Date introductive: Olanda, purtand denumirea oficiala “Regatul Tarilor de Jos”, si-a obtinut independenta fata de Spania in anul 1648 devenind o mare putere maritima si economica in secolul al XVII-lea. O ţară surprinzătoare, cu un un peisaj tipic si nenumărate atracţii, cunoscuta si sub denumirile de “tara lalelelor” si “tara morilor de vant”, Olanda este apreciata la nivel mondial pentru toleranta sa pe plan social. Capitala tarii, Amsterdam este renumita pentru cartierul său călduros Wallen cu ale sale numeroase Coffee Shops care comercializează în mod legal cânepă indiană (cannabis), muzeul casei Rembrandt şi cartierul cu felinare roşii, care adăposteşte o serie de bordeluri. Însă Olanda înseamnă mult mai mult: oraşe moderne combinate cu sate tradiţionale, elegante boutiquri si cafenele îmbietoare, muzee bogate în cultura zilelor noastre dar si în fascinanta istorie.

Indicatori fizico-geografici: Olanda reprezinta partea europeana a Regatului Tarilor de Jos si este situata in vestul Europei avand un relief dominat de o campie joasa in cea mai mare parte cu altitudini de sub 100 metri, fiind marginita la vest si nord de Marea Nordului, la est de Germania iar la sud de Belgia. Calota glaciara cuaternara si apele curgatoare au modelat aceasta campie, din care 25 % se afla sub nivelul marii si este protejata prin diguri construite si prin dune de nisip. Altitudinea maxima a tarii este Vaalserberg (321m) din masivul Limburg. Tara are o suprafata de 41.526 km² (pământ: 33.881 km² , apă: 7.645 km² ) fiind impartita in 12 provincii care la randul lor sunt organizate in 458 de municipalitati terestre si 27 de districte maritime. Tara riverana Marii Nordului, Olanda a avut de luptat in permanenta cu capriciile climaterice si, conform ultimelor studii, cu pericolul diminuarii suprafetei de uscat din cauza eroziunii tarmurilor.

Resurse: Olanda se situeaza intre primele tari din lume cu rezerve mari de gaze naturale. Pe aceasta bogatie se bazeaza industria chimica si cea de alumina. Fiindca Olanda are putine resurse minerale, industria lucreaza cu materii prime din import. Centrele de prelucrare sunt situate in porturile mari (Rotterdam,Amsterdam). Ramurile principale ale industriei sunt: constructiile de nave, siderurgia, rafinarea petrolului, industria farmaceutica, industria chimica si industria electrotehnica. Rotterdam este "poarta Europei",cel mai mare port cu trafic intens in estuarul fluviului Rin. Tinuturile recastigate din apa marii au fost desecate, aici practicandu-se agricultura si fiind valorificate in mod diferit (au fost construite aeroporturi, terenuri sportive, asezari omenesti, etc.). Iesirea la mare a reprezentat , insa, un factor potentator in privinta dezvoltarii relatiilor comerciale inca din cele mai vechi timpuri. Tot marea a constituit si unul din teritoriile exploatabile sub aspectul numeroaselor resurse pe care ea le furnizeaza: hrana, energie, combustibil. Cu toate aceste resurse, sau tocmai pentru ca ele sunt epuizabile, si in prezent, Olanda isi are structurata harta economica cu primordialitate pe domeniul serviciilor si al comertului, domenii economice care nu presupun resurse deosebite, ci se bazeaza cu precadere pe factorul uman, resursa in esenta inepuizabila. Iata, asadar, una din caile prin care mediul geografic afecteaza dezvoltarea economica a unui stat si influenteaza modul de gandire in privinta viziunii pe termen lung asupra bunastarii populatiei. O consecinta fireasca a acestei viziuni este tendinta de globalizare a institutiilor si externalizare a serviciilor.

Organizare administrativa: Revenind, insa, la influenta mediului geografic asupra dezvotarii economice, apreciem ca impartirea administrativ – teritoriala a Olandei, isi are semnificatia sa in privinta dezvoltarii economice. Cele 12 provincii detin – in plan financiar – o oarecare autonomie, fara ca asta sa conduca la o forma de organizare de tip federativ. Inconvenientul unei astfel de organizari statale ar fi fost acela ca regiunile aflate spre continent ar fi avut in administrare un volum de resurse diferit de cel al regiunilor situate la mare, cu consecinta unor diferente semnificative de dezvoltare economica, implicit de nivel de trai.

Industria extractiva: Principala resursă naturală a Olandei sunt gazele naturale, in nordul tarii aflandu-se unul din cele mai mari depozite de gaz natural cu o importanta economica in crestere si aducand pana in 2006, 156 miliarde de euro. La sfarsitul lui 2007, 17 miliarde de euro din venitul national au fost adusi de exploatarea resurselor naturale (petrol, nisip, pietris, argila si gaz natural). Olanda (inclusiv sectorul olandez al Mării Nordului) deţine mai mult de jumătate din resursele de gaze naturale ale Uniunii Europene, ceea ce îi conferă o poziţie importantă din punctul de vedere al asigurării surselor de energie la nivel comunitar. Între 15% şi 20% din consumul total anual de gaze naturale al Uniunii Europene este produs în Olanda. Astfel, în ultimii 40 de ani, industria naţională de gaze naturale a avut, şi continuă să aibă, o contribuţie importantă la prosperitatea Olandei. Producţia de gaze naturale generează 2,1% din PIB-ul olandez şi asigură aproximativ 11.000 locuri de muncă, predominant în partea de nord a ţării. Anual, în Olanda se extrag 70 miliarde m3 din care circa 35 miliarde m3 pentru consumul propriu. Rezervele sunt estimate la aproximativ 1.600 miliarde m3 la care este posibil să se adauge resurse suplimentare, neconfirmate încă, de 200 – 570 miliarde m3. Două treimi din volumul total al resurselor sunt offshore. Olanda asigură astfel până la 20% din gazele naturale necesare Uniunii Europene.

