operatiunile bancilor comerciale

5/11/2018 Operatiunile bancilor comerciale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-bancilor-comerciale-55a0c8b75d068 1/16

Suport de curs-Operatiunile bancilor comerciale

1. Bănci comerciale

Băncile sunt organizaţii care vând produse financiare către clienţi,activitatea desfăşurate de acestea reflectându-se în situaţiile lor financiare:

bilanţ şi cont de rezultate.Bilantul reprezinta un inventar periodic al tuturor elementelor de activ

si pasiv,respectiv al utilizarilor ,pe de o parte,si al resurselor atrase sicapitalurilor proprii,pe de alta parte.In analiza ,se face distinctia intre

bilantul simplu, al unei singure banci,si bilantul consolidat,al unui grup deinstitutii financiare, intocmit prin fuzionarea bilanturilor institutiilor componente.Pentru intocmirea acestuia, se elimina participatiile si conturilecurente (credite si datorii )reciproce,ca si serviciile din interiorul grupului.

Bilanţul unei bănci oferă o imagine a activelor, resurselor şicapitalului furnizat de acţionari, respectiv, arată structura surselorconsiderate ca input-uri financiare şi a utilizărilor (output-urifinanciare). Spre deosebire de semnificaţia bilanţului, contul derezultate arată cât de mult costă atragerea depozitelor şi a altor resurse,precum şi ce venituri generează utilizarea acestora (cash-flow-uri,generate de vânzarea produselor şi serviciilor bancare către clenţi).

Pentru a prezenta operaţiunile desfăşurate de băncile comerciale estenecesară cunoaşterea elementelor bilanţiere şi a semnificaţiei acestora.Intabelul de mai jos este redata structura detaliata a bilantului utilizat de

bancile comerciale din Romania.Din motive didactice,am analizatcomponentele bilantului in raport de gradul lor de relevanta sisemnificatie,dupa cum urmeaza.

Si in cazul bilantului bancar,precum al oricarei alte societati,relatia de

baza este data de egalitatea dintre actvele bilantiere si resursele atrase pluscapital.Active (utilizate) = Resurse + CapitalLa modul general, Activul bilanţier include patru tipuri de active:

•numerar în casierie şi depozite plasate la alte instituţii financiare;• titluri private şi guvernamentale achiziţionate în cadrul

operaţiunilor de piaţă monetară;



• credite şi leasing financiar acordate clienţilor;•active combinate.În structura Pasivului bilanţier se includ două tipuri principale de

resurse, respectiv :•

depozite atrase de la diferite categorii de clienţi (persoane fizice, juridice, instituţii bancare din ţară şi străinătate);• resurse nondepozit, atrase de pe piaţa monetară şi de capitalLa acestea se adaugă capitalul social , care constituie o resursă pe

termen lung, fiind oferit de acţionarii băncii.

- numerarul are rolul de a furniza lichiditate, în scopul acopeririinevoilor imediate ale băncii şi solicitării clienţilor.

-titlurile deţinute în activ reprezintă de asemenea o sursă de lichiditateşi furnizează venituri sub formă de dobânzi. Împrumuturile, creditele şi

leasing-ul financiar constituie principala sursă de venituri, în timp ce activelecombinate sunt reprezentate de activele fixe şi investiţiile în sucursalele

băncii.-depozitele constituie principala sursă de fonduri pentru bancă, în timp

ce împrumuturile nondepozitare suplimentează depozitele, furnizândlichidităţi pe care activele cash şi titlurile nu le pot genera.

-capitalul propriu, respectiv resursele pe termen lung, asigură un suportfinanciar relativ stabil pe baza căruia băncile pot înregistra creştereeconomică şi îşi pot acoperi pierderile extraordinare.

În realitate, bilanţul unei bănci este mult mai complex decât aceastăsumară prezentare, întrucât fiecare element bilanţier din cele enunţatecuprinde mai multe componente.

În opinia noastră, o prezentare didactică a operaţiunilor efectuate de băncile comerciale, necesită gruparea acestora în operaţiuni bilanţiere (deatragere şi constituire a resurselor, respectiv de utilizarea a acestora) şioperaţiuni extrabilanţiere.



