O călătorie spre centrul PământuluiDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

O călătorie spre centrul Pământului

Imaginea reprezintă coperta ediției inițiale

Alte imagini se găsesc aici

Informații generale

Autor Jules Verne

Subiect Intratereștri

Gen lume pierdută[*]ficțiune subpământeană[*]romanță științifică[*]roman science-fiction[*]

Serie Călătorii extraordinare

Ediția originală

Titlu original Voyage au centre de la Terre

Limba Limba franceză

Editură Hetzel

Ilustrator Édouard Riou

Țara primei apariții Franța

Data primei apariții 1864

Cronologie

CD

Modifică date / text 

O călătorie spre centrul Pământului (în franceză Voyage au centre de la Terre) este un roman scris de Jules Verne din seriaCălătorii extraordinare și publicat în 1864. Apărut inițial în format in-18 pe 25 noiembrie 1864, a fost reeditat în format in octavope 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864, având două capitole suplimentare[1].

După descoperirea unui manuscris vechi cu rune, un savant, nepotul său și ghidul lor întreprind o călătorie spre centrulPământului, folosind pentru asta un vulcan islandez.

Așa cum obișnuiește Jules Verne, romanul constituie un amestec abil de fapte științifice, extrapolări și aventuri. Introducerea romanului reflectă preocuparea pentru o știință tânără, criptologia (Edgar Poe i-a dedicat și el un roman, Cărăbușul de aur). Continuarea prezintă o descriere a Islandei sfârșitului de secol al XIX-lea, apoi se axează pe două științe în plină ascensiune,paleontologia și geologia.

Cuprins  [ascunde] 

1Rezumato 1.1Capitolele cărții

2Inspirație 3Teme abordate în roman 4Lista personajelor 5Adaptări

o 5.1Filmo 5.2Televiziuneo 5.3Teatruo 5.4Alteleo 5.5Aluzii și referințe în alte opere

6Traduceri în limba română 7Vezi și 8Note

Rezumat[modificare | modificare sursă] Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Profesorul Otto Lidenbrock, lector în mineralogie, locuiește într-un apartament din Hamburg, împreună cu nepotul Axel, servitoarea Martha și nepoata sa, Grauben. Într-o zi profesorul aduce acasă o carte veche conținând o foaie cu un limbaj codat, semnată „Arne Saknussemm”. În ciuda celor mai laborioase eforturi, profesorul Lidenbrock eșuează în încercarea sa de a descifra codul; pentru asta se autopedepsește cu înfometare, extinzând această pedeapsă și asupra celorlalți membri ai casei sale. Din întâmplare, Axel, rămas singur în odaia acestuia, descifrează mesajul și vrea să-l arunce în foc după ce îi citește conținutul, adică instrucțiunile lui Arne legate de o descindere în centrul Pământului: "Coboară în craterul lui Yocull din Snefells, pe care umbra lui Scartaris vine să o mângâie înaintea calendelor lui Iulie, călător îndrăzneț, și vei ajunge în centrul Pământului. Ceea ce eu însumi am facut. Arne Saknussemm.". Profesorul vine acasă, află și el mesajul și imediat își face bagajele, care includ printre altele accesorii de alpinism, spre dezamăgirea lui Axel care nu este pregătit pentru o astfel de călătorie.

Foaia din roman cu Scrierea runică semnată „Arne Saknussemm”

Cei doi pleacă spre Islanda. Ajunși acolo îl angajează pe Hans, un localnic care se bucură de renumele de a fi o călăuză încercată. Cei trei se duc la vulcanul stins Sneffels și încep coborârea.Având asupra lor lanterne, târnăcoape și mâncare pentru câteva luni bune. La un moment dat rămân fără apă și Hans îi ajută făcând o gaură în perete, de unde țâșnește apă fierbinte, dar potabilă. La un moment dat, Axel se rătăcește, dar este găsit ulterior. Călătorii ajung la o pânză de apă care mai târziu se va dovedi a fi o mare subterană. Ei încearcă să o traverseze construindu-și o barcă, dar curenții îi împing înapoi de unde au plecat; pe parcursul călătoriei, ei descoperă fosile cu care profesorul ar putea să-și îmbogățească colecția și să-și sporească reputația.