Exploatari agricole: O alta cale de dezvoltare este extinderea suprafetelor cultivabile , dar si aici s-a ajuns la limita la care extindera urbana a depasit ritmul recuperarii de noi terenuri. Din suprafata totala de 2.215.000 ha. utilizate in agricultura , pasunile ocupa 62% , pamantul arabil 33% si gradinaritul 5% ( dintre care 7100 ha. culturile de sera). Culturile cerealiere (grau ,orz , secara, ovaz) ocupa o suprafata redusa si nu acopera consumul intern. In schimb, culturile de sfecla de zahar satisfac in intregime consumul intern (care atinge cifra de 50 kg de zahar pe cap de locuitor, respectiv cu circa 30 de procente mai ridicat decat Franta) creand si un disponibil pentru export. Clima oceanica favorizeaza cultura plantelor furajere si totodata cresterea intensiva a animalelor (bovine, porcine, pasari). Produsele lactate (cascaval, unt, lapte praf), carnea si ouale sunt produse in special pentru export. Horticultura si in special floricultura au vechi

traditii pe teritoriul olandez. In serele incalzite cu gaze naturale sunt cultivate legume, plante ornamentale si flori, in special lalele, iar pentru comercializarea acestora din urma, Olanda este recunoscuta oriunde in lume drept “tara lalelelor”. Un alt loc important printre resursele naturale ale Olandei il ocupa bancurile sezoniere de heringi din Atlantic. Heringii olandezi, midiile si pestele proaspat se exporta in mari cantitati, aducand venituri importante.

Infrastructura existenta: In Olanda, transporturile joaca un rol mult mai important decat in alte tari, datorita situatiei sale geografice care-i rezerva pozitia unui punct de legatura al Europei cu restul lumii. In acest sens ele creaza 52,4% din locurile de munca. In ceea ce priveste rolul international al transporturilor olandeze, este de mentionat faptul ca 50-60% din marfurile care sosesc in aceasta tara sunt numai tranzitate. Mentinerea pozitiei olandeze in domeniul transporturilor este legata de adaptarea constanta la necesitatile comertului mondial si implicit de pastrarea ritmului progresului tehnic. Este vorba despre introducera petrolierelor gigant, transportul prin containere si introducerea turbo-reactoarelor in transportul aerian. Acest sector este reprezentat printr-o serie de intreprinderi specializate in comertul de tranzit, in operatiile triunghiulare in intreprinderi de asigurari, bancare si de transport, care, in conditiile unui comert international deosebit de activ, joaca un rol de prim ordin. Coloana vertebrala a acestei activitati este in primul rand flota comerciala, care numara 1314 unitati (2,3 % din totalul mondial). Adaptarea porturilor la conditiile economiei si traficul modern este unul dintre factorii care a stimulat dezvoltarea acestui sector al economiei olandeze. Deschiderea canalului Amsterdam-Rin a imbunatatit in foarte mare masura accesul acestui port la importantul fluviu european, permitand transportul rapid al marfurilor in tarile din bazinul sau. Exista in Olanda 2200 km de autostrazi, 70% din reteaua feroviara este electrificata si masoara 3200 km, reteaua de transport fluviala masoara 5046 km, din care 3500km canale. In ciuda structurii solului, reteaua rutiera este deasa si bine intretinuta. Printre marile constructii rutiere trebuie mentionat, in afara digului de 32 km care a inchis Golful Zuiderzee, podul de peste Schelde, care cu lugimea sa de 5 km, este cel mai mare pod din Europa. Olanda are un numar total de 21 de aeroporturi civile, 7 baze aeriene militare si 6 heliporturi. Cel mai important aeroport al tarii fiind Amsterdam Shiphold Airport urmat ca marime de aeroportul din Rotterdam, Aeroportul Groningen Eelde si Aeroportul Eindhoven. Conform rezultatelor studiilor statistice, 2,6 milioane calatori au trecut prin aeroporturile statului olandez. Olanda are de asemenea 6 porturi semnificative, printre care se afla si cel mai mare port din Europa, Rotterdam. Ramurile militare ale statului sunt reprezentate de Armata Regala Olandeza, Marina Regala Olandeza, Forta Aeriana Regala a Olandei si Politia Militara Regala a Olandei.

