nursing

FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA MOAŞE

NURSING

GENERAL

CURS

DEZINFECŢIA, DEZINSECŢIA,

DERATIZAREA

INTERNAREA PACIENTILOR CURS 3

Dezinfecţia. Dezinsecţia. Deratizarea

Internarea şi primirea bolnavilor în spital

Evidenţa şi mişcarea bolnavilor

1. DEZINFECŢIA

Dezinfecţia constă în procedee fizice şi chimice folosite pentru

distrugerea microorganismelor patogene care pot provoca infecţii sau

boli transmisibile la om.

În funcţie de scopul urmărit poate fi:

a. Profilactică. Urmăreşte prevenirea apariţiei şi răspândirii

bolilor infecto-contagioase de la surse de infecţie necunoscute. Ea

include dezinfecţia apei potabile, măsuri de igienă individuală şi

procedee de dezinfecţie aplicate în colectivităţi.

b. Continuă (curentă). Urmăreşte distrugerea microbilor în

focare. Ea se aplică tuturor produselor eliminate de bolnavi (spută, urină,

fecale etc.) precum şi asupra tuturor obiectelor cu care a venit în contact

bolnavul (resturi alimentare, veselă, lenjerie de corp, pat, robinete,

scuipătoare, mobilier, pardoseală, baie, WC etc.)

c. Terminală. Urmăreşte dezinfecţia radicală şi imediată a

încăperilor, împreună cu întregul lor inventar, din care a fost evacuat un

bolnav cu boală transmisibilă la un alt spital, în alt salon, la părăsirea

spitalului în stare vindecată sau dacă a decedat.

DEZINFECŢIA

Metodele de dezinfecţie sunt: fizice, chimice şi mixte.

1. Metodele fizice

incinerarea obiectelor periculoase sau nevaloroase (pansamente

îndepărtate de pe plăgi infectate, resturi de alimente, jucării de copii

etc.);

călcatul lenjeriei şi îmbrăcămintei cu fierul încins;

fierberea 30 de minute în apă a: lenjeriei de corp, de pat şi a altor

materiale textile; vaselor de metal şi de porţelan; tacâmurilor; ploştilor

şi urinarelor;

pasteurizarea la 55 - 95oC se utilizează pentru dezinfectarea lichidelor

(laptelui);

încălzirea cu vapori de apă sub presiune 1-1,5 atm. şi la temperatura de

100oC timp de 30-40 minute cu ajutorul etuvelor: păturile, saltelele,

covoarele, hainele;

razele ultraviolete emanate de lămpile de cuarţ la temperatura de 15-

30oC şi o umiditate medie de 69% sunt folosite pentru dezinfecţia

suprafeţelor şi aerului.

DEZINFECŢIA

2. Metodele chimice

Reguli generale de utilizare a substanţelor dezinfectante:

dezinfecţia chimică se aplică numai în cazurile în care nu se poate

practica dezinfecţia prin căldură;

dezinfecţia substanţelor trebuie să fie precedată de o curăţenie

riguroasă;

dezinfecţia lenjeriei murdare precum şi a excrementelor şi dejecţiilor

bolnavului se efectuează înainte de spălare, respectiv vărsarea

dejecţiilor în reţeaua de canalizare;

se va respecta întocmai concentraţia şi durata de acţiune a

dezinfectantului ca şi indicaţiile de preparare a soluţiilor;

DEZINFECŢIA

la prepararea soluţiilor se vor utiliza numai recipiente curate, fără resturi de alte chimicale;

se vor utiliza numai soluiţii proaspăt preparate, întrucât acestea se contaminează şi se degradează uşor;

dezinfectantele aplicate pe aceeaşi suprafaţă trebuie alternate pentru a împiedica selectarea unei flore rezistente;

la anumite intervale, eficienţa dezinfectantelor trebuie controlată prin metode bacteriologice;

utilizarea dezinfectantelor se va face numai cu respectarea măsurilor de protecţie a muncii şi accidentelor de muncă.

