omilie 2 pr. athanasie de limassol

8/18/2019 Omilie 2 Pr. Athanasie de Limassol

1/5

Cum să agonisim Dumnezeiescul Har

Partea a II-a

Mergem mai departe unde este descrisă o întâmplare, un important chip al lupteiduhovniceşti, când Gheronda se străduia să se roage cu toată puterea fiinţei sale, curat, însă nu

putea, pentru că era tulburat de gânduri, de lupte, şi nu numai de acestea dar şi de lucrări şi prezenţe demonice. Şi spune aici că odată, în timp ce se ruga, sa ridicat de pe scăunel să facămetanii. Şi în faţa lui sa aratat o prezenţă demonică şi sa întristat atât de mult !fântul, cumscrie aici la pag. "#, încât ia spus lui $umnezeu% „Doamne, Tu vezi că eu vreau să mă rog Ţie cu minte curată, dar dracii nu mă lasă, mă tulbură. Învaţă-mă ce trebuie să fac ca să numă mai împiedice. Şi i sa răspuns în suflet% „!ei m"ndri întotdeauna a#a suferă de ladraci$. „Doamne, zice iar !f. !iluan, învaţă-mă ce trebuie să fac ca să mi se smerească

sufletul$. Şi din nou un alt răspuns al lui $umnezeu în inimă% „Ţine-ţi mintea în iad #i nudeznădă%dui$.

&ceastă vestire dată lui !iluan, aşa cum nea spus şi 'ărintele !ofronie atunci când lam vizitat, că acest cuvânt al lui $umnezeu pentru !iluan „Ţine-ţi mintea în iad #i nu

deznădă%dui, este cuvântul lui $umnezeu pentru secolul acesta, al nostru şi ia fost dat ca uncuvânt al lui $umnezeu pentru generaţia noastră. Şi cu adevărat vom vedea că aşa este.

$ar să spunem două cuvinte despre întâmplarea dinainte. (edeţi că atunci când saridicat să se roage, să facă metanii şi nu a putut, îndată sa îndreptat către $umnezeu. $emulte ori, mulţi oameni se confruntă cu acest fenomen, nu mulţi, nu în general, ci noi toţi, neconfruntăm cu aceasta% nu putem să ne rugăm. Mergem la biserică şi mintea noastră fuge dinstânga în dreapta, mergem în camera noastră, în chilia noastră ca să ne rugăm şi nu putem.)ste cu neputinţă, e*istă o aşa mare vânzoleală a minţii că nu putem să o adunăm cu nimic.+ea mai bună soluţionare, cea mai alinătoare terapeutică- atitudine este cea pe care o adoptăaici Gheronda% Doamne, nu pot$ Te rog, a%ută-mă$. 'rin acest chip îi cerem lui $umnezeu săne aute să ne rugăm. 'entru că $umnezeu este +el care dă rugăciune omului. /mul încearcă,$umnezeu e +el ce dă rugăciunea. Şi aşa cum am spus, dacă ne smerim sufletul, ne tânguimşi ne umilim înaintea $omnului cu toată puterea, este cu neputinţă să nu avem răspuns de la$umnezeu. 0ar răspunsul pe care i la dat aici $umnezeu lui !iluan este% „!ei m"ndriîntotdeauna a#a suferă de la draci$.

$esigur aici este o stare subţire a sufletului, despre care ce să spun, nu o puteţi purta,nu o puteţi vedea, nici eu, desigur. +a să nu ne temem, aşa ca în altă parte unde scria despredemoni, încât şi eu credeam că atunci când mă voi ruga voi întâlni asemenea fenomene. 1ue*istă asemenea cazuri... /amenii nu trebuie să se gândească niciodată la demoni. !ăidispreţuiască desăvârşit, fără desigur a însemna că nu trebuie să ştim că ei e*istă. Ştim că eie*istă, dar nu le vom da o un loc de seamă în gândirea noastră. $e pildă, când mergem să ne