Structura economiei si a mediului commercial: În pofida întinderii sale geografice modeste, performanţele economice ale Olandei sunt impresionante. Între ţările globului Olanda ocupă locul 134 ca suprafaţă şi locul 54 ca populaţie, dar locul 14 din punctul de vedere al Produsului Intern Brut pe locuitor şi locul 7 în ceea ce priveşte nivelul exporturilor. PIB-ul (495 miliarde euro in 2007) o situeaza printre cele mai bogate ţări ale lumii. Conform Economist Intelligence Unit, Olanda este una dintre cele mai sigure destinatii de afaceri, bucurandu-se de un climat politic stabil, o baza macroeconomica puternica, un cadru legal clar si relatii comerciale bine dezvoltate, in special cu tarile vecine. Guldenul olandez a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, dar monedele şi bancnotele au intrat în circulaţie doar la 1 ianuarie 2002. Forta de munca a Olandei este de 7,3 milioane locuitori (2007), rata somajului ocupand 4,5% din forta de munca. Sistemul economic olandez se bazează pe întreprinderile private. Guvernul îşi menţine o anumită pondere într-un număr limitat de companii, dar această pondere a fost sensibil diminuată în ultima perioadă. Chiar dacă gradul de dereglementare economică este foarte ridicat, guvernul îşi face încă simţită prezenţa prin legi specifice şi programe de menţinere a bunăstării, cu efecte în majoritatea sectoarelor economice. În Olanda există un sector agricol mic, dar cu o eficienţă deosebit de ridicată, o industrie producătoare şi un sector de servicii, care îşi aduc un aport important la formarea Produsului Intern Brut. Lipsa de resurse naturale si dimensiunea redusa a pietei interne au imprimat economiei olandeze o orientare accentuata catre pietele externe si au determinat un grad de deschidere pronuntat, comertul exterior constituind in prezent motorul dezvoltarii sale. Agricultura, înalt mecanizată, realizează 3,8% din PIB şi asigură locuri de muncă pentru mai puţin de 5% din populaţie. Acest sector realizează importante surplusuri pentru export şi stă la baza unei înfloritoare industrii prelucrătoare. Olanda este al treilea exportator de produse agro-industriale, fiind depăşită numai de SUA şi Franţa. În domeniul agricol, pe lângă sectorul produselor lactate, deosebit de dezvoltat în această ţară, mai trebuie menţionată horticultura, piaţa mondială a florilor fiind dominată de Olanda, care şi-a adjudecat un procent de 60% din aceasta. Sectorul industrial realizează aproape 30% din PIB şi aproximativ 60% din exporturile totale ale ţării . Constatăm că prima cifră este surprinzător de redusă, dar este justificată de trendul de externalizare a unor activităţi şi de transfer al unor activităţi industriale în terţe ţări, apărut în Olanda ceva mai înainte decât în alte ţări ale Uniunii Europene. A doua cifră indică orientarea puternică a Olandei spre pieţe externe şi capacitatea economiei acestei ţări de a concura cu succes pe piaţa mondială. Comerţul, transporturile, sectorul financiar şi alte servicii asigură peste 60% din PIB, tendinţa fiind de creştere în continuare a ponderii acestui sector. Serviciile asigură 20% din totalul exporturilor, pe primul loc fiind transporturile. Peste o treime din transportul de mărfuri în interiorul Uniunii Europene este realizat de firme olandeze, care operează într-un sistem complex ce poate fi definit mai bine prin termenul „logistic integrată”, decât prin simpla denumire de „transport”. Referindu-ne numai la sectorul comerţului, remarcăm că exportul şi importul realizat de Olanda participă aproape cu 50% la formarea PIB. Exportul a rămas indubitabil motorul economiei Olandei. Cea mai importantă piaţă pentru exporturile olandeze este Uniunea Europeană, cu 78,5% din totalul exporturilor, pe locul doi fiind SUA, care este destinaţia a numai 4,2% din exporturile olandeze, dar pe un trend continuu crescător. În cadrul Uniunii Europene principala destinaţie a exporturilor Olandei este Germania. Lista produselor de export ale acestei ţări include: produse industriale (maşini, utilaje şi mijloace de transport) cu 30,2% din total, produse chimice cu 23% din total, alimente şi produse agricole prelucrate în proporţie de 14,6% şi produse manufacturate – 12,2%. Orientarea puternică spre export a acestei ţări, cu creşteri semnificative ale exportului, chiar în anii de relativă criză economică, este cheia dezvoltării durabile a acestei ţări, care nu se