BILANT BANCA COMERCIALAincheiat la data de 31 Decembrie anul N

ACTIV PASIV1. Casa, disponibilităţi la bănci

centrale

1. Datorii privind instituţiile de credit

2. Efecte publice si alte titluriacceptate pentru refinanţare la băncilecentrale

- la vedere- la termen

- Efecte publice si valori asimilate- Alte titluri acceptate pentru refinanţarela băncile centrale

2. Datorii privind clientela

3. Creanţe asupra instituţiilor decredit

- depozite, din care:

- la vedere - la vedere- alte creanţe - la termen

4. Creanţe asupra clientelei - alte datorii, din care:5. Obligatiuni si alte titluri cu venit fix - la vedere- emise de organisme publice - la termen- emise de alţi emitenţi, din care: 3. Datorii constituite prin titluri- obligatiuni proprii - titluri de piaţă interbancară, obligatiuni, titluri

de creanţă negociabile în circulaţie6. Acţiuni si alte titluri cu venitvariabil

- alte titluri

7. Participaţii, din care: 4. Alte pasive- participaţii la instituţii de credit 5. Venituri înregistrate în avans si datorii

angajate

8. Imobilizări necorporale, din care: 6. Provizioane, din care:- cheltuieli de constituire - provizioane pentru pensii si obligaţii similare- fondul comercial, în măsura în care afost achiziţionat cu titlu oneros

- provizioane pentru impozite

9. Imobilizări corporale, din care: - alte provizioane- terenuri si constructii utilizate în scopuldesfăşurării activitatilor proprii

7 .Datorii subordonate

10. Capital subscris nevărsat 8. Capital social subscris11. Alte active 9. Prime de capital12. Cheltuieli înregistrate în avans sivenituri angajate

10. Rezerve

- rezerve legale- rezerve statutare sau contractuale- rezerve pentru riscuri bancare- rezerva de intrajutorare- rezerva mutuala de garantare- alte rezerve11. Rezerve din reevaluare12. Rezultatul exercitiului financiar



- Profit- Pierdere13. Repartizarea profitului

Total Activ Total Pasiv

A. Operaţiuni bilanţiere

1. Atragerea şi constituirea resurselor (operaţiuni depasiv) reprezintă activităţile prin care băncile:

• atrag depozite, cu diferite maturităţi, de la clientelă (persoane fizice,

juridice, instituţii financiare);

•obţin împrumuturi de la băncile din sistem, de la Banca Centrală şi dela clienţii nebancari;

• constituie capitalul social şi formează fonduri proprii.

a. Principala resursă a oricărei bănci o constituie depozitele. Însituaţiile de lichidare a băncii şi de vânzare a activelor, obligaţiile faţă dedeponeneţi trebuie onorate cu prioritate, celorlalţi creditori şi acţionarilor repartizându-li-se ceea ce rămâne. Cea mai mare parte a depozitelor provinde la clienţi individuali şi companii sau clienţi corporate. Uneori chiar şiadministraţia publică poate deţine importante depozite publice la bănci. Înmedie, depozitele reprezintă între 70% şi 80% din resursele unei bănci.

b. O poziţie însemnată o deţin şi resursele nondepozit , în cadrul căroraincludem:

• împrumuturile de la băncile din sistemul bancar;• împrumuturile de la instituţii financiare din străinătate;• titlurile emise pe termen lung (în special, obligaţiuni).

Motivele pentru care băncile comerciale s-au orientat, în ultima perioadă, către resursele nondepozit sunt următoarele:

• aceste resurse nu necesită constituirea de rezerve minime obligatorii(RMO), comparativ cu depozitele care intră în baza de date a acestora;

• costul acestor resurse este mai redus;



• pot fi obţinute într-un timp mai scurt prin împrumuturile pe piaţamonetară şi virarea sumelor într-un timp foarte scurt.

Resursele nondepozit trebuie privite, deci, ca operaţiuni de obţinere aîmprumuturilor de la bănci şi de la Banca Centrală.

În literatura de specialitate, analiza resurselor atrase de băncilecomerciale (Joseph F.Sinkez, Commercial Bank Financial Management – 2002) se realizează prin gruparea acestora în două categorii importante,utilizând următoarele concepte:

• depozite „CORE” sau resurse stabile• depozite „managed” sau „hot money”

Depozitele „CORE” sunt resurse atrase de pe pieţele monetarelocale, prezintă un nivel mai redus al costului, comparativ cu cel al altor resurse atrase de pe pieţele naţionale şi internaţionale. În structuradepozitelor „CORE” se includ: diferite tipuri de depozite ale clienţilor (inclusiv cele aferente cardurilor); certificate de depozit; conturi de economiişi depozite de mică valoare etc. Ca pondere în total active, aceste depozitedeţin, după cum indică statistică internaţională, între 18% pentru băncilemari şi 60% pentru băncile de mică dimensiune.