rugăm, trebuie să avem simţirea că $umnezeu este înaintea noastră şi că noi vorbim înaintealui $umnezeu. Şi cu multă smerenie să 2i dăm cuvintele rugăciunii. Mândria este cea care efundamentul înşelării. Mulţi oamenii astăzi spun că se roagă, că au stări duhovniceşti, că auvedenii, văd lumini, văd arătări, văd diferite lucruri, au lucrări ale harului $uhului !fânt.3oate acestea sunt urmarea închipuirilor, nu simplu a închipuirilor minţii, ci al egoismului.$eoarece oamenii dacă nu se smeresc, nu se pot apropia niciodată nici de o prea mică lucrarea harului, este cu neputinţă pentru om să guste din harul lui $umnezeu, în acest chip vădit,fără ca acesta să aungă mai întâi la marea smerenie. +ând la întrebat !iluan pe $umnezeu cetrebuie să facă ca săşi smerească sufletul cu adevărat, a primit acest cuvânt veşnic al$umnezeu% „Ţine-ţi mintea în iad #i nu deznădă%dui, cuvânt mai ales pentru epoca noastră.

&stăzi, voi cei mai mulţi care trăiţi în comuniune, care ascultaţi ştirile, citiţi revistele,

ziarele, ascultaţi radioul şi toate celelalte, vedeţi că nu numai mintea noastră este în iad, dar toată sfera activităţilor vieţii noastre este în iad. $eoarece este atâta întuneric în urul nostru,

4


2/5

oamenii se găsesc în atâta durere, încât toată viaţa noastră se află în adâncă durere, iar durereafără $umnezeu înseamnă întuneric şi înseamnă iad. +ăci iadul nu este această durere, saucealaltă, ci este iad pentru că lipseşte $umnezeu, pentru că nu5 cunoaştem pe $umnezeu. Şi

pentru acest motiv oamenii nu au orizont... &ceastă absenţă a lui $umnezeu este iadul şilumea întreagă se găseşte astăzi în acest iad. +a să ne ţinem mintea noastră în iad este mult

mai uşor astăzi, deoarece în fiecare clipă cădem în adâncul deznădedii. Mintea oamenilor care nu au harul este în iad, adică în deznădede, fiindcă înainte ca mintea lor să fie în iad,inima lor a fost dea acolo. 3oţi aceştia care au greutăţi sunt în iad, însă cuvântul dat de$umnezeu, înăuntrul 6isericii, nu este iadul, ci este „nu deznădă%dui. !ă ţinem mintea în iadşi să nu deznădăduim. 1umai 6iserica poate da această temelie, deoarece 6iserica deţinenădedea. +are este nădedea7 8ristos9 $e ce să nădăduim7 $eoarece 8ristos a biruitmoartea. 1imic altceva nu poate birui moartea. 1imeni şi nimic altceva, nici o idee. !ingur 8ristos a învins moartea prin 2nvierea 5ui. 1u numai moartea biologică, ci moartea întregiifiinţe, moartea duhovnicească, sufletească şi trupească. 8ristos prin învierea 5ui a dovedit cătoate se vor înnoi. +erul şi pământul, toate sau schimbat. $e aceea cântăm în noaptea de'aşti% 3oate sau umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de desubt.

$ar putem să spunem că această simţire a iadului pentru un !fânt care :la gustat; pe$umnezeu are o mai mare adâncime faţă de a celorlalţi. 'entru că iadul pentru un !fântînseamnă încă pericolul unei veşnice despărţiri de $umnezeu, o veşnică ruptură a comuniuniicu $umnezeu şi este ceva pe care oamenii cu adevărat nu pot să ducă.

(am mai spus şi altă dată că eu cred că fiecare om a simţit pentru puţin în viaţa lui, pentru o clipă în viaţa lui, i sa dat să simtă că este în adâncul iadului, măcar o dată. 1u ştiudacă va fi şi a doua oară, dar măcar o dată va gusta acest iad. &cum când7 1u ştim... 'oate lamoartea cuiva, poate la vreo încercare, poate în vreo dezamăgire, poate în vreo neputinţă,

poate în ceasul propriei sale morţi, însă oricum, va veni o clipă când îl va aunge simţireaiadului. Şi ce îl va susţine atunci cu adevărat7 1umai acest cuvânt îl va ţine% a nu deznădă%dui.3oată puterea e*istenţei lui se hrăneşte şi se susţine din acest nu deznădă%dui, deoarece îl vaţine strâns de credinţa în $umnezeu. +ăci puternic este $umnezeu să învieze morţii, că are

puterea $umnezeu să dea viaţă fiecărui mort, deci aşadar şi pe mine care sunt mort, mă poateînvia. Şi dacă nu face asta omul, este în mare pericol să cadă în disperare şi deznădede.