lasă intimidată de ţările gigant ale Europei şi foloseste deschiderea economică şi orientarea economiei spre export ca o armă împotriva recesiunii. Balanţa comercială a acestei ţări se menţine excedentară de foarte mulţi ani. Exporturile olandeze vizează într-o mai mică măsură zonele din afara Europei, doar 51,9 miliarde din cele 260 miliarde euro exportate de această ţară în 2007 fiind destinate zonelor din afara Uniunii Europene. Exporturile de bunuri si servicii (din care cca. 60% reprezinta re-exporturi) reprezinta aproximativ 60% din PIB, si au plasat Olanda pe locul 10 in lume in clasamentul tarilor exportatoare. Prin Rotterdam, cel mai important port european, este tranzitat un volum de marfa de doua ori mai mare decat in portul concurent Anvers, activitatile portuare contribuind anual cu aproximativ 10% la formarea PIB-ului. Pozitia geografica avantajoasa, dublata de un sistem fiscal stimulativ, plaseaza Olanda pe locul 6 in clasamentul destinatiilor preferate pentru investitori. Astfel, peste 25% din investitiile realizate in economia olandeza provin din exterior. In acelasi timp, firmele olandeze sunt prezente in majoritatea tarilor lumii, asigurand constant Olandei pozitii de top in clasamentul investitorilor straini atat in economiile dezvoltate, cat si in cele emergente. Caracterul deschis da, insa, economiei olandeze, un grad sporit de vulnerabilitate in fata pietelor externe. Astfel, din 2001, intr-o conjunctura mondiala nu foarte favorabila, cresterea economica s-a diminuat in Olanda mai accentuat decat in alte tari europene. Cu un nivel de expunere relativ ridicat in relatia comerciala cu Statele Unite, economia olandeza a resimtit cel mai acut in zona euro evolutia ascendenta a monedei unice in fata dolarului american. Evolutiile interne nefavorabile precum cresterea costurilor cu forta de munca, cu efecte negative asupra nivelului de competitivitate si implicit a exportului, si scaderea consumului privat si a investitiilor in formarea de capital, s-au adaugat influentelor externe si, in 2003, au impins economia olandeza in prima recesiune din ultimii 20 de ani. Dupa trei ani de evolutii dezamagitoare, in 2004, economia olandeza s-a redresat, marcand o crestere de 1,7%. O contributie determinanta la relansare a fost adusa de exporturi care au contribuit cu 1,2% si in care re-exporturile, cu o crestere de 20%, au avut o pondere semnificativa, confirmand inca o data reputatia de comercianti a olandezilor. Olanda are o populatie de 16,4 milioane locuitori, din care circa 8 milioane reprezinta populatia activa. Cea mai mare concentratie este inregistrata in partea de vest, cunoscuta sub numele de Randstat, centrul economic al tarii, unde isi au sediul si isi desfasoara activitatea peste 45% din numarul total de companii. Partea de sud a tarii, de asemenea, bine dezvoltata, este in prezent o zona industriala in crestere, orientata in principal spre export si cu o pondere de circa 25% in economia nationala. Provinciile din estul tarii, la granita cu Germania, au din punct de vedere economic o structura diversa, activitatile principale desfasurandu-se in sectorul industriilor manufacturiere, in cel al transporturilor si in sectorul comertului cu ridicata. Doar 10% din totalul firmelor olandeze s-au stabilit in provinciile din nordul tarii, activitatile acestora fiind concentrate in special in agricultura si mai putin in industrie. La nivel national, sectorul manufacturier este relativ restrans si are un aport de doar 15% la formarea PIB. Activitatile industriale ocupa circa 16% din forta de munca activa, si sunt concentrate in domenii de inalta tehnologie: biotehnologie, chimie fina, industria farmaceutica, electronica, telematica, ITC, tehnologie medicala, realizarea de materiale noi, industria alimentara, imprimerie. Multe dintre marile companii transnationale sunt fondate si isi au sediul central in Olanda: PHILIPS, UNILEVER, SHELL, DSM, AKZO NOBEL. Grupul anglo-olandez Royal Dutch Shell (60% partea olandeza si 40% Shell),constituie un competitor serios si de temut pentru companiile americane de petrol, la nivel mondial, Shell fiind singura companie straina cu o contributie semnificativa la dezvoltarea petrolului chiar si în SUA. Royal Dutch Shell este denumirea care a luat nastere în urma asocierii, în1907, într-un holding format din compania olandeza Royal Dutch si cea engleza Shell Transport & Trading Co. Dupa fuziune, grupul s-a extins prin importante achizitii în Europa, Africa si cele doua Americi. Desi a fost afectata într-o mare masura de cele doua razboaie mondiale, multe fabrici si rafinarii fiind distruse sau confiscate, compania a reusit sa se mentina pe piata petrolului, reusind chiar sa intre cu succes si pe piata nord – americana. Compania a dezvoltat si aplicat tehnologii de productie noi, obtinând o serie de produse care au revolutionat industria petrolului, a gazelor naturale , dar si pe cea chimica. Carburantii si lubrifiantii produsi azi de Shell sunt testati în cele mai riguroase conditii, fiind folositi de firma Ferrari pentru monoposturile din Formula 1. Comparativ cu celelalte tari membre OCDE, agricultura are un rol important in economia olandeza (2,5% din PIB) si ocupa aproximativ 3% din populatia activa. Agricultura olandeza este recunoscuta pe piata mondiala ca unul dintre furnizorii principali de produse horticole si este un exportator important de carne si produse lactate. Olanda se afla pe primul loc in lume la exportul de flori taiate, locul II la exportul de branzeturi si locul III la produse agricole in general. Ca urmare a restrictiilor impuse de Uniunea Europeana la productia animaliera (si din ratiuni ecologice), cotele alocate Olandei au devenit insuficiente, multi fermieri fiind nevoiti sa se indrepte catre tari care nu se confrunta cu aceste probleme. Cel mai dezvoltat sector al economiei olandeze este cel al serviciilor care furnizeaza circa 74% din valoarea adaugata bruta. Serviciile comerciale reprezinta cu putin sub jumatate din PIB (circa 49%). In domeniul comercial, cel mai important segment de afaceri este cel al vanzarilor cu ridicata si cu amanuntul (peste 13% din valoarea adaugata bruta), urmat de cel al serviciilor din domeniul tranzactiilor imobiliare (circa 8%), sectorul serviciilor din transporturi si comunicatii (7%) si cel al serviciilor financiar-bancare (6,5%). Odata cu cresterea gradului de integrare a pietelor financiare, sectorul olandez de profil a reactionat prompt si dinamic si si-a diversificat oferta de servicii, bancile olandeze fiind o prezenta activa pe piata internationala. Patru dintre ele, ABN Amro, ING Barings, Rabobank si Fortis, sunt cotate intre primele 60 de institutii financiar-bancare din lume. Impreuna, acestea s-au dezvoltat si opereaza printr-o retea de aproximativ 6.500 filiale pe teritoriul Olandei si peste 500 in alte 50 de tari. Totodata, in Olanda functioneaza 60 de filiale si sucursale ale unor banci Europene, Asiatice si Americane. Servicii de finantare a afacerilor sunt asigurate si prin alte institutii specializate, precum Banca Nationala de Investitii (NIB Capital), specializata in imprumuturi pe termen mediu si lung, companii de investitii de capital (initial create de guvern, in prezent semi-independente) si agentii regionale de dezvoltare (servicii financiare pentru infiintarea de noi companii sau preluarea riscului). Suplimentar, in functie de tipul afacerii, guvernul olandez acorda o serie de stimulente, subventii sau reduceri de taxe pentru export si investitii. Dezvoltarea comertului exterior a determinat crearea unui sistem sofisticat de servicii de asigurare si finantare a exporturilor. Exportul si importul de bunuri si servicii contribuie, ambele, cu peste 60% la formarea PIB, comertul exterior fiind astfel principalul generator de prosperitate in Olanda. In 2007, exportul a fost de peste 293 miliarde USD (preturi f.o.b.), principalele marfuri exportate fiind masinile si echipamentele, produsele chimice, carburantii si produsele alimentare. Destinatiile cele mai importante au ramas Germania (25%), Belgia (12,4%), Marea Britanie (10%), Franta (10%), Italia (6%) si Australia (0,3%). In ceea ce priveste importul, Olanda a achizitionat masini si mijloace de transport, produse chimice, carburanti, produse alimentare,