Cutreierând regiunea în care au ajuns, găsesc semne care atestă că Arne a fost pe acolo, precum și un tunel blocat de o stâncă. Ei detonează stânca cu dinamita pe care o au la dispoziție, dar forța exploziei provoacă revărsarea apei prin gaura produsă. Luați de ape, ei ajung ulterior să urce, împinși de lava din jurul lor. În cele din urmă sunt aruncați prin vulcanul Etna în Marea Mediterană, pe insula Stromboli, în apropiereaSiciliei. De acolo ei se întorc acasă, iar Axel și Grauben se căsătoresc.

Capitolele cărții[modificare | modificare sursă]Romanul conține patruzeci și cinci de capitole, fără titlu.

Inspirație[modificare | modificare sursă]

Cartea s-a inspirat din lucrarea lui Charles Lyell Geological Evidences of the Antiquity of Man, apărută în 1863 (și e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, "Principles Of Geology", publicată între 1830–33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literară a Bibliei legat de formarea Pământului și era general acceptată ideea că sfârșitul ultimei glaciațiuni a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a lucrării lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care includea ilustrații cu sălbatici purtând piei de animale și mânuind topoare de piatră, în locul Grădinii Edenului din ediția apărută în 1863.[2]

Teme abordate în roman[modificare | modificare sursă]

Studiul criptologiei (descifrarea runelor pentru a putea călători spre centrul Pământului) Speologia  (prin descoperirea interiorului Pământului) Paleontologia  (descoperirea animalelor preistorice despre care se credea că au dispărut,

precum și a cadavrului unui om din Cuaternar)

Mineralogia (știință reprezentată de profesorul Lidenbrock), prezentă și în Copiii căpitanului Grant

Nebunia (episodul în care Axel rămâne singur) Fantasticul (episodul visului lui Axel) Aventura Dragostea (Axel este îndrăgostit de Graüben) Călătoria (Axel, Otto și Hans călătoresc spre centrul Pământului)

Lista personajelor[modificare | modificare sursă]

Profesorul Otto Lidenbrock - personaj principal, participant la călătorie Axel - narator, personaj principal, participant la călătorie Hans Bjelke - personaj principal, participant la călătorie Christiensen M. Finsen Profesorul Fridriksson. Graüben Hevelius Doctorul Hyaltalin Marthe M. Pictursson Arne Saknussemm Profesorul Thomson Contele Trampe Vincent Hamid Mamsouakch

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Film[modificare | modificare sursă]

1959 – Journey to the Center of the Earth - SUA, regia Henry Levin, cu Pat Boone și James Mason. Deoarece personajul lui Boone era mai aventuros decât lașul Axel din roman, filmul introduce un personaj negativ pentru o prezentare mai potrivită.

1978 – Viaje al centro de la Tierra - Spania, regia Juan Piquer Simón, cu Kenneth More și Pep Munné. A fost distribuit în Statele Unite cu titlul Where Time Began.

2008 – Journey to the Center of the Earth - un film 3D de Eric Brevig, cu Brendan Fraser, Anita Briem și Josh Hutcherson. Filmul vrea să fie o continuare a cărții originale.

2008 – Journey to the Center of the Earth – un film pe DVD lansat de The Asylum, reprezentând o adaptare vagă a cărții originale. În Marea Britanie a fost lansat cu titlulJourney to Middle Earth.

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Un serial animat de televiziune, Journey to the Center of the Earth, a fost lansat în 1967, cu vocile lui Ted Knight, Pat Harrington, Jr. și Jane Webb.