Ştiţi că în aceste clipe când omul se găseşte în aşa mare adâncime a deznădedii esteîncă de folos să nu părăsească războiul duhovnicesc, ci să facă o mică schimbare de tact, cumam spune. !punea un !fânt că atunci când te aunge un aşa întuneric al gândurilor şi nu mai

poţi face nimic, să mergi în camera ta şi săţi acoperi faţa cu un aşternut şi să te culci, ca sătreacă acea oră. !ă vă mai spun, aşa cum ştiţi foarte bine, că 'ărintele !ofronie cel care a scrisaceastă carte, înainte de a se cunoaşte cu Gheronda !iluan, aplica acest cuvânt. +um7 +ândera tânăr '. !ofronie la Mrea


3/5

(edeţi că oamenii lui $umnezeu vorbesc cu $umnezeu, iar $umnezeu răspundeomului. +ând este nevoie, când omul se află în situaţia de neapărată nevoie de răspuns de la$umnezeu, $umnezeu răspunde omului în inima lui. $epăşeşte $umnezeu toata realitateacreaţiei şi îi dă omului cuvântul 5ui întro formă nouă. +uvântul acesta nu diferă deloc decuvântul dat de $umnezeu prorocilor, apostolilor, evangheliştilor şi celor care au scris

!criptura.&şadar acest cuvânt dat lui !iluan are aceeaşi putere cu cuvântul cu care sau scris)vangheliile, cu care sau făcut prorociile, cu cuvântul cu care sa zidit lumina, cu care sazidit soarele şi pământul, cerul, stelele şi tăriile, toate celelalte. )ste acelaşi cuvânt al lui$umnezeu care lea zidit pe toate, cuvântul lui $umnezeu care a vorbit şi descoperit tainele în(echiul 3estament, cuvântul lui $umnezeu care a descoperit 3aina !fintei 3reimi în 6iserică,în 1oul 3estament este acelaşi cuvânt care sa dat acum !f. !iluan, acelaşi cuvânt care se dăîntotdeauna !finţilor. 1u este nici o diferenţă între acest cuvânt şi cuvântul )vangheliei,deoarece este acelaşi 0zvor. +ăci 6./. nu are acea eronată erezie a izvoarelor revelaţiei, dupăcum se învaţă din păcate în unele şcoli, că am avea două izvoare ale descoperirii% !f. !cripturăşi !f. 3radiţie, spun ei. )ste o uriaşă erezie acest lucru, este o :curată; influenţă apuseană,

protestantă şi latină. 1oi nu avem asemenea lucruri, noi avem un singur izvor al descoperirii, pe $umnezeu. Mai simplu spus, avem cuvântul scris al lui $umnezeu, al lui 8ristos şi altcuvânt este cel prin e*perienţa !finţilor, care se dă în fiecare clipă, din generaţie în generaţiedupă măsura fiecărui !fânt. &şadar e*perienţa !f. !iluan nu este diferită de e*perienţa !f. &p.'avel, nu este diferită de e*perienţa !f. 'roroc Moise, nu este diferită de e*perienţa'atriarhilor &vraam, 0saac şi 0acov. &celaşi $umnezeu !e descoperă omului. >ireşte, suntdiferite grade ale e*perienţei, dar $umnezeu este &celaşi şi omul este acelaşi. )*perienţa,după esenţă, este aceeaşi, este descoperirea lui $umnezeu omului.