confectii, in valoare totala de 252,7 miliarde USD (preturi f.o.b.). Principalii parteneri au fost Germania (18%), Belgia (10%), Statele Unite 8%), China (7,5%). Marea Britanie (6,4%) si Australia (0,3%). Regimul comertului exterior olandez este dat, in esenta, de apartenenta Olandei la Uniunea Europeana si Organizatia Mondiala a Comertului. Elaborarea si monitorizarea politicilor comerciale nationale se fac in conformitate cu reglementarile comunitare in materie si rezultatele negocierilor multilaterale din cadrul OMC, intrand in competenta Ministerului Afacerilor Economice, care are reprezentanti proprii in comitetele specializate ale Uniunii Europene. Comertul cu produse agricole face obiectul activitatii Ministerului Agriculturii, Naturii si Calitatii Alimentelor. Schimburile comerciale se desfasoara, in general, pe baze libere, statul intervenind doar in situatii de exceptie. Cele mai uzuale restrictii sau bariere la importurile olandeze sunt: masuri anti-dumping, taxe compensatorii, suprataxe la produsele agricole, restrictii cantitative sau contingente tarifare. Pentru anumite produse, importul se face pe baza de licenta. In unele cazuri, si exporturile sunt supuse sistemului de licentiere. Originea bunurilor este data de "nationalitatea economica" a acestora. In cazul contributiei mai multor tari la producerea bunurilor, originea este data de procentul participarii fiecarei tari la procesul de prelucrare. Regulile de origine sunt elaborate de Ministerul Afacerilor Economice. Aspectele fiscale ale comertului exterior sunt reglementate si aplicate pe plan national de Ministerul Finantelor si autoritatea vamala, pornind de la reglementarile comunitare in materie. Taxele de import cuprind toate taxele generate de apartenenta tarii la UE (taxe vamale - conform Tarifului Vamal Comun si prevederilor speciale din acordurile semnate de UE cu diferite tari; taxe cu efect similar - inclusiv anti-dumping; taxe determinate de politica agricola comuna). Acestea sunt colectate de autoritatile vamale ale statelor membre si virate Uniunii Europene, cu exceptia unui procent convenit cu aceasta, in cazul Olandei fiind vorba de 25 de procente. De asemenea, in momentul importului se mai platesc taxa pe valoarea adaugata si, acolo unde este cazul, accize si taxe de mediu. Taxele vamale se calculeaza la valoarea bunurilor in vama, respectiv valoarea tranzactiei de import. In Olanda este acceptata schema "primei vanzari la export", care poate determina economii la plata taxelor vamale. Pentru anumite situatii, sunt prevazute exceptari de la plata taxelor vamale: stocare intr-un antrepozit vamal; prelucrare activa; prelucrare pasiva; prelucrare sub control vamal; admisie temporara; procedura de tranzit vamal.

Mediul de marketing: Abordarea olandeza a audiovizualului este unica. Programele sunt făcute de către o varietate de grupuri, unele politice sau religioase, alţii, reprezentând grupuri de interese. Aceste organizaţii au spatiul de emisie TV si radio, in conformitate cu numărul de membri pe care ii au, astfel piata TV rezulta ca fiind una foarte competitiva. Privitorii au acces la o gamă largă de canale interne si externe, în special datorită retelei de televiziune prin cablu, care este printre cele mai dezvoltate din Europa. Fiecare provincie are cel puţin un canal TV public local. Presa:* Cotidiane nationale: Algemeen Dagblad, NRC Handelsblad, Die Telegraaf, De Volkskrant, Trouw* Saptamanale: Elsevier, Vrij NederlandTeleviziune: * NOS - supravegheaza cele trei reţele publice naţionale * BVN TV - public, pentru vorbitorii de olandeză din străinătate * RTL - comercial, cuprinde canalele: RTL4, RTL5, RTL7 si RTL8 * SBS - comercial, cuprinde canalele: Operates SBS6, Net5 si VeronicaRadio: * NOS - supravegheaza statiile publice de radio, inclusiv pe cele de stiri : Radio 1, Radio 2 (muzica), 3FM (pop), Radio 4 (cultural) * Radio Netherlands - international, difuzeaza si in limba engleza * Sky Radio - post comercial de muzica * Radio 538 - post commercial de muzica pop si danceAgentii de stiri: * Algemeen Nederlands Persbureau (ANP)Tabelul de mai jos detaliaza cheltuielile, recente si estimate, privind publicitatea în diferite canale mass-media din Olanda.