Depozitele „managed” sau fondurile cumpărate reprezintă „hotmoney” sau bani fierbinţi şi, spre deosebire de depozitele „CORE” sunt maivolatile şi cu un nivel sporit al senzitivităţii.

În structura lor sunt incluse: depozite ale sucursalelor străine;

- depozite la termen de mare valoare;-sume atrase de la Banca Centrală (refinanţări);-soldul titlurilor deţinute pentru a fi folosite ca şi colateral în relaţia cu

banca centrală şi titluri subordonate.Pieţele de pe care sunt atrase aceste resurse sunt mai competitive,

motiv pentru care costul este mai ridicat. Preferinţa pentru astfel de„resurse” se manifestă în rândul băncilor de mare dimensiune şi al celor internaţionale, la nivelul cărora a fost pusă în evidenţă corelaţia directă întredimensiunea şi valoarea depozitelor din sucursalele, branşele şi subsidiarelelor din străinătate.

c. Constituirea capitalului social şi formarea fondurilor proprii

Capitalul bancar joacă un rol important în activitatea bancară, asigurândviabilitatea băncii pe termen lung, după cum rezultă de mai jos:

În primul rând, capitalul constituie un „tampon” împotriva riscului defaliment, prin absorbţia pierderilor financiare şi operaţionale.



De asemenea, capitalul asigură sursele necesare înfiinţării şi organizării băncii, înainte de atragerea depozitelor şi a altor resurse.

Un rol important îl deţine capitalul şi în ceea ce priveşte asigurarea

încrederii publicului şi a creditorilor cu privire la stabilitatea şi puterea băncii. Din acest motiv, capitalul trebuie să se situeze la un nivel, astfelîncât, să-i asigure pe clienţi că banca va putea să le satisfacă nevoile, chiar şiatunci când economia este în declin.

Capitalul furnizează şi fonduri pentru organizarea creşterii şi dezvoltăriide noi servicii, programe şi facilităţi. Atunci când o bancă doreştesă”crească” este nevoia de capital adiţional pentru a susţine creşterea şi

pentru acceptarea riscurilor aferente noilor servicii. Astfel, infuzia de capitalva permite băncii să se extindă prin construcţia de noi sucursale.

De asemenea, capitalul joacă un rol important şi în operaţiunile defuziuni şi achiziţii, anumite studii evidenţiind că numeroase bănci au fostachiziţionate datorită capitalului insuficient adecvat la expunerea la risc.

Datorită importanţei capitalului bancar există mai multe modalităţi demăsurare a mărimii acestuia. Astfel, se pot utiliza:

• valoarea contabilă a capitalului bancar = valoarea contabilă aactivelor – valoarea contabilă a resurselor;

•

capitalul reglementat = acţiuni comune şi rezerve + acţiuni preferenţiale + provizioane pentru pierderi + datorii subordonate + alteelemente;

• valoarea de piaţă a capitalului = valoarea de piaţă a activelor – valoarea de piaţă a resurselor sau număr acţiuni emise x preţul curent alacestora.

Formarea fondurilor proprii la nivelul instituţiilor de credit estereglementată prin legislaţia naţională şi internaţională. BancaReglementelor Internaţionale (BIS), precum şi băncile centralenaţionale reglementează fonduri proprii de nivel (1) şi fondurile proprii de nivel (2).

Fondurile proprii de nivel 1 cuprind :• capitalul social subscris şi vărsat, cu excepţia acţiunilor

preferenţiale cumulative;• primele de capital, integral încasate, aferente capitalului social;



• rezervele legale, statutare şi alte rezerve, precum şi rezultatul pozitiv al exerciţiului financiar anterior, rămas după distribuirea profitului;

• profitul net al ultimului exerciţiu financiar, raportat până larepartizare, conform destinaţiilor stabilite de AGA.