Mergem mai departe.„+i%locul este neobi#nuit, neînţeles, ar părea aspru, *f"ntul însă îl prime#te cu

bucurie, cu recuno#tinţă.(edeţi care este starea cea sănătoasă care trebuie so avem înaintea lui $umnezeu7 ?n

cuvânt aspru, foarte aspru în aparenţă, şi cu adevărat aspru, de a ne ţine mintea nu numaideasupra abisului iadului, ci chiar în iad @ e ceva cu adevărăt greu căci nu e treabă de câtevaminute sau ore, ci de o viaţă ia dat lui !iluan bucurie. Şi de ce !iluan la primit cu bucurie şinu sa plâns97 1oi, cei mai mulţi, oamenii la cel mai simplu lucru, ceva simplu să facem şi nu

putem să facem. / simplă postire, ştiu eu, şi începem% f, nu pot, o să mă îmbolnăvească, o să pătimesc, spunem... 0mediat ne îndreptăţim, obosim..... 2n general este greu să ucenicim înnevoinţă, şi vedem aici, îl găsim pe !iluan cu bucurie întro mare nevoinţă, pe care oameniinu o primesc. +u bucurie şi nu numai bucurie, ci chiar cu recunoştinţă. $e ce7 'entru că îliubea pe $umnezeu cu adevărat, cu toată inima lui. 0ar cine se străduieşte să5 iubească pe

$umnezue nu mai socoteşte nimic altceva, nu mai calculează că se va necăi, că va pătimi, căva cădea în întuneric, că va fi în stări dificile9 1u, nimic nu mai calculează9 +i ştie un singur lucru, că prin acest mod va petrece cu $umnezeu. Şi dacă petrec cu $umnezeu, nimic altcevanu mă va împiedica de la dragostea lui $umnezeu... !ine ne va despărţi pe noi de dragostealui Dumnezeu, spune &p. 'avel. 1imic nu mă poate despărţi de $umnezeu9 $acă citim vieţile!finţilor şi în special vieţile Mucenicilor 6isericii vom vedem ce înfricoşătoare lucruri, ceînfricoşătoare chinuri, au pătimit murind pentru $umnezeu, însă dragostea lor pentru$umnezeu, bucuria, râvna lor pentru întâlnirea cu $umnezeu era atât de mare că nui mai lăsasăşi calculeze durerea şi încă nici moartea lor.

(ă voi spune acum ce am auzit la o priveghere în !f. Munte, unde eram pentru !f.Gheorghe şi sa citit sina*arul despre chinurile sfântului, un fragment din viaţa lui pe când era

un tânăr copil. / înfricoşătoare mucenicie ce arată cu adevărat râvna lui şi este o pildă pentrucât trebuie oamenii să se nevoiască, în felul următor. &u luat idolatrii nişte pantofi de fier şi i

A


4/5

au umplut cu cărbuni şi iau pus întrun cuptor dândule foc, încât au devenit încinşi, roşii defoc. 'e aceşti pantofi iau dat !f. Gheorghe săi poarte, aşa încinşi de foc, ia încălţat şi atrebuit să alerge de urîmpreurul hipodromului cu papucii încinşi umpluţi de cărbuniaprinşi... 0ar !fântul a alergat cu aşa putere că a întrecut calul, şi alerga cu atâta bucurie,spune. 2n timp ce toţi din amfiteatru strigau moartea lui, acest tânăr martir spunea% (leargă

&eorg&e ca să înt"lne#ti pe Domnul cel dorit . +u adevărat această simţire, acest cura, care îlîndemna să alerge ca să se întânească cu 8ristos cel dorit, era atât de mare încât a învinsdurerea trupescă, care trebuie că era atât de mare, că nu putea face un pas...

&ceastă sete, această râvnire este cea care înrâureşte cu adevărat pe toţi cei care iubesc pe $umnezeu şi se nevoiesc. Şi să nu credeţi că aceasta este numai pentru monahi şimucenici. 3oată viaţa noastră are asemenea ore în care trebuie să alergăm să5 întâlnim pedoritul 8ristos. Şi ce înseamnă să alergăm7 2nseamnă să ne lepădăm de sinele nostru. Şi careeste sinele pe care trebuie săl lepădăm7 /mul cel vechi. $espre acesta spune 8ristos% :!el cevrea să vină după +ine, să se lepede de sine . 1u poate cineva să sluească lui 8ristos şi sănu se lepede de sine. Şi ce înseamnă a ne lepăda de noi înşine7 &tunci când spun% eu cum sănu fac păcate, cum să nu fac asta aceluia, cum să nu fac asta, ca să mă simt bine, ca să fiu