Marimea pietei x million euro (valoarea la preţurile curente) din Olanda

2006 2007 2008 2009

Total 3750 3951,5 4158,1 4359,3

Presa 2261 2342,9 2434,7 2526,7

TV 929 994,5 1048,7 1098,9

Radio 268 278,5 291,4 303,3

Promotii 159 167,3 178,6 190,1

Internet 126 161,2 197,4 232,8

Cinema 7 7,1 7,3 7,5

Sursa: Euromonitor International from World Association of Newspapers 2009

Valoarea publicitatii TV din Olanda a ajuns la 851 milioane de euro in 2007. Investitiile publicitare pe TV in Olanda au crescut cu 6,8% in 2007, comparativ cu 2006, ajungand la 851 de milioane de euro, se arata intr-un studiu SPOT, organizatie de marketing TV care reprezinta atat radiodifuzorii olandezi publici, cat si pe cei privati. Producatorii de masini, de energie electrica si cosmetice au fost advertiserii care si-au majorat semnificativ bugetele de publicitate,

in timp ce companiile de asigurari si fabricantii de DVD-uri si CD-uri si-au majorat investitiile publicitare. Studiul arata ca aceasta crestere de 6,8% a fost cea mai mare inregistrata dupa anul 2000, cand cheltuielile au ajuns la un nivel record.

Indicatori demografici: Conform studiilor statistice realizate in perioada 2006-2008 populatia Olandei numara 16.491.461 locuitori, densitatea medie a acestora fiind de 393locuitori/km² sau de 482 locuitori/km² daca luam in considerare numai suprafata terestra. Durata medie de viata a populatiei este de 78 ani, respectiv la barbati durata medie a vietii este de 76 ani, iar la femei este de 81 ani . Rata natalitatii este de aproximativ 11 nasteri/ 1000 de locuitori, rata mortalitatii fiind mai scazuta respectiv de 8 decese/ 1000 locuitori, iar sporul natural raportat este de aproximativ 3/1000 locuitori. Repartizarea pe sexe a populatiei este de 8.112.000 barbati, respectiv 8.293.000 femei la inceputul anului 2008. Dintre acestia numarul celor ce nu au fost casatoriti niciodata se ridica la 7.453.000, cei casatoriti ating cifra de 6.928.000 locuitori, 1.015.000 divortati si 872.000 vaduvi. Repartitia pe varste a populatiei olendeze este predominata de persoane cu varsta cuprinsa intre 40 si 65 ani - 5.783.000 locuitori, urmati de cei cu varsta intre 20 si 40 ani – 4.267.000, sub 20 de ani – 3.939.000, intre 65 si 80 ani – 1.799.000, cei mai putini la numar fiind varstnicii de peste 80 de ani - 615.000. Din punct de vedere etnic, populatia Olandei este reprezentata in special de olandezi - 80,9%, apoi de numerosii imigranti stabiliti pe teritoriul sau, ca de exemplu: indonezieni, germani, turci, surinamezi, marocani, belgieni, englezi, chinezi, locuitori din fostele tari sovietice, irachieni, pachistanezi, afgani, iranieni, si somalezi.

Indicatori tehnologici si de afaceri: Gradul de tehnologizare al Olandei este foarte ridicat, astfel ca in 2007, 9 din 10 locuitori ai Olandei aveau acces la internet de acasa. Internetul este folosit ca mijloc de comunicare (Skipe, MSN), dar si ca modalitate de a asculta radio sau a viziona programe de televiziune. Din cauza pozitiei geografice, Olanda si-a dezvoltat un sistem de diguri controlat prin intremediul computerelor, agricultura tarii se face folosind tehnologii avansate care asigura calitatea si eficienta activitatilor intreprinse. Majoritatea cetacenilor olandezi detin cel putin un telefon mobil. In domeniul aparatelor electronice si electrocasnice, tara are acces direct la noile produse aparute, unul dintre cei mai mari producatori in aceasta industrie fiind firma olandeza Phillips. Pregatirea profesionala este foarte importanta pentru olandezi, astfel incat 12% din bugetul alocat educatiei este dedicat investitiilor in pregatirea profesionala a populatiei.

Indicatori socio-culturali: Limba oficială a Olandei este limba neerlandeză. Limba frizonă este cooficială în regiunea Frizia. De asemenea, limbile idiş, limburgheză, neersaxonă, rromani sunt oficial recunoscute şi protejate conform Cartei Europene a Limbilor regionale sau minoritare. Aproximativ 70% din populatie este vorbitoare de limba engleza, 50%-59% din olandezi cunosc limba germana, iar 19 procente din totalul populatieei cunosc limba franceza. Sistemul educational olandez este orientat catre dezvoltarea si cultiverea aptitudinilor copilului. Primul nivel educational este gradinita, dupa care incepe ciclul de studiu obligatoriu care dureaza pana cand copiii implinesc varsta de 18 ani. De la 16 ani copiii pot opta pentru sistemul partial obligatoriu, prin care sunt obligati sa participe la cursuri cel putin 2 zile pe saptamana pana implinesc varsta de 18 ani. Scolile olandeze se impart in scoli publice, speciale (religioase) si private. Scoala elementara incepe la varsta de 2 ani si continua pala la 12 ani. Acest ciclu de studii este impartit in 8 trepte, participarea la cursuri fiind obligatorie din treapta a doua. In treapta a treia copiii invata sa citeasca si sa scrie, iar din treapta a opta invata engleza. Urmeaza apoi nivelurile liceului si studiile superioare. Societatea olandeza este recunoscuta pe plan mondial pentru deschiderea fata de tot ceea ce este nou, este o societate permisiva in ceea ce priveste homosexualitatea si prostitutia. Din punct de vedere artistic Olanda este cunoscuta pentru pictorii sai ca Rembrandt, Vincent van Gogh sau Piet Mondriaan. Turismul este foarte dezvoltat fiind unul din principalele domenii de castig ale tarii. Statul este vizitat anual de aproximativ 10 milioane de turisti straini care sunt atrasi de vestitele cafenele in care este permis consumul de canabis, sau de bulevardele cu bordeluri. Fiind marginita de Marea Nordului, Olanda este renumita pentru navigatie, dar si pentru patinoarele deschise iarna pe scara larga. Tara este vizitata de oameni din totae colturile lumii preponderenti fiind germanii, englezii, belgienii si americanii. Olandezii isi petrec in proportie de 50% vacantele in afara tarii, destinatiile favorite fiind: Franta, Belgia, Germania dar si Italia, Spania si Grecia.