În România, capitalul iniţial al instituţiilor de credit, respectiv capitalulsocial şi rezervele, potrivit reglementărilor BNR, este diferenţiat după cumurmează:

• băncile persoane juridice =37 milioane lei• băncile de credit ipotecar = 25 milioane lei• băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ =25 mil.lei• instituţiile emitente de monedă electronică = 12 mil. lei;• sucursalele din România ale instituţiilor de credit din statele

terţe – trebuie să deţină un nivel minim al capitalului cel puţin egal cucerinţele aplicate instituţiilor autohtone,• cooperativele de credit trebuie să deţină fonduri proprii într-o

limită minimă de 300 mii lei.

Fondurile proprii de nivel 2, se compun din: fonduri proprii de bază şi fonduri proprii suplimentare.

Fondurile de nivel 2 de bază sunt formate din:• rezerve din reevaluări corporale, ajustate cu obligaţiile fiscale

aferente;• titluri pe durată nedeterminată şi alte instrumente de aceeaşi

natură (denumite şi datorii subordonate) Fondurile de nivel 2 suplimentare se compun din acţiuni preferenţiale

cumulative pe durată nedeterminată şi împrumuturi subordonate. Specific pentru datoria subordonată la termen, sau cu durată nedeterminată este că, încaz de lichiditare, rambursarea nu este posibilă decât după plata celorlaltecreanţe.



2. Utilizarea resurselor (operaţiunilor de activ)

Putem identifica următoarele activităţi principale ale băncilor:• gestionarea numerarului şi activelor cu grad sporit de

lichiditate;• operaţiunile de plasament şi participaţii;• operaţiuni de creditare.• activele fixea. În activul bilanţier prima poziţie este deţinută de numerarul

(cash) deţinut în păstrat casierie şi depozite la alte bănci(conturi de corespondent) sau la Banca Centrală.

Aceste active pot fi privite ca „prima linie” de apărare împotrivariscului de retragere a depozitelor şi prima sursă de fonduri pentrusatisfacerea revendicărilor clienţilor deponenţi.

Băncile sunt preocupate de a menţine mărimea numerarului şi aactivelor lichide la un nivel cât se poate de redus, întrucât acestea nugenerează venituri sub formă de dobânzi. În practica marilor bănci pe

plan internaţional, această poziţie bilanţieră deţine sub 8% din totalulactivelor.În cazul băncilor din România, potrivit notelor explicative la bilanţ,

numerarul şi disponibilităţile la bănci includ şi numerarul în ATM-uri,soldul conturilor curente la BNR şi la alte bănci, precum şi alte elementeasimilate numerarului (care includ solduri cu o scadenţă iniţială sub 90 de

zile, respectiv efecte publice şi valori asimilate).

b. Operaţiunile de plasament şi participaţiile includ investiţiilerealizate de banci în instrumente financiare (obligaţiuni, acţiuni, efecte

publice, derivative etc).Aceste elemente de activ sunt denumite „rezerve secundare” întrucât

pot furniza lichidităţi atunci când există solicitări.În cadrul acestora distingem obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix

(obligaţiuni emise de bănci, obligaţiuni municipale şi cele corporate) care nusunt acceptate pentru refinanţarea de către banca centrală.

În portofoliul de titluri al unei instituţii de credit sunt incluse: acţiunileşi alte titluri cu venit variabil (cum ar fi: plasamentele în unităţi de fondlistate la bursă). Acestea sunt deţinute de bancă pentru tranzacţionare şireprezintă o sursă de venituri, ca urmare a diferenţelor de preţ la titluriletranzacţionate.



În structura plasamentelor sunt incluse şi efectele publice şi alte titluriacceptate pentru refinanţare la Banca Centrală: certificate de trezorerie,titluri de creanţă asupra organismelor publice.

In bilanţul băncilor comerciale se regăsesc şi o serie de instrumente

specifice, dintre care, cele mai importante sunt derivativele, care pot ficlasificate ca active sau pasive financiare deţinute pentru tranzacţionare,(contracte forward pe curs de schimb, swap pe curs de schimb etc, încheiatede bancă cu clienţii săi sau cu alte bănci).

Portofoliul de titluri constituit de o bancă îndeplineşte o serie deroluri importante şi anume:

• stabilizează veniturile băncii, în sensul că atunci când cerereade credite scade, veniturile generate de titluri pot creşte;

•

• elimină riscul de credit aferent împrumuturilor;•

• permite o bună diversificare geografică, întrucât titlurile potaparţine unor emitenţi din arii geografice diferite;

•

• furnizează importante lichidităţi sau pot fi folosite ca şicolateral pentru obţinerea de împrumuturi;

•

• reduce expunerea băncii la fiscalitate;•

• permite realizarea de operaţiuni de hedging, pentru acoperirea pierderilor generate de modificările de rată a dobânzii;

•

• prezintă o flexibilitate sporită astfel încât prin vânzareatitlurilor să se poate produce restructurarea activelor;

•

• conferă o anumită stabilitate a bilanţului ca urmare a calităţiisporite a titlurilor deţinute.



b. Operaţiuni de creditare

Cea mai însemnată pondere în activul bilanţier este deţinută de credite,care reprezintă între 50% şi 70% din valoarea totală a activelor.