DEZINFECŢIA

Dezinfectantele cele mai des folosite sunt:

1. compuşii şi soluţiile care eliberează halogeni

clorura de var (var cloros) este un bactericid cu spectru larg acţionând prin

efectul oxidant al clorului. Se utilizează în concentraţie de 10% pentru

dezinfecţia duşumelelor, pereţilor, băilor, WC-urilor, urinarelor.

cloramina, compus organic al clorului, conţine 25% clor activ, are efect

bactericid asupra florei gram pozitive şi gram negative. Se utilizează în

concentraţie de 0,5-2% pentru dezinfecţia suprafeţelor obiectelor de sticlă şi

porţelan, a muşamalelor de cauciuc şi material plastic, a termometrelor, veselei,

mâinilor;

hipocloriţii de sodiu şi de potasiu, se utilizează în concentraţie de 10%

pentru sticlăria de laborator;

2. compuşii care eliberează iod

tinctură de iod utilizată pentru dezinfecţia mâinilor, pregătirea preoperatorie

a tegumentelor bolnavilor;

septasolul are acţiune batericidă şi fungicidă, se utilizează în concentraţie

de 5-10% pentru dezinfecţia mâinilor chirurgului şi a pielii bolnavului înainte

de operaţie, pentru mesele de operaţie, de pansamente, de ginecologie,

instrumentelor medicale metalice utilizate;

DEZINFECŢIA

3. compuşii fenolici

vesfenul are acţiune batericidă şi fungicidă. În concentraţie de 1%

distruge bacilul tuberculos. Se utilizează în soluţie de 0,4% pentru

dezinfecţia suprafeţelor prin ştergere sau pulverizare.

4. tensidele de sinteză - compuşi cuaternari de amoniu

(detergenţii)

bromocetul are acţiune bactericidă puternică faţă de germenii gram

pozitivi şi faţă de fungi. Se utilizează în concentraţie de 0,1-1%o pentru

dezinfecţia pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, ustensilelor de

bucătărie, chiuvetelor etc.

TEGO 103S are acţiune germicidă. Se utilizează în soluţii de 1%

pentru distrugerea bacilului tuberculos şi în soluţie de 2% pentru

dezinfecţia mâinilor, tegumentelor, instrumentelor etc.

DEZINFECŢIA

clorhexidină este un antiseptic cu acţiune bactericidă asupra florei

gram-pozitive şi gram-negative. Se utilizează sub formă de soluţii, spray-

uri sau ca adaus dezinfectant la săpunuri şi detergenţi. Este utilizat pentru

dezinfecţia suprafeţelor cutanate supuse intervenţiilor chirurgicale şi a

plăgilor suprainfectate.

5. formolul sau aldehida formidică 40%

are acţiune bactericidă, virulicidă şi fungicidă. Acţionează la o

umiditate de 80-90% şi temperatură de 22-30oC.

Formolul se aplică prin pulverizare, vaporizare şi submersiune la

dezinfecţia pernelor, păturilor, hainelor groase, încăperilor.

3. Metodele mixte

Însumează efectul comun al dezinfecţiei prin metode fizice şi

chimice: spălatul lenjeriei de spital, al veselei şi tacâmurilor utilizate de

bolnavi, ca şi spălarea şi dezinfectarea mâinilor, alături de acţiunea

săpunului, detergenţilor, utilizează şi acţiunea mecanică a apei, periilor,

precum şi căldura apei de spălat şi a fierului de călcat.

2. DEZINSECŢIA

Dezinsecţia constă în distrugerea insectelor infectate şi a celor

transmiţătoare de boli. În medicină dezinsecţia se mai numeşte şi lupta

antivectorială.

Lupta contra insectelor include un complex de metode dintre care

unele au caracter de apărare contra pătrunderii şi dezvoltării lor în incinta

spitalului, altele au drept scop distrugerea lor.

a. Pătrunderea şi dezvoltarea insectelor în incinta spitalului se

împiedică prin :

* amplasarea de site la ferestre;

* astuparea fisurilor şi crăpăturilor de la pereţi, duşumele,mobilier;

* igienizarea mediului înconjurător intra- şi extraspitalicesc prin

îndepărtarea corectă a resturilor menajere, depozitarea igienică a

alimentelor, strângerea şi îndepărtarea consecventă a resturilor de

alimente şi ale substanţelor organice din saloane, oficii de alimente,

sufragerii;

* supravegherea igienei corporale a bolnavilor şi în special toaleta

părului.

