se observă din Figura nr.2,
că BRD are un trend descendent, şi este prezentă pe locul 2 cu un procent de 14.1% în
anul 2009, faţă de anul 2008 când înregistra un procent de 15.6%.
Cu ajutorul tabelului nr. 1 din proiect ce priveşte evoluţia principalilor indicatori
la nivel central, se remarcă faptul că evoluţia venitului net bancar înregistrează o valoare
de 3.579 în anul 2009 (valoarea cea mai mare din toţi anii prezentaţi). Rezultatul brut din
exploatare prezintă o scădere majoră şi anume de la valoarea de 3.785 Milioane RON în
anul 2008, ajunge la doar 1.452 Milioane RON. Un alt indicator şi anume activele nete
are un trend crescător pe parcursul celor 5 ani analizaţi. Aşadar, în urma prezentări
acestor indicatori, se constată o ascensiune permanentă a acestora.
Tabelul nr. 2 din proiect legat de prezentarea numărului de angajaţi BRD şi a altor
două bănci din sistem, cunoaşte o uşoară scădere18 în anul 2009, (şi anume de la 9.502 în
anul 2008, la 9.150 în 2009) datorită politicii băncii de reducere a cheltuielilor cu
personalul.
Depozitele atrase şi creditele acordate de BRD (analizate în cadrul tabelului nr.3
şi a graficelor corespunzătoare) au cunoscut un trend crescător datorită:
Politicii de expansiune permanentă a activităţii băncii;
Dobânzilor atractive oferite de bancă şi unele comisioane reduse precum
comision analiză credit, comision retragere numerar, comision de
rambursare anticipată, etc.;
Oferirea de consultanţă gratuită în afaceri pentru societăţile comerciale în
vederea acordări de credite menite sa sprijine firmele ce se află în
dificultate;
Situaţiei economice favorabile din perioada anterioară crizei economice.
18 În ceea ce priveşte BRD.
45
De asemenea banca analizată BRD- Groupe Societe Generale, încearcă în această
perioadă să găsească soluţii pentru a atrage un număr cât mai mare de clienţii inclusiv de
la alte bănci concurente. Potrivit cu această afirmaţie depozitele şi creditele de la BRD, ar
urma să înregistreze o creştere în următori ani datorită creditelor de refinanţare propuse şi
a depozitelor cu dobândă atractivă.
Se observă că în ultimul timp majoritatea băncilor încep să alinieze puţin câte
puţin, dobânzile la credite cu cele din alte ţări din Uniunea Europeană, reuşind astfel să
atragă un număr cât mai mare din populaţia României.
În opinia mea, BRD trebuie să continue această strategie de refinanţare a
creditelor pentru a înregistra o continuă evoluţie ascedentă, în ciuda faptului ca în anii
2009-2010, banca a înregistrat un trend descendent în cadrul multor indicatori de
profitabilitate.
46
Bibliografie selectivă
Surse cărţii :
1. Bosno, Cezar; Dardac, Nicolae,Produse, costuri şi performanţe bancare, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000;
2. Căpraru Bogdan,; Activitatea bancară, Sisteme, operaţiuni şi practici; Editura
C.H.Beck; Bucureşti, 2010;
3. Cetină, Iuliana; Odobescu, Emanuel, Strategii de marketing bancar, Ed.
Economică, Bucureşti, 2007;
4. Cocriş Vasile; Chirleşan Dan; Economie bancară; Repere teoretice şi studiu
monografic; Editia a III a, Revizuită şi adaugită; Editura Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” Iaşi, 2009;
5. Cocriş, Vasile; Chirleşan, Dan, Management bancar & analiza de risc in
activitatea de creditare, Ediţia a II.-a , Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” ,
Iaşi, 2009;
6. Dedu,V., Management Bancar, Ed. Sildan, Bucureşti, 1996;
7. Heteş-Gavra, Iosif, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Editura Orizonturi
Universitare, Timişoara, 2003;
8. Manolescu Gh., Diaconescu Sîrbea A., Management bancar, Ed. Fundaţiei
ROMÂNIA DE MÂINE, Bucureşti, 2001;
9. Spulbăr, Cristi, Management bancar ,ediţia a doua ,Ed. Sitech, Craiova, 2008.
10. Turliuc Vasile,; Cocriş Vasile,; Stoica Ovidiu; Roman Angela,; Dornescu Valeriu;
Chirlesan Dan, Monedă şi credit , Ediţia a IV-a ,Revizuită şi adaugită, Editura
Universităţii “Alexandru Ioan Cuza “ Iaşi, 2010;
Surse legii :
1. Legea nr. 101/1998, privind Statutul B.N.R;
2. Legea bancară nr.58/1998;
47
3. Legea privind procedura falimentului băncilor nr. 83/1998;
4. Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale.
Surse web :
1. http://www.brd.ro/banca/actionari-si-investitori/publicatii/rapoarte-
anuale/
2. www.bcr.ro
3. http://www.zf.ro/
Alte surse :
1. Raport anual al BRD pe anul 2009
48