Există o mare varietate de credite oferite de bancile comerciale: creditecomerciale şi industriale;

credite de consum;credite acordate instituţiilor financiare;

credite externe (acordate autorităţilor din alte ţări, unor agenţii sauinstituţii străine);

credite pentru agricultură;leasing pentru achiziţionarea de echipament; credite ipotecare şi

imobiliare.

Resurse

Active

Numerar

Portofoliude titluri

Investiţii în titluri, atunci când depozitelesunt de valoare mare

Atunci când depozitele sunt reduse,titlurile se utilizează ca şi colateral, pentruatragerea de resurse, prin împrumuturi

Resursenondepozit

Vânzare detitluri cândnumerarulesteinsuficient

Investiţii întitluri cândnumeraruleste scăzut

Vânzare detitluri cândcererea decredite esporită

Investiţii întitluri cândcererea decredite esteredusă

Crediteacordateee

Depozite



Portofoliul de credite al unei bănci este determinat de o serie de factori,după cum urmează:

• caracteristicile pieţei deservite influenţează oferta de credite în

sensul că fiecare bancă trebuie să răspundă solicitărilor clienţilor care provindin piaţa locală. dimensiunea băncii şi, în special, mărimea capitalului social constituie un factor de influenţă asupra portofoliului de credite. Marile bănci „wholesale” sunt dedicate, în special corporaţiilor şi firmelor deafaceri de mare dimensiune. În schimb, băncile mici îşi oferă serviciile deretail banking, clienţilor individuali şi firmelor de afaceri de micădimensiune.

• expertiza şi experienţa managementului băncii influenţeazămixul de credite al băncii, prin politica oficială de credite. Astfel, rezultă că

portofoliul de credite al unei bănci se situează la intersecţia factorilor interni

şi externi cu influenţă asupra activităţii bancare.

c Pentru completarea activului bilanţier, este necesară şiprezentarea activelor fixe (clădiri, echipamente, investiţii în sucursale şialte elemente de activ de importanţă redusă). Ponderea activelor fixe, în totalactive, în majoritatea băncilor este de până la 1-2%, fiind consideratenegeneratoare de dobânzi.

B. Operaţiuni extrabilanţiere

Multitudinea riscurilor cu care se confruntă băncile, a determinatdezvoltarea de către acestea a unei varietăţi de instrumente prin care săasigure un management corespunzător al acestora. Dintre acestea, se remarcăşi cele care sunt analizate ca operaţiuni în afara bilanţului, respectiv:

• securitizarea creanţelor;• cedarea sau vânzarea creditelor;• emiterea scrisorilor de garanţie bancară;•

instrumente financiare derivate;• acreditive;

.1. Securitizarea creanţelor reprezintă o operaţiune financiară de

valorificare a creanţelor, de către un vehicul investiţional, care leachiziţionează, le grupează şi le afectează garantarea unei emisiuni de valorimobiliare.



Esenţa securitizării constă în faptul că băncile îşi pot utiliza creanţele caşi colateral pentru emisiunea de titluri, în vederea obţinerii de fonduri.

Pot face obiect al securitizării, creanţele izvorâte din:•

contracte de credit (inclusiv credit ipotecar);• contracte de leasing;• contracte de vânzare – cumpărare cu plata preţului la termen

sau în rate;• orice titlu de creanţă cu condiţia ca drepturile pe care le conferă

să poată face obiectul unei cesiuni.

1 Securitizarea creditelor şi a altor tipuri de active reprezintă omodalitate de limitare a expunerii la risc a băncilor, aceasta dezvoltându-seîn anii ’80 în SUA, cu aplicare imediată pe piaţa ipotecară.