fericit, fericită, să fiu bucuros, să fiu împlinit... Şi ştiu eu, toate acestea, atunci să măîmpotrivesc. &ici este vrednicia luptei% în timp ce un păcat ne deschide astfel de orizonturi,astfel de ferestre, astfel de fantezii, căci ele nu e*istă în realitate, ci numai aşa pare, noi în acelceas să spunem% u$ /u pentru dragostea lui Dumnzeu, nu doresc să gust astfel de lucruri,deoarece #tiu precis că cel ce dore#te să slu%ească lui Dumnezeu, să iubească pe 0ristostrebuie să se lepede de sinele său, de omul cel vec&i.

$e aceea, din această pricină, sfinţii primeau cuvântul lui $umnezeu cu bucurie şi curecunoştinţă, nu cu văicăreli şi cu% cum să o fac, de ce să o fac şi de ce a#a #i de ce a#a .>ireşte, ştiţi, suntem oameni şi cum am mai spus, nu putem să aungem la măsura !f. !iluan.!untem oameni neputincioşi şi nu putem avea nevoinţele lui, dar la măsura noastră mică, căcide multe ori nu avem o astfel de dispoziţie, nu contează... +el puţin să ne străduim cu adevăratsă nu sluim păcatului şi chiar când vom păcătui, fără de voie, ori cu voie, cel puţin să neridicăm cu pocăinţă, cu smerenie, cu tânguire şi să ne continuăm nevoinţa fără să rămânem îniadul deznădedii, al disperării, al îndepărtării de $umnezeu.

!ă mai citim puţin şi să ne oprim înainte de a se termina ora% 1nima lui simţea că Domnul 1 se arată milostiv #i că Însu#i îl povăţuia.)ste simţirea pe care trebuie so avem cu toţii. (iaţa duhovnicească este viaţa în care

se arată milostivirea lui $umnezeu şi în acelaşi timp se vădeşte că $umnezeu ne povăţuieşte. 1u este propria noastră lucrare ceea ce facem, ci, în esenţă, $umnezeu este povăţuitorul şimântuirea noastră. &şi ţine mintea în iad nu era o noutate pentru !iluan. 2nainte de aceastăarătare a lui $umnezeu, el acolo se afla. 1outatea pe care a primito a fost% nu deznădă%dui$

(edeţi, că ştia iadul, acolo era cufundat, în milocul iadului, când a primit acest cuvânt al lui$umnezeu, care pare de neînduplecat, în această subţire e*primare. )l se afla în miloculiadului dar nu5 aflase pe $umnezeu, nu5 ştia, nu înţelegea puterea acestui cuvânt. 0ar acum$umnezeu îi dă altceva. 1u îl scoate din iad, fiţi atenţi la acest punct, nu îl izbăveşte desimţirea iadului ci îi dă pe acest 1? $)B1C$CD$?0.

&şadar lupta noastră nu este izbăvirea de încercări, izbăvirea de suferinţe, ci luptanoastră este a ne ţine credinţa şi nădedea noastră în ceasul acela greu. $e aceea atâteaîncercări, de aceea, vedeţi că este scris în !criptură că sfinţii luptă prin credinţă pentru2mpărăţie. Şi întotdeauna cei care vor să se desăvârşească au credinţă în $umnzeu, deoarececu adevărat atunci când vine ceasul acela al iadului şi întunericului au credinţă în $umnezeu,şi rămân cu credinţa în $umnezeu şi nu părăsesc poziţia lor. 'entru această pricină 2l văd pe

$umnezeu în milocul încercărilor.

"


5/5

&ici sa terminat ora noastră. &veţi ceva să întrebaţi7... 6ine, &nghele, pe aici. 1umai puţin să vină &nghel.

&nghel% &ţi spus că atunci când te rogi, poate veni vreun sfânt. !au $umnezeu. 2ntronoapte după ce mam rugat am cerut de la $umnezeu săl văd pe !f.

omilie 2 pr. athanasie de limassol

Documents