DEZINSECŢIA

b.Distrugerea insectelor în spitale se face prin mijloace fizice şi

chimice: Mijloacele fizice, sunt reprezentate prin căldură uscată (cuptoare) şi

căldură umedă (etuve). Ambele asigură distrugerea păduchilor de pe haine.

Mijloacele chimice sunt reprezentate prin substanţe insecticide organice

naturale şi de sinteză cu acţiune imediată de şoc maxim 24 ore.

Insecticidele organice naturale au la bază extrase de plante, cele mai

importante fiind piretrinele cu bază de piretru.

Insecticidele organice de sinteză sunt reprezentate prin substanţe

organo-clorurate (D.D.T.) şi de substanţă organo-fosforice.

Există în circulaţie un număr foarte mare de substanţe insecticide, însă

în instituţiile sanitare pot fi utilizate numai acelea care sunt omologate de

Ministerul Sănătăţii pentru acest scop.

Insecticidele se folosesc sub formă de praf, de soluţii sau de emulsii.

Acestea se împrăştie prin pulverizare cu aparatele Kalimax, Vermorel. Pentru

demuştizare se foloseşte o soluţie de Lidatox 20 în concentraţie de 2%. Contra

gândacilor se utilizează soluţie de Neguron 1,5% sau Dipterex 1,8%. Contra

ploşniţelor se utilizează soluţie de Plotox sau de Cimexan.

DEZINSECŢIA

c. Deparazitarea bolnavilor

La serviciul de primire bolnavii vor fi examinaţi dacă nu cumva

sunt infestaţi cu păduchi.

Deparazitarea bonavului trebuie să fie completă, interesând atât

păduchele de pe haină, cât şi pe cei de pe suprafaţa păroasă a corpului.

Deparazitarea trebuie să se îndrepte atât asupra paraziţilor adulţi

cât şi contra larvelor şi ouălor.

Hainele şi lenjeria bonavului parazitat se vor pulveriza până la ud

cu o soluţie de Cimexan.

După uscare acestea vor fi aşezate într-un sac de nylon, adăugând

100-120 grame de Plotox pulbere, după care sacii se închid şi se

păstrează ca atare până la examinarea bolnavului.

Pentru deparazitarea suprafeţelor păroase se aplică după baie o

soluţie de Pedimor (cu bază D.D.T.) ceea ce se repetă la 7 zile

DEZINSECŢIA

De preferat, este bine să se utilizeze o metodă mixtă chimică şi

mecanică aplicată în 4 faze:

- distrugerea păduchilor cu Xilen;

- aplicarea insecticidelor de contact D.D.T. sau soluţie Lindan;

- curăţirea mecanică a suprafeţelor păroase cu pieptene foarte des,

muiat în soluţie 10% oţet cald;

- aplicarea din nou a insecticidelor remanente de contact şi

acoperirea capului (tratat cu substanţa insecticidă) cu o capelină sau

basma.

3. DERATIZAREA

Deratizarea constă în distrugerea rozătoarelor, rezervoare sau

transmiţătoare de germeni patogeni.

Deratizarea este îndreptată în special contra şoarecilor şi

şobolanilor de casă, care fiind purtători a numeroşi germeni patogeni, pot

transmite omului o serie de boli infecto-contagioase.

Măsurile de deratizare sunt: preventive şi de combatere.

Măsurile preventive constau în împiedicarea accesului

rozătoarelor la alimente şi suprimarea posibilităţilor de hrănire şi

adăpost.

Măsurile de combaterea rozătoarelor urmăresc prinderea şi

omorârea lor. Acestea sunt mecanice şi chimice.

Mijloacele mecanice sunt reprezentare prin cursele care prind

animalul viu şi capcanele, care le şi omoară.