Un film animat de televiziune a fost lansat de CBS in 1977, în cadrul serieiFamous Classic Tales.

Un film din 1989, intitulat Journey to the Center of the Earth, a preluat doar titlul și ideea generală din romanul lui Verne, fiind destinat audienței adolescentine. A fost scris deDebra Ricci, Regina Davis, Kitty Chalmers și Rusty Lemorande, fiind regizat de Lemorande și Albert Pyun. În rolurile principale sunt Emo Philips, Paul Carafotes, Jaclyn Bernstein, Kathy Ireland, Janet Du Plessis, Nicola Cowper, Lochner De Kock și Ilan Mitchell-

Smith. Avea la bază o versiune incompletă, mult mai fidelă textului vernian, scrisă și regizată de Lemorande, dar rămasă neterminată din cauza închiderii studiourilor Cannon Films.

În 1993, NBC a lansat o adaptare, avându-i în distribuție pe John Neville, F. Murray Abraham și Kim Miyori.

Episodul din 1996 al serialului de televiziune Wishbone, "Hot Diggety Dawg", se bazează pe roman, prezentând o serie de scene importante în care apare profesorul Lidenbrock.

Filmul din 1999 de la Hallmark Entertainment îi are în distribuție pe Treat Williams, Jeremy London, Bryan Brown, Tushka Bergen și Hugh Keays-Byrne (această versiune se abate considerabil de la originalul vernian).

Un film de televiziune lansat de RHI Entertainment, cu Rick Schroder, Peter Fonda, Victoria Pratt, Steven Grayhm și Mike Dopud a fost filmat în locații din apropiere deVancouver în format HD pe parcursul verii anului 2007. Filmul a fost prezentat pe 4 februarie 2008 și a fost lansat pe DVD. Personajele lui Victoria Pratt și Peter Fonda au fost adăugate poveștii originale.

Teatru[modificare | modificare sursă]

Versiunea de scenă Journey to the Center of the Earth, scrisă de Gerald Fitzgerald și regizată de Steven-Shayle Rhodes, a fost prezentată de Pegasus Theatre în Dallas, Texas în anul 2000, cu modificări substanțiale făcute personajelor și intrigii.

Altele[modificare | modificare sursă]

Un parc de distracții bazat pe carte, Journey to the Center of the Earth, este deschis în secțiunea Insula Misterioasă a parcului tematic Tokyo DisneySea.

Un parc de distracții acvatic din Water World, Federal Heights, Colorado, intitulat 'Voyage to the Center of the Earth', are la bază ideea cărții.

Jocuri video  intitulate Journey to the Center of the Earth: la începutul anilor '80, realizat de Ozisoft;[3] în 1988, de Chip Software [4] pentru Commodore 64; în 1989, de Topo Soft [5] pentru ZX Spectrum și în 2003, de Frogwares.[6]

O tablă de joc realizată de Rüdiger Dorn a fost pusă în vânzare de Kosmos în 2008.[7]

Albumul lui Rick Wakeman Journey to the Centre of the Earth combină cântece, narațiune și piese instrumentale pentru a repovesti cartea, iar albumul Return to the Centre of the Earth povestește aventura ulterioară a altor călători care vor să repete voiajul original.

Un serial radiofonic în 8 părți a fost produs de Howard Jones în 1963 pentru "BBC Radio 4", avându-i în distribuție pe Bernard Horsfall și Jeffrey Banks.

O adaptare radiofonică a fost lansată de National Public Radio în 2000 în cadrul seriei "Radio Tales".

Alien Voices, un trupă radiofonică condusă de Leonard Nimoy și John de Lancie, a lansat versiunea dramatizată a Călătoriei spre centrul Pământului prin intermediul companiei Simon and Schuster Audio în 1997.