Schematic, securitizarea are la bază următorul mecanism:

2. Cedarea sau vânzarea creditelor , reprezintă o operaţiune care constăîn vânzarea creditelor, în totalitate sau parţial, către noi deţinători. Îngeneral, se vând acele credite negarantate (credite pentru nevoi personale)sau cele care au înregistrat restanţe de peste 90 de zile. În categoria

Un grup de credite cuaceeaşi dobândă şimaturitate, sau din aceeaşiarie geografică suntasamblate sau reunite

Pentru garanţiile şiserviciile aferenteîmprumuturilor sunt plătite comisioane

Cash flow-urile suntgenerate de plăţile periodice efectuate decumpărătorii de asset

back securities

Aceste împrumuturi suntreunite (puse împreună) pentru a constituicolateralul pentruemisiunea de titluri.

Scopul colateralului este protejarea cumpărătorilor de titluri emise, denumiteasset-back-securities



cumpărătorilor sunt incluse (bănci străine), agenţi de colectare şi recuperarea creditelor, companii de asigurări, fonduri de pensii şi fonduri mutuale.

Acest tip de operaţiune extrabilanţieră a început să se dezvolte dupăanii ’80 în SUA, iar în România vânzarea creditelor restante a devenit o

practică a băncilor în condiţiile actualei crize financiare.Motivele pentru care se procedează la vânzarea împrumuturilor sunt

multe şi diverse:• pentru bancă reprezintă o oportunitate de a vinde active cu

randamente scăzute şi de a le înlocui cu active mai negociabile şi lichide, precum titlurile de stat;

• vânzarea împrumuturilor încetineşte ritmul de creştere alactivelor bancare, ceea ce permite managementului băncii să menţină unechilibru între nivelul capitalului bancar şi expunerea la risc;

• vânzarea creditelor este cerută de către investitorii pieţei decapital, ca modalitate de reducere a riscului, prin diminuarea costuluicapitalului şi diversificarea portofoliului de active.

3. Scrisoarea de garanţie bancară. O altă operaţiune extrabilanţieră principală, este acordarea de garanţii financiare, al căror principal scop estesprijinirea creditorului împotriva riscului de faliment al debitorului. Una dincele mai utilizate garanţii financiare este, deci, scrisoarea de garanţie

bancară .

Aceasta reprezintă un angajament scris asumat de o bancă, în favoareaunei persoane (beneficiar), prin care se obligă să-i plătească o sumă de bani,în cazul în care o altă persoană (în contul căreia se emite garanţia) nu aexecutat o anumită obligaţie asumată printr-un contract, sau a executat-onecorespunzător.

Banca emitentă a garanţiei se numeşte garant, iar beneficiarul nu arenicio obligaţie faţă de acesta.

O altă definiţie atribuită scrisorii de garanţie este următoarea: undocument prin care banca plătitorului confirmă, la cererea acestuia, că

pentru anumite cazuri, bine precizate, va asigura pe o perioadă de timp şi înlimita unei sume determinate, efectuarea plăţilor prevăzute în scrisoare, dacăla data solicitării plăţii, plătitorul nu are alte disponibilităţi.

Emiterea unei scrisori de garanţie antrenează riscuri pentru emitent şi pentru beneficiar. Instituţia emitentă a scrisorii de garanţie se poate afla însituaţia să nu îşi onoreze obligaţiile, în caz de faliment. De asemenea,întrucât, scrisorile de garanţii nu sunt asigurate, este posibil ca beneficiarul



scrisorii să nu primească nici o sumă, în cazul de faliment al emitentului. O bancă nu poate fi forţată să plătească angajamentele din scrisoarea degaranţie, dacă suma respectivă depăşeşte limite legale de expunere.

4. Utilizarea derivatelor Securitizarea activelor, vânzarea creditelor şi emiterea scrisorilor degaranţie pot ajuta banca să-şi reducă riscurile asociate portofoliului decredite şi expunerii la variaţia ratei de dobândă.

Întrucât securitizarea şi vânzarea creditelor se practică pentru grupe deactive cu caracteristici comune (cash – flowuri, maturitate, dobândă) au fostnecesare contracte financiare care să ofere protecţie în caz de default şi

pentru alte categorii de active.În acest scop se folosesc derivatele de credit , în cadrul cărora se

remarcă: credit swap; credit option; credit default swaps şi credit linked notes.

Credit swap reprezintă un acord (sau înţelegere) între două părţicreditoare (bănci care au acordat credite) prin care acestea convin săschimbe o parte din plăţile (principal şi dobândă) efectuate de clienţiidebitori cu scopul diversificării riscului de credit.