Mijloacele chimice sunt reprezentate de substanţele raticide sau

rodenticide care intoxică animalul, fie prin acţiunea lor anticoagulantă,

fie prin acţiunea lor asupra aparatului respirator.

Internarea şi primirea bolnavilor în spital Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul.

Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de

policlinică, dispensarele medicale sau cabinetele medicale particulare.

Spitalul primeşte bolnavi şi prin transfer de la alte unităţi

spitaliceşti, dacă bolnavul aparţine profilului său.

Cazurile de urgenţă vor fi primite şi fără bilet de internare, chiar

dacă nu sunt momentan locuri libere în spital.

Dacă urgenţa nu intră în competenţa spitalului respectiv se va

acorda la serviciul de primire primul ajutor bolnavului, asigurând apoi

prin serviciul de ambulanţă transportul la cel mai apropiat spital de

specialitate.

Bolnavii internaţi sunt înscrişi în biroul serviciului de primire în

registrul de internări. Tot aici se completează foaia de observaţie clinică

şi datele de identitate.

Identificarea şi cunoaşterea adresei exacte a bolnavului sau a

celui mai apropiat aparţinător au o deosebită importanţă pentru a putea

înştiinţa membrii familiei în caz de agravare a bolii sau deces.


În cazul internării unor persoane găsite pe stradă sau în localuri publice,

în stare de inconştienţă, fără actele necesare identificării lor, asistenta medicală

de la serviciul de primire va înştiinţa imediat organele de poliţie.

Bolnavul adus în spital va fi dezbrăcat şi examinat în cabinetul de

consultaţie a serviciului de primire care este astfel înzestrat încât să poată

asigura examinarea bolnavului, stabilirea diagnosticului de probabilitate,

precum şi luarea primelor măsuri în cazul în care se impune tratament de

urgenţă.

Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă şi i se va

întocmi foaia de observaţie.

Stabilirea diagnosticului prezumtiv, încă de la serviciul de primire, este

necesară pentru a dirija bolnavul în secţie sau spre un alt serviciu.

Hainele şi efectele vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe

perioada cât bolnavul este internat iar bolnavului i se va elibera un bon de

preluare.

În cazul bolnavilor inconştienţi sau psihici bonul va fi depus la

administraţia spitalului.

Dacă este cazul hainele şi efectele sunt supuse deparazitării şi

dezinfectării înainte de înmagazinare.


După stabilirea diagnosticului, înainte de a-l duce în secţie,

bolnavul va fi îmbăiat şi dacă este cazul deparazitat.

Se va renunţa la baie în cazul bolnavilor veniţi în stare de comă,

şoc, hemoragii grave etc.

Toaleta bolnavului se completează cu tăierea unghiilor şi a

pieptănatului.

După terminarea băii bolnavul va fi bine uscat şi trecut în

camera de îmbrăcare unde va primi pijama, ciorapi, papuci, halat gros.

Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat la secţia indicată de serviciul

de primire.

Evidenţa locurilor libere pentru fiecare secţie va fi trimisă

permanent biroului de primire.

Bolnavul va fi condus sau transportat în salon unde va primi

patul lui.

Dacă bolnavul trimis pentru internare este refuzat, motivele

refuzului precum şi modul de rezolvare a cazului vor fi consemnate

într-o condică specială la biroul de primire.


A. Evidenţa bolnavilor

Condica de secţie

Bolnavii primiţi în secţie sunt înregistraţi în condica secţiei.

Aceasta curpinde datele personale ale bolnavului, numărul foii de

observaţie, timpul de spitalizare cu data internării şi ieşirii, diagnosticul,

starea la ieşire, observaţii.

Condica de secţie este ţinută de asistenta şefă a secţiei.

Raportarea numerică a efectivului de bolnavi

Asistentele raportează zilnic numărul bolnavilor din saloanele lor,

precum şi numărul paturilor libere.

Asistenta şefă a secţiei înaintează administraţiei numărul de

bolnavi şi biroului de primire numărul paturilor libere.

Efectivul de bolnavi se raportează dimineaţa, până la orele 7:30,

pentru ca asistenta şefă să-şi poată totaliza datele până la raportul de

gardă.