Coordonatele mediului politic: Olanda este o monarhie constituţională din anul 1815, după ce între 1581 şi 1806 a fost o republică (ţara a fost ocupată de Franţa între 1806 şi 1815). După 1980, Olanda este reprezenată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeşte membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliţie (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină. Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere sunt aleşi prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră, are o importanţă mai mică. Reprezentanţii acesteia sunt aleşi indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale. Olanda este o tara pluripartita, si nu are un partid mare care sa detina majoritatea pe scena politica, prin urmare guvernele se alcatuiesc prin coalitie intre partidele de aceeasi orientare politica. Printre partide putem enumera: Prtidul Crestin Democrat, Partidul Muncitoresc, Partidul popular pentru Libertate si Democratie, etc.

Coordonatele mediului juridic: Olanda este o tara care se bazeaza pe respectarea principiilor codului civil, fiind orientata spre protectia individului, fie ca este vorba de minoritati sau de majoritatea cetatenilor sai. Din aceste considerente, Olanda are una dintre

cele mai permisive legislatii privind drepturile si libertatile cetatenilor cum ar fi legaliatea consumului de canabis sau casatoriile intre persoane de acelasi sex.Aspecte privind casatoria intre persoane de acelasi sex:1979 – recunoasterea concubinajului a cuplurilor de acelasi sex sau de sex opus, si acordarea unor drepturi precum in domeniul taxelor, securitatii sociale, inchiriere. 1998 – cuplurilor inregistrare li se recunosc aceleasi drepturi si responsabilitati ca si pentru cuplurile casatorite. 2001- recunoasterea casatoriei intre cuplurile de acelasi sex, cu aceleasi drepturi si obligatii ca si in cazul cuplurilor de sex opus cu o singura exceptie: nu pot adopta un copil din strainatate.