Între cele două bănci participante se interpune un intermediar, caregarantează fiecăreia dintre părţi obţinerea performanţei, ca urmare a acestuiînţelegeri.

Un alt instrument utilizat de bănci este credit option. Acesta reprezintăun contract care permite împrumutărorului (creditor) să se protejeze în cazde scădere a valorii activelor sau să compenseze costul ridicat alîmprumutului ca urmare a modificărilor în ratingul creditului.

Credit – Linked – Notes pune laolaltă instrumente de datorie, precumobligaţiunile, prin contracte de credit option, conferindu-i debitorului o maimare flexibilitate a plăţilor. Credit-linked-notes garantează emitentului că vafi efectuată plata aferentă creditului în cazul în care anumiţi factorisemnificativi se modifică.

Utilizarea derivatelor de credit prezintă deosebită importanţă înactivitatea bancară, întrucât au ca scop reducerea riscului de credit. Acestecontracte sunt negociate între două bănci sau între o bancă şi o instituţienefinanciară şi au ca efecte:

• reducerea riscului de neplată;• stabilizarea venitului din dobânzi aferente creditelor şi

plasamentelor în titluri,



• reducerea costului împrumuturilor în cadrul pieţelor.De asemenea, derivatele de credit pot furniza şi o anumită protecţie

împotriva riscului de rată a dobânzii.

3. 5. Acreditivul documentar reprezintă o altă operaţiune extrabilanţierăîn care se implică tot mai mult băncile. Acesta reprezintă o modalitatede plată, în practica comercială, prin care banca cumpărătorului seobligă a plăti vânzătorului direct, sau prin intermediul unei băncicorespondente o pondente o anumita suma de bani.

Altfel spus, acreditivul reprezintă suma de bani special rezervată de uncumpărător în contul său, la o bancă ce deserveşte un furnizor, pentru caacestuia să i se facă o plată în momentul în care dovedeşte livrareamărfurilor sau prestarea serviciilor, în condiţiile stabilite în contract.

Băncile desfăşoară şi o serie de alte operaţiuni extrabilanţieredesemnate cu termenii de „contingente” şi „angajamente”.

O datorie contingentă este, fie o obligaţie potenţială a cărei existenţăva fi confirmată de manifestarea unor evenimente viitoare incerte,

fie o obligaţie curentă generată de evenimente trecute, dar care nu poatefi recunoscută.

De asemenea, un activ contingent este un activ potenţial care apare caurmare a unor evenimente care nu sunt certe şi a căror recunoaştere ar determina înregistrarea unor venituri care este posibil să nu se obţină

niciodată (de exemplu, garanţii pentru licitaţii viitoare).Creşterea rapidă a operaţiunilor extrabilanţiere şi a derivatelor de credit,începând cu anii ’80 în ţările dezvoltate au transformat industria bancară,creând noi surse de venituri şi noi surse de expunere la risc.



Completati spatiile libere din structura bilantului urmator si calculati ponderea principalelor

componente in total bilant.

Bilant banca A.(valori mii u.m) ACTIV

Disponibilitati in casierie 75.347

Conturi la Banca Centrala 744.376Creante asupra institutiilor de credit 15.058Titluri financiare detinute pentru tranzactionare ……… Titluri financiare disponibile pentru vanzare 1.343.366Credite acordate ( valoare neta ) 1.264.810Imobilizari corporale 111.042Investitii imobiliare 9.300Imobilizari necorporale 5.780Investitii in asociati - 1.110

Activ din impozitul amanat, net 1.343 Alte active 31.91Total ACTIV 3.641.434

PASIV

Datorii privind institutiile de credit 118.037Datorii privind clientela 2.199.038Imprumuturi 969.826Pasiv din impozit amanat 14.262

Alte datorii 19.04Total Datorii 3.320.210Capital social 228.076Prime de capital 1.951Surplus din reevaluarea capitalului social 24.802

Actiuni proprii rascumparate (290)Rezulatul reportat (36.863)Rezerva aferenta investitiilor financiare disponibile pentruvanzare 42.899Rezerva din reevaluare 35.801

Alte rezerve 24.6Total capitaluri proprii atribuibile actionarilor 320.978Interese care nu controleaza 246Total capitaluri proprii .............

TOTAL DATORII SI CAPITALURI PROPRII 3.641.434

operatiunile bancilor comerciale

Documents