Datele pe care le culege se referă la situaţia faptică în dimineaţa

preluării serviciului.


Foile de observaţii

Foile de obervaţie reprezintă dosarul de spital al bolnavului. Ele sunt

administrate de asistentă.

Foaia de observaţie este un document pe baza căruia se dirijează

tratamentul bolnavului, dar în acelaşi timp este şi un document ştiinţific şi

medico-legal. Foile aceluiaşi salon vor fi ţinute în aceeaşi mapă, într-un loc

inaccesibil bolnavilor. Conţinutul foilor de observaţii, cât şi al foilor de

temperatură, constituie obiectul secretului profesional.

La plecarea bolnavului, medicul de salon încheie evoluţia bolii

descriind epicriza, definitivează diagnosticul şi prescrie indicaţiile, menţionând

starea în care bolnavul a părăsit spitalul.

Asistenta ridică foaia şi scoate din evidenţă bolnavul, inclusiv din

condica de secţie, trecând în acelaşi timp datele bolnavului într-un registru

alfabetic, pe baza căruia foaia poate fi găsită la nevoie.

Pe biletul de ieşire se trece numărul cu care bolnavul a fost înregistrat

la internare, care este identic cu numărul foii de observaţii.

Foile bolnavilor ieşiţi din spital se păstrează în arhiva secţiei de unde

pot fi eliberate numai în cadrul spitalului, după care foile vor fi restituite.


B. Ieşirea bolnavilor din spital

Momentul plecării bolnavului este stabilit de medicul primar şef de

secţie.

Sarcinile asistentei medicale la ieşirea bolnavului din spital sunt:

să adune toată documentaţia relativă a bolnavului pe care să o pună la

dispoziţia medicului de salon, în vederea formulării epicrizei,

să fixeze împreună cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura

alimentaţia până în ultimul moment,

să verifice dacă hainele bolnavului sunt corespunzătoare sau nu,

să anunţe cu 2-3 zile înainte familia data ieşirii din spital,

să aprofundeaze cu bolnavul indicaţiile primite de la medic, cuprinse în

biletul de ieşire,

să însoţească bolnavul până la magazia de efecte, unde îl va ajuta să-şi

primească hainele,

să verifice dacă la plecare bolnavul are biletul de ieşire din spital şi reţeta

prescrisă pentru tratamentul post-spitalicesc,

dacă bolnavul pleacă din spital la cerere proprie, atunci el sau aparţinătorii

vor da o declaraţie semnata asupra răspunderii pe care şi-o asumă odată cu

părăsirea spitalului.


C. Transferul bolnavilor în alte secţii sau spitale

Asistenta medicală are următoarele sarcini :

pregătirea documentaţiei pentru medicul salonului, în vederea

încheierii evoluţiei bolii, formulării epicrizei, întocmirii biletului de

transfer, copierea foii de observaţie, a rezultatelor analizelor de laborator,

pentru a fi trimise spre orientare împreună cu bolnavul

înştiinţarea familiei despre trecerea bolnavului în cealaltă unitate

pregătirea bolnavului pentru transport

scoaterea bolnavului din tabelul de regimuri şi condica de

medicamente

însoţirea bolnavului până la secţia sau spitalul unde acesta a fost

transferat

asistenta va lua înapoi inventarul rămas asupra bolnavului la transfer

(păturile, perna de pe targă, etc.).


D. Decesul

Asistenta are următoarele sarcini :

- pregătirea documentaţiei pentru medic în vederea pregătirii

epicrizei şi a referatului de deces

- completarea biletului de timitere a cadavrului la secţia de

prosectură

- anunţarea administraţiei spitalului în vederea înştiinţării

aparţinătorilor, dacă aceştia nu au fost prezenţi la deces

- înştiinţarea prosecturii şi luarea măsurilor pentru transportul

cadavrului în vederea necropsiei, având grijă să fie trimisă şi foaia de

observaţie încheiată

- scoaterea decedatului din evidenţa secţiei şi din comenzile de

alimente, medicamente, etc.

nursing

Documents