Situatii de risc: Olanda este o tara cu un nivel de criminalitate scazut. Din acest punct de vedere, Amsterdamul prezinta cele mai mari riscuri, cu formele clasice de delicventa (furtul de bani, documente din posete, buzunare, din autoturisme). Astfel de furturi se produc in special in zonele aglomerate, cum ar fi garile, statiile, parcarile, céntrele comerciale, zonele de servicii de pe autostrazi, aeroporturile, metroul si in deosebi in sezoanele turistice. Este tolerat consumul drogurilor usoare (marijuana), care se procura si se consuma doar in localuri speciale (Coffee shop). Olanda nu a suferit atacuri teroriste pe teritoriul national. Dupa atentatele teroriste de la Madrid (11 martie 2004) si de la Londra (7 iulie 2005), autoritatile tuturor statelor europene, intre care si cele din Olanda, au instituit o stare de alerta preventiva, menita a semnala posibilitatea unei amenintari cu atac terorist. Ceea ce ii costa mult pe cei din tara lalelelor sunt capriciile Mării Nordului. In ceea ce priveste calamitatile naturale, Olanda trebuie sa investeasca anual 1,5 miliarde de euro pentru a evita inundatii dezastruoase. Amenintarile incalzirii globale asupra coastei olandeze sunt mult mai grave decat se estima anterior. Nivelul apelor creste mai repede decat s-a preconizat. De altfel, Olanda trebuie sa se astepte la o crestere a nivelului marii cu intre 65 si 130 de centimetri pana in 2100 si cu pana la doi metri pana in 2200. Este nevoie de investitii de miliarde de euro pentru a preveni inundatiile in Olanda, tara care se afla sub nivelul marii in proportie de 25%. Masurile care trebuie luate se refera la imbunatatirea a mii de kilometri de stavile folosite actual si la constructia de noi baraje pentru prevenirea revarsarii marii si raurilor Rin si Meuse. De asemenea, trebuie avute in vedere "constructii hidro inteligente" care sa ia in considerare mediul. Principalul proiect la care se va lucra este un sistem cu senzori, care va putea monitoriza modificările curenţilor din apa mării. IBM, una dintre companiile implicate în acest proiect, va iniţia un centru de management al apei, capabil să dea avertismente timpurii în cazul apariţiei riscului de inundaţii. Olanda are deja tradiţie în iniţierea unor tehnologii pentru lupta antiinundaţii. Guvernul olandez a mai alocat sume importante de bani după experienţa trăită în 1953, când o uriaşă furtună din Marea Nordului a spulberat digurile şi a ucis aproape 1.800 de persoane. Economia subterana sau "economia neagra" ( black economy ) ca forma de manifestare a evaziunii fiscale ( munca la negru, vânzarea ilegala de droguri, prostitutie, jocuri de noroc, etc. ) este estimata a fi de 9% în Olanda. Industria olandeză a drogurilor a realizat în 2007 o cifră de afaceri de două miliarde de euro. Statul adjudecandu-si o buna parte din impozitele pe seama lor. In Olanda, folosirea drogurilor nu este incriminata, in schimb este pedepsita conducerea unui autovehicul sub influenta drogurilor. Aici Caffe-Shop-urile sunt tolerate atata timp cat se limiteaza la cannabis si nu provoaca probleme mari in cadrul comunitatii, desi activitatea acestora chiar si cu privire la cannabis sunt strict vorbind ilegale. O politica similara se aplica cultivarii de cannabis acasa pe scara mica, care este tolerata - atata timp cat vecinii nu se plang de mirosul intepator, in care caz plantele pot fi ridicate de politie (ca obiecte interzise). Cererea cea mai mare vine din Germania şi Marea Britanie. Piaţa actuală de droguri uşoare contează pe culturile olandeze de cannabis. Anul trecut, cele 730 aşa-numite "cafenele-magazin" au vândut circa 265.000 de kilograme de droguri uşoare, în majoritate producţie proprie. Se estimează că între 20 şi 40% din marijuana olandeză este vândută local, restul mergând la export. Fiscul olandez încasează circa 400 de milioane de euro din taxa pe valoare adăugată (TVA) provenită din vânzările de droguri uşoare în cafenelele specializate locale. Cifra totală de afaceri din comerţul cu droguri uşoare este de circa două miliarde de euro, comparabilă cu cea a transportului public olandez. În funcţie de calitate, proprietarii "cafenelelor-magazine" plătesc între 3500 şi 5500 de euro cultivatorilor de canabis. După anii 1960, Olanda a aplicat o politică de control a substanţelor, distincţia între droguri "tari" şi droguri uşoare, traficant şi consumator fiind strict definită. Consumul de droguri uşoare este tolerat, dacă este discret, cumpărarea limitându-se la consumul strict personal. Sistemul se bazează pe toleranţă, cultura şi vânzarea canabisului fiind interzise prin lege. Uniunea Europeană încearcă să stopeze legislaţia permisivă, importul de droguri provenind din Olanda producând îngrijorări ţărilor învecinate. Amsterdam, oraşul bicicletelor şi al muzeelor, a devenit totodată oraşul "cafe-magazinelor". O "cafenea-magazin" este un bar în care se vând şi se consumă produse pe bază de canabis şi marijuana. Funcţionează după cinci reguli de aur: nu comercializează droguri "tari", nu face publicitate, respectă ordinea publică, nu comercializează minorilor şi nu vinde mai mult de cinci grame per persoană. Licenţele nu sunt reînnoite în caz de închidere, municipalitatea dorind să reducă numărul acestor localuri. Există buticuri dedicate în totalitate haşişului şi chiar un muzeu al haşişului în centru. Zilnic, zeci de oameni se înghesuie în barurile în care se fumează "joint". Olanda este vizitată anual de milioane de aşa-zişi "turişti ai drogurilor". Din păcate, aceştia nu-şi propun să-i descopere frumuseţile, ci vor să experimenteze "plăceri" care le sunt interzise acasă, populaţia fiind revoltată de invazia unor astfel de "turişti". Un alt subiect tabu este prostitutia care a fost legalizata in Olanda, de la 1 octombrie 2000. Astfel, bordelurile si prostituatele care lucreaza pe cont propriu platesc TVA si impozit pe profit, fapt care a adus un mare profit bugetului de stat. Atunci când o ţară legalizează prostituţia, practic legiferează multe aspecte care ţin de criminalitate şi de industria sexului. Una dintre consecinţele imediate ale legiferării prostituţiei este camuflarea şi extinderea spălării banilor, mărirea consumului de droguri, dar mai ales legiferarea şi extinderea traficului de fiinţe umane, în primul rând a traficului de femei. Nu arareori, banii din industria sexului ajung direct în buzunarele politicienilor. Ideea că legalizarea prostituţiei limitează şi controlează fenomenul prostituţiei şi puterea criminalităţii organizate este total falsă. Efectul este exact opus. La sfârşitul lunii septembrie 2008, primarul Amsterdamului, Job Cohen, a hotărât să desfiinţeze o treime dintre casele de toleranţă din oraşul său, deşi în Olanda prostituţia este legalizată. Cohen şi-a

motivat decizia tocmai prin faptul că diverse forme de criminalitate organizată, printre care traficul de femei, consumul şi traficul de droguri, spalarea banilor, activităţi de tip mafiot s-au extins atât de mult în zonele căutate pentru practicarea prostituţiei încât autorităţile nu au mai putut face faţă. Legalizarea prostituţiei este o politica greşită, consideră din ce în ce mai mulţi specialişti, după ce au studiat fenomenul în mai multe ţări. Prin legalizarea prostituţiei, peştii devin oameni de afaceri, industria sexului ia amploare, aşa cum s-a întâmplat în multe dintre ţările în care cea mai veche meserie din lume a devenit legală.

BIBLIOGRAFIE:

http://www.ccir.ro – Camera de Comert si Industrie a Romaniei

http://news.bbc.co.uk – BBC News

http://www.hollandtrade.com – site-ul Agentiei de Comert Exterior al Olandei

http://www.underclick.ro – site de afaceri

http://www.hotnews.ro

https://www.cia.gov/library