Aluzii și referințe în alte opere[modificare | modificare sursă]

Romanul lui Sir Arthur Conan Doyle O lume dispărută (1912) conține multe idei similare Călătoriei spre centrul Pământului

Personajul Emmett Brown interpretat de Christopher Lloyd în trilogia cinematografică Back To The Future atribuie originile vieții sale dedicate științei cărților din Jules Verne citite în copilărie, în special Călătoriei spre centrul Pământului (la vârsta de doisprezece ani chiar a încercat să sape către centrul Pământului). Back To The Future, Part III în particular reprezintă un omagiu adus cărții, Dr. Brown săpându-și inițialele la fel cum a făcut Arne Saknussemm, pentru a fi de folos viitorilor exploratori. La sfârșitul filmului se dezvăluie faptul că Dr. Brown are doi fii numiți Jules și Verne.

Prima parte a sezonului al doilea din Around the World with Willy Fog a studioului spaniol BRB Internacional a fost "O călătorie spre centrul Pământului."

Un album conceptual, intitulat Journey to the Centre of the Earth a fost lansat de Rick Wakeman în 1974.

Rick Wakeman  a lansat un al doilea album conceptual, Return to the Centre of the Earth, în 1999.

Edgar Rice Burroughs  a scris seria Pellucidar folosind conceptul Călătoriei spre centrul Pământului.

Supranumele personajului interpretat de Kathy Ireland în Alien From L.A. (1988), un film despre o fată care cade în pământ și descoperă o societate subteranî represivă, este Saknussemm.

Jocul RPG din 1992 Quest for Glory III al celor de la Sierra Entertainment îl folosește pe Arne Saknoosen the Aardvark pe post de personaj pentru informații despre explorări, aluzie la exploratorul Arne Saknussemm.

Seria de benzi desenate a celor de la DC Comics Warlord are loc în Skartaris, un tărâm care ar exista în Pământ.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

cca 1932 - Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Cugetarea, București, traducere E. C. Decusara, 144 pag.

cca 1940 - O călătorie spre centrul pământului, Ed. Națională-Ciornei, 188 pag. 1958 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Tineretului, București, traducere Dan Faur,

252 pag. 1971 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Ion Creangă, București, Colecția ”Jules

Verne”, vol. 1, traducere Dan Faur, 272 pag. 1977 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Ion Creangă, București 1992 - O călătorie spre centrul Pămîntului, Ed. Eden, București, Seria ”Juvenalia”, trad. Paul

Lampert, 168 pag. 2001 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Corint, traducere Traian Fințescu, 200

pag., ISBN 973-653-240-2 2004 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Herra, 224 pag., ISBN 973-7923-57-X 2004 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Regis, 208 pag., ISBN 973-98851-6-0 2004 - Călătorie în centrul Pământului, Ed. Semne, 160 pag. 2005 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Corint Junior, Seria ”Călătorii extraordinare

de Jules Verne”, traducere Traian Fințescu, 248 pag., ISBN 973-7789-29-6 2005 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Exigent, 234 pag., ISBN 978-973-8007-53-4 2006 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Andreas, 222 pag. 2007 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Cartex 2000, 204 pag., ISBN 978-973-104-

076 2008 - Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Rao, 56 pag., ISBN 978-973-10-3383-9 -

rescrisă pentru copii de 8-10 ani și ilustrată de van Gool 2009 - O călătorie spre centrul Pământului. Goana după meteor, Ed. Adevărul, Colecția

”Biblioteca Adevărul”, nr. 40, traducere Doina Oprița, 430 pag. 2009 - Călătorie spre centrul pământului, Ed. Artemis și Semne 2010 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Adevărul, Colecția "Jules Verne", vol. 13,

traducere Doina Oprița, 240 pag., ISBN 978-606-539-127-7 2010 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Maxim Bit, traducere Oana Bodiș, 128

pag., ISBN 978-973-8976-62-7 2011 - O călătorie spre centrul Pământului, Ed. Tedit F.Z.H., Colecția ”Picolino”, traducere

Dan Starcu, 300 pag.